IV IGIENA RADIATIILOR

Radialiile sunt o forma de nranifestare a energiei. Ele se subdivid in 2 nari

clase: radiatii ionizante si radiatii neionizante. l. Radiatiile iorrizante

Ilatlialiilc ionizunte sunt acele radiatii care cAnd vin in contact cu materia o ictnizeaza sau produc eliberarea de ioni incarcati electric-pozitiv qi lregativ. Se cunosc tnai multe clasiflcdri ale radiatiilor ionizante. Astf'el. ele pot fi clasiflcate; dupd originea lor in radiatii nucleare qi radiatii extra-nucleare. dupi rnodul de propagare
radiatii corpusculare qi radiatii electromagaetice. dar poate cea mai bund clasificare rnedicala este dupd actiunea lor: radia{ii cu ac{iune internd gi radiatii cu acfiune
externd.

Radiatiile cu ac{iune internd sunt acelea care nu-si exercitd efectul asupra organisrrrului decAt dupd ce pdtrund in organism prin inhalare sau prin ingerare. Radiatiile cu actiune externa sunt acelea care pot ac{iona asupra organismului chiar de la distantd. Aceastd clasificare s-a lbcut in funcfie de puterea lor de pdtrundere. Cele cu actiune interni au o putere de pdtrundere rnicb (ex. radiatiile alfa pitrund cdliva tltn in aer. iar cele beta cAfiva cm). Radiatiile cu actiune"externd au o putere mare de pdtrundere (ex. radiatiile X, gama gi neutronii cAliva rretri). Dar, puterea de pdtrundere a unei radiatii este invers proportionala cu puterea lor de ionizare deci radiatiile cu actiune internd sunt nrult mai periculoase sub acest aspect decAt cele cu actiune externi. in ceea ce privegte mecanismul de actiune al radiatiilor ionizante, el a fost explicat prin 2 teorii. elaborate in tirnp, dar care nu s-au exclus una pe alta. Prinra teorie considerd cd numai acele celule. acele tesuturi. acele organe care vin in contact direct cu radiatiile ionizante sLrnt afbctate de aceasta. Aceastd teorie este cunoscutd sub denurnirea de teoria tintei. ca la tir. Clea de a doua teorie corrsidera cd de tapt radia{iile ionizante ac{ioneazi asupra apei din organismul urran. pe care o ionizeazd cu fbrnrarea de radicali oxidanli (HO, HO2 prin intennediul acestora ac{iunea se poate propaga gi actiona qi asupra altor celLrle. altor tesuturi, altor organe carc nu vin in contact direct cu radiatiile ionizante. lndif-erent de aceste doud teorii, acfiunea radiatiilor ionizante se desligoard in 2 etape: etapa primard in care in organism se petrec procese fizice gi fizico-chimice, etapa care in general nu se exteriorizeazd sau se exteriori zeazd prin semne ne caracteristice Si elopa ,secundard in care in organisrn apar procese biologice gi biochimice gi care se e.rteriorizeazd prin sentne caracteristice. ln fapt ac{iunea radiatiilor ionizante depinde de o scrie de factori ca: - tipul de radiatie. cu acfiune internd sau acliune externd - doza de radiatie sau cantitatea de radialii gi tirnpul de acfiune, deoarece s-a ccrnstatat ci efectul poate fi acelagi, daca ac{ioneazd o cantitate mare un timp scuft sau o cantitate rnicd in tirrp indelungat. - tirnpul de inf umdtd(ire fizic sau tirnpul necesar pentru reducerea la jumdtate a numdrului inilial de atotni. tirnp care poate fl foafte diferit de la un radionuclid la altul de la cAteva nrirrute pAnd la cAtiva ani. - tirrrpul de iniunr[td{ire biologic sau timpul de rnetabolizare a radionuclidului respectiv in organism, de la pitrundere pdnd la eliminare, care de asetnenea poate fi toarte diferit de la un radionuclid la altul. - tinrpulde actiune ef-ectivd calculat, deoarece putern avea radiouuclizi cu timp dc irrjLrnrdtatire fizic rnic gi tirnp de injurn[tdtire biologicd rrare sau invers. Tirnpul etbctiv de actiune se calculeazd adundnd cele 2 timpuri de iniumdtd{ire fizic qi biologic Ei inrpartind rezultatul la2. Acesta pare a f-i cel real.

- Organul critic sau organu[, {esutul fa16 de care radionuclidul respectiv are cea mare afinitate gi unde se poate depozita. Din acest pLrnct de vedere diferite (esuturi se eqaloneazd de la cele mai sensibile la cele mai pufin sensibile astfel: {esutul linrlbid,

!esutul mieloid, tesutul epitelial, {esutul endotelial, {esutul conjunctiv, !esutul

muscular gi !esutul nervos. Aceastd sensibilitate este de fapt determinatd de viteza de multiplicare a lesutului respectiv; cele lirnfoide gi mieloide se multiplicd rapid, pe cdta vrelre lesutul nervos cu care ne nagtem cu acela rdmdnenr pdnd la deces.

