Anestezia dentara

Anestezia reprezinta introducerea in organism a unor substante care au proprietatea de a provoca disparitia sensibilitatii. Cuvantul anestezie provine din limba greaca si semnifica absenta sau pierderea senzatiei. Anestezicul este substanta care atenueaza sau inlatura temporar durerea. Exemple: xilina, mepivacaina, prilocaina, hostacaina, bupivacaina, articaina, procaina, tetracaina, cocaina. Anestezia in stomatologie se indica atunci cand actele terapeutice efectuate de catre medicul stomatolog pot fi dureroase. Ea este folosita pentru a face sedinta si tratamentul cat mai confortabile, pentru a elimina sau reduce durerea si anxietatea pacientului. Doar cateva din procedurile stomatologice necesita anestezie. Dintre acestea cele mai frecvente sunt extractiile dentare si tratarea infectiilor dentare si ale gingiilor. Exista practicieni care folosesc hipnoza sau acupunctura ca metoda de anesteziere a pacientilor. Este greu de precizat care sunt originele temporale ale anesteziei fara a lua in considerare primele mentiuni cu privire la calmarea durerii. Egiptenii antici utilizau semintele de mac (din care deriva opiumul) in timpul asa-zisele operatii. Romanii foloseau matraguna pentru a alina durerea, grecii canepa, iar chinezii canabisul. Anestezia prin refrigerare presupunea utilizarea apei foarte reci, ghetii, zapezii pentru a amorti zona ce va supusa unei interventii (extractia dentara, drenarea unui abces, etc) . Rolul anesteziei Anestezia asigura analgezia (lipsa durerii), imobilizarea pacientului si controlul asupra reactiilor naturale ale corpului la durere si trauma. Desi mental, dumneavoastra constientizati diferenta dintre o interventie medicala, o rana accidentala sau intentionata, corpul constata vatamarea si reactioneaza imediat pentru a repara dauna provocata, a opri sangerarea si a vindeca zona afectata. O serie de reactii normale ale organismului, atunci cand acesta a suferit o lovitura traumatica sunt tahicardia, o rata a respiratiei mica, acumularea de lichid in tesuturi (edem), concentrarea leucocitelor in zona afectata pentru a repra tesuturile etc. *** Anestezicul (local sau regional) suprima aceste reactii ale organsimului pana cand medicul dentist finalizeaza procedura. Acesta elimina durerea pana la terminarea tratamentului si ajuta la relaxarea pacientului. *** Proprietatile amnezice ale sedarii (constiente si inconstiente) asigura lipsa memoriei asupra interventiei medicului astfel incat corpul dumneavostra sa se concentreze asupra vindecarii. Cum actioneaza anestezia? Principiul de functionare *** Anestezicele actioneaza local prin blocarea conductibilitatii nervoase, prin reducerea influxului ionilor de sodiu in citoplasma neuronala. Daca sodiul nu intra in neuron, ionul de potasiu nu poate iesi, inhibandu-se astfel depolarizarea nervului, aparand astfel anestezia. Studiile de specialitate garanteaza eficienta anestezicului si factorii de care depind durata si efectul acestuia : grasimile din corp, greutate, concentratia anestezicului, diferenta dintr PH-ul anestezicului si al zonei anesteziate. Anestezia actioneaza in 5 directii:

