CARACTERIZAREA LUI GHI din Moara cu Noroc de Ioan Slavici Ghi triete o dram psihologic concretizat prin trei

nfrngeri/ pierderi: ncrederea n sine, ncrederea celorlali n el i ncrederea Anei, soia lui, n el. Consecinele nefaste ale setei de navuire i procesul nstrinrii de familie sunt magistral analizate de Slavici, autorul aducnd n prim-plan conflictul dintre fondul uman cinstit al lui Ghi i dorina de a face avere alturi de Lic. La nceput, crciurnarul este un ins energic, cu gustul riscului i al aventurii, i nu o palid umbr hamletic, pierdut ntr-un peisaj autohton"(Magdalena Popescu). El hotrte schimbarea, luarea n arend a crciumii de la Moara cu noroc. Ghi este capul familiei pe care ncearc s o conduc spre bunstare. Atta timp ct se dovedete un om de aciune, mobil, cu iniiativ, lucrurile merg bine. Crciuma aduce profit, iar familia triete n armonie. Bun meseria, om harnic, blnd i cumsecade, Ghi dorete s agoniseasc atia bani ct s-i angajeze vreo zece calfe crora s le poat da de crpit cizmele oamenilor. Aspiraia lui e fireasc i nu:i depete puterile. Apariia lui Lic Smdul la Moara cu noroc tulbur echilibrul familiei, dar i pe cel interior, al lui Ghi. Cu toate c i d seama c Lic reprezint un pericol pentru el i familia lui, nu se poate sustrage ispitei malefice pe care acesta o exercit asupra lui, mai ales c tentaia mbogirii, dar i a existenei n afara normelor etice sunt enorme: se gndea la ctigul pe care l-ar putea face n tovria lui Lic, vedea banii grmad naintea sa i i se mpienjeneau parc ochii". Cu toate acestea, Ghi i ia toate msurile de precauie mpotriva lui Lic: merge la Arad s-i cumpere dou pistoale, i ia doi cini pe care i asmute mpotriva turmelor de porci i angajeaz o slug credincioas, pe Mari, un ungur nalt ca un brad". Din momentul apariiei lui Lic, ncepe procesul iremediabil de nstrinare a lui Ghi fa de familie. Gesturile, gndurile, faptele personajului, trdeaz conflictul interior i se constituie ntr-o magistral caracterizare indirect. Naratorul surprinde n mod direct transformrile personajului: Ghi devine de tot ursuz", se aprindea pentru oriice lucru de nimic", nu mai zmbea ca mai nainte, ci rdea cu hohot, nct i venea s te sperii de el", iar cnd se mai juca, rar, cu Ana, i pierdea repede cumptul i-i lsa urme vinete pe bra" (caracterizare direct). Devine mohort, violent, i plac jocurile crude, primejdioase, are gesturi de brutalitate neneleasa fa de Ana, se poart brutal cu cei mici. La un moment dat, Ghi ajunge s regrete faptul c are familie i copii i c nui poate asuma total riscul mbogirii alturi de Lic. Prin intermediul monologului interior sunt redate gndurile i frmntrile personajului, realizndu-se n felul acesta autocaracterizarea: Ei! Ce s-mi fac?... Aa m-a lsat Dumnezeu!... Ce s-mi fac dac e n mine ceva mai tare dect voina mea? Nici cocoatul nu e nsui vinovat c are cocoae n spinare". Sub pretextul c o voin superioar i coordoneaz gndurile i aciunile, Ghi devine la, fricos i subordonat n totalitate Smdului. n plus, se ndeprteaz din ce n ce mai mult de Ana (i era parc n-a vzut-o demult i parc era s se despart de dnsa"), aruncnd-o n braele smdului: Joac, muiere, parc are s-i ia ceva din frumusee", i spune Ghi Anei, ntr-un rnd. Ghi este caracterizat n mod direct de Lic. Acesta i d seama c Ghi e om de ndejde i chiar i spune acest lucru: Tu eti om, Ghi, om cu mult ur n sufletul tu, i eti om cu minte: dac te-a avea tovar pe tine, a rade

i de dracul i de mum-sa. M simt chiar eu mai vrednic cnd m tiu alturea cu un om ca tine". Totui Smdului nu-i convine un om pe care s nu-1 in de fric i de aceea treptat distruge imaginea celorlali despre crciumar ca om onest i cinstit. Astfel, Ghi se trezete implicat fr voie n jefuirea arendaului i n uciderea unei femei. Este nchis i i se d drumul acas numai pe chezie". La proces jur strmb, devenind n felul acesta complicele lui Lic. Are totui momente de sinceritate, de remucare, cnd cere iertare soiei i copiilor: Iart-m, Ano! i zise el. lart-m cel puin tu, cci eu n-am s m iert ct voi tri pe faa pmntului Ai avut tat om de frunte, ai neamuri oameni de treab i ai ajuns s-i vezi brbatul naintea judectorilor". Axa vieii lui morale se frnge; se simte nstrinat de toi i de toate. Arestul i judecata i provoac mustrri de contiin pentru modul n care s-a purtat. De ruinea lumii, de dragul soiei i al copiilor, se gndete c ar fi mai bine s plece de la Moara cu noroc. ncepe s colaboreze cu Pintea, dar nu este sincer n totalitate nici fa de acesta. Ghi i ofer probe n ceea ce privete vinovia Smdului numai dup ce i poate opri jumtate din sumele aduse de acesta. Ghi ajunge pe ultima treapt a degradrii morale n momentul n care, orbit de furie i dispus s fac orice pentru a se rzbuna pe Lic, i arunc soia, la srbtorile Patelui, drept momeal, n