1.

Organizatia si principalele carateristici Def: Organizatia reprezinta un ansamblu (grup) de persoane care deruleaza activitati comune orientate sau indreptate spre obtinerea unor obiective. Caracteristici: Organizatie poate lua fiinta in diverse domenii de activitate si prezinta urmatoarele caracteristici: - Urmareste realizarea unui/unor obiective - Valorifica o gama variata de resurse financiare, umane, materiale, informationale, indiferent de obiectul de activitate - Este dependenta de alte organizatii - Deruleaza procese de munca indreptate spre obtinerea unor rezultate ce permit satisfacerea unor nevoi sociale (produse, servicii, lucrari) - Dispune de procese de management si de manageri implicati in derularea acestor procese Procese de munca: Ansamblul proceselor de munca desfasurate in cadrul unei organizatii poate fi de 2 tipuri: procese de executie si procese de management. Procesele de executie se caracterizeaza prin faptul ca forta de munca actioneaza asupra obiectivelor muncii si genereaza un ansamblu de produse si servicii corespunzatoare obiectivelor previzionate. Procesele de management se caracterizeaza prin faptul ca o parte din forta de munca actioneaza asupra celeilalte parti a majoritatii resurselor umane in vederea realizarii unei eficiente cat mai ridicate.

2. Componentele de baza necesare infiintarii si functionarii unei firme Def: O firma reprezinta un grup de persoane organizat potrivit unor criterii juridice, tehnologice si manageriale care concep si desfasoara procese de munca, realizand produse si servicii cu scopul obtinerii unui profit cat mai mare. O organizatie ce isi desfasoara activitatea in domeniul economic este denumita generic firma. Componente: Pentru infiintarea si functionarea unei firme este nevoie de existenta concomitenta a unor componente de baza: 1. Cuplul produse-piete, care se concretizeaza in portofoliul produselor oferite de firma si pietele carora le sunt destinate. Fiecare cuplu produse-piete defiineste un anumit domeniu de activitate. O firma isi poate desfasura activitatea intr-un singur domeniu sau in mai multe domenii de activitate inrudite, complementare sau complet diferite. In legatura cu aceasta prima componenta pot fi identificati 2 factori ai mediului de competitie: - Clientii, cei care utilizeaza produsele fabricate de firma

Firmele cu acelasi domeniu de activitate si care ofera pe pietele respective produse similare sau de substitutie 2. investitorii de capital sunt aceia care in scopul obtinerii unui profit isi risca banii investiti si isi asigura puterea de decizie formala la nivelul firmei. Prin intermediul acestei componente se pot individualiza patronatele si asociatiile de investitori. 3. salariatii atat cei care asigura managementul firmei, cat si cei implicati in realizarea proceselor de executie. In schimbul salariului primit sau a altor elemente de motivare (materiala/nemateriala, morala) acestia isi pun la dispozitia firmei capacitatea fizica, intelectuala si experienta. Referitor la aceasta componenta putem individualiza sindicatele si asociatiile profesionale. Caracteristici firma: Orice firma poate fi privita prin prisma a 3 caracteristi: - Reprezinta o organizatie economica - Are o finalitate economica - Dispune de o anumita autonomie de decizie Ca organizatie economica firma utilizeaza resurse materiale si umane si impune stabilirea unor ierarhii cu precizarea diferitelor niveluri de responsabilitate si cu existenta anumitor raporturi intre participantii la activitatile efectuate. Prin finalitate economica se exprima obiectivul principal (fundamental) al activitatii firmei: satisfacerea cerintelor existente pe pietele carora le sunt destinate produsele oferite. Autonomia de decizie se concretizeaza in functionarea la nivelul firmei a unui centru de decizie care asigura prevederea, organizarea, coordonarea, antrenarea si evaluarea tuturor activitatilor.

Sub 3: Functiile Managementului: Autonomia de decizie se concretizeaza in functionarea la nivelul firmei a unui centru de decizie care asigura prevederea organizarea, coordonarea, antrenarea si evaluarea tuturor activitatilor. Previziunea repr ansamblul proceselor de munca prin intermediul carora se determina principalele obiective, mijloace si resurse necesare realizarii acestor obiective. Prin organizare se stabilesc: procesele de munca fizica si intelectuala, gruparea acestor procese pe posture, formatii de munca si compartimente, atribuirea lor personalului in vederea realizarii in cat mai bune conditii a obiectivelor previzionate. Coordonarea este ansamblul proceselor prin care se armonizeaza deciziile si actiunile personalului in cadrul previziunii si structurii organizatorice stabilite anterior. Antrenarea este reprezentata de procesele de munca prin care personalul organizatiei este determinat sa contribuie la stabilirea si realizarea obiectivelor prin luarea in considerare a factorilor care il motiveaza. Control-evaluarea -> performantele organizatiei sunt masurate si comparate cu standardele stabilite initial in vederea eliminarii deficientelor constatate

