Sunteți pe pagina 1din 163

1 din 163

Capitolul I
Obiectul fizicii. Fenomene fizice, mrime fizic, legi fizice, metodele fizicii, operaia de
surare, unitate de msur, formule matematice i formule fizice, coeficient parazit,
sistemul internaional de uniti de msur, analiz fizic, dimensional a formulelor
fizice.
1. Obiectul fizicii. Definirea fizic ca tiin
Denumirea obiectului provine de la cuvntul elen physis (natur) folosit se pare de
Aristotel cu 400 de ani naintea erei noastre. Fizica studiaz fenomenele legate de structura si
transformrile din lumea material, precum si legturile lor reciproce.
Fizica este prin continutul ei o stiint experimental, de aceea rezultatele obtinute n
procesul de observare a naturii prezint un rol fundamental n stabilirea ideilor sale de baz.
Cunostintele despre fenomenele naturii si legile care le guverneaz sunt de o
important vital pentru tehnic, att din punct de vedere istoric, metodologic, ct si practic.
Putem afirma c toate ramurile stiintelor tehnologice actuale s-au dezvoltat n cadrul
fizicii pn au luat aspectul unor stiinte independente. De asemenea, tehnica prin problemele
pe care le pune n fiecare moment si prin mijloacele pe care le pune la dispozitie duce la
dezvoltarea n continuare a fizicii.
2. Fenomenul fizic
Lumea material este format din particule de substant (cu masa de repaus m
0
= 0)
care alctuiesc corpurile si sistemele de corpuri si din cmpuri (cu m
0
= 0).
Totalitatea transformrilor si interactiunilor suferite de substant sau de cmpuri se
numesc fenomene fizice.
Observnd sistemele fizice din natur (particule, cmpuri, corpuri, sisteme de corpuri)
vom deduce c acestea prezint unele proprietti care se regsesc la diferite sisteme fizice, ca,
de exemplu, inertia, forma, volumul etc.
Prin observare sau prin experient putem obtine despre un sistem fizic un mare numr
de informatii pe care le putem grupa n clase de echivalent disjuncte (evident, multimea
informatiilor despre inertie nu are elemente comune cu multimea informatiilor despre
temperatur). Fiecare astfel de clas de echivalent corespunde unei proprietti fizice.
3. Mrime fizic. Lege fizic
Mrimea fizic este acea caracteristic a unui obiect a experientei fizice care poate fi
msurat. Pentru a putea fi msurat, multimea mrimilor fizice necesit existenta unei
operatii de ordonare a elementelor sale.
Propriettile fizice care pe lng operatia de echivalent admit si o operatie de
ordonare a elementelor corespunztoare se numesc mrimi fizice.
Operatia de ordonare a mrimilor fizice prezint dou proprietti:
a) asimetria: dac x < y atunci este exclus ca y < x;
b) tranzitivitatea: dac n raport cu procesul de ordonare adoptat x < y si y < z => x < z
2 din 163
Mrimile fizice reprezint proprietti msurabile, msurare care st la baza operatiei de
ordonare.
Exist unele proprietti ntre care desi se pot gsi echivalente nu se poate stabili o
operatie de ordonare. Acestea nu pot fi considerate ca fiind mrimi fizice (de exemplu, forma).
Legturile dintre diferitele mrimi ce intervin n producerea unui fenomen se numesc
legi fizice. Legile fizice se exprim de cele mai multe ori prin formule matematice n care
simbolurile sunt mrimi.
n sens general, conform ideilor filozofice actuale, legile desemneaz raporturi
determinate care exist ntre fenomene diferite, ntre laturile aceluiasi fenomen sau ntre
etapele succesive ale aceluiasi proces.
4. Metodele fizicii
Pentru a descoperi legile fizicii, fizica cerceteaz fenomenele naturii si le d o
interpretare.
Se utilizeaz dou metode:
a) metoda experimental
b) metoda matematic.
Metoda experimental a unui fenomen cuprinde:
- observarea si analizarea fenomenului;
- formularea unor ipoteze n legtur cu cauzele care au determinat fenomenul;
- stabilirea dependentei fenomenului de alte fenomene;
- elaborarea unei metode de cercetare;
- efectuarea experientei dup metoda elaborat;
- generalizarea datelor obtinute n vederea deducerii unei legi sau pentru a verifica ipoteza.
Legile deduse experimental au un caracter de probabilitate fiind cu un grad mai mare
sau mai mic de aproximatie.
Metoda matematic utilizat cu precdere n fizica modern utilizeaz aparatul
matematic folosind cunostintele obtinute anterior. Fizica este profund matematizat, aceast
matematizare permitnd intrarea cu maximum de profunzime n studiul fenomenului.
5. Operaia de msurare
Ordonarea elementelor unei mrimi fizice se face prin operatia de msurare. A msura
o mrime fizic nseamn a o compara cu o alt mrime fizic din aceeasi clas de echivalent
aleas c unitate de msur.
Unitatea de msur se alege arbitrar.
Prin operatia de msurare, oricrei mrimi A i corespunde o valoare numeric definit
prin raportul simbolic:
] [A
A
a (1.1)
unde [A] reprezint unitatea de msur a mrimii considerate.
Dac msurm mrimea A cu o alt unitate de msur [A]

, valoarea obtinut va fi:


'
'
] [A
A
a (1.2)
Dac vom face raportul dintre valorile a si a

vom obtine:
3 din 163
] [
] [
'
'
A
A
a
a
deci:
Raportul valorilor numerice ale aceleiasi mrimi msurate cu dou unitti de msur
diferite este egal cu raportul invers al acestor unitti. Aceast afirmatie exprim teorema
fundamental a unittilor de msur.
6. Formula matematic, formula fizic, coeficient parazit
Dup cum s-a mai artat, o lege fizic poate fi exprimat printr-o formul matematic
n care simbolurile ce intervin sunt mrimi fizice. Spre deosebire de formula matematic, n
care intr numai mrimi, n formula fizic corespunztoare intr numai valorile msurate.
Spre exemplu, formula matematic a ariei unui dreptunghi cuprinde mrimile laturilor
L si l si mrimea ariei S, deci formula matematic corespunztoare va fi:
S = Ll (1.3)
Pentru a utiliza aceast formul fizic sunt necesare msurarea lui S, L si l.
Notnd cu [S], [L] si [l] unittile de msur pentru suprafat, lungime si ltime, iar cu
{S}, {L} si {l} valorile numerice ale suprafetei, lungimii si ltimii, vom avea:
S = {S}[S] (1.4)
L = {L}[L] (1.5)
l = {l}[L] (1.6)
(este tot o lungime, deci are aceeasi unitate de msur)
nlocuind n formula matematic vom obtine:
{S}[S] = {L}[L]{l}[L] (1.7)
{S}[S] = {L}{l}[L]
2
(1.8)
{ }
j [
j [
{ }{ } l L
S
L
S
2
(1.9)
deci valoarea ariei este direct proportional cu produsul valorilor laturilor lui.
Coeficientul de proportionalitate:
j [
j [ S
L
K
2
(1.10)
se numeste coeficient parazit.
Valoarea coeficientului parazit depinde de unittile de msur alese: de exemplu, dac
[L] = 1 m si [S] = 1 ha, K = 10
-4
.
Dac ntr-o formul fizic apare un coeficient parazit, spunem c unittile de msur
folosite nu sunt coerente (sistem necoerent). Pentru a simplifica formulele fizice este necesar
s alegem n asa fel unittile de msur nct coeficientul parazit al formulei fizice s fie K =
1.
Un sistem de unitti n care K = 1 este un sistem coerent.
Un sistem de unitti fizice este alctuit din unittile unor mrimi considerate
fundamentale si toate celelalte unitti derivate din acestea prin formulele fizice.
7. Sistemul Internaional
4 din 163
Sistemul international (S.I.) a fost adoptat prin lege la noi n tar n 1962, el fiind
definit de Conventia International de Msuri si Greutti tinut la Paris n 1960.
Acest sistem foloseste ca unitti fundamentale, pe care le defineste cu mare precizie,
pentru lungime metrul, pentru timp secunda, pentru mas kilogramul, pentru intensitatea
curentului electric amperul, pentru temperatur kelvinul si pentru intensitatea luminoas
candela. Acest sistem este n asa fel conceput ca s evite aparitia coeficientilor paraziti sau,
cum se ntmpl n electricitate, coeficientul parazit
4
1
este deplasat din formulele mai
utilizate n altele mai putin folosite.
Se utilizeaz urmtoarea simbolizare:
[L]
SI
= 1m;
[T]
SI
= 1s;
[M]
SI
= 1kg;
[I]
SI
= 1A;
[
l
]
SI
= 1Cd;
|u]
SI
= 1rad;
|O]
SI
= 1sr.
Din aceste unitti fundamentale, prin formule fizice care definesc alte mrimi fizice,
vor rezulta unittile de msur ale acestor mrimi, de exemplu:
j [
j [
j [
j [
j [
j [ j [ j [
j [ j [ j [
j [
s
rad
t
s A t i Q t i Q
s
m
T
L
t
x
v
t
x
v
SI
SI SI SI
SI SI SI
SI
SI
SI
SI
SI
1
1 ;
;


8. Omogenitatea formulelor
Legile fizicii sunt legi obiective, ele existnd independent de modul n care le studiem.
Deci formulele matematice care exprim legi fizice trebuie s rmn invariante la schimbarea
unittii de msur pentru mrimile fundamentale.
De exemplu, temperatura de nghet a apei este aceeasi, dar poate fi exprimat n
o
C si
ca fiind egal cu 273,16 K sau n unitti tolerate, fiind egal cu 0
o
C.
Pentru ca legile fizicii exprimate prin formule matematice s fie invariante la
schimbarea unittilor de msur, este necesar ca acestea s fie omogene.
Conditia de omogenitate const n aceea c dimensiunile membrului I al egalittii s
fie egal cu dimensiunile membrului II, iar termenii unei sume s aib aceleasi dimensiuni. n
caz contrar, se ajunge la absurditti.
9. Analiza dimensional a formulelor fizice
Tinnd cont de faptul c formulele care exprim legi fizice trebuie s fie omogene din
punctul de vedere al dimensiunilor, putem elabora o metod foarte simpl si eficace de
determinare a unor noi formule.
S presupunem c avem dou mrimi fizice A si B ntre care exist relatia A = B.
5 din 163
S mai presupunem c mrimea fizic A are dimensiunile:
[A] = L
u1
M
1
T
1
I
o1
si la fel pentru mrimea B
[A] = L
u2
M
2
T
2
I
o2

Conditia de omogenitate ne oblig s scriem


L
u1
M
1
T
1
I
o1
= L
u2
M
2
T
2
I
o2
(1.11)
u
1
= u
2
,
1
=
2
,
1
=
2
, o
1
= o
2

Coeficientii u, , , o, care pot fi ntregi sau fractionari reprezint dimensiunile
mrimilor A sau B n raport cu unittile fundamentale. Formula dimensional respect formula
fizic.
Exemple:
1. Cunoscnd c perioada de oscilatie a unui pendul gravitational depinde de lungimea
acestuia si de acceleratia gravitational a locului, s gsim prin metoda analizei dimensionale
formula matematic a perioadei.
t = f(l,g) (1.12)
ncrcm sub form de monom algebric:
t = k l
u
g

(1.13)
si se pune problema determinrii lui u, si k.
Scriem relatia dimensional:
|t] = [k] [l]
u
[g]

(1.14)
(k este adimensional)


,
_

2
2
T L kL
T
L
kL T
+

2
T kL T (1.15)
Conform principiului de omogenitate:
1 = -2 deci u + = 0 => = -0,5 si u = -0,5
g
l
k g kl T
5 , 0 5 , 0
(1.16)
2. S se determine prin analiz dimensional formula matematic a vitezei de propagare a
undei longitudinale, stiind c ea depinde de modulul de elasticitate al mediului si de densitatea
acestuia.
C = f(E,p) (1.17)
C = k E
u
p

(1.18)
0
l
l
E
E
F
(1.19)
l S
Fl
E

0
(1.20)
L T
M
L L
L
T
ML
l S
l F
E
2 2
2
0
] ][ [
] ][ [
] [

(1.21)
V
m
(1.22)
3
] [
] [
] [
L
M
V
m
(1.23)
6 din 163
j [
T
L
C (1.24)
[C] = k [E]
u
[ p]

(1.25)

,
_

,
_

3 2
L
M
L T
M
k
T
L
(1.26)
L T
-1
= k M
u
T
-2u
L
-2u-3
(1.27)

'

+


0
2 1
3 1
2
1
=>
2
1
(1.28)
C = k E
1/2
p
-1/2
= k
2
1

,
_

E
=

E
k ;
Constanta k = 1 se determin experimental.
7 din 163
Capitolul 2
Oscilaii i unde eleastice
2.1 Cinematica i dinamica mirii oscilatorii
n natur si n tehnic observm aparitia unei serii de miscri n care un punct material
sau un corp si schimb pozitia alternativ, fat de o pozitie median de echilibru. De exemplu,
miscarea unui pendul, miscarea unei frunze n btaia vntului, miscarea particulelor de lichid
sub actiunea valurilor, miscarea unei nave pe mare, miscarea unui piston n cilindrul unei
masini termice, etc. Astfel de miscri se numesc miscri oscilatorii.
DEFINITIE: miscarea oscilatorie este o miscare alternativ periodic n timp a unui
corp n jurul unei pozitii de echilibru.
n fizic se ntlnesc si alte fenomene n care un parametru (mrime fizica) sufer o
variatie periodic n jurul unei valori de echilibru (de exemplu o tensiune alternativ); astfel de
fenomene se numesc oscilatii si desi nu sunt miscri, legile pe care le vom deduce pentru
miscarea oscilatorie pot fi extinse si n aceste situatii.
n orice proces oscilant are loc transformarea energiei dintr-o form cinetic ntr-o
form potential.
2.2 Dinamica mirii oscilatorii unidimensionale
S presupunem c un corp de masa m este legat de un resort elicoidal (spiral) si se
gseste pe o mas orizontal fr frecare uscat ( = 0). n situatia cnd resortul nu este ntins
sau comprimat, corpul se gseste n echilibru. Dac acest corp este scos din pozitia de
echilibru, forta elastic va readuce corpul spre pozitia de echilibru, avnd loc simultan o
transformare a energiei potentiale n energie cinetic si o pierdere de energie prin interactiunea
sistemului cu mediul exterior. La revenirea n pozitia de echilibru, energia potential pe care a
avut-o resortul cnd s-a ntins, s-a transformat partial n energie cinetic si, deci, n aceast
pozitie forta elastic este nul; datorit inertiei corpul si continu drumul pn la o pozitie
extrem, dup care fenomenul continu n sens invers. Deci are loc o oscilatie a sistemului n
jurul pozitiei de echilibru, oscilatie care dureaz pn cnd sistemul si pierde energia pe care
a acumulat-o initial prin interactiune cu mediul exterior.
Se stie c reactiunea dat de arc care se opune deformrii acestuia este proportional si
de sens contrar elongatiei (deprtrii de pozitia de echilibru).
8 din 163
Figura 2.1
Forte cu o astfel de comportare exist si n alte situatii (nu apar numai n cadrul
elasticittii) si se numesc forte de revenire sau forte cvasielastice, constanta k numindu-se
constant cvasielastic si depinznd de caracteristicile sistemului.
Vom considera sisteme oscilante care au dimensiuni suficient de reduse si din acest
motiv, fortele de rezistent din partea mediului vor fi de tipul frecrii vscoase unde forta de
frecare depinde de puterea nti a vitezei.
v r F
r
r
r
6 (2.1)
stim c x
dt
x d
v
&
r
r
r
, pentru un corp oarecare
x F
r
&
r
r
sau
dt
x d
F
r
r
r
(2.2)
unde se numeste coeficient de rezistenta.
Rezultanta fortelor care actioneaz asupra corpului va fi:
v kx F (2.3)
Dar conform principiului al II-lea al lui Newton
x m
dt
x d
m
dt
dv
m ma F & &
2
2
(2.4)
deci:
v kx
dt
x d
m
2
2
sau
0
2
2
+ + v kx
dt
x d
m sau
0
2
2
+ + kx
dt
dx
dt
x d
m (2.5)
Aceasta este o ecuatie diferential de ordinul II cu coeficienti constanti care se mai
poate pune si sub urmtoarea form:
0
2
2
+

+ x
m
k
dt
dx
m dt
x d
(2.6)
ecuatia devenind astfel: 0 2
2
0
2
2
+ +
dt
dx
dt
x d
(2.7)
facem notatiile

2
m
si
2
0

m
k
(2.8)
9 din 163
n teoria ecuatiilor diferentiale se arat c solutia unei astfel de ecuatii este de forma:
( )


n
i
t
i
i
e c t x
1
(2.9)
i
c sunt constante care trebuie determinate prin conditiile initiale, iar
i
sunt solutiile ecuatiei
algebrice atasate ecuatiei, de forma: (ecuatia caracteristica)
0 2
2
0
2
+ + (2.10)
Solutiile ecuatiei caracteristice vor fi:
2
0
2
2 , 1
t (2.11)
Aceste solutii pot fi complexe sau reale dup cum actiunea fortelor rezistente este mai
mare sau mai mic dect actiunea fortei elastice.
n cazul cnd fortele rezistente sunt mici < si
2
0
2
2 , 1
t i (2.12)
si solutia ecuatiei diferentiale se va prezenta n felul urmtor:
( )
( )
,
_

+
+

,
_


,
_

+
t i t i t
t i t i
e c e c e c t x
e c e c t x
2 2
0
2 2
0
2 2
0
2 2
0
2 1 1
2 1
(2.13)
Notm:
2 2
0
(2.14)
si o numim pseudopulsatie si ecuatia devine:
( ) ( )
t i t i t
e c e c e t x

+
2 1
(2.15)
Conform formulelor lui Euler t
t
sin cos i e
i
vor rezulta:
( ) ( ) ( ) j [ t i t c t i t c e t x
t
+ +

sin cos sin cos
2 1
( ) ( ) ( ) j [ t c c i t c c e t x
t
+ +

sin cos
2 1 2 1
(2.16)
Dm factor comun fortat pe ( )
2 1
c c + deci:
( ) ( )
( )
( )
1
]
1

+ +

t
c c
c c i
t c c e t x
t
sin cos
2 1
2 1
2 1
Notez:
( )
( )
2 1
2 1
c c
c c i
tg
+


( ) ( )j [
( ) ( )

+
+
+ +


cos
sin sin cos cos
sin cos
2 1
2 1
t t
c c e t x
t tg t c c e t x
t
t
dar cos se poate exprima n functie de tg prin relatia cunoscut din trigonometrie:
+

2
1
1
cos
tg
deci
( )
( )
2
2 1
2
2 1
1
1
cos
c c
c c
+


2 1
2 1
2
2 2 1
2
1
2
2 2 1
2
1
2 1
2
2 2
cos
c c
c c
c c c c c c c c
c c +

+ + +
+
(2.17)
10 din 163
deci x(t) va deveni:
( ) ( )

t e c c t x
t
cos 2
2 1
(2.18)
Se observ c valoarea maxim a lui x(t) scade exponential cu timpul.
Notm:

2 1
2 c c iar ( ) t e c c
t


2 1
2
( ) ( )
( ) ( ) ( ) +
+

t t t x
sau t e t x
t
cos
cos
(2.19)
unde ( )
t
e t


si se reprezint ca n figura 2.2
Fig. 2.2
O astfel de miscare se numeste miscare oscilatorie armonizat. Se observ c
amplitudinea A(t) este exponential scztoare n timp, amortizarea oscilatiei depinznd de
factorul de amortizare o. Pentru a caracteriza modul n care se amortizeaz o oscilatie se
utilizeaz decrementul logaritmic definit ca fiind logaritmul natural al raportului valorilor
elongatiilor maxime succesive de aceeasi parte a pozitiei de echilibru.
( )
( ) T t
t
+

ln (2.20)
( )


+

e e
e
T t
t
1
ln ln (2.21)
T fiind pseudoperioada
2 2
0
2 2

(2.22)
( )
t
e t

daca facem


1
t
( )
e
e


1
(2.23)
deci


1
este timpul n care amplitudinea scade de e ori si se numeste timp de relaxare.
n cazul frecrilor mari
0
> solutia ecuatiei caracteristice va fi:
2
0
2
2 , 1
t Notez
2
0
2
q .
11 din 163
Deci q t
2 , 1
(2.24)
Rezult c:
( ) ( )
qt qt t
e c e c e t x

+
2 1
(2.25)
Dac introducem functiile:
2
x x
e e
shx

si
2
x x
e e
chx

+
(2.26)
se observ c: shx chx e
x
t
t
deci:
( ) ( ) ( ) j [ shqt c c chqt c c e t x
t
2 1 2 1
+ + +

(2.27)
Se observ c ecuatia de miscare nu mai este periodic, deci nu mai au loc oscilatii,
miscarea amortizndu-se. Modul cum are loc amortizarea depinde de viteza initial imprimat
sistemului.
Modul de variatie a functiei x(t) este reprezentat n figura 2.3:
Fig. 2.3
Cunoasterea modului de amortizare este important n tehnica pentru construirea
amortizoarelor de oscilatii ale diferitelor instalatii.
Un caz particular foarte important al miscrii oscilatorii este cazul cnd nu exist fort
de rezistent (caz ideal). O asemenea miscare se numeste miscare oscilatorie armonic.
Dac o = 0 ecuatia miscrii devine:
( ) ( )
0 0
cos + t t x (2.28)
Mobilul oscileaz ntre dou extreme A si A n jurul pozitiei de echilibru,
amplitudinea rmnnd constant. Are loc o transformare a energiei cinetice n energie
potential si invers, dar energia total se conserv n absenta interactiunilor cu mediul.
2.3 Energia oscilatorului n micarea oscilatorie armonic
n aceast miscare oscilatorul are n fiecare moment o energie cinetic si o energie
potential datorat fortei elastice (la extreme 0
C
, iar n pozitia de echilibru 0

).
Energia cinetic va fi
2
2
v m
C

, iar energia potential elastic
2
2
x k

.
12 din 163
Energia total a oscilatorului armonic va fi:
2 2
2 2
kx mv
C
+ +

(2.29)
dar
( )
( )
( )
0 0 0
0 0
sin
cos
+
+
t
dt
t d
t x v (2.30)
deci energia total devine:
( ) ( )
2
cos
2
sin
0 0
2 2
0 0
2 2 2
0
+
+
+

t k t m
(2.31)
dar
2
0
2
0
m k
m
k
nlocuind n formula energiei totale, vom obtine:
( ) ( )
2
cos sin
0 0
2 2 2
0 0 0
2 2 2
0
+ + +

t m t m
(2.32)
deci energia total devine:
2
2 2
0


m
(2.33)
n lipsa interactiunilor oscilatorului cu mediul, conform principiului conservrii
energiei E = constant.
Dac reprezentm grafic energia potential n functie de elongatie conform relatiei:
2
2 2
0
x m

vom obtine o parabol, la care fiecare ordonat reprezint energia potential, iar
prelungirea sa (punctat) reprezint energia sa cinetic +
C
fiind constant (figura
2.4).
Figura 2.4
2.4 Bilanul energetic n micarea oscilatorie amortizat
n miscarea oscilatorie amortizat sistemul oscilant (oscilatorul) fiind n interactiune cu
mediul, va ceda acestuia energie: acest proces este numit disiparea energiei. Pentru a gsi
modul n care se disip energia vom pleca de la ecuatia diferential a miscrii n forma
original, dat de (2.5) si o nmultire cu viteza dt dx v :
13 din 163
dt
dx
kx
dt
dx
dt
x d
m + + 0
2
2
(2.34)
0
2
2
+
,
_

+
dt
dx
kx
dt
dx
dt
x d
dt
dx
m (2.35)
Se observ prin verificare direct c:
1
1
]
1

,
_


2
2
2
2
1
dt
dx
dt
d
dt
x d
dt
dx
si c:
( )
2
2
x
dt
d k
dt
dx
kx
deci relatia devine:
( ) 0
2 2
2
2 2
+
,
_

+
1
1
]
1

,
_

x
dt
d k
dt
dx
dt
dx
dt
d m
(2.36)
Dar m/2 si k/2 sunt constante, deci pot fi introduse n derivate.
0
2 2
2
2 2

,
_

+
,
_

+
1
1
]
1

,
_

kx
dt
d
dt
dx
dt
dx m
dt
d
Sau
2
2
2
2 2

,
_


1
1
]
1

+
,
_

dt
dx kx
dt
dx m
dt
d
dar v
dt
dx
, deci
2
2 2
2 2
v
kx mv
dt
d

1
]
1

+ (2.37)
+
2 2
2 2
kx mv
(2.38)
reprezint energia total a sistemului oscilant, deci:
2
v
dt
d

0 0
2 2
< > v v de unde 0 <

dt
d
(2.39)
Dac derivata unei functii este negativ, atunci functia este descresctoare, deci
energia sistemului scade. Maximul de scdere este n momentul cnd v este maxim.

dt
d
2
1
(2.40)
se numeste functie de disipatie a sistemului, si caracterizeaz modul n care sistemul cedeaz
energie mediului.
14 din 163
2.5 Micarea oscilatorie ntreinut
Studiind miscarea oscilatorie amortizat, am constatat c sistemul oscilant pierde n
mod continuu energie.
n multe situatii din tehnic, este necesar s se mentin amplitudinea unei oscilatii
constant. n acest caz vom face ca sistemul s primeasc din exterior impulsuri periodice care
s compenseze pierderile de energie ale sistemului. O astfel de situatie se ntmpl la ceasurile
mecanice unde oscilatia pendulului sau a balansierului este mentinut cu amplitudine
constant cu ajutorul mecanismului ancor-clinchet, pierderile de energie fiind compensate de
energia potential acumulat n sistemul de greutti sau ntr-un resort spiral.
Vom studia n continuare efectul unei forte oscilante asupra unui sistem oscilant.
Deci pe lng forta elastic (-kx) si forta de frecare vscoas
,
_


dt
dx
mai actioneaz
o perturbatie extern care variaz armonic n functie de timp.
( ) t F t F
1
cos
deci ecuatia diferential a miscrii devine:
t F kx
dt
dx
dt
x d
m
1
2
2
cos + + (2.41)
Solutia unei astfel de ecuatii se compune din doi termeni:
1
x care este solutia ecuatiei
omogene (fr membrul drept), solutie care a fost deja studiat si un termen
2
x de forma
termenului liber. Deci:
( ) ( ) ( ) t x t x t x
2 1
+ (2.42)
Pentru ( ) t x
1
: ( ) ( ) +

t e t x
t
cos
1
n care stim c:
2 2
0
(pseudopulsatia).
Pentru ( ) t x
2
: stiind c ( ) t F t F
1
cos l vom cuta pe ( ) t x
2
sub aceeasi form
armonica.
( ) ( )
1 1 2
cos + t t x (2.43)
(O forta externa oscilatorie provoac tot o oscilatie de amplitudine B si faz initial
1
)
Solutia ecuatiei diferentiale va fi:
( ) ( ) ( )
1 1 1
cos cos + + +

t t e t x
t
(2.44)
Dup un timp suficient de lung t >> t primul termen devine neglijabil 0
t
e ; nu rmne
dect ( ) t x
2
care va trebui s satisfac ecuatia original. Pentru aceasta calculm
dt
dx
2
si
2
2
2
dt
x d
si le introducem n ecuatia original. Astfel:
( )
( )
1 1
2
1
2
2
2
1 1 1
2
cos
sin
+
+
t
dt
x d
t
dt
dx
(2.45)
Introducnd n ecuatie vom obtine:
( ) ( ) ( ) t F t k t t m
1 1 1 1 1 1 1 1
2
1
cos cos sin cos + + + + (2.46)
Pentru a simplifica vom scrie ( ) j [
1 1 1 1
cos cos + t F t F si vom dezvolta
cosinusul diferentei. Deci:
15 din 163
( ) ( ) ( )
( ) ( )
1 1 1 1 1 1
1 1 1 1 1 1 1
2
1
sin sin cos cos
cos sin cos
+ + +
+ + + +
t F t F
t k t t m
( ) ( ) ( ) ( ) 0 sin sin cos cos
1 1 1 1 1 1 1
2
1
+ + + + t F t F k m
deci:
( )
2
1 1
cos m k F si
1 1
sin F (2.47)
Calculm
1
sin si
1
cos si facem 1 cos sin
1
2
1
2
+
( )
1
2
2
2
1
2
2
2 2
1
2


+

F
m k
F
; ( ) j [
2 2
1
2
2
2
1
2
F m k + (2.48)
Amplitudinea miscrii fortate devine:
( )
2
1
2
2
2
1
+

m k
F
dar
2
0
m k si m 2
( )
2
1
2 2
2
2
1
2
0
4 +

m m m
F
deci
( )
2
1
2
2
2
1
2
0
4 +

m
F
(2.49)
si
2
1
2
0
1
1
1
1
2
cos
sin

tg (2.50)
Rezonana
Se observ c pe msur ce pulsatia oscilatiei exterioare, perturbatoare tinde ctre
pulsatia proprie de oscilatie a sistemului, amplitudinea oscilatiei fortate creste (aceasta n lipsa
frecrilor) foarte mult (); n prezenta frecrilor B au un maxim. Fenomenul se poate explica
prin faptul c la o anumit pulsatie sistemul absoarbe foarte mult energie de la sursa
exterioar de energie (cea care ntretine oscilatia).
n aceast situatie spunem c sistemul oscilant si sistemul perturbator exterior sunt n
rezonant.
Ne propunem s calculm maximul functiei ( ) .
Pentru ca functia s prezinte un extrem este necesar ca:
( )
0
1
1


d
d
(2.51)
( ) ( )
( ) j [
0
4
4 2
3
2
1
2
2
2
1
2
0
1
2
1
2
1
2
0
1
1

+

t


m
F
d
d
(2.52)
deci:
( ) 0 2
2 2
1
2
0

2 2
0 1
2 2
0
2
1
2 2 (2.53)
pe care l introducem n ( )
1
; deci:
16 din 163
2 2
0
max
2

m
F
(2.54)
max
n general atinge valori mult mai mari dect A amplitudinea oscilatiei libere.
Dac ( ) , 2
2 2
0
nu are nici un maxim n domeniul valorilor reale ale lui
1
, nu se
produce rezonanta.
Daca 0 , nu exist nici o amortizare si deci pentru
max 0 1
, .
n unele domenii ale mecanicii rezonanta poate duce la aparitia unor vibratii cu
amplitudine foarte mare care poate produce deteriorarea unor piese n miscare.
2.6 Reprezentarea mirilor oscilante
1. Reprezentarea grafic const n reprezentarea grafic a sinusoidelor si operatii cu
aceste reprezentri. Este o metod complicat si greoaie.
2. Reprezentarea analitic: se scriu mrimile oscilante sub forma oscilatiilor care le
reprezint ( ) ( ) ( ) ( )
2 2 2 2 1 1 1 1
sin ; sin + t t x t t x etc. si se opereaz cu ele ca atare.
De asemenea si aceast metod creeaz complicatii de calcul.
3. Reprezentarea fazorial (Fresnel) sau vectorial: se reprezint mrimile oscilante
prin fazori.
Un fazor este un vector simbolic, avnd originea n originea sistemului de axe XOY,
avnd modulul egal cu amplitudinea mrimii oscilatorii reprezentate, fcnd n momentul t cu
axa OX un unghi egal cu faza
0
+ t si rotindu-se cu o vitez unghiular egal cu pulsatia
mrimii reprezentat n figura 2.5
Figura 2.5
Se observ c proiectia acestui fazor pe axele OX respectiv OY reprezint oscilatii
armonice
17 din 163
( ) ( )
( ) ( )
0
0
sin
cos
+
+
t t y
t t x
(2.55)
Astfel operatiile cu mrimi oscilante se reduc la operatii de compunere si
descompunere de vectori fiind valabile toate regulile, de adunare, scdere si nmultire a
vectorilor. Este o metoda foarte mult utilizat n electrotehnic.
4. Reprezentarea complex
Atasm planului XOY n care este reprezentat fazorul , un plan complex: figura 2.6.
Figura 2.6
n electrotehnic se utilizeaz 1 j . Mrimea oscilant x(t) n complex o vom nota
cu x(t). Vrful fazorului va reprezenta un numr complex avnd ca parte real
( ) + t x cos Re si ca parte imaginar ( ) + t x sin Im deci numrul complex care
reprezint fazorul n planul (+1;0;+i) va fi:
( ) ( ) ( ) ( ) j [ + + + + + +
+
t i t t i t sin cos sin cos x
sau
x Im i Rex x
(2.56)
Folosind formula lui Euler vom obtine:
( ) +

t i
e x unde x x
2 2
Im Re + (2.57)
A se mai poate calcula nmultind pe x cu conjugata sa x

x x
2
(2.58)
2.7 Compunerea oscilaiilor
2.7.1 Compunerea oscilaiilor paralele de aceeai pulsaie (sintone)
Vom aborda aceast compunere prin metoda complex. Considerm un corp supus
simultan actiunii a dou oscilatii paralele si de aceeasi frecvent, care ns au amplitudini si
faze initiale diferite. Le vom reprezenta prin dou numere complexe:
( )
1
1 1
+

t i
e x si
( )
2
2 2
+

t i
e x
Va rezulta o oscilatie compus (rezultant) care va avea amplitudinea A si faza initial
, pe care ne propunem s le determinm.
X reprezint n complex rezultanta oscilant, deci:
( ) ( ) + +
+ +
t i t i
e e x x x
2 1 2 1
(2.59)
( ) ( )
j [
( ) ( )
j [
+ + + +
+ +
t i t i t i t i
e e e e xx
2 1 2 1
2
(2.60)
( ) ( ) 2
2 2 1 2 1
2
1
2
2 1 1 2
+ + +
+ + t t i t t i
e e
deci
( ) ( )
j [
1 2 1 2
2 1
2
2
2
1
2
+ + +
i i
e e (2.61)
18 din 163
Utiliznd relatiile lui Euler:
+

cos 2
i i
e e obtinem:
( )
1 2 2 1
2
2
2
1
2
cos 2 + +
si ( )
1 2 2 1
2
2
2
1
cos 2 + + (2.62)
Faza initial rezultant
( ) ( )
2 1 2 1
2 1 2 1 2 1

+ + +
i i t i i t i i t i
e e e e e e e x x t x (2.63)
Utiliznd din nou relatiile lui Euler si grupnd n parte real si parte imaginar vom avea:
( ) ( ) ( ) j [
2 2 1 1 2 2 1 1
sin sin cos cos + + +

i e t x
t i
(2.64)
Notm
2 2 1 1
cos cos cos + si
2 2 1 1
sin sin sin + (2.65)
( ) ( )
( ) +
+
t i i t i t i
e e e i e t x sin cos
Deci faza miscrii rezultante este tocmai introdus de noi.
Prin urmare
2 2 1 1
2 2 1 1
cos cos
sin sin
cos
sin
+
+

tg (2.66)
2.7.2 Compunerea oscilaiilor paralele cu pulsaii diferite
S analizm acum situatia cnd
2 1
.
Repetnd calculele de la situatia precedenta va rezulta:
( ) j [
1 2 2 1 2 1
2
2
2
1
cos 2 + + + t (2.67)
deci amplitudinea miscrii rezultante depinde de timp.
max
atunci cnd ( ) j [ 1 cos
1 2 2 1
+ t
deci:
2 1 2 1
2
2
2
1 max
2 + + + (2.68)
min
atunci cnd ( ) j [ 1 cos
1 2 2 1
+ t
deci:
2 1 2 1
2
2
2
1 min
2 + (2.69)
Amplitudinea oscilatiei rezultante se va modifica ntre
2 1
+ si
2 1
dac
1 2
.
Pentru ( ) 2
1 2
t avem maxim. S notm cu t timpul dup care apare al doilea
maxim.
Deci: ( )( ) + 4
1 2
t (2.70)
Fcnd diferenta obtinem
1 2
2