sensibilitatea individuald, mogtenitd genetic gi care este ditbritd de la o persoani laaltaincdtin aceleagi conditii unul se poate imboln[vi qi altuI nu. In ceea ce privegte lelatia dozd-efect se cunosc de asemenea 2 teorii una care susfine cd relatia dozd efect este o rela{ie cu prag sau cu alte cuvinte pentrLr producerea unui e.fect este nevoie de atingerea unei anumite doze peste care apare electul gi alta care sustine c6 rela{ia doza-efect este o relafie fEra prag sau cu alte cuvinte ca orice dozd, oricdt de mic6, este urmati de un ef-ect, evidentiabil irnediat sau in tinrp, dar in orice caz un anurnit efbct. Cele 2 teorii explicd in, fapt 2 tipuri de ac{iuni gi anunre teoria dozf,-efec1 cu prag se aplicd mai ales acfiunii somatice. in timp ce teoria doza efect fhrd prag se aplicd mai ales acliunii genetice. Ca ac{iune asupra organismului radiatiile ionizante exercitf, urmitoarele tipuri de acliuni: a. Acliunea sontaticd care apare la persoanele care s-au expus profbsional saLr accidental la radiatii ionizante. Ac{iunea somatici se desfdqoard in rlai multe etape q;i e cunoscutd sub denumirea de boalS actinicd. - etapa primari care se manifestd prin cefirlee, vertii, oboseala, insornnie. inapetenfd, slSbire in greutate, semne care pot fl int6lnite in orice afbc{ir,rne. Ea este cLr atAt mai scurtd cu cdt cloza de radiatie a fbst rnai mare. Ea nu poate fi diagnosticat[ decAt daca se gtie cd persoana a fbst expusd la radiafii ionizante. - etapa de remisiune in care qi aceste semne total necaracteristice dispar, incAt persoana pare a-gi fl revenit gi este sanitoasS. $i aceastd perioadd este cu atAt urai scurtd cn cAt doza de radia{ie a fost mai mare. - etapa secundard poartd aceastd denumire degi este a treia, datoritd faptului ca evolufia bolii actinice se suprapune cu evolufia rnecanismului de ac{iune a radia{iilor ionizante. Astfel, etapa primard a bolii actinice corespunde etapei primare a rnecanismului de ac{iune cu rrodiflclri fizice gi fizico-chimice gi f}ri cr simptomatologie caracteristicd iar etapa secundard corespunde etapei secundare a bolii actinice cu modificdri biologice qi biochimice gi simptome caracteristice dar care de f-apt cuprinde gi etapa de reimisiurre perioadd irr care organismul reLrseqte sd compenseze leziunile produse numai la aparilia deconrpensdrii putem spune cb ne gdsim in etapa secundard propriu zisd,. F.a se poate dezvolta sub fbrrna a 4 sindroame gi anume: sindromul hemorctgipar cu cregterea la inceput a numdrului de hematii gi de leucocite gi scdderea ulterioard inclusiv a trornbocitelor gi aparitia de hemoragii diverse ca hernoptizia, hernaterneza. epistaxis, rnelen5, etc. - sindromul nervos caracterizat de asernenea printr-o faz6, de excitalie cu insomnie, nervozitate, logoree, iritabilitate, delir etc. iar ulterior printr-o fazd, de inhibilie cu adinarnie. somnolen{i apatie, lipotirnie. - sindronul digestiv cu grea!d,, vomd, diaree sau constipatie, dureri abdominale pdnd la ileus paralitic. - sindrorn infecyios care poate evolua singur, dar de cele mai rnulte ori le inso{egte pe celelalte gi datoritb scdderii puterii imurrobiologice a organismului cu temperaturd, curbaturd, dureri musculare gi articulare, etc.

Se intelege cd in nici unul din aceste sindroame nu putenr avea o terapte etiologicd, ci o terapie sirnptomaticd. Boala aclinicd poate evolua ca boall acuti qi/sau ca boala cronicd in general. in primul caz se incheie prin e.ritus. in al doilea insa pot
apare gi situatii de vindecare. Cea de a doua fbrrn6 de nrarrifestarc a ac{iunii sonratice a radialiilor ionizante cste cunoscutd sub denumirea de ac{iune stocastica. Ea apare cdnd acliunea radiatiilor

