Tehnici de redactare in presa scrisa, Preda Sorin

Virtutile stilistice ale textului jurnalistic

Lizibilitatea
reprezinta usurinta cu cate intelegem un text; indicele de inchidere prin care se fixeaza gradul de redundanta al mesajului, adica excesul relativ de semne, raportat la ceea ce este strict necesar pentru a ajunge la aceeasi cantitate de informatie si pe care nu o mai putem suprima; criteriile sociolingvistilor de masurare a lizibilitatii: numarul restrans de cuvinte, scurtimea frazelor; reusita textului publicistic sta, pe de o parte, in noutate si interesul provocat pentru lectura de un subiect, ilizibilitatea nefiind o virtute, dar ilizibilul este un defect. fara claritate, nici o alta virtute stilistica nu mai este posibila; neclaritatea este generata de echivoc; imprecizia decodarii poate sa provina din 3 neglijente de ordin gramatical, semantic si logic; gramatical: proasta gestionare a sintaxei duce la multe si nedorite derapaje semantice; greseala ce mai flagranta este anacolutul Pe tata il chema tudor, dar el rareori dadea pe acasa ; semantic: cuvintele nu au aceeasi forta semantica, unele au nevoie de un determinant lamuritor, altele isi rezolva insuficienta semantica prin context; in absenta unor repere contextuale puternice, echivocul se poate instala cu usurinta sunt nou in clasa ; abateri de la logica: vin dintr!o inertie a formulelor fixe sau dintr!o preluare neatenta a unor neglijente proprii limbajului oral; o alta sursa principala a neclaritatii o reprezinta dezacordul creat intre sensul figurat al cuvantului si contextul pragmatic, real al propozitiei; cuvintele cateodata au propria individualitate semantica, adica pot sgera un sens, chiar daca el ne e necunoscut; conteaza foarte mult in decizia noastra contextul semantic, stilul personal, intentia si scopul propus. a fi credibil inseamna sa fii coerent si sa respecti premisa de la care pleci; multimea detaliilor sa se potriveasca intr!un ansamblu supratextual sau, oricum, sa nu ridice inutile semne de intrebare, sa nu genereze fara un scop aume ezitari de lectura, confuzii sau neclaritati; a fi veridic nu inseamna sa respecti intocmai si la timp realitatea observata, expresivitatea textului este direct proportionala cu abaterea de la real, prin aglomerarea de personificari, metafore;

Claritatea

Credibilitatea

a fi veridic inseamna sa fii coerent pe toate planurile: semantic, gramatical, logic argumentativ; credibilitatea este un efect, si nu un scop in sine; dusmanul credibilitatii este, adeseori, inconsecventa, alaturarea intamplatoare a unor detalii descriptive, trecerea necontrolata de la figurativ la concret si invers; conteaza tipul de subiect "liric, dramatic, informativ#, stilul autorului "ironic#, premisa de la care pleaca "dorinta de a caricaturiza#, efectul scontat; veridicitatea inseamna puterea de convingere, fireste ca verosimilul nu se realizeaza de la sine, ci printr!un cumul de procedee: narative, descriptive, stilistice. a vorbi mult in cat mai putine cuvinte; concizia functioneaza in mod diferit: intr!un fel in stire si in alt fel in reportaj; un bun text jurnalistic este caracterizat prin echilibru si eficienta; concizia tine de o buna si atenta utilizare a limbii; expresiile tautologice, repetarea aceleiasi idei, insistenta, ticurile verbale, poncifele, elementele de legaturta folosite excesiv toate au menirea de a incarca textul; excesul de precizie este dusmanul conciziei "intreg pomelnic de nume si denumiri de instututii#; evitati psihologizarea; perifrazelele si vorbirea stufoasa, folositi cu masura prescurtarile numelor de institutii. lipsa fluentei: secventializarea discursului, trecerea brutala, inabila si inconsecventa de la o afirmatie la alta; proasta gestionare a inceputului justificarea si explicatiile, intrebarile sunt tratate separat, sa un inventar, ca o bifare; atacul este neclar abundent, cu exces de informatie; apropierea inabila, chiar ilogica, a doua momente mult despartite in timp si spatiu; evitarea neologismelor: generalizeaza si dau impresia de artificial; expresivitatea sporeste si prin alegerea acelor cuvinte care pot reda fibra lucrurilor, avand o priza cat mai mate la concret ex. expresiile populare; evitarea structurilor verbale impersonale: generalizeaza si lipseste atribuirea; lipsa asumarii sau a atribuirii duce inevitabil la exprimare artificiala, geoaie, neconvingatoare; evitarea sturcturilor verbale pasive: sunt palmuit , $u fost comise unele greseli ; evitarea pronumelor si adjectivelor pronominale demonstrative de departare: lipsa de atribuire si senzatia de nehotarare; aia, acela dau exprimarii un aspect neingrijit; elementele de legatura: abundenta acestor elemente complica adeseori fraza, afectand claritatea comunicarii; evitarea substantivizarii verbelor: mancatul, dansatul, cusutul etc. dai impresia de neglijenta, de limbaj vetust si lipsit de eleganta; nu se incepe fraza cu elemente de legatura; fara explicati: sunt total neindicate sintagmele explicative : pentru ca, dat fiind faptul, caci, fiindca, in naratiune si descriere; evitarea dialogului: confera textului o nedorita teatralitate; folosirea corelativelor doar in textele de opinie: corelativele "nu e mai putin adevarat, pe de alta parte, ar mai fi de adaugat# dau discursului un aer artificial, scolaresc, nepotrivit;

