Sunteți pe pagina 1din 9

1. INTRODUCERE IN PSIHOLOGIA CLINICA 1.1. Ce este psihologia clinica?

Psihologia clinica este psihologia aplicata in patologie si in optimizarea subiectilor umani sanatosi (ex. profilaxia bolilor, optimizarea performantelor intelectuale etc.). Patologia studiaza modul in care se instaleaza, evolueaza si se termina bolile. Stabilirea rolului si controlul factorilor psihologici implicati in patologie revin psihologiei clinice. De asemenea, dupa cum rezulta si din definitie, un accent puternic se pune recent in psihologia clinica si asupra profilaxiei bolilor si optimizarii performantelor subiectilor umani sanatosi. In aceasta directie psihologia clinica contribuie la furnizarea unor tehnologii psihologice de control al stresului, al unor obiceiuri alimentare dezadaptative, de autocontrol emotional etc. prevenind astfel imbolnavirea si optimizand performantele subiectilor umani sanatosi. Cele doua aspecte in care sunt implicati factori psihologici, curativ si de optimizare/profilaxie, definesc directiile majore de dezvoltare ale psihologiei clinice moderne. Profilaxia (preventia) poate fi primara, secundara sau tertiara. Preventia primara se refera la interventia care previne instalarea bolii. Ea se adreseaza populatiei sanatoase dar cu vulnerabilitate la boala si se realizeaza prin interventii la nivel de grup (selectionat, comunitar etc.). Preventia secundara se refera la interventia care are loc imediat dupa aparitia bolii si care are ca scop prevenirea complicatiilor si evolutiei bolii (ex. reducerea riscului de suicid in depresie). Preventia tertiara se face in cazul bolilor cronice si urmareste reducerea complicatiilor induse de complicatiile bolii (ex. cresterea calitatii vietii a persoanelor depresive cu tentative de suicid). 1.2. Evolutia psihologiei clinice si relatiile ei cu disciplinele colaterale Aparitia formala a psihologiei clinice a avut loc spre sfarsitul secolul XIX-inceputul secolului XX si a fost legata de evaluarea intelectuala si de asistenta psihologica a subiectilor suferinzi de handicap mental. Ulterior, ca urmare a rafinarilor conceptuale si a dezvoltarilor teoreticometodologice, psihologia clinica si-a extins domeniul de aplicare intervenind astazi, dupa cum aminteam mai sus, in aspectul curativ al tuturor bolilor in care sunt implicati factori psihologici si in optimizarea subiectilor umani sanatosi. Desigur, prerechizite ale constituirii formale a psihologiei clinice au existat cu mult timp in urma. Astfel, in Preistorie si Antichitate identificam doua curente care releva rolul factorilor psihologici in patologie. Primul curent este unul de sorginte magica in care bolile erau concepute ca fiind expresia faptului ca bolnavul era posedat de un spirit. Daca spiritul era rau (cel mai adesea in cazul in care bolnavul avea comportamente antisociale sau autopunitive) tratamentul consta in eliminarea acestui spirit prin anumite ritualuri religioase (ex. exorcizarea) sau anumite mijloace fizice cu fundament religios (trepanatii). Daca spiritul era bun (comportamentul bolnavului nu era periculos social sau pentru propria persoana), boala era considerata sacra iar