ionizantc se manifestf, asupra unei populatii si cAnd numai o parte a acesteia poate prezenta anumite manif-estdri gi aceasta desigur in functie de sensibiIitatea individualb gi se poate stabili dupd calculul probabilitAtilor. 6. Ac(iuneu,stoca.sticii cuprinde mai nrulte tipuri de rnanifestdri sau ac{iuni 9i anLrle: - actiunea cancerigend observatd de rnulta vreme ca efect al radiafiilor iorrizante in nrinele radioactive unde rnuncitorii fbceau diverse tbrme de cancer. Cel rnai fiecvent dintre acestea este leucemia, dar pot fi gi cancere pulmonare, gastrice, rcnale. osoase etc. A doua lormi de rnanifustare este cea intunosupresivd care se poate manifesta prin creqterea numdrului de inf-eclii sau a cf,ror gravitate este foarte mare, de asemenea o ac{iune binecunoscutd de rnulta vreme. in sfArqit ,scriderea slteranlei de viald cu reducerea longevit6!ii bine dovedita pc anirrale de laborator dar chiar gi la onr prin cercetdri efectuate in paralel pe pcrsoane expuse profbsional tatd de alte persoane neexpuse profesiorral. c. Acliunea g,encficct care nu se manif'esti asupra persoanelor expuse ci asupra descerrdentilor acestora. Ea a fost eviden{iatd in primul rdnd prin aparifia de nralfbrnratii la copiii femeilor expuse la radialii ionizante in tirnpul sarcinei gi cunoscLtta sub denumirea de acliune teratogenS. Dar au fbst gi cercetitori care au atlrmat cd de fapt ac{iunea teratogend nu este genetici ci tot somaticd, flind de fapt expus copilul deja existent. Adevdrata actiune genetici este actiunea asupra infbnnatiei genetice. care suferd mutalii care sunt transmise astfel descenden(ilor. Bine inteles cd aceastd ac{iune este in funcfie gi de genele asupra cdrora actioneazd radiatii ionizante. Dacd este vorba de gene dominante rnanifestirile apar in prima gcnera{ie ceea ce este nrai uqor de urmf,rit. dar dacd ac{iunea se manifestd asupra gcnelor recesive rnanifestirile vor apare in a doua, a treia sau urnritoarele genera{ii. ceoa ce este nrai greu de urrndrit. Sr-rb acest aspect geneticienii sustin ci in dit-eritele populalii se constatd prezenfa unei nruta(ii spontane dati de dil-eriti factori mai bine sau mai pu{in bine cunoscr.rli. dar care este cvasiconstanti. Numai cregterea mutaliei spontane este o dovad[ a actiunii genetice. ceea ce s-a produs in aceiagi populafie (Drosofila) sub actiunea radiatiilor ionizante. Aceasti ac{iune este sigurd cdnd muta{ia spontand se dLrbleaz6 f'apt care nreritd a fi retinut. irr concluzie se poate afirma cd spre deosebire de ceilalli factori de mediu, radiatiile ionizante nu au decAt efecte negative. de aici gi necesitatea unor mdsuri de prevenire gi conrbatere. Prevenirea gi combaterea radia{iilor ionizante inainte de a prezenta metodele de prcvenire qi combatere a actiunii rnocive a racliatiilor ionizante trebuie sd precizim ci in mod natural omul vine in contact cu aceste raclia{ii. E,ste vorba de radioactivitatea naturald. Aici puterrr incadra in prirlul rAnd radiatiile cosmice care a.jung pe pdmAnt, adevdrat mult diminuate fatd de cele in af'ara mediului terestru. Ele formeazd o mare grupa a radialiilor cu ac{iune extern6. Nivelul lor este mai crescut in stratLrrile superioare ale atmosferei gi la altitudini mari. in al doilea rAnd, radioactivitatea naturald este produsd de rocile radioactive din sol care de asenlenea poate reprezenta o parte a radiatiilor cu acfiune extern[. ln

periculoase pentru organism.

9i alimentele confin radionuclizi care pdtrund prin ingestie gi intregesc acfiunea radialiilor cu acfiune intern[. Dar, din deterrnin[rile ef'ectuate pe toata suprafala globului se poate afirma c5, nicdieri radioactivitatea naturala nu atinge nivele
E,a

plus avem si radialii cu acfiune internd reprezentate de unele gaze din aer ca tororrul giradonul gi descendenfii sai care pdtrund in organism prin inhalare. De asemenea apa

acfiune asupra organismului este radioactivitatea globali. Dealtf'el, in orice determinare a radioactivititii pentru a depista poluarea radioactiva trebLrie si determinIm separat fbndul natural radioactiv care trebuie scdzut din radioactivitatea globald pentru a vedea in ce nrdsuri avem de-a face cu o poluare raclioactivd. Aceastd poluare radioactivd se poate realiza ca Lrrmare a fblosirii unor raclionLrclizi. cle obicei izotopii radioactivi. in diferite domenii ale gtiintei, industriei, agriculturii, meclicinii gi altor multiple activitili, prin elirninarea incorecta a rezidiilor raclioactive, transportul substan{elor radioactive gi depozitarea lor incorectd ca si nu mai vorbip de
eventualele acc idente rad ioactive. in acest sens o prirnf, problerna o reprezintd expunerea, pro/b.sionu14 cei care lucreazd in mediul radioactiv (centrale nucleare electrice, reacloare cle producere a

peste aceastd radioactivitate se intAlnegte gi radioactivitatea artiflciald consideratd pdna la un punct ca poluare radioactivi. din, acest punct de vedere ceea ce intereseazir ca

ln afara acestei radioactivitdti naturale sau mai exact supraaddugatd

reprezintd 60-100 mrad anual.

$i

izotopilor, etc). Protec{ia acestor persoane constd in primul rdnd prin neangajarea persoanelor sub l8 ani, gtiut fiind c[ cu c6t o persoand este rnai tAndrd cu atAt este mai sensibila. luAnd in considerare acelagi principiu al multiplicdrii celulare. in al doilea rdnd stabilirea unor non'ne de expunere care nu trebuie si depSgeascb 5 rem pe an, normele sunt dif'erentiate in flnclie de organul critic. Norma de 5 rem pe an se aplicd in cazul cdnd organut critic este intregul organism. Dar cAnd sunt expuse numai anumite pdrti ale organismului sau anumite organe, nonna poate fi
crescutS.