Sub 4: Obiectivele si functiunile La nivelul unei organizatii, in cadrul previziunii se stabileste un ansamblu de obiective. Obiectivele pot fi grupate in: fundamentale (generale), dertivate, specifice, individuale. Obiectivele reprezinta caracterizari calitative si cantitative ale scopurilor urmatirte de organizatie. Fiecarei perioade de functionare a unei organizatii ii sunt caracteristice anumite obiective derivate. Functiunea poate fi definita ca ansamblul activitatilor orientate spre realizarea unor obiective derivate rezultate din obiectivele generale (fundamentale). O anumita functiune se prezinta in practica drept o grupare de activitati omogene specializate. Functiunea de productie poate fi definite ca totalitatea activitatilor care au ca obiect obtinerea de produse utile societatii si asigurarea conditiilor necesare in acest scop. Ponderea majoritara in ansamblul acestor activitati o detine activitate de fabricatie care asigura transformarea fizica a resurselor natural in produse cu o anumita utilitate prin folosirea de catre om a unor procedee tehnologice si echipamente specific. Alaturi de aceasta activitate in cadrul functiunii de productie sunt incluse o serie de activitati ce au rolul de a crea conditiile necesare desfasurarii normale a productiei: -asigurarea calitatii productiei -intretinerea si repararea utilajelor -transportul intern in cadrul organizatiei -asigurarea cu diverse utilitati (formele de energie si modelele)

5-Functiunea de productie Functiunea poate fi definita ca ansamblul activitatilor orientate spre realizarea unor obiective derivate din obiectivele generale. O anumita functiune se prezinta in practica drept o grupare de activitati omogene specializate. Functiunea de productie poate fi definite ca totaliatatea activitatilor care au ca obiectiv obtinerea de produse utile societatii si asigurarea conditiilor necesare in acest scop. Ponderea majoritara in ansamblul acestor activitati o detine activitatea de fabricatie care asigura transformarea fizica a resurselor naturale in produse cu o anumita utilitate prin folosirea de catre om a unor procedee tehnologice si echipamente specifice. Alaturi de aceasta activitate in cadrul functiunii de productie sunt incluse o serie de activitati ce au rolul de a crea conditiile necesare desfasurarii normale a productiei: Asigurarea calitatii productiei Intretinerea si repararea utilajelor Transportul intern in cadrul organizatiei Asigurarea cu diverse utilitati (formele de energie si modelele)

Functiunea de productie se realizeaza prin intermediul procesului de productie ce poate fi definit ca un ansamblu de activitati legate logic intre ele si care folosind resurse specifice asigura obtinerea unor produse solicitate pe piata la un anumit nivel de performanta.

6-Procese de productie si tipuri Functiunea de productie se realizeaza prin intermediul procesului de productie ce poate fi definit ca un ansamblu de activitati legate logic intre ele si care folosind resurse specifice asigura obtinerea unor produse solicitate pe piata la un anumit nivel de performanta. Procesul de productie poate fi caracterizat din punct de vedere economico-social si tehnicomaterial. Din pct de vdr economico-soc se carac prin legaturile ce se stabilesc intre participantii la procesul de productie (relatiile de cooperare in productie) Din pct de vdr tehnico-material desfasurarea acestui process de productie presupune existenta a 3 factori de productie:
1. Munca prin intermediul careia participantii la procesul de productie isi folosesc experienta,

capacitatea fizica si intelectuala in vederea executarii unor produse. 2. Natura (factorul natural) care se refera la terenurile sau suprafetele de productie si la eventualele resurse naturale aflate la dispozitia societatii. 3. Capitalul angajat in productie: - mijloace fixe (utilaje, cladiri) si produse de conceptie (brevete, licente) - capital circulant (stocuri de materii prime, combustibil, mijloace banesti) Alaturi de acesti factori clasici de prodcutie intalnim si un factor special de natur uman, prezentat sub numele de capacitatea managerial a ntreprinderii sau, n cazul ntreprinderilor mici i mijlocii, capacitatea intreprinzatorului. Acest factor releva eficienta sistemului de management adoptat de firma concretizata in: - capacitatea de a combina eficient cei 3 factori clasici capacitatea de a fundamenta strategiile economice, politicile manageriale si planurile de activitate ale firmei - capacitatea de initiative si creativitate in actiuni de inovare a productiei - capacitatea de a-si asuma riscul in adoptarea deciziilor manageriale Uniunea acestor factori se realizeaza prin intermediul procesului tehnologic folosit de firma. Procesul tehnologic cuprinde totalitatea operatiilor effectuate intr-o anumita succesiune, a procedeelor si echipamentelor tehnologice utilizate pentru executarea unui anumit produs. Structura procesului de productie are in vedere 3 cazuri:
1.

Componentele procesului de productie pot fi grupate in functie de natura lor in : procese de fabricatie a unor bunuri materiale procese de executare a unor lucrari

