Sunteți pe pagina 1din 7

Iluminismul

Iluminismul este un curent ideologic si cultural,aparut un Franta in secolul al XVIII lea(numit secolul luminilor) si care se extinde in intreaga Europa.Iluminismul se caracterizeaza prin cultul ratiunii si al stiintei. Iluminismul european a marcat secolul XVIII, secolul revolutiei stiintifice. In sec. XVIII, datorita lui Newton, intregul univers pare a fi reductibil la un set de ecuatii matematice. Filozofii sustin ca "daca legile universului pot fi exprimate prin ecuatii matematice, rezulta ca fiintele umane pot intelege lumea si pe ele insusi numai prin intermediul propriei lor ratiuni, critica, cercetatoare, corecta. Astfel se naste iluminismul, a carui incredere in ratiunea umana intareste rolul stiintei si filozofiei in dauna religiei,eliberand-o de superstitii si legende. Dar, facand si pasul urmator, ei considera ca o minte umana capabila sa patrunda in mod stiintific tainele universului, este in aceeasi masura in stare sa se autoguverneze, sa rezolve problemele sociale si de stat in mod rational, fara a apela la biserica. Intelegand efectul cumplit al razboaielor religioase, iluministii propun o toleranta religioasa bazata pe ratiune respectiv o "religie naturala", conform careia pot fi acceptati in societate toti cei care aspira la o moralitate universala, constand din trei concepte, respectiv : 1. existenta lui Dumnezeu 2. nemurirea sufletului 3. credinta in lumea de apoi. Din punct de vedere istoric, aparitia iluminismului a coincis cu extinderea statelor si aparitia absolutismului statal. Conducatorii acestor state aveau destul de clar in minte urmarile catastrofale ale razboiului de 100 de ani asupra economiei si societatii. Cu atat mai viu aparea contrastul cu prosperitatea pe care o poate adduce pacea, prosperitate care contribuie la intarirea statului nu numai prin dezvoltare economiei, dar si prin prelevarea unor taxe si biruri corespunzatoare. Astfel a aparut " despotismul iluminat", ca o convergenta a dezvoltarii intelectuale si a intereselor politice. Iluminismul este o miscare stiintifica, estetica, social-politica si filozofica a burgheziei n ascensiune. De aceea a aparut mai devreme n tarile n care burghezia a evoluat mai repede (Anglia, Franta) si s-a manifestatmai trziu acolo unde fortele feudale erau mai puternice. Trasaturile fundamentale ale iluminismului european care se pot modifica de la o tara la alta n functie de situatia creata sunt: atitudinea antifeudala, antimonarhica (se duce o lupta mpotriva monarhiei absolute); toleranta religioasa; pledoaria pentru egalitatea dintre popoare; emanciparea individului prin cultura; nazuinta de a realiza o literatura capabila sa instruiasca si sa educe omul; conceptul de drept national; etc. 1.dreptul natural ( oamenii sunt egali in natura ) 2.iluminarea maselor = ridicarea maselor prin cultura 3.rationalismul 4.iluminarea razboaielor 5.crearea unor institutii si opera monumentale de ridicare a poporului 6.atitudinea andidespotica si antidogmatica Are caracter antifeudal si antidespotic: Se cerea anularea privilegiilor feudale , drepturile sociale si politice egale pentru intregul popor , deoarece toti oamenii sunt egali in dreptruri prin nastere. Are spirit rationalist si materialist: Ratiunea constituie pentru iluministi calitatea cu care natura la inzestrat pe om. Propune accesul poporului la educatie si emanciparea lui prin cultura Iluminsmul este un curent ideologic si cultural, nu un curent literar,deoarece nu are o esteteica proprie sau principii literare. Reprezentanti ai iluminismului european: Voltaire, Jean Jacques Rousseau, Montesquien, Immanuel Kant, Denis Diderot, Scoala Ardeleana - expresie a iluminismului romanesc.