(2.71)
Deci amplitudinea miscrii se va modifica ntre
max
si
min
cu perioada t: figura 2.7.
19 din 163
Fig. 2.7
Oscilatiile n care amplitudinea variaz n timp se numesc bti. n aparatura de
receptie radiotelegrafic exist oscilatorul beat a crui frecvent se poate modifica manual n
asa fel nct radiotelegrafistul, prin sesizarea btilor, s poat separa auditiv un emittor de
altul.
2.7.3 Compunerea oscilaiilor perpendiculare, de aceeai frecven
S admitem c un corp este supus simultan la dou miscri oscilatorii armonice, una
efectundu-se pe axa OX si cealalt pe OY. ntre ele exist un defazaj . Admitnd (prin
alegerea sistemului de referint) c faza initial a miscrii pe axa OX este nul, ecuatiile de
miscare vor fi:
t x cos si ( ) + t y cos (2.72)
t
x

cos , iar

sin 1 sin
2
2
x
t sau

sin sin cos cos t t


y
nlocuim t cos si t sin , deci:

sin 1 cos
2
2
x x y
sau

y x x
cos sin 1
2
2
se ridic la ptrat si se obtine:
2
2
2
2
2
2
2
2
cos
2
cos sin 1

,
_

y xy x x
sau
( )
2
2
2 2
2
2
2
cos
2
cos sin sin


y xy x
sau

2
2
2
2
2
sin cos
2xy y x
(2.73)
Aceasta formul reprezint ecuatia unei eclipse nscrise ntr-un dreptunghi cu laturile
2A si 2B, ale crei laturi nu coincid cu axele OX si OY si sunt rotite cu un unghi

cos
2
2
2 2
tg (2.74)
20 din 163
Figura 2.8
- Pentru k 2 ecuatia elipsei devine 0
2
2
2
2
2

y xy x
sau 0
2

,
_

y x
sau x y

deci dreapta AC (2.75)


- Pentru ( ) + 1 2k , ecuatia devine 0
2
2
2
2
2

y xy x
sau x y

adic dreapta BD (2.76)


- Pentru alte valori ale lui se obtin elipse cu diferite excentricitti si nclinri fat de axe.
Fig. 4.10 Elipse stngi
Fig. 4.11 Elipse drepte
n cazul cnd pulsatiile celor dou miscri armonice nu mai sunt egale, n functie de
diferenta de faz si de raportul amplitudinilor, se obtin figuri mai complicate numite figurile
lui Lissajaus. Curbele obtinute sunt curbe nchise doar dac
2
1
2
1
k
k

unde
1
k si
2
k sunt
numere ntregi.
Cunoscnd
1
si determinnd raportul
2
1
k
k
se poate determina o pulsatie necunoscut
2
. De regul vizualizarea se face pe ecranul unui osciloscop.
2.8 Descompunerea mirii periodice
S-a constatat c, dac se suprapun mai multe miscri oscilatorii armonice, miscarea
rezultant nu mai este o oscilatie armonic. Oscilatiile care apar n tehnic sunt n general
oscilatii nearmonice. De mare important n studiul oscilatiilor este descompunerea unei
oscilatii nearmonice n oscilatii armonice, care pot fi studiate mult mai usor. Matematicianul
21 din 163
francez Fourier a rezolvat aceast problem prin demonstrarea unei teoreme care se enunt n
felul urmtor:
O functie y = f(t) continu pe intervalul de la
1
t la +
1 2
t t se dezvolt ntr-o serie de forma
( ) ( )

+ +
1
0
sin cos
n
n n
t n C t n t f y (2.77)
Coeficientii
n n
C , ,
0
sunt:
( )


o
dt t f
1
0
; ( )


0
cos
2
tdt n t f
n
si ( )

0
sin
2
tdt n t f C
n
(2.78)
Conditii: - y sa fie finit
- s aib un numr finit de maxime si minime
- s aib un numr finit de discontinuitti
Deci orice oscilatie nearmonic se poate scrie n felul urmtor:
( ) ( ) ( ) ( ) ... 3 sin 3 cos 2 sin 2 cos sin cos
3 3 2 2 1 1 0
+ + + + + + + t C t t C t t C t t f
primul termen se numeste termen de ordin 0, al doilea termen de ordinul I sau fundamental
(armonica fundamental), iar termenii de ordinul superior sunt armonice superioare. Deci
orice oscilatie, indiferent de forma lui f(t), dac ndeplineste conditiile teoremei Fourier poate
fi considerat ca o suprapunere de oscilatii armonice. Seria fiind convergent, amplitudinile
armonicelor scad cu ordinul lor. Seria const deci dintr-un termen constant si un numr infinit
de oscilatii cu pulsatii e (fundamentala), 2e prima armonica, 3e a doua, etc.
22 din 163
Capitolul 3
Unde elastice
3.1 Propagarea oscilaiilor n medii elastice
S considerm un mediu elastic. Acesta este un mediu continuu format din puncte
materiale ntre care se exercit forte elastice. Dac un punct al mediului este perturbat (scos
din pozitia de echilibrare) el va oscila. Acest punct fiind legat de punctele nvecinate prin forte
de tip elastic, va transmite impulsul su acestor puncte care vor oscila si ele. Astfel, din
aproape n aproape, toate punctele mediului vor ncepe s oscileze.
Acest fenomen de transmitere a unei perturbatii ntr-un mediu elastic se numeste und
elastic. Punctul care prin oscilatie a dat nastere undei, se numeste surs.
Se pot da foarte multe exemple: o coard elastic lovit, undele care se propag pe
suprafata apei dup cderea unei pietre, sunetul, etc.
Locul geometric al punctelor celor mai deprtate de surs, atinse la un moment dat de
miscarea oscilatorie se numeste front de und, iar locul geometric al punctelor atinse n acelasi
moment de miscarea oscilant se numeste suprafat de und.
Dac oscilatiile se efectueaz pe directia de propagare a undei, aceasta se numeste
und longitudinal, iar dac oscilatia se produce perpendicular pe directia de propagare, unda
se numeste transversal.
Distanta pe care oscilatia s-a propagat ntr-o perioad n lungul directiei de propagare
se numeste lungime de und.
Notm cu c viteza de propagare a undei:


c
T c (3.1)
ntr-un mediu elastic, particulele care alctuiesc mediul nu se propag odat cu unda,
ele nu execut dect miscri oscilatorii n jurul pozitiei de echilibru. Ceea ce se propag este
energia si impulsul.
3.2 Ecuaia de propagare a undelor elastice
3.2.1 Ecuaia de propagare a unei unde elastice transversale pe o coard infinit de
lunga
Dac un punct al corzii este supus unei perturbatii, aceasta se va propaga n lungul
corzii dnd nastere la o und transversal. Fiecare punct al corzii oscileaz avnd o elongatie
(x,t).
Considerm un element infinitezimal din coard, de lungime dx si mas dm, coarda
fiind solicitat la ntindere cu tensiunea T.
23 din 163
Figura 3.1
Se remarc faptul c rezultanta fortelor elastice care readuc elementul de coard n
pozitia de echilibru este
y y 2 1
deci conform principiului II al lui Newton:
a dm
y y

2 1
( ) t x a ,
dar
( )
2
2
,
t
t x a


& & si sin
1 1y
, iar ( ) d
y
sin
2 2
(3.2)
( )
1
1
1
]
1

+

d 1sind cosd Dar
cos sin cos sin sin
sin sin
2 1
d d
d
y y
(3.3)
d
y y
cos
2 1
Se stie c ( ) d d cos sin (3.4)
Deci ( )
2
2
sin
dt
dm d

(3.5)
Dar lungimea elementului de coard fiind extrem de mic si unghiul u este foarte mic, deci
tg sin . nlocuind in (3.5) obtinem:
( )
2
2
dt
dm tg d

(3.6)
Cu aproximatie foarte bun
x
tg



2
2
2
2
t
dx
x


sau
2
2
2
2
t x


Notam

c :
2
2
2 2
2
1
t c x


(3.7)
Se observ prin analiz dimensional c c are dimensiunea unei viteze si este chiar
viteza de propagare a undei pe coard (aceast afirmatie va fi demonstrat ulterior).
24 din 163
3.2.2 Ecuaia de propagare a unei unde elastice longitudinale printr-o bar
Dintr-o bar de lungime infinit, cu densitatea p, sectiunea S si modulul de elasticitate
E, considerm un element de lungime dx.
Datorit propagrii undei, acest element de bar la momentul t este comprimat cu d si
va rspunde actiunii fortei perturbatoare F
r
cu o reactiune F d F
r r
+ datorndu-se inertiei, forta
rezultant fiind F F d F
r r r
+
Figura 3.2
Deci conform principiului II al lui Newton
a dm F F d F +
r r r
(3.8)
sau
2
2
t
dm dF


Forta F fiind o forta elastic, putem aplica legea lui Hooke:
x
SE F
x l
l
l
l
E
S
F



1
1
1
1
]
1

0
0
(3.9)
Pentru a-l afla pe dF vom diferentia relatia si obtinem:
dx
x
SE
x
d SE dF
2
2



,
_


(3.10)
deci
2
2
2
2
t
dm dx
x
SE


E
c
t x
t x
E
punand
E
sau
2
2
2
2
2
2
2
2
(3.11)
dar Sdx dv dm
obtinem ecuatia diferential de propagare a unei unde longitudinale pe bar:
2
2
2 2
2
1
t c x


(3.12)
unde, dimensional, deducem c viteza de propagare a perturbatiei pe bar este:

E
c (3.13)
25 din 163
3.2.3 Ecuaia de propagare a unei unde superficiale transversale pe o plac
Dac o plac elastic este perturbat, ntr-un punct al ei, pe suprafata plcii se vor
produce unde superficiale care se vor propaga pe ambele directii x si y.
Vom lua n considerare un element de plac, de lungime dx si ltime dy. Marginile
plcii sunt solicitate de o forta F
r
datorat deformrii plcii. Notm cu T forta care revine pe
unitatea de lungime
l
F
. Forta deformatoare F
r
rmne tangent la placa deformat, dar va
da componente n planul orizontal si n cel vertical, dup cum se vede n figura 3.3:
Figura.3.3
Cu exceptia situatiei bidimensionale se va observa analogia figurii cu cea de la coard.
Rezultanta fortelor care readuc placa n planul xOy va fi:
+ + d F d F F F F F dR
y x yz yz xz xz z
cos cos
2 1 2 1
( ) ( ) + sin sin d F d F
y x
(3.14)
dar unghiurile fiind foarte mici putem face aproximrile:
x
tg


sin
si
y
tg


sin
deci rezultanta fortelor verticale devine:
2
2
2
2
y
F dx
x
F dR
y x z


(3.15)
Conform principiului II al lui Newton, aceast rezultant va fi egal cu dma.
Dar dy F
x
si dx F
y

Notm cu
dS
dm
(masa unittii de suprafat a plcii sau densitatea superficial), deci
dS dm sau dxdy dm . nlocuind n expresia rezultantei si egalnd vom obtine:
26 din 163
2
2
2
2
2
2
t
dxdy dy
y
dx dx
x
dy


(3.16)
sau
2
2
2
2
2
2
t y x


(3.17)
Pentru a satisface omogenitatea dimensional a formulei este necesar ca

c s
reprezinte o vitez. Ecuatia diferential a undei va fi:
2
2
2 2
2
2
2
1
t c y x


(3.18)
Se remarc faptul c bidimensionalitatea undei a introdus n ecuatia de propagare
termenul
2
2
y

, iar viteza de propagare depinde de T adic forta care actioneaz pe unitatea de
lungime si de o densitatea superficial.
3.2.4 Ecuaia de propagare a unei unde elastice tridimensionale
n cazul cel mai general, ntr-un mediu elastic, unda se propag n toate directiile (n
mod longitudinal de exemplu, sunetul). Putem extinde cu usurint rezultatele obtinute la
punctele precedente, n felul urmtor:
- tridimensionalitatea unei va introduce n primul membru al ecuatiei undei nc o derivat
partial de ordinul II, respectiv
2
2
z

;
- viteza de propagare va fi
q
p
c

(3.19)
Considernd c miscrile suferite de masa de gaz sunt suficient de rapide pentru a nu
face schimb de cldura cu mediul, transformrile acesteia sunt adiabatice.
Revenind la ecuatia undei tridimensionale prin generalizare obtinem:
2
2
2 2
2
2
2
2
2
1
t c z y x


(3.20)
Aceast expresie se poate scrie simbolic n modul urmtor:
2
2
2 2
2
2
2
2
2
1
t c z y x

,
_

(3.21)
Entitatea matematic

,
_


2
2
2
2
2
2
z y x
(3.22) se numeste operatorul lui Laplace sau
mai pe scurt laplacian. Astfel ecuatia undei se scrie:
2
2
2
1
t c

(3.23)
care se mai poate pune si sub forma 0
1
2
2
2

,
_



t c
(3.24)
27 din 163
Entitatea

,
_



2
2
2
1
t C
(3.25)
se numeste operatorul lui dAlambert sau dalambertian deci: 0 W (3.26)
3.3 Soluia ecuaiei undelor
n continuare se pune problema gsirii solutiei undelor ecuatiei:
2
2 2
1
c t

.
Solutia acestei ecuatii diferentiale a fost studiat de matematicieni si s-a stabilit c depinde de
conditiile initiale si de frontier. Forma suprafetei de unde depinde de forma sursei care a
produs perturbatia si de propriettile mediului.
3.3.1 Soluia ecuaiei de propagare a undelor pe o coard
S considerm o coard infinit, omogen; dup cum am vzut, ecuatia de propagare a
undei pe ea, este dat de ecuatia:
( ) ( )
2 2
2
2 2
, , x t x t
c
t x


S presupunem c unda este propagarea unei miscri oscilatorii armonice, provenind
dintr-o surs O care oscileaz armonic. Ne propunem s gsim elongatia oscilatiei, ( ) , x t a
unui punct M de pe o coard situat la distanta x de O si la momentul t.
Dac sursa O oscileaz armonic, ecuatia sa de oscilatie va fi ( ) t t cos , 0
(admitnd faza initiala egala cu 0).
Dac mediul l considerm nedisipativ, ecuatia de oscilatie a punctului M va fi identic
ca form, dar se va produce mai trziu, unda propagndu-se cu viteza finit c, deci timpul de
ntrziere va fi
c
x
.
Deci: ( )

,
_



,
_



Tc
x
t A
c
x
t A t x
2
cos cos , ; ( )

,
_


c
x
t A t x cos ,
( )

,
_


x
t A t x
2
cos , .
Aceast solutie dedus din considerente empirice (studiat de altfel si n liceu) este o
solutie particular a ecuatiei diferentiale de propagare a undei pe coard. Aceast afirmatie
poate fi verificat simplu n felul urmtor:
( )

,
_



c
x
t A t x cos , ;

,
_


c
x
t A
c x
sin ;

,
_


c
x
t A
t
sin ;
28 din 163

,
_


c
x
t A
c x
cos
2
2
2
2
;

,
_


c
x
t A
t
cos
2
2
2
.
Se vede c:

,
_


,
_



c
x
t A
c
c
c
x
t A cos cos
2
2
2 2
Aceast solutie este doar o solutie particular valabil n conditiile enuntate anterior,
dar exist si o infinitate de alte solutii. Se observ c orice solutie de forma urmtoare:
( )

,
_

+ +
,
_


c
x
t f
c
x
t f t x
2 1
, (3.27)
unde f
1
si f
2
sunt functii arbitrare, este o solutie a ecuatiei undelor pe coard.
Verificare: Notm
c
x
t si
c
x
t + (3.28)
c
1
d
df
c
1
d
df
x d
df
x d
df
x
2 1 2 1

+
,
_


(3.29)

,
_

,
_

,
_


2
2
2
2
1
2
2 2
2
2
2
1
2
2
2
d
f d
d
f d
c
1
x c
1
d
f d
x c
1
d
f d
x
(3.30)


d
df
d
df
t d
df
t d
df
t
2 1 2 1
(3.31)
2
2
2
2
1
2
2
2
d
f d
d
f d
t
+


(3.32)
deci, nlocuind n ecuatia undelor monodimensionale pe coard vom avea:

,
_

2
2
2
2
2
1
2
2
2
2
2
2
1
2
d
f d
d
df
c
1
c
d
f d
d
f d
Prin urmare solutia ( )
,
_

+ +
,
_


c
x
t f
c
x
t f t , x
2 1
este o solutie a ecuatiei, iar functiile
arbitrare
1
f si
2
f depind de forma si legea de oscilatie a sursei, de conditiile initiale si de
propriettile mediului.

,
_

c
x
t f
1
se numeste unda direct sau progresiv care se propag dinspre surs, iar

,
_

+
c
x
t f
2
unda regresiv sau indirect care se propag spre surs.
29 din 163
3.3.2 Unda sferic
n cazul n care propagarea undei nu este limitat la o singur directie ca n cazul
propagrii pe o coard, elongatia punctelor materiale ale mediului, la un moment t nu depinde
doar de coordonata x, ci si de coordonatele y si z deci ecuatia undei va avea forma general:
2
2
2
t c
1


sau
2
2
2 2
2
2
2
2
2
1
t c z y x


Dac sursa este punctiform si mediul elastic este omogen si izotrop, suprafetele de
und vor avea forma sferic. Acest lucru se justific foarte simplu prin faptul c n acest caz
propagarea se face n toate directiile n mod identic. Tinnd cont de simetria sferic a
problemei este comod s trecem de la coordonatele carteziene la coordonatele sferice: , , r
ca n figura 3.4
x = r sincos ; y = r sinsin ; z = r cos
Figura 3.4
n coordonate sferice expresia operatorului Laplace va fi (vezi cursul de algebr):
( )
2
2
2 2 2 2
2
2 2
2
sin r
1
r
ctg
r
1
r r
2
r
, , r

+


+


+


(3.33)
n cazul mediului omogen si izotrop, elongatia nu poate s depind de ,
(comportamentul undei este acelasi n toate directiile) deci 0


0


Prin urmare, din laplaceian nu rmne dect componenta radial:
r r
2
r
2
2
r



Tinnd cont de aceste lucruri ne propunem s studiem modul de dependent a lui
de r:
( )
1
]
1

1
]
1

1
]
1


+
,
_


r
r
r r
1
r
r
r r
1
r r
r
r r r
1
r r
2
r
2
2
(3.34)
Deci ecuatia undelor sferice devine:
( )
2
2
2 2
2
t c
1
r
r r
1

(3.35)
30 din 163
dar la un moment t, r este constant deci se poate introduce n derivat:
( ) ( )

r
t c
r
r
2
2
2 2
2
1
Notnd r F ecuatia devine:
2
2
2 2
2
1
t
F
c r
F

(3.36)
Se observ c aceast ecuatie diferential are aceeasi form ca si ecuatia
unidimensional a undelor, pentru care am gasit solutia. Deci:

,
_

+ +
,
_


c
r
t f
c
r
t f F
2 1
(3.37)
deci:
1
]
1

1
]
1

,
_

+ +
1
]
1

,
_


c
r
t f
c
r
t f
r
2 2 1 1
1
(3.38)
1
f si
2
f fiind functii arbitrare, iar
1
si
2
constante care se determin din conditiile initiale.
n concluzie, constatm c amplitudinea undei sferice scade cu distanta. Aceast
afirmatie poate fi demonstrat si pe cale energetic.
Energia emis de surs ntr-o perioad, se rspndeste ntr-un volum cresctor. Dac
distanta de la surs este mare energia emis ntr-o perioad este cuprins ntr-un volum cuprins
ntre dou sfere cu razele r si r + . Deci:
( ) ( )
3 3 2 2 3 3 3
3 3
3
4
3
4
3
4
r r r r r r V + + +

(3.39)
dar << r deci
2
si 0
3
de unde
2
4 r V .
Notnd cu W energia emis ntr-o perioad, densitatea de energie va fi:
a 4
2
r
W
W (3.40)
deci scade cu r
2
.
Stim c energia unui oscilator armonic este proportional cu A
2
conform relatiei:
2
2
kA
W ( )
2
0
m k
deci amplitudinea scade proportional cu A
2
cu distanta de la surs.
Argumentele functiilor f
1
si f
2
sunt
,
_


c
r
t
1
si
,
_

+
c
r
t
2
si se numesc faza undei
(progresive respective regresive), iar suprafata pentru care toate punctele au aceeasi faz se
numeste suprafat echifaz.
Ecuatia acestei suprafete va fi evident o sfer.
La un moment t = t
1
=> const
c
r
t
1
(3.41)
Diferentiem relatia 0
c
dr
dt ;
dt
dr
c (3.42)
deci c, viteza undei este de fapt viteza cu care se deplaseaz suprafata echifaz. Din acest
motiv se numeste vitez de faz.
31 din 163
3.3.3 Unda plan, neatenuat
n foarte multe situatii undele se studiaz la o distant foarte mare de surs, ntr-un
domeniu care are dimensiuni mici n raport cu distanta de la surs.
Figura.3.5
Solutia ecuatiei undelor sferice, pentru unda progresiv va fi cuprins ntre dou
extreme.

,
_



c
x
t f
R r
R r
1
1 1
1
(3.43)

,
_

+

+
c
x
t f
R r
R r
2
1 2
1
(3.44)
Sau pentru un punct
2 1
x x x => r constant.
Deci:
,
_


c
x
t f
r
1
1
= constant
,
_


c
x
t f
1
, amplitudinea fiind independent de distanta de
la surs, suprafetele echifaz, vor fi plane paralele aflate la distanta x fat de surs.
3.3.4 Unda armonic plan
Am constatat c orice oscilatie poate fi considerat ca o suprapunere de oscilatii
armonice, deci de o mare important este studierea undelor provocate de oscilatori armonici n
medii omogene si izotrope. Numim unda armonic plan o und armonic studiat ntr-un
domeniu restrns la o mare distant de surs.
Am vzut c ecuatia undei armonice care se propag unidimensional este:
( )
,
_

t
c
x
t A t x cos , (3.45)
unde
T


2
reprezint pulsatia, iar A amplitudinea (cst.), ceea ce va face ca aceast ecuatie
s reprezinte ecuatia unei unde armonice plane care se propaga pe OX. n conformitate cu cele
discutate la reprezentarea mrimilor armonice prin numere complexe aceast ecuatie se mai
poate scrie n felul urmtor:
32 din 163
( ) r k t i
Ae t x



Re ) , ( (3.46)
Figura 3.6
3.4 Energia transportat de undele elastice. Intensitatea undei elastice
Considerm un mediu elastic, prin care se propag o und armonic plan
longitudinal. Separm din acest mediu, un element de volum cilindric, de volum V suficient
de mic, n care mrimile
x

si
t

le putem considera constante.
Particulele mediului vor oscila sub actiunea undei si vor avea energie cinetic si
potential elastic E
c
respectiv E
p
.
Figura 3.7
Vb
t
mv
E
c

,
_


2
2
2 2

(3.47)
( )
2
2


k
E
c
(3.48)
este deformarea produs de und n elementul de volum V si lungime x.
Pentru a afla pe k plecm de la ecuatia lui Hooke:

x
SE
F
x
E
S
F
deci
x
SE
k

(3.49)
de unde: ( )
2
2


x
SE
E
p
(3.50)
deci x
x


(3.51)
33 din 163
( )
2
2
2
x
x x
SE
E
p

,
_


V
x
E
E
p

,
_



2
2
(3.52)
V
x
c
t
E E E
p c

1
1
]
1

,
_


+
,
_


+
2
2
2
2 2
(3.53)
Notm cu:
V
E
W

densitatea de energie.
1
1
]
1

1
1
]
1

,
_


+
,
_

2
2
2
2 x
c
t
W (3.54)
W= p
2
A
2
sin
2

,
_

c
x
t care depinde de distanta de la surs a elementului V si de
timp prin intermediul functiei sin
2

,
_

c
x
t . n fiecare moment vom avea o alt densitate de
energie. Vom calcula media densittii de energie n timp (pentru c receptorii obisnuiti nu pot
sesiza dect aceast medie):

,
_



c
x
t A W
2 2 2
sin
deci media lui W va fi determinat de media n timp a lui ( ) kx t
2
sin . Vom calcula media
ntr-o perioad a acestei functii:
<sin
2
(t-kx)> = ( ) ( ) ( )


T T
kx t d kx t
T
dt kx t
T
0
2
0
2
sin
1
sin
1
(3.55)
<sin
2
(t-kx)> =

2
0
2
sin
2
1
(t-kx)d(t-kx)
Notnd t-kx =


2
0
2 2
sin
2
1
sin d




2
0
4
0
4
0
2
0
2
2
1
2 sin
8
1
4
1
2 cos
4
1
2
1
2
1
sin d d (3.56)
deci valoarea medie a densittii de energie va fi:
2
max
2 2
2
1
2
1
v A W W (3.57)
Deci mediul n care se propag unda elastic posed n plus o energie datorat
propagrii undei. Numim intensitatea undei energia care trece n unitatea de timp prin unitatea
de arie a suprafetei perpendiculare pe directia de propagare a undei.
34 din 163
t S
E
I

(3.58)
c W
t
t c W
t S
S l W
I



(3.59)
Deci I reprezint densitatea superficial de putere. nlocuind pe W cu expresia
calculat anterior:
2 2
2
1
A c I (3.60)
Deci I depinde de propriettile oscilatorului prin e sau A si de ale mediului prin p si c.
Produsul cuantelor de material p si c: Z = pc se numeste impedanta acustic a mediului.
Sensul su fizic dup cum o arat si numele este o rezistent a mediului la propagarea undei.
Adoptnd urmtorul principiu de corespondent UF; I c se pot aborda unele probleme
de acustic folosind formalismul de la electricitate.
3.5 Reflexia i refracia undelor elastice
Dac o und elastic interactioneaz cu suprafata de separatie dintre dou medii cu
impedante elastice diferite, o parte din und se va reflecta ntorcndu-se n mediul din care
provine, iar o parte se transmite n al doilea mediu schimbndu-si directia de propagare adic,
se refract.
Notm cu
i
A amplitudinea undei incidente, cu
r
A amplitudinea undei reflectate si cu
t
A
amplitudinea undei transmise (refractate).
De asemenea notm cu i (unghi de incident) unghiul fcut de directia de propagare a
frontului de und cu normala la suprafata de separatie n punctul de incident I, cu
'
i unghiul
directiei de propagare a razei reflectate cu aceeasi normal si cu r unghiul format de raza
refractat cu normala.
Considerm c dintr-un punct A pleac raza incident si ajunge n I dup directia
vectorului
i
r
v
, raza avnd vectorul de und
i
k
v
(la fel
' '
;
i i
k r
v
v
pentru raza reflectat si
2 2
; k r
v
v
pentru
raza reflectat).
Figura 3.8
Vom scrie n punctul I ecuatia undelor, considernd undele ca fiind armonice plane.
) cos( ) (
i i i i i i
r k t A r
v
v
(3.61)
35 din 163
' '
'
cos( ) (
i i
i r i r
r k t A r
v
v
) (3.62)
) cos( ) (
i r r t i t
r k t A r
v
v
(3.63)
i x r
i
v
v
(3.64)
) 0 , 1 ),...( sin
2
cos(
) sin cos (
2
cos )
2
cos( ) (

1
]
1


j i i i i t A
i x i i j i t A r t A r
i
i i
i
i i i i
i
i i i i
v v v v
v v v
v v
(3.65)
) sin
2
cos(
) cos cos
2
cos )
2
cos( ) (
'
0
' '
i
x
t A
i x i i j i t A r t A r
r
r r
r
r r i r
r
r r i r

1
]
1


v v v
v v
(3.66)
) sin
2
cos(
) cos (sin
2
cos )
2
cos( ) (
r t A
i x j r i r t A r
t
t A r
t
t t
t
t t i i t t i t

1
]
1


v v v
v v
(3.67)
La suprafata de separatie unda trebuie s fie continu deci, impunem conditia de
continuitate.
t r i
+ (3.68)
deci: ) sin
2
( ) sin
2
cos( sin
2
cos
'
'
'
r x t A i x t A i x A
r
r t
i
i
r
i
i i

,
_

(3.69)
Dar aceast egalitate trebuie s fie adevarat pentru orice t si orice x ceea ce implic
urmtoarele egalitti:
r x t i x t i x t
r
r
i
i
i
i
sin
2
sin
2
sin
2
'
'
'

(3.70)
Deci
i i

r
ceea ce arat c perioada si frecventa undei nu se schimb si,
r
x
i
x
i
x
r i i
sin
2
sin
2
sin
2

(3.71)
i i
i i

sin sin
;
i
i
i
i

sin
sin
;
T c
T c
i
i
i
i

sin
sin
(3.72)
dar cum prin reflexie unda se ntoarce n mediul din care provine,
i i
c c

deci si sin i = sin i
sau i = i , ceea ce duce la cunoscuta lege a reflexiei.
Unghiul de incident este egal cu unghiul de reflexie.
Din egalitatea de mai sus mai obtinem :
r i
r i

sin sin
;
T c
T c
r
i
t
i
r
i

sin
sin
(3.73)
de unde obtinem expresia matematic a legii refractiei:
36 din 163
t
i
c
c
r
i

sin
sin
(3.74)
sau avnd urmtorul enunt:
raportul dintre sinusul unghiului de incident si sinusul unghiului de refractie este egal cu
raportul vitezelor de propagare a undei n cele dou medii (Legea Snell-Descartes).
De mare important practic (n acustic si hidroacustic) este s cunoastem
intensittile undei reflectate si a celei transmise.
Definim: coeficientul de reflexie R ca fiind raportul dintre intensitatea undei reflectate
si intensitatea undei incidente
i
i
I
I
R

si coeficientul de transmisie T ca fiind raportul dintre
intensitatea undei transmise si intensitatea undei incidente
i
r
I
I
T .
Vom calcula acesti coeficienti n cazul incidentei normale (i = 0).
n acest caz conditia de continuitate devine:
a) A
i
+A
r
= A
t
(3.75)
n plus utilizm si legea conservrii energiei din care rezult c intensitatea undei incidente
este egal cu suma intensittilor undelor reflectate si refractate:
r i i
I I I +

deci
2 2 2 2 2 2
2
1
2
1
2
1
t r r i i i
A z A z A z + (3.76) sau
b)
2 2 2
t r r i i i
A Z A Z A Z + (3.77)
Din a) si b) formm un sistem din care vom calcula A
r
si A
t
.

'


+
2 2 2
) (
t t r i i
t r i
A z A A z
A A A
(3.78)

'


+
t r r i i
t r i
A z A A z
A A A
) (
(3.79)
Z
i
A
i
+ Z
i
A
r
= Z
i
A
t
Z
i
A
i
Z
i
A
r
= Z
r
A
t
(3.80)
2Z
i
A
i
= (Z
i
+Z
r
)A
t
r i
i i
t
z z
A z
A
+

2
r i
r r i i i i
i
r i
i i
i t r
z z
A z A z A z
A
z z
A z
A A A
+


+

2 2
(3.81)
i
r i
r i
r
A
z z
z z
A
+

(3.82)

'

+
+
2 2 2
t r r i i i
t r i
A z A z A z
A A A
Se vede c, dac A
i
> 0 si z
i
> z
r
, deci dup reflexie, unda si schimb semnul
amplitudinii deci se defazeaz cu a ceea ce echivaleaz cu pierderea unei jumtti de lungime
de und.
37 din 163
Figura 3.9
Amplitudinea undei transmise va fi:
r i
i
i
r i
r i
i i t
z z
z
A
z z
z z
A A A
+

+
2
(3.83)
Intensitatea undei depinde direct proportional cu ptratul amplitudinii, deci:
2

,
_

r i
r i
r r
z z
z z
I I (3.84)
si
( )
2
1
2
2
2
2 1
4
i
t
r i
i t
A z
A z
z z
z z
I I
+
(3.85)
De unde:
( )
( )
2
2
2
2
z z
z z
R
i
i
+

si
( )
1
4
2
+
+
R T
z z
z z
T
r i
r i
(3.86)
n functie de impedantele acustice ale mediilor R si T iau diferite valori. De exemplu,
pentru ap-cauciuc R = 0,001 si T = 0,999; din acest motiv, submarinele moderne sunt
mbrcate cu cauciuc (absorbtia selectiv va modifica destul de mult lucrurile).
3.6 Reflexia total
Un caz aparte de reflexie a undelor este fenomenul de reflexie total. Acest fenomen
apare atunci cnd o und provenind dintr-un mediu n care viteza de propagare a undei este
mai mic interactioneaz cu suprafata de separatie cu un mediu n care viteza de propagare
este mai mare.
Figura 3.10
n acest caz r > i.
2
1
v
v
sin
sin

r
i
unde v
2
>v
1
=> r > i
Dac se mreste unghiul de incident i, evident r creste pn cnd la un unghi de
incident i = l numit unghi limit r =
2

.
38 din 163
Dac unghiul de incident i creste si peste aceast limit, unda nu mai ptrunde n
mediul 2, revine n mediul 1 cu respectarea legii reflexiei. Acest fenomen poart numele de
reflexie total.
Unghiul limit se calculeaz usor pentru c i = 1, r =
2

deci:
2
1
2
1
v
v
arcsin
v
v
sin l l (3.87)
Figura 3.11
Acest fenomen explic mai multe anomalii ntlnite n propagarea sunetelor si
ultrasunetelor. Sunetul emis de o perturbatie puternic se propag n toate directiile. Undele
care se ridic n atmosfer sufer o refractie care mreste continuu unghiul de incident. La o
nltime de 50-70 km, la limita superioar a stratosferei, unghiul de incident devine att de
mare nct are loc o reflexie total si unda revine pe pmnt la o distant de 150-200 km de
surs.
Figura 3.12
Unda direct la sol se propag cel mult 30-50 km din cauza obstacolelor,
neomogenittilor, aberatiei prin vnt, etc. Deci ntre 50 si 150 km este o zona de tcere. Astfel
se explic faptul c zgomotul unui bombardament nu se aude la 60 km, dar se aude la 200 km.
3.7 Principiul lui Huygens
Pentru a explica unele fenomene legate de propagarea undelor, astronomul si fizicianul
olandez Christian Huygens a postulat urmtorul principiu: undele care se propag n afara unei
suprafete nchise care cuprinde n interiorul ei sursa sunt identice ca efect cu undele care s-ar
obtine suprimnd sursa si nlocuind-o cu surse elementare repartizate n mod convenenabil pe
suprafata .
Deci toate punctele din mediu atinse de und pot fi considerate ca fiind surse
elementare de und.
39 din 163
Figura 3.13
ntr-un mediu omogen si izotrop frontul de unda este o sfer. Fiecare punct de pe
aceasta sfer devine la rndul su surs elementar. nfsurtoarea undelor provocate de aceste
unde secundare vor crea un nou front de und.
Figura 3.14
n cazul undelor plane principiul lui Huygens duce la aparitia unui front de und plan.
3.8 Difracia undelor elastice
Prin definitie, difractia este fenomenul fizic de ocolire aparent de ctre und a
obstacolelor. Fenomenul este cu att mai evident cu ct obstacolele sau fantele ntlnite de
und au dimensiuni mai apropiate de und.
Fenomenul este destul de usor explicabil cu ajutorul principiului lui Huygens. S
considerm o fant larg cu ltimea AB mult mai mare ca lungimea de und. Se observ c pe
frontul de und AB ncap foarte multe centre secundare de oscilatii care vor reface un mare
front de und, ptrunderea undei n zona de umbr fiind neglijabil.
Daca ns fanta are dimensiuni foarte mici AB , n zona AB se va gsi un singur
centru oscilator care va produce unde sferice (n plan circular care ptrund n zona de und)
apare o abatere de la propagarea n linie dreapt, deci o ocolire aparent a marginilor fantei.
Fenomenul se observ si n bazinele portuare cnd datorit difractiei valurile ptrund n
bazine, ocolind digurile care limiteaz pasele.
3.9 Interferena undelor
Definitie: fenomenul de suprapunere si compunere a dou unde ntr-un punct al
cmpului de unde se numeste interferent.
S presupunem c ntr-un mediu elastic exista dou surse S
1
si S
2
care oscileaz
armonic, dnd nastere la unde.
40 din 163
Fiecare punct al mediului va fi supus actiunii oscilatiei armonice provocate de fiecare
und n parte ca n figura 3.15.
Figura 3.15
Ne propunem s gsim ecuatia de oscilatie a unui punct M oarecare din cmpul de
unde. Punctul M este situat la distanta r
1
de S
1
si la r
2
de S
2
.
S presupunem c sursele oscileaz armonic, ecuatia elongatiei fiind:
x
1
= A
1
cos( t +
01
) si respectiv x
2
= A
2
cos( t +
02
), cele dou oscilatii avnd aceeasi
pulsatie, dar amplitudini si faze initiale diferite. Cele dou oscilatii vor produce unde ale cror
ecuatii n punctul M vor fi:
x
1M
= A
1
cos(t +
01