Un alt deziderat impoftant constd in purtarea unui echipament de protectie care si nu perrnitd trecerea cu ugLrrin!5 a radiafiilor ionizante. Manipularea substanfelor radioactive de la distantd cu ajutonrl unor prelLrgitoare ale bratelor gi de pref-erat in spatele unui ecran transparent radiatiilor luminoase. clar opac 1a{a de cele ionizante. lnterzicerea consumului cle biuturi qi alimente in laboratoare in care se lucreazd, cu substan{e radioactive ca gi a fumatului. in fine utilizarea unor substante ca cisteina, cistamina. serotonina gi alte antioxidante care sa irnpiedice formaren radicalilor liberi (oxidan{i) in organism. O ultirnd mf,surd, dar in nici un caz, cea din r-rrmd constb in examenul rnedical la angajare pentru a nu accepta angajarea celor cu sensibilitate crescutd (ex. tulburdri sanguine), ca qi examenele rnedicale periodice el-ectuate asLlpra lesuturilor celor mai sensibile sau care reac{ioneazd prirnele (hemo-leLrcograrna) urnrdrirea liecverrtei infecliilor datoritl scaderii pLrter.ii imunobiologice. etc. La toate acestea se acordd un tinrp de lucru rnai scdzut in mediul radioactiv. un concediu mai prelungit etc. In al doilea rAnd este vorbacle proleclio populatiei in ansamblul,lr7t. Aceasta poate fi expusd radioactivitdtii din jurul unitdtilor radioactive. Pentrur aceasta se cunosc 2zone de proteclie gi anume: zona primard din imediata apropiere cle unitatea radioactiv6, care de cele mai multe ori se suprapune cu incinta unitdtii, gi unde circLrla maiales personalulunitdtiigi se aplicd normele ardtate pentru protecfie profesionald gi zona sectlndara, in atbra incintei propriu zise a unitdtii radioactive giin care n1

se va depd$i l/10 din doza expunerii profbsionale respectdndu-se toate indicatiile

acestei expuneri.

Pentrtt restul populatiei expunerea poate

fi mai ales intdrnpldtoare.

Totugi ne

intereseazd rezidiile radioactive asupra cirora ne-aln concentrat la capitolul respectiv din Igiena solului. Tot aici poate fi cuprins qi transportul de substan{e radioactive care ntt se realizeazd'decdt cu vehicule (auto) bine ecranate pentru a nu permite ac{iunea la distanta a radiatiilor mai ales cu ac{iune externd, notarea lor prin semne distinctive gi

folosirea lor in alte scopuri decAt pentru transportul substanfelor radioactive. O altd posibilitate este reprezentatd de folosirea in diferite scopuri a unor aparate sau ustensile care pot elibera radiatii ionizante. Este vorba in prirnul rAnd de televizoare atAt alb negru cdt mai ales cele color care apar mai periculoase gi fata de care protec{ia se realizeazd prin scuftarea timpului de enrisie gi cregterea distantei fatd dc aparat. De asetrenea diverse aparate de bord luminescente sau ceasuri aseminf,toare care produc rnici dar permanente radia{ii ionizante etc. Utilizarea acestora ar trebui sistatd sau avizati populatia asupra r"rtilizdrii lor.

O alta posibilitate o reprezinti contaminarea radioactivd a aerului apei gi alinrentelor. Mentionim cd asupra acestora se tbc permanent detennindri de radioactivitate gi in cazul depistdrii unor situatii periculoase, depdgiri de norme. in special alinrentele sd fle scoase din uz. in ceea ce pliveqte aerul s-a constatat la un t.notnent dat o cregtere a radioactivitdtii mai ales in ernisfera nordicd datoritd experientelor ef-ectLrate la suprafata solului. irr urma hotardrii ca asemenea experiente sa se efbctueze nttmai in subsol, nivelul de radioactivitate al aerului a scdzut mult qi
continud sd scadd.
Poluarea radioactivi a mediului se poate produce gi ca urmare a unor accidente nucleare din care cel mai irnportant a avut loc la Clernob6l. in asemenea cdzuri, accidentul trebuie anunfat imediat iar specialigtii din centrele de medicind preventivi vor trebui sd intervind pentru punerea la addpost a populatiei: men{inerea in casd a copiilor. intabularea animalelor, inchiderea alimentelor gi interzicerea consumului unora din ele, acoperirea fAntdnilor. dezactivarea surselor de aprovizionare cu ap6, controlul nredical al persoanelor expuse, fie prin utilizarea contorului de corp uman in care se introduce persoana controlatd, fie calculului nivelului de radioactivitate prin exalrene separate ale urinei gi fecalelor. internarea gi tratarea bolnavilor etc. Poate insi ca cel mai mare pericol il reprezintd, ulilizarea nredicala a radiatiilor ionizante. Degi medicii se felicitd fiind printre prirnii care au utilizal radialiile ionizante in scopuri medicale, totugi ei n-au sesizat de la inceput pericolul expunerii popula{iei care astdzi este foafte bine cunoscut. ln primul rAnd este vorba de radiodiagnostic in care trebuie eliminate aqa zise expttneri inutile. Desigur ca un rezultat negativ (ex. imagine toracicf,. normald) nu reprezintd nicidecLrrr o expunere inutil6. Dar, prezen(a unui mare numdr de cazuri cu situatii normale, reprezintd lird indoiala expuneri inutile. la care persoanele respective nlt trebttiau expuse. De aceea este obligator ca nredicii clinicieni sd exanrineze fiecare bolnav cu nrinutiozitate gi nunrai in conditiile cdnd pentru precizarea diagnosticului este nevoie in plus de un exarren radiologie sd-1 recomande. Din picate se cunosc irrcd rlul{i rnedici care preconizeazd un asernenea examen la orice pacient pentru a avea un eletrent in plus pentru punerea diagnosticului. Acest lucru apare ca o

obligatie de eticd

prof-esional6.