Cel dintai nucleu iluminist din cultura romana l-a constituit Scoala Ardeleana, miscarea intelectualitatii din Transilvania de la sfarsitul secolului XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea, aparuta ca urmare a excluderii romanilor de la viata social-politica conform actului cunoscut sub numele de "Unio trium nationum" (1437). Programul politic al miscarii este sintetizat in memoriul din 1791, "Supplex libellus valachorum Transsilvaniae" trimis imparatului Leopold II, prin care se cerea recunoasterea romanilor din Transilvania ca natiune egala in drepturi cu celelalte ce intrau in componenta Imperiului Habsburgic. Prelua esenta iluminismului european, reprezentantii Scolii Ardelene au asezat la temelia programului lor de lupta principiile de egalitate si libertate, de suveranitate a poporului, pe temeiul ideii dreptului national si al contractului social. Actiunea politica si culturala a Scolii Ardelene este indrumata de operele istorice si filologice ale lui Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior si Ion Budai-Deleanu. toti patru au facut studii teologice, filozofice si de drept canonic la Roma si Viena, si au fost minti stralucite, eruditi, savanti de talie europeana, poligloti. In ansamblu, activitatea Scolii Ardelene cunoaste doua directii fundamentale: prima, socioculturala, este in stransa legatura cu esenta miscarii iluministe, si urmarea emanciparea oamenilor prin educatie si cultura. In acest scop, se dezvolta si se organizeaza invatamantul in limba romana. Gheorghe Sincai, ca director al scolilor romane, infiinteaza 300 de scoli; se tiparesc manual scolare, carti de popularizare stiintifica, calendare si carti populare. Cealalta directie este erudita si cuprinde numeroasele tratate de istorie si filologie. Cele mai importante dintre acestea sunt: "Istoria si lucrurile si intamplarile romanilor" de Samuil Micu, "Hronica romanilor si a mai multor neamuri" de Gheorghe Sincai, "Istoria pentru iceputul romanilor in Dachia" de Petru Maior, "Elementa linguae daco-romanae sive valachicae" de Samuil Micu si Gheorghe Sincai, "Disertatie pentru inceputul limbii romane" de Petru Maior si "Lexiconul de la Buda", primul dictionar etimologic al limbii romane. Studiile de istorie acorda un interes deosebit mai ales procesului de formare al poporului roman, contestandu-se afirmatiile tendentioase ale celor care falsificau istoria pentru a justifica inechitatea care se facea romanilor. Reprezentantii Scolii Ardelene au adus argumente istorice, filologice si demografice privind originea latina a limbii si poporului roman, continuitatea si unitatea sa etnica , punandu-se astfel bazele lingvisticii romanesti. Aportul Scolii Ardelene la dezvoltarea limbii este la fel de pretios. In aceasta epoca s-a pus problema adoptarii alfabetului latin in locul celui chirilic, a fixarii normelor gramaticale ale limbii, a imbogatirii vocabularului cu neologisme luate din limbile romanice. Fata de manifestarile illuminismului din alte tari,iluminismul Scolii Ardelene are ca trasatura specifica imbinarea luptei antifeudale cu lupta pentru emanciparea nationala a romanilor din Transilvania. Carturarii iluministi urmareau in primul rand sa dovedeasca cu argumente stiitifice latinitatea limbii romane, continuitatea elementului in Dacia si unitatea poporului roman. Acestia incearcau sa purifice limba romana de toate elementele lexicale care nu sunt de origine latina. Printr-un jurnal de cltorie rspndete idei iluministe i Dinicu Golescu, luminatul boier muntean, care n nsemnare a cltoriei mele, surprinde contrastele dintre civilizaia rilor vizitate i realitile triste din patria sa. Cea mai reprezentativ oper realizat n spirit iluminist este epopeea eroicomic iganiada de I.Budai-Deleanu, cel dintai mare poet roman de talie europeana. Opera este o sinteze artistica a ideilor iluministe ale epocii, si reprezinta prima demonstratie de valoare a posibilitatilor poetice ale limbii romane, fiind sub acest aspect o neasteptata capodopera. n ara Romneasc i n Moldova, Chesarie Rmniceanul i Leon Gheuca rspndiser idei iluministe datorate lecturilor din raionalitii francezi i, n special, din Enciclopedia lui Diderot. Crturarii acestui curent au adus argumente tiinifice pentru afirmarea drepturilor romnilor din Transilvania. Activitatea lor tiinific s-a manifestat pe mai multe planuri: istoric, lingvistic, filosofic, literar. Iluminismul Scolii Ardelene reprezinta prima etapa de modernizare a culturii noastre, inscriinduse in felul acesta, prin aspectele lui specifice, in iluminismul european.

