PROTECŢIA CONSUMATORILOR

ŞI A SĂNĂTĂŢII

Bucureşti 2004

1
 La elaborarea textelor acestor broşuri au contribuit:
Experţi:
ILEANA PASCAL
MONICA VLAD
ŞTEFAN DEACONU
CODRU VRABIE

Supervizare:
ELENA SIMINA TĂNĂSESCU
AUREL CIOBANU - DORDEA

În cadrul proiectului
„Campanie de informare a funcţionarilor publici
privind conţinutul acquis-ului comunitar“
au fost elaborate broşuri privind
primele 15 capitole de negociere în anul 2002
şi pentru ultimele 15 capitole în anul 2004

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Protecţia consumatorilor şi a sănătăţii. - Pipera :
Dacris, 2004
ISBN 973-86939-7-7

366.5

© CRJ 2004

2
 Lista capitolelor în care este împărţit acquis-ul comunitar,
în vederea negocierilor cu statele care aderă
la Uniunea Europeană

Capitolul 1: Libera circulaţie a mărfurilor

Capitolul 2: Libera circulaţie a persoanelor
Capitolul 3: Libera circulaţie a serviciilor
Capitolul 4: Libera circulaţie a capitalului
Capitolul 5: Dreptul societăţilor comerciale
Capitolul 6: Politica în domeniul concurenţei
Capitolul 7: Agricultură
Capitolul 8: Pescuitul
Capitolul 9: Politica în domeniul transporturilor
Capitolul 10: Impozitarea
Capitolul 11: Uniune economică şi monetară
Capitolul 12: Statistică
Capitolul 13: Politici sociale şi ocuparea forţei de muncă
Capitolul 14: Energia
Capitolul 15: Politica industrială
Capitolul 16: Întreprinderile mici şi mijlocii
Capitolul 17: Ştiinţa şi cercetarea
Capitolul 18: Educaţie, formare profesională şi tineret
Capitolul 19: Telecomunicaţii şi tehnologia informaţiei
Capitolul 20: Cultura şi politica în domeniul audiovizualului
Capitolul 21: Politica regională şi coordonarea instrumentelor structurale
Capitolul 22: Protecţia mediului înconjurător

3
 Capitolul 23: Protecţia consumatorilor şi a sănătăţii
Capitolul 24: Justiţie şi afaceri interne
Capitolul 25: Uniune vamală
Capitolul 26: Relaţii externe
Capitolul 27: Politica externă şi de securitate comună
Capitolul 28: Control financiar
Capitolul 29: Dispoziţii financiare şi bugetare
Capitolul 30: Instituţii
Capitolul 31: Diverse

4
 ABREVIERI

ANPC Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului

CCCT Convenţia Cadru pentru Controlul asupra Tutunului
(Framework Convention on Tobacco Control)
CE Comisia Europeană
CEE Comunitatea Economică Europeană
CEHAPE Children’s Environment and Health Action Plan for Europe
(Planul European de Acţiune al Copiilor pentru Mediu şi Sănătate)
JOCE Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene
MO Monitorul Oficial al României
OMS Organizaţia Mondială a Sănătăţii
SEE Spaţiul Economic European
TRAPEX Sistemul Tranziţional de Schimb Rapid de Informaţii
UE Uniunea Europeană

5
 Actele normative adoptate la nivel comunitar

Tratatele constitutive (versiunile republicate, în urma modificărilor

şi completărilor, ale Tratatului instituind Comunitatea Europeană şi
Tratatului asupra Uniunii Europene), legislaţia în vigoare, legislaţia
în pregătire, precum şi hotărârile recente pronunţate de Curţii
Europeană de Justiţie se regăsesc în cadrul bazei de date cu acces
gratuit EUR-Lex de pe serverul Europa (www.europa.eu.int/eur-lex).

În temeiul şi în conformitate cu dispoziţiile tratatelor constitutive,

instituţiile UE cu competenţe în procesul legislativ adoptă, în esenţă,
următoarele acte normative:
• Regulamentele sunt actele care au caracter obligatoriu de la data
intrării lor în vigoare atât pentru statele membre, cât şi pentru
persoanele fizice şi juridice aflate pe teritoriul acestora.
Regulamentele se aplică direct pe teritoriul statelor membre, cărora le
este interzis să adopte măsuri de transpunere sau orice alte măsuri
care ar putea îngrădi aplicarea lor directă. Dacă în text nu este
precizată data intrării în vigoare, aceasta va fi reprezentată de cea de
a 20-a zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Comunităţilor
Europene.
• Directivele sunt actele stabilesc numai obiective obligatorii pentru
statele membre, lăsând la latitudinea acestora modalităţile de atingere
a lor. În text este precizată data până la care statele membre trebuie să
adopte măsurile de adaptare la directiva în cauză. Directivele se
aplică şi ele direct pe teritoriul statelor membre, dar numai după
expirarea termenului de transpunere.
• Deciziile sunt actele cu caracter obligatoriu doar pentru statele
membre sau persoanele juridice cărora le sunt adresate. Unele au
caracter individual (având un singur destinatar sau un număr limitat
de destinatar), iar altele au caracter general (sunt obligatorii pentru
toate statele membre şi pentru persoanele fizice şi juridice aflate pe
teritoriul acestora).

6
• Recomandările, rezoluţiile şi avizele sunt acte fără caracter
obligatoriu, jucând rolul de instrumente indirecte pentru apropierea
legislaţiilor şi practicilor naţionale.
• Acordurile şi convenţiile sunt înţelegeri în formă scrisă supuse
dreptului internaţional dar încheiate fie de către Comunităţi cu state
terţe, fie de către acestea şi statele membre cu state terţe, fie numai
între statele membre, în conformitate cu competenţele stabilite prin
tratatele constitutive.
Într-o serie de domenii, în afara actelor normative mai sus arătate,
instituţiile Uniunii adoptă şi alte acte cu caracter obligatoriu. Acestea
vor fi arătate şi explicate în cadrul prezentării domeniilor respective.

Baza de date EUR-Lex permite regăsirea tuturor actelor legislative în

vigoare sau în pregătire prin intermediul mai multor facilităţi de căutare:
1. Indexul analitic al directorului de legislaţie (regăsirea legislaţiei
în funcţie de domeniu);
2. Indexul alfabetic al directorului de legislaţie (regăsirea legislaţiei
după termeni cheie ordonaţi alfabetic);
3. căutare după numărul Jurnalului Oficial în care s-a publicat actul
legislativ;
4. căutare după numărul actului legislativ (cu ajutorul unui cod
format automat de către facilitatea de căutare);
5. căutare după cuvinte cheie în text.
Toate aceste facilităţi de căutare uşurează considerabil regăsirea
unui act legislativ sau a actelor legislative încadrate la un anumit
domeniu. Pentru identificarea acquis-ului comunitar pe capitole cea
mai utilă facilitate este indexul analitic al directorului de legislaţie
(cuprinde 20 de capitole, fiecare fiind împărţit cel puţin pe
subcapitole).

7
 Cuprins

I. Consideraţii introductive 9

II. Acquis-ul comunitar privind protecţia sănătăţii şi a

consumatorului 11
A. Protecţia sănătăţii 11
B. Protecţia consumatorului 14

III. Implementarea acquis-ului comunitar 15

A.1. Armonizarea legislativă în materie de protecţie a
sănătăţii 16
A.2. Capacitatea administrativă în materie de protecţie a
sănătăţii 19
B.1. Armonizarea legislativă în materie de protecţie a
consumatorului 19
a. Calitatea produselor ------------------------------------ 19
b. Protecţia consumatorilor -------------------------------- 21
c. Siguranţa consumatorilor ------------------------------- 25
d. Etichetarea ------------------------------------------------ 27
B.2. Capacitatea administrativă în materie de protecţie a
consumatorului 29

ANEXĂ
Legislaţia comunitară relevantă în domeniul protecţiei sănătăţii
şi a consumatorilor 33

8
9
I. Consideraţii introductive
Protecţia sănătăţii şi a consumatorului sunt domenii importante pentru
legislaţia UE, aspect reflectat şi în politicile comunitare care le
corespund. Aceste domenii fac parte din serviciul public european.
Serviciul public european este o noţiune juridică ce se referă la un
ansamblu de atribuţii ale funcţionarilor publici din ţările membre ale UE.
În conformitate cu standardele europene, funcţionarul public se află la
dispoziţia cetăţeanului european pentru a-i asigura servicii de calitate în
toate domeniile. Această atribuţie este şi cea mai relevantă obligaţie de
serviciu a sa. Prin urmare, acest aspect se reflectă şi în domeniul sănătăţii
şi al protecţiei consumatorului.
În materia protecţiei sănătăţii experienţa comunitară a dovedit că unele
idei preconcepute pot fi depăşite; astfel, o privire comparativă - de
ansamblu - asupra sistemelor de protecţie a sănătăţii şi asigurărilor de
sănătate existente în statele membre ale UE poate lesne dovedi că nu
există o relaţie directă, de cauzalitate, între cuantumul cheltuielilor
realizate cu sănătatea şi acoperirea reală a nevoilor de sănătate ale
populaţiei. State care au cunoscut evoluţii comparabile din punct de
vedere ale demografiei, al nivelului de trai şi al progresului tehnic şi
ştiinţific au ajuns la stadii destul de diferite în materie de protecţie a
sănătăţii populaţiilor lor. Acest fapt a ilustrat şi mai bine necesitatea şi
importanţa existenţei nu doar a instrumentelor tehnice, bugetare sau a
resurselor umane înalt calificate, ci şi a unor a unor standarde comune în
domeniul serviciilor de sănătate şi, mai ales, a unor instrumente eficiente
şi mijloace concrete de asigurare a supravegherii şi controlului asupra
modului în care aceste standarde comune sunt puse în aplicare. În cea mai
mare parte a sa, acquis-ul comunitar referitor la protecţia sănătăţii vizează
stabilirea unor standarde comune în domeniul alimentaţiei şi al serviciilor
(publice, dar şi private) de sănătate, inclusiv al asigurărilor de sănătate, al
luptei împotriva drogurilor, etc., precum şi crearea unor instituţii şi
proceduri prin care punerea în aplicare a acestor standarde să fie efectiv
realizată.