bolnavul era considerat un om cu atribute religioase (ex. profet). Al doilea curent concepea boala mentala ca fiind determinata de cauze naturale. Spre exemplu, Hippocrat definea epilepsia nu ca o boala sacra ci ca o boala determinata de tulburari ale creierului. In perioada Evului Mediu ideea antichitatii ca boala psihica este determinata de posesiunea unui spirit rau a devenit dominanta. Bolnavii psihici era declarati vrajitori, posedati de diavol etc. iar tratamentele constau in izolarea acestora in locuri improprii (legati in lanturi), exorcism si uneori chiar executia daca aceasta era in interesul bisericii. In Epoca Moderna, ca urmarea a slabirii rolului bisericii in societate, modelul antic conform caruia boala psihica este un fenomen natural incepe sa devina dominant. Acum apar diverse orientari care incearca sa explice cum apare boala psihica, facandu-se apel la factori sociali si de mediu (ex. Phillippe Pinel), factori organici (Griesinger, Kraepelin) sau psihologici (Mesmer, Charcot, Janet, Freud). Epoca Contemporana (sec. XX) este cadrul in care psihologia clinica a devenit o stiinta de sine statatoare cu impact major la nivel social. Psihologie clinica versus medicina Medicina este stiinta care vizeaza aspectul curativ si profilactic al bolilor. In acest context psihologia clinica isi aduce aportul in medicina prin reliefarea factorilor psihologici implicati in aceste aspecte. Asadar medicina are o extensie mai larga decat psihologia clinica, aceasta din urma referindu-se doar la factorii psihologici implicati in aspectul curativ si profilactic al bolilor. Psihologie clinica versus psihologie. Psihologia clinica, asa cum a fost definita si mai sus, este psihologia aplicata in patologie si in optimizarea subiectilor umani sanatosi. Asadar psihologia clinica este o ramura a psihologiei, fiind fundamentata de dezvoltarile teoretico-experimentale care apartin psihologiei stiintifice. Termenii de psihologie clinica si psihologie medicala sunt termenii adesea folositi cu aceeasi semnificatie, preferandu-se termenul de psihologie clinica de catre psihologi si cel de psihologie medicala de catre medici. Psihologia sanatatii spre deosebire de psihologia clinica (care se focalizeaza pe tratamentul bolii) se focalizeaza pe preventia primara a bolii. Preventia secundara si tertiara sunt un segment comun al psihologiei clinice si psihologiei sanatatii. 1.3. Fundamentarea teoretico-experimentala a psihologiei clinice In perioada moderna orice stiinta serioasa isi bazeaza aplicatiile practice pe cercetarea fundamentala. De exemplu, ingineria genetica se bazeaza pe cercetarea fundamentala din genetica, chimioterapia se bazeaza pe cercetarea fundamentala din biochimie si farmacologie. In acest context, psihologia clinica este fundamentata de cercetari fundamentale si aplicative din psihologia stiintifica. Psihologia de simt comun care a fundamentat la inceputurile sale psihologa clinica nu poate asigura un demers de anvergura deoarece adesea aparatul sau conceptual si tehnic este limitat si confuz. Sa exemplificam: se spune deseori la nivelul simtului comun ca

trasaturile de personalitate sunt o explicatie pentru comportamentul nostru. Dar aceasta este o idee falsa. Intre trasaturile de personalitate si comportament exista un mecanism semiotic, nu o legatura cauzala. De exemplu, este gresit din punct de vedere stiintific sa explicam simptomele unui pacient (ex. teama, tremuraturi, greturi, comportament de evitare etc.) prin anxietatea sa. Aceasta explicatie este una tautologica. Anxietatea nu este cauza simptomelor, dar este un termen care descrie si eticheteaza simptomele. Aceasta distinctie semantica are o mare importanta pentru orientarea adecvata a cercetarilor spre elucidarea mecanismelor implicate in anxietate. O prezentare detaliata a fundamentarii teoretico-experimentale a psihologiei clinice poate fi gasita pe internet la adresa: http://www.apa.org/division12. 1.4. Rolul si atributiile psihologului clinician Psihologul clinician indeplineste mai multe functii: (1) Diagnostic psihologic si evaluare clinica; se refera la identificare factorilor psihologici implicati in sanatate si boala; (2) Consiliere psihologica si interventie psihoterapeutica; se refera la controlul factorilor psihologici in boala si in optimizarea subiectilor umani sanatosi; (3) Cercetare; se refera la investigarea rolului factorilor psihologici in sanatate si boala; (4) Educatie. Psihologul clinician este acel licentiat in psihologie care s-a specializat si lucreaza in domeniul clinic (ex. spitale, laboratoare de sanatate mintala, organizatii nonguvernamentale care ofera servicii de consiliere si psihoterapie etc.). CODUL DEONTOLOGIC AL PSIHOLOGULUI CLINICIAN, CONSILIERULUI PSIHOLOGIC SI PSIHOTERAPEUTULUI Principii Generale: Persoana care dorete s funcioneze ca psiholog clinician, consilier psihologic i psihoterapeut (n organizaii publice ori particulare) este ncurajat s dein i s i structureze un set ct mai larg de informaii (cunotine) de specialitate (n conformitate cu standardele A.P.A. - American Psychology Association, KSV - Knowledges-Skills-Values), abiliti de interrelaionare cu subiectul uman i experien pe care s le foloseasc n beneficiul indivizilor din societate, ca i n beneficiul comunitii. De asemenea, profesionistii psihologi mai sus mentionati sunt ncurajai sa respecte alaturi de normele deontologice mentionate in prezentul act, mai ales cand apar situatii care nu sunt n mod detaliat descrise in prezentul Cod Deontologic, principiile de deontologie profesionala internationale dupa cum urmeaza: psihologii clinicieni sa respecte