1
2 r
) si respectiv
x
2M
= A
2
cos( t +
02

2
2 r
) (3.88)
Aplicm pentru punctul M principiul suprapunerii micilor miscri care se enunt n
felul urmtor: efectul suprapunerii a dou mici miscri ntr-un punct este dat de suma efectelor
miscrilor individuale, adic:
x
M
= x
1M
+ x
2M
sau:
x
M
= A
1
cos( t +
01

1
2 r
) + A
2
cos ( )
2
2
02

+
r
t (3.89)
Ecuatia de oscilatie a punctului M va fi dat de : x
M
= Acos( t + ) unde A este
rezultanta compunerii amplitudinilor componente dup formula cunoscut:
A= )
2 2
cos( 2
2
02
1
01 2 1
2
1
2
1

+ +
r r
A A A A (3.90)
arctg
)
2
cos( )
2
cos(
)
2
sin( )
2
(
2
02 2
1
01 1
2
02 2
1
01 1


A A
A
r
A
(3.91)
Dac
01
+
02
= constant spunem despre cele dou unde c sunt coerente si
amplitudinea de oscilatie a punctului M este constant n timp. n acest caz spunem c
interferenta este stationar.
S lum cazul particular
01
=
02
; atunci:
41 din 163
A = ) (
2
cos 2
1 2 2 1
2
2
2
1
r r A A A A

+ + (3.92)
unde
1 2
r r se numeste diferent de drum.
Se remarc faptul c dac 1 ) (
2
cos
1 2

r r , amplitudinea oscilatiei punctului M va


avea un maxim numit maxim de interferent, iar pentru 1 ) (
2
cos
1 2

r r un minim de
interferent;
dar:

k r r r r 2 ) (
2
1 ) (
2
cos
1 2 1 2
conditia de maxim:
2
2
1 2

k k r r (3.93)
si
conditia de minim:
2
) 1 2 (
1 2

+ k r r (3.94)
Locul geometric al punctelor care oscileaz cu aceeasi amplitudine se numeste franj
(A = constant).
A = constant

) (
2
1 2
r r constant si pentru = constant
ecuatia franjei va fi:
1 2
r r constant (3.95)
Aceast ecuatie reprezint n spatiu ecuatia unui hiperboloid de rotatie cu dou pnze
avnd axa S
1
S
2
drept ax de simetrie.
Figura 3.16
Dnd diferite valori lui k se obtine o familie de hiperboloizi.
n plan hiperboloizii se vor reduce la o familie de hiperbole ca n figura:
Figura 3.17
Fenomenul se ntlneste n toate domeniile unde se produc fenomene ondulatorii
(inclusiv pentru unde electromagnetice).
42 din 163
Fenomenele de interferent ale valurilor n zonele nchise (bazine, lacuri, mri nchise)
produc valuri specifice de interferent care produc multe efecte neplcute n navigatie.
3.10 Unde staionare prin reflexie
S considerm o coard de lungime l avnd un capt fixat de un suport fix si rigid.
Dac se perturb coarda (vom considera o perturbatie armonic) pe ea se va propaga o und
care va ajunge la captul fixat unde se va reflecta. Pe coard se vor ntlni dou unde, una
progresiv dinspre surs si una regresiv spre surs. ntre cele dou unde apare un fenomen de
interferent stationar pentru c ele sunt coerente (diferenta de faz este constant).
Figura 3.18
Se pot distinge dou cazuri:
cnd
2
Z al suportului este mai mare dect
1
Z a corzii, unda se va reflecta inversndu-si faza;
cnd
1 2
Z Z < reflexia se face fr inversare de faz.
Vom studia amplitudinea de oscilatie a punctului M situat la distanta x de suportul 1:
1 2
Z Z > . Admitem c nu are loc disipare de energie, deci unda reflectat are aceeasi
amplitudine ca si unda incident.
A(x) = )
2
(
2
cos 2
2 2

+ +

+ + x l x l aa a a (3.96)
Pentru c unda reflectat parcurge drumul SA + SM = 1 + x si cea discutat
SM = 1 x; n plus, datorit schimbrii de faz unda reflectat parcurge un drum echivalent
mai scurt cu 2 , deci:
A(x) = 2a )
2
2 ( cos 2
2
)
2
2 (
2
cos 1

+
x a
x
(3.97)
Se observ c
M
A nu depinde de timp, deci va fi stationar, dar depinde de x prin
functia cos ceea ce va face ca
M
A s aib maxime numite ventre si minime numite noduri.
S gsim pozitia punctelor unde avem ventre (
M
A = 2a ).
Aceast conditie este ca 1 )
2
2 ( cos t

x ; aceast conditie se ndeplineste dac


argumentul este multiplu ntreg de a.

n x )
2
2 ( (3.98)
2
2

+ n x
43 din 163
deci )
2
1
(
2
+

n x unde n = 0,1, (3.99)


Deci se vor forma dou ventre la: ;
4
, 0

x n ;
4
5
, 2 ;
4
3
, 1
2 1

x n x n etc. distanta
dintre dou ventre fiind
2

.
S gsim pozitia nodurilor (
M
A = 0 ).
0 )
2
2 ( cos

x
2
) 1 2 ( )
2
2 (

+

n x
j [ ) 1 ( 2 2
2 2 2
) 1 2 (
2 + +

+
+
n n
n
x
de unde ) 1 (
2
+

n x (3.100)
Se observ c ntre dou noduri se formeaz un ventru, figurile formate avnd aspectul de fus.
Figura 3.19
Dac
1 2
Z Z < nu mai are loc reflexie cu schimbare de faz deci termenul din diferenta
de drum dispare.
Refcnd calculele de la punctul a) vom constata c ventrele se vor forma n locul
nodurilor de la punctul a), ns aspectul general nu se va schimba cu nimic.
Acelasi fenomen se produce si la propagarea undelor bidimensionale pe membrane sau
plci limitate sau n cazul undelor tridimensionale, n spatii limitate. n primul caz nodurile se
vor aranja dup mai multe curbe numite curbe nodale, iar n cazul undelor tridimensionale se
vor aranja pe niste suprafete unde elongatia punctelor este nul si care se numesc suprafete
nodale.
3.11 Absorbia undelor elastice
Experienta ne arat c, ori de cte ori o und elastic se propag ntr-un mediu,
amplitudinea undei scade. O prim cauz a fost elucidat atunci cnd am vorbit despre energia
emis de sursa care se rspndeste ntr-un volum din ce n ce mai mare, ns chiar n cazul
undei plane, se constat o scdere a intensittii undei la propagarea printr-un mediu elastic,
datorit transformrii energiei undei n alte forme de energie (n principal n cldur) datorit
44 din 163
frecrilor interne, a conductibilittii termice si a radiatiei termice. Vom studia n continuare
legea de scdere a intensittii undei ntr-un mediu, lege numit si legea absorbtiei.
Figura 3.20
Considerm o portiune dintr-un mediu de grosime d n care intr o und cu intensitatea
0
I . Variatia intensittii pe portiunea
x
d va fi:
dI I dI I (3.101)
Aceast variatie depinde de I si
x
d :
Idx dI ~ ; pentru a transforma proportionalitatea n egalitate vom introduce un coeficient
numit coeficient de absorbtie:
dx I dI sau dx
I
dI

Integrm ecuatia:


I
I
d
dx
I
dI
0
0
(3.102)
Deci
d
I
I
x I
0
0
ln sau d
I
I

0
ln sau
d
e
I
I

0
de unde rezult expresia matematic a legii
absorbtiei.
O lege identic se observ si n optic
d
e I I

0
(3.103)
sau la absorbtia razelor (aici se numeste Legea lui Lambert).
Coeficientul de absorbtie are form destul de complicat (pentru fluide).
Efectele principale care contribuie la absorbtie sunt frecrile interne (vscozitate) si
conductivitate termic. Primele contribuie la cu un termen
v
si a doua cu un termen
c
deci:
c v
+
unde
3
2
3
2
c
v


, q este coeficientul de vscozitate si o densitatea,
iar
v
c
C
k
c


1
2
3
2
(3.104)
unde
v
p
C
C
si k coeficientul de conductivitate termic.
Se vede c depinde att de und (de pulsatie) dar si de mediu.
2
4
1
10 38 , 2



cm
si
2
6
1
10 26 , 5


apa
(3.105)
45 din 163
pentru solide


1
.
Se numeste distant de njumttire, distanta dup care intensitatea scade la jumtate.
2 1
2
1
ln d deci

692 , 0 2 ln
2 1
d
Un fenomen interesant este purificarea sunetului prin absorbtie. Armonicele au
frecventa mai mare deci sunt mai repede absorbite.
2 1
d
Frecventa
Aer Ap
435 Hz 100 km 190.000 km
10.000 Hz 179 km 340 km
50.000 Hz 7 km 136 km
100.000 Hz 1,7 km 3,4 km
1.000.000 Hz 0,17 km 34 km
La frecvente foarte mari relatiile date pentru
v
si
c
nu mai sunt valabile, astfel c
pentru unde ultrasonore ntre 130.000 Hz si 400.000 Hz msurat este dublu. Fenomenul se
explic prin oscilatii de rezonant ale undelor mediului. n cazul rezonantei moleculelor
absorbtia energiei de la und este deosebit de important pentru c amplitudinea de oscilatie a
moleculelor devine foarte mare, deci absorbtia de energie de la und devine foarte mare. De
exemplu, la 3 MHz ultrasunetul este absorbit complet n aer, iar n CO
2
deja la 1 MHz.
3.12 Dispersia undelor elastice. Formula lui Rayleigh
Viteza de propagare a undelor elastice longitudinale este dat de relatia

E
c . n
multe situatii modulul de elasticitate al mediului depinde de frecvent. Un mediu n care viteza
de propagare depinde de frecvent se numeste mediu dispersiv. n general, sursele de oscilatii
nu execut miscri oscilatorii armonice, ci oscilatii n care peste o component fundamental
se suprapun mai multe armonice. S presupunem c de-a lungul axei OX se propag dou
unde cu lungimi de und apropiate si cu vitezele c < c si cu amplitudinile A egale.
Figura 3.21
Din suprapunerea celor doua unde va rezulta o und rezultant care formeaz maxime
si minime cu amplitudini ntre 2A si 0. Ansamblul de unde cuprinse ntre dou minime se
numeste grup de unde.
46 din 163
Locul unde se formeaz maximele, deci ntregul grup, se deplaseaz cu o vitez numit
vitez de grup.
Ne propunem s calculm aceast vitez. Fie
2 1
si elongatia punctelor produse de
cele doua unde si elongatia rezultant. n conformitate cu principiul suprapunerii:
2 1
+ (3.106)
Dar cele doua unde au pulsatii diferite, lungimi de und diferite.
) cos(
1 1
kx t A si ) cos(
' '
2 2
x k t A (3.107)
Are loc compunerea a dou miscri oscilante ntr-un punct.
)
2
cos(
2 1

+
t A
unde: j [ x k k t A A A A A ) ( ) ( cos 2
' '
2 1
2
2
2
1
+ + (3.108)
0 ) ( ) (
' '
max
x k k t A A (3.109)
Considernd undele ca avnd pulsatii si numere de und apropiate + d
'
si
dk k k +
'
, viteza cu care se deplaseaz maximul va fi:
t
x
c
g
si se numeste vitez de grup.
dk
d
k k t
x
c
g



'
'
(3.110)
)
2
(
2 ) (

+ +
d
de
c
dk
dc
k c
dk
ck d
c
g
(3.111)


d
dc
c c
g
(3.112)
Relatia dintre viteza de faz si cea de grup poart numele de formula lui Rayleigh.
Viteza de grup reprezint de fapt viteza cu care se propag energia n medii nedisipative.
3.13 Efectul Doppler
Fizicianul austriac Cristian Doppler, studiind comportamentul undelor, a constatat c
frecventa undei receptionate de un observator aflat n miscare fat de surs este diferit de
frecventa undei emise de aceasta. Acest fenomen se numeste efect Doppler. Exemplele pot fi
nenumrate: dac un tren se apropie de observator fluiernd, se remarc scderea frecventei n
momentul deprtrii acestuia; o nav care este n mars contra valurilor va ntlni valurile mai
des, deci frecventa tangajului va fi mai mare dect la nava n repaus etc.
Ne propunem n continuare s calculm frecventa undei
R
v nregistrat de un receptor
R n miscare relativ fat de surs. Notm cu
S
v frecventa undei emise de surs,
S
pulsatia
ei, c viteza de propagare a undei fat de mediu si cu v
R
viteza de deplasare a receptorului fat
de mediu.
47 din 163
Receptorul se deprteaz de surs cu v
R
.
S considerm c la momentul t = 0 sursa se afl la distanta:
t x x
R 0
v + (3.113)
Ecuatia de oscilatie a punctului receptor va fi:
)
2
cos( ) , (


x
t A t x
S
(3.114)
sau )
2
cos( ) , (
c
x
t A t x
S
S

,
unde nlocuind pe x si grupnd termenii avem:
1
]
1



c
x
t
c
A t x
S
0 0 R
)
v
1 ( cos ) , ( (3.115)
Deci pulsatia receptionat va fi:
)
v
1 (
R
c
S R
sau )
v
1 (
R
c
v v
S R
deci
S R
v v < (3.116)
Receptorul se apropie de surs cu v
R
.
n acest caz: t x x
R 0
v si deci )
v
1 (
R
c
v v
S R
+ cu
S R
v v > (3.117)
Receptorul este imobil, iar sursa se deprteaz de el cu v
S
.
Unda se deplaseaz fat de mediul elastic de propagare cu c, dar si sursa se deplaseaz
cu v
S
, deci viteza de deplasare a undei fat de surs va fi viteza relativ
S
v + c , iar distanta
momentan surs receptor va fi:
t x x
S 0
v +
Deci
1
]
1

+
+

S
S 0
v
) v (
cos ) , (
c
t x
t A t x
S
S
(3.118)
1
]
1

+
+

S
0
S
S
v
)
v
v
1 ( cos ) , (
c
x
t
c
A t x
S
S
De unde: )
v
v
1 (
S
S
+

c
S R
sau
S
v +

c
c
S R
sau
c
S R
S
v
1
1
+

sau
c
v v
S R
S
v
1
1
+
,
S R
v v < (3.119)
Receptorul este imobil, iar sursa se apropie cu v
S
.
n acest caz t x x
S 0
v (3.120)
iar viteza relativ a undei este
S
v c deci:
48 din 163
c
S R
S
v
1
1

sau
c
v v
S R
S
v
1
1

deci
S R
v v < (3.121)
Sursa i receptorul se mi cu v
S
respectiv v
R
.
Generaliznd cele patru relatii pentru
R
v vom obtine:
S
R
v
v
t
t

c
c
v v
S R
(3.122)
unde semnul + se ia pentru v
R
dac observatorul se apropie de surs, iar pentru v
S
cnd sursa
se deprteaz de receptor.
Dac sursa si receptorul se deplaseaz pe directii diferite, n relatie vor apare
'
R
v si
'
S
v
adic proiectiile lui v
R
si v
S
pe directia SR ca n figura 3.22.
Figura 3.22
Pentru
2
1

si
2
2

nu se observ efect Doppler la undele mecanice.
Undele electromagnetice prezint particularitatea c se propag cu viteza c invariant
fat de toate sistemele de referint inertiale si nu au suport substantial prin care se propag.
Deci, efectul Doppler n acest caz poate s depind doar de viteza relativ surs receptor.
Considerm un receptor R aflat n originea O a undei, un sistem de referint fix si o
surs S care se deplaseaz pe axa OX cu viteza v constant fat de receptor. Sursa emite pe o
directie care formeaz unghiul 0 cu OX o und electromagnetic avnd pulsatia
'
, unde este
observat de observatorul imobil ca avnd pulsatia e, pe care ne propunem s o determinm.
Figura 3.23
Considerm unda armonic plan de ecuatie:
) ( r k wt i
Ae
r
r

(3.123)
- faza undei va fi:
r k t t r
v
r
r
) , ( (3.124)
49 din 163
z k y k x k t r
z y x t
) , (
r
(3.125)
z k y k x k ict
ic
t r
z y x

) ( ) , (
r
(3.126)
) ( ) , (

+ + +
c
i z k y k x k t r
z y x
r
(3.127)
unde t reprezinta coordonata temporal ict . Introducnd notatiile cuadrivectoriale
specifice teoriei relativittii, avem:
1
k k
x

2
k k
y

3
k k
z

4
k
c
I

(3.128)
1
x x
2
x y
3
x z
4
x


4
1
) , (
a
a a
x k t r
r
(3.129)
sau folosind conventia indicelui specific scrierii tensoriale:
a a
x k t r ) , (
r
deci
a a
x ik
Ae t r

) , ( (3.130)
Prin urmare, elongatia undei este determinat de cuadrivectorul
a
k definit n spatiul
pseudoeuclidian a lui Minkowski.
Pentru a respecta principiul covariatiei si va schimba coordonatele prin rotatii de tip
Lorentz.
2
2
'
4
'
1
1
v
1
v
c
k
c
i k
k

+
si
2
2
'
1
4
'
4
v
1
v
c
k
c
i k
k

+
(3.131)
si n cazul particular al miscrii alese de noi:
'
2 2
k k si
'
3 3
k k
dar:
c
i k

4
si
c
i k
'
'
4

iar

cos cos
2
cos
2
cos
'
' '
' ' '
1
c c T
k k k
x
(3.132)
nlocuind, avem:
2
2
'
v
1
cos
v
c
c c
i
c
i
c
i

de unde obtinem:
2
2
'
v
1
cos
v
1
c
c

+
(3.133)
Pentru 0
v
v
2
2
<<
c
c si obtinem relatiile clasice )
v
1 (
'
c
t , principiul de corespondent
fiind astfel satisfcut.
50 din 163
c
r
c
r

+

1
1
0 1 cos
'
max max
(3.134)
c
r
c
r
+


1
1
1 cos
'
min min
(3.135)
Dac
2

, n cazul clasic nu se remarc existenta efectului Doppler, pe cnd n cazul


relativist:
2
2
'
v
1
c

(3.136)
Acest efect poart numele de efect Doppler transversal, avnd aplicatii importante si
astronomice.
3.16 Noiuni de teoria valurilor
Valurile constituie miscri ondulatorii care apar la suprafata si n profunzimea unui
lichid sub actiunea diferitelor perturbatii ca de exemplu vntul, miscarea corpurilor ceresti
(care produc mareele), cutremurele (valuri tsunami), miscarea diferitelor corpuri prin lichid,
etc.
O tratare exhaustiv a teoriei valurilor nu este posibil n acest curs pentru c necesit
cunostinte profunde de hidrodinamic si matematici speciale.
Cnd o und se deplaseaz n lichid, fiecare element al lichidului este scos din pozitia
de echilibru att pe vertical, ct si pe orizontal. n consecint, vor apare n masa de lichid
forte care vor tinde s readuc elementele de lichid n pozitia de echilibru. Aceste forte se
datoreaz greuttii (presiunii hidrostatice) si fortelor de tensiune superficial.
Miscarea particulelor de lichid se compune dintr-o miscare vertical si una orizontal
(ambele oscilatorii cu amplitudini diferite) care se compun imprimnd particulelor traiectorii
eliptice. La fundul apei amplitudinea miscrii verticale devine nul, miscarea fcndu-se pe
orizontal, iar la suprafat cele doua amplitudini sunt egale traiectoriile fiind circulare.
Figura 3.24
Aceast constructie ne arat c forma suprafetei de und nu este sinusoid, crestele
fiind mai ascutite dect vile.
Se poate deduce c viteza de propagare este dat de relatia:
51 din 163

h
th
g
g
c
2
)
2
2
(
2
(3.137)
unde : g acceleratia gravitational
coeficient de tensiune superficial
densitatea lichidului
lungimea de und
h adncimea apei
Pentru h < avem unde de suprafat; dac predomin doar primul termen undele se
numesc unde marine.
cu

2
g
c
m
(3.138)
cu cT

2
gT
c (pt. m h km c s T 156 , / 56 , 10 )
Pentru h << predomin termenul al doilea valurile numindu-se unde capilare
(ncretituri).

2
c (3.139)
Undele de suprafat avnd viteza dependent de prezint evident fenomenul de
dispersie. Pentru undele marine
2
c
c
g
(dispersie normal), iar pentru vasele capilare
c c
g
2
3
(dispersie normal).
3.17 Noiuni de acustic i ultraacustic
Undele acustice sunt unde elastice produse de un corp care oscileaz ntr-un mediu
elastic. Corpul oscilant se numeste surs sonor. Undele acustice fiind receptionate de un
organ auditiv produc senzatii auditive numite sunete.
Clasificarea undelor se face n functie de frecvent. Undele sonore care au frecventa
cuprins ntre 16-20.000 Hz produc senzatia de sunet si se numesc sunete. Dac frecventa lor
depseste 20.000Hz urechea uman nu receptioneaz senzatia de sunet (eventual, la intensitti
mari pot provoca dureri); n acest caz se numesc ultrasunete. Dac frecventa lor este mai mic
de 16 Hz nu se mai produc senzatii auditive si se numesc infrasunete.
Spatiul n care se face simtit prezenta sunetelor se numeste cmp sonor (acustic).
3.17.1 Caracteristicile sunetelor
nimea. Se remarc obiectiv faptul c sunetele pot fi mai ascutite sau mai grave.
Aceast calitate este determinat n mod obiectiv de frecventa sunetului. Cu ct aceasta este
mai mare, cu att sunetul este mai nalt. S-a observat c dou sunete simultane produc o
senzatie plcut doar dac ele formeaz un acord sau, cu alte cuvinte, frecventele lor se afl
ntr-un raport bine determinat.
52 din 163
Sunetele folosite n muzic au fost grupate dup nltimea lor n game muzicale.
Studiul gamelor muzicale este de domeniul acusticii muzicale si depseste domeniul acestui
curs.
Timbrul sunetului. Sursa sonor este un corp care oscileaz n general ntr-un mod
foarte complex, aprnd, n afar de sunetul fundamental, si armonice care-l nsotesc.
Suprapunerea dintre sunetul fundamental si armonice confer sunetului (senzatiei) o
proprietate special numit timbru. Fiecare surs sonor (sau voce uman) au un alt timbru
care l face s fie recunoscut.
Intensitatea sunetului. Sunetul fiind o und elastic va transporta n unitatea de timp
prin unitatea de suprafat o energie pe care am numit-o intensitatea undei; deci sunetul va avea
o intensitate (densitate de putere) dat de aceeasi formul:
c A I
2 2
2
1
(3.140)
dar cum Z c =>
2 2
2
1
A Z I (3.141)
Ecuatia undei fiind: ( )
,
_


c
x
t A t x cos , putem s-i determinm viteza:
) ( sin
c
x
t A
dt
d

unde
max
v A reprezint valoarea maxim a vitezei de oscilatie a particulelor.
Deci intensitatea sunetului va fi:
max
2
v
2
1
Z I (3.142)
Unda, prin propagarea sa prin mediu, provoac forte elastice care actionnd pe unitatea
de suprafat vor produce o presiune numit presiune sonora.
Ne propunem n continuare s gsim expresia acestei presiuni sonore:
dS
dF
p
dar conform legii lui Hooke
dx
d
E
dS
dF

deci: ) ( sin ) ( cos


c
x
t
c
A E
c
x
t A
dx
d
E p

1
]
1

(3.143)
unde valoarea maxim a presiunii
c
A E
p

max
(3.144)
dar fiind und longitudinal unidimensional, rezult:
p
E
c
2
pc E
deci:
max
2
max
v pc
c
A pc
p

(3.145)
de unde:
max max max
v v Z pc p de unde
Z
p
max
max
v .
nlocuind n ecuatia intensittii vom obtine:
53 din 163
Z
p
I
2
max
2
1
(3.146)
Nivelul sonor. Urechea uman este un aparat care transfer energia transformat de
und n alte forme de energie care n creier produc senzatia de sunet (traductor spectroscopic).
Ea are o sensibilitate si n domeniul de percepere a intensittilor exceptionale. Intensitatea
minim perceput se numeste nivel sonor inferior avnd valoarea
2 12
0
/ 10 m W I

, iar
intensitatea maxim
2 2
/ 10 m W I numit si nivel maxim (prag dureros).
Legea Weber-Fechner. S-a observat c la toti traductorii fiziologici mrimea variatiei
senzatiei nu este proportional cu mrimea variatiei intensittii, ci scade cu intensitatea. Dac
notm cu S variatia senzatiei, cu I variatia intensittii, cu
0
I intensitatea corespunztoare
nivelului minim si cu I intensitatea, din considerente experimentale se poate scrie:
I S (3.147)
=>
I
I
v k S

) ( (3.148)
I
S
1
unde k(v) este constanta de sensibilitate spectral dependent de frecvent
(pentru v < 16 Hz si v > 20 kHz, k(v) = 0; la limit
I
dI
v k dS ) ( ).

S
S
I
I
I
dI
v k dS
0 0
) ( (3.149)
unde
0
S este nivelul senzatiei auditive la nivelul sonor minim ) / 10 (
2 12
m W

0
0
ln ) (
I
I
v k S S (3.150)
Aceast solutie exprim legea Weber-Fecher, care se mai poate scrie:
0
'
0
lg ) (
I
I
v k S S (3.151)
Se defineste nivelul de intensitate sonor:
) ( lg
0
B n
I
I
L
def
sau ) ( ln
0
Np n
I
I
L
def
(3.152)
unde:
2 12
0
/ 10 m W I

Dac normm 10 ) (
'
v k pentru kHz v 1 , relatia:
) (
) (
lg 10 ) , (
0
v I
v I
v I S (3.153)
va defini nivelul intensittii auditive sau tria sunetului exprimat n phoni.
Deci tria sunetului exprimat n phoni este egal cu nivelul sonor exprimat n decibeli
al sunetului de referint de 1 kHz, care produce aceeasi intensitate a senzatiei auditive (pragul
auditiv inferior este 0 phoni, iar pragul dureros la 140 phoni).
3.18 Ultrasunetele
54 din 163
Ultrasunetele, dup cum s-a mai artat, sunt unde mecanice cu frecvente mai mari
dect 20 kHz, atingndu-se frecvente de ordinul 10 GHz ( Hz
10
10 ).
Intensitatea undei fiind
2 2
2
1
A Z I , desi amplitudinea de regul este destul de mic,
intensitatea totusi va fi mare datorit valorilor foarte mari ale pulsatiei (se ating n mod curent
~
5
10 W/m cu atm p 10 ~
max
). Desi sunt unde mecanice, studiul lor prezint o mare important
datorit efectelor pe care le produc n mediile pe care le traverseaz. Un fenomen foarte
interesant este cavitatia care apare atunci cnd intensitatea undelor este foarte mare. n
semiperioadele de destindere se produce o rupere microscopic a lichidului, care formeaz
cavitti locale, care se umplu cu vapori ai lichidului si cu gaze dizolvate. n momentele de
comprimare bulele formate se comprim producnd efecte termice si electrice deosebite,
presiunea ridicndu-se la cteva mii de atmosfere. Cavitatia are efecte distructive asupra
materialului solid supus zonei de cavitatie, dar tocmai aceast proprietate este folosit pentru
prelucrarea materialelor foarte dure, cu ajutorul ultrasunetelor.
Datorit lungimii de und foarte mici, ultrasunetele pot fi usor dirijate. Directivitatea
unei surse de und este proprietatea sa de a emite unde ntr-o anumit directie. De exemplu, o
plac circular oscilant emite unde ntr-un domeniu ca n figura 3.25:
Figura 3.25
Se observ c, cu ct este mai mic, cu att sin este mai mic, deci energia se
concentreaz ntr-un fascicul mai ngust. Directivitatea se poate mbuntti punnd surse n
focarul unei oglinzi acustice cu diametrul mare.
Ultrasunetele, ca si orice und, se refract si se reflect, coeficientul de reflexie si de
transmisie depinznd de impedantele acustice ale mediilor.
Absorbtia ultrasunetelor este destul de puternic datorit faptului c coeficientul de
absobtie depinde de
3
, deci se utilizeaz cu precdere n mediul lichid si solid.
Ultrasunetele au efecte foarte interesante asupra suspensiilor coloidale, putnd
contribui la formarea lor.
Datorit acestor proprietti, ultrasunetele au un cmp foarte larg de aplicatii.
3.18.1 Producerea ultrasunetelor
Ultrasunetele sunt produse provocnd n mediul de propagare oscilatii cu frecvent
corespunztoare.
55 din 163
Pentru nceput ultrasunetele au fost produse folosind diapazoane foarte mici, diferite
sirene sau asa numitul fluier Galton. Se pot produce ultrasunete n aer sau lichide dielectrice
provocnd oscilatia unui arc electric. Aceste metode nu prezint dect interes istoric.
n momentul de fat se utilizeaz traductoare (elemente vibratoare) electrodinamice,
magnetostrictive si piezoelectrice.
Traductoarele electrodinamice sunt de fapt mici difuzoare de o constructie special
(protejate de contactul cu mediul lichid). Alimentate cu un curent sinusoidal avnd o frecvent
corespunztoare, vor produce oscilatii care se transmit mediului. Se pot utiliza doar la
frecvente mici.
Traductoarele magnetostrictive se bazeaz pe fenomenul de magnetostrictiare, care
const n variatia dimensiunilor geometrice ale unei baze din material feromagnetic atunci
cnd el este supus unor cmpuri magnetice variabile. Deformarea relativ este dat de:
B
E l
l

(3.154)
unde B este inductia cmpului magnetic;
este constanta de magnetostrictiune;
E este modulul lui Young.
Pentru a lucra pe o portiune mai abrupt a curbei ) (B l bara este premagnetizat.
Lungimea este astfel aleas nct s fie la rezonant.
Traductoare piezoelectrice Fenomenul de piezoelectricitate const n modificarea
dimensiunilor unei plci de cristal supuse unui cmp electric. Cristalele se vor comprima sau
dilata n functie de sensul cmpului. Deci supuse unui cmp variabil ele vor vibra, transmitnd
vibratia mediului.
Figura 3.26 a
Se calculeaz n asa fel grosimea nct s formeze dou ventre la margini, deci
2