ln al doilea rAnd trebuie gtiut cd sunt ditbrente de expuneri la radia{ii ionizante in functie de procedura utilizald. Sub acest aspect cea mai bund procedurd este radiograf ia la care tirnpul de expunere este scurt gi ca atare doza primitd e scdzuti. De

microradiofotografia, mult utilizatd mai ales in trecut cdnd pentru clepistarea tuberculozei se expunea anual intreaga popLrlafie sau anumite grupuri chiar mai des elevii, studentii, muncitorii etc. Din nefericire s-a constatat cd depistarea unui caz de tuberculozd corespundea aproximativ cu 3000 de expugi sau se executau 999 de expuneri inutile. De aceea prin reglementdri mai recente s-a acceptat reducerea microradiofotografiilor prin lungirea termenului la care se firc expunerile. fie prin necuprinderea in examinare a unor grupdri mai vulnerabile. in fine, o alta problemd legatd de radiodiagnostic este protec{ia anumitor persoane, aici se incadreazd in primul r6nd femeile gravide care supuse unor iradieri cu radia{ii ionizante, ar putea nagte copii cu malfbrmatii congenitale. De aceea aparc ca necesar ca radiologul sd cunoascd dacd ferneia este gravid5, lucru pe care trici femeia nu-l cunoagte intotdeauna. Un lucru este insd sigur fbrneia nu este gravida in primele l0 zile dupd tnenarh[. Actiunea teratogena a radiatiilor ionizante se n.ranifbstd mai ales in primele 3 luni de graviditate. adicl in perioada cAnd arc loc organogeneza dar nu pot fi. excluse nici termenele ulterioare. O altd categorie de persoane care trebuie prote.iate, o reprezinti gi copiii mai ales cei foarte mici, la care oricAt de bine ar dori un medic radiolog sd ecraneze corpul rimdnAnd numai zonele necesare a fi cercetate. totugi zona poate fi depdgita iar iradierea si se extindd gi asupra gonadelor. in fine, ultima categorie este reprezentatd de persoanele care prin activitatca lor nu trebuie sd supofte iradieri in plus decdt in situalii exceptionale. Un al doilea aspect legat de expunerea medicalS il reprezintd radioterapia. Aici sigur cd nu se pune problema pentru radioterapie anticanceroasS, unde gi aga speranta de via!6 a persoanei este limitat6. Dar, problema seaplicd in situatia terapiei antiinflamatorii care poate beneficia de rnultiple posibilitdli de tratament aqa incAt sa se evite^pe cAt posibil utilizarea radiatiilor ionizante. In ultimul timp, o altd problema este ridicatd de medicina nucleara in care se fblosesc diverqi izotopi radioactivi. Se recomandd ca in acest caz sd se recurgd irr exclusivitate la izotopii, cu viata scufia pentru ca eliminarea lor sd se f-acd rapid tlra a deveni nocivi pentru persoanele investigate cu aceastd nouf, rarnur[ a nredicinii
moderne.

aceea acolo unde este posibil sd se foloseascl, radiografia in locul radioscopiei. Desigur uneori gi aceasta este necesard ca spre exemplu intr-un examen baritat. 'l'ot aici putem menliona ca timpul cel nrai scurt de expunere il reprezinta

in concluzie pentru populatia in

ansamblul sdu exista nrultiple surse de

expunere cu efecte nedorite. De aceea gi in acest caz s-au stabilit norme de expunere care nu trebuie sa depdgeascb 2 remi pe 30 de ani. S-au ales 30 de ani reprezentdnd timpul de procreere aI organismului uman plecdndu-se de la acfiunea geneticd pe care o exercitd radiatiile ionizante ori din acest punct de vedere se pare cd expunerea medicald singura reprezintd in prezent aproape l12 din norma acceptatd, de aici avern grijd pentru expunere a populatiei pentru ca insdqi rnedicii sd nu treaca din tabdra prietenilor in cea a dugmanilor populafiei pe care o servesc cu mult devotament 5i abnegafie, dar din pdcate gi cu unele neglijente ca cele aritate mai sus.
2. Radia(iile neionizante