generic principiile codului deontologic al American Psychology Association, consilierii psihologici sa respecte principiile codului deontologic al European Counselling Association, iar psihoterapeutii sa respecte generic principiile codului deontologic al European Association for Psychotherapy. Psihologul clinician, consilierul psihologic i psihoterapeutul (indiferent de zona strict delimitat n care lucreaz) trebuie s fac dovada efectiv a respectului fa de teri i s fac tot ce poate pentru cunoaterea i aprarea de ctre beneficiarii lor drepturilor i demnitii umane. Psihologul clinician, consilierul psihologic si psihoterapeutul trebuie s vegheze ca orice subiect (persoan aflat n intercomunicare n plan profesional) s fie apt (s devin mputernicit) s contribuie efectiv la luarea propriilor decizii, s nvee pentru a ti ce s pretind (solicite) serviciilor de asisten psihologic. Psihologul clinician, consilierul psihologic si psihoterapeutul are ndatorirea de a susine cauza subiecilor lui mai ales cnd acetia nu sunt capabili s o fac singuri i cnd autoprotecia este necesar i aceasta nu se obiectiveaz n practic. Psihologul clinician, consilierul psihologic si psihoterapeutul sunt specialitii care dispun de capaciti (abiliti), cunotine i valori (morale) pentru a aeza responsabilitatea profesional mai presus de interesele personale. Psihologul clinician, consilierul psihologic si psihoterapeutul trebuie s dovedeasc responsabilitate profesional i moral pentru solicitrile (standardele impuse de profesie ocupaie) i s continue instruirea i formarea lui profesional de tip educaie continu. Psihologul clinician, consilierul psihologic si psihoterapeutul ca profesioniti vor depune eforturi pentru a colabora, a se interrelaiona flexibil cu alii n interesul pacientului su. Psihologul clinician, consilierul psihologic si psihoterapeutul trebuie s respecte i s promoveze cu deschidere diversitatea etnic i cultural n exercitarea efectiv a meseriei: s nu judece greit o anumit etnie, persoane cu anumite credine religioase, respectiv s nu discrimineze, s nu marginalizeze n nici un fel! Psihologul clinician, consilierul psihologic si psihoterapeutul vor trebui s fie contieni de importana respectrii confidenialitii informaiilor i s nu divulge secretele profesionale. Poate face excepii n cazuri limit ori de mare pericol pentru familie i colectivitate. Psihologul clinician, consilierul psihologic si psihoterapeutul trebuie s fie api (fizic i psihomoral) pentru ca n profesia lor s respecte toate aceste condiii obligatorii pentru ca serviciile oferite s fie viabile i responsabile. Norme Specifice:

Art. 1. Cerine legate de relaionare Psihologii clinicieni, consilieri psihologici i psihoterapeuii discut cu pacienii lor n msura n care acest lucru este fezabil, probleme legate de relaia terapeutic precum: natura i cursul anticipat al terapiei, onorariul i confidenialitatea (aspecte care se regsesc n detaliu n capitolele privind onorariile i aranjamentele financiare i limitele de confidenialitate) Cnd munca cu pacientul va fi supervizat, acetia sunt anunai de aceast activitate ct i numele supervizorului cnd acesta mparte responsabilitatea legal pentru caz. Cnd viitorul profesionist este n formare (student n programul de master, etc.) de asemenea pacientul este informat despre aceasta. Psihologii clinicieni, consilierii psihologici i psihoterapeuii vor face eforturi raionale s poat rspunde la ntrebrile pacienilor i s evite posibilele nenelegeri sau nelegerea eronat privind terapia. De cte ori este posibil, psihologii vor furniza informaii verbale, utiliznd un limbaj accesibil pacientilor. Art. 2. Consimmntul informat privind terapia / Informare despre consimmntul de efectuare a terapiei Psihologii clinicieni, consilieri psihologici i psihoterapeuii obin consimmntul bazat pe informare adecvat, utiliznd un limbaj accesibil participanilor. Coninutul informrii despre consimmnt poate varia n funcie de circumstane dei, de obicei, este necesar ca persoana: s aib capacitatea de a consimi, s primeasc informaie semnificativ despre procedura respectiv, s-i fi exprimat consimmntul liber, neinfluenat i ca acest consimmnt s poat fi bine documentat. Cnd persoanele nu sunt n mod legal capabile s dea consimmntul, profesionistul psiholog va obine informarea despre accept (permis) de la o persoan autorizat, dac aceast substituire este legal. n plus, psihologii clinicieni, consilierii psihologici i psihoterapeuii: a) se vor informa de o asemenea manier nct s le permit acestora s neleag conform capacitii lor, persoanele care sunt n mod legal incapabile s dea consimmntul legat de interveniile propuse; b) le vor cere aprobarea pentru interveniile respective i c) vor lua n consideraie preferinele i interesul optim al persoanelor respective. Art. 3. Relaii de familie i cuplu Cnd profesionistul psiholog este de acord s ofere servicii mai multor persoane care sunt ntre ele n relaie (de exemplu sosoie, printecopil etc.) va ncerca s clarifice de la nceput: a) care dintre persoane sunt pacienii sau clienii si i b) relaia pe care o va avea cu fiecare dintre