procese de prestare a unor servicii

2. Are in vedere criteriul implicarii omului in desfasurarea procesului de productie. Din acest punct de vdr in structura procesului de productie se pot separa 2 categorii de procese: - procese de munca, in care rolul principal pentru realizarea actiunilor spcifice ii revine omului (sunt cele mai intalnite tipuri de procese) - procese naturale, in care obiectele lucrate sunt supuse unor transformari fizice si chimice sub actiunea factorilor naturali, fara implicarea directa a omului. 3. Are in vedere divizarea procesului de productie globala in mai multe categorii de procese partiale tinand seama de modul in care acestea influenteaza realizarea produsului de baza al firmei.: - Procese care participa direct la executarea produselor din profilul firmei - Procese care participa indirect la executarea produselor respective, conditionand buna desfasurarea a proceselor directe - Procese complementare. Cele care intregesc procesul de productie global al firmei. a) Procesele directe contin 2 categorii: Procese de baza. Au drept scop executarea produselor care definesc obiectul de activitate al firmei (detin ponderea principala in cadrul procesului de productie globala) i. Procese de baza pregatitoare, care asigura pregatirea resurselor materiale naturale in vederea prelucrarii ulterioare ii. Procese de baza de prelucrare, care realizeaza transformarea materiilor prime prin folosirea diferitelor procedee tehnologice in vederea realizarii produselor iii. Procese de baza de montaj, care asigura obtinerea produselor complexe prin asamblarea sau montarea intr-o ordine prestabilita a diferitelor componente obtinute iv. Procese de baza de finisaj, care asigura realizarea unor proprietati calitative si estetice ale produselor. Procese de asigurare a calitatii productiei au drept scop executarea unor operatii sau lucrari in vederea verificarii din punct de vedere cantitativ, calitativ, dimensional si functional a diferitelor produse si componente in vederea respectarii cerintelor clientilor. b) Procesele indirecte a. Procese auxiliare, care au drept scop obtinerea unor bunuri materiale sau executarea unor lucrari care nu se incadreaza in obiectul de activitate al firmei dar care asigura si conditioneaza desfasurarea normala a activitatii de baza.(intretinerea si repararea utilajelor, executarea modelelor) b. Procese de servire a productiei, au drept scop prestarea unor servicii care nu se incadreaza in obiectul de activitate al firmei dar conditioneaza desfasurarea normala a proceselor de baza si a celor auxiliare (transportul intern, distributia energiei etc.) c. Procese de inovare a productiei, au drept scop executarea unor lucrari prin care se asigura conditiile necesare modernizarii utilajelor sau modernizarii procesului de productie. c) Procese complementare

a. Procese annexe, care au drept scop executarea unor lucrari pentru pregatirea produselor reziduale (deseuri, rebuturi, resturi tehnologice etc) in vederea valorificarii prin vanzare sau reintroducerilor in circuitul tehnologic. b. Procese de service. Apar in firmele care executa bunuri de folosinta indelungata sau echipamente de productie si au drept scop prestarea unor servicii post-vanzare pe perioada utilizarii la beneficiar a produselor executate si livrate de firma ( procese de intretinere si reparare a produselor de folosinta indelungata pe perioada de garantie, procese de montaj etc) 7-Tipuri de productie industriala Managementul functiunii de productie este influentat de existenta tipurilor de productie din cadrul societatii. Tipul de productie = este o stare functionala a unei societati sau a unei verigi de productie a acestei societati, determinata de totalitatea factorilor tehnici si organizatorici care caracterizeaza : a) Nomenclatura produselor executate b) Volumul productiei pe fiecare pozitie din nomenclatorul de produse c) Stabilitatea in timp a volumului, marimii nomenclatorului si structura productiei d) Gradul de specializare a locurilor de munca, a utilajelor si a lucratorilor care deservesc acestor utiliaje e) Deplasarea produselor intre locurile de munca In functie de ansamblul acestor factori, exista 3 tipuri de productie - Productia de masa , in serie , individuala Stabilirea tipului de productie are o importanta practica deosebita, in fct de acest lucru alegandu-se metodele si procedeele folosite in domeniul activitatii de productie.
1) Productia de masa : conditia existenta acestui tip de productie este : la fiecare loc de munca

din componenta verigii de productie sa se execute o anumita lucrare tehnologica la un singur fel de produs Trasaturile caracteristice acestui tip de productie sunt : a) Nomenclatura productiei executate este excesiv de redusa, cuprinzand un singur tip de produs ( sau cel mult 2 cu o pondere majoritara a unuia dintre ele) b) Volumul productiei pe fiecare pozitie din nomenclator este f mare c) Stabilitatea in timp a nomenclatorului, volumului si structura productiei este f. Mare ( modificari care intervin de la un an la altul/ intre diferite perioade partiale din timpul aceluiasi an sunt f reduse sau nu exista d) Specializarea locurilor de munca in executarea unei anumite lucrari tehnologice la un singur fel de produse o perioada indelungata e) Utilajele din dotarea locurilor de munca si muncitorii care le deservesc au un grad de specializare pe produs f) Deplasarea produselor intre locurile de munca se face individual, bucata pe bucata
2) Productia in serie : conditia existenta acestui tip de productie este : la fiecare loc de munca sa

se execute operatii tehnologice care fac parte din procesele tehnologice ale mai multor tipuri de produse. In functie de numarul tipurilor de productie executate , productia in serie se prezinta in 3 variante : mare , mijlociu si mica

Trasaturile productiei variaza de la o varianta la alta, a.i tipul productiei in serie mare se apropie de productia de masa, iar productia in serie mica de productie individuala.