braele Smdului. Sper pn n ultimul moment c se va produce o minune i c Ana va rezista influenei malefice a smdului. Dezgustat ns de laitatea lui Ghi care se nstrinase de ea i de familie, ntr-un gest de rzbunare, Ana i se druiete lui Lic, deoarece, n ciuda nelegiuirilor comise, Lic e om", pe cnd Ghi nu e dect muiere mbrcat n haine brbteti". Sentimentul lui [Ghi] fa de Ana e unul mprit ntre vanitate masculin i dragoste"(Magdalena Popescu). De aceea n momentul n care i d seama c soia 1-a nelat, Ghi o ucide pe Ana, ncercnd s o scape de chinul pcatului. La rndul lui, Ghi este ucis de Ru, din ordinul lui Lic. Ghi depete limita normal a unui om care aspir spre o fireasc satisfacie material i social. Patima pentru bani i fascinaia diabolic a personalitii Smdului l determin s ajung pe ultima treapt a degradrii morale. Sfritul lui i al celor care-1 nconjoar este n mod inevitabil tragic.

Nuvela solida, cu subiect de roman (G. Calinescu), Moara cu noroc ilustreaza epic si estetic conceptia etica a lui Ioan Slavici, iar personajele cu destin tragic din nuvela sunt victime ale incalcarii invataturilor stravechi. Scriitorul este adeptul unui realism poporal, in conformitate cu care idea de om sarac, dar fericit, predomina in nuvelele sale. Tema, efectele nefaste ale dorintei de inavutire, dezvaluie o problematica etica si psihologica, iar subiectul plaseaza in centrul atentiei un personaj complex, a carui evolutie este urmarita pe tot parcursul actiunii. Ghita, personajul nuvelei se abate de la norma morala enuntata la inceputul nuvelei (omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, bogatia ci linistea colibei tale te face fericit) si de aceea va evolua inevitabil spre un

deznodamant tragic. Personajul identifica saracia cu lipsa demnitatii si prin urmare se hotaraste sa abandoneze linistea colibei din sat si sa ia in arenda carciuma de la Moara cu Noroc, unde se va muta cu intreaga familie. Fostul cizmar parcurge un drum simbolic, lasa in urma sate si locuri bune si se indreapta spre locurile rele; drumul semnifica o coborare in infern ( descensum ad Inferos), intr-un univers malefic, al patimilor care-l agreseaza continuu pe Ghita, depersonalizandu-l. Afacerile carciumarului incep sa prospere si acesta incepe sa guste satisfactia castigului cu multa usurinta a banilor, precum si bucuria ca a scapat de saracie. Dar chiar acum, la carciuma apare un personaj ciudat, Lica Samadaul, stapanul ilegal al locurilor, fire rece, insensibila, stapanita, un om rau si primejdios, asa cum bine intuieste Ana. Ghita insa desi a inteles ca aici la Moara cu noroc, nu putea sa ramana nimeni fara voia lui Lica, nu poate parasi locul pentru ca-i mergea bine. Prin urmare, cei doi vor fi prezentati in ipostaze antitetice: personajul stapanitor (Lica) si cel stapanit de autoritatea invincibila a primului (Ghita). Acesta din urma se simte amenintat de Samadau, de atitudinea sa de stapan necontestat al locurilor: Ori imi vei face pe plac, ori imi fac rand de alt om la Moara cu noroc. Evolutia lui Ghita este dramatica, el traieste o drama psihologica, ce se naste din conflictul interior al personajului dorinta de a ramane cinstit este la fel de puternica precum aceea de a se imbogati. Omul bun, bland, harnic, de la inceputul nuvelei, se transforma intr-o fire ciudata, neizbutind sa-si puna in acord esenta cu aparenta existentiala decat cu pretul vietii. (George Munteanu). Monologul interior ilustreaza gandurile si framantarile personajului (autocaracterizare): Ei! Ce sa-mi fac?Asa m-a lasat Dumnezeu!Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea? Ghita se dezumanizeaza, devine fricos, las, fuge de eul sau real, cauta un alt eu, iluzoriu, ce-l va conduce spre moarte mai mult, incepa sa se supuna (chiar daca nu asta isi doreste) lui Lica , simtind ca are nevoie de bunavointa acestuia. De fapt, personajul simuleaza alianta cu Lica, dar si cu Pintea, iar fata de propriai familie joaca rolul onorabilitatii . Stralucirea din ochii fostului cizmar, bucuria vietii se sting; Ghita nu mai zambea ca mai inainte, ci radea cu hohot, incat iti venea sa te sperii de el , devine de tot ursuz (caracterizare directa). Pe Ana o impinge incet incet spre Lica, fara sa anticipeze ca nu ar putea suporta sa isi vada sotia in bratele Samadaului, iar pe sine se inpinge pe fagasul unei tot mai depline si tot mai urate ambiguitati de comportare (George Munteanu) Carciumarul isi dezvaluie trasaturile in deosebi in momentele de maxima incordare si in relatia cu celelalte personaje (caracterizare indirecta) cand