Iluminismul caracterizeaza pe plan ideologic si cultural secolul al XVIII-lea. Adeptii sai pun un accent deosebit pe cunoasterea stiintifica, iar miscarea isi manifesta un puternic accent laic, anticlerical. Iluminismul preconizeaza emanciparea poporuluiprin cultura, si acorda un interese deosebit ei prin scoli si lucrari de popularizare. Se pun in circulatie concepte ca: egalitatea si dreptul natural, suveranitatea poporului, sistem de guvernare prin republica. Reprezentanti : Iluminismul in Franta : Montesquieu (1689 1755) baron, dar dispretuieste aroganta aristocratica Intreprinde o satira a moravurilor timpului in Scrisorile persane (1721) autorul imagineaza doi persani veniti la Paris si care, prin corespondenta cu compatriotii lor, ii formeaza asupra realitatilor, oamenilor, moravurilor si institutiilor europene Despre spiritual legilor oroarea fata de despotism, tolerant religioasa, condamna tratamentul inuman aplicat negrilor, studiaza dreptul roman si cel francez Voltaire (1694 1778) in Scrisorile filozofice,Tratatul despre toleranta si Dictionarul filozofic critica vechiile institutii politice, sociale si religioase poet : Henriada epopeea eroi-comica Fecioara din Orleans roman de aventura Printesa Babilonului povestirea morala Jeannot si Colin fibula Historia bunului brahman alegoria Aventura Mamoriei povestirea oriental Zadig romanul filosofic si fantastic Micromegas 13 tragedii Diderot (1713 1784) Coautor al Enciclopediei Ramane in istoria culturii ca primul mare critic de arta al veacului prin Eseu asupra picturii si cronicile cuprinse in volumul Saloane Roman picaresc Jacques Fatalistul si stapanul sau Alte romane: Calugarita, Nepotul lui Rameau Jean-Jacques Rousseau (1712 1778) Scriitorul cel mai democrat Opera sa a avut o importanta mare in pregatirea revolutiei din 1789 Discurs asupra originei si bazelor inegalitatii dintre oameni 1755 Teatrul: trebuia sa infatiseze conditii sociale concrete, sa cuprinda viata adevarata, cotidiana, banala Marivaux (1688 1763) Comedie: Jocul dragostei si al intamplarii Beaumarchais (1732 1799) Barbierul din Sevilla Nunta lui Figaro Andre Chenier (1762 1794) Poet politic si de inspiratie antica

Romanul sentimental: Abatele Prevost (1697 1763) Manon Lescaut Romanul de inspiratie realista: Lesage (1688 1747) Diavolul schiop Iluminismul in Anglia: Daniel Defoe (1660 1731) Robinson Crusoe Moll Flanders Capitanul Singleton scrie literatura de calatorie Jonathan Swift (1667 1745) Scrie pamflete : Propunere modesta Opera cea mai importanta : Calatoriile lui Gulliver Henry Fielding (1707 1754) Fondatorul romanului realist modern Tom Jones Romanul sentimentalist : Samuel Richardson Pamela Clarissa Harlowe Oliver Goldsmith Vicarul din Wakefield Lawrence Sterne Calatoria sentimentala Romanul gotic : Horace Walpole Castelul din Ortranto Ann Radcliffe Romanul padurii Iluminismul in Germania: Johann Wolfgang Goethe (1749 1832) Roman : Suferintele tanarului Werther Teatru : Faust Friedrich Von Schiller (1759 1805) Hotii Intriga si iubire Gotthold Ephraim Lessing Nathan Inteleptul

Iluminismul in Italia: Carlo Goldoni (1707 1793) Comedia satirica : Badaranii, Hangita Iluminismul in Rusia: Radiscev (1749 1802) Calatorie de la Petersburg la Moscova Iluminismul romanesc se manifesta spre sf. Secolului al XVIII-lea pe doua directii : 1. prin filiera italo-austriaca in Transilvania, unde carturarii care urmeaza studii teologice si filozofice la Roma si la Viena vin in contact cu varianta preocupata de rolul educatiei, de raspandirea cartiilor, de intemeierea scolilor publice 2. prin filiera greaca sau rusa in Tara Romaneasca si in Moldova, unde se apropie de iluminismul francez de factura preponderent filozofica. Iluminismul transilvanean, cunoscut sub numele generic de Scoala Ardeleana = miscare ideologica si culturala, antifeudala, a romanilor din Transilvania pentru dobandirea egalitatii in drepturi cu natiunile Imperiului Habsburgic. Opere istorice : Samuil Micu (1745 1806) Istoria si lucrurile si intamplarile romanilor Gheorghe Sincai (1745 1816) Hronica romanilor si a mai multor neamuri Petru Maior (1761 1821) Istoria inceputului romanilor in Dachia Idei : 1. originea, unitatea, continuitatea poporului roman 2. puritatea etnica 3. desfiintarea iobagiei Opere lingvistice : Gramatica lui Samuil Micu si Gheorghe Sincai Elementa linguae daco-romanae sivae valachicae Samuil Micu Cartea de rogacioni (1779) primul text tiparit in limba romana cu litere latine Idei : 1. latinitatea limbii romane 2. scrierea cu alfabet latin 3. normarea limbii 4. progresul limbii in concordanta cu dezvoltarea stiintelor 5. scrierea etimologica 6. purificarea limbii romane de elementele slave 7. alcatuirea de dictionare