Cele 5 trasaturi ce caracterizeaza productia in serie sunt : a) Comparativ cu productia de masa, nomenclatura productiei executate este mai mare ( prezinta o crestere semnificativa de la seria mare spre seria mica, a.i in seria mare avem 26 tipuri de productie, in seria mijlocie : 6-10 tipuri de produse, in seria mica: 10-20 tipuri de productie) b) Volumul productiei; pe fiecare pozitie din nomenclator este mai mic decat cel din productia de masa ( scade de la seria mare la seria mica ) c) Stabilitatea in timp a nomenclatorului, volumul si structura productiei este relativ redusa. Modificarea acestora de la un an la altul sau intre diferite perioade din timpul aceluiasi an, se amplifica semnificativ de la o serie mare la o serie mica. d) Specializarea locurilor de munca. Lipsa unei specializari depline pe produs a locurilor de munca datorata executarii mai multori feluri de productie in aceasta situatie, utilajele din dotarea locurilor de munca si muncitorii care le deservesc au grad redus de specializare pe produs in cazul seriilor mari si un caracter universal in cazul seriilor mici si mijlocii. e) Deplasarea produselor intre locurile de munca se face pe loturi de productie cu marimi variabile. Exceptie la productia in serie mare se poate folosi si circulatia individuala ( bucata cu bucata )
3) Productia individuala : conditia existenta acestui tip de productie este : la fiecare loc de

munca din structura verigii sa se execute o gama f. Variata de tipuri de produse. Trasaturi caracteristice : a) Nomenclatura productiei executate este f. Mare cuprinzand pana la 100 pozitii distincte in nomenclatorul de produse. b) Volumul productiei pe fiecare pozitie din nomenclator este excesiv de redus, uneori se executa cate un singur exemplar din fiecare produs ( productie unicat ) c) Gradul de stabilitate a nomenclatorului, volumul si structura productiei este in timp f redus, inregistrand modificari esentiale ale acestora la perioade scurte de timp, chiar de la o zi la alta. Executarea productiei din nomenclator se repeta la intervale de timp nedeterminat, intamplator sau nu se mai repeta niciodata ( productia la comanda ) d) Specializarea locurilor de munca si utilajele din dotarea lor au caracter universal. Muncitorii care deservesc aceste utilaje se caract prin polivalenta si o calificare indicata care le asigura posibilitatea executarii mai multor feluri de produse. e) Deplasarea productiei intre locurile de munca se face pe loturi de productie sau de fabricatie de marimi mici. In general, pt aplicarea in practica a procesului de management tipurile de productie au fost reunite in 2 categorii : productia de masa si in serie mare si productia individuala in serie mica si mijlocii.

8-Stabilirea configuratiei fluxului tehnologic

Prin flux tehnologic se evidentiaza drumul parcurs de material prima (materiile prime)care intra in componenta produsului intre verigile de productie ale societatii precum si intre locurile de munca ale unei verigi de productie de la prima si pana la ultima aparitie din procesul tehnologic al produsului respectiv. Fluxul tehnologic poate fi : -general,atunci cand se urmaresc deplasarile materiilor prime la nivelul societatii intre verigile de productie; -partial:atunci cand deplasarile materiilor prime se urmaresc la nivelul fiecarei verigi de productie intre locurile de munca din structura verigilor; In activitatea practica intalnim 4 categorii de fluxuri tehnologice: 1.Fluxuri tehnologice monoliniare .In aceste procese de productie intra o anumita materie prima din care prin efectuarea unor operatii tehnologice succesive se obtine un anumit produs. m----- 1--2--3--p 2.Fluxuri tehnologice convergente.Coomponetele produsului obtinut prin prelucrarea unor materii prime diferite converg pe o linie finala de amestec sau de montaj de unde rezulta un singur produs. m----- 1--2--3c1 m----- 4--5--c2-- 8---9---10--p m----- 6-7--c3-- 3.Fluxuri tehnologice divergente:ce sunt caracterizate prin prelucrarea unei singure materii prime din care se obtine un semifabricat distribuit apoi pe linii de productie diferite,de pe fiecare linie obtinandu-se cate un produs. m-----1----2-----3---Sf-- 4----5---p1 6----7p2 8----9----p3 4.Fluxuri tehnologice convergent-divergente ,in care prin prelucrarea unor materii prime diferite se obtin o serie de componente care converg pe o linie de productie necesara realizarii unui produs intermediar distribuit pe linii diferite de productie pentru obtinerea mai multor tipuri de produse. m----- 12--c1 m---- 345c2-- 8---9---10-- idem stanga cu 14,15,16 si p1,2,3. m----- 67c3--