Radiatiile neionizante sunt acele radiatii care nLr produc ionizarea rlateriei cu care vin in contact cu eliberarea de ioni negativi gi pozitivi. Aceste radialii sunt in totalitate electromagnetice gi se caracterizeazd din punct de vedere fizic prin 2 elemente de bazd. frecven{a sau numirLtl de oscilafii pe unitatea de tiurp care are ca
unitate de rndsurd Hertzul sau
c-r

oscilatie pe secunda;

lungimea de Lrndd sau distanta dintre doud puncte aflate in aceeagi faz6, de oscilatie. intre lungimea de undd gi fiecvenf[ este un raport invers proporlional. Cu cdt fl'ecven(a este mai llare cu atAt energia purtati de radia{ie este mai rnare sau cu alte cuvinte cu cdt lungimea de undd este mai micd cu atAt energia este mai mare. ln rnare putem spune cd radia{iile neionizante se potimpdrfiin 3 zone: radiatii cu lungirrre de und6 mare 0.7-3,0 micrometri sau radiatii infrarogii; radiatiile cu lungirne de undi rredie intre 0,4 0,7 micrometri sau radiatiile lunrinoase sau vizibile qi radiatiile cLr lungime de undd micd 0,2 0,4 micrometri sau radiatii le u ltraviolete a. Radicrtiile infrarosii mai sunt cunoscute sub denumirea de radiatii calorice, flirrdca^principala lor actiune este cea caloricd. Ele reprezintd 5l o , din radiatiile solare. ln contact cu organisnruI uman ele elibereazd energie caloricd si trec in radiatii cu lungime de undd mai nrare. De aceea dacd ac{iunea lor se exercitd asupra pielii ele produc un e ritem caloric caracterizat prin vasodilatatie locald gi cre;terea ternperaturii fenonrene care se petrec imediat la contactul cu suprafata cutanatd fdra insd a produce pigrnentatie. Mai nrult chiar la incetarea ac{iunii radiatiei infrarogii eriternul dispare tot atat de repede pe cdt a apdrut. Misurarea radiatiei infiarogii calorii pe cm' si pe rninut. Onrul suporld acliunea radiatiilor infrarogii fbrd ptom pand la I calcrrie pe c,nt gi minut. de la 1.5 calorii pe cmt gi rninut a ia" de cald iar de la 2 calori pe cmt gi rninut pot apare arsuri. Cu alte cuvinte la intensitate rnai rrare sau timp de ac(iune mai indelungat pot apare arsuri de diferite grade cu bule, f'lictene gi care lasd pigrrrentatie. Unii cercetdtori atribuie radialiilor infrarogii qi o actiune cancerigend. dar incd nu a tbst doveditd gi acceptati. O alta ac{iune a radiatiei infrarogii este asupra ochiului. Ea se manifestd in primul rdtrd asupra corneei produc6nd pierderea de substan{d sau ulcer cornian. Chiar tbrd alterarea propriu zisa a vederii. In plus radialiile infrarogii cu lungime de undd rnai micd pdtrund mai adAnc pAnd la cristalin, care nefiind vascularizat fixeazdo tnare cantitate de energie caloricd dAnd nagtere la afbc{iunea denurnitd cataractd, consideratd multd vreme ca o boald profesionald, mai ales in cazul sufldtorilor in sticl6. care pentru a da o anunriti formd sticlei o apropie foarte mult de ochi. dar poate apare gi la alte persoane nelegate de profesie. ln flne. o ultima acliune a radiatiilor infiarogii asupra organismului se produce datorita faptului cd ele strdbat cutia craniana gi pot a.iunge la nivel nreningeal in spccial la nivelul piei mater unde de aserrenea se elibereazd cdldu16, gi produce insolatia. Insolatia se caracterizeaz.d. prin cefalee puternicd, vertij. hiperreflectivitate redoarea cef'ei, fbtofobie. abdomen retractat gi hiperestezie cutanat6. 'Iemperatura corpLrlui cregte. dar nu deosebit cu mult (39-40'C). Lichidul cefalo-rahidian r5m6ne clar, ca apa de izvor, dar are o tensiune crescutd. Aparitia unor modif-icdri ale LCR. ca prezenla de hernatii, leucocite gi albumina aratd o stare gravd a insolatiei. Men{ionim cd insola{ia poate apare nu numai in cazul expunerii la soare ci gi in situatii ca in fala unei fbrje, a unui cuptor sau alt element care ?ncilzit produce radiatii infrarogii in cantitate mare. De altfel orice corp cu o tcmperaturd peste 0 absolut (-273"C) produce radiatii infraroEil, dar cantitatea de radiatii este cu atdt rnai rnare cu cAt elementul are o temperaturd mai mare. $i organismul utran produce radiatii irrl'rarogii. intre diferitele corpuri este un continuu schinrb de radiatii infrarogii, corpurile mai reci se incdlzesc iar cele mai calde se rdcesc. [,a acest schirnb e antrenat gi organisrnul umarr, numai cd datoritd fenomenului

in general constantd temperatura colpLrlui. Prima ac{iune in caz de insola(ie este decongestionarea meningelor cu o pungl cu gheatd pusd pe cap sau o batista cu apa rece, retragerea persoanei din fa{a radia{iilor (ex. umbrd) gintual administrarea de analeptice cardiorespiratorii in caz de insola{ie mai gravd. Ceea ce apare insi ca foafte important este sensibilitatea pe care o laqa o insola{ie, asttblincdt chiar la nivele mai mici de radiatii infiarogii fenonrenul se poate repeta. Pentru a ne f-eri de ac{iunea nociva a radia!iilor infiarogii se recomandi purtarea de ochelari de soare. acoperirea capului gi expunerea la soare gradatd fie in timp (ex. 5 minute pe fafa. 5 rninute pe spate in prima zi dublarea expunerii in fiecare zi urmdtoare pAnd la cregterea la peste I o16, ori gi.jLrmitate, fie a supraf-e{ei cclrpulLri. la inceput doar membrele apoi gi trunchiul gi in cele din urma capul). Radiayiile luminoase lungime de undd 0,4-0,7 micrometri reprezintd 48oh din radiatiile solare. Ele exercitd o acliune generald asupra organismului ac{iLlne pdni la
de ternroreglarc ornul igi pastreazd