Concizia

Fluenta

evitarea succesiunii figurilor de stil: aglomerate, figurile de stil isi pierd din expresivitate, devin artificiale si previzibile; semnele de punctuatie: excesul semnelor de punctuatie este deranjant si inutile; evitarea poncifelor: evitarea limbajului de lemn conteaza ceea ce vrei sa spui, cat mai simplu; mai multe niveluri de lectura; provocarea interesului uman al mesajului.

Gestionarea textului jurnalistic

Atacul
primul paragraf al unui articol in care se rezuma esenta substantei informative; trebuie sa fie informativ si incitativ; maxim 3% cuvinte; lead!ul amanat atacul descriptiv, scurt si scris in forta, creand o stare emotionala puternica; folositi in atac un paradox, sau o constatare, dar sa nu folositi o mica povestire sau un proverb, nici sa incepeti textul cu o intrebare; tipologia atacurilor "interogrativ, citat, naratiune, proverb descriptiv, paradoxal, umoristic, constatativ, filosofic, cu adresare directa, sumar sau amanat# poat fi simplificata: atac direct si indirect; in stire e numai atacul direct. preponderent incitativ, acrosul este folosit in marele reportaj; tonul acrosului este dinamic si mai nervos, scopul lui fiind de a surprinde, de a uimi, de a trezi curiozitatea; poate fi un citat din text, plasat lateral sau in capul paginii; &. Citatul scurt, nervos, clar, semnificativ, concis; este obligatoriu urmat de precizari; '. Jocul de cuvinte se regaseste in genurile umoristice si cele libere, la inceput; nu trebuie sa fie fortat sau naiv, ci sa contina surpriza si eleganta intelectuala; 3. Proverbul, dictonul, formula fixa poate fi o varianta a atacului umoristic; (. Interogartivul folosit ca atare sau prin balandul provocat intre teza si antiteza, acest atac poate fi extrem de incitant la lectura, daca nu cade in retorism; ). Ex abrupto acest atac acopera alte tipuri de inceput: concluziv, portret; *. ead!ul staccato se constituie dintr!o serie de enunturi eliptice; +. ead!ul cartus inceputul in forta, cu elementul cel mai puternic al discursului.