9-Organizarea productiei in flux

Este acea forma de organizare a productiei caracterizata prin : -specializarea locurilor de munca in executarea anumitor operatii necessitate de fabricarea unui produs sau unui grup de produse. -amplasarea locurilor de munca in ordinea impusa de succesiunea executarii operatiilor; -deplasarea produselor/obiectelor prelucrate de la un loc de munca la altul cu mijloace adecvate(mecanizate sau automatizate); -in stadiul superior de organizare,intregul proces de productie se desfasoara in mod sincronizat pe baza unui tact de functionare. Organizarea productiei in flux se face sub forma liniilor de productie in flux.Aceasta forma de organizare are rezultate economice eficiente daca liniile de productie in flux functioneaza pe baza unor parametrii foarte bine fundamentati. 1.Tactul de productie-reprezinta intervalul de timp la care iese de pe linia de productie in flux un produs in forma finita. a)atunci cand pe linia de productie in flux se prelucreaza un singur tip de produs(productie de masa). T=Td*60/ Q Td-timpul disponibil de lucru al liniei de productie in flux pe perioada considerate(ore). Q-cantitatea de produse(productia) prevazuta a se executa pe perioada de timp considerata(bucati). In cazul in care pentru linia de productie in flux sunt prevazute intreruperi reglementate pe perioada unui schimb,relatia devine: T=Td*60-i/Q i-marimea intreruperilor reglementate in timpul schimbului(minute)din cadrul intregului regim de lucru. b)in cazul in care pe linia de productie in flux se executa mai multe tipuri de produse apropiate din punct de vedere tehnologic si constructiv(productie in serie mare). T=Td*k*60/A+B+C cu k coeficient de utilizare a timpului disponibil; A,B,C-canitatile de produse de tipul A,B,C. Daca produsele au norme de timp diferite ,pentru a calcula tactul(T) este necesar sa se aleaga un produs reprezentativ.Se allege ca produs reprezentativ produsul care se fabrica in cantitatea cea mai mare sau are norma de timp cea mai mare. A=produs reprezentativ T=Td*60*k/A+b*B+c*C Nt=norma de timp b=Ntb/Nta; c=Ntc/Nta.

2.Ritmul de lucru al liniei-reprezinta marimea inversa tactului de productie si exprima cantitatea de produse care iese de pe linia de productie in flux in unitatea de timp. R=1/T In functie de ritmul de lucru al liniei,liniile de productie un flux sunt de doua tipuri:

a)linii de productie in flux cu ritm reglementat;ce sunt caracterizate prin faptul ca livreaza o anumita cantitate de produse bine determinata(egala cu marimea ritmului) in unitatea de timp; b)linii in flux cu ritm liber-care livreaza cantitati variate de produse la intervale de timp neregulate. 3.Numarul locurilor de munca pentru fiecare operatie si numarul total de locuri de munca de pe linia in flux. Nlmi=ti/T cu ti=durata operatiei Nlmt=suma ti/T=tt/T cu tt=timpul total. Atunci cand duratele executarii operatiilor sunt egale sau multiplu cu marimea tactului,relatia Nlm(numarul locurilor de munca ofera ca rezultat un numar intreg,iar linia de productie in flux va avea o functionare sincronizata si continua. Atunci cand operatiile tehnologice nu au durate egale sau multiplu marimea tactului,numarul de locuri de munca va fi un numar zecimal cu anumite consecinte asupra modului de functionare al liniei(vor exista intreruperi in procesul tehnologic al liniei de productie). 4.Lungimea liniei a)L=Nlmt*d cu d-distanta medie intre doua locuri de munca alaturate,existente pe linia de prod in flux. b)L=Nlmt*d/2 Lungimea liniei se refera la lungimea benzii rulante care transporta produsele de la un loc de munca la altul. a)este valabila atunci cand locurile de ,munca sunt amplasate de o singura parte a benzii transportoare; b)este valabila atunci cand locurile de munca sunt amplasate de o parte si de alta a benzii transportoare; 5.Viteza de deplasare a produselor intre locurile de munca(data de viteza benzii)=d/T.

10-Activitatea de intretinere si reparatie a utilajelor In timpul functionarii ut acestea sunt supuse unui proces premanent de uzura care infl caract si perf tehnico-ec prevazute in cartea tehnica de functionare avand si influenta directa asupra realizarii prodictiei in cantitati si calitate prevazuta. Pare nevoia de a inlatura unele defectiuni care pot sa duca la iesirea definitiva a utilajului din functiune. Pt rez acestei pb, o firma are 2 var: 1.poate sa delege act de intretinere si rep unor firme specializate cu consecinte negative asupra costurilor, dar cu un nivel ridicat al calitatii lucrarilor 2.firmele de mici dim prefera sa-si realizeze un departament propriu de intr si rep, obt un nivel scazut al costurilor dar si a calitatii interventiilor Sisteme de intr se rep a ut