10
Acquis-ul comunitar în domeniul protecţiei consumatorului este extrem
de vast. El cuprinde nu doar reguli referitoare la etichetarea produselor
comercializate pe ansamblul teritoriului Uniunii Europene, ci şi reguli
privitoare la instituţiile şi procedurile de care consumatorul european
dispune pentru a putea beneficia în mod concret şi eficient de drepturile
sale. Consumatorul trebuie să poată avea acces la toate informaţiile care
i-ar permite să ia o decizie conformă cu dorinţele sale reale vis-à-vis de
un produs sau serviciu existent pe piaţa europeană. Informaţiile oferite
trebuie să îi permită să nu facă confuzie cu alte produse sau servicii
similare existente pe piaţă, fără însă ca acestea să limiteze în vreun fel
libera competiţie existentă în cadrul UE între producătorii şi cei care
comercializează respectivele bunuri şi servicii. Tocmai de aceea nu este
surprinzător că regulile juridice referitoare la protecţia consumatorului
sunt invocate nu doar de destinatarii lor direcţi, consumatorii europeni, ci,
destul de des chiar, de statele membre, care încearcă să le opună regulilor
referitoare la libera competiţie pe piaţa comunitară şi celor patru libertăţi
definitorii pentru UE (libertatea de circulaţie a persoanelor, serviciilor,
bunurilor şi capitalurilor).
Protecţia consumatorului, ca de altfel şi protecţia sănătăţii, sunt domenii
în care acquis-ul comunitar poate fi uşor utilizat în dublu sens: fie pentru
protecţia efectivă a unor obiective şi standarde comunitare, de integrare a
sistemelor juridice şi economice ale statelor membre ale UE, fie pentru
justificarea unor măsuri cu caracter protecţionist din partea diferitelor
state membre. Din această perspectivă, capitolul 23 interferează şi trebuie
interpretat în strânsă legatură cel puţin cu primele şase capitole ale
acquis-ului comunitar, dar nu numai. Numeroase decizii ale Curţii
Europene de Justiţie au ilustrat acest aspect, jurisprudenţa în materie fiind
cel puţin la fel de variată ca şi acquis-ul însuşi.
Sănătatea şi protecţia consumatorului sunt domenii foarte vaste. Ele
includ subdomenii cum ar fi: protecţia sănătăţii şi a consumatorului în
privinţa produselor alimentare, a confecţiilor, jucăriilor, produselor
cosmetice, a detergenţilor sau a băuturilor alcoolice, etc.

11
II. Acquis-ul comunitar privind protecţia sănătăţii şi a
consumatorului
A. Protecţia sănătăţii

Sănătatea publică este o prioritate a UE, care se reflectă în mod

corespunzător în legislaţia europeană. Prevenirea bolilor, reducerea
efectelor nocive ale drogurilor şi lupta împotriva maladiilor mortale pe
cuprinsul UE presupune încurajarea cooperării dintre statele membre, dar
şi cu statele terţe şi organizaţiile internaţionale competente.
Baza legală pentru protecţia sănătăţii la nivelul UE o constituie art. 152
(4) al Tratatului Constitutiv al UE. Măsurile de protecţie a sănătăţii sunt
de competenţa Consiliului, cu consultarea Comitetului economic şi social
şi a Comitetului regiunilor. Ele se referă la numeroase domenii, ca:
siguranţa nucleară, protecţia mediului, a florei şi faunei, prevenirea
poluării, fixarea de standarde ridicate şi de siguranţă ale organelor şi
substanţelor de origine umană, ale sângelui şi ale derivatelor sale,
protejarea sănătăţii publice în domeniul veterinar şi fitosanitar şi în orice
alt domeniu, cu excepţia măsurilor de armonizare a dispoziţiilor
legislative şi de reglementare ale statelor membre. Acţiunile Comunităţii
în domeniul sănătăţii publice respectă pe deplin responsabilităţile statelor
membre în materia organizării şi funcţionării serviciilor de sănătate şi a
îngrijirii medicale. Această precizare se referă, în special, la dispoziţiile
naţionale privind donarea de organe şi sânge sau utilizarea lor în scopuri
medicale.
Preocupările pentru armonizarea acţiunilor statelor membre în materia
protecţiei sănătăţii nu au început o dată cu construcţia europeană, dar ele
se manifestă tot mai pregnant, astfel încât eventualul decalaj în timp a
fost extrem de mult atenuat. La nivel instituţional, încă din 1996
funcţionează Agenţia Europeană pentru Securitate şi Sănătate în Muncă,
cu sediul la Bilbao, Spania. Această agenţie este o instituţie a UE, creată
pe baza deciziei Consilului European, care facilitează schimbul de
informaţii economice, tehnice şi ştiinţifice pentru îmbunătăţirea
condiţiilor de muncă şi prevenirea accidentelor de muncă.

12
La 12 ianuarie 2000 a fost adoptată Cartea Albă a Securităţii Alimentare
(White Paper on Food Safety), care prevede înfiinţarea unei autorităţi
independente privind siguranţa alimentelor. Aceasta va obţine avizele
ştiinţifice necesare în baza analizei riscurilor şi a stabilirii precise a
ingredientelor alimentare. Drept consecinţă, în baza Regulamentului
Comisiei nr.178–2002 a şi fost creată Autoritatea Europeană pentru
Securitatea Alimentelor (European Authority on Food Safety). Scopul ei
constă în asigurarea controlului ştiinţific cu privire la producerea
alimentelor. Organismul corespondent acesteia în România este Fundaţia
pentru Alimentaţie Sănătoasă.
În domeniul nutriţiei, regulile privind determinarea nivelului minim şi
maxim al vitaminelor şi mineralelor în alimente vor fi stabilite conform
avizelor ştiinţifice ale Autorităţii Europene pentru Securitatea
Alimentelor. Analiza riscurilor, independenţa şi transparenţa avizelor
ştiinţifice, precum şi siguranţa alimentelor trebuie să fie apreciate pe baza
informaţiilor ştiinţifice şi a schimbului comunitar între autorităţile
naţionale ale celor mai bune practici. Comunicarea riscurilor nu trebuie să
fie pasivă, ci interactivă, bazată pe dialog. Un important principiu de
drept în acest sens este cel al precauţiei în luarea deciziilor. Respectarea
sa se impune în domeniul sănătăţii, precum şi în cel al protecţiei mediului
sau siguranţei consumatorului în general, dat fiind că o calitate superioară
a mediului, ca şi siguranţa consumatorului, sunt direct legate de precauţie.
Sub preşedinţia irlandeză din cursul anului 2004 un grup de funcţionari
publici din statele membre ale UE au examinat legislaţia europeană sub
acest aspect, raportul lor urmând să fie dat publicităţii în viitorul apropiat.
Cea mai recentă reuniune la nivelul UE relevantă pentru acest domeniu,
cea a Consiliului pentru angajarea forţei de muncă, afaceri sociale,
sănătate şi protecţia consumatorului, a avut loc între 1 şi 2 iunie 2004, la
Luxemburg. În cadrul acesteia, Comisia Europeană a prezentat un Plan de
acţiune pentru crearea Sferei Europene a Sănătăţii (E-Health). Statele
membre se obligă să implementeze acest plan ca parte a strategiilor
naţionale de sănătate publică. Prevăzută în acest plan drept una din
acţiunile prioritare, informatizarea evidenţelor va contribui la reducerea
erorilor şi a timpului de aşteptare în domeniul rezultatelor medicale. CE a

13
informat miniştrii cu privire la negocierile din cadrul OMS în domeniul
controlului bolilor infecţioase şi a reducerii riscurilor consumului de
alcool în rîndul tinerilor. Propunerea CE pentru o Strategie a UE în
domeniul consumului de alcool şi al sănătăţii se referă la acţiuni
prevăzute pentru anul 2005.
Consiliul de la Luxemburg a propus şi o abordare multidisciplinară a
problemei astmului în rândul copiilor în cadrul CEHAPE – Planul de
Acţiune al Copiilor pentru Sănătate şi Mediu în Europa. Conferinţa
paneuropeană a Miniştrilor de la Budapesta, care a avut loc între 23 şi 25
iunie 2004, s-a ocupat de priorităţile acestei acţiuni importante pentru
sănătatea copiilor.
Acelaşi Consiliu de la Luxemburg a hotărât şi ratificarea de către CE a
Convenţiei OMS privind Controlul asupra Tutunului (Framework
Convention on Tobacco Control). Principalele sale dispoziţii vor institui
un control instituţional asupra comerţului ilicit, a mărcilor de fabrică şi
comerţ şi a reclamelor în domeniul tranzacţiilor cu tutun.
Comisia Europeană a adoptat standarde obligatorii şi în materia protecţiei
muncitorilor faţă de radiaţiile optice. Data de 1 iunie 2004 este prevăzută
pentru introducerea unui card de asigurare de sănătate, valabil pe
teritoriul a 15 state membre ale UE, prevăzându-se ca celelelate state
membre să generalizeze aplicarea acestui card în următoarele 18 luni.
Cardul va facilita mobilitatea persoanelor, mai ales a turiştilor,
studenţilor, a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă.
Reglementările UE privind etichetarea şi reclama produselor sunt reguli
unde protecţia consumatorului interferează foarte mult cu protecţia
sănătăţii. Directiva 2000/13/EC privind prezentarea şi reclama produselor
alimentare pentru vânzare către consumatorul final se aplică produselor
alimentare pre-ambalate care urmează a fi livrate ca atare către
consumatorul final sau restaurante, cantine, spitale şi alte unităţi similare.
Directiva nu este aplicabilă produselor destinate pentru export în afara
Comunităţii. Etichetarea nu trebuie să inducă în eroare consumatorul în
privinţa caracteristicilor efective ale produselor alimentare, prin atribuirea
de proprietăţi pentru prevenirea, tratamentul sau vindecarea unei boli

14
umane. Excepţie fac apele minerale naturale şi produsele alimentare
destinate unei diete speciale. Elementele obligatorii pentru etichetare
sunt: numele sub care este vândut produsul, care trebuie să fie un nume
permis de UE sau de reglementările naţionale şi să includă informaţii
despre caracteristicile produsului pentru a evita posibile confuzii,
ingredientele acestuia, în ordine descrescătoare a greutăţii, cantitatea netă,
data minimă a valabilităţii şi numele sau numele comercial şi adresa
producătorului sau a ambalatorului (comerciantului), precum şi locul de
origine sau provenienţa produsului şi instrucţiunile de utilizare (de
exemplu, indicarea tăriei alcoolice).

