Sunteți pe pagina 1din 4

Mos Goriot

carte

- prezentare de

Aceasta carte pur si simplu te tine in suspans, te face sa traiesti prin personaje, iti infatiseaza alte perspective ale vietii,nu neaparat contemporane ca mai apoi,la sfarsit,sa te faca sa iti spui "la naiba cu cartea asta!". Mi-am imaginat o lectura plictisitoare cand am decis sa o citesc,insa m-a captivat in asa masura incat am lasat multe alte treburi in favoarea ei. ~ Nascut la Tours, ntr-o familie burgheza, Balzac (1799-1850) renunta la cariera juridica, pe care o ncepuse dupa studii de drept, pentru a se consacra literaturii. Din 1829, cnd publica primul roman semnat cu numele sau si pna la sfrsitul vietii, biografia lui Balzac se confunda cu opera. Cu o extraordinara putere de munca Balzac scrie un mare numar de romane grupate n ciclul Comedia umana, care contine trei parti : Studii de moravuri, Studii filozofice si Studii analitice. Cea mai importanta dintre aceste parti este Studii de moravuri, submpartita la rndul ei n : Scene din viata privata (Gobseck, Mos Goriot), Scene din viata de provincie (Eugnie Grandet, Iluzii pierdute), Scene din viata politica (O afacere tenebroasa), Scene din viata militara (Suanii), Scene din viata de la tara (Taranii, Medicul de tara), Balzac se vrea istoricul moravurilor, pictorul societatii contemporane lui, tinznd (si reusind) sa faca, prin cele aproape 2000 de personaje ale sale, concurenta starii civile. ~

Mo Goriot face parte din Comedia Uman ,ciclul Scene din viaa parizian i reprezint cheia de bolt a ntregului ciclu, ntruct

Balzac introduce aici procedeul personajelor reparaissant al cror destin este urmrit de-a lungul mai multor romane (Rastignac,Vautrin, doamna de Restand etc.). ... a vrea s fiu celuul pe care ele l in pe genunchi.Triesc cu bucuriile lor. Fiecare iubete n felul su. Iubirea mea nu face totui nimnui niciun ru,de ce lumea nu m las n pace? Sunt fericit n felul meu. Cnd Goriot a sosit la pensiunea doamnei Vauquer, bogia sa a provocat invidie, speculaii i un oarecare respect. La 1819, momentul n care ncepe povestea, btrnul traieste n conditii mizerabile, iar singurii si vizitatori sunt dou doamne fermectoare,, care vin rar i se feresc de ochii lumii. Sunt fiicele sale, pretinde Goriot, iar singurul locatar dispus s-i dea crezare este Rastignac, un tnr student srac, dar ambiios, a crui int de via este strlucitoarea societate din foburgul Saint-Germain In genere, aciunea se desfoar n pensiunea doamnei Vauquer, unde ntlnim oameni p rovenind din diferite medii sociale: studeni, negustori, ocnai, femei din burghezia scptat etc. Mo Goriot i-a sacrificat toat averea strns de-a lungul vieii pentru a-i face fericite fiicele: pe Anastasie de Restand (cstorit cu un aristocrat) i pe Delphine de Nucingen (cstorit cu un bancher). Tinerele doamne i dispreuiesc ns tatl, considerat o persoan mult prea modest pentru nalta societate din care ele ajunseser s fac parte. Pentru cele dou fiice, Goriot rmne, pur i simplu, o surs permanent de bani i l vor lsa s moar n mizerie, vegheat doar de Rastignac, fr s l viziteze nici mcar atunci cnd el se afl pe patul morii. Chiar i pe ultimul drum, spre cimitir, Mo Goriot l va avea alturi doar pe Rastignac. La captul zilelor, Mo Goriot ajunge la trista concluzie c adevratele sentimente, sincere i profunde, nu pot exista dect la oamenii sraci, lipsii de orice fel de avere. Paralel cu destinul lui Mo Goriot, Balzac nfieaz evoluia tnrului provi ncial Eugene de Rastignac, tnrul student la drept care dorete s reueasc n via prin munc cinstit, dar care, cu timpul, sub influena lui Vautrin, un personaj cinic i misterios, ajunge la concluzia c pentru a -i atinge scopurile trebuie s fac uz de orice mijloace. Educaia pe care Vautrin i-o insufl lui Rastignac presupune o adaptare perfect la situaia existent, la principiile moralei" burgheze. n final, Vautrin este arestat ca ocna evadat, iar Rastignac, ptruns n nalta" societate prin intermediul lui Delphine de Nucingen, al crei amant devenise, lanseaz Parisului sfidarea: i acum ntre noi doi." Cel mai mare creator de fapturi umane care a existat, Balzac a privit n fa i a sondat n adncurile lui misterul creaiei. ... Forma natural a creaiei e ns cea care furnizeaz nscrieri la starea civil. Adica paternitatea. n opera oricrui scriitor de geniu exist ntotdeauna o scriere a crei funcie e de a transmite un mesaj profund i care se comport ca o celul-mam. Totul se petrece la Balzac ca i cum aceast funcie ar fi deinut de Mo Goriot. Nu numai pentru c el conine cele mai multe dintre personajele -cheie ale lui Balzac, Vautrin, Rastignac, Bianchon, soii Nucingen, ci pentru c Mo Goriot nseamn nti de toat e personajul din titlu i misterul paternitii. Fragmentul urmator prezinta un moment culminant in roman si anume agonia batrnului Goriot :

