Sunteți pe pagina 1din 39

1

6. TERMODINAMICA 6.1 Echilibre si stari º termodinamice. Echilibrul termodinamic

Unul dintre obiectele de studiu ale termodinamicii este examinarea bi- lan tului energetic dintr-un proces Özic, extinz‚nd investigarea la schimburile de energie care nu sunt de origine mecanicaº ñÓn sensul macroscopic discutat

p‚naº acum. Œnainte de a formula o lege de conservare generala, º vom analiza sisteme si fenomene de care se ocupaº termodinamica, introduc‚nd marimile º

temperaturºa si cºaldurºa.

De obicei, un sistem termodinamic este asimilat, din punct de vedere mecanic, cu un sistem continuu, consider‚ndu-se caº microscopic el este con- stituit dintr-un numarº de elemente de ordinul numarului lui Avogadro ñ N A = 6; 022 10 23 . Nu ne vom propune saº studiem mi scarile º acestor ele- mente, mi scari º colective sau individuale, at‚t din cauza numarului º lor mare Ón sistem c‚t si a numarului º mare de interac tii dintre elemente.Sistemele ter- modinamice pe care le vom analiza vor Ö, practic, Ón repaus. Vom Óncerca Ónsaº saº descriem transformarile º pe care le descrie sistemul si schimburile lui energetice cu mediul Ónconjurator, º speciÖc‚nd marimile º care descriu cel mai bine aceste transformari. º Numim sistem termodinamic o portiune din univers care poate Ö constituitaº din una sau mai multe parº ti, de exemplu, un volum de gaz sau un lichid Ón echilibru cu vaporii sai; º un astfel de sistem va Ö obiectul observa tiilor noastre legate de proprietaº tile Özice macroscopice care Ól caracterizeazaº precum si eventualele lor varia tii. Prin mediu Ónconjurator º se Ón telege partea din univers ce Ónconjuaraº sis- temul termodinamic si cu care acesta poate saº interac tioneze. Œn general, mediul Ónconjurator º contribuie la determinarea caracteristicilor Özice macro- scopice ale sistemului termodinamic.

Dacaº Óntre sistem si mediul Ónconjurator º se face at‚t schimb de energie c‚t si de substan ta, º sistemul se nume ste deschis. Sistemul se va numi Ónchis dacaº nu este posibil schimbul de substan taº cu mediul Ónconjurator, º ci numai cel de energie. Œn cazul Ón care nu are loc nici schimb de energie si nici de substan taº Óntre sistem si mediul Ónconjurator, º sistemul se nume ste izolat. Œn cele ce urmeazaºne vom ocupa numai de sisteme Ónchise, ce pot schimba cu mediul Ónconjurator º numai energie. Un sistem termodinamic poate Ödescris printr-un numarº redus de marimi º Özice masurabile, º numite parametri de stare sau variabile termodinamice, cum ar Ö: volumul, presiunea, temperatura, masa, concentratia, densitatea .... Unele variabile termodinamice, numite variabile extensive, sunt aditive fa taº de reuniunea a douaº sisteme (de exemplu, masa, volumul, etc.); alte variabile

2

Ónsa, º numite variabile intensive, depind Ón general de locul Ón sistem unde se masoar º aº variabila si nu sunt aditive (de exemplu, temperatura, presiunea, densitatea, etc.). Parametrii de stare ai unui sistem pot Öexterni sau interni. Parametrii de stare externi a i sunt func tii de coordonatele generalizate ale corpurilor aáate Ón interac tie cu sistemul (de exemplu, intensitatea c‚mpului electric, mag- netic, gravita tional, volumul sistemului, etc.). Parametrii de stare interni b i sunt func tii at‚t de valorile medii ale coordonatelor si vitezelor particulelor ce alcatuiesc º sistemul, c‚t si de coordonatele generalizate ale corpurilor ex- terioare sitemului. Numarul º minim de coordonate termodinamice necesar descrierii complete a unui sistem termodinamic nu este Öxat a priori, ci depinde de proprietaº tile Özico-chimice ale sistemului ce urmeazaº a Östudiat. De exemplu, starea unui mol de gaz ideal este descrisaº cu ajutorul a trei marimi: º presiunea, volumul si temperatura, care Ónsaº nu pot varia independent ci sunt legate Óntre ele

prin intermediul ecua tiei de stare. Se observaº caº deÖni tia starii º termodinamice este conceptual diferitaº de cea a starii º mecanice, pentru care se presupun cunoscute pozi tiile si vitezele celor N puncte care alcatuiesc º sistemul. Œn astfel de termeni, Ón mod practic, datoritaº valorii mari a lui N, un sistem termodinamic nu poate Ö deÖnit. Se poate zice, Ónsa, º caº unei aceleia si stari º termodinamice date ñdeÖnite de un numarº relativ mic de variabile termodinamice (macroscopice) ñ Ói pot corespunde multe stari º mecanice diferite ñ deÖnite de un numarº imens de coordonate mecanice (microscopice). Echilibrul termodinamic al unui sistem se realizeazaº atunci c‚nd vari- abilele termodinamice care descriu sistemul ajung saº Öe constante Ón timp. Œntr-un sistem aáat Ón echilibru variabilele termodinamice se numesc variabile de stare. Echilibrul termodinamic este rezultatul a trei tipuri diverse de echilibre ce trebuie realizate simultan:

  • a) Echilibrul mecanic, Ón teles ca echilibrul for telor si al momentelor for telor,

a sa cum se studiazaº Ón mecanica; º

  • b) echilibrul chimic: nu au loc reac tii chimice Ón sistem;

  • c) echilibrul termic: temperatura este aceea si Ón tot sistemul.

Notamº faptul caº sistemele pe care le vom studia vor Ö Óntotdeauna Ón echilibru chimic. Dacaº o stare este de echilibru, atunci condi tiile de echilibru trebuie saº Öe satisfacute º Ón Óntreg sistemul sau Ón oricare dintre parº tile sale constitutive, Ón interac tia dintre parº tile sistemului sau Ón aceea dintre sistem si mediul Ónconjurator. º Atunci c‚nd existaºechilibru Óntre sistem si mediul Ónconjurator, º Ónsemnaº caº existaº echilibru Óntre for tele macroscopice dintre sistem si mediul

3

Ónconjurator, º oricare ar Ö natura lor.

Œntr-o stare de echilibru exista, º Ón general, o rela tie bine deÖnitaº Óntre

coordonatele termodinamice ñnumitaº ecuatie de stare. Daca, º de exemplu,

coordonatele termodinamice sunt presiunea p, volumul V si temperatura T,

ecua tia de stare se scrie sub formaº implicita, º f(p; V; T) = 0 sau Ón oricare

dintre formele explicite p = p(V; T) , V = V (p; T) , T = T(p; V ).