Acrosul

Tipuri de atacuri

Finalul
poate fi marcat printr!o imagine, o replica, o concluzie, o intrebare retorica, un indemn, o anecdota, o ironie, un paradox; planul nestorian inceput si final in forta; un bun final trebuie sa convinga si sa surprinda cititorul; pentru stire finalul poate fi un detaliu mai putin important; o precizare necesara;

pentru reportaj o imagine, o metafora, o comparatie avantata, o scurta scena semnificativa, un gest; pentru interviu ultimul cuvant ii apartine interlocutorului; pentru anc"eta finalul trebuie sa fie clar, precis, sincer, sintetic si convingator; pentru genurile umoristice finalul surpriza "poanta#; pentru genurile de comentariu reluarea a ceva de la inceput, reaminteste cititorului ceea ce a uitat deja;

Structura textului de presa

Planul
stirea are un plan simplu cel al piramidei inversate pornindu!se de la elementele importante, ajungand in final la detalii si precizari neesentiale; #$ Planul textelor medii si lungi relatarea amestec de stire si reportaj, planul acestui gen este simplu: atac recapitularea faptelor "marcarea prezentei ziaristului la locul faptei# introducerea unor informatii noi "o scena, un portret, citate# dezvoltare! final; reportajul de atmos era scris la fata locului se aseamana cu relatarea; lipseste doar evenimentul, informatia de la care se pleaca; salturile de la o observatie la alta, intercalarea unor scene de viata; e scurt, importanta e expresivitatea descrierii, si mai putin coerenta de structura a textului; eature un text lejer, menit sa insenineze, sa amuze cititorul; contine anecdote, constatari ironice; planul unui feature este: lead recapitularea faptelor "sumarizarea lor# corpul textului "istoria faptelor, dezvoltarea lor# final; marele reportaj planul mozaic "mixt#; atacul descrierea locului introducerea personajului principal dezvoltarea "povestea locului, biografia unui personaj, centrata pe un eveniment anume, experienta deosebita# revenirea in actualitate! final; ancheta planul narativ, atata vreme cat cercetatea noastra urmareste reconstituirea drumului de la efect la cauza si are personaje; cel mai utilizat este planul demonstratiei stiintifice: problema ipoteza verificare concluzie sau conflict argumentele altora faptele parerea specialistilor cine are dreptate; inter!iul nu are un plan anume; nu se incepe agresiv sau cu o intrebare puternica, nu se schimba brusc unghiul de abordare; "enurile de comentariu incep cu un fapt particular si sfarsesc cu o afirmatie mai generala; o varianta ar fi: constatare generala fapt particular concluzie si mai generala; pentru editorial: planul dialectic: atac faptul de la care plecam unii spun ca.. altii spun ca.. eu cred ca.. pentru ca.. concluzie; la fel de valabila este si planul universitar: s!a petrecut ceva.. e bine e rau pentru ca.. prin urmare, se ridica urmatoarea problema unii spun ca.. altii spun ca.. concluzia noastra e ca...; "enurile umoristice nu au un plan jurnalistic anume; se urmareste dinamica de construire a surprizei "poanta#: jocul subtil si in contrast cu cel putin ' secvente; in functie de subiect si de spatiul tipografic se poate alege traseul obisnuit al crsterii naratvi: atac circumstante "introducerea personajului, fixarea locului si al momentului narativ# dezvoltare intriga punct culminant rezolvare final;