Rep ut nu a avut int un mod org de executare, Aceasta lucrare se efectua in mom in care ut iesea din functiune datorita defectiunilor. A aparut nevoia organizarii act de intr si rep a.i. sa se poate cunoaste din timp ut ce nec reparatii, la ce data va fi reparat si timpul interventiei. Aceasta org a dus la elaborarea unui ansamblu de sisteme in intr si rep: 1.sistemul pe baza constatarilor este un sistem simplu care pres vf perm a starii tehnice a ut de catre un specialist, inf obtinute vor fi trecute intr-o fisa tehnica proprie fiecarui utilaj. Avantaj:firma cun din timp ce ut vor fi scoase din functiune pt a fi reparate Dezavantaj:nu se poate intocmi un plan de rep pe oper de timp mai mari de 1 an 2.sistemul preventiv planificat pp efectuarea unor controale in urma carora se i-au o serie de masuri de coractare a abaterilor de la fct normala a ut pt prevenirea aparitiei def majore, in acest fel cun din timp data la care fiecare ut este supus unei interventii Sistemul de aplica prin 2 metode: 1.Standard este ut de firmele cu nr mare de ut, pt acestea se intocmeste o doc tehnica in care vor fi specificate felul def fiecarui ut si mom iesirilor din fct. Ca dezavantaj ar fi acela ca duce la ex unor op de rep la utilaje care nu nec acest lucru 2.Dupa revizie cf careia interventiile tehnice care se aplica ut sunt gradate dpdv al complexitatii: A. Intretrinerea si reparatia zilnica este efectuata de lucratorul de pe locul de munca respectiv sau de lucratori specializati B. Revizie tehica este o act de inspectare prin care se urm det starii tehnice a ut , a.i. in fct de defectele constatate sa se poata efectua reparatii RC 1,2, RK. Nu pp inlocuirea pieselor uzate C. Rep curenta(rc 1,2) rep curenta este lucrarea care se ef in vederea inlaturarii uzurii materiale , nec inl pieselor. In fct de complexitatea lucrarilor ce se ex si de marimea int de timp de fct a ut intre 2 rep curente, acestea pot fi RC 1 SI 2. D. Reparatia capitala RK este rep care se ef dupa expirarea ciclului de fct prevazut, are drept scop mentinerea caract tehnico-ec initiale a ut. In afara acestor lucrari de rep mai pot interveni si rep accidentale, de renovare si de avarie Elaborarea planului de reparatie necesita cunoasterea urm elemente: 1. dur ciclului de rep, int de timp intre 2 rep k 2. srt ciclului de rep(nr si felul lucarilor de reviziii si rep) 3. intervalul sau durata dintre rep(int de timp expr in ore de fct a ut dintre 2 rep de acelsai fel) 4. timpul de stationare in reparatii

11-ACTIVITATEA DE TRANSPORT INTERN DIN CADRUL UNEI SOC DE PROD In cadrul proceselor de servire a prod intalnim si procesul de transp intern. Pt realiz in cond normale a proceselor de prod fiecare resursa mat tb sa fie prezenta la mom si locul de efectuare a operatiilor tehnologice in cantit si dimensiunile stabilite. Ca aceste sit sa se produca in mod continuu resursele mat intrate si iesite din proc de prod sunt supuse unor proc de transport si manipulare.

Transportul intern asigura deplasarea diferitelor categ de incarcaturi intre verigile de prod din int societ in vederea aducerii lor la locul de utilizare. Exista 2 situatii: 1. Atunci cand fluxurile de transport cu un character variabil (sub raportul cant de incarcatura deplasate directiilor si distantelor de deplasare) transportul intern se org pe baza unor grafice zilnic e in conformitate cu cererileverigilor de productie. Aceasta situatie apare in cadtrulsoc cu prod de serie mica si individuala. 2. Atunci cand fluxurile de transport au un character stabil, transportul intern se org pe baza unior planuri de transport elab pe o per mai mare de timp. Deplasarea mijloacelor de transport in acest caz se face pe rute constant (productie in serie mare si in masa) Deplasarea prod atunci cand fluxurile de transport sunt stabile, dau nastere la 2 sist de organiz a transportului intern: 1. Sistem pendular (SP) 2. Sistem inelar/circular S.P. consta in deplasarea mijl de transport inytre 2 puncte in ambele sensuri dus-intors. SP in singura directie (unilateral ) : cand mijlocul de transp pleaca incarcat su materii prime de la deposit la veriga de productie si se intoarce gol inapoi la depozit. 1.pendular bilateral sau in dubla directive (mijlocul de transport circula incarcat atat de la deposit la sectie cu mat prime si material cat si de la sectie la deposit cu produse) Sist de transport circular (inelar) pp. ca m de transport sa plece de la un pct de expeditie, trece apoi prin mai multe pcte de destinatie si se intoarce la locul de plecare efectuand astfel un traseu circular. In fct de modul in care circula mijlocul de transport poate fi de 3 tipuri: 1. Circular cu flux aproximativ constant pp ca mij de transport pleaca incarcat de la deposit pe traseul de transport incarca si decarca aproape aceeasi cantit de material la fiecare pct de destinatie si se intoarce de unde a plecat cu aproape aceeasi cantit de incarcatura. 2. Circular cu flux crescator in care mijl de transport pleaca gol de la deposit iar pe traseu, de la fiecare pct de destinatie incarca cant variabile de mat prime si material a.i se intoarce in punctual de expeditie plin. 3. Circular cu flux descrescator: pleaca plin, decarca pe traseu, la fiecare pct de destinatie cantit variabile de mat prime a.i. se intoarce gol la deposit. 12- Procesul de innoire si diversificare a nomenclatorului de produse al societatii O caracteristica importanta a societatii de productie trebuie sa fie capacitatea acesteia de a se adapta cat mai rapid la fabricatia unor produse care sa satisfaca necesitatile de consum pe piata. Apare astefl nevoia innoirii si diversificarii nomenclatorului de produse care se poate realize prin: - imbunatatirea caract. Tehnico-econ ale produselor aflate in portofoliul societatii - prin includerea unor noi produse in portofoliu ce prezinta caract diferite de rpodusele puse la dispozitia cumparatorului anterior. Acest process are un character mai intens in domeniile in care durata de viata a produselor sau tehnologiilor este scurta. Proiectul de innoire a produselor se impune pt acele tipuri de prduse care se afla in faza de declin si a caror cerere pe piata e intr-o continua scadere.