Transformarile º termodinamice sunt func tii care leagaº douaº stari º de echili-

bru termodinamic. Starile º intermediare pot Ö sau nu de echilibru; Ón aceastaº

ultimaºsitua tie nu se mai poate aÖrma caºse pot determina toate coordonatele

termodinamice ale sistemului.

Œn calculele pe care le vom efectua va trebui saº consideramº si transfor-

mari º inÖnitezimale, adicaº transformari º Óntre stari º foarte apropiate, ale caror º

coordonate diferaº Óntre ele prin cantitaº ti inÖnitezimale, cum ar Ödp, dV , sau

dT.

Saº precizamº mai bine conceptul de echilibru termic. Fie douaº sisteme A

si B, Öecare Ón echilibru termic; temperatura sistemului A este T A , iar aceea

a sistemului B este T B . Cele douaº sisteme vor Ö Ón echilibru termic dacaº

au acee si temperatura, º T A = T B . A sadar, temperatura este parametrul care

indicaº echilibrul termic dintre cele douaº sisteme.

O metodaº posibilaº de a aduce cele douaº sisteme Ón echilibru termic este

de a le pune Ón contact, sistemele Öind separate printr-un perete. Dacaº

se ajunge la echilibru termic, peretele se nume ste diatermic iar dacaº nu se

ajunge la echilibru termic, peretele se nume ste adiabatic. Œn realitate, situa tia

adiabaticaº este un caz limitaº ce se poate realiza numai pentru timpi foarte

scur ti. Echilibrul termic se poate realiza si Ón mod direct, farº aº prezen ta unui

perete separator, ca Ón cazul a douaº solide Ón contact sau a unui corp solid

aáat Óntr-un áuid.

Un sistem se nume ste adiabatic dacaº este Ónconjurat de pere ti adiabatici

si, deci, nu poate Ö pus Ón contact termic cu un alt sistem sau cu mediul

Ónconjurator. º

Postulatele termodinamicii

Studiul echilibrului termodinamic a condus la formularea a douaºpostulate

fundamentale ale termodinamicii.

Primul postulat sau principiul general al termodinamicii este legat de

evolu tia spre starea de echilibru a sistemelor izolate: un sistem termodinamic

izolat ajunge Óntotdeauna, dupaº un timp, la echilibru si nu poate ie si de la

sine din aceasta stare.

Acest principiu general al termodinamicii nu con tine precizari º legate de

timpul dupaº care sistemul ajunge Ón starea de echilibru. El este Ónsaº un

4

principiu esen tial, exprim‚nd ireversibilitatea proceselor termodinamice.

Al doilea postulat sau principiul zero al termodinamicii introduce un

parametru de stare speciÖc termodinamicii si anume, temperatura empirica. º

Introducerea acestui principiu a fost legataº de considerarea echilibrului ter-

mic al mai multor sisteme aáate Óntr-o incintaº adiabatica. º Œn general, pentru

douaº sisteme aáate Ón contact Óntr-o incintaº adiabaticaº se poate vorbi de

echilibru termic c‚nd, dupaº un timp suÖcient de lung, orice schimb energetic

macroscopic Óntre cele douaº corpuri Ónceteaza. º Experien ta ne arataº caº douaº

corpuri considerate separat Ón echilibru termic cu un al treilea, se aáaº Ón

echilibru termic si Óntre ele. Rela tia de echilibru este astfel tranzitivºa. Evi-

dent, ea este totodataº si simetricaº si reáexiva, º astfel Ónc‚t ea este o rela tie

de echivalen ta. º Prin aceastaº rela tie de echivalen taº toate corpurile care pot Ö

puse Ón contact unele cu altele se pot Ómparº ti Ón clase de echivalen ta. º Aceste

clase se deosebesc Óntre ele prin anumite proprietaº ti care, Ónsa, º se pot reduce

la o singuraº proprietate specialaº ce a primit numele de temperaturºa empiricºa.

Prin introducerea temperaturii ca marime º ce caracterizeazaºstarea internaº

a unui sistem, se poate formula un enun t echivalent al principiului zero al

termodinamicii: starea unui sistem termodinamic aáat la echilibru este de-

terminataº de cei n parametri externi a 1 :::::a n precum si de temperatura. º Œn

general, Óntr-o stare de echillibru, to ti parametrii interni b k sunt functii de

parametrii a k si de temperatura a sistemului, adicaº

b k = b k (a 1 ; a 2 ; :::a n ; );

enun t echivalent al postulatului al doilea al termodinamicii.Energia interna, ºU,

marime º ce va Ö deÖnitaº ulterior, este un parametru intern important al sis-

temelor termodinamice. La echilibru se poate scrie

U = U (a 1 ; a 2 ; :::a n ; );

rela tie ce constituie un alt enun t al principiului zero al termodinamicii.

Temperatura

Consideramº o marime º X ce caracterizeazaº un fenomen Özic si care vari-

azaº cu temperatura. X se nume ste marime º termometricaº iar temperatura

este o func tie de X , (X) ; numitaº func tie termometrica. º Dispozitivul care

furnizeazaº valoarea acestei marimi º termodinamice se nume ste termometru.

Un lucru foarte important Ól reprezintaºexisten ta unui sistem aáat Óntr-o stare

de echilibru foarte precis deÖnitaº si reproductibilaº cu u surin ta, º stare careia º i

se atribuie o valoare arbitrar aleasaº de temperatura, º numitaº punct Öx.

5

Ca punct Öx a fost ales punctul triplu al apei, adicaº acea stare particularaº

Ón care ghea ta, apa si vaporii sai º satura ti sunt Ón echilibru. Punctului triplu

al apei i-a fost atribuitaº valoarea de temperaturaº de 273:16K:

Pentru a gasi º valoarea numericaº a temperaturii se atribuie func tiei (X)

forma cea mai simplaº (X) = aX; unde a este o constanta. º Sistemul a

carui º temperaturaº dorim saº o masur amº se pune Ón contact termic cu un ter-

º

mometru care, dupaº stabilirea echilibrului termic, arataº valoarea X: Acela si

termometru va indica Ón punctul triplu al apei valoarea X pt . Prin deÖni tie,

(X pt ) = aX pt = 273; 16;

de unde rezultaº a = 273; 16=X pt : Rezultaº caº temperatura T a sistemului va

Ö

T = 273; 16

X

  • X pt

(K) :

(6.1)

Rela tia (6.1) reprezintaº formula fundamentalaº a temperaturii empirice

dataº de orice termometru. Se folose ste termenul de temperaturaº empiricaº

deoarece, experimental, se constataº caº termometrele de diferite tipuri sau

chiar douaº termometre diferite dar de acela si tip indicaº valori diferite atunci

c‚nd sunt Ón echilibru termic cu aceea si stare a unui sistem, chiar daca, º prin

construc tie, toate indicaº aceea si temperaturaº a punctului triplu al apei.