naratorul consemneaza cu atentie gesturile, gandurile si framantarile personajului. Asadar imaginea lui Ghita de om onest, bland si cumsecade se destrama ireversibil; acesta devine, fara voie, complice in jefuirea arendasului si in uciderea unei femei, la process jura stramb, devine complicele Samadaului prin implicarea voluntara sau involuntara in afacerile oneroase si in crimele porcarului. Carciumarul isi constientizeaza drama, are remuscari: Iarta-ma, Ano! [] dar nu este capabil sa opteze durabil. Ghita aluneca definitiv pe panta dezumanizarii, se indeparteaza de familie, o pierde definitive pe Ana, care nu-l mai considera om carciumarul nu e decat o muiere imbracata in haine barbatesti. Finalul sta sub semnul catliarsismului, focul purificand acest spatiu al deriziunii morale (carciuma), in care crima este unica optiune durabila: Ghita o ucide pe Ana pierzand astfel ultima iluzie despre sine, dupa care, carciumarul va fi omorat iar Lica se va sinucide. Ghita este un personaj rotund, complex, ce traieste o drama psihologica, consecinta nefasta a instinctului exacerbat al avaritiei, a nerespectarii moralei satului arhaic, in care este puternic ancorata batrana mama a Anei, si potrivit careia banii nu contribuie la umanizarea lumii, ci constituie sursa ei de pierzanie.

Caracterizarea personajului principal- NUVELA PSIHOLOGICA MOARA CU NOROC de Ioan Slavici

Vizite: ? Nota: ? Situandu-se printre marii scriitori clasici, Ioan Slavici, prozator ardelean, dezvolta in Moara cu noroc un conflict puternic bazat pe ciocnirea dintre puterea banului si fondul uman cinstit. Creeaza, fara precedat, o nuvesa psihologica considerata de G. Calinescu ca fiind o capodopera in literatura romana. n4h14hr Personajul central al nuvelei este Ghita si prin intermediul lui, Slavici a creat cel mai complex personaj din nuvelistica sa, prin zugravirea pe mai multe planuri a conflictelor dintre fondul uman cinstit si dorinta de a face avere. Prin acest personaj, autorul a ilustrat cu o arta desavartita consecintele distrugatoare ale setei de bogatie.0 Nuvela se deschide cu replica batranei, mama Anei, care rosteste un adevar fundamental nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit. Pe parcursul nuvelei, personajul principal se va abate de la aceste vorbe pline de intelepciune, inaintand spre un sfarsit tragic. Nemultumit de conditia sa sociala, de simplu cizmar si dorind sa depaseasca monotonia momentului, isi convinge familia sa se mute la carciuma de la intretaierea drumurilor, si intra prin luarea acestei decizii, in contradictie cu spusele batranei. Prin intermediul procedeului de caracterizare directa, naratorul omniscient il prezinta pe Ghita ca fiind meserias bun si harnic, om bland si cumsecade, ce trudea pentru fericirea Anei si a copilului. Dar de cand s-au mutat la Moara cu noroc era mereu asezat si pus pe ganduri, se facuse mai de tot ursuz. Aparitia unui personaj malefic, Lica Samadaul, stapan peste acele locuri, invinge bunatatea lui Ghita. Intelegerea dintre erou si Samadau reprezinta un conflict intre dorinta lui Ghita de a-si proteja familia si vointa de a ramane la carciuma in scopul imbogatirii. Desi la prima intalnire cu stapanul acelor locuri incerca sa fie autoritar si darz in fata lui sa reziste demn la propunerile ale lui Lica,in curand este copletit de forta acestuia si, in consecinta, accepta sa-i fie partas. Prin actiunile pe care le savarseste personajul este caracterizat indirect: este o personalitate slaba, manipulabila, dar este si tipul inadaptatului, care nu reuseste sa se acomodeze conform normelor moderne. Din momentul in care intra in contact cu Lica, eroul ni se dezvaluie din mai multe perspective: viata lui exterioara

este subordonata si determinata de viata interioara, din mintea si sufletul sau. Actiunile, gesturile brutale si atitudinea de respingere a familiei tradeaza starea de nesiguranta si incertitudine, de teama si suspiciune, care s-au instalat din clipa in care aintrat in afaceri cu Lica. Incepe procesul de instrainare fata de familie. El o indeamna pe Ana sa joace cu Lica, desi fierbea in el cand ii vedea fata strabatuta de placerile jocului. Naratorul il caracterizeaza direct pe Ghita, studiind atat trairile interioare cat si cele trasaturile fizice. Fire slaba (trasatura ce reiese din actiunile protagonistului), ghita se lasa in voia intamplarilor si pana la urmagaseste ca singura solutie este sa para om cinstit, dar sa fie si prieten cu Lica. Sentimentele controversate sunt evidentiate de Slavici printr-o arta desavarsita. Ghita incepe sa regrete existenta familiei: prima oara in viata lui ar fi vrut sa n-aiba nevasta si copii. Refuza sa mai dea lamuriri soacrei sale referitoare la afacerile lui Lica, priveste la sotie cu induiosare dar rece, ii era parca n-a mai vazut-o demult si parca era sa se desparta de dansa. In prima etapa a transformarii personajului asistam la o confruntare intre moralitatea lui Ghita