Doua lacrimi se rostogolira din ochii batrnului, oprindu-se pe pleoapele rosietice, fara a luneca mai jos. -Ah, daca as fi bogat, daca mi-as fi pastrat averea, daca nu le-as fi dat-o lor, amndoua ar fi aici si mi-ar linge obrajii cu sarutarile lor ! -As fi locuit ntr-un palat, as fi avut odai frumoase, servitori, foc n soba, iar ele ar fi plns n hohote cu barbatii si copiii lor ! As fi avut toate bucuriile astea. Dar nu mai am nimic. Banul ti da tot. ti da chiar si propriile tale fete. Oh, banii mei unde sunt acuma ? Daca as avea comori de lasat, m-ar obloji, m-ar ngriji ; le-as auzi, le-as vedea. Ah, copilul meu drag, singurul meu copil, acum mi iubesc si mai mult parasirea si mizeria n care ma aflu ! Cnd un nenorocit e iubit, el stie cel putin ca e iubit cu adevarat. Nu, as vrea sa fiu bogat, pentru ca atunci le-as putea vedea. Dar, zau, cine poate sti ? Amndoua au inimi de piatra. Le-am iubit prea mult ca sa ma mai poata iubi si ele pe mine. Un tata trebuie sa fie totdeauna bogat, trebuie sa-si tina copiii n fru, ca pe niste cai naravasi. Iar eu am stat n genunchi la picioarele lor. Mizerabilele ! si ncoroneaza asa cum se cuvine purtarea pe care au avut-o fata de mine n acesti zece ani din urma. Daca ai sti cum ma rasfatau ndata dupa ce se maritasera ! (Oh, ce crud martiriu sufar !) Le dadusem, fiecareia dintre ele, aproape opt sute de mii de franci si nu puteau nici ele, nici barbatii lor sa se poarte rau cu mine. Ma primeau n casele lor : Tata bun ncoace, tata drag ncolo . Ma asteptau la masa n fiecare zi. Cinam cu barbatii lor, care mi dadeau toata cinstea cuvenita. Treceam drept un om care mai are nca oarecare avere. De ce ? Nu le spusesem nimic despre afacerile mele. Dar cu un om care da cte opt sute de mii de franci fetelor lui trebuie sa te porti bine. Si ma rasfatau, dar pentru averea mea. Lumea nu-i frumoasa deloc. Am vazut-o prea bine. Ma duceau cu trasura la teatru, iar n serile cnd primeau musafiri sedeam si eu cu ei, ct mi placea. Pe scurt, spuneau deschis ca sunt fetele mele si marturiseau fara ocol ca eu sunt tatal lor. Ehei, mi-am pastrat istetimea si nu mi-a scapat nimic din cte s-au ntmplat. Toate erau facute cu dibacie si-mi sfsiau inima. Vedeam bine ca sunt prefacatorii, dar boala era fara leac. La masa lor nu ma simteam n voia mea, ca la masa de-aici. Nu stiam sa vorbesc cu musafirii. De aceea, de cte ori unul din domnisorii aceia ntreba la ureche pe ginerii mei Cine e domnul?, E babacu, cu punga doldora, om bogat, Eh, drace! raspundea celalalt, si toti ma priveau cu respectul datorat banului. Daca uneori i stnjeneam oarecum, mi rascumparam din plin pacatele. De altfel, cine e desavrsit ? (Tot capul mi-e o rana!) n clipa asta, iubite domnule Eugne, trec prin chinurile mortii; si totusi, toata suferinta de-acum nu-i nimic pe lnga durerea pricinuita de cea dinti privire prin care Anastasie m-a facut sa nteleg ca spusesem o prostie, din pricina careia se simtea umilita: privirea aceea mi-a strapuns inima. As fi vrut sa stiu toate lucrurile din lume, dar ceea ce stiam bine era numai ca sunt un om de prisos pe suprafata pamntului. A doua zi, ca sa aflu mngiere, m-am dus la Delphine, dar iata ca si la ea fac o prostie, care o nfurie. Eram ca nebun. Opt zile n-am stiut ce sa fac. De teama dojenilor lor, nu mai ndrazneam sa ma duc la ele. Si iata-ma la poarta fetelor mele. Dumnezeule, de vreme ce stii mizeriile si suferintele pe care le-am ndurat, de vreme ce ai numarat loviturile de pumnal pe care le-am primit n vremea asta, care m-au mbatrnit, m-au schimbat, m-au ucis, m-au albit, pentru ce ma faci sa sufar si astazi ? Am ispasit din plin pacatul de a le fi iubit fara masura. Iar ele s-au razbunat din plin de dragostea mea si m-au torturat ca niste calai. Ce prosti sunt parintii ! Le iubeam att de mult , ca m-am ntors la ele, ca un cartofor la masa verde. Fetele mele erau viciul meu, erau iubitele mele, erau tot ! Amndoua aveau nevoie de felurite lucruri, de gateli ; cameristele lor mi dadeau de stire, iar eu le daruiam ce rvneau, ca sa fiu bine primit n casele lor ! Cu toate