B. Protecţia consumatorului

Protecţia consumatorului este reglementată în Tratatul Constitutiv al UE

într-un Titlu distinct, al XIV-lea. Art. 153 (ex-art.129 A) din Tratatul de
la Maastricht precizează contribuţia Comunităţii la protecţia sănătăţii şi a
intereselor economice ale consumatorilor, la promovarea dreptului lor la
informaţie, la educaţie şi la apărarea intereselor proprii. În acest scop,
Comunitatea ia măsuri în cadrul realizării pieţei interne şi măsuri care
susţin şi completează politica statelor membre. Astfel, toate persoanele
fizice şi juridice implicate în lanţul comercial european trebuie să se
conformeze standardelor de calitate şi etichetare ale UE, în condiţiile
legislaţiei pe care o vom prezenta.
În aplicarea acestor dispoziţii, statele membre sunt abilitate să menţină
sau să stabilească măsuri de protecţie mai stricte, cu condiţia ca acestea să
fie compatibile cu legislaţia europeană. Curtea de Justiţie de la
Luxembourg a fost deseori chemată să se pronunţe în astfel de cazuri;
după cum arătam şi anterior, statele membre au încercat să utilizeze
reglementările referitoare la protecţia consumatorului drept un instrument
pentru promovarea unor politici sau acţiuni protecţioniste.
Tratatul de la Amsterdam recunoaşte politica privind protecţia
consumatorului ca o politică de sine-stătătoare într-o măsură mult mai
mare, instituind şi o bază legală pentru diverse acţiuni la nivel european.
Precum arătam anterior, acquis-ul comunitar în materia protecţiei

15
consumatorului este extrem de vast, cuprinzând atât dispoziţii referitoare
la protecţia şi siguranţa consumatorului european, cât şi dispoziţii
amănunţite în domeniul standardelor de calitate şi a răspunderii ce poate
reveni producătorilor sau celor care comercializează produse şi servicii.
O expunere amănunţită a întregului acquis în această materie ar risca să
producă confuzie, întratât este de detaliat şi intrinsec interferat cu alte
capitole ale acquis-ului. De aceeam ne vom limita doar la a semnala o
evoluţie de ultimă oră în domeniul politicii de protecţie a consumatorului,
căreia se tinde să i se acorde o tot mai mare importanţă, anume problema
emiterii în mediu a organismelor modificate genetic. Ele interesează atât
sub aspectul protecţiei sănătăţii, cât şi sub cel al protecţiei
consumatorului. Au existat dezbateri intense cu privire la motivele etice
care împiedică experimentele de acest gen. Având în vedere că, în
general, consumatorii considerau imprecise tehnicile de inginerie
genetică, Consiliul CE a emis directive referitoare la obţinerea şi
utilizarea deliberată, în mediu, a alimentelor şi organismelor modificate
genetic. Directiva 18/01/CEE se referă la potenţialele efecte averse ale
eliberării acestora în mediu, acestea fiind dovedite de apariţia bolilor
umane, dar şi ale animalelor şi plantelor. Diseminarea bolilor infecţioase
este datorată tot acestei eliberări în mediu a organismelor modificate
genetic. Directiva precizează că introducerea lor trebuie făcută cu
respectarea principiului “pas cu pas”, analizându-se efectele cumulative
pe termen lung.

III. Implementarea acquis-ului comunitar

Implementarea acquis-ului comunitar în România presupune atât
adoptarea de acte normative care să alinieze reglementările române la
standardele existente în EU, cât şi punerea în aplicare a respectivelor
reglementări. Negocierile în vederea aderării vizează atât aproximarea
legislativă, cât şi evaluarea capacităţii administrative şi instituţionale de
aplicare a legislaţiei adoptate şi armonizate.
În Raportul său anual privind România, dat publicităţii la 5 noiembrie
2003, Comisia Europeană aprecia că în domeniul protecţiei sănătăţii şi al

16
protecţiei consumatorului s-au înregistrat progrese, mai ales sub aspectul
activităţii de supraveghere a pieţei şi al coordonării activităţilor de control
dintre ministerele competente. Cu alte cuvinte, angajamentele şi
obligaţiile asumate de către România cu ocazia negocierilor la capitolul
17 din acquis sunt îndeplinite.
Cu privire la acest domeniu, Strategia Naţională de Dezvoltare pe Termen
Mediu a României (2000-2004) prevedea următoarele direcţii de
dezvoltare:
1. Creşterea capacităţii de rezistenţă la competitivitatea internaţională,
care se va realiza prin tranziţia către noua structură a comerţului exterior.
Accent deosebit se va pune pe inovaţii, cercetare şi dezvoltare.
Importantă este şi implementarea, în legislaţia naţională, a cerinţelor
echităţii în domeniul protecţiei sănătăţii şi a consumatorului, respectiv a
egalei îndreptăţiri a consumatorilor cu producătorii. O prioritate esenţială
constă în stabilizarea legislaţiei privind protecţia consumatorului, a
mediului şi fluidizarea concurenţei pe piaţa internă.
2. Creşterea competitivităţii şi a accesului produselor româneşti pe pieţele
externe implică întărirea rolului Departamentului de Comerţ Exterior din
Ministerul Industriei şi Comerţului, pe măsura reducerii influenţei
Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei asupra deciziilor în domeniul
politicilor comerciale privind produsele agricole.
3. În plan legislativ, România va solicita să devină parte la Acordul
privind Spaţiul Economic European (SEE) în baza art. 129 al SEE.

A.1. Armonizarea legislativă în materie de protecţie a sănătăţii

În ceea ce priveşte negocierile în vederea aderării României la UE,
domeniul protecţiei sănătăţii se concentrează pe combaterea bolilor
mortale, pe sprijin financiar acordat statelor membre dezavantajate ale
UE şi a celor candidate la aderare. Aceste priorităţi includ lupta împotriva
bolilor subdezvoltării şi ale sărăciei. În România, cele mai importante legi
în domeniul protecţiei sănătăţii sunt următoarele:
Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului - Prin “pacient”
legea înţelege persoana sănătoasă sau bolnavă, care utilizează serviciile

17
de sănătate. Pacientul are o serie de drepturi esenţiale, după cum
urmează: dreptul la informaţia medicală (serviciile medicale disponibile,
identitatea şi statutul profesional al furnizorilor de servicii de sănătate,
intervenţiile şi riscurile potenţiale ale fiecărei proceduri, dreptul de a-şi
da, în scris, consimţământul la intervenţiile medicale, cu excepţia celor de
urgenţă. Nu pot fi folosite pentru cercetare ştiinţifică persoanele care nu
sunt capabile să-şi exprime voinţa. Pacientul are dreptul şi la
confidenţialitatea informaţiei şi a vieţii private. În domeniul reproducerii,
legea arată că atunci când sarcina reprezintă un factor de risc major
pentru viaţa mamei, dreptul femeii la viaţă prevalează. Dreptul la cele
mai sigure metode de planificare familială trebuie să fie asigurat.
Legea nr.25/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a
Guvernului nr.96/2003 privind protecţia maternităţii la locul de muncă -
Această lege are în vedere transpunerea, pe cât posibil, a egalităţii de
şanse între bărbaţi şi femei în România, dar şi recunoaşterea, în plan
legislativ, a drepturilor speciale de care trebuie să se bucure viitoarea
mamă. Art.1 al legii precizează că indemnizaţiile plătite de angajator
femeilor pe timpul concediului de maternitate vor reprezenta 75% din
media veniturilor lunare realizate în ultimele 10 luni anterioare datei din
certificatul medical, pe baza cărora se datorează contribuţia individuală
de asigurări sociale. Art.20 arată că femeile însărcinate nu pot fi supuse
unor munci cu caracter insalubru sau greu de suportat. Garanţii
importante pentru protecţia femeilor cuprinde art.21, respectiv precizarea
că angajatorului i se interzice să dispună încetarea raportului de muncă
sau serviciu din motive care au legătură directă cu starea salariatei,
salariatei aflate în concediu de risc maternal sau de maternitate, a celei
aflate în concediu pentru creşterea copilului mai mic de doi ani, respectiv
trei ani, în cazul copilului cu handicap, ca şi a salariatei aflate în concediu
de îngrijire a copilului bolnav până la şapte ani (optsprezece ani în cazul
copilului handicapat).
Legea nr.130/1999 privind unele măsuri de protecţie a
persoanelor încadrate în muncă - Legea prevede obligaţia angajatorilor
de a încheia contracte individuale de muncă sau convenţii civile de
prestare de servicii, cu garanţiile prevăzute de legislaţia muncii.

18
 Legea nr.53/1992 privind protecţia specială a persoanelor
handicapate - Măsurile de protecţie prevăzute în această lege au ca scop
prevenirea şi înlăturarea consecinţelor profesionale, economice şi sociale
ale handicapului şi egalizarea şanselor prin asistenţă medicală şi prin
educaţie normală sau specifică a persoanei handicapate. Legea instituie o
serie de facilităţi pentru aceste persoane, cum ar fi, de exemplu, acordarea
de medicamente gratuite, tratament în unităţile sanitare şi staţiuni,
scutirea de plata taxelor vamale pentru proteze şi aparate ortopedice,
prioritate la instalarea postului telefonic şi scutirea de plata taxelor de
instalare şi de abonament telefonic.
Legea nr.349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor
consumului produselor de tutun – Legea prevede restrângerea fumatului
în spaţiile publice închise, inscripţionarea explicită a pachetelor cu
produse din tutun, desfăşurarea de campanii de informare şi educare a
populaţiei. Conform acestei legi, se interzice vânzarea produselor din
tutun la bucată şi punerea pe piaţă a pachetelor de ţigări care conţin mai
puţin de 20 de bucăţi. Unităţile care comercializează sau deţin automate
pentru vânzarea produselor din tutun sunt obligate să afişeze la loc vizibil
interzicerea vânzării produselor din tutun minorilor sub 18 ani şi
cuantumul amenzii aplicate pentru nerespectarea acestei prevederi.
Fiecare pachet care conţine produse din tutun se inscripţionează, în limba
română, cu un avertisment general şi cu unul adiţional.
Decizia nr.47/2004 privind aprobarea Statutului Casei Naţionale
de Asigurări de Sănătate - Asigurările de sănătate se bucură de o
reglementare juridică amănunţită în statele membre ale UE, iar garanţia
plăţii compensaţiilor medicale este un aspect esenţial al bunei funcţionări
a sistemului de sănătate. Corespunzător, legislaţia română cuprinde acest
act normativ prin care se reglementează unele din aspectele instituţionale
pertinente. Conform acestei Decizii, Casa Naţională de asigurări are 59
de atribuţii, precizate concret în cuprinsul ei. Cele mai importante sunt
asigurarea funcţionării unitare a sistemului de asigurări sociale şi
stabilirea modului de utilizare a Fondului naţional unic de asigurări
sociale de sănătate. Casa Naţională de Asigurări de Sănătate propune
Ministerului Sănătăţii proiecte de acte normative relevante pentru

19
utilizarea acestui Fond.