si dorinta de a face avere. Sufletul complex si oscilant este sfasiat de trairi contradictorii: vrea sa plece de la Moara cu noroc, renunta- ispita banilor e prea mare puternica. Ascunde adevarul relatiilor cu Lica. Autoreprosurile, remuscarile sincere si dureroase izvoresc din umanitatea inca pura a personajului, vorbele lui reprezinta o latura a caracterizarii directe: Iarta-ma Ano!Iarta-ma cel putin tu, caci eu n-am sa ma iert cat voi trai pe fata pamantului.... Regretul lui profund este acela de a nu putea fi un model pentru copii lui. Se autocaracterizeza afirmand in fata copiilor: Sarmanilor mei copii, voi nu mai aveti, cum avusesera parintii vostri, un tata om cinstit. Tatal vostru e un ticalos. Starea materiala a lui Ghitaeste infloritoare in contradictie cu puternicul conflict din sufletul sau. Fricos si las, pe de o parte, lacom de a avea cat mai mult pe de alta, Ghita se implica tot mai mult in fapte marsave puse la cale de Lica. Isi face priten pe jandarmul Pintea, incercand sa indrepte situatia dificila in care se afla. Renunta sa dezvaluie adevarul acestuia, dorind sa-si recupereze banii pe care Lica ii luase cu imprumut. La proces jura fals, aparandu-l pe Lica si scotandu-l din incurcatura. In felul aceasta devine complice la crima. Aparitiile alaturi de Samadau in comunitate duc la pierderea statutului de om cinstit, lucru care afecteaza demnitatea personajului. Pozitia in societate era importanta pentru carciumar, iar acest fapt evidensiaza mentalitatea unui personaj traditional. Monologul interior, prin care se autocaracterizeaza ca un om neputincios si cu o fire slaba, este o incercare disperata de a-si motiva actele grave savarsite in complicitatecu Lica: Ei! Ce sa-mi fac?...asa m-a lasat Dumnezeu! Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea?!. De acum incolo procesul de prabusire e inevitabil. Cand pintea trece pe la Moara, Ghita nu dezvaluie faradelegile lui Lica, dorind sa se asigure ca va primi partea de bani cuvenita. Bogatia materiala este mai presus de moralitatea personajului. Comunicarea cu familia este in totalitate abandonata, in timp ce relatia cu Ana este extrem de tensionata. Daca la inceput Ana, sotia credincioasa, explica faptele sotului, acum ea se indeparteaza treptat, acuzandu-l ca ar fi criminal sau cel putin partas la crima comisa de Lica. Ruptura este iremediabila. La inceputul nuvelei relatia dintre cei doi soti se bazeaza pe autoritatea sotului (caracteristica a familiei tradotionale), respectul reciproc. Astfel, decadenta lui Ghita are legaturi profunde cu pierderea autoritatii atat in fata lui Lica, cat si in fata familiei sale. Devenind din ce in ce mai gelos pe relatia dintre Ana si Lica, doreste sa se razbune. Aceasta dorinta vindicativa apare pe parcursul nuvelei, personajul principal nefiind capabil sa realizeze ca vina o poarta el ca urmare a neincrederii manifestata fata de Ana. Practic reuseste sa-si arunce sosia in bratele lui Lica. Pana la crima nu e decat un pas. O arunca pe Ana drept momeala in cursa cu care dorea sa-l piarda pe Lica si in cele din urma o ucide. Decadenta personajului este analizata minutios de Slavici. Finalul dramatic demonstreaza puterea demonica pe care banul o are asupra omului. Problema esetiala a lui Ghita este faptul ca el a avut nesansa de a intalni un om mai puternic decat el: Lica Samadaul. Asadar , se poate observa cu usurinta ca el traieste o drama psihologica concretizata prin trei infrangeri: increderea in sine, increderea celorlalti in el si increderea Anei, sotia lui, in el. Aceasta din urma isi pierde sotul in favoarea banilor, ajungand sa-l compare cu un criminal: Tu esti om, Lica, iara Ghita nu e decat o muiere imbracata in haine barbatesti , ba chiar mai rau decat asa. Inainte de a sfarsi tragic, Ghita recunoaste in fata Anei ca a gresit nespunandu-i adevarul , motivand : Dumnezeu nu mi-a dat gandul bun la vremea potrivita. Criticii literari considera crima din final ca fiind rezultatul unui act de dragoste, uciderea Anei est efacuta din dragoste, Ghita droind sa-si scape nevasta de chinul pacatului pe care l-a comis cu Lica. Drama lui Ghita este cutremuratoare. Nicaieri in opera lui Slavici procesul de instrainare in familie nu este descris cu o mai mare patrundere si forta artistica. El traieste drama distrugerii de sine. Moartea lui Ghita este corectia pe care o aplica destinul pentru nerespectarea principului cumpatarii, care trebuia sa calauzeasca viata omului, principiu enuntat in debutul nuvelei prin cuvintele batranei. Drama lui Ghita este analizata magistral, afirma criticul George Calinescu, observand complexitatea pe care Slavici o da unui personaj simplu, care insa sufera multiple transformari psihice, ceea ce face din el un personaj mobil.