1. ca un analgezic (elimina durerea) ; 2. ca un amnezic (pierderea memoriei) ; 3. produce pierderea cunostintei; 4. imobilizarea pacientului; 5. eliminarea sau reducerea raspunsurilor autonome de conservare a organsimului (tahicardia... etc) . Eficacitatea anesteziei este asigurata de obstructia functiilor senzoriale, reflexe, mentale si motorii. Dumneavoastra impreuna cu medicul dentist veti decide care este nivelul dorit de anestezie. Insa copii, persoanele cu nevoi speciale si dizabilitati mentale, cei care sufera de fobie dentara, necesita oconcentratie mai mare de anestezic. De asemenea medicul trebuie sa cunoasca reactiile alergice ale pacientului, daca urmeaza sau nu vreun tratament medicamentos, starea generala de sanatate. Adrenalina din anestezic Adrenalina este un hormon secretat de oraganism, cu efect vasoconstrictor. Atunci cand intra in circulatia generala, creste ritmul cardiac iar pacientul devine usor agitat. Pentru pacientii cu probleme cardiace sau care iau antidepresive sau hormoni tiroidieni sintetici, exista anestezice injectabile, fara adrenalina (mepivacaina) Efecte toxice Doza maxima de anestezic ce se poate administra este intre 70 mg si 500 mg dar trebuie sa se tina cont de varsta, starea de sanatate, tipul de anestezic si prezenta vasoconstrictorului. Doza maxima nu inseamna doza letala, ci reprezinta doza la care pacientii resimt efectele toxice sistemice asupra sistemului nervos central: sedare, dureri de cap, vorbire incoerenta, tremur, comvulsii, hipotensiune. Incidenta toxicitatii in administrarea anesteziilor locale in stomatologie este extrem de rara si de obicei apare la pacientii cu stari fiziologice anormale si nu se datoreaza manoperei incorecte de administrare a anesteziei efectuate de medicul stomatolog. Cele mai frecvente efecte toxic al anesteziei locale este anxietatea (nervozitatea) si cresterea ritmului cardiac, care nu sunt cauzate de anestezic, ci de efectele sistemice ale vasoconstrictorului. Tipuri de anestezii Exista 4 mari categorii de anestezie: 1. ANESTEZIE LOCALA. 2. REGIONALA. 3. SEDARE. 4. ANESTEZIE GENERALA. 1. ANESTEZIE LOCALA Anestezia locala se realizeaza cu substante anestezice locale care suprima temporar durerea, prin actiunea directa asupra receptorilor senzitivi periferici, si actioneaza doar intr-o zona specifica a cavitatii bucale. Reprezinta tipul de anestezie cel mai des utilizat in cabinetele stomatologice. Medicul dentist utilizeaza acest tip de anestezie in situatii ca: obturatiile dentare, pregatirea dintilor pentru coronare sau alte proceduri chirurgicale. Anestezicul local reprezinta un grup de compusi care, in concentratii adecvate in tesutul nervos, blocheaza reversibil conducerea influxului. Exista doua tipuri de anestezie locala: ** ANESTEZIE TOPICA (sau de suprafata) - se realizeaza cu substante anestezice care se aplica direct pe mucoasa; acestea sunt sub forma de lichide, paste, pulberi, aerosoli, gel, unguente, spray. Medicul dentist poate folosi acest tip de anestezie pentru a amorti zona in vederea pregatirii pentru administrare a unui anestezic injectabil. Ea mai poate fi utilizata si pentru a calma senzatiile produse de

sindromul gurii uscate. ** ANESTEZIE PRIN INJECTARE (sau prin infiltratie locala) - se realizeaza prin injectarea solutiei de anestezic local in tesuturile pe care se intervine chirurgical sau in jurul acestora, si/sau prin injectarea anestezicului local la distanta (anestezie in baraj) de locul unde se intervine chirurgical. Acestea pot fi : * directa intramucoasa * punctiforma * liniara (superficial, profunda) * difuza * intragingivala, * plexala- indicata pentru anestezia unui dinte - injectarea anestezicului in dreptul dintelui * in baraj - afectiuni superficiale situate la nivel tegumentar (abces tegumentar) * tronculara- anestezia unuia sau mai multor dinti deodata - introducerea anstezicului in vecinatatea unui nerv dentar * intraligamentara anestezicul locala se depune in tesutul periodontal. * intrapapilara- la nivelul papilei dentare. * intraseptala- se foloseste rar. * intraosoasa- se foloseste foarte rar. * intrapulpara- la nivelul pulpei dentare Acestea pot fi folosite in proceduri stomatologice ca : obturatii, curatarea cariilor, pregatire dintilor pentru coronare sau boli parodontale. 2. ANESTEZIA REGIONALA Anestezia regionala (bloc nervos) este numita astfel pentru ca o regiune a corpului este amortita fara a fi pacientul inconstient. Acest tip de anestezie reduce incidentele legate de anestezie. 3. SEDARE (constienta si profunda) Poate fi cu gaz, orala sau intravenoasa. Cel mai frecvent se administreaza si sedarea odata cu anestezia locala pentru a facilita actiunea proprietatilor anestezice- relaxarea si pierderea memoriei in legatura cu cele intamplate in timpul interventiei, atmosfera si lipsa durerii la trezire. In cazul sedarii cu gaz se foloseste un gaz inhalator (acelasi ca si in anestezia generala) dar in doze mai mici, ce incorporeaza lipsa durerii si proprietatile amnezice. Avantajul acestei metode este ca in momentul in care se indeparteaza masca de pe fata, pacientul revine la normal in citeva minute, fara dureri, daca se asociaza si anestezic local. Sedarea lichida- exista sedative orale si lichide. Copiilor li se administreaza sedare orala sau sub forma de supozitoare intrarectale. Sedarea constienta ajuta la relaxarea pacientului in timpul unei proceduri stomatologice. Medicul dentist poate administra un agent anti-anxietate sau sedativ in combinatie cu un anestezic local pentru durere. In timpul desfasurarii procedurii, pacientul ramane calm, insa este constient, rational si raspunde la stimuli (vorbire si tactil) . Sedarea profunda (sau inconstienta) si anestezia generala sunt utilizate pentru proceduri stomatologice complexe, iar pacientii nu isi pot mentine controlul asupra reactiilor sau necesita un nivel mai ridicat de anestezic in timpul desfasurarii procedurii. Sedarea profunda nu permite pacientului sa raspunda adecvat comenzilor verbale sau de a respira independent, deoarece el se afla intr-o stare de constienta depresiva. In aceasta stare el poate simti stimuli ai durerii, de aceea este necesara si o anestezie locala.