A.2. Capacitatea administrativă în materie de protecţie a sănătăţii

Ministerul Sănătăţii, Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului,
Ministerul Transporturilor sunt ministere de specialitate care au atribuţii
de aplicare a legislaţiei naţionale în domeniile arătate. Prioritate se acordă
catastrofelor ecologice şi măsurilor de urgenţă care se impun în astfel de
situaţii: situaţia de la Roşia Montană, Ocnele Mari, Delta Dunării.
Rezervele naturale ale României sunt nu doar patrimoniu naţional, ci
european. Din perspectiva aderării României la UE, această afirmaţie are
şi importante consecinţe juridice.
Ministerele de specialitate au competenţa şi atribuţia de a interveni în
situaţii de urgenţă ecologică, în conformitate cu gravitatea respectivei
urgenţe. Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului are atribuţia
de a proteja mediul natural în toate cele trei domenii specificate în
denumirea sa. Conform legislaţiei de protecţie a mediului, se consideră că
personalul inspectoratelor silvice exercită atribuţii care presupun
exerciţiul autorităţii de stat. Acest aspect determină o mai substanţială
protecţie legală pentru aceşti inspectori; de exemplu, împiedicarea lor de
a-şi exercita atribuţiile de control constituie infracţiune de ultraj contra
autorităţii publice şi se pedepseşte conform Codului penal.

B.1. Armonizarea legislativă în materie de protecţie a

consumatorului

Exigenţele juridice ale integrării europene impun, pentru România,

adoptarea de legi noi, dar şi de politici instituţionale cu ajutorul cărora să
se implementeze efectiv noua legislaţie. Actele normative mai importante
în acest domeniu, care armonizează legislaţia românească cu cea
comunitară sunt următoarele:
a. Calitatea produselor
În materia calităţii produselor, a fost adoptată Legea nr.608/2001 privind
evaluarea conformităţii produselor şi Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992
privind protecţia consumatorilor, modificată şi aprobată prin următoarele

20
acte normative: Legea nr.37/2002 privind aprobarea Ordonanţei
nr.658/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului
nr.21/1992, Ordonanţa nr.58/2000 pentru modificarea şi completarea
Ordonanţei Guvernului nr.21/1992 şi Legea nr.178/1998 pentru
modificarea art.47 din Ordonanţa Guvernului nr.21/1992.
Conform Legii nr.608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor,
de la 1 ianuarie 2007 vor fi admise pe piaţă doar jucăriile care poartă
marcajul CE şi care corespund cerinţelor de securitate precizate în Anexa
2 a Hotărârii nr.396/2003.
Hotărârea Guvernului nr.396/2003 privind asigurarea securităţii
utilizatorilor de jucării - Dincolo de exigenţele legislative din dreptul
familiei şi al ocrotirii intereselor minorilor, securitatea copiilor este
asigurată, în domeniul protecţiei consumatorului, prin normarea jucăriilor
conform standardelor de calitate ale UE. Conform art. 2 al Hotărârii, prin
“jucărie” se înţelege orice produs sau material creat sau destinat în mod
clar utilizării în jocul copiilor mai mici de 14 ani. Pentru claritatea
interpretării, Anexa 1 a Hotărârii enumeră care sunt produsele ce nu pot fi
considerate jucării. Acestea sunt: podoabele pentru pomul de Crăciun,
echipamentele sportive, păpuşile în costum popular şi cele decorative,
locomotivele cu aburi, jucăriile video şi suzetele. O a doua Anexă la
Hotărârea citată prevede în ce constau cerinţele esenţiale de securitate
pentru jucării, în conformitate cu standardele de calitate ale UE, respectiv
obţinerea unor certificate de examinare CE de tip, care se finalizează prin
marcajul CE. Marcajul înseamnă conformitate cu modelul aprobat de
Comunitatea Europeană. Examinarea CE de tip este o procedură prin care
un organism notificat constată şi certifică faptul că un exemplar
reprezentativ de jucărie - denumit “model”- respectă cerinţele de
securitate europene.
Lista cuprinzând standardele româneşti din domeniul securităţii
utilizatorilor de jucării se aprobă şi se actualizează prin Ordin al
Ministrului Industriei şi Resurselor, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I. Introducerea pe piaţă a jucăriilor este admisă doar
dacă acestea nu pun în pericol sănătatea sau securitatea utilizatorilor sau a
terţelor persoane şi doar dacă sunt utilizate conform destinaţiei sau în alt

21
mod previzibil, avându-se în vedere comportamentul normal al copiilor.
Dacă se consideră că standardele europene armonizate nu respectă total
cerinţele esenţiale de securitate prevăzute în cuprinsul Hotărârii
nr.396/2003, Ministerul Industriei şi Resurselor informează Comitetul
Permanent din cadrul Comisiei Europene, prezentându-şi motivele. După
primirea deciziei Comitetului, Comisia Europeană informează Ministerul
Industriei şi Resurselor dacă standardele avute în vedere trebuie retrase
total sau parţial din public. Pentru informarea consumatorilor, numerele
de referinţă ale acestora se publică în J.O.C.E. şi în M.O. al României. De
asemenea, dacă jucăria pune în pericol viaţa, sănătatea şi/sau securitatea
utilizatorilor sau a unor terţe persoane, autoritatea responsabilă cu
supravegherea pieţei ia măsuri pentru retragerea jucăriei de pe piaţă,
interzicând sau limitând distribuirea, sub orice formă, a acesteia pe piaţă.
Ministerul Industriei şi Resurselor este informat imediat cu privire la
măsurile luate.
Persoanele juridice cu sediul în România sau în statele membre ale UE au
obligaţia să pună la dispoziţia organelor de supraveghere a pieţei
documentele care atestă conformitatea jucăriilor cu standardele UE.
b. Protecţia consumatorului
Ordonanţa nr. 21/1992 privind protecţia consumatorului - subliniază
că libertatea de a alege este un drept esenţial al consumatorului. În
concretizarea acestei idei, Ordonanţa prevede că statul va garanta accesul
nelimitat al consumatorilor la produse şi servicii şi informarea lor
completă în acest domeniu. Sunt explicaţi termenii legali relevanţi:
• prin “consumator” se înţelege orice persoană fizică ce utilizează
sau consumă produse obţinute de la agenţii economici sau care
beneficiază de serviciile acestora, în calitate de destinatari finali;
• prin “agent economic” se înţelege orice persoană fizică sau
juridică producătoare, transportatoare, importatoare sau
depozitoare de produse, respectiv prestatoare de servicii;
• prin “produs” se înţelege orice bun material destinat consumului
sau utilizării finale, individuale ori colective;

22
 • prin “servicii” se înţeleg orice activităţi – altele decât cele care
rezultă din produse – în scopul satisfacerii necesităţilor
consumatorilor;
• prin “declaraţie de conformitate” se înţeleg declaraţiile agenţilor
economici, prin care aceştia informează, pe proprie răspundere,
că un produs sau serviciu este conform normei sau altui
document specificat;
• prin “termen de valabilitate” se înţelege limita de timp stabilită
de producător, în care produsul poate fi consumat şi în care el
trebuie să-şi menţină calităţile calitative prescrise;
• prin “vicii ascunse” se înţeleg deficienţele calitative ale
produselor şi serviciilor, existente în momentul predării sau
executării lor, şi care nu au fost cunoscute şi nu puteau fi
cunoscute prin mijloace obişnuite de verificare.
Ordonanţa nr.21/1992, cu modificările ulterioare, precizează principalele
drepturi ale consumatorilor: protecţia împotriva riscurilor produselor şi
serviciilor care prejudiciază viaţa, sănătatea sau securitatea persoanelor,
informarea completă, educarea în calitate de consumatori cu privire la
caracteristicile produselor şi serviciilor, accesul nelimitat la pieţe,
acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de calitatea
necorespunzătoare a produselor sau serviciilor, interzicerea
comercializării produselor falsificate sau a substitutelor în dauna
consumatorilor.
În mod corelativ, obligaţiile agenţilor economici sunt următoarele:
comercializarea doar a produselor şi serviciilor certificate conform legii,
oprirea livrărilor şi/sau retragerea de pe piaţă a produselor la care s-a
constatat neîndeplinirea caracteristicilor calitative prescrise, asigurarea
condiţiilor igienico-sanitare în producerea, transportul şi desfacerea
produselor.
Protecţia economică a consumatorilor este un aspect esenţial al respectării
drepturilor acestora, sens în care Ordonanţa prevede că agenţii economici
sunt obligaţi să se abţină de la practicile comerciale abuzive, să redacteze

23
clar şi precis clauzele contractuale, mai ales în ceea ce priveşte preţul,
garanţiile şi calitatea produselor şi a serviciilor şi să acorde despăgubiri
pentru daunele cauzate de produse sau servicii care nu corespund
clauzelor contractuale. Imposibilitatea folosirii produselor sau a
serviciilor impune restituirea contravalorii lor sau înlocuirea acestora,
atunci când ea nu este imputabilă consumatorului.
Informarea şi educarea consumatorilor se bucură de o reglementare
extensivă în cuprinsul Ordonanţei. Consumatorii trebuie să fie informaţi
în mod complet şi clar asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi
serviciilor, prin elemente de identificare vizibile, prin redactarea cărţii
tehnice a produselor, respectiv a ambalajelor de vânzare. Informaţiile
trebuie să fie indicate în limba română, cu excepţia mărcilor de fabrică şi
comerţ, a denumirilor de firmă sau societăţi comerciale cunoscute
publicului larg şi a termenilor explicaţi în dicţionarele uzuale. Indicarea
ţării de origine a produselor este obligatorie. Agenţii economici au
obligaţia să efectueze demonstraţii de utilizare a produselor în beneficiul
consumatorilor, iar informaţiile referitoare la acestea nu pot fi înlăturate
prin invocarea secretului comercial sau a celui profesional.
Răspunderea agenţilor economici include răspunderea pentru viciile
ascunse. Legea nr. 58/2002 pentru modificarea art. 47 din Ordonanţa
Guvernului nr. 21/1992 prevede creşterea cuantumului sancţiunilor
pecuniare în raport cu nivelul inflaţiei. Răspunderea agenţilor economici
este materială, disciplinară si penală (având caracter cumulativ).
Hotărârile de condamnare ale agenţilor economici se comunică la
Registrul Comerţului.
Din voluminosul corp de acte normative destinate protecţiei
consumatorului face parte şi Legea nr.137/1995 referitoare la protecţia
mediului înconjurător. Această lege este legea-cadru în materia protecţiei
mediului. Ea explică noţiuni importante în domeniu, cum ar fi: risc
ecologic, precauţie în luarea deciziei, securitate nucleară, daună
ecologică, poluare. Toţi aceşti termeni sunt menţionaţi în Anexa legii, şi
trebuie înţeleşi conform definiţiei arătate în această Anexă. Este o
operaţiune de precizare a sensului legal al termenilor la care ne referim.