l .
Dac notm cu c viteza de propagare a undei prin plac, atunci
v
c
l
2
, deci frecventa pe care
vibreaz plcuta este
l
c
v
2
, ca n figura 3.26 b.
56 din 163
Figura 3.26 b
3.18.2 Propagarea ultrasunetelor n mediul marin i utilizri n marin
n navigatie, ultrasunetele se utilizeaz pentru determinarea adncimii cu ajutorul
undei ultrasonice, detectarea obstacolelor aflate n apa etc. Pentru aceasta vom discuta cteva
lucruri despre propagarea ultrasunetelor n mediul marin.
Evident, legile generale crora li se supune propagarea ultrasunetelor n mediul marin
sunt cele de reflexie, refractie, difractie, absorbtie ale undelor, dar va trebui s tinem seama de
faptul c mediul marin este un mediu complex pe care nu-l putem considera perfect omogen.
n primul rnd, viteza de propagare a sunetului n apa de mare depinde de mai multi factori
locali. Unii autori folosesc urmtoarea expresie empiric:
c = 1480 + 4,21t 0,037t
2
+ 0,0175 h + 1,14 s (3.155)
unde t este temperatura local;
h este adncimea locului de propagare;
s este salinitatea apei (n g/l).
Fenomenele de reflexie si refractie sunt influentate foarte mult de existenta curentilor
care au alt temperatur dect mediul. n acest caz sursa de ap va avea alt densitate, iar c se
va modifica, deci impedanta acustic Z = p c va fi modificat. Ultrasunetele, ntlnind astfel
de mase de ap, se vor reflecta. n unele situatii, datorit conditiilor locale, se formeaz la
adncime un strat de impedant acustic mult modificat, care la anumite unghiuri de
incident produce o reflexie total a undei. Acest strat se numeste strat de inversiune. Un
submarin care se gseste sub acest strat, devine foarte greu detectabil prin mijloace
hidroacustice. Procese complexe de reflexie si refractie apar pe zonele n care exist
aglomerri de bule de gaz, datorate descompunerilor de substante organice de pe fundul apei.
Bancurile de pesti dau de asemenea reflexii puternice permitnd detectarea lor de ctre
pescadoare.
57 din 163
Capitolul 4
Noiuni fundamentale de termodinamic
4.1 Sistem termodinamic
4.1.1 Obiectul termodinamicii
Termodinamica a aprut n secolul al XIX-lea ca urmare a studiilor efectuate pentru a
stabili conditiile optime de functionare a masinilor termice. n momentul actual termodinamica
nu se limiteaz doar la studiul fenomenelor termice, cci metodele ei foarte generale pot fi
utilizate ori de cte ori avem de studiat sisteme n care intervine miscarea continu si
dezordonat a unui numr foarte mare de particule, miscare numit miscare termic.
Termodinamica clasic studiaz sistemele aflate n stare de echilibru si trecerile de la o
stare de echilibru termic la alt stare de echilibru termic. Acest studiu se face pe baza unor
postulate si pe baza a trei principii si a cunoasterii experimentale a unor constante de material.
n termodinamic nu se face apel la structura microscopic/molecular, atomic a sistemului
studiat, deci termodinamica are un caracter fenomenologic.
4.1.2 Sistem termodinamic, stare, parametrii de stare
Numim sistem termodinamic un ansamblu de corpuri delimitate printr-o barier
oarecare de mediul nconjurtor. Dimensiunile spatiale si temporale ale acestui sistem trebuie
s permit efectuarea unor msurtori pentru a se putea obtine informatii despre el.
Sistemele termodinamice pot fi izolate, adic fr o interactiune cu mediul, nchise,
adic exist interactiune cu mediul fr a exista schimb de substant si deschise cnd exist si
schimb de substant. Un sistem termodinamic la un moment dat are anumite proprietti,
totalitatea la un moment dat dnd starea sistemului. Starea sistemului poate fi caracterizat la
un moment de un numr finit de de parametrii msurabili numiti parametrii de stare. Acestia
se mpart n parametrii externi care caracterizeaz pozitia corpurilor exterioare si parametrii
interni care caracterizeaz miscarea si distributia intern a componentelor sistemului.
Parametrii care caracterizeaz starea de echilibru se numesc parametrii termodinamici.
Starea de echilibru este starea n care parametrii de stare nu se modific si nu exist
nici fluxuri stationare produse de surse externe. Parametrii termodinamici pot fi extensivi care
depind de numrul de componente ale sistemului si intensivi care nu depind de numrul de
componente. n cazul n care unii din parametrii de stare se modific spunem c are loc un
proces termodinamic. Aceasta se caracterizeaz prin trecerea sistemului din starea initial n
cea final printr-o succesiune de stri intermediare.
Procesele termodinamice pot fi reversibile adic atunci cnd revenirea din starea
initial n starea final se face fr ca sistemul sau corpurile cu care vine n contact s nu
sufere o variatie a strilor lor. Procesele care nu satisfac aceast cerint se numesc ireversibile.
n natur toate procesele sunt ireversibile, ele putnd doar s se apropie mai mult sau mai
putin de procesele reversibile. Procesele ireversibile sunt guvernate de ecuatii care si modific
forma atunci cnd n ele se schimb semnul timpului. De exemplu transportul de cldur este
un proces ireversibil.
Procesele pot fi ciclice cnd starea initial coincide cu starea final si neciclice cnd
starea initial difer de starea final.
58 din 163
4.1.3 Postulatele termodinamicii
4.1.3.1 Postulatul lui Boltzman
Dac un sistem termodinamic este scos din starea de echilibru si se izoleaz de mediul
nconjurtor, atunci el revine de la sine n starea de echilibru n care se mentine dac nu sufer
o actiune extern.
Procesul de revenire n starea de echilibru se numeste relaxare. Abateri spontane de la
echilibru exist n orice sistem si se numesc fluctuatii, dar pe msur ce numrul
componentelor sistemului creste, experienta arat c nivelul fluctuatiilor scade. Deci postulatul
lui Boltzman constituie o restrictie n sensul c termodinamica poate opera numai cu sisteme
cu numr mare de componente.
4.1.3.2 Postulatul al II-lea (Principiul 0 al termodinamicii)
Acest postulat se mai numeste si postulatul tranzitivittii echilibrului termodinamic. S
considerm 2 sisteme termodinamice A si B aflate n stare de echilibru termodinamic si s le
punem n contact termic. Se constat experimental c n acest caz cele dou sisteme ori rmn
n continuare n stare de echilibru ori echilibrul initial se stric, iar dup un timp de relaxare
oarecare sistemele ajung la o nou stare de echilibru dup ce ntre sisteme a avut loc un
schimb de energie. De asemenea se constat experimental c dac un sistem A se afl n
echilibru cu sistemele B si C se afl n echilibru ntre ele. Aceast proprietate se numeste
tranzitivitatea echilibrului termodinamic.
Se remarc din cele artate mai sus c starea de echilibru este determinat n afar de
parametrii externi si de un parametru intern care are aceeasi valoare pentru toate sistemele
aflate n echilibru termodinamic.
Initial sistemele A si B erau izolate de mediul nconjurtor, dar totusi strile lor
difereau prin ceva. Acest ceva a ajuns la aceeasi valoare dup un timp prin transfer energetic.
Acest parametru intern care mpreun cu parametrii externi caracterizeaz starea de echilibru
se numeste temperatur empiric si ntruct caracterizeaz o stare de echilibru este o mrime
de stare.
Deci putem enunta urmtorul postulat:
Exist parametrul intern numit temperatur empiric cu urmtoarea proprietate:
ntr-un sistem izolat format din mai multe corpuri condiia necesar i suficient de echilibru
este ca temperatura empiric s aib aceeai valoare pentru toate corpurile.
Temperatura mai mare o are corpul de la care temperatura se scurge spre un corp cu
temperatur mai mic.
Temperatura caracterizeaz starea de miscare a componentelor sistemului.
4.2 Msurarea temperaturii
4.2.1 Termometrul
Am artat c pentru a msura o mrime fizic facem o comparatie ntre valoarea
mrimii respective si o valoare de acelasi fel luat ca unitate de msur. O asemenea definitie
nu poate fi utilizat n cazul temperaturii, deci se foloseste alt metod. Pentru a msura
temperatura, se foloseste un alt sistem termodinamic care se pune n contact cu cel a crui
59 din 163
temperatur o msurm, realizndu-se echilibrul termodinamic. Acest al doilea sistem
termodinamic folosit pentru msurarea temperaturii se numeste termometru. Termometrul
fiind n contact cu corpul va avea aceeasi temperatur la echilibru. Se stie c propriettile
corpurilor variaz cu temperatura. Se alege o mrime caracteristic termometrului folosit care
are o valoare bine determinat de temperatura de echilibru numit mrime termometric si se
stabileste o dependent ntre valoarea mrimii termometrice si temperatur. Stabilirea acestei
dependente se numeste stabilirea scrii termometrice.
Pentru stabilirea acesteia se alege un interval de temperatur ntre dou stri perfect
reproductibile de temperatur a unui corp oarecare si se msoar valoarea mrimii
termometrice n aceste stri atribuindu-i valori de temperatur arbitrare. Se mparte intervalul
ntr-un numr arbitrar de diviziuni numite grade si se obtine astfel o scar termometric.
4.2.2 Scri termometrice
Scrile de temperatur utilizate n momentul de fat sunt scara Celsius si scara absolut
(Kelvin).
4.2.2.1 Scara CELSIUS (sau scara centigrad)
Foloseste ca repere termometrice starea de echilibru ntre gheat si ap la presiune
normal a crei temperatur o noteaz cu 0
0
C si starea de fierbere a apei distilate (pure) la
aceeasi presiune a crei temperatur o noteaz cu 100
0
C. Intervalul dintre aceste dou
temperaturi se mparte ntr-o sut de prti egale gsindu-se 100 diviziuni numite grade Celsius
(
0
C).
4.2.2.2 Scara KELVIN (scara standard de temperatur)
Foloseste ca reper termodinamic pentru 0K temperatura de 0 absolut la care presiunea
si volumul unui gaz ideal devin 0 si la care miscarea molecular nceteaz (aceast
temperatur nu poate fi atins). Al doilea reper termometric este temperatura de topire a ghetii
sub presiunea propriilor vapori (punctul triplu) pe care o noteaz cu 273,16 K. Intervalul se
mparte n 273,16 prti obtinndu-se 273,16 diviziuni. O astfel de diviziune se numeste
Kelvin. Temperatura exprimat pe scara Kelvin se noteaz cu T, iar temperatura exprimat n
grade Celsius cu t. Mrimea gradului Celsius este egal cu 1 K deci:
T = t + 273,15 (4.1)
0,1
0
C este temperatura punctului triplu al apei.
4.3 Primul principiu al termodinamicii
4.3.1 Energia intern
Un sistem termodinamic este alctuit dintr-un numr foarte mare de componente
(particule). Aceste particule se afl ntr-o continu miscare dezordonat, deci n fiecare
moment au o energie cinetic. De asemenea, ntre particule se manifest forte de interactiune
care provin din energii potentiale de interactiune.
Energia intern U a unui sistem este suma energiilor cinetice (de rotatie, translatie,
vibratie) si potentiale ale tuturor particulelor.
U = ) (
1
pi vi cri
n
i
cti
E E E E + + +

(4.2)
60 din 163
Energia intern este un parametru intern, deci conform postulatului 2 va depinde doar
de parametrii externi si de temperatura T.
U = U(a
i
; T) (4.3)
n cazul unui gaz ideal a
i
= V, deci U = U(V;T) (4.4)
ecuatie numit ecuatia caloric de stare (din ea se pot deduce mrimi calorice precum cldurile
specifice, clduri latente etc.).
La toate sistemele (fac exceptie sistemele de spini nucleari la unele cristale) energia
intern creste odat cu cresterea temperaturii. Ecuatia care leag parametrii de stare se
numeste ecuatie termic de stare; de exemplu pentru gazul ideal:
pV = RT (din ea se deduce temperatura)
p = p(V,T) (4.5)
n general nici ecuatia termic de stare si nici ecuatia caloric de stare nu pot fi deduse
n cadrul termodinamicii. Pentru deducerea lor sunt necesare consideratii experimentale sau se
pot deduce pe cale statistic (de exemplu teoria cinetico-molecular).
4.3.2 Lucrul mecanic
Dac sistemul termodinamic primeste sau cedeaz energie mediului nconjurtor n asa
fel nct s aib loc o deplasare a corpurilor nconjuratoare, spunem c sistemul a efectuat un
lucru mecanic.
S considerm un proces cvasistatic adic un proces n care toate strile intermediare
sunt stri de echilibru si care prin urmare se poate reprezenta grafic. Dac notm cu b
j
parametrii intensivi (interni) de fort si cu a
i
parametrii extensivi (externi), lucrul mecanic ntr-
un proces infinitezimal, lucrul mecanic elementar L va fi:


i
i i
da b L (4.6)
Sumarea se face dup i numrul contactelor cu mediul.
Pentru un proces cvasistatic:


i
c
i i
da b L (4.7)
integrala lundu-se n lungul curbei de transformare.
Integrala efectundu-se pe aceast curb, rezultatul (L) va depinde de forma curbei (n
cazul general), deci mrimea lucrului mecanic depinde de tipul transformrii.
Se stie c lucrul mecanic efectuat ntr-o transformare izobar a unui gaz ideal este:
) (
1 2
V V p L (a
i
= V; b
i
= p) (4.8)
Dac transformarea nu este izobar, n diagrama pV pentru o variatie infinitezimal a
lui V (dV) se poate considera p = constant si se aplic relatia de mai sus. Deci:
L = pdV (4.9)

2
1
V
V
pdV L (4.10)
unde p = p(V,T).
Se observ c L reprezint aria figurii de sub grafic.
Dac se schimb tipul transformrii, forma curbei p(V) se modific, schimbndu-se si
forma si aria figurii de sub grafic, ceea ce ne arat c ntr-adevr lucrul mecanic depinde de
tipul transformrii. Folosim semnul L si nu dL tocmai pentru a simboliza acest lucru.
Pentru procese izoterme ale gazului ideal (T = ct):
61 din 163
pV = vRT; p =
V
RT
;
1
2
ln
2
1
2
1
V
V
RT
V
dV
RT dV
V
RT
L
V
V
V
V
T


Pentru procese adiabatice ale gazului ideal:

1 1
V p pV ;

V
V p
p
1 1
(4.11)
( )
1
1
]
1

,
_

1
1
]
1

,
_

1
2
1 1
1
2
1 1 1 1
1
1
2
1 1
1 1
1
1
1
1 1
2
1
V
V RT
V
V V p
V V
V p
V
dV
V p L
V
V
S
(4.12)
Pentru procese izocore ale gazului ideal: dV = 0; LV = 0
4.3.3 Cldura
Numim cldur si o vom nota cu Q energia schimbat de un sistem cu mediul cnd
parametrii externi nu se modific.
Transferul de cldur are loc prin miscarea dezordonat a moleculelor.
Fiind o form de energie, unitatea sa de msur este 1 J, dar se mai foloseste si caloria
care este cldura necesar unui gram de ap pentru a-si ridica temperatura de la 19,5
0
C la
20,5
0
C. Cldura absorbit sau cedat de un corp depinde de variatia de temperatur, de masa si
de natura substantelor care alctuiesc corpul. Pentru a caracteriza dependenta cldurii de
material se introduc constantele de material numite mrimi calorice.
4.3.4 Formulri ale principiului I al termodinamicii
Acest principiu este de fapt legea conservrii energiei. Dac sistemul primeste de la
sisteme exterioare cu care se afl n contact energie sub form de caldur si lucru mecanic,
conform legii conservrii energiei se va produce variatia energiei interne.
Lucrul mecanic depinde de tipul transformrii n general, dar s-a observat c pentru un
proces adiabatic L nu depinde de modul cum are loc procesul, ci doar de starea final si cea
initial. n acest caz ns dU = oL, deci si AU nu depinde dect de starea final si de cea
initial.
Aceast constatare se poate enunta n felul urmtor:
Variaia energiei interne a unui sistem termodinamic nu depinde dect de starea
final i de cea iniial fiind independent de strile intermediare.
ntr-o transformare ciclic starea initial coincide cu starea final, deci:

0 dU .
n matematic se demonstreaz c dac integrala curbilinie pe un contur nchis a unei
functii este nul diferentiala acestei functii este o diferential total exact, deci energia
intern este o functie de stare.
Principiul I mai poate fi enuntat punnd conditia ca oricnd dU s fie o diferential
total exact:
dU = dy
y
U
dx
x
U

; dU = M(x,y)dx + N(x,y)dy
form sub care se exprim uneori principiul I al termodinamicii.
O alt formulare evident a principiului I al termodinamicii este urmtoarea: nu se
poate construi o main termic care s efectueze lucru mecanic f a absorbi cldur sau o
alt form de energie.
62 din 163
ntr-adevr conform principiului I al termodinamicii: L Q U . Dac transformarea
este ciclic 0 U , deci Q = L, deci pentru Q = 0 L = 0.
Dac sistemul este deschis mai apare n plus o energie de transport t cedat sau
absorbit de sistem prin transportul de mas, deci: + L Q U .
4.4 Principiul al II-lea al termodinamicii
n conformitate cu primul principiu lucrul mecanic si cldura sunt amndou forme de
energie, dar ntre ele exist o diferent calitativ important. Lucrul mecanic se transform n
cldur foarte usor si integral, pe cnd cldura se poate transforma n lucru mecanic doar n
niste instalatii speciale numite motoare termice si doar n mod partial. n schimburile de
cldur un rol deosebit l are temperatura, schimbul de cldur fcndu-se doar de la sistemul
cu temperatura mai mare la cel cu temperatura mai mic. n sec. al XIXlea cnd s-a extins
utilizarea masinilor cu aburi, randamentul lor definit ca:
1
2 1
Q
Q Q
(4.13) era foarte mic.
Inginerul francez Sadi Carnot si-a propus s studieze posibilitatea mbunttirii acestui
randament. El a conceput un ciclu reversibil care-i poart numele, format din 2 izoterme si
doua adiabate, pentru care randamentul este independent de substanta de lucru utilizat si este
dependent doar de temperatura T
1
a sursei calde si T
2
a sursei reci. Prin calcule simple se
ajunge la expresia randamentului ciclului Carnot:
1
2 1
Q
Q Q
c

=
1
2 1
T
T T
(4.14)
Ciclul Carnot are un caracter ideal, o masin termic functionnd cu foarte multe
pierderi; ciclurile reale sunt deci cicluri ireversibile care au un randament mai mic dect un
randament Carnot.
Analizndu-se ciclul Carnot si expresia randamentului su s-a ajuns la concluzia c el
exprim o realitate impus de natur care nu poate fi demonstrat n cazul termodinamicii,
deci trebuie acceptat cu titlu de principiu.
4.4.1 Formulrile principiului al II lea al termodinamicii
Acest principiu a fost formulat n mai multe feluri, chiar teorema lui Carnot fiind o
astfel de formulare.
4.4.1.1 Formularea lui Thomson (Lord Kelvin)
ntr-o transformare ciclic monoterm sistemul nu poate ceda lucru mecanic mediului
exterior. Dac transformarea ciclic este si ireversibil, sistemul absoarbe lucru mecanic de la
mediul exterior. Aceasta formulare se poate exprima cantitativ prin relatia:
1
2 1
1
2 1
T
T T
Q
Q Q

(4.15)
63 din 163
4.4.1.2 Scara termodinamic a temperaturilor
Utilizarea gazului perfect pentru a fi folosit n termometre este practic imposibil
pentru c nu exist gaze ideale, iar gazele reale mai ales la temperaturi mai sczute se abat de
la modelul de gaz ideal.
Observm c randamentul ciclului Carnot nu depinde de substanta de lucru ceea ce
sugereaz posibilitatea de a introduce o scar termometric independent de substanta de
lucru.
Cldurile transmise sau primite scad n raport cu temperaturile, deci la T = 0 cldura nu
mai are unde trece, deci nu mai este posibil nici o transformare a cldurii n lucru mecanic.
Deci temperatura termodinamic reprezint o temperatur absolut si se poate demonstra c
coincide cu temperatura definit cu termometrul de gaz dup cum urmeaz. Notm cu q
temperatura termodinamic. Pentru a msura temperatura n aceast scar se foloseste cldura.
n acest caz ntre t si Q trebuie ca la orice scar termometric s existe o dependent liniar:
b aQ + unde a si b sunt 2 constante arbitrare.
Punem conditia ca diferenta de temperatur termodinamic ntre temperatura apei care
fierbe la presiune normal si temperatura punctului triplu al apei t
0
s fie 100:
100 =
0
=> 100 = aQ
f
+ b aQ
0
(4.16)
deci a =
0
100
Q Q
f

.
Dac b = 0 (fiind o constant arbitrar) si stiind c Q > 0 si Q
f
> Q
0
, rezult c a > 0.
Deci: t > 0 (4.17)
Dar
1
2 1
1
2 1
T
T T
Q
Q Q

. Considerm prin absurd c o mas de gaz trece din starea I n


starea 2 printr-o transformare izoterm 1-a-2 si revine n 1 prin adiabata 2-b-1. Pe izoterm se
absoarbe cldura Q de la sursa de temperatur T. Pe adiabat se cedeaz cldur. Aria n pV
a ciclului este diferit de 0. Prin urmare s-a efectuat lucru mecanic sistemul fiind n final n
contact doar cu o singur surs de cldur sau
1
2
1
2
T
T

. De unde putem deduce c T = kt.


Definirea temperaturii termodinamice ca mai sus prezint o deficient major: pentru
definire se foloseste un ciclu Carnot care practic este imposibil de obtinut. Din acest motiv
vom recurge mai trziu la o definire riguroas a temperaturii absolute mpreun cu entropia
absolut.
4.4.1.3 Formularea lui Clausius
Nu este posibil o transformare care s aib ca rezultat trecerea de la sine a cldurii de
la un corp rece la un corp mai cald.
4.4.1.4 Formularea lui Caratheodory
n imediata apropiere a unei stri arbitrare a unui sistem termodinamic aflat n stare de
echilibru, exist stri care nu pot fi atinse prin procese adiabatice reversibile.
64 din 163
Figura 4.1
4.4.2 Cldura redus. Entropia n procese reversibile
Am vzut c formularea Thomson a principiului II poate fi exprimat cantitativ prin
relatia:
1
1 2
1
2 1
T
T T
Q
Q Q

(4.18)
Dar n termodinamic, ca urmare a conventiei de semne adoptate, Q
2
< 0. Deci:
1
2 1
1
2 1
T
T T
Q
Q Q

+
de unde 1+
1
2
1
2
1
T
T
Q
Q
(4.19)
sau
1
2
1
2
T
T
Q
Q
sau
1
1
2
2
T
Q
T
Q
(4.20)
de unde se obtine 0
2
2
1
1
+
T
Q
T
Q
. Raportul
T
Q
se numeste cldur specific.
Deci ntr-un ciclu Carnot suma cldurilor reduse este nul.
Vom studia n continuare suma cldurilor reduse ntr-o transformare ciclic reversibil
oarecare. S considerm o transformare ciclic reversibil ABCDA descompus ntr-o
infinitate de cicluri Carnot infinit de mici de tipul A
1 1 1 1 1
A D C B . Se observ c laturile ciclului
din interiorul lui ABCDA se parcurg de dou ori, rmnnd doar izotermele externe si
adiabatice parcurse o singur dat care formeaz o linie frnt. La limita acesta linia coincide
cu conturul ciclului ABCDA.
Figura 4.2
65 din 163
La fiecare ciclu Carnot elementar suma cldurilor reduse va fi zero:

+
i i
i
i
i
T
Q
T
Q
0 ) (
2
2
1
1

(4.21)
notnd cu dQ
1
cldura absorbit pe un ciclu elementar si cu dQ
2
cea cedat.
Dar ciclurile fiind infinit de apropiate, T variaz continuu si pe ntreg ciclul ABCDA
suma se transform ntr-o integral de contur. Deci pentru un proces ciclic reversibil oarecare
putem scrie:

0
T
Q
(4.22)
Integrala de contur a mrimii
T
Q
fiind nul, ea poate fi considerat ca diferentiala
total exact a unei mrimi S numit entropie:
T
Q
S

(4.23)
Deci pentru un ciclu reversibil:

0 dS (4.24)
Relatia poart numele de relatia lui Clausius. Dac transformarea este reversibil, dar nu
ciclic, ci are loc dintr-o stare A ntr-o stare B putem scrie:


B
A
A B
T
dQ
S S (4.25)
S fiind o diferential total exact, diferenta
A B
S S nu depinde de tipul transformrii, deci
entropia este o mrime de stare.
Definitia entropiei s-a fcut prin
T
Q
S

. Dac integrm:

+ C
T
dQ
T
dQ
dS (4.26)
de unde se vede c entropia poate fi definit doar pn la o constant arbitrar care nu poate fi
determinat n cadrul termidinamicii.
Deci nu putem calcula n cadrul termodinamicii entropia sistemului ntr-o stare dat, ci
numai variatia sa.
4.4.3 Principiul II al termodinamicii pentru procese ireversibile
S considerm un proces prin care sistemul izolat trece din starea 1 n starea 2 printr-
un proces necvasistatic, reversibil si revine n 1 printr-un proces cvasistatic reversibil. S-a
parcurs deci un ciclu ireversibil (contine procesul 1-2). Procesul este reprezentat hasurat
pentru c procesele necvasistatice nu contin stri intermediare de echilibru si nu pot fi
reprezentate prin puncte.
66 din 163
Figura 4.3
Am artat c pentru transformri ciclice ireversibile randamentul ciclului este mai mic
dect randamentul Carnot:
c

1
1 2
1
2 1
T
T T
Q
Q Q

sau 0
2
2
1
1
+
T
Q
T
Q
(4.27)
Relatia o generalizm prin metoda aratat la paragraful anterior n felul urmtor:

0
T
dQ
(4.28)
Aceast relatie se numeste inegalitatea lui Clausius.


+
2 1 2 1
0
T
dQ
T
dQ
T
dQ
(4.29)
Procesul 2-1 fiind cvasistatic:


1 2
2 1
S S
T
dQ

+
2 1
2 1
0 S S
T
dQ
sau S


2 1
1 2
T
dQ
S (4.30)
Dac procesul nestatic este adiabatic dQ 0
2 1

.
Deci:

2 1
0
T
dQ
de unde S 0
1 2
S (4.31)
Se obtine urmtorul rezultat important: pentru un sistem izolat, ntr-o transformare
irevesibil entropia strii finale este mai mare dect entropia strii initiale. Deci transformarea
ireversibil poate avea loc doar ntr-un singur sens si anume n sensul cresterii entropiei.
Principiul II se mai putem enunta astfel: entropia sistemelor izolate rmne constant n cazul
proceselor reversibile si creste n cazul proceselor ireversibile.
4.4.4 Ansamblul virtual
Multimea tuturor strilor microscopice compatibile cu o macrostare dat poart numele
de ansamblu virtual. Prin termenul virtual se precizeaz tocmai faptul c aceste microstri cu
exceptia uneia nu corespund strii de fapt la un moment dat. Pentru msurrile efectuate la
scar macroscopic este ns indiferent care din aceste stri microscopice s-a realizat. Deci
pentru precizarea strii macroscopice nu este necesar cunoasterea strii microscopice, ci
numai a ansamblului virtual din care face parte.
Spaiul fazelor
Comportarea fiecrei microstri este determinat de evolutia fiecrei particule n parte.
Evolutia particulelor se face dup legile mecanicii clasice ntr-o prim aproximatie sau dup
legile mecanicii cuantice n cazul general.
n mecanica analitic a lui Hamilton se arat c starea unui sistem de particule avnd
un grad de libertate este descris cu ajutorul a i parametrii independenti q
1
q
i
denumiti
coordonate generalizate si a i parametrii denumiti impulsuri generalizate. Acestia satisfac
ecuatiile canonice ale lui Hamilton.
i
i
p
H
q

si
i
i
q
H
p

(4.32)
67 din 163
Dup Gibbs, cele dou mrimi reprezint coordonatele unui punct dintr-un spatiu
euclidian numit spatiul fazelor. Acest spatiu al fazelor reprezint de fapt spatiul microstrilor,
deci un punct din acest spatiu reprezint o microstare. Prin urmare, evolutia unui colectiv
statistic n timp poate fi interpretat ca o curb n acest spatiu.
4.4.5 Semnificaia statistic a entropiei. Formula lui Boltzman
Se consider un sistem macroscopic care se afl ntr-o stare de echilibru termodinamic.
Parametrii macroscopici ai sistemului n acest caz rmn constanti. Starea macroscopic a
sistemului este determinat de valorile parametrilor independenti care caracterizeaz sistemul.
Starea microscopic este determinat de valorile tuturor pozitiilor si impulsurilor particulelor
care constituie sistemul. ns o stare macroscopic este compatibil cu un numr enorm de
microstri.
Figura 4.4
Datorit haosului molecular este posibil la un moment dat situatia 1, iar la un alt
moment situatia 2 fr ca prin aceasta starea macroscopic s se modifice.
Altfel ajungem la concluzia c un numr enorm de microstri compatibile cu o
macrostare, toate aceste macrostri fiind la fel de probabile. Prin definitie numim pondere
termodinamic sau probabilitate termodinamic numrul de microstri compatibile cu o stare
microscopic dat. n momentul n care microstarea se schimb evident are loc o modificare a
ponderii termodinamice. n acelasi timp stim c modificarea strii sistemului duce la
modificarea entropiei. Deci ntre ponderea termodinamic si entropie trebuie s admitem o
legtur functional S = f(W). n continuare ne propunem s gsim forma functiei f.
Considerm dou sisteme A si B independente care au entropiile S
1
si S
2
, iar ponderile
termodinamice W
1
si W
2
corespund strii 1 a lui A si strii 2 a lui B. S reunim cele 2
sisteme. n acest caz ansamblul va avea o entropie S si o pondere termodinamic W.
W = W
1
W
2
(produs de probabilitti), iar S = S
1
+ S
2
;
S = f(W); S
1
= f
1
(W
1
); S
2
= f
2
(W
2
) (4.33)
Deci f
1
(W
1
) + f
2
(W
2
) = f(W
1
W
2
) = f(W) (4.34)
Diferentiem aceast ecuatie n raport cu W
1
si obtinem:
dW
df
W
W
W
dW
df
dW
df
W
2
1 1
1
2

,
_

deci
dW
df
W
dW
df
2
1
1
(4.35)
Diferentiem aceast relatie n raport cu W
2
si cum f
1
nu depinde de W
2
vom obtine:
68 din 163
0
2
2
2 1
1
2
2
2
2
+

,
_

+
dW
f d
W W
dW
df
W
W
dW
f d
W
dW
df
W
(4.36)
deci 0
2
2
+
dW
f d
W
dW
df
(4.37)
Notm
dW
df
y si obtinem 0 +
dW
dy
W y (4.38)
de unde
W
dW
y
dy
si prin integrare vom obtine ln y = lnW + ln k unde k este o constant
de integrare.
Deci
W
k
y sau
W
k
dW
df
sau
W
dW
k df (4.39)
Mai integrm o dat ecuatia diferential obtinut si avem:
f = k lnW + C (4.40)
Alegnd constanta de integrare 0, rezult f = k lnW si ajungem la ceea ce ne-am propus:
S = k lnW (4.41)
formul numit formula lui Boltzman, unde J/K 10 38 . 1
23
k .
Stim ns c ntr-un proces termodinamic S creste, deci va creste si ponderea
termodinamic W ceea ce ne face s tragem concluzia c sistemele evolueaz n asa fel nct
unei macrostri s-i corespund un numr mai mare de microstri sau, cu alte cuvinte, dintr-o
stare mai ordonat ntr-o stare mai dezordonat. Se poate spune c entropia este msura
gradului de dezordine din sistem.
Notiunea de entropie are o foarte mare important si n domenii ca informatica unde se
defineste o entropie informational i
i
= k log P, cu k = 3,65, biologia, sociologia.
Procesele n care sistemul, spre deosebire de sistemele termodinamice, se
autoorganizeaz se numesc procese neentropice (de exemplu procese biologice).
4.5 Formula fundamental a termodinamicii
n conformitate cu principiul I al termodinamicii am constatat c energia intern a
sistemului termodinamic se poate modifica prin schimb de caldur sau de lucru mecanic cu
mediul.
dU = L Q (4.42)
Pe baza formulrii Clausius a principiului II pentru procese cvasistatice putem scrie:
dS =
T
Q
(4.43)
deci: TdS Q
dU = TdS oL (4.44)
Relatia (4.42) este valabil pentru procese de orice fel, pe cnd (4.44) este valabil
doar pentru procese cvasistatice reversibile.
Expresia lucrului mecanic depinde de procesul care are loc.
Exemple:
a) ntr-o deformare elastic a unui corp de volum initial V
) (
z z y y x x z y x
d d d dz dy dx V L + + + + + (4.45)
69 din 163
unde o si t sunt dilatrile unghiulare.
b) ntr-o modificare a suprafetei peliculei superficiale d L unde o este aici
tensiunea superficial normal la elementul de arc al curbei care mrgineste suprafata
fluidului.
c) Lucrul fortelor elastice
VEdD dD E dD E dD E V L
Z z y y x x
+ + ) ( (4.46)
unde E reprezint intensitatea cmpului electric, iar D vectorul inductie electric.
d) Lucrul fortelor magnetice
VHdB dB H dB H dB H V L
z z Y y X x
+ + 0 (
unde H este vectorul intensitate a cmpului magnetic, iar B reprezint vectorul inductie a
cmpului magnetic.
e) ntr-un sistem cu S componente n care numerele de kmoli v
k
sufer variatiile dv
k
:
k
S
K
K
dv L


1
(4.47)
unde v
k
sunt numerele de kmoli, iar
k
se numesc potentiale chimice.
Se remarc faptul c lucrul mecanic se calculeaz prin produsul unor marimi A
K
numite forte generalizate cu diferentialele unor mrimi da
k
care sunt numite coordonate
generalizate deci:
k
n
k
K
da A L


1
(4.48)
Prin urmare relatia devine dU = TdS +
k
m
k
k
da A

1
(4.49)
Aceast relatie fiind o unificare a expresiilor matematice ale principiului I si II se
numeste formula fundamental a termodinamicii pentru procese cvasistatice.
Pentru un gaz ideal coordonata generalizat este volumul V si forta generalizat este p.
Deci: dU = TdS pdV (4.50)
Pentru procese nestatice ireversibile n virtutea inegalittii lui Celsius care guverneaz
aceste procese:
dU < TdS L (4.51)
dUTdS +
k
m
k
k
da A

1
(4.52)
pentru ambele tipuri de procese unde semnul = este valabil n cazul proceselor cvasistatice
reversibile.
4.6 Aplicaii ale principiului I i II al termodinamicii
Pentru rezolvarea diferitelor probleme concrete de fizic si tehnic, termodinamica
foloseste dou metode.
Metoda ciclurilor care const n studierea unui ciclu convenabil ales care contine fenomenul
de studiat. Nu exist nici o prescriptie pentru alegerea ciclului si din acest motiv metoda
aceasta nu se prea utilizeaz, desi din punct de vedere istoric a aprut prima.
Metoda potenialelor termodinamice elaborat de Gibbs este o metod analitic care const n
introducerea unor functii de stare numite potentiale termodinamice.
70 din 163
4.6.1 Dependena de temperatur a coeficientului de tensiune superficial (prin
metoda ciclurilor)
S considerm o pelicul superficial de arie A si tensiune superficial o la o
temperatur T. ntr-o diagram ) ( A , aceast stare va fi reprezentat prin punctul 1.
Figura 4.5
Din starea 2 facem ca pelicula s se ntind adiabatic pn ntr-o stare infinit vecin 3
avnd aria A dA +
2
, n acest caz temperatura scade la T dT; aceast modificare a temperaturii
va modifica tensiunea superficial cu do. Lsm ca pelicula s efectueze comprimare izoterm
3-4. Pentru aceasta trebuie s cedeze cldura Q
2
dup care readucem pelicula n starea 1
printr-o transformare adiabatic. Deci pelicula a efectuat un ciclu Carnot ntre temperaturile
T T
1
si T
2
= T dT, cu semnul ciclului inversat.
Randamentul ciclului pe de o parte este:
T
dT
T
dT T T
T
T T


1
2 1
(4.53)
si pe de alt parte:
1
Q
L
.
Lucrul L poate fi exprimat prin aria ciclului A
1234
luat cu semn schimbat datorit
parcurgerii inverse a ciclului Carnot.
L + d A A d A A ) ( ) )( (
1 2 1 2
(4.54)
deci:

d
Q
A A
1
1 2
(4.55)
Notm
S
A A
Q

1 2
1
si o numim cldura latent superficial a peliculei.
S
reprezint
deci cldura necesar pentru formarea unittii de suprafat de pelicul ([ )
m
J
]
2

S
si este o
constant de material, deci
S
d

; prin urmare
T
dT d
S

sau d
T
dT
S
sau
71 din 163


0 0
T
T
S
T
dT
d ; ) ln (ln
0 0
T T
S
sau
0
0
ln
T
T
S
de unde gsim relatia de
dependent cutat:
0
0
ln
T
T
S
+ (4.56)
Metoda ciclurilor se foloseste foarte mult si pentru calcularea randamentului diferitelor masini.
4.6.2 Metoda potenialelor termodinamice
Prin functii termodinamice caracteristice se nteleg acele functii de stare ale unui
sistem termodinamic a cror dependent explicit de parametrii de stare fiind cunoscut,
permite obtinerea tuturor informatiilor termodinamice privitoare la sistemul considerat. Un tip
aparte de functii caracteristice sunt potentialele termodinamice. Pentru a defini potentialele
termodinamice plecm de la expresia lucrului mecanic efectuat asupra sistemului
termodinamic.


m
i
K K
da A L
1
(4.57)
Din multimea de forme generalizate una este presiunea si coordonata generalizat care-
i corespunde este volumul.
Considerm a
1
= V si A
1
= p; atunci relatia (4.57) devine:


m
k
k k
pdV da A L
2
(4.58)
Notm cu:


m
k
k k
da A L
2
(4.59)
lucrul mecanic efectuat de forte generalizate altele dect presiunea; deci obtinem:
pdV L L
Utiliznd ecuatia fundamental a termodinamicii pentru procese cvasistatice vom scrie:
dU = TdS pdV + L (4.60)
de unde: TdS pdV dU L + (4.61)
Definim potentialul termodinamic ca fiind orice functie caracteristic a crei variatie l
d pe L .
Se pot construi o multime de functii de stare care s joace rol de potentiale
termodinamice, dar n continuare vom studia doar cteva mai des ntlnite.
4.6.2.1 Energia liber
Aceast functie caracteristic se defineste prin relatia:
F = U TS (4.62)
diferentiala sa este: dF = dU TdS SdT = oL SdT (4.63)
sau dF = SdT da A
k k

(4.64)
dar F = F({a ) },T
k
a crei diferential este:
72 din 163
dF = dT
T
F
da
a
F
ak k ai
K
) ( ) (
} {

(4.65)
Identificnd cu (4.64) rezult S =
ak
T
F
) (

si A
l
=(
T aki
T
F
}, {
)

.
Pentru un gaz p =(
t
V
F
)

si din U = F + TS rezult:
U = F T
k
a
T
F

,
_

(4.66)
Aceast afirmatie este denumit prima relatie a lui Gibbs-Helmholtz.
Energia liber este potentialul termodinamic cnd temperatura si volumul sunt
independente si mentinute constante. Acest lucru se vede din (4.65) si (4.61):
SdT pdV L dF
~
ntr-adevr, dac V = constant si T = constant L dF
~
, deci satisface relatia.
Semnificaia fizic a energiei libere
Din F = U TS, diferentiind d(F U) = TdS SdT este energia cheltuit pentru
schimburile care au loc n interiorul sistemului termodinamic si se numeste energie legat TS,
se numeste energie liber pentru c poate fi utilizat pentru efectuarea de lucru mecanic.
4.6.2.2 Entalpia
Entalpia este o functie de stare caracteristic definit ca:
k
k
k
a A U H

(4.67)
pentru gazul ideal H = U + pV, A
k
= p, a
k
= V diferentiind:


k
k k
k
k k
k
k k
dA a TdS dA a da A dU dH (4.68)
adic: H = H(S ;A
k
)
Diferentiind relatia (4.68):

k
k
k
k
dA
A
H
dS A
S
H
dH (4.69)
Se obtine:
k
A
S
H
T

si a
k
=-(
k
A
H
)
} {A
(4.70)
Entalpia joac rolul unui potential termodinamic. Din ecuatia fundamental a
termodinamicii:
dU=TdS+

L-pdV
dL=dU+pdV-TdS adun si scad Vd

L=dU+pdVVdp-Vdp-TdS

L=d(U+pV)Vdp-TdS de unde

L=dH-Vdp-TdS
Se observ c dac p=constant si S=constant si sunt independente dp=0 si dS=0 deci
L
=dH
deci si H satisface conditia de potential termodinamic.
Sensul fizic al entalpiei
73 din 163
S considerm un gaz ideal care-si modific volumul izobar de la V
1
la V
2
; atunci n
starea 1: H
1
=U
1
+pV
1
si n starea 2: H
2
=U
2
+pV
2
.
Scoatem relatiile H
2
-H
1
=U
2
-U
1
+p(V
2
-V
1
)
de unde obtinem:
H U
+p
V
sau
L U H +
dar conform principiului I al termodinamicii
Q L u +
deci
Q H
.
Entalpia este cldura primit sau cedat de un sistem ntr-o transformare izobar (se
utilizeaz foarte des n chimie).
4.6.2.3 Entalpia liber sau potenialul termodinamic al lui Gibbs
Aceast functie caracteristic este definit prin relatia:
G = H-TS (4.71)
Prin diferentiere obtinem:
dG = dH-TdS-SdT
dH=TdS-
k
k
k
dA a

dG = -SdT-
k
k k
dA a

(4.72)
Aceast relatie arat c G este o functie de T si {Ak }:
G=G(T ; A
k
)
Diferentiem si obtinem: dG=(
T
G

