Erosul lui Camil Petrescu Bucuriile adevarate ale dragostei sunt bucurii ale mintii{}Vorbeai ca dragostea este betie,

ei, bine, omul inteligent nu se imbataCuvintele lui Pietro Grala (Act venetian) sintetizeaza o intreaga ars amandi decantabila in toate scrierile lui Camil Petrescu.Nu e nici o indoiala, pentru prozator ca si pentru personajele sale ca dragostea este un fenomen intelectual.Toata viata sensibila si afectiva este sporita de lumina in care o invaluie inteligenta.Refularea staruitoare a emotiilor nu duce la o ratacire a vietii afective, ci dimpotriva, la o intensificare interioara, la ravagii de ordin launtric.Alexandru Paleologu vorbea, pe buna dreaptate, despre cavalerismul eroilor camilpetrescieni evoluand nu sub semnul lui Marte, ci al lui Eros Dialectica Erosului introduce in viata [] o dorinta care nu se poate implini aici,pe care nimic nu o poate satisface, care respinge si alunga chiar tentatia de a se implini in lumea aceasta , pentru ca nu vrea sa imbratiseze altceva decat Totul.Este depasirea nesfarsita.Denis de Rougemont, autorul randurilor citate mai sus, distinge net Erosul, iubirea-pasiune, de Agape, iubirea implinita, domestica, oficializata, iubirea aproapelui (Erosul ar fi, atunci iubirea departelui? Schopenhauer scria , in direct si subliniat contrast cu Kant: orice iubire pura si adevarata este compasiune si orice iubire care nu e compasiune este egoism.Egoismul este erosul; compasiunea este agapi).Legatura inseparabila dintre pasiune si expresia ei se petrece sub controlul luciditatii.Priv cuvant, pasiunea poate fi intretinuta, in ambele sensuri ale termenului-e convorbita, comunicata si I se asigura viata.Stefan Gheorghidiu se confeseaza eliberandu-se de o eroare, incheierea discursului indragostit si a istoriei infidelitatii fiind totuna cu epuizarea unei experiente erotice.Pentru Fred Vasilescu, insa, iubirea este o convorbire intre doua inteligente, colaborand deopotriva cu intretinerea ei.Cele doua romana sunt etape successive de intelegere si cuprindere a sentimentului erotic, corespunzand unor raporturi schimbate in relatia morala burgheza/morala romaneasca.Stefan Gheorghidiu asculta nediferentiat si cu un orgoliu ingust, chiar daca taios , de constrangerile casatoriei incercand imposibilul, adica un control al fericirii.Experienta esueaza fiinda Ela, mult mai plexibila si de o mai mare disponibilitate senzitiva, introduce o relaxare in interiorul cuplului.La Fred Vasilescu a iubi este opusul lui a trai.El iubeste o fiinta intreaga, reala, cu toate limitele ei, sties a-I citeasca singularitatea prin prisma pasiunii si are puterea de a iesi din jos inainte ca amintirea si cuvantul iubirii sa-si raceasca magia.Dimpotriva,Stefan Gheorghidiu iubeste, cristalizand trecator, o femeie pe jumatate bacanta, vis si sex( Denis de Rougemont), asadar ireala.Aici Camil Petrescu insusi poate fi invocat cu precizarile sale despre Eros din Doctrina substantei.