24
Alte acte normative relevante sunt:
a) Hotărârea Guvernului nr.119/2004 privind stabilirea
condiţiilor pentru introducerea pe piaţă a maşinilor
industriale;
b) Hotărârea Guvernului nr.228/2004 privind controlul
introducerii în ţară a deşeurilor nepericuloase, în vederea
importului, perfecţionării active şi tranzitului, Hotărârea
Guvernului nr.236/2004 pentru modificarea şi completarea
Hotărârii Guvernului nr.88/2003 privind echipamentele radio
şi echipamentele terminale de telecomunicaţii şi
recunoaşterea mutuală a conformităţii acestora;
c) Recent, au fost adoptate două Ordine ale Preşedintelui
Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului,
respectiv Ordinul nr.37/2004 pentru aprobarea modelelor
mărcilor utilizate de fabricanţii, producătorii, importatorii,
exportatorii şi vânzătorii de obiecte şi bijuterii din metale
preţioase şi aliajele acestora şi Ordinul nr.38/2004 pentru
aprobarea modelelor mărcilor de certificare care urmează să
fie aplicate pe obiecte şi pe bijuterii din metale preţioase şi
aliajele acestora de către Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Consumatorului. Tot Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Consumatorului a iniţiat două proiecte de lege, care
se află în faza de promulgare: proiectul de lege privind
răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de
produsele defectuoase, a cărei intrare în vigoare este
prevăzută pentru 1.10.2004 şi proiectul de lege privind
securitatea generală a produselor, care va intra în vigoare la
30.06.2004.
În privinţa Directivei 99/44/EC, care reglementează vânzarea produselor
către consumatori şi garanţiile asociate, implementarea ei în legislaţia
internă românească a fost prevăzută până în anul 2002.
Directiva 98/27/EEC privind acţiunile pentru încetarea practicilor ilicite
în materia protecţiei interesului consumatorului precizează că

25
implementarea va necesita un termen mai lung, motivat prin prevederile
art. 4 al Directivei, care este intitulat “Infracţiuni intracomunitare” şi de
cele ale art. 5, “Consultări prealabile”, care conţin proceduri inoperante
pentru statele nemembre. Aşadar, data aderării României la UE (1
ianuarie 2007) este şi data la care dispoziţiile Directivei vor deveni
aplicabile pe deplin în legislaţia noastră internă.
c. Siguranţa consumatorului
În ceea ce priveşte măsurile de siguranţă a consumatorului, legislaţia
românească este, în mare parte, aliniată cu acquis-ul comunitar. Legea nr.
245/2004 privind securitatea generală a produselor transpune Directiva
2001/95 CE a Parlamentului European şi a Consiliului Europei,
referitoare la securitatea generală a produselor. Această reglementare este
legea-cadru în domeniu, deoarece ea prevede definiţia termenilor
importanţi în materia sănătăţii şi a protecţiei consumatorului, precum şi
regimul juridic al instituţiilor relevante.
Se impun câteva precizări cu privire la noţiunile pe care le conţine
această lege. Astfel, conform art. 2 al legii, prin producător se înţelege
fabricantul produsului, care este stabilit în România sau în ţările membre
ale Uniunii Europene, precum şi orice altă persoană care se prezintă ca
producător, prin aplicarea pe produs a numelui său sau a altui semn
distinctiv. Producător poate fi şi reprezentantul produsului sau alţi agenţi
economici din lanţul de comercianţi în condiţiile legii. Distribuitor este
orice agent economic din lanţul de comercianţi a cărui activitate nu
influenţează caracteristicile de securitate ale produselor. Tot conform
legii citate, produsele trebuie să fie sigure, adică să nu prezinte un risc
pentru securitatea consumatorilor. Acest aspect se referă la calitatea
produselor sau a lotului de produse, în conformitate cu standardele
europene. Consumator este orice persoană care cumpără un produs în
scopuri ce nu intră în domeniul său de activitate comercială sau
profesională. Desigur, acestea sunt definiţiile legale ale termenilor
relevanţi, pentru că, în limbajul obişnuit, consumatorul poate fi şi
producător al unui produs sau invers.
Conform standardelor europene de calitate a produselor, preţurile de
vânzare şi unitare ale produselor trebuie să fie precizate în mod lizibil, în

26
limba română şi să fie uşor de identificat pe ambalajul acestora. Obligaţia
este general aplicabilă în întreg spaţiul european şi revine producătorilor.
Standardul european este referinţa publicată în J.O.C.E.
Aşa cum precizează art. 3 al legii, producătorii mai au următoarele
obligaţii:
• să pună pe piaţă doar produse sigure. Un produs este sigur, aşa
cum am precizat deja, atunci când el nu prezintă riscuri pentru
securitatea consumatorilor. Din punct de vedere legal, un produs
este considerat sigur atunci când el este conform cu
reglementările naţionale ale României ori ale statelor membre pe
teritoriul cărora este comercializat. Această regulă este aplicabilă
în absenţa prevederilor comunitare specifice privind
reglementarea produselor în cauză.
• să asigure informaţii utile, care îi permit consumatorului să
evalueze riscurile interne ale unui produs şi să prevină riscurile;
• să informeze asupra identităţii şi a detaliilor privind producătorul
şi produsul sau lotul de produse, prin Hotărâre a Guvernului care
va conţine lista produselor pentru care este obligatorie referinţa
produselor sau a lotului de produse, precum şi modul de
întrebuinţare a acestora.
Art.5 prevede care sunt obligaţiile distribuitorilor de produse: să
acţioneze cu atenţie pentru a contribui la respectarea cerinţelor de
securitate, să monitorizeze securitatea produselor puse pe piaţă, să
informeze asupra riscurilor, să furnizeze documentele necesare pentru a
determina originea produselor, să colaboreze la activitatea producătorilor
pentru evitarea riscurilor, să informeze autorităţile competente – în
condiţiile precizate în Anexa 1 a legii -asupra eventualelor riscuri.
Capitolul IV al legii prezintă obligaţiile specifice şi responsabilităţile
subiectelor implicate în producerea şi distribuirea produselor. Autoritatea
competentă în România, în sensul legii, este Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Consumatorului, care colaborează cu alte organisme de
specialitate cu atribuţii în supravegherea pieţei. De exemplu, poliţiei îi

27
revine obligaţia să sprijine reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii în
asigurarea securităţii produselor. În conformitate cu Ordonanţa
Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată
şi completată prin Legea nr.180/2002, aceşti reprezentanţi sunt abilitaţi să
constate contravenţii şi să aplice sancţiuni. ANPC este punctul naţional
de contact în reţeaua europeană a autorităţilor competente ale statelor
membre ale Uniunii Europene în materie de securitate a produselor.
Tot pentru asigurarea securităţii produselor, legea prevede în art.13
situaţii de intervenţie rapidă. Acestea se referă la produsele care prezintă
un risc grav pentru sănătatea şi securitatea consumatorului. Acordurile
României cu reţeaua europeană a autorităţilor competente ale UE în
materia securităţii produselor este bazat pe reciprocitate şi va include
prevederi de confidenţialitate a informaţiei.
Anexa 1 a legii cuprinde informaţii despre produsele neconforme cu
obligaţia generală de securitate, pe care producătorii şi distribuitorii sunt
obligaţi să le comunice autorităţilor competente. Informaţiile referitoare
la securitatea produselor se comunică autorităţilor desemnate în acest
scop în statele membre ale UE, în care produsele în cauză au fost puse pe
piaţă sau furnizate în alt mod consumatorului. În situaţia în care se
apreciază că există un risc grav pentru securitatea consumatorului, aceste
informaţii trebuie să conţină cel puţin date pentru identificarea precisă a
produselor sau a lotului din care ele fac parte, descrierea completă a
riscului, informaţii utile pentru a determina produsul şi descrierea
acţiunilor întreprinse în scopul prevenirii riscurilor pentru consumator.
Anexa 2 cuprinde procedurile pentru aplicarea TRAPEX (Sistemul
Tranziţional de Schimb Rapid de Informaţii) şi liniile directoare pentru
notificări în cazul existenţei riscurilor grave la adresa securităţii
produselor. Aşadar, TRAPEX acoperă produsele care prezintă un risc
grav pentru sănătatea şi protecţia consumatorului.
d. Etichetarea
În materie de etichetare şi împiedicarea publicităţii înşelătoare legislaţia
comunitară a fost implementată în întregime în legislaţia românească,
după cum urmează:

28
 Legea nr.148/2000 privind publicitatea înşelătoare şi
comparativă transpune Directiva nr. 84/450/EEC. Această lege preia
rigorile legislaţiei UE în materia publicităţii înşelătoare şi comparative.
Hotărârea Guvernului nr.176/2002 privind stabilirea criteriilor
de acordare a etichetei ecologice pentru grupele de produse amelioratori
şi substraturi de cultură transpune Decizia Consiliului nr.688/2001/EEC
referitoare la stabilirea criteriilor de acordare a etichetei ecologice
comerciale pentru amelioratorii de sol şi substraturile de cultură.
Hotărârea Guvernului nr.175/2004 privind stabilirea criteriilor
de acordare a etichetei ecologice pentru grupul de produse calculatoare
portabile transpune Decizia Consiliului 687/2001/EEC, referitoare la
stabilirea criteriilor de acordare a etichetei pentru calculatoare portabile.
Hotărârea Guvernului nr.253/2004 privind stabilirea criteriilor
de acordare a etichetei ecologice pentru detergenţii folosiţi la maşinile
de spălat vase transpune Decizia Consiliului nr.31/2003/EEC, referitoare
la stabilirea criteriilor de acordare a etichetei ecologice comerciale pentru
detergenţii pentru maşinile de spălat vase.
Hotărârea Guvernului nr.254/2004 privind stabilirea condiţiilor
de acordare a etichetei ecologice pentru articole de încălţăminte
transpune Decizia 231/2002/EEC privind stabilirea condiţiilor pentru
acordarea etichetei ecologice comerciale pentru articole de încălţăminte.
Hotărârea Guvernului nr.259/2004 privind stabilirea criteriilor
de acordare a etichetei ecologice pentru grupul de produse lacuri şi
vopsele interioare transpune Decizia 739/2002 privind condiţiile de
acordare a etichetei ecologice pentru vopsele şi lacuri.
Hotărârea Guvernului nr.542/2004 privind stabilirea criteriilor
de acordare a etichetei ecologice pentru grupele de produse lămpi
electrice transpune Decizia Consiliului nr. 747/2002/EEC referitoare la
stabilirea criteriilor de acordare a etichetei ecologice comerciale pentru
lămpi electrice.
Hotărârea Guvernului nr.298/2004 privind modificarea şi
completarea Hotărârii Guvernului nr.487/2002 pentru aprobarea