Ghita este unul din personajele principale ale nuvelei, este viabil si complex, un tip uman in care contradictiile se manifesta puternic. Esenta lui este dramatica, penduleaza la inceput intre atractia banului, patima pentru inavutie si dorinta de a ramane drept si cinstit. Fondul sufletesc este bun, dar confruntat cu vedeniile destinului, va ceda. Ghita aspira la mai mult, vrea sa-si depaseasca conditia de cismar, pentru ca saracia il sperie "si-l indarjesc", dupa cum ii spune soacrei sale: "Ne punem pe prispa la soare, privind eu la Ana, Ana la mine, amandoi la copilas, iar dumneata la tustrei." Hotararea lui este ferma: familia se va muta la "Moara cu noroc", iar Ghita se va aseza deliberat in drumul spre avere, adica in calea ispitei. Calinescu spunea ca Ghita se pune intre ordinea satului si legislatia mutuala a hotilor. Drama e analizata magistral. E sfasiat de dorinta de a avea bani si devine complice cu Lica: "Se gandea la castigul pe care-l putea face in tovarasie cu Lica, vedea banii gramada inaintea sa si i se impaienjeneau ochii, de dragul castigului ar fi fost gata sa-si puna capul in primejdie". Prezentarea interioara a personajului este mult mai bogata decat cea exterioara. Evolutia lui se petrece pe doua coordonate permanente: cea interioara, marcata de introspectii si cea exterioara, compusa din carciuma si familie. La inceput, cu toata pacea locului de la moara, Ghita presimte o amenintare care deocamdata nu prinde contur: "Numai cateodata, cand noaptea zgaltaia vantul in moara parasita, locul ii parea strain." Presimtirea se intareste cand il vede prima data pe Lica, simtind ca "s-a racit in tot trupul". Venirea lui Lica il modifica profund si definitiv, acesta avand asupra lui o putere aproape magica. Slab, incapabil de a i se opune cu adevarat, fricos, Ghita se va inchide tot mai mult in mutenie, izolandu-se sufleteste, chiar si de Ana. Actiunile ii devin precipitate, tradand teama si insingurarea; isi cumpara doua pistoale, isi ia o sluga puternica si isi ia doi caini. Gesturile lui Ghita si pornirile lui spre duritate sunt sugerate abil de autor: Ghita isi dreseaza cainii sa ucida si el insusi incepe sa simta placere in vederea sangelui. Dezumanizarea merge atat de departe, incat Ghita regreta existenta familiei, considerand-o o piedica in calea imbogatirii sale: "Pentru prima oara in viata ;lui ar fi vrut sa n-aiba nevasta si copii". Stiind ca la moara nu putea sa stea nimeni fara voia lui Lica, Ghita traieste drama neputintei, se complace in a se declara slab, devine "legat", si omul, cand se simte legat, e suparacios. Deprinderea nu-i este ingaduita de propria sa patima. El oscileaza intre sfasieri si trairi contradictorii: "Da intreaba-ma daca ma pot hotari sa plec. Vezi tu, asa cum sunt, imi vine greu sa plec." Drama lui e profunda, iar personajul se prabuseste cu fiecare zi. Cere ajutor de la Ana, dar in mod indirect, ca apoiu sa-i reproseze acesteia ca e prea usoara la minte: "Esti usoara la minte, nu intelegi nimic, si ma lasi sa ma mistuiesc cu gandurile cele rele." Slavici este un observator al "sufletului disimulat si crispant de mut". (George Calinescu) Doar aparent Ghita este slab, pentru ca odata intrat in cardasie cu Lica, va fi la fel de hotarat ca acesta. Pentru inceput a fost greu, dar patima castigului ii da forta: "Nu cred ca ma poti tine de frica", ii spune lui Lica. Devine siret si chiar mai subtil decat Lica, stiind sa actioneze astfel, ca lumea sa-l creada in continuare cinstit. Ghita e mereu duplicitar de aici inainte; chiar si dezvaluirile in fata jandarmului Pintea se opresc la jumatate, iar prietenia cu acesta se clatina si iubirea pentru Ana, pe care o impinge in bratele lui Lica.