Scala termometricaºcel mai des folositaºÓn masur ari º uzuale de temperaturaº

º

este scara Celsius Ón care temperatura punctului triplu al apei este 0; 01

grade Celsius (simbolul 0 C). A sadar,

t 0 C = T (K) 273; 15:

6.2 Sisteme adiabatice. Experien tele lui Joule. Caldura º

Experien tele lui Joule au avut drept scop studiul efectelor termice ale

lucrului mecanic. Schematic, experien tele efectuate de Joule pe un sistem

termodinamic alcatuit

º dintr-o anumitaº cantitate de apaº urmareau cre sterea

º

temperaturii sistemului prin anumite procedee. Rezultatul fundamental ob-

servat de Joule este caº lucrul mecanic efectuat asupra sistemului este Óntot-

deauna propor tional cu varia tia temperaturii apei, cu aceea si constantaº de

propor tionalitate pentru experien te diferite. Sistemul termodinamic trece din

starea ini tialaº de echilibru caracterizataº de temperatura T 1 ; Ón starea Önalaº

de echilibru cu temperatura T f ; prin procedee diferite, dar lucrul mecanic

este Óntotdeauna acela si. Acest rezultat ñindependen ta lucrului mecanic de

transformarea care leagaº douaº stari º termodinamice, cu condi tia ca sistemul

saº Öe adiabatic, este conÖrmat si de alta experien te si poate Ö considerat ca

o lege generala. º

6

Prin analogie cu considera tiile facute º pentru energia poten tialaº Ón cazul

for telor conservative (independen ta lucrului mecanic de drumul ce leagaºdouaº

pozi tii), se poate scrie urmatoarea º rela tie

L adiabatic = U = U i U f ; (6.2)

unde U este o func tie ce depinde numai de starea Ón care se aáaº sistemul,

adicaº de coordonatele sale termodinamice.

Dacaº sistemul efectueazaº Ón exterior un lucru mecanic, acesta va Ö con-

siderat pozitiv iar energia sa internaº va scadea; º daca, º Ónsa, º asupra sistemului

se efectueazaº din exterior un lucru mecanic, acesta va Ö considerat negativ

iar energia internaº va cre ste (aceastaº conven tie a schimburilor de energie va

Ö utilizataº mai departe Ón aceastaº lucrare; Ón alte lucrari º se poate Ónt‚lni

conven tia inversata). º

Rela tia (6.2) poate Ö considerataº ca o deÖni tie a energiei interne U. Fi-

ind dataº o valoare arbitraraº U A a starii º A, aleasaº ca o valoare de referin ta, º

valoarea U B a starii º B este determinataº de lucrul mecanic adiabatic efectuat

din exterior asupra sistemului, conform expresiei (6.2). Energia internaº este

deÖnitaº p‚naº la o constantaº aditiva, º ca si Ón cazul energiei poten tiale; Ónsa, º

prezen ta acestei constante este irelevantaº deoarece din punct de vedere Özic

este importantaº numai varia tia energiei interne.

Cre sterea temperaturii masei de apaº se poate face si Ón alt mod, intro-

duc‚nd Ón apaº un alt corp cu o temperaturaº mai mare; se realizeazaº astfel un

schimb de caldur º aºÓntre corp si apaºfarº aºnici o ac tiune mecanicaºmacroscopica. º

Dacaº se poate ob tine aceea si modiÖcare a starii º termodinamice a apei

(aceea si varia tie de temperatura)º at‚t prin schimb de caldur º aº c‚t si prin

lucru mecanic, se poate postula echivalen ta celor douaº procedee si scrie o

rela tie analogaº cu (6.2)

Q = U;

(6.3)

consider‚nd pozitivaº caldura º primitaº de sistem din exterior. A sadar,

Q = L;

(6.4)

unde Q reprezintaº caldura º schimbata, º farº aº lucru mecanic extern, pentru vari-

a tia cu T a temperaturii masei de apaº iar L este lucrul mecanic ce trebuie

efectuat, Ón condi tii adiabatice, pentru ob tinerea aceleia si varia tii de temper-

atura. º

Rela tia (6.4) se nume ste rela tia de echivalen taº a lucrului mecanic cu cal- º

dura.

Œn concluzie, se poate aÖrma caº existaº un mecanism al schimbului de

energie care nu comportaº mi scari º macroscopice si caruia º i se daº numele de

caldur º a. º

7

6.3 Primul principiu al termodinamicii

Saº consideramº cazul general Ón care sistemul termodinamic schimbaº at‚t

caldur º aº c‚t si lucru mecanic cu mediul exterior (Fig.6.1). Experimental se

constataº caº dacaº sistemul efectueazaº o transformare Óntre starile º A si B;

schimb‚nd caldur º si lucru mecanic cu exteriorul, Q si L depind de transfor-

marea care leagaºcele douaºstari, º Ón timp ce diferen ta Q L este independentaº

de transformare.

7 6.3 Primul principiu al termodinamicii Saº consideramº cazul general Ón care sistemul termodinamic schimbaº at‚t

Fig.6.1

Q 1 L 1 = Q 2 L 2 = :::: = Q n L n = U B U A :

Se poate scrie

Q L = U ; Q = U + L

(6.5)

Rela tia (6.5) exprimaº primul principiu al termodinamicii. Saº analizamº

semniÖca tia acestei rela tii.

1) Existaº o func tie de coordonatele termodinamice ale sistemului, adicaº

o func tie de stare, numitaº energie internºa, a carei º varia tie exprimaº schimbul

energetic al sistemului cu mediul Ónconjurator. º

2) Atunci c‚nd, Ón timpul unei transformari, º se furnizeazaº energie unui

sistem prin lucru mecanic sau caldur

º

a, aceasta ram‚ne

º

º

inmagazinataº sub

formaº de energie internaº si poate Ö utilizataº ulterior. Conform primului

principiu nu existaº limite conceptuale pentru aceste procese, at‚ta timp c‚t

este respectataº rela tia (6.5).

Putem zice caº (6.5) constituie expresia bilan tului energetic al unei trans-

formari º termodinamice.

3) Termenul de energie internaº indicaº faptul caº nu este vorba de energia

cineticaº sau de energia poten tialaº a sistemului, ci de o energie legataº de

proprietaº tile interne ale sistemului, cum ar Ö mi scarea molecularaº sau for tele

intermoleculare, care depind de temperatura sistemului, de presiunea la care

este supus sau de volumul pe care acesta il ocupa. º

Pentru evitarea unor expresii conceptual eronate legate de lucrul mecanic

si de caldur º aºtrrebuie saºse foloseascaºcu aten tie terminologia corecta: º caldura º

8

si lucrul mecanic sunt forme ale schimbului de energie si, deci, nu se poate

vorbi de caldura

º

sau de lucrul mecanic pe care le are (poseda)º sistemul.