aceste persoane. Aceast clarificare va include rolul psihologului i utilizrile probabile ale serviciilor furnizate sau informaiilor obinute (v. i regulile privind confidenialitatea). Cnd devine evident c profesionistul psiholog va avea un rol de mediator de conflict (consilier marital pentru so-soie), sau cnd este martor al uneia dintre pri ntr-un proces de divor, psihologul va proceda la clarificri i adaptri, sau se va retrage, n funcie de situaia respectiv (se adaug i regulile privind clarificarea acestui rol, sau cele implicate n activiti juridice) Art. 4. Furnizarea unor servicii de sntate mental unor persoane care sunt n eviden n alte servicii la ali specialiti Cnd vor decide dac s se angajeze n astfel de servicii, profesionistii psihologi vor lua n consideraie cu atenie problemele care in de tratament i condiia de bunstare a potenialului client sau pacient. Vor discuta aceste probe cu persoanele respective, sau cu o alt persoan autorizat n numele pacientului, pentru a minimiza riscul de confuzie i conflict, se va consulta cu cellalt furnizor de servicii cnd acest lucru este adecvat i va proceda cu precauie i deschidere fa de problemele terapeutice. Art. 5. Intimitate sexual cu pacieni sau clieni cureni Psihologilor clinicieni, consilierilor psihologici i psihoterapeuilor nu li se permite s se angajeaz n intimiti sexuale sau relatii exagerate de socializare cu pacieni sau clienii aflai n tratament (curent). Art. 6. Terapia cu parteneri sexuali anteriori Se recomand ca psihologii clinicieni, consilierii psihologici i psihoterapeuii s nu accepte ca pacieni n terapie sau clieni persoane cu care au avut relaii de intimitate sexual. Art. 7. Intimitate sexual cu fotii pacieni n terapie Psihologii clinicieni, consilieri psihologici i psihoterapeuii nu se vor angaja n intimiti sexuale cu foti pacieni n terapie dac nu au trecut cel puin 2 ani de la ncheierea serviciilor profesionale. Datorit faptului c intimitile sexuale cu un fost client sau pacient de terapie sunt de regul i n mod frecvent duntoare clientului sau pacientului i pentru c astfel de intimiti submineaz ncrederea publicului n profesia de psiholog descurajnd astfel utilizarea de ctre public a serviciilor de care are nevoie, psihologii nu se vor angaja n intimiti sexuale cu un fost client i pacient n terapie chiar dup ce au trecut 2 ani. Profesionistul psiholog care se angajeaz n astfel de relaii dup 2 ani de la ncheierea terapiei poart povara de a demonstra, n lumina unor