Caracterizat prin profunde schimbari in structura societatii, determinate de ascensiunea burgheziei care se afirma in numele unei noi conceptii despre lume, natura si societate, ca si prin efervescenta de idei produsa de cercetarile din domeniul matematicii si fizicii, secolul al XVIII-lea pune in cele mai multe tari europene nazuinta puterica de innoire, existenta pe toate planurile culturii. In multe tari europene, secolul al XVIII-lea a fost numit secolul luminilor, pentru a se defini specificul unei epoci in care s-a pus accentul deosebit pe dezvoltare si raspandirea cunostiintelor culturale, pe ideea "luminarii maselor". Iluminismul sau luminismul este un curent de gandire, cu multiple consecinte pe plan politic, istoric si artistic, care tinde sa emancipeze omul din pozitia rigida in care il fixase filozofia traditionala, pentru a-l face obiectul propriei sale activitati: prin munca si cultura, omul este perfectibil ca si societatea pe care el o construieste. Inlocuind conceptia statica despre om cu una dinamica, iluminismul e sustinut de ideologii claselor dinamice ale societatii, de burghezie in primul rand. De aceea a aparut in tarile in care burghezia a aparut mai repede (Anglia si Franta) si s-a configurat mai tarziu acolo unde fortele feudale erau mai puternice, iar cele burgheze inca foarte reduse (de ex. in S-E-ul Europei). De asemenea a existat si in America de Nord si Sud. Lupta de emancipare a acestei clase revolutionare s-a sprijinit pe un numar de idei orientate in intregime pe o directie antifeudala. Inca din 1688, in cadrul Revolutiei burgheze din Anglia, cand parlamentul a votat "Declaratia Drepturilor", proclamand suveranitatea poporului, incepe sa fie pus sub semnul intrebarii tot ceea ce era specific epocii feudale. Treptat se cristalizeaza o ideologie iluminista care va pregati Marea Revolutie Franceza din 1789. Ilumimismul a avut cateva trasaturi specifice: Are un caracter antifeudal si antidespotic.Toate institutiile feudale erau supuse unei critici severe: monarhia absoluta bazata pe ideea dreptului divin, biserica, justitia, scoala. Ganditorii iluministi cer anularea privilegiilor feudale, limitarea puterii monarhului si acordarea de libertati sociale si politice intregului popor. Argumentele pentru justificarea acestor revendicari se bazau pe principiile de egalitate si libertate, de suveranitate a poporului, pe ideea dreptului natural si a contractului social, conform carora oamenii se nasc cu aceste drepturi si traiesc pe baza unei intelegeri cu monarhul, pe care pot sa nu-l mai accepte daca nu este un om "luminat". Spiritul sau rationalist materialist si laic. In secolul XVIII s-a afirmat ratiunea, fenomenele vietii au cunoscut o interpretare materialista iar problemele culturii siale stiintei au inceput sa se separe de cele ale religiei, combatand fanatismul si misticismul. Declinul autoritatii ecleziastice asupra vietii publice nu a atras si revalorificarea mentalitatii magice. De asta data, practicile oculte nu au mai fost satanizate (si condamnate juridic), ci au inceput sa fie depreciate rational (si luate in deradere). Magul nu mai este vazut ca un pactant cu diavolul, ci ca un sarlatan abuzind de credulitatea publicului. Visul si magia au suferit o radical psihologizare, fiind deconspirate ca modalitati de iluzionare si autoiluzionare. Militeaza pentru emanciparea poporului prin cultura. Incurajeaza tratarea problemelor sociale in literatura. Genereaza o literatura cu caracter moralist. ILUMINISMUL ROMANESC, se identifica in mare masura cu Scoala Ardeleana si cu reverberatiile ei transcarpatine. Acest iluminism a stat in serviciul idealului national, la a carui fundamentare a contribuit hotaritor, prin demersul la istorie, la istoria limbii si a poporului. Iluminismul romanesc va recurge, la randul sau, la argumentele istorice in favorea unor revendicari politice. Scoala Ardeleana a fost, dupa cum se stie, un amplu proces de afirmare nationala si culturala a romanilor din Transilvania in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea si la inceputul secolului al XIX -lea. Carturarii acestei scoli au adus argument stiintifice, pentru apararea drepturilor romanilor din Transilvania. Activitatea lor stiintifica s-a manifestat pe mai multe planuri: istoric, lingvistic, filozofic, literar. Scoala Ardeleana cunoaste doua directii importante: 1. Prima are un pronuntat caracter iluminist urmarind emanciparea poporului, mai ales a taranilor. S-au infiintat numeroase scoli in limba romana (Gh. Sincai a infiintat aprox. 300 scoli), s-au scris abecedare,aritmetici, catehisme, carti, manual de economie, etc.