4) Atunci c‚nd un sistem termodinamic efetueazaº o transformare care-l

readuce Ón starea ini tiala, º adicaº o transformare ciclica, º

U = 0 =) Q = L

(6.6)

Dacaº Ón timpul unui ciclu se produce lucru mecanic (L > 0) absorbindu-

se caldur º aº de la o sursaº (Q > 0) ; sistemul func tioneazaº ca o ma sinaº termica. º

Daca, º Ónsa, º Ón timpul ciclului se efectueazaº lucru mecanic asupra sistemului

(L < 0) si acesta prime ste caldur º aº de la o sursaº rece spre a Ö cedataº unei

surse calde, sistemul functioneazaº ca o ma sinaº frigoriÖca. º

Œn cazul transformarilor

º termodinamice Ón care variabilele de stare se mod-

iÖcaº cu cantitaº ti foarte mici, primul principiu va avea forma

Q = dU + L

(6.7)

B

U = R dU = U B U A este independentaº de transformare,

A

B

iar Q AB = R Q

A

depinde de transformare si nu poate Ö exprimataº ca

varia tia unei func tii f(B) f(A) (considera tii analoge sunt valabile si pentru

lucrul mecanic).

Deci, Ón rela tia (6.7), varia tia inÖnitezimalaº a energiei interne este o difer-

en tialaº totalaº exacta, º Ón timp ce Q si L nu sunt diferen tiale totale exacte.

Transformºari reversibile si ireversibile

O transformare se nume ste reversibilºa dacaº se efectueazaº de-a lungul

starilor

º de echilibru si Ón absen ta oricaror º for te disipative.

O transformare se numeste ireversibilºa dacaº ea se efectueazaº de-a lungul

starilor

º de neechilibru sau are loc Ón prezen ta for telor disipative.

Transformarile º reversibile sunt cazuri limita, º utilizate conceptual pentru

efectuarea calculelor, dar foarte diÖcil de realizat.

6.4 Calorimetria

Primul principiu al termodinamicii introduce si deÖne ste marimea º Özicaº

denumitaº caldur

º

a. º

Existaº procese particulare Ón care se poate gasi º o expresie

analiticaº a caldurii º Ón func tie de varia tia coordonatelor termodinamice ale

transformarii. º

Saºconsideramº douaºcorpuri cu temperaturi diferite T 1 ; respectiv T 2 (T 1 > T 2 )

aduse Ón contact termic Ón interiorul unui vas adiabatic (Fig.6.2). Temper-

atura de echilibru la care ajung cele douaº corpuri este T e :

9

9 Fig.6.2 Œn timpul procesului nu se efectueazaº lucru mecanic, adicaº L = L = 0

Fig.6.2

Œn timpul procesului nu se efectueazaº lucru mecanic, adicaº L 1 = L 2 = 0

iar cele douaº corpuri nu schimbaº caldur º aº cu mediul exterior.

Starea termodinamicaº a primului se modiÖcaº si, deci, se va modiÖca en-

ergia sa internaº cu U 1 = Q 1 : La fel, pentru al doilea corp, U 2 = Q 2 :

Cum experien tele lui Joule au aratat º caº energia internaº cre ste cu temper-

atura, U 1 < 0 si U 2 > 0; se poate aÖrma caº primul corp (corpul mai cald)

cedeazaº o caldur º aº egalaº Ón modul cu cea absorbitaº de cel de al doilea corp

(mai rece).

Experimental se arataº ca existaº o propor tionalitate Óntre caldura º cedataº

sau absorbitaº de un corp, masa corpului si varia tia temperaturii sale

Q = mc (T f T i );

(6.8)

unde c este o marime º caracteristicaºsubstan tei din care este alcatuit º corpul, Ón

general o func tie slab dependentaº de temperatura, º numitaº cºaldurºa speciÖcºa.

Œn timp ce caldura º este o marime º extensiva, º caldura º speciÖcaº este o

marime º intensiva. º Caldura º speciÖcaº reprezintaº caldura º necesaraº unitaº tii de

masaº a substantei pentru a-i varia temperatura cu 1K (sau cu 1 0 C).

Rela tia (6.8) poate Ö scrisaº Ón formaº inÖnitezimalaº

 

Q = mcdT

de unde rezultaº caº

 

1 Q

 

c =

m

dT

(6.9)

(6.10)

DacaºÓn intervalul de temperaturaºde la T 1 la T 2 caldura

º

speciÖcaºnu poate

Ö considerataº constanta, º atunci

T 2

Q = Z Q = m Z

T 1

c (T) dT

(6.11)

Pentru un mol de substantaº se poate deÖni caldura

º

speciÖcaº molaraº

1 Q

C = dT ;

n

(6.12)

10

unde n este numarul º de moli.

Atunci c‚nd Óntr-o transformare a unui sistem lucrul mecanic este zero,

rezulta caº Q = dU si caldurile

º

speciÖce se deÖnesc sub forma

 

1 dU

c =

m dT

 

C =

1 dU

(6.13)

;

n dT

:

Œn cazul celor douaº corpuri aáate Ón contact termic, egalitatea Q 1 = Q 2

devine, conform rela tiei (6.8)

m 1 c 1 (T e T 1 ) = m 2 c 2 (T e T 2 )

din care, cunosc‚nd caldurile

º

speciÖce si masur‚nd

º

masele si temperaturile

ini tiale, se poate calcula temperatura Önalaº de echilibru T e :

6.5 Transmisia caldurii º

Primul principiul al termodinamicii se referaºla schimburile energetice care

au loc Ón timpul unei transformari º termodinamice. Lucrul mecanic Ónseamnaº

un lucru mecanic macroscopic legat de deplasarea unui obiect, de exemplu a

peretelui mobil al unui recipient plin cu gaz.

Caldura º presupune Ónsaºun mecanism microscopic si intervine atunci c‚nd

douaº corpuri sunt aduse Ón contact, direct sau prin intermediul unui alt corp.

Transmisia caldurii

º

Óntr-un sistem se poate face prin trei mecanisme diferite:

conduc tie termica, º convec tie si radia tie termica. º

Conductia termicºa

Consideramº un corp Ón care temperatura nu este uniformaº si delimitamº

suprafe tele izoterme, adicaº locul punctelor Ón care func tia T (x; y; z) are o

valoare constantaº (de exemplu, T 1 pe suprafa ta izotermaº S 1 ; T 2 pe suprafa ta

S 2 ; etc.).

Legea fenomenologicaºce exprimaºconduc tia termicaºeste legea lui Fourier.