)A
k
dT+

k k
A
G
dA
k
Identificm si avem: S= -(
T
G

)A
k
iar a
k
=(
k
A
G

)
A,T
(4.73)
Ajungem la H = G + TS de unde H = G - T(
T
G

)
A
k
(4.74)
Aceast relatie se numeste a doua relatie a lui Gibbs si Helmholtz.
Se poate vedea c si entalpia liber este un potential termodinamic G = H-TS, dar
H = U + pV deci G = U = pV-TS (4.75)
Formula fundamental a termodinamicii pentru procese cvasistatice:
dU=TdS+

k
k
A
da
k
(4.76)
deci dU=TdS+
pdV L
L
= dU+pdV-TdS adugm si scdem SdT si Vdp si obtinem:
L
= dU+pdV+Vdp-TdS-SdT-Vdp+SdT deci
L
= d(U+pv-TS)-Vdp+sdT de unde
SdT Vdp dG L +
(4.77)
Se observ faptul c potentialul Gibbs devine potential termodinamic atunci cnd
presiunea si temperatura sunt constante si constituie variabile independente. ntr-adevr n
acest caz dp=0 si dT=0 deci dG=
L
ceea ce satisface conditia de potential termodinamic.
Sensul fizic al entalpiei libere este entalpia pe care o poate pune n exterior sistemul
dup ce si-a consumat energia legat TS.
4.6.2.4 Aplicaii ale metodei potenialelor termodinamice. Condiii de echilibru
termodinamic pentru un sistem cu dou faze (Regula fazelor). Punctul triplu
Numim faz o parte a sistemului termodinamic omogen din punct de vedere al
propriettilor macroscopice (de exemplu apa si ghiata). n anumite conditii un sistem cu mai
multe faze se afl n stare de echilibru. n continuare ne propunem s gsim conditia de
echilibru pentru un sistem cu dou faze. S considerm un sistem care are o component (o
74 din 163
singur substant din punct de vedere chimic) dar cu dou faze. Notm cu v
1
si v
2
numerele de
moli din fiecare faz, iar cu U, V, S, energia intern, volumul si entropia unui mol de
substant. Deci pentru cele dou faze vom avea:
U
1
v
1
u
1
U
2
v
2
u
2
V
1
v
1
v
1
si V
2
v
2
v
2
(4.78)
S
1
v
1
s
1
S
2
v
2
s
2
De unde pentru sistemul izolat:
U=U
1
+U
2
=v
1
u
1
+v
2
u
2
=const
V=V
1
+V
2
=v
1
v
1
+v
2
v
2
=const
S=S
1
+S
2
=v
1
s
1
+v
2
s
2
=const
V=v
1
+v
1
=const
U, V, si v sunt constante iar S se modifica pana ajunge la echilibru intre faze. Variatia
entropiei este :
1
(v S
s
1
+v
2
s
2
)=v
1
ds
1
+s
1
dv
1
+s
2
dv
2
(6.105) dar aplicand formula fundamentala a
termodinamicii pentru procese reversibile pentru un mol din fiecare faza vom avea:
T
1
S
1=
1
u
+p
1
1
v
(6.106) si T
2
S
2
=
2
u
+p
2
2
v
(6.107) de unde T
1
si p
1
sunt temperaturile respectiv
presiunile la care se gasesc fazele.Deci scoatem 1
s
si 2
s
din (6.106) si le introducem in (6.107)
S
=v
1
1
T
v p U +
+v
2
2
T
v p u +
+s
1
1
v
+s
2
2
v
(6.108)
Diferentiem (6.104) si obtinem :
v
1
1
u
+v
2
2
u
+u
1
1
v
+u
2
2
v
=0 v
2
2
u
=-v
1
1
u
-u
1
1
v
-u
2
2
v
v
1
1
v
+v
2
2
v
+u
1
1
v
+u
2
2
v
=0 (6.109) v
2
2
v
=-v
1
1
v
-v
1
1
v
-v
2
2
v
1
v
+
2
v
=0
2
n
=-
1
n
(6.110)
Relatia (6.104) se mai poate scrie :
1
1 1 1 1
T
v v p v
S

+
2
2 2 2 2 2
T
v v p u v +
+s
1
1
v
+s
2
2
v
(6.111)
Introducand relatia (6.109) in (6.111) avem dupa grupare
S
=(
1
1
T
+
2
1
T
)v
1 1
u
+(
1
1
T
P
+
2
2
T
P
)v
1 1
v
+(s
1
-
1
1 1 1
T
v p u +
-s
2
+
2
2 2 2
T
v p u +
)v
1 1
v
(6.112)
Deci la echilibru termodinamic,
S
=0 deci
1
1
T
-
2
1
T
=0 de unde T
1
=T
2
;
1
1
T
p
-
2
2
T
p
=0 deci p
1
=p
2
si
u
1
+pv
1
-Ts
1
=u
2
+p
2
V
2
-Ts
2
(6.113)
Relatiile (6.113) exprima matematic conditia de echilibru a doua faze (regula fazelor).
Marimea

=u+pV-Ts reprezinta potentialul termodinamic Gibbs raportat la numarul de moli si
poarta numele de potential chimic.
Deci doua faze sunt in echilibru atunci cand se afla la aceeasi temperatura, aceeasi presiune si
la potentiale chimice identice.T
1
=T
2
=T ; p
1
=p
2
=p ;

1
(p,T)=
2

(p,T) deci p si T nu pot varia


independent.In cazul a doua faze ele pot fi satisfacute independent de-a lungul unei curbe in
planul p, T.
Daca avem 3 faze conditia de echilibru :
T
1
=T
2
=T
3
;p
1
=p
2
=p
3
=p ;
1

(p,T)=
2

(p,T)=
3

(p,T) se satisfac intr-un singur punct numit punct


triplu.
p
1 2
V
Figura .6.6
75 din 163
Numarul de parametrii ai carei varistie nu perturba starea de echilibru a fazelor, se numeste
numarul gradelor de libertate.Daca avem n componente, distribuite pe n faze aflate sub
actiunea a k forte generalizate.
Figura.6.6
4.6.2.5 Variaia temperaturii de schimbare a fazei cu presiunea. Ecuaia
Clapeyron-Clausius
Se observa experimental faptul ca temperatura la care se produce schimbarea de faza
se modifica odata cu modificarea presiunii exercitata din exterior asupra sistemului.
La schimbarea fazei este necesar sa avem
1

(p,T) (la echilibru


1

=
2

) deci din :
1

(p,T)=
2

(p,T) (6.114)
vom obtine : (d

=du+pdv+vdp-Tds-sdT) (6.115)
v
1
dp-s
1
dT-v
2
dp-s
2
dT (6.116) de unde
dT
dp
=
2 1
2 1
v v
s s

(6.117)
Numim caldura latenta,caldura cedata sau absorbita de sistem pentru a trece
dintro faza in alta(ptr.un Kmol)

T(s
1
-s
2
) (6.118)
Transformarile de faza care au loc cu absortie sau cedare de caldura se numesc
transformari de faza de speta I.
Din (6.111)si(6.112) rezulta
dT
dp
=
) 2 1
( v v T

(6.119)
Aceasta relatie este cunoscuta sub numele de relatia lui Clapeyron.
Pentru cazul particular al vaporizarii v
1
>>v
2
si v
1
v
Dca raportam presiunea,volumul la cantitatea de masa m=1 pv=
M
1
RT deci :
dT
dp
=
Tv

=
2
RT
pM
sau
p
dp
=
2
TvT
dT
(6.120)
De unde prin integrare intre p
0
si p (pt T
0
p
0
si pt T p)
Ln p-ln p
0
=-
R
M
(
T
1
-
0
1
T
) (6.121)
P=P
0
e
)
1 1
(
0 T T R
M

(6.122)
In transformarile de faza de speta I potentialul chimic

sufera o discontinuitate.
Daca marimile ca s si v raman constante iar marimile care sufera un salt sunt derivatele
de ordin II a lui

transformarile de faza poarta numele de transformari de faza de speta II.
2
2
T

=-(
T
S

)
p
=-
T
c
p
(6.123)
p T

2
=
T p

2
=(
T
v

)
p
=v
0

(6.124)
2
2
p

=-(
p
v

)
T
=

0
v
(

- indice de compresibilitate) (6.125)


76 din 163
4.7 Principiu al treilea al termodinamicii
n cursul lucrarilor experimentale cu privire la capacitatea substantelor de a reactiona
intre ele (afinitate chimica), chimistul german Nernst a observat ca odata cu scaderea
temperaturii se produce si o scadere a caldurii specifice. Aceasta comportare a caldurii
specifice a fost considerata de Nernst o manifestare a unei legi naturale care nu poate fi
demonstrata, dar care se manifesta de fiecare data.
Acestei concluzii i s-a dat rang de principiu si a fost denumita principiu al treilea al
termodinamici. Unii autori nu considera principiu 3 ca un principiu al termodinamicii pentru
ca el nu introduce o marime de stare ca celelalte trei principii (principiul 0 introduce T,
principiul 1 introduce U, principiu 2 introduce S). Ca si celelalte principii si principiul 3 are
mai multe formulari.
Formularea lui Nernst
La 0k caldura specifica este egala cu 0.
De aici concluzia ca la 0k nu poate avea loc nici o transformare de caldura.Deci este imposibil
ca o masina termica sa functioneze cu T
2
=0k, deci este improbabila realizarea unei masini
termice cu randamentul 1.
Formularea lui Planck
Daca temperatura termodinamica a unui sistem tinde la 0k, entropia sa tinde catre o valoare
constanta care nu depinde de valorile celorlalte marimi de stare.
Planck a artat ca la T
0
nu numai
0 S
ci chiar S
0
deci S
0
=0
Prin acesta se stabileste o origine in masurarea entropiilor.
S=

T
T
dQ
0
evident cele doua formulari sunt echivalente (6.127)
S=

T
T
CdQ
0
unde C este capacitatea calorica a sistemului. (6.128)
Daca T
0
este necesar ca c
0
deci cele doua formulari sunt echivalente.
Formularea prin inaccesibilitatea temperaturii de 0 K
Prin nici un proces nu se pote atinge 0 K.
Aceasta formulare este echivalenta cu celelalte formulari.Demonstratia o putem face prin
metoda ciclurilor. Consideram un ciclu Carnot in coordonate T-S.
Figura.6.7
77 din 163
In acest caz izotermele T=constant vor fi paralele cu axa S iar adiabatele paralele cu axa T
(
TdS Q
; in adiabata
0 0 TdS Q
pentru T constant dS=0
t cons S tan


1234
0 dS
(6.129) figura. 6.8
12
S
=

2
1
T
dQ
1, 2 fiind o transformare izoterma (6.130)
12
S
=
T
1

2
1
dQ=
T
Q
12
=0 Q
23
,
Q
41
sunt nule fiind procese adiabatice (6.131)
In consecinta neexistand schimb de caldura
41 23
S S sunt si ele nule.
Procesul 3-4 se realizeaza la 0k deci conform formularii lui Planck variatia de entropie este
nula deci:
T
Q
S S S S S S
12
12 41 34 23 12 1234
+ + + dar conform (6.129)
0
1234
S
deci
T
Q
12
=0 dar cum Q
12 0
caldura absorbita pe o izoterma iar T este finit
T
Q
12
=0
deci s-a ajuns la o contradictie care a aparut datorita faptului ca am propus accesibilitatea
temperaturii 0k.
4.7.1 Temperatura absolut negativ
Principiul 2 al termodinamicii a permis definirea unei scari termodinamice de
temperaturi care au punctul de origine la 0K si creste in sens pozitiv la +infinit.Pentru unele
sisteme energia interna tinde catre o valoare constanta.Sa presupunem ca avem un sistem
pentru care U=ct. Daca-i comunicam o energie suplimentara din exterior, energia sa interna
creste in continuare, temperatura sa fiind mai mare ceea ce poate fi interpretata ca un salt la
inf fara a atinge temperatura de 0K.
Figura.6.9
78 din 163
In cazul temperaturilor absolut negative s-a demonstrat ca orice caldura se poate
transforma integral in lucru mecanic pe cand lucrul mecanic nu se poate transforma integral in
caldura.Deci in raport cu OK lucrul mecanic si caldura devin complementare.
4.8 Fenomene de transport n gaze
4.8.1 Drumul liber mediu al moleculelor
Moleculele unui gaz au o continua miscare haotica, ele ciocnindu-se din cand in cand
intre ele. Intre doua ciocniri succesive o molecula parcurge un drum rectiliniu a carui lungime
se numeste drum liber ( ). Acest drum liber difera de la molecula la molecula, dar numarul
de molecule fiind foarte mare si miscarea haotica, putem admite ca drumul liber mediu
este o constanta, la un moment dat. Ne propunem sa calculam acest drum liber mediu.
Pentru aceasta consideram o molecula I oarecare dim masa de gaz, care are o forma sferica, o
viteza V si o raza r. Consideram pentru inceput ca toate celelalte molecule stau pe loc si dupa
ciocnire molecula aleasa isi continua miscarea in aceeasi directie. Molecula I poate ciocni in
t toate moleculele care se gasesc intr-un cilindru cu raza 2r, si cu lungime L=v t.
Figura.6.10
Drumul liber mediu se va calcula ca fiind distanta parcursa intre doua ciocniri, deci
impartim L la z:
=
z
L
sau =
t v nr
t v

2
4
deci =
2
4
1
nr
Aceasta relatie nu este insa conforma cu realitatea pentru ca la deducerea ei am considerat ca
toate moleculele in afara de molecula I sunt in repaus. Daca tinem seama si de miscarea
celorlalte molecul, in loc de v va trebui sa introducem viteza relativa medie pentru calculul lui
z.
Z=4 nr
2
v t
r
(L ramane tot L=vt)
dar se poate considera ca v v
r
2 deci rela (6.134) devine:
79 din 163
=
2
2 4
1
nr
- Formula lui Maxwell
Daca incalzirea gazului se face izocor, n este constant si nu ar trebui sa depinda de T dar in
realitate se observa ca:
=
) 1 ( 2 4
1
2
T
c
n r +
Unde c se numeste constanta lui Sutherland care se determina experimental .Se stie ca n este
direct proportional cu presiunea deci:
const p
(6.137)
Relatia (6.137) ne permitem sa apreciam starea de vidare a unui recipient.Daca p are o astfel
de valoare ca 1 (dimensiunea recipientului) spunem ca avem un vid inaintat.
4.8.2 Vscozitatea gazelor
S consideram un jet de gaz care se scurge printr-o conducta. In vecinatatea peretilor
viteza gazului va fi foarte mica datorita frecarilor iar in mijlocul vanei de gaz va fi maxima
Figura.6.11
.Intre doua straturi vecine va exista o forta de frecare:F=
ds
dv
S (6.138)
-unde se numeste coeficientul de vascozitate iar
dz
dv
se numeste gradientul de viteza.
Demonstratie:
Sa consideram doua straturi de gaze care se deplaseaza in sensul axei ox cu vitezele v
1
respectiv v
2
.Notam cu S aria suprafetei de separatie.
80 din 163
Figura.6.12
Datorita agitatiei termice intr-un timp t vor trece dintr-un strat in altul (pe directia OZ) un
numar N de molecule, acestea si vor modifica vitezele de la v
1
la v
2
deci vor suferi o variatie
de impuls care da nastere fortei F din 6.138.La un moment dat doar
3
1
din molecule au
directia axei OZ din care doar jumatate pe sensul pozitiv.
Notand cu n concentratia moleculara.
nV N
6
1
unde V este volumul umplut de aceste molecule in t (6.139)
v=Sl=Sv=Sv t (6.140)
deci t
nsv
N
6
1
(6.141)
Forta cu care stratul 2 actioneaza asupra lui 1 va fi:
F=
t
v
m
n
p

sau F=
t
v v

1 2
(6.142)
Dar m=m
0 N
unde m
0
este masa unei molecule deci: m=
t nsv m
0
6
1
(6.143)
Din (6.143) si (6.142) m= ) (
6
1
1 2 0
v v nsv m (6.144)
Viteza are o variatie continua.Notam cu v(z) viteza gazului la coordonata z, v
1
sa fie viteza
intr-un punct z- si v
2
sa fie viteza in z+ , pe distanta viteza variaza cu v .
Figura.6.13
81 din 163
Notam cu
dz
dv
variatia vitezei pe unitatea de lungime (gradientul de viteza ) deci variatia
vitezei pe distanta datorita continuitatii functiei v(z) va fi :
v=
dz
dv
(6.145) deci v
1
=v+
dz
dv
v v +
(6.146)
v
2
=v-
dz
dv
v v deci v
1
-v
2
=2
dz
dv
de unde
F=
3
1
(nvm
0
notand
0
3
1
nvm
(6.148) obtinem F= S
dz
dv
(6.138)
Relatia (6.148) se poate pune si sub o forma mai comoda,inlocuind n=
V
N
unde N este
numarul total de molecule.In acest Nm
0
=m masa de gaz iar
V
Nm
0
= deci (6.148)devine
v
3
1
(6.149)
4.8.3 Conductivitatea termic a gazelor. Transportul de cldura n gaze
S consideram o masa de gaz in care temperatura nu esre constanta si scade uniform
de-a lungul axei z cu un gradient constant
dz
dT
Figura .6.14
Moleculele din regiunea II au energia cinetica medie
1 1
3
2
kT
c
si cele din
regiunea I
2 2
3
2
kT
c
unde k este constanta lui Boltzman si am considerat numaru de grade
de libertate i=1
82 din 163
Figura .6.15
Molecula care trece din II in I aduce un surplus de energie sub forma de
caldura(energie cinetica de agitare termica) ) 150 . 6 )( (
2
3
2 1
T T
c
doar ntr-un interval de
timpt printr-o suprafata S trec un numar de molecule dat de t snv N
6
1
Deci caldura transportata de cele N molecule va fi Q= N
c
(6.152) nlocuind n
(6.151) obtinem relatia Q = t snv T T k
6
1
) (
2
3
2 1
(6.153)
Pe un drum egal cu un drum liber mediu temperatura scade cu
dz
dT
T
(6.154)
T
1
=T-
dz
dT
T T (6.155)
T
2
=T-
DZ
dT
T T
T
1
-T
2
=-2
dz
dT
(6.156)
Inlociund in (6.153) vom obtine Q=- t s
DZ
dT
vnk
2
1
(6.157) produsul nk
se exprima in felul urmator nk=
u
R
v
R
M
n
v
k vN
V
K N
A
(6.158)
Intr-o transformare izocora Q
v
=vC
v T
dar conform principiului 1:
T vR U Q L
v

2
3
0 (6.159)
Din (6.159) si (6.158) C
v
= R
2
3
(6.159) sau
2
3R
M
C
v
sau
v
v
C
M
C
M
R
3
2
3
2
(6.160)
Inlocuind-o in (6.158) nk=
v
C
3
2
(6.161) inlocuind in (6.157) obtinem relatia :
83 din 163
Q=- t s
dz
dT
C v
v

3
1
(6.162)
Constanta
v v
C C v
3
1
se numeste coeficient de conductivitate termica deci (6.162)
devine : Q=- t s
dz
dT
(6.164)
Notez q=
s t
Q

caldura transferata in unitatea de timp prin unitatea de suprafata S se
numeste flux termic q=
dz
dT

Pentrucoeficientul de conductivitate termica a gazelor formula
v
C nu este chiar exacta.
Calculele mai riguroase duc la relatia
v
C k (6.166)
Unde k este o constanta k=
4
5 9
unde
v
p
C
C
coeficientul adiabatic.
Relatiile (6.153) si (6.165) sunt valabile si pentru solide, constantele insa depind de natura
materialului.
4.8.4 Legea de rcire a corpurilor a lui Newton
S consideram un corp de masa m, caldura specifica c, delimitat de o suprafata S,
avand temperatura T
0
.Acest corp se gaseste intr-un mediu nemarginit avand temperatura
constanta
0
(T
0
>
0
). Corpul se raceste cedant in fiecare moment caldura mediului,
reducandu-si astfel temperatura.La un moment t temperatura corpului va fi T iar la t
+
dt la vi T-
dT, caldura pierduta fiind: dQ=-mcdt (6.167)
Dar conform (6.153) putem scriedQ= S (T-
0
)dt (6.168)
-unde T
1
=T
2
; T
2
=
0
iar
knv 4
1
este o constanta numita coeficient de transfer al caldurii.
Deci din (6.167) si (6.168):-mcdt= dt T s ) (
0

Se pot separa variabilele deci : dt
mc
s
T
dT

0
(6.170) prin integrare:
ln(T-
0
)=- c t
mc
s
ln +

(6.171) dar la t=0 T=T


0
deci lnc=ln(T
0
-
0
) deci ln t
mc
s
T
T T

0 0
0
(6.172) de unde T- e T ) (
0 0 0
(6.173) (Legea de racire a corpurilor lui Newton)
4.8.5 Propagarea cldurii prin bare
S consideram o bara de sectiune S, perimetru p, foarte lunga, incalzita la un capat la
temperatura T
0
si care se gaseste intr-un mediu cu temperatura
0
.
Dupa un timp bara se va gasi in stare de echilibru termic, fiecare punct al ei gasindu-se la o
temperatura T.
Prin sectiunea S de la cota z va trece in unitatea de timp, caldura Q care conform (6.164)
Q=-
dz
dT
s

84 din 163
Figura.6.16
Figura.6.17
Prin sectiunea aflata la cota z+dz va trece in unitatea de timp (6.174)
Q-dQ=- dT T
dz
d
s
pe dz temperatura a mai scazut cu dT
Aceasta relatie se mai poate scrie in felul urmator:
Q-dQ=- ) ( dz
dz
dT
T
dz
d
s
(6.175) sau
Q-dQ=- dz
dz
T d
dz
dT
s s
2
2
+ (6.176) dar conform (6.164) avem:
dQ= dz
dz
t d
s
2
2
(6.177)
Bara fiind in echilibru termic temperatura fiecarui punct este constanta deci caldura primita
prin conductie de echilibru infinitezimal Sdz este radiata mediului; caldura pierduta de acest
cilindru, conform relatiei (6.168) este
dQ==- dS T ) (
0
(6.178) sau
dQ=- pdz T ) (
0
(6.179) deci
dz
dz
t d
pdz T
s
2
2
0
) (
(6.180)
Dar
0
fiind constanta se poate scrie si in felul urmator:
85 din 163
2
0
2
0
) (
) (
dz
T d
p T
s



(6.181)
Notez cu
0
T diferenta dintre temperatura unui punct de pe bara si temperatura
mediului.Deci:
2
2
dz
d
p
s

(6.182) sau
0
2
2



s
p
dz
d
(6.183)
Notez
s
p

2
(6.184) deci vom obtine ecuatia urmatoare 0
2
2
2

dz
d
Ecuatia caracteristica atasata ecuatiei diferentiale (6.185) sete r 0
2 2
de unde r= deci
z z
e C e C


+
2 1
(6.187)
Pentru aflarea constantelor de integrare C
1
si C
2
se pun urmatoarele conditii la limita :pt z=0
0 0
T si pentru z inf z=0 ( bara ajunge la aceeasi temperatura ca si mediul) deci
T
2 1 0 0
c c + si pentru 0 de unde
C
2
=T
0
-
0
ce unde :
z
e T

)
0 0
(6.188)
Deci T scade exponential cu z.Relatia (6.183 se poate generaliza cu usurinta penreu
spatiul tridimensional.
4.8.6 Difuzia gazelor
Numim difuziune fenomenul de partundere a moleculeleor unui gaz printre moleculele
altui gaz.
Fenomenul este valabil atat ptr solide si lichide dar mai putin pregnanat.Experimental
se constata trecerea moleculelor din regiunea in care concentratia este
mai mare in zonele in care concentratia este mai mica.. Sa consideram o suprafata de
separatie intre 2 regiuni cu densitati diferite:
Figura.6.18
In timpul t
86 din 163
Prin suprafata S vor trece din II in I N molecule,avand
masa: t vs
V
N m
t nvs m m
o

6
1
6
1
0
1
(6.191) si din I si II t vs p m
2 2
6
1
(6.192) deci masa difuzata t vs p p m m m ) (
6
1
2 1 2 1
(6.193) dar p
1
=p(z- ) =p(z)-
dz
dp
(6.194)
p
2
=p(z + ) =p(z)+
dz
dp
p
1
-p
2
=-2
dz
dp
(6.195) inlocuind in (6.193) avem
dz
dp
t vs m
3
1
(6.196)
Deci masa difuzata in unitatea de timp
t
m

va fi
dt
dp
vs
t
m

3
1

(6.197)
Notand D= v
3
1
si numind-o coeficient de difuzitate
dt
dp
Ds
dt
dm
(6.198)
Relatia exprim legea lui Fick.
87 din 163
Capitolul 5
Fenomene electrice
n natur exist particule elementare si sisteme de particule elementare. ntre acestea
exist interactiuni care n momentul de fat se clasific n, interactiunea gravitational,
interactiunea electromagnetic, interactiunea tare si interactiunea slab.
n continuare ne vom ocupa cu studiul clasic al interactiunii electromagnetice.
Interactiunea electromagnetic este transmis prin intermediul cmpului electromagnetic, care
reprezint o form special de existent a materiei, care actioneaz asupra corpurilor sau
particulelor care au o sarcin electric care are o repartizare continu n spatiu si timp, si care
poart energie electromagnetic capabil s se transfere n alte forme de energie. Cmpul
electromagnetic are dou componente: electric si magnetic. Cele dou componente coexist
generndu-se reciproc. Dac lum n considerare doar sarcini electrice aflate n repaus
experienta ne va pune n evident numai componenta electrostatic. n cazul sarcinilor aflate
n miscare se va pune n evident att componenta magnetic, ct si cea electric.
5.1 Electrostatica
Fenomenele electrostatice apar n prezenta sarcinilor aflate n repaus. n cele discutate
mai nainte a aprut conceptul de sarcin electric. Acest concept are o evolutie istoric destul
de ndelungat. Primele fenomene electrice observate din antichitate au fost fenomenele de
electrizare prin frecare si influent. S-a observat c interactiunea dintre un corp electrizat si
corpurile nconjuratoare poate fi mai mare sau mai mic, deci pentru a caracteriza din punct de
vedere cantitativ electrizarea unui corp s-a introdus mrimea fizic numit sarcin electric.
Sarcina electric se conserv. Corpurile care posed sarcin electric interactioneaz
ntre ele cu forte de atractie sau de respingere numite forte electrostatice.
Existenta acestor forte a dus la ideea c exist dou feluri de sarcini numite astzi
sarcini pozitive si negative. n general sarcina electric se noteaz cu Q si n S.I. are unitatea
de msur 1As sau 1C.
5.2 Legea lui Coulomb
n 1785 Charles August Coulomb, cu ajutorul unei balante de torsiune a studiat forta
de interactiune dintre dou sarcini electrice punctiforme, gsind c mrimea acesteia este
direct proportional cu produsul sarcinilor si invers proportional cu ptratul distantei dintre
ele.
Figura 5.1
F = k
2
2 1
r
q q
(5.1)
88 din 163
S-a observat c mrimea fortei depinde si de natura mediului prin care se transmite
interactiunea, deci constanta k depinde de natura mediului. Pentru a caracteriza capacitatea
mediului de a transmite interactiunea electrostatic s-a introdus mrimea fizic numit
permitivitate electric a mediului c cu ajutorul creia constanta k se poate scrie:
k =
4
1
(5.2)
Prin urmare, relatia (5.1) devine:
F =
2
2 1
4
1
r
q q

(5.3)
S-a observat c prin vid interactiunea electrostatic se transmite cu cea mai mare
intensitate, deci vidul are cea mai mare permitivitate pe care o notm cu c
0
si are valoarea
12
0
10 856 , 8

F/m, iar
0
4
1

= 9 10
9
.
Expresia matematic a legii lui Coulomb se poate scrie vectorial n felul urmtor: se
introduce un vector unitar
r
care are directia dreptei care uneste cele dou sarcini. Forta
electrostatic F
r
avnd aceeasi directie, vom putea scrie:

r r
F F (5.4)
Dar distanta dintre q
1
si q
2
se poate exprima vectorial prin relatia:
r
r
r r (5.5)
Din (5.5), (5.4) si (5.3) obtinem forma vectorial a legii lui Coulomb:
r
r
q q
F
r
r
3
2 1
4
1

(5.6)
5.3 Cmpul electric
Se observ c prezenta unei sarcini electrice schimb propriettile spatiului
nconjurtor n asa fel nct dac n acest spatiu se introduce un corp avnd o sarcin electric
asupra acestuia actioneaz o fort electrostatic. Aceast interactiune se transmite fr a fi
nevoie de un intermediar substantial, ca n cazul interactiunii gravitationale. Numim cmp
electric o stare a materiei care se manifest prin forte care actioneaz asupra corpurilor avnd
sarcin electric. Pentru a caracteriza din punct de vedere cantitativ cmpul ntr-un punct se
introduce mrimea numit intensitatea cmpului. Numim intensitatea cmpului ntr-un punct o
mrime fizic vectorial, egal cu limita raportului dintre forta cu care actioneaz n acel punct
asupra unui corp punctiform pozitiv si sarcina acelui corp, atunci cnd mrimea tinde la zero.
q
F
E
q
r
r
0
lim

(5.7)
Se ia
q
F
q
r
0
lim

pentru c n acest caz sarcina q nu poate influenta distributia de sarcin


care creaz cmpul. Dac acest cmp este generat de o sarcin punctiform fix, atunci:
E =
q
F
si F = q E (fora ponderatoare) (5.8)
89 din 163
Aceast trecere la limit are un caracter oarecum artificial pentru c n natur nu s-a
ntlnit pn n prezent sarcin liber mai mic dect e = 1,602
19
10 C, sarcina electronului.
Pentru o sarcin punctiforma Q care genereaz cmpul ntr-un punct se poate scrie
conform (5.6):
r
r
q Q
F
r
r
3
4
1

(5.9)
r
r
Q
E
r
r
3
4
1

(5.10)
Pentru scrierea acestei relatii s-a ales ca origine pentru sistemul de coordonate chiar
punctul n care este situat sarcina Q. Dac suntem nevoiti s alegem un alt punct ca origine,
relatia se va modifica.
3
12
12
4
r
r Q
E
B
r
r

(5.11)
Proiectiile lui E
r
pe cele trei axe:
( ) ( ) ( )
r
z z y y x x
x x Q
E
By
r
r

,
_

+ +

3
2
2 1
2
2 1
2
2 1
2 1
0
4
( ) ( ) ( )
r
z z y y x x
y y Q
E
By
r
r

,
_

+ +

3
2
2 1
2
2 1
2
2 1
2 1
0
4
( ) ( ) ( )
r
z z y y x x
z z Q
E
Bz
r
r

,
_

+ +

3
2
2 1
2
2 1
2
2 1
2 1
0
4
Cele artate anterior sunt valabile pentru situatia descris, cmpul din B fiind generat
de o singur sarcin situat n A. Aceast situatie nu se ntlneste n realitate dect n cazuri
foarte rare. n general cmpul electric ntr-un punct apare ca urmare a efectelor produse de mai
multe sarcini, rspndite n spatiu. Pentru abordarea unei astfel de situatii se utilizeaz
principiul suprapunerii cmpurilor. Aceasta o putem enunta n felul urmtor.
Fie 1 E intensitatea cmpului electric ntr-un punct P generat de sarcina 1. Fie 2 E
intensitatea cmpului electric generat de punctul P de sarcina 2. Cmpul generat n punctul P
de sarcinile 1 si 2 este
2 1
E E E
r r r
+ .
a b
Figura 5.2
90 din 163
Dac n spatiu este o distributie discret de sarcin q
1
, q
2
, ....,q
i
,...q
n
, ntr-un punct
P(x,y,z) conform principiului supozitiei se poate scrie:
pn pi p p p E E E E E + + + + + ...... ...... 2 1 (5.12)
dar conform (5.11):
3
0
3
0
3
2
2
0
2
3
1
1
0
1
4
....
4
.....
4 4
np
np n
ip
ip i
p
p
p
p
p
r
r q
r
r q
r
r q
r
r q
E

+ +

+ +

(5.13)
sau

n
i
ip
ip i
p
r
r q
E
1
3
0
4
1
(5.14)
( ) ( )
( )
( ) ( ) ( )
( )
( ) ( ) ( )

,
_

+ +

,
_

+ +

,
_

+ +

n
i
i p i p i p
i p i
pz
n
i
i p i p i p
i p i
py
n
i
i p i p i
p
i p i
px
z z y y x x
z z q
E
z z y y x x
y y q
E
z z y y x x
x x q
E
1
3
2 2 2
0
1
3
2 2 2
0
1
3
2 2 2
0
4
1
4
1
) (
) (
4
1
(5.15) pe cele 3 axe
De foarte multe ori (cel mai des) este foarte greu de decelat o distributie discret de
sarcin, cu toate c sarcina electric este discret. De exemplu, pe o suprafat conductoare
ncrcat Q, sarcina este distribuit continuu pe suprafat. In norul de electroni (sarcina
spatial) din jurul unui catod de tub electronic, sarcina este de asemenea distribuit continuu n
volum, deci nu putem gsi puncte n care s avem q
1
, q
2
, ..., qn distributia continu a sarcinilor
este un model valabil doar la scar mare.
Dac avem un domeniu D n care sarcina Q este distribuit continuu ca n figur,
alegem un domeniu de volum AV n care se gseste sarcina Aq.
Figura 5.3
Definim densitatea de sarcin p ca fiind limita raportului dintre sarcin si volumul n
care se gseste sarcina atunci cnd volumul tinde la 0.
dV dq
dV
dq
V
q
V
q
M N
M Q
M P V
M


lim lim
0
(5.16)
91 din 163
si


D
dV q (5.17)
n asa fel putem defini o densitate superficial de sarcin si o densitate liniar de
sarcin.