Chemat la interogatoriu, banuit de complice la crima, Ghita simte cum lumea il paraseste si vechile lui coordonate se schimba. Disculparea fata de autoritati devine disculpare fata de sine. Zbuciumul sufletesc se accentueaza: " Simti ca il slabesc deodata toate puterile; privirile oamenilor il ardeau parca si mergea drept inainte fara a mai indrazni sa-si risice ochii de la pamant". Monologul interior al personajului il arata mereu hartuit de propria-i constinta. El incearca sa mentina fie si numai in sufletul sau echilibrul intre bine si rau, intre patima banului si taria morala. Framantat, zguduit de faradelege, el incearca sa transforme slabiciunile in virtuti, zicandu-si ca alti oameni aflati in situatia sa s-ar fi dovedit a fi mult mai slabi sau ca toate le-a facut din dragoste pentru Ana. Dar prabusirea e completa, patima pentru bani il roade pe dnauntru, distrugandu-l: "Banii primiti de la Lica erau pe masa; cat ar fi voit sa-i ia si sa-i arunce, insa el nu putea, se gandea cat ar fi trebuit sa munceasca pentru ei si nu-l lasa inima sa-i dea din mana." Structura personajului e sintetizata astfel de Pintea: "Multe-ar fi de facut, numai daca n-ai fi atat de prost ca sa-l acoperi cand vrei sa-l surpi pe Lica." Sfidand prevestirile, sfidand intelepciunea traditionala ca "linistea colibei te face fericit, nu bogatia", asa cum il rugase soacra, Ghita a sfidat primejdia. Universul nostalgic il cucereste definitiv. Raul il cuprinde impotriva vointei lui, poate tocmai pentru ca a trecut granita binelui si a credintei, pentru ca a sfidat regula unanim acceptata in lumea statului care oprea omul sa se apropie de locuri rele. Ghita merge pe calea pacatului desi stie ca e pe calea pierzaniei. In tragedia greaca, divinitatea pedepseste trufia omului. Si aici, divinitatea pedepseste raul si pe cel care, aratandu-i-se ce e rau si ce e bine, alege totusi raul. In lumea mitica a satului ardelean, Ghita e pilda pentru nesocotinta.

MOARA CU NOROC DE IOAN SLAVICI - CARACTERIZAREA PERSONAJELOR Comentariu literar - referat Ghita este unul dintre protagonistii nuvelei, personaj viabil si complex, un tip uman, n care contradictiile se manifesta puternic. Esenta este dramatica, fiind sfsiat ntre atractia banului si dorinta de a ramne demn si cinstit. Fondul lui sufletesc este bun, dar, confundat cu vicleniile destinului, Ghita va ceda. Personajul aspira sa-si depaseasca modesta conditie de cizmar, pentru ca monotonia acesteia si saracia l sperie si l ndrjesc, dupa cum i spune soacrei sale: Nu punem pe prispa la soare, privind eu la Ana, Ana la mine si amndoi la copilas, iar dumneata la tustrei. Hotarrea lui e ferma: familia se va muta la Moara cu noroc, iar Ghita se va aseza deliberat n drumul porcarilor , adica n calea ispitei. G. Calinescu afirma ca personajul se pune ntre ordinea juridica a statului si legislatia mutuala a hotilor. Drama lui e analizata magistral. E sfsiat de dorinta de a avea bani si devine complice cu Lica: se gndea la cstigul pe care-l putea face n tovarasie cu Lica, vedea banii gramada naintea sa si i se mpaienjeneau ochii: de dragul cstigului ar fi fost gata, sasi puna capul n primejdie. n prezentarea personajului, viata sa interioara e cu mult mai bogata, mai nuantata dect cea exterioara, definita ntre crciuma si familie. La nceput, cu toata pacea locului de la Moara, Ghita presimte o amenintare, care, deocamdata, nu prinde contur:Numai cteodata, cnd noaptea, zgltia vntul moara parasita, locul i parea strain. Presimtirea se ntareste cnd l vede prima data pe Lica si are senzatia ca s-a racit tot trupul. Venirea lui Lica l modifica profund si definitiv, acesta avnd o putere aproape magica. Slab, incapabil de a i se opune cu adevarat, atras de vraja cstigului, Ghita se va nchide tot mai mult n mutenie, izolndu-se sufleteste chiar si de Ana.