Fie dS un element al unei suprafe te izoterme iar dT=dn modulul gradientului

de temperaturaº ortogonal pe dS Óndreptat Ón sensul cre sterii temperaturii.

Caldura º care trece prin dS Ón timpul dt este dataº de expresia

Q = k dT dSdT;

dn

(6.14)

unde marimea º k; numitaº conductivitate termicºa este speciÖcaº materialului

si, Ón general, este func tie de temperatura. º

Semnul minus Ón rela tia (6.14) arataº caº áuxul de caldur º aº se propagaº Ón

sens opus gradientului de temperatura, º de la regiunea cu temperatura mai

ridicataº la cea cu temperatura mai scazut º a. º

11

Pentru a exempliÖca folosirea legii lui Fourier saº consideramº o problemaº

particulara, º aceea a unui perete plan care separaº douaº medii cu temperaturi

diferite (Fig.6.3).

11 Pentru a exempliÖca folosirea legii lui Fourier saº consideramº o problemaº particulara, aceea a unui

Fig.6.3

Grosimea peretelui este S iar k este conductivitatea termica, º consid-

erataº constanta. º Elementul de perete indicat Ón Öguraº are suprafa ta dS

(perpendicularaº pe axa x); grosimea dx iar volumul dSdx con tine masa

dm = dV = dSdx ( este densitatea constantaº a materialului).

Prin elementul de suprafa taº dS (cu coordonata x) este cedataº masei dm

caldura º Q 1 iar dm va ceda caldura º Q 2 prin elementul de suprafa taº dS (cu

coordonata x + dx):

Q 1 =

k @T

@x

x

dSdt ;

Q 2 = k @T x+dx dSdt = k @T

@x

@x

x + @ 2 T @x 2
x + @ 2 T
@x 2

x dx dSdt:

Œn ultima rela tie am folosit dezvoltarea Ón serie Taylor a lui @T x+dx ; re tin‚nd

@x

numai primul termen al dezvoltarii. º

Elementul de masaº dm prime ste din st‚nga caldura º Q 1 si cedeazaº Ón

dreapta Q 2 absorbind

Q 1 Q 2 = k @ 2 T dSdxdt:

@x 2

Conform rela tiei (6.9) se ob tine o cre stere a temperaturii ce poate Ö scrisaº

sub forma

 

k @ 2 T

@x 2

Rezultaº caº

dSdxdt = dmcdT = dSdxcdT:

@ 2 T

c @T

@x 2 = @t

k

:

(6.15)

12

Ecua tia (6.15) exprimaº varia tia de temperaturaº Ón func tie de timp si de

pozi tia peretelui interior, cu condi tiile la limitaº T = T 1 pentru x = 0 si

T = T 2 pentru x = s; oricare ar Ö t:

Atunci c‚nd temperatura are Ón Öecare punct al sistemului o valoare con-

stanta Ón timp (regim sta tionar), rezultaº caº

@T

@t

= 0 =)

@ 2 T

@x 2 = 0:

Œn consecin ta, º Ón regim sta tionar, solu tia ecua tiei (6.15) trebuie saº aibaº forma

T = ax+b; adicaºtemperatura este o func tie liniaraºde x: Impun‚nd condi tiile

la limita, º pentru x = 0; T 1 = b si x = s; T 2 = as + b se ob tine

T (x) = T 1

T 1 T 2

s

x =) jgrad Tj =

T 1 T 2

s

:

Deci, temperatura scade de la T 1 la T 2 cu gradientul de temperaturaºconstant.

Printr-o suprafa taºÖnitaºS; Ón timpul t; trece dinspre mediul aáat Ón st‚nga

spre cel aáat Ón dreapta lui caldura º

Radiatia termicºa

Q = k T 1 T 2 St:

s

Un corp cu temperatura T emite energie, sub formaº de unde electromag-

netice, care se propagaº Ón mediul Ónconjurator. º Puterea emisivaº a unui corp,

care are semniÖca tia energiei emisaº Ón unitatea de timp si pe unitatea de

suprafa ta, º este dataº de legea Stefan-Boltzmann

P = eT 4 ;

unde este o constantaº universala, º egalaº cu 5; 67 10 8 J=m 2 s K 4 ; iar e este

o marime, º numitaº puterea emisivaº speciÖca, º care poate varia de la 0 la 1;

depinz‚nd de proprietaº tile suprafe tei corpului. Dacaº e = 1; puterea emisivaº

este maximaº iar corpul se nume ste corp negru.

Œn acela si timp, corpul absoarbe o parte din energia electromagneticaº

emisaº de alte corpuri; Ón particular, corpul negru absoarbe toataº energia

incidenta. º

Prin intermediul acestor fenomene temperatura unui corp poate saºcreascaº

sau saº scadaº Ón func tie de raportul dintre energia emisaº sau absorbita; º dacaº

energia emisaº este egalaº cu cea absorbita, º temperatura corpului ram‚ne º con-

stantaº si aceasta va Ö Ón echilibru cu mediul Ónconjurator. º

13

6.6 Aplica tii ale principiului Ónt‚i

al termodinamicii pentru gazul ideal

Transformºarile unui gaz ideal. Lucrul mecanic.

Consideramº douaº stari º de echilibru A si B ale unui sistem format din n

moli de gaz ideal. Dacaº se cunosc valorile presiunii si volumului, din ecua tia

de stare pV = nRT se pot determina valorile temperaturii corespunzatoare

º

starilor

º

A; respectiv B

T A =

p A V A

nR

;

T B =

p B V B

:

nR

Dacaº o transformare a gazului ideal Óntre starile º A si B se face de-a lun-

gul starilor º de echilibru termodinamic, ea va Ö reprezentataº Ón planul (p; V )

printr-o curbaº continua. º

Transformarea de-a lungul starilor º de neechilibru se poate realiza Ón urma

unui proces de destindere sau comprimare rapidaº a gazului, pentru care nu

existaº nici echilibru mecanic nici termic, sau ca urmare a unei destinderi ori

comprimari º lente cu o diferen taº de presiune Önitaº astfel inc‚t pentru a ob tine

echilibrul termic sistemul nu se poate aáa Ón echilibru mecanic.