) (
0
lim
L
l
dl q
l
q
(5.18)
Existnd, datorit trecerii n suma din (5.14) o infinitate de termeni infinitezimali,
suma se va transforma ntr-o integral. Intensitatea cmpului se va exprima prin relatia:
2
) (
3
12
12
0
1
) 2 (
4
1
dV
r
r
E
D

unde r este vectorul de pozitie al punctului P n care calculm E fat de origine. In general
rezolvarea acestei integrale vectoriale este dificil si din acest motiv se utilizeaz alte metode
pentru a afla E atunci cnd se cunoaste p(x,y,z).
Dac cmpul electric este uniform, E are aceeasi valoare in fiecare punct, dar de cele
mai multe ori E se schimb de la un punct ( E (x,y,z) este o functie continu). Deci fiecrui
punct din spatiu i se ataseaz un vector E . Din acest motiv spunem c cmpul electric este un
cmp de vectori.
Se poate obtine o reprezentare intuitiv a cmpului electric introducnd notiunea de
linie de cmp. Numim linie de cmp o curb tangent n fiecare punct la directia local a
vectorului intensitate a cmpului electric. Sensul liniei de cmp se defineste ca fiind sensul
fortei care actioneaz n acel punct asupra unei sarcini pozitive.
Pentru a deduce ecuatia unei linii de cmp tinem cont de faptul c elementul de arc dS
este paralel cu E deci:
0 E S d (5.19)
k dz j dy i dx S d + + (5.20)
( ) ( ) ( ) 0 + dy E dx E k dz E dx E j dz E dy E i
E E E
dz dy dx
k j i
E S d
x y x z y z
z y x
y x x z y z
E
dy
E
dx
E
dx
E
dz
E
dy
E
dz
; ; (5.21)
De unde vom obtine ecuatia liniei de cmp:

E
dz
E
dy
E
dx
(5.22)
Figura 5.4
92 din 163
Liniile cmpului electric produs de corpurile electrizate sunt curbe deschise care
pornesc din corpurile pozitive si se nchid la corpurile negative.
Numrul de linii de cmp pe unitatea de suprafat ne d o indicatie cu privire la
intensitatea cmpului electric n regiune. In A, AS fiind mai aproape de sarcin, E este mai
mare si se vede c pe el vin mai multe linii de cmp n punctul B.
Figura 5.5
5.4 Fluxul cmpului electric printr-o suprafa
Notiunea de flux este o notiune fundamental, n teoria cmpurilor vectoriale. Numim
fluxul unui vector printr-o suprafat, o mrime scalar egal cu produsul dintre modulul acelui
vector si mrimea suprafetei asezat normal pe directia vectorului. n cazul vectorului
intensitate a cmpului electric pe care l notam cu .
1 = E S (5.23)
Figura 5.6
Dac suprafata S nu este perpendicular pe directia lui E, ea si va arta cmpului
doar proiectia sa S
n
, ca n figura (5.6).
93 din 163
Figura 5.7
Se observ c S
n
se poate calcula ca fiind S
n
= Scosu deci:
cos S E S E
n
(5.24)
Se remarc faptul c o suprafat este o mrime vectorial pentru c ntruneste toate
caracteristicile unui vector. Are modulul egal cu aria suprafetei S si o orientare n spatiu
definit de directia si sensul normalei exterioare la suprafat.
n S S (5.25)
n acest caz, unghiul u dintre S si S
n
este egal cu unghiul dintre E si n sau E si S .
Deci relatia (5.24) se poate scrie:
S E (5.26)
Tot ce am artat pn acum este valabil pentru suprafete plane si pentru un E constant
pe toat suprafata. Dar n cazul cel mai general, acest lucru nu este valabil, cum se ntmpl n
figura 5.8.
Figura 5.8
n acest caz vom mprti suprafata o n suprafete mici AS
1
, AS
2
,....,AS
i
suficient de
mici pentru ca s le putem considera plane si s fie definit un singur E . Fluxul total prin
suprafata o va fi:
i
n
i
i i i
n
i
i
S E S E

1 1
cos (5.27)
Dac ns intensitatea cmpului are o variatie continu, n fiecare punct ea va avea alt
valoare E (x,y,z) (situatie ntlnit des n practic), deci suprafetele ASi vor trebui s tind la
0, iar numrul termenilor din suma (5.27) tinde la infinit, deci suma se transform ntr-o
integral dubl de suprafat.
94 din 163
S E

) (
(5.28)
Figura 5.9
5.5 Legea lui Gauss pentru cmpuri electrice (Legea fluxului electric)
S calculm fluxul cmpului printr-o suprafat sferic ce nconjoar o sarcin
punctiform. Conform relatiilor anterioare avem:
2
4 r
Q
E

(5.29)
Figura 5.10
Iar fluxul va fi (u = 0, cosu = 1), iar pentru suprafata sferic, r este constant pe toat
suprafata o
sfer
:
2
2
4
4
rr dS
dS
r
Q
sfera
sfera
sfera

(5.30)
dar liniile de cmp fiind radiale, deci

Q
S E
sfera
(5.31)
Deci fluxul cmpului electric printr-o suprafat sferic avnd sarcina n centru, este
egal cu raportul dintre sarcin si permitivitate. Fluxul nu depinde de suprafata sferei alese.
95 din 163
Aceast relatie se poate generaliza pentru o suprafat nchis de o form oarecare, care contine
n interior o distributie de sarcini care genereaz cmpul electric.
Demonstraie
Considerm o suprafat oarecare S care nconjoar sarcina q. Din aceast suprafat se
ia o portiune AS (ABDC) si vom calcula fluxul cmpului electric pe aceast suprafat (AS se
ia suficient de mic pentru a putea fi considerat plan).
Figura 5.11
Construim o sfer de raz r tangent la S n AB.
Notm cu AS
sf
aria portiuni de sfer rezultat din AS
sf
proiectia lui AS pe suprafata
sferei.
Calculm fluxul cmpului E prin cos S E S (5.32)
Suprafata AS
sf
fiind proiectia lui AS vom avea:
cos S S
sf
(5.33)
sau


cos
sf
S
S (5.34)
Se obtine:
sf
S E (5.35)
Deci fluxul prin suprafata oarecare AS este acelasi ca si prin sfer. Dar cum suprafetele
AS si AS
sf
au fost alese arbitrar se poate generaliza n felul urmtor (deci putem enunta
urmtoarea lege):
Fluxul cmpului electric printr-o suprafat nchis care contine sarcina electric care
genereaz cmpul este egal cu raportul dintre valoarea sarcinii aflata in interior si
permitivitatea mediului.
Legea n aceast formulare este valabil pentru medii omogene si izotrope. Aceast
lege se numeste legea lui Gauss (la noi este de fapt o teorem dedus din legea lui Coulomb).
n interiorul suprafetei S se pot gsi mai multe sarcini; n acest caz Q devine suma
sarcinilor din interiorul suprafetei S:

i
i
q Q (5.36)
Se obtine:
96 din 163


i
i
S
q S d E

1
(5.37)
Dac sarcina Q este distribuit continuu n interiorul suprafetei S atunci:
dV Q
V

(7.36)
unde V este volumul mrginit de suprafata S.
Obtinem:
dV S d E
V S

1
(5.37)
n matematic se demonstreaz o teorem foarte important numit teorema Gauss-
Ostrogradski. Pentru un vector C de componente C
x
, C
y
, C
z
:
dV
z
C
y
C
x
C
S d C
V
z
y
x
S

,
_

(5.38)
Deci fluxul cmpului electric prin suprafata S se va putea scrie:
dV
z
E
y
E
x
E
S d E
V
z
y
x
S

,
_

(5.39)
Pentru un c constant (medii omogene si izotrope):
dV dV
z
E
y
E
x
E
V V
z
y
xx

,
_

(5.40)
Deci:

z
E
y
E
x
E
z
y
x
(5.41)
Notm:
z
E
y
E
x
E
E div
z
y
x

(5.42)
deci teorema lui Gauss se poate scrie n felul urmtor:

E div (5.43)
Notiunea de divergent este fluxul pe unitatea de volum ce iese din domeniul D de
volum V, pentru V infinit de mic.
V
S d C
C div
V


0
lim (5.44)
divergenta oricrui vector este o functie scalar de coordonate.
5.6 Lucrul mecanic al forelor electrice. Potenialul
Ne propunem s calculm lucrul mecanic efectuat de fortele cu care cmpul electric
actioneaz asupra unei sarcini +q, atunci cnd aceasta se deplaseaz dintr-un punct A, n altul
B.
Considerm c ntr-un punct Q luat ca origine a sistemului de referint se gseste o
sarcin Q care genereaz un cmp radial. n acest cmp se deplaseaz o particula de sarcina +q
pe o traiectorie C ca n figura 5.12.
97 din 163
Figura 5.12
La deplasarea din P n punctul infinit de apropiat P se efectueaz lucrul mecanic
elementar dL:
l d F dL sau dL = Fdlcosu (5.45)
dar din triunghiul PPP se vede c dL = Fdr (5.46)
iar
2
4 r
Q
q qE F

(5.47)
deci:
2
4 r
dr Qq
dL

(5.48)
de unde:

b
a
b
a
r
r
r
r
AB
r
dr Qq
r
dr Qq
L
2 2
4 4
(5.49)
sau

,
_

,
_

rA r
Qq
r r
Qq
L
B
r
r
B A
AB
B
a
1 1
4
1 1
4
(5.50)

,
_

B A
AB
r r
Qq
L
1 1
4
(5.51)
n calculul pe care l-am fcut am luat forma curbei C arbitrar si observm c aceast
alegere nu influenteaz rezultatul de (5.51). Deci lucrul mecanic al fortelor electrice nu
depinde de drumul parcurs, ci numai de pozitiile punctului initial si celui final. Se observ c
lucrul mecanic efectuat pentru transportarea de ctre cmp a unittii pozitive de sarcin L
AB
/q
este egal cu diferenta dintre dou valori (luate n A si B ) ale unei mrimi dependente de
sarcina care creeaz cmpul si pozitia punctului.
B A
AB
r
Qq
r
Qq
q
L

4 4
(5.52)
Notnd
r
Q
V

4
, relatia (5.52) se putea scrie: U V V
q
L
B A
AB
(5.53)
Aceast diferent se numeste diferent de potential. Deci tensiunea electric se poate
defini ca lucrul mecanic efectuat de cmp pentru a transporta unitatea pozitiv de sarcin ntre
cele dou puncte.
Dac punctul B se consider ca punct de referint pan la care se poate face deplasarea
corpului cu sarcina q, atunci L
AB
/q = V
A
-V
B
va avea n punctul oarecare A din cmp o valoare
unic avnd posibilitatea de a caracteriza cmpul n acel punct. n acest caz mrimea
98 din 163
A
A
r
Q
V

4
se va numi potentialul cmpului electric n A. (Pentru aceasta V
B
trebuie s fie
egal cu zero). Definim potentialul cmpului electric ntr-un punct ca fiind o mrime fizic
scalar, egal cu valoarea raportului dintre lucrul mecanic efectuat de cmp pentru a transporta
o sarcin de prob din acel punct pan ntr-un punct de referint arbitrar si sarcina corpului de
prob.
5.7 Relaia ntre intensitatea cmpului i potenial
Am artat anterior c lucrul mecanic efectuat de cmpul electric pentru a deplasa o
sarcin q din A n B n cmp este dat de:
( ) V q V V q qU L
B A AB
(5.54)
Dac punctele A si B sunt infinit de apropiate, lucrul mecanic infinitezimal dL va fi
dL = qdV (5.55)
dar l d E q l d F dl sau dU l d E , dV l d E (5.56)
de unde (U reprezint tensiunea electric):
l d E U
AB
AB

(5.57)
(integrala este o integral curbilinie pe curba AB).
Dac drumul este nchis (B coincide cu A) U
AA
= V
A
(V
A
) = 0. Deci
0

l d E (5.58)
Spunem c cmpul electric este un cmp irotational sau c el provine dintr-un potential.
Pentru a gsi relatia ntre E si V plecm de la (5.56) n care i vom explicita pe E si
l d n functie de componentele lor.
( )( ) dV k dz j dy i dx k E j E i E
z y x
+ + + + (5.59)
Dar dV este o diferential total exact deci:
dz
z
V
dy
y
V
dx
x
V
dV

(5.60)
Egalnd (5.59) cu (5.60) si tinnd cont c:
1 k k j j i i
0 k j k i j i
dz
z
V
dy
y
V
dx
x
V
dz E dy E dx E
z y x

+ + (5.61)
z
V
E
y
V
E
x
V
E
z y x

; ; (5.62)

,
_

k
z
V
j
y
V
i
x
V
E (5.63)
ceea ce se mai poate scrie prescurtat: E = grad V (5.64)
99 din 163
Tinnd cont de (5.60) expresia matematic

E care exprim legea lui Gauss se


poate scrie n felul urmtor
V
z
V
y
V
x
V
z
E
y
E
x
E
E div
z
y
x

2
2
2
2
2
2
(5.65)

V (5.66)
Aceast ecuatie exprim legea fluxului electric sub o alt form si se numeste ecuatia
lui Poisson.
Dac p = 0 (n volum nu exist sarcini electrice), AV = 0. Aceast relatie se numeste
ecuatia lui Laplace.
100 din 163
Capitolul 6
Electrocinetica
6.1 Curentul electric
Figura 6.1
Se consider dou corpuri ncrcate cu sarcini opuse, avnd potentiale diferite V
A
si V
B
(V
A
>V
B
). Intre ele exist un cmp electric.
Unim corpurile cu un conductor C, n acest caz electronii liberi (aflati n surplus n B)
se pun n miscare prin conductor, sub actiunea unui cmp electric, a crui intensitate are valori
bine determinate n fiecare punct a conductorului.
Fenomenul este identic si dac conductorul este nlocuit cu un electrolit sau cu un gaz
ionizat (purttorii de sarcin n acest caz vor fi ioni). Deci apare o miscare dirijat de cmp a
purttorilor de sarcin numit curent electric. In situatia descris mai sus curentul dureaz
foarte putin (timpul de relaxare) si nceteaz dup egalarea potentialelor. Pentru a mentine
curentul un timp ndelungat este necesar efectuarea unui lucru mecanic. Acest lucru mecanic
este efectuat de un dispozitiv intercalat n circuit care transform o form oarecare de energie
(mecanic, chimic, fotonic) n energie electric si care se numeste surs de curent. Curentul
electric produce efecte, in timpul cat circul prin conductori (efect termic, chimic, magnetic,
fiziologic, etc.), care pot fi mai intense sau mai putin intense. Pentru a caracteriza un curent
electric din punct de vedere al capacittii sale de a produce efecte se foloseste mrimea fizic
numit intensitatea curentului.
Definim intensitatea curentului electric ca fiind limita raportului dintre variatia sarcinii
electrice a purtrilor de sarcin care trec printr-o sectiune transversal a conductorului si
intervalul de timp in care are loc aceast trecere, atunci cnd At0.
dt
dq
t
q
I
t

0
lim (6.1)
[I] = 1A
Dac I este constant n timp:
t
q
I (6.2)
unde q = Ne, N fiind numrul electronilor trecut prin conductor n timpul t.
Intensitatea curentului este o mrime macroscopic, caracteristic circuitului, dar n
fiecare element de suprafat a circuitului este posibil ca curentul local s fie diferit. Fiecrui
101 din 163
punct de pe suprafata transversal a conductorului i se ataseaz o mrime macroscopic
numit densitate de curent.
Numim densitate de curent o mrime fizic vectorial, egal cu limita raportului dintre
curentul care traverseaz suprafata normal pe directia curentului si aria suprafetei atunci cnd
As aceast arie tinde la zero.
Figura 6.2
dS
dI
j (6.3)
Sensul acestui vector este de la + la deci opus sensului de miscare a electronilor.
S d j I
S

(6.4)
Dac j este constant pe toat suprafata I = jS (6.5)
6.2 Conservarea sarcinii electrice
Observnd atent fenomenele electrice, la toate nivelele (inclusiv cuantic) s-a evidentiat
faptul ca sarcina electric este o mrime conservativ. Sarcina electric total care intr ntr-un
proces fizic a unui sistem izolat este egala cu sarcina de dup proces.
Se consider un volum V, mrginit de o suprafat S. In acest volum la un moment dat t
se gseste o sarcin q. S considerm c din acest volum prin suprafata S ies sarcini. La un
moment dat t + dt, vor fi mai putine sarcini q dq. Deci variatia de sarcin din volumul V
dnd nastere dq. ntruct sarcina se conserv ea nu poate s dispar, dq a iesit prin suprafata
S dnd nastere unui curent de densitate j .
Intensitatea curentului traversat s va fi
dt
dq
I (6.6)
si conform (6.4):
S d j I
S

(6.7)
S d j
dt
dq
S

(6.8)
Dac n volumul V sarcina este distribuit continuu cu densitatea de sarcin p:


V
dV q
S d j dV
dt
dq
S V

(6.9)
Conform teoremei Gauss-Ostrogradski:
102 din 163
dV j dV k
z
j
j
y
j
i
x
j
S d j
V V
z
y
x
S

,
_

(6.10)
deci fiind functie doar de x,y,z (nu depinde de t)
j
dt
dq
(6.11)
j div
dt
dq
(6.12)
Ecuatiile echivalente (6.8), (6.9), (6.10) poart numele de ecuatia de continuitate, (6.8)
fiind forma integral, iar (6.9) si (6.10) forma diferential.
6.3 Cmpul electric imprimat. Tensiunea electromotoare
Am vzut n paragraful 6.1 c pentru a mentine curentul ntr-un circuit este necesar ca
in acest circuit s existe un dispozitiv care s converteasc o anumit form de energie
neelectric n energie electric, dispozitiv numit surs. Datorit acestei conversii de energie
asupra purttorilor de sarcin din interiorul sursei actioneaz o fort de natur neelectric F
i
,
care ii pune n miscare. Actiunea acestei forte poate fi interpretat ca datorndu-se unui cmp
electric de natur neelectrostatic care actioneaz asupra purttorilor de sarcin i i E q F
acest cmp se numeste cmp imprimat. Sunt foarte multe categorii de cmpuri imprimate
(voltaice, galvanice, fotovoltaice, mecanice, etc.). Deci mai putem defini surse ca fiind
regiunea din circuit n care exist un cmp imprimat. Datorit acestui cmp imprimat, ntre
dou puncte ale circuitului exist o diferent de potential, asociat unui cmp electric
coulombian c E . Diferenta de potential dintre dou puncte A si B datorat acestui cmp
coulombian va fi:
l d E U
B
A
c AB

(6.13)
Figura 6.3
n interiorul sursei exist simultan si c E si i E , deci va exista aici un cmp rezultant
(suma este vectorial):
c i E E E + (6.14)
Aplicm n relatia (6.14) integrala curbilinie pe drumul BSA:
l d E l d E l d E
BSA
c
BCA BSA

+ (6.15)
103 din 163
Dar stim c integrala curbilinie a intensittii cmpului coulombian nu depinde de drum
(de alegerea drumului de integrare), deci:
l d E l d E l d E
BSA
c
BCA
c
BSA
c

(6.16)
l d E l d E l d E
ACB
c
BCA BSA
c

+ (6.17)
Primul membru se numeste tensiune electromotoare si se noteaz cu E.
l d E E
BSA
i

(6.18)
n interiorul sursei nu exist dect cmpul coulombian, deci E
i
= E
c
; deci (6.17)
devine:
l d E l d E l d E E
ACB BSA

+ (6.19)
Deci putem defini tensiunea electromotoare ca fiind egal cu lucrul efectuat de cmp
pentru a deplasa unitatea pozitiv de sarcin pentru ntreg circuitul.
Primul termen din al doilea membru al relatiei (6.17) se numeste cdere de tensiune
intern u, iar al doilea termen este conform (6.13) tensiunea U
AB
numit cdere de tensiune U.
E = u + U (6.20)
Introducnd legea lui Ohm pentru o portiune de circuit U = RI obtinem:
r R
E
I
+
(6.21)
6.4 Cmpul magnetic
6.4.1 Fore magnetice (Lorentz)
n experientele efectuate de Oersted s-a observat c un conductor parcurs de curent
actioneaz asupra acului magnetic, ceea ce nu se produce n cazul sarcinilor statice. S-a
dovedit c sarcinile electrice aflate n miscare produc un cmp care poate actiona cu fort
asupra altor sarcini aflate n miscare sau asupra unor magneti. Acest cmp poart numele de
cmp magnetic. Pentru a caracteriza campul magnetic din punct de vedere intensiv s-a
introdus mrimea fizic vectorial B numit inductie a cmpului magnetic ntr-un punct.
Dac ntr-o regiune din spatiu n care exist un cmp magnetic de inductie B si un cmp
electric de intensitate E se deplaseaz cu viteza v o particul avand sarcina electric q, asupra
acesteia va actiona o fort dat de urmtoarea relatie experimental:
( ) B v E q F + (6.22)
numit fort Lorentz.
Dac un conductor parcurs de curent se afl ntr-un cmp magnetic asupra fiecrui
purttor de sarcin va actiona o fort Lorentz. Aceste forte Lorentz se nsumeaz si vor da o
fort rezultant numit electromagnetic.
( ) B l d I F d (6.23)
( ) B l I F (6.24)
(6.24) se poate deduce din (6.25) n maniera cunoscut din manualele de liceu.
104 din 163
Este de subliniat faptul c efectele magnetice sunt consecinte relativiste ale miscrii
sarcinilor electrice.
6.4.2 Inducia i intensitatea cmpului magnetic. Legea lui Laplace
Am vzut c pentru a caracteriza cmpul magnetic din punct de vedere intensiv am
introdus o mrime fizic vectorial numit inductia cmpului magnetic B . Pentru a calcula
aceast inductie ntr-un punct fizicianul francez Laplace plecnd de la formula experimental
Biot-Savart a dedus pentru inductia magnetic produs de un curent de intensitate I o formul
care-i poart numele (n unele tratate este denumit formula Biot-Savart-Laplace).
3
4 r
r l d I
B d

(6.25)
si de unde
3
4 r
r l d I
B
C

(6.26)
Figura 6.4
Din relatia (6.26) rezult c inductia magnetic B depinde de intensitatea curentului,
forma circuitului, (integrala sa ia pe curba care reprezint circuitul) si prin intermediul
constantei numit permeabilitatea magnetic a mediului, de natura (propriettile magnetica
ale mediului).
Dac circuitul este n vid valoarea inductiei este mai mic, dect n orice mediu vidul
avnd o (constant magnetic) permeabilitatea magnetic
m
H
10 4
7
0

.
3
0
0
4 r
r l d I
B
C

(6.27)
Valoarea raportului dintre B si B
0
se numeste permeabilitate magnetic relativ a
mediului:
0 0


B
B
r
(6.28)
Inductia magnetic depinde deci si de natura mediului. In multe situatii este necesar
introducerea unei mrimi care s depind doar de intensitatea curentului H . ntr-un mediu
omogen si izotrop putem s-l definim pe:
105 din 163

B
H sau B = H (6.29)
[H] = 1 A/m
n cazul general este un tensor.
Printr-un rationament asemntor (n principiu) cu cel de la propriettile dielectrice ale
substantei se poate introduce o mrime adimensional care caracterizeaz substanta numit
susceptibilitate magnetic.
r m
+ 1 (6.30)
( )
( )H B
m
m
+
+
1
1
0
0
H si B sunt vectori coliniari n medii omogene si izotrope.
6.4.3 Legea lui Ampere
Calculnd intensitatea cmpului magnetic ntr-un punct din vecintatea unui conductor
rectiliniu infinit de lung obtinem o formul numit Biot-Savart:
r
I
H

2
(6.31)
sau
r
I
B

2
(6.32)
Plecnd de la aceast relatie putem deduce o relatie care exprim o legitate important
a cmpului magnetic. Pentru nceput vom introduce notiunea de tensiune magnetic.
Dac avem un cmp magnetic uniform de inductie B si intensitate H si un drum
rectiliniu AB, numim tensiune magnetic asociat acestui drum l
AB
mrimea:
cos
AB m
l H U (6.33)
Figura 6.5
Pentru drumuri nerectilinii si cmpuri neuniforme generalizm (6.33), mprtind
drumul n segmente rectilinii suficient de mici pentru ca n cuprinsul lor cmpul s poat fi
considerat uniform. Pentru fiecare segment de lungime Al
k
pe care se gseste cmpul uniform
de intensitate H
k
putem aplica relatia de definitie (6.33) si se nsumeaz pentru toate
segmentele:
k
k
k k k
k
k m
l H l H U

cos (6.34)
106 din 163
Figura 6.6
Dac cmpul este total neuniform adic nu putem gsi segmente de lungime finit pe
care acesta s fie constant, segmentele Al
k
se vor lua infinitezimale si (6.34) se va transforma
ntr-o integral curbilinie pe curba AB aleas.
l d H U
AB
m

(6.35)
Dac conturul este nchis, U
m
se numeste tensiune magnetomotoare sau circulatia
cmpului magnetic pe contur.
Revenind la conductorul rectiliniu infinit de lung, vom scrie circulatia cmpului
magnetic pe un cerc de raz r care nconjoar conductorul:
Figura 6.7


cerc cerc cerc
Hdl Hdl l d H 0 cos (6.36)
nlocuind pe H din (6.35):
dl
r
I
Hdl
cerc cerc

2
(6.37)
dar r fiind constant I r
r
I
dl
r
I
Hdl
cerc cerc


2
2 2
(6.38)
Deci conform (6.35): I l d H
cerc

(6.39)
Aceast relatie se poate extinde pentru un contur necircular, de form oarecare, care
cuprinde conductorul prin care circul curentul. Alegem un contur oarecare I care nconjoar
conductorul ca n figura (6.8). Notm elementul infinitezimal de arc I cu dl
I
si calculm
circulatia vectorului intensitate a cmpului magnetic pe conturul I.
107 din 163
Figura 6.8

cos Hdl l d H (6.40)


Din triunghiul infinitezimal ABC:
AB = AC cos = dlcos0 (6.41)
Dar

cos dl rd sau

cos
rd
dl (6.42)
nlocuind (6.42) si (6.32) n (6.40) avem:


I r
r
I
rd
r
I rd
r
I
2
2 2
cos
cos 2
(6.43)
deci

I l d H
r r
(6.44)
pentru orice contur.
n vid
0

B
H
r
r
; deci

I l d B
0
r r
(6.45)
Relatiile (8.44) si (8.45) exprim matematic legea lui Ampere. Circulatia vectorului
intensitate a cmpului magnetic pe un contur nchis care cuprinde conductorul este egal cu
suma curentilor din interiorul conturului.

k
k
I l d H
r r
(6.46)
sau



k
k
I l d B
0
r r
(6.47)
6.4.4 Cmpul magnetic terestru
Prezenta unui cmp magnetic n jurul Pmntului a fost sesizat deja n antichitatea
Extremului Orient si utilizat, dup cum se pare, pentru orientare. n Europa orientarea pe
mare cu ajutorul acului magnetic s-a dezvoltat ncepnd din secolul XII-XIV. n anul 1600
medicul englez Gilbert si-a dat seama c distributia liniilor de cmp magnetic terestru este
identic cu distributia liniilor de cmp de la un magnetic sferic din magnetic. Liniile
cmpului magnetic terestru sunt distribuite ca si cum Pmntul ar fi un urias magnet cu Polul
Sud aproape de Polul Geografic Nord (Peninsula Boothia
N
=70
o
40
V
=96
o
5) si cu Polul
Nord n vecintatea Polului Sud Geografic (
S
=72
o
40
E
=155
o
).
108 din 163
Un ac magnetic se aseaz tangent la linia de cmp n acel punct aflndu-se ntr-un plan
vertical care se numeste planul meridian magnetic al locului.
Unghiul dintre meridianul magnetic si cel geografic se numeste declinatia magnetic a
locului.
Un ac magnetic are posibilitatea de a se roti vertical nu poate fi paralel cu planul
orizontal ci va face cu acesta un unghi numit nclinatie. n studiile de geomagnetism vectorul
intensitate a cmpului magnetic terestru poate fi definit n orice punct al Pmntului prin
valoarea componentei orizontale, declinatia si nclinatia.
Componenta orizontal notat cu H, este proiectia cmpului pe un plan orizontal
tangent la sfera terestr n punctul considerat. Declinatia magnetic se noteaz cu D, iar
nclinatia cu I.
n sistemul de referint ales ca n figur:
Figura 6.9
Dac Pmntul ar fi omogen si uniform magnetizat dup directia axei sale de rotatie
polii magnetici ar coincide cu cei geografici, iar meridianul magnetic cu cel geografic. n acest
caz tg tgI 2 , iar la poli cmpul ar fi vertical. O astfel de distributie se numeste cmp
magnetic real.
Distributia real a cmpului este alta, cea descris mai sus care corespunde cmpului
real.
Dezvoltnd n serie de functii sferice expresia cmpului magnetic real, termenul al
doilea (primul este totdeauna 0 datorit lipsei sarcinilor magnetice) este un cmp de dipol
numit cmp regulat. Deci cmpul real poate fi considerat un cmp de dipol peste care se
suprapun mai multi termeni ce alctuiesc un cmp neregulat. Polii magnetici ai acestui dipol
(ai cmpului regulat) nu coincid cu polii reali (magnetici reali) numiti poli de nclinatie.
Cmpul magnetic regulat este folosit mult n geofizic pentru repararea anomaliilor locale pe
cnd cmpul real este cel care intereseaz mai mult n navigatie. Cmpul magnetic terestru
sufer variatii att n mrime ct si n directie. Se studiaz att variatia declinatiei (foarte
important), ct si a nclinatiei si a componentei orizontale.
Variatiile declinatiei pot fi zilnice sau diurne, anuale si seculare. Variatiile diurne pot
atinge maxim 15-20, dar rar trec de 10 si au medie de 3. Ele au legtur cu activitatea solar
si au un maxim n iunie (8) si un minim n ianuarie (3). Particulele electrizate emise de Soare
iau parte la rotatia Pmntului producnd curenti. Cmpurile acestor curenti se suprapun peste
cmpul magnetic terestru. Variatii mai mari se produc n zilele cu furtuni magnetice.
109 din 163
Variatiile anuale. Media zilnic a declinatiei variaz n cursul unui an. n prezent
variaz de la vest spre est de la echinoctiul de primvar spre echinoctiul de toamn si apoi
invers.
Variatiile seculare sunt variatii ale valorii medii ale declinatiei care se produc pe
intervale mari de timp (de exemplu la Paris n 1814 D
V
=22
o
34, iar n 1938 era D
V
=9
o
321). n
prezent scade cu 9 pe an. Pe hrtile de navigatie se trece rata de variatie a declinatiei pentru
a actualiza harta.
Anomaliile locale ale cmpului terestru sunt abateri de la valoarea medie a cmpului
regulat, create de zcminte feromagnetice ngrmdite n scoarta Pmntului. Ele pot s
produc si variatii puternice ale declinatiei. De exemplu n Alaska exist o anomalie care
produce o deviere a acului busolei cu 30
o
. Anomalii magnetice cu axe complet diferite se
gsesc n regiunile vulcanice sau sunt produse de roci pe care au czut trsnete sau care sunt
magnetizate invers.
6.4.5 Fluxul cmpului magnetic
Fluxul cmpului magnetic printr-o suprafat se defineste la fel ca si la cmpul
electrostatic, ca fiind o mrime fizic scalar egal cu produsul vectorului inductie si vectorul
suprafat orientat normal la liniile de cmp.
S B S B S B
n
r r
cos (6.48)
Pentru cmpuri neuniforme se mparte suprafata S n elemente de suprafat si se
ajunge astfel la:


S
S d B
r r
(6.49)
Liniile cmpului magnetic sunt linii nchise, deci numrul de linii de cmp care intr
ntr-o suprafat nchis trebuie s fie egal cu numrul de linii de cmp care ies, deci fluxul
total n acest caz este nul.
0

S
S d B
r r
(6.50)
folosind teorema Gauss-Ostrogradski:


V
dV B div S d B
r r r
(6.51)
deci 0 B div
r
; 0 B
r
(6.52)
Expresia reprezint legea fluxului magnetic sau legea lui Gauss pentru cmpuri
magnetice.
110 din 163
Capitolul 7
Fenomene electrodinamice
Pn n prezent ne-am ocupat de fenomene electrice produse de sarcini aflate n repaus
(electrostatic) si fenomene produse de curenti electrici care au o intensitate constant si care
genereaz cmpuri magnetice de intensitate constant. n continuare vom studia situatii n care
curentii si cmpurile sufer variatii, producndu-se interconditionarea lor. Astfel de fenomene
se numesc electrodinamice.
7.1 Fenomenul de inducie electromagnetic
Legea lui Faraday
n 1831, n urma unor experimente laborioase cunoscute din liceu, M. Faraday a
descoperit c variatia unui flux magnetic prin suprafata mrginit de un circuit produce n acel
circuit o tensiune electromotoare. Aceast tensiune se numeste tensiune electromotoare indus,
iar fenomenul inductia electromagnetic.
n continuare vom da o explicatie a aparitiei tensiunii induse ntr-un conductor care se
deplaseaz rectiliniu uniform ntr-un cmp magnetic uniform si vom calcula mrimea sa.
Figura 7.1
Purttorii de sarcin (electronii liberi, dac conductorul este un metal) se vor deplasa
odat cu bara pe directia vectorului v
r
, dar aflndu-se ntr-un cmp magnetic asupra lor va
actiona ca o fort Lorentz orientat de-a lungul conductorului (de la B la A).
) ( B v q F
r
r
r
(7.1)
Aceast fort va deplasa purttorii de sarcin spre capete (electronii spre A), actiunea
fortei fiind echivalent cu actiunea unui cmp imprimat, numit cmp indus.
B v
q
F
E
r
r
r
r
(7.2)
Acumularea sarcinilor ctre capete produce un cmp coulombian
0
E
r
care se va opune
cmpului indus, iar cnd cele dou cmpuri se egaleaz, transferul de sarcini nceteaz, la
capetele barei existnd o diferent de potential numit tensiune indus. Dar conform definitiei
tensiunii electromotoare,


B
A
i
l d B v
r r
r
) ( (7.3)
111 din 163
dar
dt
x d
v
r
r
(deplasarea fcndu-se de-a lungul axei Ox)
deci


,
_


B
A
i
l d B
dt
x d
r r
r
(7.4)
Pe baza propriettilor produsului mixt,
( ) ( ) b a c c b a
r
r r r
r
r
(7.5)
vom permuta l d
r
cu B
r
:
B l d
dt
x d
l d B
dt
x d
r r
r
r r
r

,
_

,
_

(7.6)
Deci

,
_

C C C
i
S d B
dt
d
B
dt
S d
B
dt
l d x d
r r r
r
r
r
r
(7.7)
dt
d
i

(7.8)
pentru c

S d B
r r
.
Legea conservrii energiei ne impune o consecint important si anume, aceea c
lucrul mecanic efectuat pentru a produce variatia fluxului se transform n energie electric.
Aceast transformare se produce ntotdeauna cu o opozitie a cauzei contra efectului deci
tensiunea electromotoare indus are un astfel de sens nct prin efectele sale magnetice se
opun cauzei care-i d nastere, aceast afirmatie este cunoscut sub denumirea de regula lui
Lentz. n acest caz (7.8) se scrie corect
dt
d
i

(7.9)
Aceast expresie exprim legea inductiei electromagnetice a lui Faraday.
Dac ntr-un circuit are loc variatia de curent, evident se produce si o variatie de flux
prin suprafata mrginit de circuit. Aceast variatie de flux produce o tensiune electromotoare
indus n principiul circuit, fenomen numit autoinductie. Fluxul produs de un circuit depinde
de intensitatea curentului si n situatii n care permeabilitatea este constant, de forma si
dimensiunile circuitului. Raportul dintre flux si intensitate este o caracteristic a circuitului
care se numeste inductant.
l
L

(7.10)
sau LI (7.11)
Tensiunea electromotoare autoindus cu ajutorul lui (7.11) o putem scrie:
dt
LI d
i
) (
(7.12)
sau pentru un L = constant:
dt
dI
L
i
(7.13)
112 din 163
numit legea autoinductiei.
7.2 Energia cmpului magnetic
Pentru a forma si mentine cmpul magnetic este necesar s se consume energie,
aceast energie consumat este acumulat n cmpul magnetic, deci putem spune c, cmpul
magnetic contine energie. Vom calcula aceast energie si densitatea sa n cazul particular, a
unei bobine, lungi, de inductantei L strbtut de un curent de intensitate I. La formarea
cmpului n interiorul bobinei a luat nastere o tensiune electromotoare dat de (7.13), iar n
timpul infinetezimal dl s-a transportat prin circuit sarcina dq, deci lucrul mecanic elementar va
fi:
dq dL
a
(7.14)
dar conform (9.13) dq
dt
di
L dL (7.15)
deci
dt
dq
i (7.16)
dar conform definitiei curentului Lidi idt
dt
di
L dL (7.17)
dar dL se transform n energie potential:
Lidi dW (7.18)
sau

W i
idi L dW
0 0
(7.19)
deci
2
2
Li
W (7.20)
Pentru un solenoid
l
S N
L
2
0

(7.21) si
l
Ni
H (7.22).
Introducnd (7.21) si (7.22) n (7.20):
l
i
i
l H S
W
2
2
2 2
0
2

.
Obtinem:
2
2
0
H l S
W

(7.23)
Dar Sl = V (volumul n care este cuprins cmpul),
deci:
2
2
0
H
V
W
w

(7.24)
Aceast relatie exprim densitatea de energie a cmpului magnetic.
Dac H nu este uniform, se poate defini W doar local pe volume infinit de mici dV, dar
relatia (7.24) rmne valabil si energia se poate calcula integrnd w pe ntreg volumul:



V V
dV
H
wdV W
2
2
0
(7.25)
113 din 163
Formula (7.24) desi a fost aleas pe un caz particular este valabil n toate cazurile.
Tinnd seama c B H
0
relatia se scrie la modul general:
2
H B
w
r r
(7.26)
Relatia este valabil si pentru cazul cnd nu este constant.
7.3 Curentul de deplasare. Densitatea curentului de deplasare
Se stie c un condensator n regim continuu ntrerupe curentul. Se acumuleaz sarcini
pe armturi, dielectricul se polarizeaz: spunem c condensatorul este ncrcat. n regim
alternativ, atunci cnd intensitatea se modific datorit ncrcrii si descrcrii repetate a
condensatorului, desi prin dielectricul lui nu trec sarcini, curentul nu se ntrerupe.
Figura 7.2
Prin terminalul a intr armtura A curentul de inductie (datorat miscrii purttorilor de
sarcin) i
C
, iar din B prin b iese conform teoremei I a lui Kirrchoff pentru curent alternativ
acelasi curent.
Pentru a pune de acord acest fapt experimental cu legea continuittii curentului
fizicianul englez Maxwell a presupus c n spatiul AB exist un curent care mentine
continuitatea circuitului, curentul care evident nu se datoreaz miscrii purttorilor de sarcin
si care a fost denumit curent de deplasare. Curentul de deplasare respect teorema lui
Kirrchoff:
i
d
= i
c
(7.27)
Ne propunem s calculm n continuare valoarea lui i
d
. Stim c i
d
este intensitatea
curentului care ncarc condensatorul:
dt
dQ
i
c
(7.28)
Q fiind sarcina momentan pe armturi.
CU Q (7.29)
U fiind tensiunea momentan dintre armturi.
Deci
dt
CU d
i
c
) (
(7.30)
C fiind considerat si egal cu
d
S
0

pentru un condensator plan cu dielectric vid.