In raport cu evolutia in timp a rpodusului si a ritmului de crestere al volumului de vz ciclul de viata al unui produs poate fi descompus in 6 faze: 1. Cercetarea= cand se fac studii referitoare la rpodus, se investeste in cercetare-dezvoltare si se ia decizia de continuare sau oprire a dezvoltarii produsului 2. Lansarea- cu studii privind produsul, productia si calitatea, cu investitii in productie marketing si publicitate 3. Cresterea se fac invbestitii in cap. De productie pt a putea produce la cel mai mic cost posibil a ocupa pietele de defacere si se iau decizii privind vol de realizare si pretul de vz. 4. Maturitatea = per in care apar pe piata concurentii iar ca rezultat al cerintei de reducere a pretului in raport cu firmele concurente trebuie sa se ia o decizie privind fixarea unui pret. 5. Plafonarea se fac investitii si studii referitoare la imbunatatirea produsului cu decizia de relansare a noului produs. 6. Declin =decizia care poate fi luata e de stabilire a mom optim de scoatere a produsului de pe piata. Fabricarea sau ASIMILAREA in productie a noilor produse se poate realize in 3 moduri: 1. Dupa o conceptie proprie consta in valorificarea posibilitatii proprii de cercetare, proiectare, punere in fabricare a unor noi prod. 2. Pe baza unor licente de fabricatie consta in achiz de documentatie tehnica de la diferite firme su profil similar contra cost si fabricarea produselor pe baza acestei licente. 3. Asimilarea dupa un model de referinta se fol mai rara iar modelul de ref reprez un punct de placare care pp proiectarea proprie ce va inlatura elem invechite ale modelului de referinta, retinand elem de performanta in domeniul res psi aducandu-se imbunatatirile ce se impun.

Alegerea var tehnologice optime pre baza costului tehnologic Unul din criteriile pt alegerea var optime este costul tehnologic unitar.CT cuprinde suma chelt ce depend de o anumita variant tehnologica. Stuct pe elem de chelt a CT este: mat prime si material; combustibil, energ; salarii si contrib. aferente pt muncitorii dir productive; ch de expl a utilajelor ; amortizarea utilajelor; CT este compus din 2 grupe de ch : ch variabile si ch conventional constant; Ch variabile sunt acelea care isi modifica volumul direct prop cu marimea cantit de productie fabricat (mat prime, material , combustibil, sal directe si contrib. aferente) Ch conventional constante sunt cele ce nu-si modif marimea odata cu modif vol productiei (iluminat, incalzit, decont personal de conducere, administrator de deserrvire, sectii firme, contrib. aferente acestor salarii, amortizarea, sh cu material de intretinere si curatire a cladirii) CT unitar se exprima prin relatia: CTu= CV + Cc/N in care Cc= ch conv constant N=marimea lotului de productie.

Exista o marime a lotului de prod pt care costul tehn unitar coresp a doua var tehn este aceeasi. Cantit se numeste cantit de prod critica. CTu1=CTu2 ; V1+Cc/Ncr = V2 +Cc2/Ncr 2 Ncr=(CC1-CC2)/(V2-V1)

13-Costul unitar: planul costului unitar si tipuri de cheltuieli Desfasurarea activitatii de productie, ce cuprinde consumul celor 3 factori de productie (natura, capitalul si munca), in expresie baneasca, poarte denumirea de cheltuieli de productie. Nivelul costului de productie influenteaza profitul, rentabilitatea si, deci, eficienta firmei respective. Nivelul costului unitar se poate fundamenta folosind metoda pe articole de calculatie, conform careia ch se impart in: ch. directe si ch. indirecte. Ch directe sunt cele care se repartizeaza si se identifica pe unitatea de produs. Tinand seama ca aceste ch directe se pot atribui diferitelor produse, ele se mai numesc si ch individuale (materii prime si materiale directe, materiale auxiliare, salarii directe, etc.). Ch indirecte sunt cele care nu se pot identifica si nu se pot repartiza pe fiecare produs in parte. Aceste ch nu sunt legate direct de fabricarea unui anumit produs, ci provesc intreaga productie a unei sectii sau chiar a firmei, fapt pt care aceste ch se mai numesc ch comune. In categoria ch indirecte intra: ch indirecte de productie (ch de sectie); ch generale de admin (ch de firma). Ch privind productia se grupeaza pe articole de calculatie astfel: materii prime si materiale directe; produse reziduale recuperabile (deseuri); salarii directe; contributii aferente salariilor directe (CAS, FS). Ch indirecte se repartizeazape unitatea de produs astfel: ch indirecte de productie: se rep cu ajutorul cheii de repartizare K1; ch generale de admin: se rep cu ajut cheii de rep K2; ch de desfacere se rep cu ajut cheii de rep K3. In cadrul costului pe unitatea de produs se regasesc o serie de costuri intermediare: 1) costul de productie = suma dintre ch directe pe unitatea de produs si o cota parte din ch indirecte de productie. 2) costul de intreprindere = suma dintre costul de productie si o cota parte din ch generale de admin. 3) costul complet/comercial/unitar = suma dintre costul de intreprindere si o cota parte din ch de desfacere. Ch indirecte de productie cuprind: ch cu functionarea si intretinerea utilajelor din sectii; salariile personalului economic, tehnic, de conducere din sectii; contributii aferente acestor salarii; amortizarea cladirilor; materiale pt intretinerea si curatarea cladirilor; iluminat, incalzit, etc la nivel de sectie. Ch generale de admin cuprind: salariile personalului de conducere si TESA de interes general; contributiile aferente acestor salarii; amortizarea cladirilor de interes general; deplasari, detasari; mobilier de birou; materiale pt curatare, intretinere de cladiri de interes general.