Atunci c‚nd un gaz se destinde sau este comprimat se efectueazaº un lucru

mecanic care, Ón termeni inÖnitezimali, se poate scrie, Ón general, L = pdV:

Œn cazul unei transformari º Önite Óntre starile º A si B; se ob tine

B

L = Z p (V ) dV:

A

(6.17)

Aceastaº expresie este valabilaº numai Ón douaº situa tii:

i) transformarea este reversibilaº si se poate calcula integrala datoritaº fap-

tului caº presiunea este bine deÖnitaº Ón orice stare intermediara, º

ii) se cunoa ste presiunea externaºcare este constanta, º de exemplu procesul

are loc la presiune atmosferica; º Ón aceastaº situa tie, chiar dacaº transformarea

nu este reversibila, º se poate calcula lucrul mecanic care este dat de

L = p atm (V B V A ):

Atunci c‚nd se poate folosi rela tia (6.17), lucrul mecanic are o semniÖca tie

geometricaº simplaº Ón planul (p; V ): C‚nd transformarea se face de-a lungul

starilor º de echilibru si, deci, poate Ö reprezentataº printr-o curbaº continuaº

p = p (V ) Ón planul (p; V ); lucrul mecanic este egal cu aria cuprinsaº Óntre

curbaº si axa volumelor (Fig.6.4a).

14

14 Fig.6.4 Œn Fig.6.4b si 6.4c sunt reprezentate destinderea gazului ( L > 0) ; respec-

Fig.6.4

Œn Fig.6.4b si 6.4c sunt reprezentate destinderea gazului (L > 0) ; respec-

tiv compresia acestuia (L < 0) ; ambele transformari º Öind reversibile. Œn

Öne, Ón Fig.6.4d este reprezentataº o transformare ciclicaº reversibilaº iar lucrul

mecanic este dat de aria delimitataº de ciclu: lucrul mecanic este pozitiv dacaº

ciclul este parcurs Ón sens orar sau negativ Ón sens contrar.

Ca o concluzie, consider‚nd o transformare reversibilaº a unui gaz ideal Ón-

tre starile º A si B; L AB = L BA : Prin deÖni tie, proprietatea este valabilaºpen-

tru varia tia energiei interne si, conform principiului Ónt‚i al termodinamicii,

rezultaº caº Q AB = Q BA : aÖrma tiile nu sunt valabile Ón cazul transformarilor º

ireversibile.

Cºalduri speciÖce

Óntr-o transformare inÖnitezimalaº izocora, º Q = nC V dT iar Óntr-o trans-

formare izobaraº Q = nC P dT: Marimile

º

C V =

n 1 Q

dT V

;

º

Q V = nC V T;

 

º

 

T B

Q V = n Z

 

C V dT;

T A

C P =

n 1 Q

º

Q P = nC P T:

dT P

(6.18)

se numesc cºaldurºa molarºa la volum constant, respectiv cºaldurºa molarºa la

presiune constantºa.

Dacaº C V si C P sunt marimi

constante, caldura

primitaº sau cedataº pentru

varia tia cu T a temperaturii unui gaz ( T = T B T A ) se scrie Ón cele doua

cazuri

(6.19)

Altfel, atunci c‚nd caldurile

speciÖce nu sunt constante,

T B

Q P = n Z C P dT:

T A

(6.20)

15

Fie douaº transformari, º una izocoraº si alta izobara, º Ón care gazul ideal are

aceea si varia tie pozitivaº de temperaturaº T: Conform primului principiu al

termodinamicii, pentru transformarea izocoraº

Q = nC V T = U

lucrul mecanic Öind egal cu zero. Œn transformarea izobaraºL = p V; pozitiv,

deoarece volumul cre ste cu temperatura; deci,

Q P = nC P T = U + p V:

Deoarece varia tia de temperaturaº este aceea si Ón cele douaº transformari º iar

energia internaº este func tie numai de temperatura, º U va Ö aceea si Ón cele

douaºcazuri. RezultaºcaºQ P > Q V ; adicaºC P > C V : caldura º ce trebuie cedataº

unui mol de gaz ideal pentru a-i cre ste temperatura cu 1K este mai mare la

presiune constantaº dec‚t la volum constant deoarece la presiune constantaº

gazul efectueazaº si lucru mecanic.

Energia internºa a gazului ideal

Dependen ta energiei interne a unui gaz ideal de coordonatele termodi-

namice a fost ob tinutaº analiz‚ndu-se rezultatul experien tei lui Joule privind

destinderea liberaº a gazului.

Œntr-un recipient cu pere ti diatermici, Ómparº tit Ón douaº parº ti egale sepa-

rate printr-un robinet, se gase ste un gaz Ón partea dreaptaº iar partea st‚ngaº

º

este vidata. º Recipientul este introdus Óntr-un calorimetru si temperatura de

echilibru este T: Se deschide robinetul, las‚ndu-se º gazul saº se destindaº liber

Ón tot recipientul. Destinderea se nume ste liberaº pentru caº nu existaº for te

externe care ac tioneazaº asupra gazului. Se constataº ca, oricum s-ar efectua

º

experimentul, deschiz‚nd lent sau rapid robinetul, temperatura lichidului din

calorimetru la sf‚r situl procesului este Óntotdeauna egalaº cu T; temperatura

ini tialaº de echilibru.

Pentru gazul ideal, deci, Q = 0 si L = 0 (pere tii recipientului sunt rigizi).

Din primul principiu al termodinamicii rezultaºcaº U = Q L = 0 : Ón timpul

destinderii libere energia interna a unui gaz ideal nu variaza. º Se ajunge

astfel la urmatoarea º concluzie: deoarece Ón proces temperatura gazului nu

se modiÖcaº Ón timp ce presiunea si volumul acestuia variaza, energia internaº

trebuie saº Öe func tie numai de temperatura. º

Sublinem faptul caº acest rezultat este riguros adevarat º numai pentru

gazul ideal.

Pentru determinarea formei explicite a func tiei U (T) consideramº douaº

stari º de echilibru A si B; U = U B U A trebuie saº Öe aceea si, indiferent

16

de transformarea care se efectueazaº Óntre starile º A si B: Dacaº alegem, Ón

particular, o transformare AC izocora si una CB izotermaº(Fig.6.5), se ob tine

U = U B

U A = U B U C + U C + U A = U C U A :

Deoarece starile º B si C au aceea si temperaturaº iar U este func tie numai

de temperatura, º U B = U C

16 de transformarea care se efectueazaº Óntre starile A si B: Dacaº alegem, Ón particular, o

:

Fig.6.5

Aplicamº primul principiu al termodinamicii transformarii º izocore: cum

L = 0 si U = Q rezultaº caº

U = U B U A = nC V (T B T A ) = nC V T

sau, Ón cazul Ón care caldura

º

speciÖcaº depinde de temperatura, º

U

T B

= U B U A = n Z

T A

C V T:

(6.21)

A sadar, se poate scrie Ón forma explicitaº principiul Ónt‚i al termodinamicii

pentru transformarile º gazului ideal

Q = nC V dT + L

Q = nC V T + L

=)

T B

Q = n Z

T A

C V dT + L

dacaº C V = const:

(6.22)

Dacaº transformarea este reversibila, º rela tiile (6.22) devin

Q = nC V dT + pdV

=)

  • V B

Q = nC V T + Z

  • V A

pdV

T B

Q = n Z

T A

V

C V dT + Z

B

V

A

pdV(6.23)

dacaº C V = const:

17

Relatia lui Mayer

Œntr-o transformare izobaraº inÖnitezimalaº Q = nC V dT si L = pdV;

conform rela tiilor

(6.22)

nC P dT = nC V dT + pdV:

(6.24)

Prin diferentierea ecua tiei de stare a gazului ideal pV = nRT se ob tine

pdV + V dp = nRdT;

Óntr-o transformare izobaraº dp = 0 si, deci, pdV = nRdT iar (6.24) devine

nC P dT = nC V dT + nRdT

ecua tie

din care rezultaº rela tia lui Mayer

C P + C V = R:

(6.25)

Din (6.25) se ob tine semniÖca tia energeticaº a constantei R a gazelor ide-

ale: ea reprezintaº lucrul mecanic pe care Ól efectueazaº un mol de gaz ideal

aáat la presiune constantaº pentru a- si cre ste temperatura cu 1K:

Raportul caldurilor

º

speciÖce pentru gazul ideal

=

  • C P

  • C V

este Óntotdeauna mai mare dec‚t 1 si este o func tie numai de temperaturaº

sau, Ón particular, poate Ö constant.

6.7 Principiul al doilea al termodinamicii

Primul principiu al termodinamicii nu impune nici o restric tie Ón trans-

formarea energiei dintr-o formaº Ón alta Ónsaº rezultatele experimentale conduc

la urmatoarea º concluzie: Óntotdeauna este posibilaº transformarea integralaº a

lucrului mecanic Ón caldur º aº dar caldura º nu se poate transforma integral Ón

lucru mecanic.

Transformarea caldurii º Ón lucru mecanic a fost studiataº de Carnot.

Se consideraº o ma sinaº termicaº ce efectueazaº un ciclu schimb‚nd caldur º

cu douaº surse. Caldura º schimbataº de sistem cu cele douaº surse de caldur º aº la

temperaturile T 1 si T 2 (T 2 > T 1 ) si care se utilizeazaº la func tionarea ma sinii

M este dataº de suma dintre Q A absorbitaº de la sursa cu temperatura mai

ridicataº si Q C cedataº sursei cu temperatura mai scazut º aº (Fig.6.6).

18

18 Fig.6.6 Q < 0 ( Q = 0 sau Q > 0 nu sunt situa

Fig.6.6

Q C < 0 (Q C = 0 sau Q C > 0 nu sunt situa tii posibile). Acest rezultat

implicaº faptul caº Q A nu este transformataº integral Ón lucru mecanic, ci o

parte Q C este cedataº Óntotdeauna sursei cu temperatura mai scazut º a. º

 

L = Q A Q C

( U = 0; procesul Öind ciclic)

 

=) Q A > L:

Si Ón cazul existen tei mai multor surse de caldur º aº rezultatul este acela si:

Óntr-un proces ciclic este imposibilaºtransformarea integralaºa caldurii º Ón lucru

mecanic sau, transformarea caldurii º Ón lucru mecanic este Óntotdeauna Óso titaº

de cedare de caldur º a. º

Dacaº procesul nu este ciclic este posibilaº ob tinerea unei transformari º in-

tegrale Ón lucru mecanic, dar acesta nu este singurul rezultat al procesului

considerat, ci existaº Óntotdeauna o varia tie a starii º termodinamice a sistemu-

lui. De exemplu, Ón destinderea izotermaº a unui gaz ideal U = 0 (deoarece

T este constanta)º si L = Q; Ónsaº starea Önalaº a gazului diferaº de cea ini tialaº

deoarece volumul sistemului a crescut iar presiunea a scazut. º Pentru a aduce

gazul Ón starea ini tiala, º printr-o transformare generica, º realiz‚nd un ciclu ter-

mic, trebuie saº se efectueze lucru mecanic asupra sistemului si saº se cedeze

caldur º aº (regasim º cazul precedent).

O altaºeviden taºexperimentalaºse referaºla faptul caºatunci c‚nd sunt aduse

Ón contact douaº corpuri la temperaturi diferite, caldura º nu poate saº treacaº

spontan de la corpul rece la cel cald. Acest transfer de caldur º aº se realizeazaº

numai Ón cazul ma sinilor frigoriÖce, dar trebuie efectuat lucru mecanic asupra

sistemului care efectueazaº ciclul.

tin‚ndu-se cont de aceste imposibilitaº ti experimentale a fost formulat

principiul al doilea al termodinamicii.

19

Enuntul Kelvin ñPlanck

Este imposibil saº se realizeze un proces care saº aibaº ca unic rezultat

transformarea Ón lucru mecanic a caldurii º primite de sistem de la o singuraº

sursa. º

Enuntul Clausius

Este imposibil saº se realizeze un proces care saº aibaº ca unic rezultat

transferul caldurii º de la un corp la un altul cu temperatura mai ridicata. º

Ca o consecin taº imediataº a formularii º Kelvin ñPlanck a principiului al

doilea al termodinamicii sunt rezultatele experimentale deja eviden tiate: Óntr-

un proces ciclic, pentru a se produce lucru mecanc sunt necesare Óntotdeauna

cel pu tin douaº surse, adicaº Q C nu poate Ö zero iar Q A > jQ C j :

Saº aratº amº echivalen ta celor douaº formulari º ale principiului al doilea.

Presupunem caº este posibil saº se realizeze un proces ciclic ce transformaº

integral caldura º Ón lucru mecanic, Ón contradic tie cu enun tul Kelvin ñPlanck.

Ma sina termicaº 1 (Fig.6.7) produce lucrul mecanic transform‚nd caldura º

Q A

primitaº de la sursa caldaº T 2 ; L = Q A si caldura º schimbataº cu sursa rece T 1

este zero. L se utilizeazaº pentru func tionarea unei ma sini frigoriÖce 2 care

prime ste caldura º Q 1 de la sursa T 1 si cedeazaº caldura º Q 2 sursei T 2 (T 2 > T 1 ):

19 Enuntul Kelvin ñPlanck Este imposibil saº se realizeze un proces care saº aibaº ca unic

Fig.6.7

Pentru ma sina 2; conform primului principiu al termodinamicii se poate

scrie

Q 1 Q 2 = L:

Ma sina compusaº din cele douaº ma sini absoarbe Q 1 de la sursa T 1 si schimbaº

Q A Q 2 = L Q 2 = Q 1

20

cu sursa T 2 ; adicaº cedeazaº sursei T 2 caldura º Q 1 : Deoarece lucrul mecanic

schimbat cu exteriorul este zero, singurul rezultat este schimbul spontan de

caldur º aº de la o sursaº cu temperatura mai scazut º aº la o alta cu temperatura

mai ridicata, º contrazic‚ndu-se enun tul Clausius.