acestea, mi-au dat cteva mici lectii de buna purtare n societatea nalta. Oh, si pierdusera rabdarea ! ncepusera a se rusina de mine. Asa patesti daca te-apuci sa-ti cresti bine copiii. Eu nu mai eram nsa la vrsta nvataturii. (Doamne, ce dureri cumplite ! Medicii ! Daca mi-ar deschide capul, n-as mai suferi atta.) Fetele mele, fetele mele ! Anastasie, Delphine ! Vreau sa le vad. Trimite jandarmii sa le caute si sa le-aduca aici cu forta ! Dreptatea este de partea mea. Natura, codul civil, toate sunt de partea mea. Protestez ! Tara va pieri daca parintii vor ajunge a fi calcati n piciore. Asta e limpede. Societatea, lumea, se ntemeiaza pe paternitatea, si totul se va prabusi cnd copiii nu-si putea auzi ! Sa-mi spuna orice, numai sa le aud glasul. Asta mi-ar alina durerile. Mai ales Delphine. Dar cnd or veni spune-le sa nu se uita cu nepasare la mine, cum fac totdeauna. Ah, bunul meu prieten, domnule Eugne, dumneata nu stii ce nseamna sa vezi ca o privire de aur se schimba dintr-o data n plumb cenusiu. De cnd ochii lor nu s-au mai aplecat asupra-mi cu stralucirea lor de odinioara, viata mea a fost o iarna fara de sfrsit ; n-am avut alta hrana dect mhnirea, si cu ea m-am ndestulat din plin ! Jignire si umilinta, asta a fost viata mea. Le iubesc att de mult, nct am nghitit cu nesat toate nfruntarile, pentru ca printre ele mi vindeau si cte un biet capatel de njositoare bucurie. Un tata sa ajunga sa-si vada fiicele pe furis ! Le-am daruit viata mea, ntreaga, si ele nu-mi daruiesc astazi nici macar un singur ceas ! Mi-e sete, mi-e foame, arde sufletul din mine, simt ca mor, dar ele nu vin sa-mi usureze agonia. Pesemne ca nu stiu ce nseamna sa calci n picioare cadavrulul tatalui tau ! Dar e un Dumnezeu n cer, si el ne razbuna, mpotriva vointei noastre, pe noi parintii. Oh, au sa vina ! Veniti, dragele mele, veniti sa-mi dati un sarut, sarutul cel din urma, mpartasania tatalui vostru, care se va ruga lui Dumnezeu pentru binele vostru, care-i va spune ca v-ati purtat cu el ca niste fiice bune, care va va apara ! La urma urmei, voi n-aveti nici o vina. N-au nici o vina, prietene ! S-o spui tuturor sa nu le necajeasca nimeni din pricina mea. Eu sunt cel care am gresit ; eu le-am nvatat sa ma calce n picioare. Am gasit scena ultimelor clipe din viata lui Goriot extrem de sensibil zugravita de autor. Amestecul brutal de sentimente da culoare tabloului mortii lui Goriot: batranul oscileaza de la dorinta de a mai oferi ceva fiicelor sale, la manie, regret, pentru nerecunostinta celor doua; cele doua fete, fatis interesante doar de banii tatalui lor; repulsia, mania chiar, a lui Rastignac fata de comportamentul fiicelor. Personal, nu am gasit actiunea romanului punctul forte al operei. M-a surprins talentul extraordinar al lui Balzac de a analiza (realist) atat tipul uman, individul, cat si intreaga societate de la acea vreme. Per ansamblu, m-a impresionat placut cartea. Nu ma asteptam la un subiect neaparat captivant, ci la dovada de maiestrie de scriitor. Mos Goriot nu m-a dezamagit. Concluzia este ca acest roman infatiseaza povestea dragostei parentale dusa la extrem cu un sfarsit iminent. Balzac accentueaza ideea inutilitatii exercitarii oricaror extreme. Motivul este simplu: in final te duc la pierzanie.