2. A 2-a directie e erudita si cuprinde tratate de filologie si istorie. Prin studiile istorice si filologice, reprezentantii miscarii au urmarit in primul rind dovedirea originii romane a poporului roman, a continuitatii lui in Ardeal si a unitatii sale etnice. Progresul miscarii nationale poate fi urmarit in incercarea de reunire a celor doua biserici, in 1789. In general se remarca un proces general de afirmare a ideii de natiune romana si in provinciile din afara Ardealului incluse in Ungaria. Treptat, incepind cu ultimul deceniu al secolului al XVIII-lea, afirmarea constiintei nationale in partile vestice ale spatiului romanesc alimenteaza un program politic cuprinzator, incluzind scoala, biserica, aspectele general-culturale si, in primul rind, cultivarea limbii. Iluminismul in diferite domenii: Gandirea filosofica din epoca luminilor are un puternic caracter analitic si o amprenta criticista. Ganditorul din secolul XVIII se configureaza ca un spirit militant preocupat de viata imediata, de emanciparea oamenilor prin cultura, de asezarea lumii pe baze mai drepte si rationale si de crearea unor noi instrumente de cunoastere a mediului si de adaptare la un anumit climat de viata. Filosofia teoretica din epoca luminilor este dublata de filosifia practica cu caracter social-politic. In operele din acest domeniu sunt abordate probleme de drept natural, chestiuni privitoare la suveranitatea popoarelor, egalitatea indivizilor sau modul de guvernare. Cele mai representative lucrari sunt: "Spiritul legilor" a lui Montesquieu, "Contractul Social" a lui Rousseau, "Tiganiada" a lui Ion Budai Deleanu, "Dictionarul filozofic" a lui Voltaire, etc. Privita in ansmblu, epoca luminilor nu are o arta poetica proprie, ea constituindu-se ca o perioada de tranzitie intre clasicism si romantism. De aceea peisajul gandirii estetice este foarte eterogen. Imitarea naturii s-ar parea ca ramane un obiectiv comun atat clasicilor cat si romanticilor, dar in timp ce clasicii recomanda doar imitarea naturii frumoase, ceea ce duce la o stilizare a realitatii, romanticii pledeaza pentru reprezentarea vietii si naturii in totalitatea ei. Cel mai caracteristic fenomen literar al epocii luminilor este inlocuirea unor specii literare de prestigiu in secolele trecute cu altele. In epoca luminilor, tragedia la fel ca si epopeea intra in declin, locul ei fiind luat de drama burgheza si de comedia larmoianta cu eroi sensibili. Poezia continua sa ramana in impas, in timp ce proza iese din criza o data cu preromantismul. Poemul epic este in vizor si in epoca luminilor. Specia literara care se afirma pe parcursul epocii luminilor este romanul. Atentia scriitorilor este indreptata spre comportamentul exemplificator al individului, aceasta rezultand din titlurile operelor: "Zadig" de Voltaire, "Pamela" de Richardson etc. Mesajul operelor ajunge sa fie transmis pe mai multe cai: de la sensul reliefat de naratiune, se ajunge la romanul alegoric sau parabolic. Preocuparea dominanta a scriitorilor este pentru universul real al epocii din care pot fi extrase adeseori lectii cu caracter moralizator. Proza picareasca constituie o preocupare dominanta in epoca luminilor in Franta, chiar daca modelele ei originare raman in Spania. Picarul este omul de la marginea societatii, el neavand un statut social sau moral uniform. Intriga prozei picaresti e conceputa intr-o lume eterogena cu moravuri si aspecte variate, populata de oameni ciudati, picarul fiind prietenul sau dusmanul acestora. Romanul realist de moravuri se deplaseaza spre investigarea unor caractere care au capatat o anumita autonomie fata de intamplarile cu care sunt confruntate.Dramaturgia trece si ea printr-un proces complex de transformare. Exponentul cel mai cunoscut al tragediei de factura clasica din epoca luminilor ramane Voltaire. Enuntand cateva dintre domeniile care au suferit amprenta iluminismului, putem spune ca acest secol reclama curajul renuntarii la clisee, o noua viziune, sau mai curand noi metodologii. Bibliografie: http:/www.wikipedia.ro http:/www.scribd.com P. Chounu Civilizatia Europei in secolul luminilor