29
Normelor metodologice privind desemnarea şi notificarea naţională a
laboratoarelor de încercări, precum şi a organismelor de certificare şi
inspecţie care realizează evaluarea conformităţii produselor din
domeniul reglementat, prevăzute în Legea nr.608/2001 privind evaluarea
conformităţii produselor.
Ordinul Guvernului nr.58/2001, care transpune Decizia
Consiliului nr. 92/59/EEC privind securitatea generală a produselor.
Ordinul Guvernului nr.87/2000, care transpune Directiva
87/374/EEC privind răspunderea pentru produsele defectuoase.
Acquis-ul cuprinde şi măsurile de transpunere în legislaţia
naţională a prevederilor Directivelor 87/102/CEE, 90/88 /CEE şi 98/7/CE
privind creditul pentru consum. Directivele menţionate precizează că
urmăresc protecţia beneficiarilor acestor credite. Trebuie amintit aici şi
faptul că exigenţele juridice ale integrării europene impun, pentru
România, adoptarea de legi noi, dar şi de politici instituţionale cu ajutorul
cărora să se implementeze efectiv noua legislaţie. De exemplu, conform
Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia
publică au fost organizate şedinţe publice privind regimul juridic al
contractelor de creditare pentru consum destinate consumatorului. La
aceste şedinţe, au făcut observaţii şi propuneri Banca Naţională a
României, Asociaţia Română a Băncilor, ministerul Finanţelor Publice.

A.2. Capacitatea administrativă în materie de protecţie a

consumatorului

Instituţiile abilitate să implementeze măsurile legislative şi politicile în

domeniu sunt: Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului
(integrator de capitol), Ministerul Integrării Europene, Ministerul
Finanţelor Publice, Ministerul Justiţiei, Ministerul Agriculturii, Pădurilor,
Apelor şi Protecţiei Mediului, Agenţia Naţională Sanitar-Veterinară,
Agenţia Naţională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie,
Consiliul Naţional al Audio-Vizualului.

30
Pentru transpunerea acquis-ului comunitar în domeniul protecţiei
sănătăţii şi consumatorului în România există Autoritatea Natională
pentru Protecţia Consumatorului (ANPC), organism care coordonează
politicile în domeniul protecţiei consumatorului şi care supraveghează
piaţa şi implementarea legislativă şi administrativă a măsurilor în acest
domeniu. Aceasta este un organ al administraţiei publice centrale de
specialitate, aflat în subordinea primului ministru, care are următoarele
atribuţii: coordonează şi realizează strategiile şi politica Guvernului în
domeniul protecţiei consumatorului, acţionează pentru combaterea
practicilor care dăunează sănătăţii, securităţii sau intereselor economice
ale consumatorilor. Prin Hotărârea Guvernului nr.776/2000 de organizare
şi funcţionare a ANPC, Preşedintele acesteia are rang de secretar de stat,
calitate în care participă la şedinţele Guvernului în care se dezbat
probleme din domeniul protecţiei consumatorului. Preşedintele emite
ordine şi instrucţiuni cu caracter normativ, care se publică în Monitorul
Oficial al României.
În exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, personalul împuternicit al
Autorităţii are dreptul să aplice sigilii sau semne distinctive cu valoare de
sigiliu, în condiţiile legii. Acest aspect certifică importanţa pe care legea
o acordă calităţii produselor în cadrul general al protecţiei
consumatorilor.
Prin Hotărârea Guvernului nr.755/2003 privind organizarea Autorităţii
Naţionale pentru Protecţia Consumatorului se precizează că în subordinea
acesteia funcţionează, ca unităţi cu personalitate juridică, 42 de oficii
judeţene pentru protecţia consumatorului, care monitorizează piaţa
bunurilor şi a serviciilor destinate consumatorilor la nivel local şi Oficiul
pentru Protecţia Consumatorului al municipiului Bucureşti. În vederea
creşterii capacităţii de reacţie a consumatorului şi a autoprotejării
acestuia, în cadrul ANPC a fost creat şi Centrul Naţional pentru
Încercarea şi Expertizarea Produselor “Larex” Bucureşti; acesta este un
centru de informare şi consiliere a consumatorilor, în scopul asigurării
unei opinii publice reale şi active în domeniul protecţiei sănătăţii şi
consumatorului.

31
Tot sub aspectul descentralizării, Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Consumatorului poate înfiinţa şi asociaţii pentru protecţia
consumatorului. Acestea sunt persoane juridice şi au ca scop unic
apărarea drepturilor şi a intereselor legitime ale consumatorului. Ele
trebuie să aibă cel puţin 10.000 de membri şi filiale în cel puţin cinci
judeţe. La nivel judeţean există federaţii pentru protecţia consumatorului
- în cel puţin cinci localităţi din judeţ - iar la nivel central există
confederaţii, alcătuite din cel puţin douăzeci de federaţii. Aceste asociaţii
pot deveni parteneri sociali cu drepturi de reprezentare în organismele
consultative cu rol în domeniul protecţiei consumatorului, dacă au cel
putin 1000 de membri şi funcţionează în fiecare judeţ al ţării.
În vederea protecţiei consumatorului la nivelul UE a fost creat Sistemul
Tranziţional de Schimb Rapid de Informaţii (TRAPEX). Sub egida
acestuia, în perioada ianuarie-iunie 2003 au fost primite 21 de notificări
pentru produse periculoase ne-alimentare care ar putea fi găsite pe piaţa
românească. Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului este
punct de contact pentru TRAPEX.
În cadrul ultimului său raport anual, dat publicităţii în octombrie 2003,
Comisia Europeană a apreciat în mod critic-selectiv activitatea unei alte
instituţii menite să pună în aplicare acquis-ul comunitar în acest domeniu,
anume cea a Comitetului Interministerial pentru supravegherea pieţei, a
produselor şi serviciilor şi protecţia consumatorului. Astfel, CE a
considerat că acesta s-a întrunit de mai multe ori şi a aprobat chiar un
Program Comun de Control pentru anul 2003, însă unele organisme
relevante pentru activitatea sa, cum ar fi Ministerul Muncii, al
Solidarităţii Sociale şi Familiei şi Ministerul Comunicaţiilor nu s-au
implicat în lucrările Comitetului.
Deşi în România s-a urmărit în mod prioritar armonizarea legislativă a
prevederilor privind ne-siguranţa, publicitatea înşelătoare, publicitatea
comparativă şi vânzarea la distanţă, în domeniul reprezentativităţii
organizaţiilor de consum nu s-au înregistrat progrese semnificative. În
România există două organisme consultative independente în domeniu,
Comisia pentru Securitatea Produselor şi Comisia pentru Clauze Abuzive.
Prima s-a întrunit doar de două ori în decursul anului 2003, iar cea de-a

32
doua nu s-a întrunit niciodată. Se impune ridicarea standardului
profesional al acestor organisme specializate, mai ales în contextul în care
consumatorul din România nu are, în general, iniţiative în planul
verificării calităţii produselor şi a serviciilor. Pregătirea
necorespunzătoare a personalului din serviciile publice, impoliteţea faţă
de consumatori, dar şi lipsa unei informări corespunzătoare cu privire la
caracterul fundamental al drepturilor în materie motivează această
atitudine. În scopul impulsionării iniţiativei cetăţenilor consumatori,
există o emisiune radio săptămânală şi o emisiune televizată lunară, care
aduc la cunoştinţa publicului situaţia din domeniul protecţiei şi al
sănătăţii consumatorului. Emisiunile au caracter de educare şi informare.
Tot în materie de protecţie a consumatorului, Romania a solicitat un
aranjament tehnic, care constă în aplicarea, până la 1 ianuarie 2010, a
unei limite valorice mai mici a daunei produse de deteriorarea sau
distrugerea unui alt bun decât produsul defect, prevăzută de art. 9 (b) din
Directiva Consiliului 85/374/EEC privind responsabilitatea
producătorului. Pragul valoric pentru România este de 50 Euro, mai mic
decât prevede Directiva, justificat, însă, prin nivelul preliminar al
veniturilor populatiei româneşti. La nivel naţional s-ar acţiona mai
eficient dacă ar fi folosită metoda analizei de risc asupra produselor
neconforme.