) (
0
d E
dt
d
d
S
i
c

(7.31)
114 din 163
Cmpul fiind uniform ntre armturi:
dt
dE
S i
c 0
(7.32)
si conform (7.27) intensitatea curentului de deplasare
dt
dE
S i
d 0
. Deci densitatea curentului
de deplasare:
dt
dE
S
i
j
d
d 0
(7.33)
sau aceeasi relatie scris vectorial (valabil n medii izotrope, omogene si liniare):
dt
E d
j
d
r
r
0
(7.34)
Tinnd cont de (7.34) ecuatia de continuitate se mai poate scrie folosind suma dintre
densitatea curentului de conductie si a curentului de deplasare. Curentii de deplasare se
comport ca orice curent, dar ei au fost introdusi ntru-ctva printr-o ipotez a lui Maxwell si
nu se datoreaz deplasrii purttorilor de sarcin. Dac se comport ca un curent produc un
cmp magnetic care se adaug la cmpul produs de curentii de conductie, astfel legea Biot-
Savart-Laplace si legea lui Ampere se pot generaliza completndu-le cu curentul de deplasare
i
d
.
3
0
0
4
) (
r
r l d i i
B d
d c

r
r
r
(7.35)
forma general a legii Biot-Savart-Laplace
si

+ ) (
0 d c
i i l d B
r r
(7.36)
forma general a legii lui Ampere.
7.4 Generalizarea ecuaiilor fundamentale ale electricitii. Ecuaiile lui Maxwell
Din cele studiate pn acum am vzut c au existat un numr de cteva legi
fundamentale din acre se deduc toate consecintele importante pentru fizic si electrotehnic.
Acestea sunt:
1. Legea lui Gauss pentru cmpuri electrice (pe care am scris-o n vid)

S
Q
S d E
0
r r
(7.37)
forma integral si
0

E div
r
(7.38)
0

E
r
(7.39)
forma diferential (local).
2. Legea lui Ampere

+ ) (
0 d c
i i l d B
r r
(7.40)
Aceast lege se mai poate scrie cu ajutorul densittii de curent n felul urmtor:
115 din 163

+
C S
d c
S d j j l d B
r r r r r
) (
0
(7.41)
sau

,
_

+
C S
c
S d
t
E
j l d B
r
r
r r r
0 0
(7.42)
sau

,
_

+
C S
c
S d
t
E
j l d B
r
r
r r r
0 0 0
(7.43)
n matematic se demonstreaz o teorem important cu ajutorul creia se transform o
integral nchis pe un contur ntr-una de suprafat pe suprafata mrginit de conturul pe care
se face integrala de contur. Pentru un vector de componente V
x
, V
y
, V
z
se scrie:

C S
S d V rot l d V
r r r r
(7.44)
teorema lui Stokes, unde:

,
_

+
,
_

,
_

y
Vx
x
V
k
z
V
x
V
j
y
V
i V rot
y
x z z
r r r r
z
V
y
(7.45)
Deci (7.43) se mai poate scrie:

S
S d B rot l d B
r r r r
(7.46)
sau

,
_

+
S S
c
S d
t
E
j S d B
r
r
r r r
0 0 0
(7.47)
Astfel obtinem forma diferential a legi Ampere-Maxwell:
t
E
j B rot
c

+
r
r r
0 0 0
(7.48)
sau
t
E
j H rot
c

+
r
r r
0
(7.49)
3. Legea induciei electromagnetice a lui Faraday
dt
d
i

(7.50)
Stiind c:


C
i
l d E
r r
(7.51)
si


S
S d B
r r
, atunci:


C S
S d B
t
l d E
r r r r
(7.52)
forma integral a legii lui Faraday.
Dar

S
S d E rot l d E
r r r r
(7.53)
conform teoremei lui Stokes. Deci (7.52) devine:
116 din 163


S S
S d
t
B
S d E rot
r
r
r r
(7.54)
Dar integrala din membrul II nu depinde de timp, deci operatorii

S
si
t

pot fi
inversati.


S S
S d
t
B
E rot
r
r
r
(7.55)
de unde:
t
B
E rot


r
r
(7.56)
sau
t
H
E rot


r
r
0
(7.57)
forma diferential a legii lui Faraday.
4. Legea lui Gauss pentru cmpuri magnetice


S
S d B 0
r r
(7.58)
Dar


V
V d B div 0
r r
conform teoremei lui Gauss-Ostrogradski
Atunci 0 B div
r
(7.59)
Deci legile fundamentale ale electricittii se pot scrie n felul urmtor:
Forma integral Forma diferential
1)

S
Q
S d E
0
r r
0
0

E
E div
r
r
legea lui Gauss pentru cmp electric
2)

S
S
S d H
S d B
0
0
r r
r r
0
0

H div
B div
r
r
legea lui Gauss pentru cmp magnetic
3)


S S
S d B
t
l d E
r r r r
t
H
E rot
t
B
E rot


r
r
r
r
0
legea lui Faraday
4)
( )

+
+
C
d C
C
d C
I I l d H
I I l d B
r r
r r
0
t
H
j H rot
t
E
j B rot
C
C

+
r
r r
r
r r
0
0 0 0
legea lui Ampere-Maxwell
Aceste ecuatii se mai completeaz cu ecuatia de continuitate:
117 din 163
5)


S V
t
V
S d j
r r
t
j div



r
si ecuatiile de material:
6) E D
r
s r

0
7) H B
r
r r

0
Acest grup de ecuatii se numeste grupul de ecuatii ale lui Maxwell sau mai pe scurt
relatiile lui Maxwell. Acest grup de ecuatii s-a obtinut prin generalizarea legilor experimentale
ale electricittii.
n electrodinamica modern grupului lui Maxwell i se d caracter de postulat, din care
se deduc sub forma de teoreme constatrile obtinute anterior pe cale experimental.
7.5 Proprietile operatorului
Ecuatiile lui Maxwell pot fi scrise ntr-o singur form mai accesibil folosind
operatorul diferential pe care l-am mai ntlnit:
k
z
j
y
i
x
r r r

(7.60)
Acest operator are proprietti foarte importante, astfel:
a) dac opereaz asupra unui vector V
r
de componente V
x
,V
y
,V
z
atunci operatia se
scrie formal ca un produs scalar cu vectorul
r
tinnd cont de faptul c de fapt nmultirile cu
componentele lui reprezint derivri partial.
( ) V div
z
V
y
V
x
V
k V j V i V k
z
z
y
i
x
V
z
y
x
z y x
r r r r r
r
r r

+ +

,
_

(7.61)
(este un scalar).
b) dac opereaz asupra unui scalar, ecuatia este asemntoare formal cu produsul
dintre un vector si un scalar, astfel:

,
_

S k
z
j
y
i
x
S
r r r r
gradS k
z
S
j
y
S
i
x
S

r
r
r
r
r
r
(7.62)
(este un vector).
c) produsul vectorial al lui cu un vector:
V
r

,
_

k
z
j
y
i
x
r r r
( ) k V j V i V
z y x
r r r
+ +
z y x
V V V
z y x
k j i

=
= V rot
y
Vx
x
V
k
z
V
x
V
j
y
V
i
y
x z z
r r r r

,
_

+
,
_

,
_

z
V
y
(7.63)
(este un vector).
Este de remarcat c produsul scalar al lui nu este comutativ.
118 din 163
7.6 Energia cmpului electromagnetic. Teorema lui Poynting
Am vzut n paragrafele recente, c att cmpul electric ct si cmpul magnetic au
energie, densittile de energie fiind date de relatiile:
2
D E
w
e
r r
sau pentru un mediu omogen si izotrop
2
E
w
e

(7.64)
2
B H
w
e
r r
sau n aceleasi conditii si izotrop
2
2
H
w
m

(7.65)
Deci densitatea de energie a cmpului electromagnetic va fi:
( )
2 2
2
1
H E w + (7.66)
Energia cmpului ntr-un volum V, mrginit de o suprafat S va fi
( )

+
V
dV H E W
2 2
2
1
(7.77)
Aceast energie va suferi o scdere, datorit transformrii partiale a energiei
electromagnetice n cldur prin efect Joule si partial datorit iesirii cmpului electromagnetic
din V prin suprafata S. Notez cu P
j
puterea disipat sub form de cldur si P
s
puterea iesit
prin S:
t
W
P P
s j

+ (semnul apare datorit scderii energiei din V n timp)


Puterea disipat sub form de cldur ntr-un conductor de lungime l si sectiune S va fi
V j S j
S
l
RI P
j
2 2 2 2
(7.78)
pe un domeniu conductor infinitezimal de o form oarecare:
dV j dP
j
2
(7.79)
si


V
j
dV j P
2
(7.80)
Pe de alt parte puterea disipat sub cele dou forme:
dV
H E
t t
W
V

,
_

2 2
2 2
(7.81)
Dar integrala de volum este independent de timp deci:
dV
H
t
E
t t
W
V

1
]
1

,
_

,
_

2 2
2 2
(7.82)
dV
t
H
H
t
E
E
t
W
V


,
_

(7.83)
Tinnd cont de relatiile lui Maxwell:
t
E
j H
t
H
E


v
r r
r
r
, obtinem:
dV
E
H
j H
E
t
W
V

1
1
]
1

,
_

r
r
r r
119 din 163
( ) ( ) j [ dV H E E H EdV j
t
W
V V

+

r r r r r
(7.84)
tinnd cont c


E
E v j
r
r r
:
( )

+

V V
dV E H dV j
t
W
r r
2
(7.85)
Am folosit identitatea verificabil:
( ) ( ) ( ) H E E H H E
r r r r r r
(7.86)
Se observ c primul termen este tocmai puterea disipat sub form de cldur. Atunci
al doilea termen trebuie s fie puterea disipat sub form de radiatie electromagnetic prin
suprafata S.
Notm: H E S
r r r
(7.87)
un vector numit Poynting.
n acest caz: dV S P
V
s


r
(7.88)
Dar aplicnd teorema Gauss-Ostrogradski:


V S V
s
S d S dV S div dV S P
r r r r
(7.89)
Deci r
dS
dP
S
s
r
r
(7.90)
Vectorul Poynting are semnificatia unui vector cu modulul egal cu densitatea
superficial de putere de radiatie si are sensul si directie propagrii undei (energiei)
electromagnetice.
Se respect regula burghiului drept.
j [
j [
j [
2
m
W

SI
SI S
SI
S
P
S . Se mai poate defini ca fiind energia transferat prin unitate de
arie S n unitatea de timp (fluxul de energie echivalent cu intensitatea undei elastice).
120 din 163
Capitolul 8
Unde electromagnetice
8.1 Propagarea cmpului electromagnetic n vid
Ecuatiile lui Maxwell duc direct la concluzia c att cmpul electric, ct si cmpul
magnetic se pot propaga sub form de unde. S considerm un cmp electromagnetic n vid
0 si 0 j . n acest caz ecuatiile lui Maxwell se vor scrie n felul urmtor:
t
E
H rot


r
r
0
sau
t
E
H


r
r
0
(8.1)
si
t
H
E rot


r
r
0
sau
t
H
E


r
r
0
(8.2)
Aplicm relatiei (8.2) operatorul rot sau si vom obtine:
( )
t
H
E


r
r
0
(8.3)
n membrul II inversm operatorul cu
t

(componentele lui nu depind de timp) si n


primul membru utilizm identitatea cunoscut:
( ) ( ) ( ) E E E E E
r r r r r

2
(8.4)
Dar n vid 0 , deci 0
0

E
r
; de unde obtinem pentru (8.3):
( ) H
t
E
r r


0
(8.5)
nlocuind n (8.5), (8.1) vom avea:

,
_


t t
E
0
r
(8.6)
sau:
2
2
0 0
t
E
E


r
r
(8.7)
Fcnd calculele similare pentru relatia (8.1) vom obtine:
2
2
0 0
t
H
H


r
r
(8.8)
Introducnd constanta
0 0
2
1

c ecuatiile (8.7) si (8.8) devin:
2
2
2
1
t
E
c
E


r
r
(8.9)
2
2
2
1
t
H
c
H


r
r
(8.10)
121 din 163
Deci am obtinut cunoscuta ecuatie de propagare a undelor vectoriale care se propag
cu viteza c. Deci cmpurile electric si magnetic se propag n spatiu sub form de unde,
conditionndu-se reciproc. O astfel de und se numeste und electromagnetic.
Introducnd operatorul lui DAlambert
2
2
2
1
t c

, ecuatia undelor
electromagnetice se va scrie:
0 E
r
si 0 H
r
(8.11)
8.2 Unda electromagnetic sferic
Am artat atunci cnd am studiat undele mecanice (elastice) c dac sursa este
punctiform si mediul omogen si izotrop suprafata undei este o suprafat sferic, deci spunem
c avem de-a face cu o und sferic. Este comod s trecem la coordonate sferice, unde datorit
simetriei sferice a undei, vectorii E
r
si H
r
nu vor depinde de si 0 ci numai de r
r
si t. Am
artat c n acest caz din laplacian nu rmne dect componenta radial
r r r
r



r r
r 2
2
2
(8.12)
cu solutia
1
]
1

,
_

+ +

,
_


c
r
t g
c
r
t f
r
r
r
r 1
(8.13)
unde 1 poate reprezenta att pe E
r
ct si H
r
(pe B
r
) unde

,
_


v
r
t f
r
reprezint una
direct, iar

,
_

+
v
r
t g
r
unda invers (reversiv). Viteza de faz (de propagare a fazei)

c
r
t constant prin diferentiere c
dt
dr
viteza de faz.
8.3 Unda electromagnetic plan
Dac studiem unda ntr-un domeniu ale crui dimensiuni sunt reduse n raport cu
distanta pn la surs, n acest domeniu r se va avea o variatie neglijabil atunci pentru unda
progresiv vom putea scrie:

,
_


v
r
t f const
r
. (8.14)
Dup cum se stie functia f
r
este o functie vectorial arbitrar, forma ei depinznd de
multi factori, dar de o important practic deosebit este unda armonic plan exprimat prin
relatia:
1
]
1

+
,
_




0
c
t i
e a
r r
(8.15)
Aceasta are o important deosebit pentru c partea sa real
122 din 163
1
]
1

,
_



0
cos
c
t a
r r
(8.16)
are o variatie sinusoidal des ntlnit n practic.
Introducnd un sistem de coordonate carteziene x, y, z fat de care cosinusii directori
ai directiei sunt cosu, cos, cos putem scrie:
= x cosu + ycos + zcos (8.17)
Introducnd n (8.15):
( )
1
]
1

+ +


0
cos cos cos 2 z y x
t i
e a
r r
(8.18)
Introducem vectorul de und k
r
de modul

2
avnd directia de propagare a undei
k j i k
r r r r

cos
2
cos
2
cos
2
(8.19)
si vectorul de pozitie:
k z j y i x r
r r v
r
+ + (8.20)
Atunci se vede c:
( ) k j i r k
r r r
r
r
+ +

cos cos cos


2
deci (8.18) devine:
( )
0
+

r k t i
ae
r
r
r
(8.21)
Introducnd amplitudinea complex
0

i
e a A
r
r
vom avea:
( ) r k t i
Ae
r
r
r

(8.22)
cu dou forme particulare:
( ) r k t i
e E E
r
r
r r

0
(8.23)
si
( ) r k t i
e H H
r
r
r r

0
(8.24)
Figura 8.1
8.4 Transversalitatea undelor electromagnetice plane
123 din 163
Am vzut c putem face identificarea
r
r

si stim c n vid 0 E
r
si 0 B
r
(evident si 0 H
r
).
( ) ( ) r k t i r k t i
e E k i e E
r
E
r
r
r
r
r r r
r
r


0 0
(8.25)
Conform cu (8.23) E k i E
r r r
deci putem identifica pentru acest tip de und
operatorul cu nmultirea cu E k i
r r
:
k i
r
(8.26)
Dar 0 E
r
deci 0 E k i
r r
sau 0 E k
r r
de unde rezult c vectorii k
r
si E
r
sunt
perpendiculari. Un calcul identic putem face si pentru H
r
(din 8.24) si vom obtine 0 H k
r r
deci k H
r r
. De unde tragem concluzia c vectorii E
r
si H
r
oscileaz perpendicular pe directia
de propagare a undei.
Pentru a demonstra c cele dou componente ale undei ( E
r
si H
r
) sunt perpendiculare
ntre ele plecm de la prima ecuatie a lui Maxwell (Faraday generalizat):
t
H
E


r
r
0
(8.27)
( )
( )
r k t i
e H
t
E k i
r
r
r r r


0
(8.28)
( )
( )
( )
r k t i
e H i E k i
r
r
r r r


0 0
(8.29)
H E k
r r r

0
(8.30)
Vectorul H
r

0
are directia lui H
r
(
0
este un scalar) si are directia perpendicular
pe planul format de factorii produsului vectorial deci k H
r r
si E H
r r
.
Din (8.30) se mai poate deduce o relatie important cu privire la legtura dintre
valorile maxime ale lui E
r
si H
r
. n modul relatia (8.30) se poate scrie n felul urmtor:
H kE
r

0
2
sin (8.31)
sau
0 0
0 0
0 0
0
0
1
2


c
T
cT
T k
T
k H
E
(8.32)
Deci O
A
V
m
A
m
V
0
0

1
]
1

SI
H
E
H
E
Deci raportul E/H are caracterul unei impedante si se numeste impedanta vidului.
377
H
E
.
124 din 163
Capitolul 9
Propagarea undelor electromagnetice n diferite medii. Optica electromagnetic
9.1 Propagarea undelor electromagnetice n medii dielectrice izotrope
(nedisipative)
n medii dielectrice omogene si izotrope, imobile exist curenti de linie 0 j
r
si nu
exist sarcini libere. Deci din acest punct de vedere nu exist nici o diferent fat de situatia n
vid. Diferenta apare la constantele c si unde:
r

0
(9.1)
si
r

0
(9.2)
deci ecuatiile componentelor undei electromagnetice vor fi:
2
2
t
E
E


r
r
(9.3)
2
2
t
H
H


r
r
(9.4)
Dac introducem notatia
2
v
1
(9.5)
vom obtine
r r
r r r r
c
c


1 1 1
v
0 0
(9.6)
viteza de faz a undei n mediul respectiv.
Mrimea:
r r
n (9.7)
este o mrime adimensional care caracterizeaz un mediu si ne arat de cte ori viteza undei
electromagnetice n acel mediu este mai mic dect n vid, numindu-se indice de refractie
absolut al mediului. n medii reale (chiar dielectrice se vor interactiuni ntre unda
electromagnetic si electronii atomilor materialului ceea ce va face ca
r
s nu mai fie o
constant, relatiile (9.6), (9.4) si (9.3) s fie modificate). Impedanta intrinsec a mediului va fi
de asemenea puternic influentat.
9.2 Dispersia undelor electromagnetice
S-a observat experimental faptul c indicele de refractie si conductivitatea mediilor,
depinde de frecventa respectiv lungimea de und a undelor electromagnetice care traverseaz
mediul. Stiind c indicele de refractie al unui mediu
v
c
n , dependenta lui n de e este
echivalent cu dependenta vitezei de . Dup cum se stie de la fenomenul de dispersie studiat
la teoria undelor mecanice acest fenomen poart numele de dispersie. Vom face n continuare
125 din 163
un calcul simplificat din care s rezulte dependenta indicelui de refractie al unui mediu
dielectric de lungime de und.
Am vzut la punctul 9.1 c
r r
n .
Dar pentru medii dielectrice 1
r
, deci
r
n (9.8).
Presupunem c fiecare atom al mediului, posed un electron numit electron optic care
poate oscila sub actiunea unei forte exterioare n raport cu restul atomului. Unda
electromagnetic, avansnd prin materialul dielectric transparent actioneaz asupra
electronilor optici cu o fort:
E e F
r r
(9.9)
Admitem pentru E o variatie armonic:
t E E cos
0
r r
(9.10)
deci forta devine: t E e F cos
0
r r
(9.11)
Electronul optic este legat de restul atomului prin forte de tip elastic, deci forta F i va
imprima o miscare oscilatorie ntretinut, avnd ecuatia diferential cunoscut:
t
m
E e
x
dt
dx
dt
x d
+ + cos 2
0
2
0 2
2
r
(9.12)
( ) ( ) ( ) + t B t x cos (9.13)
unde dup cum s-a artat:
( )
( )
2 2 2
0
0
4 +

m
E e
B
r
(9.14)
Electronul descentrat mpreun cu restul atomului formeaz un mic dipol de moment
dipolar indus p = ex (9.15)
Notnd cu N numrul de atomi din unitatea de volum conform definitiei polarizrii,
polarizarea ntregului dielectric va fi P = Np = Nex (9.16)
deci polarizarea momentan:
( )
( ) +
+
t
m
E Ne
P cos
4
2 2 2 2
0
0
2
(9.17)
Pe de alt parte din studiul polarizrilor dielectricilor stim c:
E P
e

0
(9.18)
unde
e
este susceptibilitatea electric, calculat conform relatiei:
1 +
e r
(9.19)
Obtinem:
( )
( ) t E t
m
E Ne
e
+
+
cos cos
4
0
2 2 2 2
0
0
2
(9.20)
ntr-o prim aproximatie considerm = 0 (electronul optic oscileaz aproximativ n
faz cu E
r
):
( )
2 2 2 2
0 0
0
2
4 +

m
E Ne
x
e
(9.21)
126 din 163
si deci:
( )
2 2 2 2
0 0
0
2
2
4
1
+
+
m
E Ne
n (9.22)
N, m, , ,
2
0 0
, depind de natura mediului si ntr-o prim aproximatie le putem
considera constante de material. Dac punem


c
Tc
c
T
2 2 2
si dezvoltm (9.22) ntr-o
serie Mc Laurin vom obtine relatia:
...
4 2
2
+

+
C B
A n (9.23)
Aceast relatie poart numele de formula lui Cauchy, fiind dedus de acesta pe baza
unor idei ale lui Fresnel legate de oscilatiile transversale ale unui mediu ipotetic numit eter. A,
B, C, sunt constante n care intervin constantele de material amintite mai sus si se
determin n general pentru fiecare mediu prin metode experimentale. Fenomenul de dispersie
este prezent pentru ntreaga gam a undelor electromagnetice, dar s-a observat prima dat n
domeniul vizibil (optic). Relatia (9.23) explic foarte bine de exemplu dispersia printr-o
prism, tinnd cont si de refractie.
ntr-un fascicul de lumin alb, pentru lungimile de und mici (albastru, indigo, violet)
conform relatiei (9.23) n, va fi mai mare, deci vor fi mai multe deviate.
n relatia (9.22) se poate vedea c dac
2 2
0
2
rez
n
2
va prezenta un
maxim (rezonant), deci
v
c
n va prezenta un minim pe care l putem interpreta ca datorndu-
se unei absorbtii a undei de ctre material. n general relatia (9.22) este mult mai complicat si
se formeaz mai multe maxime n curb, deci anumite lungimi de und vor fi puternic
absorbite. Dac 0 >
d
dn
dispersia se numeste normal, iar dac 0 <
d
dn
se numeste anormal.
9.3 Reflecia i refracia undelor electromagnetice
Fenomenele de reflexie si refractie se produc pentru orice fel de und, atunci cnd
unda interactioneaz cu suprafata de separatie dintre dou medii, transparente pentru und.
Dac considerm suprafata de separatie dintre dou medii, transparente, se poate demonstra
folosind legile lui Gauss si a lui Ampere c aici componentele tangentiale ale vectorilor
E
r
si H
r
se conserv, (de asemenea se conserv componentele normale ale vectorilor B
r
si
D
r
). n aceast situatie putem considera satisfcute conditiile de continuitate si de conservare
pe care le-am pus, atunci cnd am demonstrat legile reflexiei si refractiei pentru undele
electrice (evident se poate verifica foarte usor c n acest caz rolul impedantei acustice l va
lua impedanta intrinsec a mediului

, iar amplitudinea va fi
0
E
r
, respectiv
0
H
r
). Deci legile
refractiei si reflexiei se vor enunta n acelasi mod.
1. Unghiul de incident este egal cu unghiul de reflexie, raza incident, normala la
suprafat si raza reflectat fiind n acelasi plan. (Legea reflexiei).
127 din 163
2. Raportul dintre unghiul de incident si sinusul unghiului de refractie este egal cu
raportul vitezelor de propagare a undei n cele dou medii. Sau raportul invers al indicilor de
refractie absoluti.
12
2
1
1
2
2
1
v
v
v
v
sin
sin
n
n
n
c
c
r
i
este legea lui Snell-Descartes (9.24)
n afar de demonstratia fcut care se bazeaz pe ecuatia undelor, legea refractiei mai
poate fi demonstrat si pe baza urmtoarei afirmatii, numit principiul timpului minim sau
principiul lui Fresnel. ntre puncte lumina parcurge acel drum pe care timpul este minim.
Figura 9.1
Notm segmentul CI = x si-l consider variabil (dintre toate x-urile posibile, unda l
va prefera pe acela pentru care timpul este minim).
( )
2 1
t t x t + (9.25)
( )
( )
2
2 2
2
1
2 2
1
v
CO
v
x h x h
x t
+
+
+
(9.26)
( ) ( )
( )
2 2
2 2
2 2
1 1
CO v 2
CO 2
v 2
2
x h
x
x h
x
dx
x dt
+

+
(9.27)
O alt demonstratie se bazeaz pe principiul lui Huygens tinnd cont de faptul c la
traversarea suprafetei de separatie dintre cele dou medii unda electromagnetic si schimb
directia de propagare. Aceast demonstratie a fost studiat n clasele de liceu.
Desi n majoritatea tratatelor legea Snell-Descartes este enuntat pentru lumin(un
domeniu restrns al gamei undelor electromagnetice), ea este general valabil n conditiile
cnd unda electromagnetic traverseaz suprafata de separatie dintre dou medii dielectrice.
128 din 163
9.3.1 Refracia astronomic
O consecint a fenomenului de refractie cu implicatii importante mai ales n
observatiile astronomice si n navigatie, este fenomenul de refractie a unei raze de lumin
provenit de la o stea prin atmosfera Pmntului. Acest fenomen se numeste refractie
astronomic. Din legea refractiei putem deduce c atunci cnd unda trece dintr-un mediu cu
indice de refractie mai mic intr-unul cu indice de refractie mai mare, raza refractat se apropie
de normal. Densitatea atmosferei creste odat cu scderea altitudinii, deci indicele de
refractie va creste.
Considernd atmosfera format dintr-o succesiune de straturi omogene infinit de
subtiri, cu indici de refractie tot mai mari, n jos, o raz de lumin provenit de la o stea va
descrie o curb cu concavitatea ndreptat spre centrul Pmntului, ca n figur.
Figura 9.2
Figura 9.3
Un observator aflat pe suprafata Pmntului, va vedea steaua sub unghiul tangentei la
curb distanta zenital Z, n loc de distanta zenital Z0.
Diferenta dintre distanta zenital adevrat Z0 si cea aparent observat se numeste
refractie R si constituie o corectie pozitiv la observatie.
Pentru a calcula propriettile refractiei astronomice vom considera dou straturi
aproximativ omogene (deci de grosime foarte mic) avnd bazele la nltimile h respectiv h
de la suprafata Pmntului. n IOI scriem teorema sinusului (Figura 9.3).
129 din 163
( )
h R
i
h R
r
p p
+

+
' 180 sin
'
sin
(9.28)
h R
i
h R
r
p p
+

+
' sin
'
sin
(9.29)
Obtinem:
( ) h R
i
h R n
i n
p p
+

+
' sin
' '
sin
(9.30)
de unde ( ) ( ) ' sin ' ' sin i h R n i h R r
p p
+ + (9.31)
Acelasi calcul se poate face pentru oricare h deci si pentru h = 0 unde n = n
0
=
1,0029255 si i= Z (distanta zenital aparent). Deci putem scrie o relatie ntre Z
a
si i:
( )
a p p
Z R n i h R n sin sin
0
+ (9.32)
Aceast relatie permite calcularea corectiilor necesare observatiilor, care sunt tabelate.
La orizont '. 38
0
Z Z Z Soarele are diametrul de ' 32 , deci el se va vedea deasupra
orizontului aproape tangent cu acesta, cnd electronii sunt de fapt sub orizont. Acest fenomen
lungeste ziua. Lungimea zilei depinde de dat si latitudine. Chiar cnd Soarele se gseste sub
orizont, straturile superioare ale atmosferei sunt nc luminate, si prin difuziune lumineaz
suprafata Pmntului. Aceast perioad se numeste crepuscul. Dac nltimea Soarelui este de
maxim 210 sub orizont se defineste crepusculul nautic, n care se vd stelele mai
strlucitoare, iar linia orizontului se distinge bine. Noaptea este complet cnd Soarele a
cobort peste 180 sub linia orizontului. Durata crepusculului depinde de latitudinea locului si
de declinatia Soarelui.
Fenomenele de refractie sunt importante si n domeniul propagrii undelor radio
(Hertziene) utilizate n radiocomunicatie sau n radiolocatie. Un fenomen cunoscut n acest
domeniu cu aplicatie n navigatie este refractia trmului care se refer la schimbarea directiei
de propagare a undelor directe cnd ntlnesc trmul.
Dac emittorul se afl pe o nav n punctul A si receptorul n interiorul trmului n B,
receptorul goniometric va nregistra sosirea undei pe directia
r
n locul directiei n
r
.
Unghiul u dintre n
r
si
r
se numeste eroare goniometric. Devierea directiei de
propagare a undei se datoreaz refractiei trmului. Viteza de propagare a undei
electromagnetice depinde de conductivitatea solului. ntruct exist o diferent de
conductivitate ntre mare si trm se va produce o variatie a vitezei de propagare care va duce
la refractia undei. n cazul propagrii undelor radio fenomenele complexe de propagare apar si
datorit refractiei atmosferice si mai ales ionosferice.
9.4 Reflexia total
Dac lumina provine din mediul cu indice de refractie mai mare, la un anumit unghi,
numit unghi limit raza refractat devine paralel cu suprafata de separatie si energia undei se
ntoarce integral n mediul din care provine.
Acest fenomen se numeste reflexie total.
Aplicnd legea refractiei:
130 din 163
2
1
2
sin
sin
n
n l

(9.33)
deci legea reflexiei totale se exprim prin:
2
1
sin
n
n
l (9.34)
pentru sticl
0
42 l . (Explic mirajul, fibra optic, mirajul lateral, prisma cu reflexie total,
etc.)
Figura 9.4
( )
t j
i
n
n
z
j
t
t
t
t t t
t j d k j d k t j
t
e Ae
i
n
n
r
n
n
r
i
r
z
r
z
d k d k d k
e ae Ae
t
t t



2
2
2
2
1
sin 1
2
2
1
1
2
2
sin sin
sin
sin
sin 1
2
cos
2
//
r r r r
r r r r
; 1 sin < i dac
2
1
n
n
poate exista un unghi de incident i = l pentru care:
1
2 2
2
2
2
1
sin 0 sin
n
n
l l
n
n
l t .
n acest caz 0
t
deci unda nu se mai propag n mediul doi, iar conform legii refractiei:
.
2
1 sin

r r
131 din 163
Figura 9.5
Toat energia transformat de und se va rentoarce n mediul din care revine, reflexia
numindu-se reflexie total.
Dac : 1 sin ,
2
2
2
2
1
> > l
n
n
l i , deci
t
se poate scrie
t i
i
n
n
z
t
e Ae


1 sin
2
2
2
2
2
1
2
. Astfel
t
exist,
dar amplitudinea sa scade exponential. Adoptnd un model mai complex, se poate demonstra
c si n acest caz unda ptrunde pe o adncime comparabil cu si revine n primul mediu.
a b
Figura 9.6
Aplicatii:
n acustic: reflexii totale pe straturi de inversiune;
132 din 163
n optic: explicarea fenomenului de miraj, de ghid de und troposferic, fibra optic si
prismele cu reflexie total
9.5 Interferena undelor electromagnetice
9.5.1 Condiii de interferen. Termeni de interferen. Coerena
Cnd am studiat compunerea si suprapunerea oscilatiilor mecanice, am constatat c
aceasta duce la aparitia fenomenului de interferent. n cazul cnd ntr-un punct din spatiu
sosesc dou unde electromagnetice vectorii E
r
si H
r
ai undei se vor suprapune si compune,
producnd de asemenea fenomene de interferent. n ceea ce urmeaz ne vom referi la
vectorul electric al undei pentru c acesta este cel care produce senzatia de lumin dar
concluziile sunt valabile si pentru vectorul magnetic. Am vzut c intensitatea I a undei este
direct proportional cu densitate de energie a undei w (
2
2
E
w

). Dar ntr-o und
electromagnetic E are o variatie sinusoidal (deci lum n considerare unde armonice plane).
Deci: E = E
max
cos et (9.35)
De unde t
E
w

2
2
max
cos
2
(9.36)
Dar oricare traductor care sesizeaz unde (lumina) are o inertie foarte mare n raport cu
perioada de oscilatie a lui E (pentru ochi
3
1
10

si T=10
-14
s), deci traductorul nu va sesiza
variatiile de intensitate momentane, ci doar o medie n timpul t al intensittii. ntruct media
lui cos
2
et este o constant:
max
2
E I
r
(9.37)
Dac E
max
const;
2
max
E I
r

Figura 9.7
S presupunem c dou surse de lumin monocromatic S
1
si S
2
emit unde
electromagnetice, de aceeasi lungime de und (
2 1 2 1
) armonice si plane.
Cmpurile electrice momentane (elongatiile), ntr-un punct P situat la
1
r
r
de S
1
si la
2
r
r
de S
2
,
vor fi date de ecuatiile:
( )
01 1 max 10
cos + t E e
r
r
( )
1 1 01 1 max 1
cos r k t E e
r
r r
r
+
si (9.38)
( )
02 2 max 20
cos + t E e
r
r
( )
2 2 02 2 max 2
cos r k t E e
r
r r
r
+
133 din 163
Figura 9.8
Dar
1 1 1 1
r k r k
r
r
si
2 2 2 2
r k r k
r
r
(9.39)
1
fiind egal cu


2
2 1 2
k k (9.40)
Deci e
1
si e
2
devin:

,
_

,
_

+
2 02 2 max 2
1 01 1 max 1
2
cos
2
cos
r t E e
r t E e
r
r
(9.41)
Conform principiului superpozitiei, n punctul P apare o nou oscilatie electric de
ecuatie:
( ) + t E e cos
max
(9.42)
unde conform rezultatelor obtinute la capitolul Unde elastice:
+ + cos 2
2 max 1 max
2 max
2
1 max
2
max
2
E E E E E (9.43)
si
2 2 max 1 2 max
2 2 max 1 1 max
cos cos
sin sin
+
+

E E
E E
tg (9.44)
unde ( )
1 2

si
1 01 1
2
r

si
2 02 2
2
r

(9.45)
Dar conform celor artate anterior cos (et + ) = const si max
2
E I
r
. Deci:
+ + cos 2
2 1 2 1
I I I I I (9.46)
Termenul cos 2
2 1
I I se numeste termen de interferent.
Dac 0 cos atunci I = I
1
+ I
2
deci are loc o suprapunere a intimittilor si deci nu
exist interferent.
Dac 0 cos atunci
2 1
I I I + si spunem c are loc interferenta. Media lui
cos pe un interval de timp t cu mult mai mare dect perioada T a oscilatiei electrice va fi
dat de relatia:


0
cos
1
cos dt (9.47)
134 din 163
Dac cos = const const 0 cos cos se produce interferenta.
Spunem n acest caz c undele sunt coerente, iar conditia ca diferenta de faz s fie constant
se numeste conditie de coerent.
Coerenta se mentine usor pentru unde electromagnetice din domeniul radio, emise de
antenele radioemittoarelor, dar n domeniul frecventelor mari (infrarosu, vizibil, ultraviolet)
unde emittorii sunt atomii, coerenta se obtine mai greu. Acest lucru se explic n felul
urmtor.
) (
2
1 2 01 02 1 2
r r

(9.48)
Atomii emit n timpul unei tranzitii s t
8
10

. S presupunem c la un moment t
sosesc n P unde de la doi atomi i si k deci:
) (
2
1 1
0 0
pi pk
i k i k ik
r r


deci se modific foarte rapid n timp ceea ce face ca media sa ntr-un timp t >> T s fie
nul. Dac conditia de coerent este realizat respectiv const
01 02
si const r r
1 2
:
+ + cos 2
2 1 2 1
I I I I I (9.49)
va prezenta maxime si minime, n functie de valoarea lui cos . Dac diferenta de faz
initial 0
01 02
vom avea maxime pentru:
2
2
1 2

k k r r (9.50)
si minime pentru
( )
2
1 2
1 2

+ k r r (9.51)
unde k = 0,1,2..
Locul geometric al punctelor n care intensitatea undei este constant se numeste franja
de interferent.
const r r const const const I
1 2
cos (9.52)
Aceste suprafete sunt hiperboloizi de revolutie avnd ca ax dreapta care uneste sursele
si ca focare chiar sursele ca n figura 9.9.
Figura 9.9
Pe un ecran plan se vor observa intersectiile hiperboloizilor cu planul adic hiperbole
luminoase ntre care exist intervale ntunecate. Spatiul dintre dou franje luminoase fiind
interfranje (figura 9.10).
135 din 163
Figura 9.10
O aplicatie important pentru navigatie a interferentei n domeniul radio sunt metodele
de navigatie hiperbolic (Loran, Decca, Omega) (figura 9.11).
Cu un receptor special instalat pe nav de determin intervalele de timp sosirii undei de
la o pereche de emittoare si se repereaz pe hart hiperbola corespunztoare lui t . Acelasi
lucru se face cu alte dou emittoare si se repereaz hiperbola corespunztoare lui t .
Intersectia celor dou hiperbole va da punctul navei. Hiperbolele corespunztoare unei perechi
de emittoare sunt reprezentate pe harta cu o anumit culoare.
Figura 9.11
9.5.2 Obinerea experimental a fenomenului de interferen
Pentru a obtine experimental franje de interferent, este necesar obtinerea, plecnd de
la o surs punctiform a dou sau mai multe fascicole coerente. Se cunosc mai multe
dispozitive de acest fel.
9.5.2.1 DispozitivulYoung
Principiul de functionare si modul de construire fiind cunoscute vom reda doar
principalele calcule.
136 din 163
Figura 9.12a
Aspectul imaginii formate pe ecran este redat n figura 9.12b
Figura 9.12b
Pentru a calcula distanta la care se formeaz maximul de ordinul k, vom calcula
diferenta de drum o.
sin 2l
k
(9.53)
Dtg X
k
(9.54)
dar D >> 2l, deci < 5
o
, deci:
tg sin (9.55)
de unde obtinem
D
X
l
k
k
2 (9.56)
Pentru a obtine la distanta X
k
un maxim de interferent:
k
k
(9.57)
D
X
l k
k
2 (9.58)
de unde
l
D k
X
k
2

(9.59)
Interfranja, adic distanta dintre dou maxime consecutive:
137 din 163
( )
l
D k
l
D k
X i
k k
2 2
1
1

+

+
(9.60)
l
D
i
2

(9.61)
Pe ecran se observ o serie de franje luminoase ntre care se gsesc franje ntunecoase.
S vedem cum se distribuie intensitatea luminii n franja luminoas. Notm cu E valoarea
maxim a intensittii cmpului electric generat pe ecran de unul din fascicole. n franj cele
dou intensitti se compun, dnd un cmp cu intensitatea maxim E
max.
:

+ +
2
cos 2
2 2
max
2
EE E E E (9.62)
dar max
2
E I , deci ntr-o franj luminoas:
2
2
cos 1
2
0

,
_

+
I I (9.63)
unde I
0
este intensitatea luminii produse pe ecran de o singur fant.