Actiunile i devin precipitate, tradnd teama si nsingurarea, si cumpara doua pistoale, si i-a o sluga puternica, pe Mart, si ia doi cini. Gesturile si pornirile lui spre duritate sunt sugerate abil de narator: Ghita si dreseaza cinii sa ucida, iar el nsusi ncepe sa simta placere la vederea sngelui. Dezumanizarea merge att de departe nct Ghita regreta existenta familiei, considernd-o o piedica n calea mbogatirii sale: Pentru prima data, n viata lui ar fi vrut sa nu aiba nevasta si copii. Stiind ca la moara nu putea ramne nimeni fara voia lui Lica, Ghita traieste drama neputintei, se complace n a se declara slab, devine irascibil, devine legat, si omul cnd se simte legat, e suparacios. Desprinderea nu-i este ngaduita chiar de propria sa patima, iar complexitatea personajului rezulta din faptul ca acesta e capabil sa constientizeze sfsierile si contradictiile launtrice. Drama sa e profunda si fiecare zi i aduce o noua prabusire. Cere ajutor, n mod direct, de la Ana, pentru ca apoi sa-i reproseze acesteia: Esti usoara de minte, nu ntelegi nimic si ma lasi sa mistuiesc cu gndurile cele rele. Ghita nvata treptat disimularea si pe masura ce nu mai comunica, devine tot mai crispat. Doar aparent, nsa, Ghita este slab, pentru ca odata intrat n crdasie cu Lica, va fi la fel de hotart ca acesta. Pentru el, nceputul a fost greu, dar patima cstigului i da forta nebanuita: nu cred ca poti sa ma tii de frica, i spune lui Lica, ferm. Devine siret si chiar mai subtil dect Lica, stiind sa actioneze astfel ca lumea sa-l creada n continuare cinstit. Ghita devine mereu duplicitar de aici nainte; chiar si dezvaluirile facute jandarmului Pintea, se opresc la jumatate, iar prietenia cu acesta se clatina. Se clatina si iubirea pentru Ana, pe care o mpinge n bratele lui Lica. Chemat la interogatoriu si banuit de complicitate la o crima, Ghita simte cum lumea l paraseste si vechile lui coordonate se schimba. Disculparea fata de autoritati devine disculpare fata de sine. Zbuciumul sufletesc se accentueaza: simti ca i slabeasc deodata toate puterile, privirile oameinilor ardeau parca si mergea drept nainte fara a ndrazni sa-si ridice ochii de la pamnt. Monologul interior al personajului l arata mereu hartuit de propria constiinta. El ncearca sa mentina fie si numai n sufletul sau, echilibrul ntre bine si rau, ntre patima banului si taria morala. Framntat, zguduit de faradelegile savrsite, el ncearca sa transforme slabiciunile n virtuti, zicndu-si ca alti oameni aflati n situatia sa s-ar fi dovedit mult mai slabi sau poate le-a facut din dragoste pentru Ana. Dar prabusirea este completa, patima pentru bani l roade pe dinauntru, distrugndu-l: Banii primiti de la Lica erau pe masa; ar fi vroit sa-l ia si sal arunce, nsa el nu putea, se gndea ct ar fi trebuit sa munceasca pentru ei si nu-l lasa inima sa-i dea din mna. Structura personajului este sintetizata astfel de Pintea: Multe ar fi de facut, numai daca n-ai fi att de prost, ca sa-l acoperi, cnd vrei sa-l surpi pe Lica. Sfidnd prevestirile, sfidnd ntelepciunea traditionala ca: linistea colibei tale te face fericit, nu bogatia, asa cum i sugerase soacra sa, Ghita a sfidat primejdia. Universul malefic l cucereste definitiv. Raul l cuprinde mpotriva vointei lui, poate tocmai pentru ca a trecut granita binelui si a credintei, pentru ca a sfidat regula unanim acceptata n lumea satului care oprea omul sa se apropie de locuri rele. Ghita merge pe calea pacatului, desi stie ca e calea pierzaniei. n tragedia greaca, divinitatea pedepseste raul si pe cel care, aratndu-i ce e rau si ce e bine, alege totusi raul. n lumea mitica a satului ardelean, Ghita este pilda pentru nesocotinta. Ana personajul feminin principal. Portretul ei fizic reverbat de barbatul care o iubeste, sculpteaza n cuvinte un model clasic al feminitatii: Ana era tnara si frumoasa si subtirica, Ana era sprintena si mladioasa. Evolutia ei se desfasoara pe doua planuri: n familie mama si sotie iubitoare, deschisa, devotata, iar n contact cu lumea exterioara, mai ales cu Lica, la nceput tematoare, apoi razbunatoare si apriga. Cnd sotul hotaraste plecarea la Moara, mama Anei se opune, mai ales pentru ca Ana mi parea prea tnara, prea asezata, oarecum prea blnda la fire si-mi vine sa rd cnd mi-o nchipuiesc crciumarita. n evolutia Anei, momentul aparitiei lui Lica este o cumpana fascinata de prezenta lui, Ana ramne privind ca un copil uimit. Femeia intuieste primejdia si reactioneaza cu o