Tipologia planului
planul cronologic: expune fapte, urmand derularea lor in timp; pare comod si cu un plus de autenticitate, dar implica nenumarate dificultati, de aceea nu este recomandat; planul flas"!bac%: incepe cu faptul cel mai recent pt a cobora la origini; aceasta tehnica este mai ales justificata in cazul evenimentelor ale caror consecinte sunt mai importante decat derularea in sine a faptelor; articolul se termina cu o revenire factuala la ultimele evenimente cunoscute; planul piramidei inversate: este cel mai folosit in depesele de agentie; consta in a prezenta elementele de informatie in ordinea descrescatoare a importantei lor, in asa fel incat ultimul paragraf ! prin eliminare sau inlocuire sa nu afesteze esenta stirii; doua mari tipuri de plan: factual "cronologic, cronologie inversa, retrospectiv# si de comentariu "dialectic si demonstrativ#; alegerea unui anumit plan tine de subiect si de experienta; constructia textului trebuie sa fie dinamica si necomplicata, sa slujeasca eficient coerenta textului; deductia "de la general la specific sau particular#, inductia "de la specific la general#, ordonarea spatiala, ordonarea cronologica, ordonarea combinata sau mixta; exemplu: Paragraf &: cel mai important fapt, atribuire, informatia mai putin importanta; Paragraf ': context, numele personajelor cheie sau a surselor, dezvoltare narativa secundara, numele personajelor sau al surselor secundare; Paragraf 3: dezvoltarea, context, atribuire; Paragraf (: cel mai important aspect, concluzie, context, atribuire; un bun paragraf trebuie sa fie scurt si sa acopere convingator o idee; in textele scurte, mai ales stirile, paragraful poate fi textul in sine; cel de!al doilea va fi explicativ, prea putin important; in montajul de stiri al doilea paragraf trebuie sa contina un element de legatura, subliniind aspectul comun al informatiilor reunite sub acelasi titlu; in textele medii si lungi, paragraful trebuie sa marcheze vizual un text, micsorand monotonia si sa marcheze o noua idee; dinamismul si alternanta paragrafelor se recomanda in textele lungi; orice paragraf se constituie in jurul unui enunt cheie; elemente de legatura: pe de alta parte, ar mai fi de adaugat, nu e mai putin adevarat, gresesc cei care, intr!adevar; gestionarea corecta a paragrafului este strans legata de rigorile planului ales; lizibilitatea si fluenta reprezinta miza oricarui paragraf; criteriul de coerenta: cuvintele trebuie organizate in cadrul aceluiasi mesaj, in virtutea aceluiasi unghi de atac; cu cat este mai lung cu atat apare pericolul ca cititorul sa numai stie inceputul, trebuie sa avem grija sa nu uita secventa care apartine textului propriu!zis si sa fie ideea principala, mesajul; criteriul de interes: importanta nu este ordinea si cronologia, ci intresul starnit; ruperile de ritm, alternantele de la trecut la prezent, de la abstract la concret, de la particular la general, implinesc aceasta misiune; criteriul maniabilitatii &manevrabilitatii': este utila organizarea unui inventar pe care sa!l clasam pe grupuri mari: fapte, marturii, argumente, opinii; apoi urmeaza calificarea si ierarhizarea, selectia si chiar eliminarea unor anumite aspecte care incurca mai mult decat clarifica; paragraful initial: reluam problema atacului cu precizarea ca atacul nu se reduce oricand si oricum la prima fraza; trebuie sa anunte tema, sa atraga atentia cititorului, sa!l faca sa!si dea

Gestionarea paragrafului

seama ca subiectul poate sa!l intereseze, sa lase destul loc misterului, spunand destul pentru a!i strani interesul, doar atat cat sa doreasca sa continue lectura; sa contina mesajul principal.

Unghiul de abordare
perspectiva din care sunt ordonate elementele textului; alegerea gresita a unghiului poate transforma detaliul in element esential sau invers; in functie de genul ales, unghiul de atac tine cont de unele exigente: o pentru opinie alegerea argumentelor din perspectiva unei semnificatii majore "politice, emotionale, economice, religioase#; o pentru stire si relatare unghiul ar fi informatia in sine si, implicit, mesajul esential; o pentru reportaj miza povestirii "biografia unui loc, biografia unei meserii#; o pentru interviu tema convorbirii; nu este indicat sa trecem brusc de la un subiect la altul sau sa ne schimbam fara motiv atitudinea; trebuie sa hotaram subiectul interviului si sa ne adaptam situatiei; citarea ofera dinamism si autenticitate textului; citatul sa nu fie lung, obositor sau neclar, sa nu fie banal, previzibil sau afirmativ general; din citat, trebuie sa transpara sentimente puternice: ura, gingasie, durere, afectiune; nefolosirea citatului in atac sau in finalul textului; motivele tin de fluenta discursului; in atac citatul obliga la folosirea unor elemente de legatura conventionale, amplasat la final poate crea un suspans nedorit; nefolosirea citatului colectiv, este ilogic, iar falsul se ascunde in spatele pretentiei de autenticitate; in stire sau ancheta putem reproduce chiar si un citat banal sau chiar agramat, daca slujeste mesajului, portretizarii; nefolosirea citatului in sapou, el poate fi element de titrare, mai ales pt interviuri; citatul este des folosit in stire datorita rolului lui de credibilizare; citatul ofera reportajului acea bruma inspirata de autenticitate si, in plus, sparge monotonia secventelor discursive; in ancheta, citatul este foarte important, el devenind argument si element de valorizare: persoana este vinovata sau nu; cu o conditie majora insa: citatul sa nu fie lung, complicat, fara relevanta; etichetarea , manipulare, militantism, intoleranta; trebuie evitata; stilul direct modul de enuntare ce implica in mode direct participantii la comunicare; un narator repeta cuvintele cuiva reproducandu!le asa cum sunt ele; acest lucrul implica marcile discursului, ale prezentului si referirile la locul in care se vorbeste; citatul si dialogul au calitatea de a oferi textului un plus de dinamism si credibilitate, de prospetime si realism; folosit in exces duce la artificiu, monotonie; prin trecerea de la stilul direct la cel indirect, scopul nostru este sa obtinem o echivalenta semantica a doua texte, fara a elimina "atenua# efectele emotionale sau stilistice: ura, afectiune, dispret, admiratie; stilul indirect substituirea pronumelor si a referintelor eu-aici-acum, care duce la suprimarea subordonatei ce introduce discursul indirect propriu!zis; reproducerea vorbelor