un punct valabilS gi pentru celelalte radiatii neionizante cum ar fl

cresterea

metabolismului general, creqterea metabolismului fosfo-calcic, cregterea capacitalii irnunobiologice a organisnrului, etc., gi o acJiune specificd asupra ochiului. Aceastf, acfiune specifica constd din inf'lLrenta pe care radiatiile lunrinoase le au asupra unor firnc{ii ale ochiului cum sunt; - acuitatea vizuald sau calitatea ochiului de a distinge detaliile; - sensibilitatea de contrast sau calitatea ochiului de a deosebi obiectele de pe fbndul care se gdsesc; - viteza perceperii viz-uale sau tinrpul cel mai scurt necesar ochiLrlLri pentru a vedea clar un obiect; - stabilitatea vederii sau timpul cel mai lung c6t ochiul poate vedea clar un obiect. Toate aceste calititi ale ochiului sunt direct proporfionale cu calitatea ilurninatului. in cazul unui ilurninat insuficient ochiul trebuie sd facd efbrturi de acomodare care se manif'estd prin cefalee, vertij, lScrimare dureri in ochi, vedere neclar6. oboseald le din urmd, mai ales in perioada de cregtere gi dezvoltare pot duce la miopie. Dupd cum se gtie miopia este o afec{iune care are o cornponentd genetica. dar care culn s-a ardtat anterior. se exteliorizeazd rnai ales in caz de suprasolicitare a ochiului prin insuficienfa iluminatului. lnvers, in cazul unui iluminat excesiv se produce aqa numitul foto-traurnatisrn caracterizat prin dureri atroce in ochi, fotofbbie, licrimare, blef-arospasm. cefalee. vertij, vedere neclard cLr posibilitAli de accidentare rnai ales in schiul alpin datoriti reflectirii puternice a radialiilor luminoase de catre zitpadd. Trebuie menfionat faptul c[ fbtotraumatismul este o tulburare trecdtoare fbrd a lisa leziuni la nivelLrl ochiulLri. in flne, incazde varialii de intensitate a radiatiilor luminoase apare t-enorncnul de nistagrnus sau nrigcari desordonate ale globilor oculari, diagnrrsticat pentru prirna oard Ia mineri datoritb ldmpilor cu acetilend, dar posibil a fr produse gi in alte imprejurari. Unii cercetdtori aflrmi cd aceastd tLrlburare ar putea degenera in strabism care de asemenea recunoa$te o componentd geneticS, dar care poate fi fbrfat in cazul variatiilor puternice de intensitatea radiatiilor luminoase. O alta acfiune a radiatiilor luminoase o reprezintd ac{iunea asupra scoartei cerebrale dAnd nagtere anumitor ef-ecte de lungirnea de undi a radiatiilor lurninoase. Astfel cele rogii au efbct excitant, in timp ce cele verzi au ef-ect sedativ, cele galbene gi rogu dau senza{ia de cdldura pe cAt tirnp cele albastru verzi senzatie de rece. De altlel aceste influente se pot uliliza pentru a indica destbgurarea anumitor activitdli (ex. culoare albastrb pentru salile aseptice iar cea rogie pentru cele septice din spitale, etc.