disperare instinctiva la transformarile sotului ei. ndurerata si zbucimata, Ana nregistreaza fiecare gest su nuanta din vocea si din tacerile lui Ghita, dorind sa-i fie de folos acestuia. Dar el o respinge, izolndu-se. n jurul Anei se tese o pnza deasa, o plasa nevazuta, plasa destinului malefic. Este semnificativa scena n care Ghita nvata copilul sa calareasca pe cinele cel mare. Ana l priveste cu groaza, si simte copilul n primejdie, dar nu vrea sa-si supere sotul si cnd acesta renunta la jocul cel cumplit. Ana nsasi va reaseza copilul pe cine, nfrngndu-si teama de mama din iubire pentru sot. Ea este exemplu de obedienta, de daruire, de devotament. Desele vizite ale lui Lica la Moara o fac pe Ana sa fie muncita de gnduri grele care o mbatrnesc oarecum ntr-un singur ceas. nstrainarea ei de Ghita se accentueaza pe masura ce prietenia dintre cei doi barbati se leaga mai puternic. Evolutia personajului traverseaza pe rnd ngrijorarea, nedumerirea, spaima, revolta, nfruntarea si sila fata de Lica pe care la nceput l refuza cnd o cheama la joc. Dar Ghita staruie si ea cedeaza pentru a-i face pe plac sotului: Ana si calca pe inima si se dete la joc. La nceput se vedea ca a fost prinsa de sila, dar treptat ncepe sa-i placa. Lica are asupra ei puterea unei vraji. Sensibila, fragila, vazndu-si barbatul nstrainndu-se de ea, Ana se va ntoarce spre pacat cu o forta egala cu cea a puritatii ei anterioare, o forta devastatoare, care o face sa afirme: Tu esti om Lica, iar Ghita nu e dect muiere mbracata n haine barbatesti. Disperarea Anei se mistuie n suflet si rareori cuvintele i vin pe buze: Tu ma omori Ghita, ma seci de viata, ma chinuiesti, ma lasi sa ma omor eu din mine. Cutremurat din strafunduri, sufletul ei se ofileste, vaznd si ntelegnd ca sotul ei face afaceri necinstite cu Lica si femeia ncearca sa afle singura adevarul: Trebuie sa aflu adevarul, de dragul copiilor mei, daca nu de alta!. Ghita mijloceste o ntlnire a Anei cu Lica si-l duce la Moara pe jandarmul Pintea. Sacrificarea Anei are dramatismul sacrificarii unui ideal. Apropierea lui de Lica se face att datorita atractiei malefice ale acestuia, ct si datorita dorintei de razbunare a sotiei nselate n ncrederea ei nestramutata n sot. Ana l paraseste din disperarea iubirii convertite n ura. E greu de stabilit ct e de vinovata sau de nevinovata. Ea nsasi nu ntelege bine care este pacatul ei. Uciderea Anei de catre Ghita devine o pedeapsa a divinitatii pentru ca Ana a ncalcat legea crestineasca a cununiei poate din prea mare si prea profunda iubire pentru sot care nu a mai fost capabil sa-i asculte freamatul sufletului. Lica Samadaul locul n care vine Ghita este un topos al ispitei, legat de taina pacatului, iar reprezentantul acestei lumi este Lica Samadaul. Personajul acesta mbina contradictii, drzenie, hotarre, sadism si rare momente de duiosie, ca acelea fata de copii lui Ghita. Portrerul fizic al lui Lica Samadaul e pretext de vesnica pendulare ntre exterior si interior: Lica e un om la 36 de ani, nalt, uscativ si supt la fata, cu mustata lunga, cu ochii mici si verzi si cu sprncenele mpreunate la mijloc; Lica era porcar, nsa cei ce poarta camata subtire si alba cu floricele, pieptar cu bumbi de argint si bici cu codurisca de os mpodobit cu flori. Impresia generala este de noblete ciudata, diabolica. El apare la Moara ntr-o postura statuara ca un stlp de piatra, raspndind o stranie atractie prin privirea pierduta n vnt. Personajul este caracterizat direct de autor ca fiind navalnic si ndraznet. Lipsit de orice scrupul moral, Lica e raul nsusi, personaj malefic, arhetipal al satului romnesc. Autocaracterizarea scoate la iveala ntunecimi ale sufletului: Eu sunt Lica Samadaul Multe se zic despre mine Tu vezi un lucru ca umblu ziua-n amiaza mare si nimeni nu ma opreste-n cale sa ma duc n oras si stau de vorba cu domnii; voi fi facut ce voi fi facut, dar am facut asa ca oricine poate sa creada ce-i place, nsa nimeni nu stie nimic. Caracterizarea se ntregeste prin vorba scurta a personajului, compusa din ntrebari aspre, la care cere neaparat raspuns sau din porunci. Slavici are simtul elementarului n figuri ca Lica Samadaul capetenie de haiduci mai mult dect porcari, amestec de pasiune si disimulare, natura n fond complicata, ce se ntlneste attea n mediile primitive. (Tudor Vianu)

Lica supune suflete, autoritatile i apara, hotii i cunosc, iar el este stapn absolut. Constient de puterea sa, personajul n-are nimic din framntarile si zbuciumul lui Ghita. El este supus raului si evolueaza liniar, fara mpotriviri. nsa n toti cei din jur, Lica seamana ncordare. Ana l ghiceste: E un patimas si nu e bine sa te duci departe cu el. Asupra Anei, Lica are puterea unei vraji malefice. Pintea stie ca Lica nu se bizuie pe nimeni, nu se da lesne de gol, nu se lasa n daravere cu orice oameni. Lica a devenit rolul raului din trufie amestecata cu frica: ma aflam la strmtoare cnd am ucis pe cel dinti om, mi pierisera niste porci din turma si-mi era rusine sa-i spun ca au pierit. Apoi am ucis pe al doilea ca sa nu ma mngi de mustrarile ce-mi faceam pentru cel dinti. Treptat a ucide a devenit pentru el o patima cel mistuia: sngele cald e un fel de boala. Daca Ghita e urmarit de autor n tulburatoare dileme sufletesti, n monologuri interioare pline de zbucium, acestea lipsesc din prezentarea lui Lica. El ramne nvaluit ntr-un mister al raului tradus doar prin replici aspre, scurte, prin fapte sngeroase care poarta n ele o infailibila atractie pentru cei mai puternici dect el.