Gestionarea citatului

Stilul direct vs. Stil indirect

cuiva, fara utilizarea conjunctiei, avand drept consecinta interferenta vorbirii autorului cu vorbirea personajului.

Reguli generale de construire a textului de mari dimensiuni

scrisul incepe chiar in timpul documentarii; se selecteaza informatiile cele mai importante; stabilim cu ce incepem si cu ce terminam articolul; ascultam cu atentie povestile celor din jur, sa nu neglijam amanuntele; evitam ideile preconcepute; concepem textul in secvente "blocuri informative#; secventa este echivalentul paragrafului, ea inglobeaza o idee, un unghi de atac, un moment anume al naratiunii; secventialitatea textului presupune controlul infromatiei si mai ales ierarhizarea ei; legaturile dintre secvente trebuie sa fie cat mai naturale; reportajul trebuie gandit in secvente mari, la randul lor acestea trebuie sa fie compuse din secvente mai mici; cuvintele de legatura precum: intre timp, dar, totusi, chiar daca, trebuie evitate; trebuie sa reununtam la secventele care au caracter periferic, pentru ca riscam sa ne impotmolim; daca evenimentele despre care scrieti au o structura cronologica, trebuie sa o folosim; dezmintirile sau negarile trebuie sa urmeze acuzatiilor cat mai repede posibil; nu dati informatii de context in secvente mari, greu de digerat; informatiile de context sunt maxime in paragraful initial si minime in rest; constructiile: pe cat..., pe atat..., nu numai..., ci si... trebuie evitate; la articolele de urmarire trebuie neaparat sa recapitulam. necesari sunt conectorii argumentativi: pe de alta parte, nu e mai putin adevarat, ar fi de adaugat, gresesc cei care...; conectorii sintactici pot fi: aditionali "si, in plus, urmatorul, deci, asadar#, de contrast "oricat, in schimb, totusi, pe de alta parte#, de comparatie "similar cu, asemanator cu#, spatiali " aici, dincolo, langa, alaturi#, temporali "mai tarziu, mai devreme, in acel timp, dupa aceea#.

Conectori sau elemente de tranzitie

#iscursul jurnalistic
$lemente intrinsece textului jurnalistic%&ijloace si tehnici de acrosaj
orice articol are propriile elemente de acrosaj, de atragere a atentiei cititorului: de la titlu, sapou si gestionarea paragrafelor, pana la pozitionarea in paginam incadrarile in chenar, ilustratie; aceste elemente urmaresc acelasi lucru: facilitarea lecturii, atentionarea cititorului, ierarhizarea si valorizarea informatiei; la titraille: titlul de rubrica, titlu, subtitlu, supratitlu, sapou. prin el rezumam si atragem atentia cititorului asupra a ceea ce noi consideram a fi mai important; este un text de sine statator; este un rezumat, o pregustare a integului articol; el poate fi citit independent si nu are legatura directa cu ceea ce urmeaza in textul propriu! zis; este un text scurt ce trebuie sa starneasca atentia si interesul cititorului, trebuie sa faciliteze o mai rapida intelegere a textului, trebuie sa fie plin de paradozuri si formule memorabile; nu trebuie sa fie neaparat o sinteza, un rezumat al subiectului din articol; sapoul poate fi: de prezentare, rezumativ, incitativ, de contextualizare in timp si spatiu, cu adresare directa, de actualizare; (crosul o noua varianta a sapoului, care este mutat pe prima pagina in chenar si trimite la pagina unde este publicat textul propriu!zis; este neclar si pleonastic. trebuie sa aibe o medie de + cuvinte, sa nu fie prea scurt, sa nu fie banal, sa nu fie metaforic in exces, sa nu fie general, sa nu fie notional si abstract, sa nu fie neclar, sa nu fie nesincer sau imoral, sa nu contina neologisme sau sintagme pompoase;