Ch de desfacere a produsului cuprind: ch cu incarcarea, descarcarea, deplasarea produselor de la locul de executie la locul de predare catre clienti; salariile personalului care lucreaza in aceasta activitate; contributii aferente; ch cu ambalarea produselor; ch cu prezenta produselor la targuri si expozitii; ch cu editarea unor cataloage de promovare sau reclama a produselor. 14.Capacitatea de productie definitie, factori si modele de calcul Def: Capacitatea de productie reprezinta productia maxima car poate fi obtinuta intr-o anumita perioada de timp in conditiile utilizarii intensive si extensive a utilajelor sau a suprafetelor de productie potrivit celui mai eficient regim de lucru. Factori: Capacitatea de productie este influentata direct de urmatorii factori: 1. Numarul de utilaje si marimea suprafetei de productie 2. Norma de utilizare extensiva (Nue) 3. Norma de utilizare intensiva (Nui) 4. Sortimentul optim de fabricatie 2. Norma de utilizare extensiva (Nue) evidentiaza timpul maxim disponibil (Tmd) de functionare a verigii de productie (utilaje, instalatii, suprafete) in perioada pt care se determina marimea capacitatii de productie. Tmd, spre deosebire de Tdisp de functionare al utilajelor, reprezinta cele mai mari posibilitati de functionare a utilajelor sau a suprafetelor de productie zilnica. a) daca veriga de productie functioneaza cu saptamana intrerupta de lucru, Tmd=(Tc-TsTrep)*nms*ds Tc = timpul calendaristic = 365 zile Ts=timpul de sarbatori (aferent zilelor nelucratoare)=52*2+sarb legale. Trep= timpul de reparatii necesare utilajelor nms=nr max de schimburi la nivelul unei zile lucratoare ds=durata unui schimb nms*ds=24 ore b) daca veriga de productie functioneaza su saptamana neintrerupta (continua), Tmd=(TcTrep)*nms*ds 3. Norma de utilizare intensiva (Nui) reprezinta cantitatea de produse obtinuta in unitatea de timp si pe unitatea caracteristica dimensionala a verigii respective (pe un utlaj, pe o unitate de marime fizica specifica utilajului:volum sau suprafata sau pe 1m2 suprafata de productie). Aceasta norma se stabileste la intrarea in functiune a utilajului sau a instalatiei pe baza caracteristicilor tehnice si performantelor utilajelor si va fi inscrisa in cartea tehnica. Pe masura ce utilajele functioneaza, parametrii tehnici ai acestora au valori mai scazute, aparand necesitatea revizuirii marimii normei de utilizare intensiva.

Norma de utilizare intensiva reprezinta un randament al instalatiei. Modele de calcul 1. Intr-o firma cu specializare pe produs, fiecare veriga este specializata in executarea unui anumit produs. 2. Intr-o firma cu specializare tehnologica se executa faze ale procesului tehnologic pt toate produsele executate in firma. La nivel de loc de munca, marimea CP se calculeaza astfel: a) locuri de munca pt care specializarea este pe produs: a1) locuri de munca pt care produsul firmei se elaboreaza pe sarje: CP = Gmp*Kp*(Tmd*Nu/ds) a2) locuri de munca alcatuite din utilaje pt care se poate stabikli o norma de productie sau o norma de timp: CP = Nu*Tmd*np; CP = Nu*Tmd*(1/nt) a3) locuri de munca alcatuite din utilaje caracterizate printr-o marime fizica specifica si o norma de utilizare intensiva: CP = Mp*Tmd*Nui, unde Mp marime fizica b) locuri de munca unde se executa operatii manuale (de montaj / asamblare): CP = S*Tmd*Nu, unde S suprafata totala a verigii de productie c) locuri de munca unde exista linii de productie in flux: CP = (Tmd*60)/T, unde T tactul liniei de productie in flux d) locuri de munca pt care specializarea este tehnologica; in acest caz, calculul CP se desfasoara in mai multe etape: - din ansamblul productiei executate in acea veriga se alege un produs reprezentativ (etalon); se considera produs reprezentativ produsul care are cea mai mare norma de timp - se calculeaza coeficientul de echivalenta a produselor reale cu produsul reprezentativ - se tranforma cantitatea de produse reale in cantitate de produs reprezentativ (prin inmultirea cantitatii reale cu coeficientul de echivalenta). Se insumeaza si se obtine totalul productiei reprezentative. - se calculeaza structura productiei reprezentative - se determina CP a utilajului exprimata in produs reprezentativ - se repartizeaza pe structura reprezentativa obtinuta anterior CP exprimata in produs reprezentativ - se transforma CP in productii reale prin impartirea CP in productii reprezentative la coeficientul de evhivalenta.