factori i situaii relevante, c nu este vorba de o exploatare. Astfel de factori relevani includ: a) timpul scurs de la terminarea terapiei; b) natura i durata terapiei; c) circumstanele n care s-a ncheiat; d) istoria personal a clientului sau pacientului; e) statutul mental curent al clientului sau pacientului; f) probabilitatea unui impact adversiv asupra clientului sau altora; g) orice afirmaii sau aciuni fcute de terapeut n cursul terapiei sugernd sau invocnd posibilitatea unei relaii sexuale cu pacientul dup ncheierea terapiei (v. i standardele generale i regulile incluse n relaionarea multipl). Art. 8. ntreruperea serviciilor Psihologii clinicieni, consilieri psihologici i psihoterapeuii vor ntreprinde eforturi rezonabile pentru a facilita ngrijirea n eventualitatea c serviciile psihologice sunt ntrerupte de factori precum boala psihologului, incompatibilitate ca urmare a unor aspecte relationale rezultante ale activitii profesionale (ex. contra-transfer sau transfer care interfereaz cu procesul psihoterapeutic), relocalizarea sau incapacitatea sa, sau datorate relocalizrii clientului sau limitrilor financiare ale acestuia (v. i capitolul Pstrarea nregistrrilor i datelor). Cnd se intr n relaia contractual, psihologii clinicieni, consilierii psihologici i psihoterapeuii vor asigura o soluionare adecvat alocrii responsabilitii pentru ngrijirea clientului sau pacientului n eventualitatea n care relaia contractual se ncheie, cu luarea n consideraie n cel mai nalt grad a binelui clientului sau pacientului. Art. 9. ncheierea relaiei profesionale Psihologii clinicieni, consilieri psihologici i psihoterapeuii nu-i vor abandona clienii sau pacienii (v. i regulile de la paragraful Onorariu i aranjamente financiare). Psihologii clinicieni, consilierii psihologici i psihoterapeuii vor ncheia relaia profesional n momentul cnd devine clar i rezonabil c pacientul sau clientul nu mai are nevoie de aceste servicii, nu mai beneficiaz de aceasta sau continuarea serviciului i poate face ru. Indiferent de motiv, nainte de ncheierea serviciilor, cu excepia situaiei n care aceasta depinde de conduita clientului sau pacientului, profesionistul psiholog discut cu clientul sau pacientul opiniile i nevoile sale, furnizeaz consilierea anterioar terminrii adecvat i ntreprinde orice aciune rezonabil pentru a facilita transferul de responsabilitate altui coleg dac pacientul sau clientul are nevoie de un asemenea sprijin imediat. Art. 10. Norme de metodologia cercetarii clinice (vezi Anexa) 1. Diagnostic si evaluare clinica

a. Testele si probele psihologice utilizate trebuie sa corespunda criteriilor psihometrice asa cum sunt ele stabilite de catre Comisia de Metodologie. b. Se pot face exceptii de la etalonarea nationala in cazul unor scale clinice, cand sunt promovate etaloane locale, riguros construite. 2. Tehnici de interventie psihologica a. Eficienta tehnicilor trebuie sa fie documentata prin studii clinice. Trebuie sa existe protocoale de interventie la un nivel de detaliere care sa permita replicarea procedurilor de interventie 3. Cercetare a. Vor fi asimilate normele generale de cercetare asa cum sunt ele stabilite de catre Comisia de Metodologie. b. Utilizarea procedurii placebo se face respectand dreptul la informare al pacientului. Acestuia i se spune ca exista 50% sansa sa fie inclus in grupul placebo si 50% sansa sa fie inclus in grupul terapeutic. c. Pacientii inclusi in studiu pe baza consimtamantului liber exprimat trebuie sa fie corect informatii cu privire la natura studiului si la riscurile acestuia. Siguranta pacientilor inclusi in studiu este mai importanta decat derularea cercetarii. d. Toate datele brute de cercetare trebuie pastrate cca. 2 ani de zile. Baza de date electronica se pastreaza trei ani de zile si poate fi accesibila la cererea partii interesate. e. Sponsorii si partile interesate in cercetare trebuie facute publice odata cu proiectul de cercetare sau cu publicarea rezultatelor. f. Distorsionarea sau ascunderea datelor care nu confirma ipotezele avansate se considera frauda. III. Rspunderea Disciplinar: Art. 1. Psihologii clinicieni, consilieri psihologici i psihoterapeuii care ncalc prevederile Legii 213 i ale prezentului Cod Deontologic rspund disciplinar n funcie de gravitatea abaterii (Anexa 2 prezinta un model de rezolvare a plangerilor conform European Association for Gestalt Therapy; EAGT) putnd fi sancionai cu: a) mustrare; b) avertisment; c) suspendarea temporar pe un interval de 6-12 luni a atestatului (acreditarii) de liber practic; d) retragerea definitiv a atestatului. Art. 2. Aceste sanctiuni se aplic de ctre Comisia de deontologie i disciplin la propunerea Comisiei de Psihologie Clinica si Psihoterapie Art. 3. Practicarea profesiei de psiholog clinician, consilier psihologic sau psihoterapeut (psiholog sau asimilat acestuia) de ctre o persoan care nu are atestat de liber practic acordat

de Colegiul Psihologilor din Romania la propunerea Comisiei de Psihologie Clinica si Psihoterapie se pedepsete conform Codului Penal.