33
 ANEXĂ
Legislaţia comunitară relevantă în domeniul
protecţiei consumatorilor şi a sănătăţii

Legenda:

32003G1205 Codul alocat actului normativ,

sub care acesta poate fi căutat în
original, în limbile oficiale ale
U.E. în bazele de date legislative
Celex şi Eur-Lex
Regulation/Directive/Decision... Denumirea actului normativ în
limba engleză
Regulamentul/Decizia/Directiva... Denumirea actului normativ în
limba română
Publicaţia Publicaţia oficială a U.E. în care
actul normativ a fost publicat iniţial
şi eventualele modificări şi
completări ale formei inţiale
Conţinut: Xxxxxxxxxx Prezentarea pe scurt a
conţinutului actului normativ
(rezumatul are valoare strict
orientativă)
Keywords Cuvinte-cheie în limba engleză cu
care pot fi operate cercetări tematice
în bazele de date legislative Celex şi
Eur-Lex
Cuvinte cheie Cuvinte cheie în limba română cu
care pot fi operate cercetări tematice
în baza de date legislative a
Centrului de Informare al Comisiei
Europene la Bucureşti,
www.infoeuropa.ro

34
31998L0006
Directive 98/6/EC of the European Parliament and of the Council of
16.02.1998 on consumer protection in the indication of the prices of
products offered to costumers
Directiva Parlamentului şi a Consiliului European din 16.02.1998 privind
protecţia consumatorului prin indicarea preţurilor produselor oferite
acestora
Publicaţia: J.O.C.E. L 080 din 18.03.1998, p.27
Conţinut: Directiva se structurează pe următoarele
problematici: indicarea preţurilor pentru informarea
consumatorilor şi compararea preţurilor
(distingându-se între preţ de vânzare, preţ unitar şi
preţul produselor vândute în vrac), eficienţa şi
proporţionalitatea sancţiunilor pentru încălcarea
prevederilor legilor naţionale adoptate în vederea
aplicării acestei directive şi aplicarea reglementărilor
legislative necesare în statele membre până la data de
18 martie 2001. Ţările membre vor informa Comisia
cu privire la acest aspect (măsurile legislative
naţionale trebuie să conţină o referire la prezenta
directivă sau să fie însoţite de aceasta cu ocazia
publicării oficiale). Directiva nu împiedică statele
membre să adopte sau să menţină dispoziţii mai
favorabile şi în privinţa informării consumatorilor şi
a comparării preţurilor
Keywords: price, protection, consumer, products, liability
Cuvinte cheie: preţ, protecţie, consumator, produs, răspundere

31999Y1127(01)
Communication from the Commission in the framework of the
implementation of Council Directive 88/378/EEC concerning the
approximation of the laws of the Member States referring to the
safety of toys
Comunicare din partea Comisiei, în cadrul implementării Directivei

35
Consiliului 88/378/EEC privind aproximarea legilor statelor membre în
domeniul securităţii jucăriilor
Publicaţia: J.O.C.E. 340 din 27 noiembrie 1999, p.69
Conţinut: Comunicarea cuprinde reguli referitoare la
aproximarea legislativă în statele membre ale UE în
domeniul securităţii jucăriilor, în vederea eliminării
riscurilor. De asemenea, ea prevede stabilirea de
standarde de securitate pentru toate jucăriile de pe
piaţa UE
Keywords: safety of toys, EU certificate, liability
Cuvinte cheie: securitatea jucăriilor, certificat UE, răspundere

32001D0579
Commission Decision on the publication of the reference standard
EN 71-1: 1998 Safety of toys - Mecanical and physical properties -
clause 4.20 d in accordance with Council Directive 88/378/EEC
Decizia Comisiei referitoare la publicarea standardului de referinţă EN
71-1 Securitatea jucăriilor. Proprietăţi mecanice şi fizice – clauza 4.20 d,
în conformitate cu Directiva Consiliului nr. 88 /378/EEC
Publicaţia: J.O.C.E. I 205/39 din 31 iulie 2001
Conţinut: Decizia clarifică standardele de calitate pentru
aplicarea referinţei de securitate a jucăriilor şi a
marcajului UE
Keywords: safety of toys, foreseable way, damage to children,
harmonized standards
Cuvinte cheie: securitatea jucăriilor, mod previzibil, vătămări produse
copiilor, standarde armonizate

31993L0015
Council Directive 93/15/EEC on the harmonization of the provisions
relating to the placing on the market and the supervision of
explosives for civil users
Directiva Consiliului 93/15/EEC privind armonizarea prevederilor

36
privind lansarea pe piaţă şi supravegherea explozibililor pentru utilizatorii
civili
Publicaţia: J.O.C.E. L 121 din 15 mai 1993, p.20
Conţinut: Regimul juridic al explozibililor pentru utilizatorii
civili, în condiţiile folosirii lipsite de riscuri. Regulile
sunt precise, de natură preponderent tehnică, pentru
evitarea riscului exploziilor.
Keywords: explosive materials, UN recommendation, safety
approval, CE marking of conformity
Cuvinte cheie: materiale explozibile, recomandări ale ONU, aprobare
privind securitatea, marcaj EU de conformitate

32004RO273
Regulation EC 273/2004 from the European Parliament and the
Council from 11.02.2004 on drug precursors
Regulamentul CE 273/2004 al Parlamentului şi al Consiliului din
11.02.2004 privind substanţele premergătoare drogurilor
Publicaţia: J.O.C.E. L 047 din 18 februarie 2004, p.1
Conţinut: Tipurile şi regimul juridic al plantelor din care se
obţin aceste substanţele premergătoare drogurilor;
reguli care au ca scop reducerea şi eliminarea
riscurilor rezultate din folosirea lor. Utilizarea acestor
substanţe trebuie limitată doar la scopuri medicale şi
efectuată sub stricta supraveghere a personalului
medical calificat.
Keywords: drugs, illicit manufacture, psychotropic substances,
licence
Cuvinte cheie: droguri, manufacturizarea ilicită, substanţe psihotrope,
licenţă

32004DO192
Commission Decision 25/2004 adopting the work plan for 2004 for
the implementation of the programme of Community Action in the

37
field of public health 2003-2008, including the annual work
programme for grants
Decizia Comisiei 25/2004 care adoptă planul de acţiune pentru 2004
privind implementarea programului Comunităţii în domeniul sănătăţii
publice pentru 2003-2008, incusiv planul anual pentru programul de
granturi
Publicaţia: J.O.C.E. L 060 din 27 februarie 2004, p.58
Conţinut: Decizia cuprinde prevederi care se referă la
finanţarea prevăzută de UE pentru perioada 2003-
2008 în materia sănătăţii publice, incluzând
contribuţia statelor candidate la aderare.
Keywords: information, public health, health threats, disease
prevention, morbidity
Cuvinte cheie: informare, sănătate publică, pericole pentru sănătate,
prevenirea bolilor, morbiditate

32003R1568
Regulation EC nr.1568/2003 from the European Parliament and the
Council from 15.07.2003 on aid to fight poverty diseases, HIV-AIDS,
tuberculosis and malaria in developing countries
Regulamentul CE nr.1568/2003 al Parlamentului European şi al
Consiliului din 15 iulie 2003 privind ajutorul financiar pentru combaterea
bolilor sărăciei, HIV-SIDA, a tuberculozei şi malariei în ţările în curs de
dezvoltare
Publicaţia: J.O.C.E. L 224 din 06 septembrie 2003, p.7-12
Conţinut: Reguli care urmăresc dispariţia, pe cât posibil, a
bolilor cauzate de subdezvoltare prin echilibrarea
politicilor şi a fondurilor comunitare în favoarea
ţărilor şi a regiunilor dezavantajate.
Keywords: major communicable diseases, poor populations,
accessible treatments, financial contributions, exchange
of information
Cuvinte cheie: principalele boli contagioase, populaţii sărace, tratamente
accesibile, contribuţii financiare, schimb de informaţii

38
32003D0641
Communication 641/2003 from the Commission on the use of colour
photographs or other illustrations as health warnings on tobacco
packages
Comunicarea 641/2003 din partea Comisiei privind utilizarea de
fotografii şi alte ilustraţii ca avertismente pentru riscul sănătăţii pe
pachetele de ţigări
Publicaţia: J.O.C.E. 226/24 din 10 septembrie 2003
Conţinut: Detalii legale referitoare la grafica obligatorie a
aspectelor care privesc riscurile pentru sănătate pe
care le prezintă fumatul. Aceste avertismente trebuie
să fie precizate lizibil, pe ambalajul pachetelor de
ţigări, cu litere de acceaşi mărime ca şi cea a detaliilor
referitoare la denumirea produsului, provenienţa şi
identificarea producătorului.
Keywords: health warnings, liability, visual integrity of combined
warnings, new scientific evidence
Cuvinte cheie: avertismente privind sănătătea, integritatea vizuală
avertismentelor combinate, dovezi ştiinţifice noi

32004D0210
Commission Decision 210/2004/EC setting up a Scientific Committee
in the field of consumer safety, public health and the environment
Decizia Comisiei 210/2004 instituind un Comitet Ştiinţific în domeniul
securităţii consumatorului, sănătăţii publice şi mediului
Publicaţia: J.O.C.E. L 66/45 din 4 martie 2004
Conţinut: Comitetul va prezenta Comisiei noile riscuri –
potenţiale sau deja dovedite - la adresa securităţii
consumatorului, care rezultă din consumului
produselor nou apărute pe piaţă.
Keywords: consumer safety, public health, environment, excellence,
scientific committee’s advice

39
Cuvinte cheie: securitatea consumatorului, sănătate publică, mediu
înconjurător, excelenţă, avize ale comitetului ştiinţific

32003R1946
Regulation EC 1946/2003 from the European Parliament and the
Council referring to the transboundary mobility of genetically
modified organisms
Regulamentul CE 1946/2003 al Parlamentului European şi Consiliului
referitor la mobilitatea transfrontalieră a organismelor modificate genetic
Publicaţia: J.O.C.E. I 287/1 din 5 noiembrie 2003
Conţinut: Mobilitatea transfrontalieră a acestor organisme
implică şi un risc considerabil pentru sănătatea
publică. Menţiunea că aceste organisme sunt
modificate genetic trebuie să fie precizată în ambalaj
în mod lizibil şi uşor de identificat.
Keywords: liability, genetically modified organisms, bilogical
diversity deliberate release
Cuvinte cheie: răspundere, organisme modificate genetic, diversitatea
biologică, divulgare voluntară

3200361210 (01)
Council Resolution on safety of services for costumers
Rezoluţia Consiliului privind securitatea serviciilor pentru consumatori
Publicaţia: J.O.C.E. C 299 din 10 decembrie 2003, p.1-2
Conţinut: Reguli aplicabile tuturor domeniilor care se referă la
securitatea serviciilor, cum sunt: bunuri de folosinţă
îndelungată, alimente, detergenţi. Sunt incluse măsuri
de colaborare transfrontalieră şi sancţiunile aplicabile
în situaţia cauzării prejudiciilor.
Keywords: risk, injuries, consumer protection, services,
transboundary collaboration
Cuvinte cheie: risc, daună, protecţia consumatorului, servicii, colaborare
transfrontalieră

40
320040033
Decision 2004/33/EC implementing Decision 2002/98/EC from the
European Parliament and the Council reffering to technical
standards of human blood and its components
Decizia 2004/33/EC care implementează Decizia 2002/98/EC a
Parlamentului European şi a Consiliului referitoare la standardele tehnice
ale sângelui şi componentelor sale
Publicaţia: J.O.C.E. L I 91/25
Conţinut: Regimul juridic al sângelui uman destinat
transfuziilor. Acesta trebuie supus unor examinări
complete sub aspectul componentelor sale, iar regulile
care protejează sănătatea publică sub acest aspect
sunt supuse monitorizării personalului medical.
Key words: human blood, testing, blood components, donors,
information
Cuvinte cheie: sânge uman, componente ale sângelui, donatori,
informaţii