4. ANESTEZIE GENERALA Anestezia generala provoaca pierderea sensibilitatii prin care se obtine narcoza, absenta constientei. Se utilizeaza foarte rar in stomatologie (exemplu: pacienti ce sufera de fobie dentara) si este indicata atunci cand anestezia locala nu este eficienta sau nu se poate efectua. Anestezicul este introdus pe cale intravenoasa sau prin inhalatie de gaz anestezic. Acest tip de anestezie scade abilitatea corpului de a respira singur de aceea se face si intubatia endotraheala. Ipotezele privind modul de actiune al anesteziei generale asupra organismului se refera la : - agenti blocanti neuromusculari; - pierderea cunostintei ; - cortexul cerebral; - agenti inhalatori pentru a controla raspunsul autonom si a produce analgezia si amnezia; - benzodiazepine pentru efectul antianxios si amnezic. - obtructionarea conducerii nervoase; - intreruperea transmiterii sinaptice; Anestezia generala este administrata atunci cand se efectueaza o procedura chirurgicala extensiva. Sub efectul acesteia, functiile vitale ale pacientului sunt monitorizate in mod constant. Riscurile anesteziei dentare: ** Zona anesteziata nu amorteste. Cauza : anomalia anatomica a zonei anesteziate - Anestezia nu se prinde - atunci cand in zona anesteziata este o infectie, iar PH-ul organismului este in scadere (5-6) fata de valoarea normala (7, 4) . ** Dureri foarte mari in timpul injectiei. Cauza: injectarea direct in nerv sau in artera. - Pentru a scadea durerea la efectuarea anesteziei, se poate aplica, pe suprafata unde va intra acul, un anestezic, benzocaina. Tot din cauza anatomiei locale, acul poate nimeri o structura nervoasa. La pacientii mai slabi, probabilitatea de a nimeri o structura nervoasa sau o artera este mai mare. - Hematoamele care apar in urma injectarii anestezicului in artera apar din cauza vasoconstrictorului, care provoaca ischemie (lipsa fluxului sangvin) . ** Dureri prelungite, amorteala, parestezie. ** Leziuni vasculare. ** Leziuni nervoase. ** Pareza tranzitorie de nerv facial (efectele dispar in aproximativ o ora) in cursul anesteziei pentru dintii inferiori. ** Hematomul obrazului - Apare ca urmare a lezarii vaselor de sange din tesuturile pe care le strabate acul seringii. - Se manifesta prin aparitia imediata a unei umflaturi in grosimea obrazului se aplica pentru 24 h un pansament compresiv apoi tratament cu antibiotice) . ** Necroza mucoasei. ** Fracturi ale acului, inghitirea sau aspirarea acului. ** Intoxicatii sistemice. ** Nevritele postanestezice - apar datorita inteparii fibrelor nervoase sau iritatiei acestora de catre substanta anestezica. ** Reactii de hipersensibilitate sau alergice. - Este bine ca, daca nu ati mai facut nici o anestezie locala in scop stomatologic, sa vi se faca in cabinet un test alergologic (prin test cutanat) .

** Reactii adverse date de vasoconstrictor. ** Riscul de infarct miocardic. ** Trimusul - limitarea temporara a amplitudinii deschiderii gurii cu dificultati in masticatie.