./

Din acest punct de vedere trebuie nrenfionat c[ sensibilitatea ochiului este cea rnai mare la o lurrgime de undd la 0.55 micrometri sau culoarea galbend, care este vizibila de la cea rnai nrare distanta (vezi irnbricdrnintea personalului angajat in intre!irrerea gcolilor. etc. . O Lrltirna irrfluentf, pe care o exercita radiatiile luminoase asupra organismului cste reprezentatf, de ac{iunea sensibilizantd in cazul prezenlei anumitor substan!e ca smoala. acridina. picridina etc. cdnd poate produce electe alergizante. Unitatea de mdsura pentru radiatiile luminoase este lucsul, care nu reprezintd carrtitatea de radiatii ci efbctul produs asupra ochiului sau mai exact efectul produs asupra analizorului vizual de un f'lux luminos egal cu un lumen situat la o distanti de I rn pe o supraf-a16 de I rn2. c. Ratlioliile ultrot,iolete au cea rnai mici hrngime de undd gi ca atare sunt cele rrai active. Ele reprezintd la nivelul producerii solare 5%o din totalitatea radiatiilor solare. dar in drumul lor pdnd la pdmAnt sunt relinute de vaporii de apa, prafirl 9i pLrlberile atmosf-erice, stratuI de ozon ce inconioar[ pdtndrrtul astfel incdt la nivelul solu[ui abia ajung I %o din totalitatea radiatiilor solare. Dacd la aceasta addugdrn 9i rctinerea lor de irnbricdnrinte. sticla de la ferestre q;i rnurdaria acestora. etc. ne ddtn seama cd cantitatea de radiafii ultraviolete este fbarte mica. $i se pare cd este bine cd este a$a cdci ele au asupra organisnrului gi unele efecte nocive pe care le vom vedea irnediat. in prezent scdderea in anumite locuri in pirfile superioare ale atnrosferei a grosirnii stratului de ozon poate crea l'enotrene grave asupra pdmAntului, a faunei 9i tlorei gi bineinfeles giasupra omului insugi. De aici grija deosebitd gi mdsurile stabilite prin confbrinle internalionale pentru oprirea reducerii stratului de ozon. una din preocupdri le cele ntai i rnportante ale Orgarr izatiei Natiuni lor Un ite. Principala acfiune a radiatiilor ultraviolete este ac{iunea biochimici care se poate manifesta sub mai multe influenle ca: - actiunea eritemogenf, dar nu a eritenrului caloric ci a eritemr"rlui biochimic, care are la bazd transfbrmarea histidinei din piele in histamind cu efecte apare imediat vasodilatatorii. El se deosebe$te de eritemul caloric: nu - trebuie sd treacd un tirnp pAnd la producerea procesului biochimic - nu dispare imediat ci persistd un oarecare tinrp gi mai ales produce pigmenta{ie. in ceea ce privegte arsurile ele sunt foarte rare gi pulin impoftante deoarece radiatiile ultlaviolete nu au putere caloricd inlporlanta. - acfiunea pigrnentogend un alt efect biochirnic prin acfiunea radiafiilor ultraviolete asupra dopaxidazei cu transformarea dit'enil alaninei in melanini la nivel cutanat pc de o parte qi lnobilizarea melaninei- de.ia fonnate pe de alti parte. Dup[ Lrnii autori pignrenta{ia este un rdspuns de apdrare al organisrnului fa16 de ac{iunea nocivd a rad iati i lor u ltraviolete. - actiunea antirahitica tot biochimic6 prin transformarea provitaminei D, (clehiclrocolesterolul) din piele in vitamina D (cocalcifbrornul) cu rol important in nretabolisrnul fosfbcalcic gi prevecopil qi a osteonralaciei la aduTtT Cantitatea de radialii ultraviolete care poatenirea rahitisrlului la copil qi a osteomalaciei la adult. Cantitatea de radiafii ultraviolete care poate preveni rahitismul nu trebuie sd fie mai lnare ci doar l/B- I / | 0 d in doza de e ritem. Prin doza eritem in{elegem acea cantitate de radiatii care produce un efect eritenrogen. - ac{iunea antibacteriand pe care am vdzut-o deja gi am utilizat-o in dezinfec{ia aerului gi apei. La 6aza acestei actiuni std tot un efect biochimic de impiedecare a rnultiplicirii bacteriene. Aceastd ac{iune e produsi in special de radia{iile ultraviolete c1 cea mai mare lunginre de undd de 0,25-0,20 micrometri. Pentru producerea ei este nevoie de o dozd corespunzdtoare, sub aceastd dozd poate apare numai un efect

temporar de oprire a multiplicarii bacteriene sau ef'ectul bacteriostatic iar dupd Lrnii autori la doze gi rnai mici s-ar produce elbctul invers cel cle fbvorizare a multiplicdrii bacteriene. De aceea in folosirea radiatiilor ultraviolete ca dezinfectante trebuie sd cunoagtem gi sd dozdm bine doza utilizatd. In plus radia{iile ultraviolete au gi un et'ect antitoxic de inhibare a actiunii unor toxine microbiene bine eviden{iat. Dar aqa cum am vdnut radiatiile ultraviolete au gi unele efecte negative ca efectul cancerigen. Fapt bine cunoscut datoritd unei puteri ionizante tbarte slabe. dar prezenti radialiilor ultraviolete. Cancerul cutanat (melanomul) apare mai ales in zonele calde cu cantitAti mari de radiatii solare inclusiv ultraviolete gi in mod deosebit pe pdrtile descoperite ale corpului (fa16, membre). De asemenea se afirmd ca aceste leziuni apar mai ales la persoanele cu leziuni cutanate preexistente gi cu cantitati crescute de colesterol. Dar gi incazul acesta este nevoie de o expunere indelungata la soare sau la radia{ii ultraviolete. O a doua ac{iune nocivb este cea asupra ochiului cunoscutd sub denumirea de fotooftalrnie avdnd ca semne dureri in ochi, fotofbbie, blef-arospasrn, ldcrimare saLr cLr alte cuvinte aceleagi cu cele din fototraumatism, dar nu sunttrecltoare ci persistente $i chiar se complicd cu blefarit6, conjunctivd, etc. Ca mijloc de protectie se reconrandd purtareade ochelari furnuriiin zonele (locurile) in care se folosesc radialii ultraviolete (ex. tratamente antirahitice, sau dezinfeclie cu aceste radiatii, etc.). in conclLrzie se poate spune cd pe cdtd vreme radiatiite infraroqii au nurnai ef-ecte nocive, cele luminoase numai efecte benefice, iar cele ultraviolete qi unele gi altele in functie de dozd dar maiales de momentul gi timpul de expunere.