32002D1786
Decision 1786/2002/EC of the European Parliament and of the
Council from 23.09.2002 adopting the EC action programme for
public health 2003-2008
Decizia 1786/2002/EC a Parlamentului European şi a Consiliului din
23.09.2002, care adoptă programul de acţiune comunitară în domeniul
sănătăţii publice 2003-2008
Publicaţia: J.O.C.E. L 271 din 9 octombrie 2002
Conţinut: Priorităţile pentru perioada 2003-2008 sunt:
combaterea bolilor mortale, îmbunătăţirea finanţării
pentru acest scop şi stabilirea bugetului destinat
sănătăţii publice în spaţiul european. Abrogă:
Deciziile nr. 645/96/EC, 646/96/EC, 647/96/EC,
102/97/EC, 1400/97/EC, 372/99/EC, 1295/99/EC,

41
 1296/99/EC
Keywords: public health, protection, surveillance, risk assessment
Cuvinte cheie: sănătate publică, supraveghere, estimarea riscului

32002L0046
Directive 2002/46/EC from the European Parliament and the Council
from 10.06.2002 on the approximation of the laws of the Member
States relating to food supplements
Directiva 2002/46/EC a Parlamentului European şi a Consiliului din
10.06.2002 privind aproximarea legilor statelor membre în domeniul
hranei
Publicaţia: J.O.C.E. I 183/51 din 12 iulie 2002
Conţinut: Directiva impune elaborarea unei legislaţii comune în
privinţa securităţii alimentare şi a aditivilor
alimentari, stabiliţi prin evaluare ştiinţifică. Aceasta
presupune stabilirea unui nivel minim şi a unui nivel
maxim al aditivilor alimentari.
Keywords: food supplements, risk assessment, food safety, EU
marking of conformity
Cuvinte cheie: aditivi alimentari, estimarea riscului, securitatea
alimentelor, marcaj UE de conformitate

31999R1661
Commission Regulation EC nr.1661/1999 laying down detailed rules
for the application of Council Regulation EEC nr.737/1990 on the
conditions governing imports of agricultural products originating
from third countries following the accident at the Chernobyl nuclear
power station
Regulamentul CE nr.1661/1999 stabilind reguli detaliate pentru aplicarea
Regulamentului Consiliului CEE nr.737/1990 privind condiţiile care
guvernează importurile de produse agricole originare din ţări terţe ca
urmare a accidentului de la staţia nucleară Cernobîl
Publicaţia: J.O.C.E. I 197/17 din 29 septembrie 1999

42
Conţinut: Adoptarea unei legislaţii conforme cu regulile
dreptului internaţional public şi a convenţiilor în
materie posterioare accidentului de la Cernobîl, în
special în domeniul notificării accidentelor nucleare
şi, în general, a situaţiilor de urgenţă radiologică.
Keywords: nuclear accident, requirement to notify the urgency of
nuclear power accidents, consequences for third
countries, liability
Cuvinte cheie: accident nuclear, obligaţia de a notifica urgenţa în caz de
accidente nucleare consecinţe pentru ţări terţe,
răspundere

32001D0020
Directive 2001/20/EC from the European Parliament and the Council
from 4 April 2001 on the approximation of laws, regulations and
administrative provisions of the Member States relating to the
implementation of good clinical practice in the conduct of clinical
trials on medicinal products for human use
Directiva 2001/20/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4
aprilie 2001 privind aproximarea legilor, a regulamentelor şi a
prevederilor administrative ale statelor membre, referitoare la
implementarea unei bune practici clinice în litigiile privind produsele
medicinale pentru uz uman
Publicaţia: J.O.C.E. I 121/34 din 1 mai 2001
Conţinut: Directiva stabileşte bunele practici în domeniul clinic
presupun buna credinţă în operaţiile şi intervenţiile
medicale de orice fel, în particular consimţământul
liber exprimat al pacientului şi protecţia persoanelor
aflate în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa faţă de
actul medical.
Keywords: medical consent, medical risk, good clinical practice,
labelling, protection of clinical trial subjects, gene
therapy exchange of information, notification of adverse
effects

43
Cuvinte cheie: consimţământ medical, risc medical, bună practică
clinică, etichetare, protecţia subiectelor litigiilor
medicale, schimb de informaţii în terapia bazată pe gene,
notificarea reacţiilor adverse

32001D0521
Decision 521/2001/EC from the European Parliament and the
Council from 26 February 2001 extending certain programs of
Community action in the field of public health adopted by Decisions
Nr. 645/96/EC, Nr. 646/96/EC, Nr. 102/97/EC, 1400/97/EC and Nr.
1296/99/EC and amending those Decisions
Decizia nr.521/2001/EC a Parlamentului European şi a Consiliului din 26
februarie 2001 care extinde unele programe de acţiune ale Comunităţii în
sfera sănătăţii publice, adoptate prin Deciziile nr.645/96/EC,
nr.646/96/EC, nr.102/97/EC, nr.1400/97/EC şi nr.1296/99/EC şi
modificând aceste Decizii
Publicaţia: J.O.C.E. L 97/1 din 17 martie 2001
Conţinut: Programele în domeniul sănătăţii publice să devină
accesibile ţărilor din Europa Centrală şi de Est,
conform condiţiilor din acordurile europene în
domeniu.
Keywords: public health, additional programs, associated countries,
selecting and financing projects
Cuvinte cheie: sănătate publică, programe adiţionale, ţări asociate,
selectare şi finanţare de proiecte

31971R1408
Regulation EEC nr. 1408/71 on the application of social security
measures schemes to employed persons and their families moving
within the Community
Regulamentul CEE nr.1408/71 referitor la aplicarea măsurilor de
securitate socială persoanelor angajate şi familiilor lor, care se deplasează
în interiorul Comunităţii

44
Publicaţia: J.O.C.E. L 149/ 5 iulie 1971, pag.2-50
Conţinut: Reglementarea mijloacelor de rambursare a
cheltuielilor medicale sub forma asigurărilor sociale,
condiţii şi exigenţe ale tratamentului spitalizat şi o
mai bună utilizare a resurselor.
Keywords: reimbursement of health costs, patients rights, hospital
care, health tehnologies, assessment of risks
Cuvinte cheie: rambursarea cheltuielilor medicale, drepturile pacienţilor,
îngrijirea în spital, tehnologii în domeniul sănătăţii,
evaluarea riscurilor

32001D0688
Council Decision 688/01/ECC establishing ecological criteria for the
award of the Community eco-label to soil improvers and growing
media
Decizia Consiliului nr.688/01/CEE privind stabilirea de criterii ecologice
pentru acordarea etichetei ecologice a Comunităţii pentru îngăşăminte de
sol şi de creştere
Publicaţia: J.O.C.E. I 242/17 din 2 februarie 2002
Conţinut: Decizia reglementează etichetarea adezivilor pentru
îngrăşarea solului conform standardelor de calitate
UE.
Keywords: soil improvers, eco-label, product group
Cuvinte cheie: îngrăşăminte pentru sol, etichetă ecologică, grup de
produse

32001D0687
Council Decision 687/01/EEC on establishing criteria for the award
of the Community eco-label to portable computers
Decizia Consiliului nr.687/01/CEE privind stabilirea criteriilor de
acordare a etichetei ecologice pentru calculatoarele portabile
Publicaţia: J.O.C.E. I 242 din 12 februarie 2004
Conţinut: Stabilirea criteriilor de etichetare ecologică pentru

45
 produsele din categoria computerelor portabile.
Keywords: eco-label, code number, portable computers
Cuvinte cheie: etichetă ecologică, număr de cod, computere portabile

32003D0031
Council Decision 31/03/EEC on establishing revised ecological
criteria for the award of the Community label to detergents for
dishwashers and amending Decision 1999/427/EC
Decizia Consiliului nr.31/03/CEE privind stabilirea criteriilor revizuite de
acordare a etichetei ecologice pentru detergenţii maşinilor de spălat
automate şi amendarea Deciziei nr.1999/427/EC
Publicaţia: J.O.C.E. L 9/11 din 15 ianuarie 2003
Conţinut: Stabilirea criteriilor ecologice pentru etichetarea
detergenţilor pentru maşinile automate de spălat de
uz casnic.
Keywords: group detergents for dishwashers, eco-label, automatic
domestic dishwashers
Cuvinte cheie: grup de detergenţi pentru maşini automate, etichetă
ecologică, maşini de spălat automate

32002D0231
Council Decision 231/02/EEC on establishing revised ecological
criteria for the award of the Community label to footwear and
amending Decision 1999/ 179/EC
Decizia Consiliului nr.231/02/CEE privind stabilirea criteriilor revizuite
de acordare a etichetei ecologice a Comunităţii pentru încălţăminte şi
amendarea Deciziei nr.1999/179/CE
Publicaţia: J.O.C.E. 077 din 2 martie 2002
Conţinut: Criterii de acordare a etichetei ecologice pentru
încălţăminte.
Keywords: eco-label, footwear
Cuvinte cheie: eticheta ecologică, încălţăminte

46
32002D0739
Council Decision establishing revised ecological criteria for the
award of the Community label to indoor paints and varnishes and
amending Decision 1999/10/CE
Decizia Consiliului stabilind criterii revizuite de acordare a etichetei
ecologice a Comunităţii pentru vopsele şi lacuri de uz casnic
Publicaţia: J.O.C.E. L 236 din 4 septembrie 2002
Conţinut: Criterii de acordare a etichetei ecologice pentru
vopsele şi lacuri pentru interioare.
Keywords: indoor paints, varnishes, eco-label
Cuvinte cheie: vopsele de interior, lacuri, etichetă ecologică

32002D0747
Council Decision establishing revised ecological criteria for the
award of the Community label to light bulbs and amending Decision
1999/568/EC
Decizia Consiliului stabilind criterii ecologice revizuite pentru acordarea
etichetei ecologice a comunităţii pentru lămpi electrice şi amendarea
Deciziei 1999/568/CE
Publicaţia: J.O.C.E. I 242/44 din 10 septembrie 2002
Conţinut: Criterii de acordare a etichetei ecologice conform
standardelor revizuite.
Keywords: eco-label, electricity, code number, light bulbs
Cuvinte cheie: etichetă ecologică, număr de cod, lămpi electrice,
electricitate

47