Presupunem acum caº se poate realiza o ma sinaº 1 care transferaº caldura º

Q de la sursa T 1 la T 2 ; T 2 > T 1 : O altaº ma sinaº 2 func tioneazaº normal Óntre

cele douaº surse, Ón acord cu principiul al doilea al termodinamicii (Fig.6.8).

20 cu sursa T ; adicaº cedeazaº sursei T caldura Q : Deoarece lucrul mecanic schimbat

Fig.6.8

Se construie ste cea de a doua ma sinaº astfel Ónc‚t Q 1 = Q; adicaº cedeazaº

sursei T 1 aceea si caldur º aº pe care o absoarbe ma sina 1:

La sf‚r situl unui ciclu al ma sinii compusaº din cele douaº ma sini cu sursa

T 1 nu se schimbaº caldur

º

aº iar lucrul mecanic efectuat Ón exterior este

L = Q 2 Q 1 = Q 2 Q > 0;

deoarece Q 2 > jQ 1 j = jQj :

Acest lucru mecanic este egal cu caldura º totalaº schimbataº cu sursa T 2 ; adicaº

unicul rezultat este transformarea integralaº Ón lucru mecanic a caldurii º ab-

sorbite de la unica sursaº T 2 , contrazic‚ndu-se enun tul Kelvin ñPlanck.

Rezultatele ob tinute constitie echivalen ta dintre cele douaº enun turi ale

principiului al doilea Ón sensul urmator: º negarea unui enun t are drept con-

secin taº negarea celuilalt.

6.8 Teorema lui Carnot

Teorema Carnot reprezintaº prima formaº cantitativaº a enun tului Kelvin ñ

Planck, exprim‚nd, Ón cazul unei ma sini termice procentul maxim de caldur º

absorbitaº ce poate Ö transformataº Ón lucru mecanic.

Consideramº douaº ma sini care func tioneazaº cu acelea si surse de caldur º

la temperaturile T 1 si T 2 > T 1 ; construite astfel Ónc‚t produc acela si lucru

mecanic. Œn Fig.6.9 cele douaº ma sini sunt indicate prin X si R; cea din urmaº

Öind o ma sinaº reversibila. º

21

21 Fig.6.9 Randamentele celor douaº ma sini sunt = L Q 2 ; = L Q

Fig.6.9

Randamentele celor douaº ma sini sunt

X =

L

Q 2

;

R =

L

Q 0

2

:

Conform primului principiu al termodinamicii,

Q 2 Q 1 = L = Q 0 2 Q 1 0 :

(6.26)

Presupunem caºalcatuim º o ma sinaºcompusaºdin X si R; cea din urmaºfunc tio-

n‚nd ca o ma sinaº frigoriÖca, º ca Ón Fig.6.10.

21 Fig.6.9 Randamentele celor douaº ma sini sunt = L Q 2 ; = L Q

Fig.6.10

Din ipoteza X > R rezultaº caº

L

Q 2

>

  • L Q 2 < Q 0 2

Q 0

2

;

si, din (6.26)

;

Q 2 Q 2 0 < 0

Q 1 Q 0 1 = Q 2 Q 2 0 < 0:

22

Am ob tinut urmatoarele º rezultate:

ñma sina absoarbe caldura º Q = Q 1 Q 1 0 > 0 de la sursa T 1 ;

ñnu se efectueazaº lucru mecanic Ón exterior;

ñma sina cedeazaº caldura º Q = Q 2 Q 2 0 < 0 sursei T 2 :

Unicul rezultat al unui ciclu este trecerea caldurii º de la sursa rece la sursa

calda, º Ón contradic tie cu enun tul Clausius. A sadar, ipoteza X > R nu este

corecta, º ceea ce implicaº

X R :

(6.27)

Dacaº si ma sina X ar Öfost reversibila, º conform ra tionamentului precedent

se poate presupune caº X > R ; ma sina X func tion‚nd ca o ma sinaºfrigoriÖcaº

si gasim º X R : Aceastaº inegalitate este compatibilaº cu (6.27) numai dacaº

X = R :

(6.28)

Teorema Carnot aÖrmaºfaptul caºtoate ma sinile reversibile care func tioneazaº

Óntre acelea si surse de temperaturaº T 1 si T 2 au acela si randament; nici o altaº

ma sinaº care func tioneazaº Óntre acelea si surse de temperaturaº nu poate avea

un randament mai mare.

Pentru orice ma sinaºreversibila, º rela tia dintre caldura º schimbataºcu sursele

si temperaturile acestora este

Q 1

T 1

+ Q 2 = 0:

T 2

(6.29)

6.9 Temperatura termodinamicaº absolutaº

Conform teoremei lui Carnot, randamentul unui ciclu reversibil este dat

de raportul dintre caldura

º

absorbitaº Q 2 si caldura

º

numai de temperaturile surselor, adicaº

cedataº Q 1 si este func tie

Q 2

Q 1

= f (t 1 ;t 2 );

unde simbolul t este folosit pentru temperatura empirica. º

Pentru o ma sinaº reversibilaº A care func tioneazaº Óntre sursele aáate la

temperaturile t 0 si t 2 ; se poate scrie

Q 2

Q 0

= f (t 0 ;t 2 );

Ón timp ce pentru o ma sinaº reversibilaº B care utilizeazaº douaº surse la tem-

peraturile t 0 si t 1 avem

Q 1

Q 0

= f (t 0 ;t 1 ):

23

O ma sinaº reversibila, º alcatuit º aº din ma sinile A si B; nu schimbaº caldur º aº cu

sursa av‚nd temperatura t 0 si se comporta, º deci, ca si cum ar func tiona Óntre

sursele cu temperaturile t 1 si t 2 ; deci,

Q 2

Q 1

= f (t 1 ;t 2 ):

Din rela tiile precedente rezultaº caº

Q

2

Q

1

=

Q 2 Q 0

Q 0 Q 1

=)

f (t 1 ;t 2 ) =

f (t 0 ;t 2 )

f (t 0 ;t 1 ) :

Aceastaº rela tie nu depinde de t 0 si func tia f (t 1 ;t 2 ) poate Ö exprimataº

sub forma

f (t 1 ;t 2 ) =

g (t 2 )

g (t 1 ) :

Func tia g (t) se nume ste temperatura termodinamicºa absolutºa.

Construim, de fapt, un termometru alcatuit

º

dintr-o ma sinaº reversibilaº

care func tioneazaº Óntre temperatura de masurat º si temperatura corespun-

zatoare º punctului triplu al apei, egal cu 273; 16K; absorbind caldura º Q si

ced‚nd caldura º Q pt : Rezultaº caº

Q 2

Q pt

=

g (t)

=

g (t pt )

g (t)

273;

16

=)

Conform rela tiei (6.29),