Sapoul

Titlul

putem identifica mau multe procedee si tipuri de titluri: rezumatul, citatul, jocul de cuvinte "sa fie inteligent, subtil#, paradoxul, decalcul "in revistele umoristice, la baza titlului sta o sintagma celebra#, titlul absurd, prin cupura "absenta verbului#; )itlul informativ ofera esenta informatiei; )itlul incitativ este scurt, direct, socant "titlul!formula#; un element de titrare in interiorul textului; poate fi: un citat preluat din subcapitol, o imagine, o formula, o afirmtie socanta, un rezumat, un paradox, o adresare directa; supratitlul este o propozitie decupata din titlul principal si redata cu un alt caracter de litera; de obicei aduce precizari de context; subtitlul este mai lung decat titlul, aducand si alte detalii informative, dar fara a incalca regula conciziei sau a fi redundant; poate fi inlocuit cu un rezumat sau chiar cu enumerarea ideilor principale, marcate prin intreruperi grafice; greselile: prea lung, metaforic, neclar, banal, contine cifre sau precizii inutile, imprima voit o lectura tendentioasa, fals valorizanta, vulgar sau jignitor. nici un articol nu este de sine statator, ca el face parte dintr!un text mai amplu "pagina#, incluse intr!un text mai amplu "ziarul#; gestionarea paginii ca intreg o face seful de sectie si, finalmente, secretarul de redactie; secretariatul de redactie este pivotul unui ziar; secretarul are grija sa masoare cu atentie articolele, elementele de titrare, ilustratia, legendele; au rolul de a focaliza atentia, subliniind ideea sau mesajul principal; caseta trebuie sa fie pusa in legatura cu un text; reprezinta un text complementar al articolului si ofera un plus de claritate, de convingere si de intarire a celor scrise in articol; in casete sa se concentreze informatii concrete, care nu si!au facut loc in text; nu are nevoie de titlu si nici de un text explicativ, sa aibe dimensiuni reduse, sa nu ocupe spatiu inutil. o fotografie povesteste, are actiune si un personaj; nu se pune accentul pe functia informativa, decorativa, narativa, de divertisment, ci pe cea narativa; fotografiile trebuie sa fie inedite, puternice si expresive, mai putin recomandabile sunt fotografiile simbolice imagini!metafora, pozitionarea incorecta a fotografiei poate crea confuzii si echivoc; rolul ilustratiei "a fotografiei# tine de sublinierea mesajului continut in text, de credibilizarea lui, si mai ales, de intarirea gradului de actualizare; sunt 3 niveluri de lectura a unui ziar: ilustratia si legenda "explicatia ei#, elementele de titrare "sapou, casete# si lectura propriu!zisa a textelor;

ntertitlul

Subtitlul si supratitlul

$lemente extrinsece textului jurnalistic

Casetele

lustratia si fotografia

!egenda

ilustratia deschide in adevaratul sens al cuvantului un ziar, primele informatii fiindu!ne oferite de legenda; explicatia se comporta ca un intertitlu " scurt, dinamic, informativ, incitativ#; exista mai multe tipuri de legenda: rezumativa, ironic!sanctionatorie "prin joc de cuvinte#, de tipul decalcului si al jocului de cuvinte, metaforica, absurda, paradoxala; in legenda putem repeta elementele de informare dezvoltate in text, dar fara a mistifica, fara a insinua o alta cheie de lectura a faptelor.