2
0 0
cos 4
2
cos 2 2 I I I
dar
D
lX
k
2

deci
D
lX
I I
k

2
cos 4
2
0
(9.64)
Deci intensitatea luminii a unei franje se poate modifica ntre 0 si 4%. n caz c
sistemul de fante este iluminat cu lumin alb, exist de fapt o infinitate de , fiecare producnd
un sistem de franje. Pentru franja central diferenta de drum este nul, indiferent de lungimea
de und deci aici se formeaz un maxim alb. Interfranja fiind
l
D
i
2

este mai mare pentru


radiatia rosie dect pentru violet. Primele franje dup franja central au marginea dinspre
franja central colorat violet si marginea exterioar n rosu. La o oarecare distant X
k
, franja
rosie de ordin k se suprapune peste franja violet de ordin k+1. Din acest loc nu mai apar
franje ntunecate. Pe msur ce distanta de la franja central creste, culorile se estompeaz.
Suprapunerea mai multor culori (pentru > 4 3 )d impresia de alb, ns un alb diferit de
cel din maximul central. Acest alb se numeste alb de ordin superior care spectroscopic nu este
continuu ca albul de ordin 0. Din el lipsesc unele culori, din acest motiv se spune c albul de
ordin superior d un spectru canelat.
9.6 Difracia undelor electromagnetice
Fenomenul de difractie cunoscut din secolul al XVII-lea a fost definit ca fiind
fenomenul de ocolire aparent de ctre und a obstacolelor cu dimensiuni comparabile cu
dimensiunea de und. Difractia este un fenomen caracteristic oricrui proces ondulatoriu.
Studiind cu atentie trecerea de la zona de lumin la zona de umbr, din spatele unui obstacol
se observ o succesiune de maxime si minime, care ne arat o redistribuire a energiei n acest
domeniu de separare. Legi ca legile reflexiei si refractiei se aplic foarte bine cu modelul
138 din 163
ondulatoriu, si s-a pus problema explicrii cu ajutorul acestui model al propagrii rectilinii.
Pentru a explica aceast propagare rectilinie Fresnel a completat principiul lui Huygens cu
postulatul ca undele secundare produse de orice punct de pe suprafete de und sunt
concurente, deci interfer. Noua suprafat de und, este rezultatul interferentei undelor
secundare.
9.6.1 Difracia n lumin paralel (Fraunhofer)
S considerm o fant de ltime b si lungime infinit iluminat cu lumin paralel
(sursa se gseste la infinit sau lumina a trecut printr-un sistem optic care a paralizat razele).
Considerm fanta descompus n zone de ltime infinit de mic de lungime dx, undele emise
de o astfel de zon aflat la distanta X de marginea C a fantei, emite unde secundare, care
ajung ntr-un punct B
0
cu faza initial

sin
2
x unde

,
_

l
2
si cu amplitudine
Cdx proportionale cu ltimea zonei, figura 9.13. Pentru a determina constanta de
proportionalitate C, considerm ca pentru = 0 si b dx , se transmite lumina cu aceeasi
intensitate E
0
ca si lumina incident.
0
E Cb , deci C = E
0
/b (9.65)
Variatia produs de elementul fant dx pe B
0
se poate scrie cu ajutorul ecuatiei undei
plane:
dx
x
t
b
E
d
e

,
_



sin 2
cos
0
(9.66)
Figura 9.13
Variatia electric din B
0
va rezulta prin nsumarea tuturor elementelor (vibratiilor
elementare ) deci folosim identitatea:
( ) ( )
2
cos 2
2
sin 2
sin sin
y x y x
y x
+
(9.67)
( ) t ab
ab
ab
F
E

cos
2
2
sin
0
139 din 163
cos este o functie par, deci:

,
_

sin
cos
sin
sin
sin
0
b
t
b
b
E E
Deci amplitudinea undei care se propag pe directia 0 este

sin
sin
sin
0
b
b
E E (9.68)
iar pentru 0 de valoare mic:

sin
sin
sin
0
E E (9.69)
iar intensitatea undei:
2
2
0
sin

,
_

b
b
I I (9.70)
sau
2
2
0
sin
sin
sin

,
_

b
b
I I (9.71)
Dac reprezentm grafic functia (9.71) n functie de sin0 obtinem urmtorul grafic:
Figura 9.14
Dac 0 = 0: 1
sin
lim
0

x
x
x
.
140 din 163
0 2
2
0
0
sin
sin sin
lim I
b
b
I I

,
_

,
_



(9.72)
Prin urmare pentru acest unghi se va forma un maxim. n rest pentru toate unghiurile
care l fac pe sin0 = 0, intensitatea va fi nul.
0
sin
sin
,
_

b
(9.73)
n acest caz:
b
k k
b
t


sin
sin
(9.74)
sau pentru valori mici ale unghiului
b
k

t .
n cazul unei deschideri circulare, de diametru D, se obtin figuri de difractie
asemntoare cu cele de difractia Fresnel. Ca si la difractia Fresnel se formeaz inele
luminoase si ntunecoase. Intensitatea luminii este dat de legea:
( )
( )
2
1
2
2
0
2

,
_



k
k
I (9.75)
unde ( ) k
1
reprezint functia Bessel de ordinul 0 si speta 1.
Primul inel ntunecos se formeaz cnd unghiul de difractie satisface relatia:
D / 22 . 1 sin (9.76)
Primul inel luminos contine 84/ din energia electromagnetic.
9.6.2 Reeaua plan de difracie
Se obtine prin zgrierea unei suprafete de sticl, cu un diamant cu ajutorul unei masini
de divizat. n zona zgriat sticla devine opac si astfel se formeaz un ansamblu de fante
foarte fine. Notnd cu d ltimea unei fante si cu e ltimea intervalului opac, distanta dintre
dou fante vecine va fi a=d+e inversul acestei distante l/d reprezint constanta retelei adic
numrul de linii pe unitatea de lungime. Realiznd aranjamentul experimental, n planul focal
al lentilei L, pe ecranul E se formeaz franje de difractie, avnd forma de linii paralele.
Explicarea formrii acestor franje se poate face, tinnd cont de cele dou procese, difractia pe
retea si interferenta fasciculelor pornite din fiecare fant. Se pot construi si retele de reflexie,
la care lumina se reflect pe o suprafat reflectatoare (uneori concav, pentru a elimina
lentilele) zgriat.
Diferenta de drum o dintre dou raze care prsesc fanta se poate calcula n
conformitate cu figura 9.15:
141 din 163
Figura 9.15
( ) t t sin sin
2 1
I (9.77)
n cazul incidentei normale pe retea i = 0, deci
t sin d (9.78)
Pe ecranul E se obtin maxime dac razele difractate sub unghiul 0 satisfac relatia
necesar maximului de interferent
0
sin n d (9.79)
deci unghiul sub care se obtine un maxim principal va fi:
d
n
sin (9.80)
Dependenta unghiului de deviatie (valabil pentru dispersia luminii) de lungimea de
und se numeste dispersie ineficace printr-o prism.


d
d
(9.81)
Pentru a gsi expresia dispersiei unghiulare, diferentiem relatia (9.80):
nd d d cos


cos d
n
d
d


2
sin 1 d
n
d
d
2
2 2
1
d
n
d
n
d
d


2
2
2
1


n
d
Dependenta de a unghiului 0, va duce n cazul luminii nemonocromatice, la aparitia
attor maxime principale cti avem n lumina alb (o infinitate de ), se vor obtine spectre
142 din 163
continue. Ele sunt cu att mai largi cu ct ordinul de incident n este mai mare, ajungnd
pentru un k suficient de mare s se suprapun si s formeze un alb de ordin superior (cu
spectru canelat figura 9.16).
Figura 9.16
Puterea de separare a aparatelor optice (microscoape, lunete, etc.) este limitat de
fenomenul de difractie. Dou puncte diferite vor produce cte o figur de difractie, care se va
suprapune dac cele dou puncte sunt prea apropiate. Pentru un obiectiv de diametru D
unghiul maxim va fi D /
max
.
143 din 163
Capitolul 10
Fenomene atomice si cuantice
10.1 Modele atomice i evoluia lor
Dezvoltarea fizicii si chimiei din secolul al XIX-lea, a dus la descoperirea unor
fenomene care dovedesc clar c substanta este alctuit din atomi, iar la rndul lor, acesti
atomi au o structur.
Fenomene ca deplasarea purttorilor de sarcini n electroliti (legea lui Faraday),
descrcrile n gaze, emisia termoelectric, efectul fotoelectric au artat clar faptul c
electronul este un constituent universal al substantei. Cu alte cuvinte orice atom contine n
structura sa electroni. Dar atomii fiind neutri din punct de vedere electric se impune concluzia
c ei contin si sarcini pozitive.
Modul de distribuire a acestor sarcini n atom a fost lmurit prin experientele lui
Rutherford. Modul de realizare a acestui experiment fiind n aproximatie cunoscut
(mprstierea unei particule u pe atomii unei folii metalice), vom relua doar concluziile.
1. Sarcinile pozitive sunt concentrate ntr-o zon foarte mic a atomului cu
dimensiunile 10
15
-10
14
m, ntr-o formatiune numit nucleu, care are sarcina +Ze (Z fiind
numrul de ordine al atomului n sistemul periodic al lui Mendeleev). n nuclee se
concentreaz aproape ntreaga mas a atomului.
2. Atomul posed Z electroni cu mas foarte mic si mas negativ (experientele
Thomson si Millikan) care se gsesc n jurul nucleului la o distant de aproximativ 10
10
m
(deci putem spune c atomul are o structur lacunar). Pentru a putea explica stabilitatea unei
asemenea structuri, Rutherford a fost nevoit s admit c electronii evolueaz n jurul
nucleului ntr-o miscare de rotatie, ntocmai ca planetele n jurul Soarelui. Aceast imagine de
microsistem planetar, n care fortele gravitationale sunt nlocuite cu forte coulombiene a fost
denumit sistemul planetar al lui Rutherford.
Acest model prezint cteva deficiente majore care l fac neviabil. In primul rnd, un
electron miscndu-se pe o traiectorie circular (eliptic dac tinem seama de faptul c masa
nucleului este finit) va poseda o acceleratie centripet.
Am vzut ns c, dac o sarcin electric sufer o miscare accelerat ea va emite
unde electromagnetice, deci energia electronului se va pierde prin radiatie. El va descrie o
traiectorie n spiral cznd pe nucleu, acest lucru este ns n contradictie chiar cu
experimentele lui Rutherford.
Experimentele de descrcare n gaze rarefiate arat c atomii atunci cnd sunt excitati
printr-o descrcare electric emit lumin (de fapt o gam de unde electromagnetice).
Spectrogramele indic aparitia unor spectre discontinue, ale cror lungimi de und pot fi
calculate cu formule de tip Rydberg (pentru atomi hidrogenoizi).
v =

1
= Z
2
R
H

,
_

2 2
n
1
k
1
(10.1)
R
H
= 10967176 m
1
144 din 163
Dnd lui k valorile 1,2,3,(ntregi) si lui n, k+1,k+2, se obtin seriile spectrale
cunoscute.
Modelul planetar al lui Rutherford nu poate explica aceast structur a spectrului. In plus
n conformitate cu acest model, emisia ar trebui s se produc n mod continuu, dar n realitate
atomul emite lumin doar cnd este excitat. Rezolvarea acestor dificultti a fost realizat ntr-o
prim aproximatie de Niels Bohr n 1913. El a renuntat la ideea c electronii s-ar comporta ca
niste oscilatori elementari legati cvasielastic (cum s-a lucrat n teoria clasic a dispersiei), ci s-
a bazat pe ipoteza cuantic a lui Planck. Bohr a enuntat dou postulate:
1. Atomul posed un sir discret de stri de energie n care nu emite radiatie
electromagnetic. Aceste stri sunt cele n care momentul cinetic al electronului este
multiplu ntreg de h =
2
h
.
m v r = v h (10.2)
2. Atomul poate executa tranzitii dintr-o stare de energie stationar n alt stare de
energie stationar absorbnd sau emitnd o cuant de energie (c =hv).
h E E
f i
(10.3)
Pe baza acestor postulate el a reusit s determine raza orbitei a n-a a electronului,
energia sa total, si s deduc relatia (10.1) pentru atomul de hidrogen (sau pentru atomi
hidrogenoizi).
Calculele fiind cunoscute si foarte simple, vom reda doar relatiile:
r
n
= n
2
2
2
0
e . m .
h .

(10.4)
v =
n
1
.
h . . 2
e
0
2

(10.5)
E
n
=
2 2 2
0
4
n
1
.
h . 8
e . m

(10.6)
v =

,
_


2 2 3
0
2
n
1
k
1
c . h . 8
e . m 1

(10.7)
Rezultatele de la (10.4)(10.7) se obtin doar dac raportul dintre masa electronului si
masa nucleului se considera 0. In realitate masa nucleului este finit, deci si nucleul particip
la miscarea n jurul centrului comun de mas. n acest caz traiectoria nu mai este perfect
circular iar n relatiile (10.4)(10.7) masa electronului m se nlocuieste cu masa redus a
sistemului electron-nucleu.
m
r
=
M m
M . m
+
(10.8)
Cu ajutorul relatiilor (10.4)(10.7) cu corectarea de la (10.8) s-au regsit frecventele
liniilor spectrale ale atomilor hidrogenoizi gsiti anterior experimental.
Dac extindem ns modelul cuantificat al atomului (modelul Bohr) descris mai sus la
atomi mai complecsi (cu mai multi electroni) rezultatele nu vor fi n concordant cu datele
experimentale, ceea ce constitue o deficient grav a modelului Bohr; de asemenea nu putem
calcula intensitatea liniilor spectrale. Pentru a explica spectrul de emisie al metalelor alcaline
(acestea au Z-1 electroni n apropierea nucleului si un electron de valent mai deprtat, deci n
145 din 163
principiu asemntor hidrogenului), A. Sommerfeld a perfectionat modelul lui Bohr,
considernd miscarea electronului pe o traiectorie eliptic.
Analiznd miscarea ansamblului electron-nucleu pe baza mecanicii analitice,
Sommerfeld a gsit:


r
I dr
dt
dr
m (10.9)

I d
dt
d
r . m
2
(10.10)
E =
( )
2
r
2
0
2 2
I I 8
. Z . e . m

+
(10.11)
a =
( )
Z . e . m .
I I
4
2
r 0


+
(10.12)
b =
r
I I
I
+

(10.13)
unde I
r
si I

se numesc invariatii adiabatici a lui Ehrenfest (se deduc pe baza ecuatiei


Hamilton-Jacobi). n 1915 Sommerfeld a artat c cei doi invarianti I
r
si I

sunt cuantificati.
I
r
= n
r
h, I

= n

h (10.14)
de unde rezult:
E
n
=
( )
2
r
2
0
4 2
n n
1
.
h . 8
e . Z . m

+
(10.15)
a = ( )
2
r
2
2
0
n n
e . Z . m .
h .

+ (10.16)
b = ( )

n n n
e . Z . m .
h .
r
2
2
0
+ (10.17)
Se vede c b=0 (electronul nu poate trece prin nucleu), deci:
n

= 1,2,3,,n si n
r
= 0,1,2,,n-1 (10.18)
iar n

+ n
r
= n se numeste numr cuantic principal.
Deci pentru un n dat (deci o valoare dat a energiei E
n
) electronul se poate misca pe n
orbite diferite cu aceeasi semiax mare a, dar n b diferit. Aceast situatie se numeste
degenerare (o mrime fizic are aceeasi valoare pentru diferite valori ale unui parametru).
Degenerarea, adic independenta energiei fat de forma elipsei, apare dac sunt satisfcute
dou conditii:
1. Cmpul este pur coulombian.
2. Masa electronului este invariant cu viteza.
Aceast din urm conditie nu este satisfcut, desi efectele relativiste sunt slabe, va
exista o dependent a energiei fat de forma orbitei. Pentru un n dat, fiind posibile mai multe
energii (diferenta dintre ele fiind foarte mic), apar mai multe linii spectrale, foarte fine si
apropiate. Aceast structur fin a spectrului metalelor alcaline observat experimental este
deci explicat de modelul Bohr-Sommerfeld.
Experimental s-a constatat o multiplicare a liniilor spectrale n cmp magnetic, ceea ce
duce la concluzia existentei unei degenerri n prezenta cmpului magnetic. Pentru a explica
146 din 163
aceasta multiplicare (degenerare) s-a introdus un numr cuantic m numit numr cuantic
magnetic care poate lua toate valorile de la n

0+n

si n plus pentru a explica dedublarea


unor linii spectrale (de la linia galben a sodiului) a fost necesar introducerea ad hoc a
ipotezei unei existente a unui moment cinetic propriu al electronului numit spin. Acest spin ca
orice moment cinetic n atom trebuie s fie cuantificat. Cuantificarea sa este produs de un
numr magnetic de spin cu valorile
2
1
;
2
1
+ ( pentru electroni). Deci pentru a descrie un atom
am introdus patru numere cuantice. O deficient grav a teoriei de mai sus, numit si teorie
cuantic naiv, este c aceste numere cuantice le-am introdus pentru a obtine concordanta cu
datele experimentale, deci ca s ias, fr a ptrunde n intimitatea proceselor din atom.
10.2 Unde asociate particulelor n miscare
10.2.1 Ipoteza lui Broglie
Pentru a explica legile efectului fotoelectric, A. Einstein a introdus n 1905 ideea
existentei unei particule numite foton asociate undei electromagnetice. Acest foton, transport
o cuant de energie:
E = hu (10.19)
avnd si o mas de miscare m astfel nct:
mc
2
= hu (10.20)
Deci fotonului i putem asocia un impuls:
p = mc =

h
c
. h
(10.21)
Existenta acestui impuls este confirmat de existenta unei presiuni a luminii. Deci n
cazul fotonului se manifest un dualism corpuscul-und. n 1925 Louis de Broglie extinde
acest dualism pentru electron si ulterior pentru orice microparticul. Deci ipoteza lui de
Broglie o putem enunta n felul urmtor: oricrei microparticule i se asociaz o und (und de
Broglie) care are lungimea de und:
=
p
h
(10.22)
Pentru a gsi probabilitatea ca particula s se gseasc n volumul V se foloseste
formula:
P = ( )

V
2
dV t , z , y , x (10.23)
ns stim c particula se gseste undeva n spatiu, deci dac extindem integrala din
(10.23) pe ntreg spatiul vom gsi probabilitatea evenimentului sigur:
P() = ( )

1 t , z , y , x
2
(10.24)
Aceast conditie se numeste conditie de normare.
10.2.2 Relaiile de nedeterminare ale lui Heinserberg
n cele ce urmeaz vom discuta un grup de relatii de o important capital pentru
sistemele cuantice, care impun unele limite n msurarea parametrilor dinamici ale unei
microparticule.
147 din 163
S presupunem c o particul (electron, proton, atom, molecul) trece printr-o fant de
lrgime Ax. Unda asociat particulei va suferi o difractie, producnd pe un ecran E o figur de
difractie ca n figura 10.1.
Figura 10.1
Aparitia figurii de difractie ne arat c particula a trecut prin fant, dar nu putem
preciza pe unde a trecut; deci pe axa Ox avem o nederminare a pozitiei Ax. Datorit
interactiunii cu aparatul de msur (cu fanta) particula a primit o component a impulsului su
pe axa Ox, Ap
x
.
Ap
x
= p
o
tg (10.25)
sau Ap
x
= p
0

2
sin 1
sin

(10.26)
dar 1-sin
2
_1 deci Ap
x
_ p
0
sin (10.27)
Dar n teoria difractiei am artat c unghiul sub care se vede maximul principal este:
sin =
x

(10.28)
deci
x
p p
x


0
(10.29)
Dar n conformitate cu postulatul lui de Broglie, p
0
=

h
; prin urmare


h
x p. (10.30)
sau h x p (10.31)
Aceast relatie va fi satisfacut cu att mai mult dac punem n loc de h,
2
h
h . n
acest fel obtinem relatia lui Heisenberg privitoare la incertitudinea n precizarea simultan a
impulsului si pozitiei.
h x p (10.32)
Trebuie precizat faptul c cele de mai sus nu reprezint o demonstratie riguroas a
principiului de nederminare, aceasta fcndu-se prin aparatul matematic al mecanicii cuantice
148 din 163
(care duce la rezultatul
2
Ax Ap
h
). n mecanica clasic, dac avem precizate la un moment
dat impulsul si coordonata particulei, suntem capabili s descriem evolutia particulei n
momentele ulterioare. ns n domeniul microparticulei, relatia (10.32) ne arat c nu se poate
determina simultan impulsul si coordonata.
Dac cunoastem impulsul cu precizie maxim (Ap
x
0), atunci nu putem preciza
coordonata (Ax ).
La fel se poate scrie fcnd calcule identice:
2
h
y p
y
(10.33)
2
h
z p
z
(10.34)
Deci impulsul si coordonata unei particule nu pot fi msurate simultan. Spunem c cele
dou mrimi sunt complementare. Un alt exemplu de mrimi complementare sunt energia si
timpul pentru care se poate scrie o relatie identic:
AE At _
2
h
(10.35)
Sensul fizic profund al relatiilor de incertitudine a lui Heinserberg este de limitare a
posibilittilor de a opera cu mrimi definite clasic n domeniul cuantic, deci va trebui s
introducem concepte care nu au corespondent clasic. Dac vom calcula viteza electronului n
atomul lui Bohr, vom avea n determinarea razei traectoriei o imprecizie de sase ori mai mare
dect raza traectoriei calculat la (10.15) si (10.16), deci notiunea de traiectorie n acest caz nu
are nici un sens. Aceasta explic deficientele modelului Bohr Sommerfeld.
10.3 Ecuaia lui Schroedinger i aplicaiile sale
10.3.1 Ecuaia lui Schroedinger temporal
Relatiile de incertitudine ne arat c nu putem preciza localizarea unei particule n
spatiu. Vom putea preciza doar probabilitea de a gsi particula ntr-un domeniu (intensitatea
undei de Broglie). S presupunem c starea particulei la un moment dat este descris de o
functie de und (x,y,z,t) pe care o vom scrie sub forma unei unde plane.
( ) r k t i
e
r
r


0
(10.36)
S presupunem c particula transport o cuant de energie:
E = hu = h

h
2 2
2 h
(10.37)
si c impulsul su satisface relatia de Broglie:
p
h
sau

2
h
p 1
sau
h
h
k
De unde p = hk sau k p
r
h
r
(10.38)
nlocuind, obtinem:
( ) r p Et
h
i
e
r r


0
(10.39)
149 din 163
Am constatat c mrimile clasice E si t, p
r
si r
r
si pierd continutul fizic n mecanica
cuantic, deci nu are sens fizic.
Postulm c aceste mrimi sunt nlocuite cu operatori care opernd asupra functiei de
und au ca valori proprii un sir de valori reale ale mrimii fizice asociate.
Postulm de asemenea c ntre operatori se stabilesc relatii similare cu cele existente
ntre mrimile clasice corespondente (principiul de corespondent).
Dac notm cu E energia particulei, cu E
c
energia cinetic si cu U energia de potential
(de interactiunile cu un cmp):
E = E
c
+ U sau E = U
m 2
p
2
+ (10.40)
Acestei relatii i se asociaz o relatie similar ntre operatorii notati cu accent
circumflex:
U
m
p
E
`
2
`
`
2
+ (10.41)
Acest operator opernd asupra functiei de und duce la:
+

U
m
p
E
`
2
`
`
2
(10.42)
Vom deduce n continuare
2
` si
`
p E .
h E (10.43)
Dar am artat c

i
t
(10.44)
t
i E

h
`
(10.45)
p = k
h h
r
h

2
2
(10.46)
Dar, = i k
r
, prin urmare i k
r
.
si h i p` n
2 2 2 2
` h h p (10.47)
Relatia dintre operatorii asociati energiei este:
+


U
m t
i
`
2
2
hh
h (10.48)
0
2
2


+ U
t
i
m
h
h
(10.49)
Aceast ecuatie diferential liniar cu coeficienti constanti cu derivate partiale se
numeste ecuatia lui Schroedinger temporal.
10.3.2 Ecuaia lui Schroedinger atemporal
Putem obtine o form particular a ecuatiei lui Schroedinger dac mai introducem si
postulatul c n orice cmp conservativ, functia de und 1(x,y,z,t) are forma unui produs
dintre un factor exponential dependent de timp si un factor spatial dependent doar de
coordonate n felul urmtor:
150 din 163
( ) ( ) z y x e t z y x
Et
i
, , , , ,

h
(10.50)
( )
( )
Et
i
e z y x E
i
t
t z y x
h
h


, ,
, , ,
(10.51)
(Operatorul lui Laplace opereaz doar asupra coordonatelor).
( ) z y x e
Et
i
, ,

h
(10.52)
nlocuind n ecuatia lui Schroedinger temporal:
( ) ( ) ( ) 0 , , , , , ,
2
2

,
_

+
Et
i
Et
i
Et
i
e z y x e z y x
i
i e z y x
m
h h h
h
h
h
(10.53)
Factorul exponential se simplific si se obtine ecuatia lui Schroedinger atemporal:
( ) 0
2
2
+ U E
m
h
(10.54)
Aici se subntelege c 1 reprezint de fapt ( ) z y x , , .
Reamintim c functia ( ) t z y x , , , nu are sens fizic bine precizat doar intensitatea undei
de Broglie
*
are sensul de densitate de probabilitate. Pentru ca
*
s aib acest sens fizic
trebuie s-i impunem unele conditii restrictive.
1.

dV
2
s fie finit. Astfel probabilitatea de a gsi particula undeva n spatiu nu ar
fi 1.
2. Functia 1 trebuie s fie univoc, pentru ca probabilitatea de a gsi particula undeva n
spatiu s fie determinat univoc.
3. Functia 1 trebuie s fie continu, ca si derivatele ei. Se cunoaste din teoria ecuatiilor
diferentiale cu derivate partiale c ecuatiile de tipul de mai sus nu pot s satisfac conditiile
1;2;3; dect dac parametrul E
m
2
2
h
are numai anumite valori numite valori proprii. Functiile 1
corespunztoare acestor valori proprii se numesc functii proprii.
Existenta valorilor proprii duce la cuantificarea energiei. Aici cuantificarea energiei
apare n mod natural fr a fi nevoie de introducerea sa n mod artificial printr-un postulat ca
n cazul teoriilor atomice relativiste. Este doar de remarcat faptul c ecuatia lui Schroedinger
se aplic doar n cazul nerelativist. In teoria relativist a lui Dirac apare n mod natural si
spinul fr s fie introdus printr-un postulat.
10.4 Aplicaii ale ecuaiei lui Schroedinger
10.4.1 Particula n groapa de potential rectangular, finit, tridimensional
Considerm groapa de potential de form cubic (am luat forma aceasta pentru a
simplifica calculele, dar metode utilizate n continuare sunt valabile pentru orice form a
gropii).
Energia potential a particulei o vom considera U = 0 n interiorul gropii si U = n
exteriorul acesteia. Peretii i considerm perfect reflecttori. Vom scrie ecuatia lui
Schroedinger pentru o particul aflat n interiorul gropii.
151 din 163
Figura 10.2
0
2
2
+ E
m
h
(U = 0) (10.55)
0
2
2
+ E
m
h
(10.56)
sau scriind laplacianul n coordonate carteziene obtinem:
0
2
2 2
2
2
2
2
2
+


E
m
z y x h
(10.57)
Pentru a gsi solutia acestei ecuatii diferentiale cu derivate partiale l vom cuta pe 1
sub forma unui produs de forma:
( ) ( ) ( ) ( ) z y x z y x
z y x
+ + , , (10.58)
si vom obtine:
0
2
2 2
2
2
2
2
2
+


z y x
z
y x
y
z x
x
z y
E
m
dz
d
dy
d
dx
d
h
(10.59)
mprtim relatiile cu
z y x
si vom avea:
E
m
dz
d
dy
d
dx
d
z
z
y
y
x
x
2 2
2
2
2
2
2
2 1 1 1
h

(10.60)
O asemenea ecuatie diferential poate fi satisfcut doar dac fiecare termen al sumei
este egal cu o constant.
2
2
2
1
x
x
k
dx
d

2
2
2
1
y
y
k
dy
d

(10.61)
2
2
2
1
z
z
k
dz
d

unde
2 2 2 2
k k k k
z y x
+ + (10.62)
0 ; 0 ; 0
2
2
2
2
2
2
2
2
2
+

z z
z
y y
y
x x
x
k
dz
d
k
dy
d
k
dx
d
(10.63)
Aceste ecuatii se integreaz prin metoda cunoscut, obtinnd:
152 din 163
( ) x k C x k C x
x x x x x
cos sin
1 1
+ ;
( ) y ik C y k C y
y y y y y
cos sin
2 1
+ ;
( ) z k C z k C z
z z z z z
cos sin
2 1
+ ;
( ) i k C i k C i
i i i i i
cos sin
2 1
+ ; i = x,y,z (10.64)
Particula nu se poate afla n exteriorul gropii de potential, pentru c energia sa
potential ar fi infinit, deci functia de und a sa trebuie s se anuleze pe pereti.
0 ) ( ; 0 ) 0 (
i i i
L ; L
i
= L, l, h (dim. gropii); (10.65)
n final ecuatia lui Schroedinger va avea forma:
0
2 2
2 2
2
2 2

,
_


+
x m
E
dx
d
m
h
(10.66)
0
2
2 2
2 2
2

,
_

h h
x m mE
dx
d
(10.67)
Notm cu
2
2
h
mE
a si
h

m
b ; prin urmare ecuatia (10.67) devine:
( ) 0
2
2
2
+

bx a
dx
d
(10.68)
Notm y = bx ; y
2
= bx
2
.
0
2
2
2

,
_

x
b
a
b
dx
d
(10.69)
Vom calcula derivatele lui 1 n raport cu y si x:
b
dx
dy
dy
d
dx
d

dy
d
(10.70)

2
2
dx
d
2
2
dy
d
b

(10.71)
Cu aceste nlocuiri obtinem:
0
2
2
2

,
_

y
b
a
dx
d
(10.72)
Solutia 1 a acestei ecuatii fiind o functie de und trebuie s fie continu att ea, ct si
derivatele sale, si s fie integrabil n modul ptrat pentru a satisface conditiile de normare:

1
2
dV (10.73)
Functia 1 satisface conditiile de mai sus doar dac ecuatia se transform ntr-o ecuatie
de tip Hermite cu
1 2 + n
b
a
(10.74)
cu n = 0,1,2,
Ecuatia ( ) 0 1 2
2
2
2
+ +

y n
dy
d
(10.75)
153 din 163
are solutia ( ) y H e
n
y
2
2

(10.76)
unde ( ) y H
n
reprezint polinoamele lui Hermite care au functia generatoare urmtoare:
( )
( )
n
y n
y
n
dy
e d
e y H
2
2

(10.77)
( ) 1
2 2
0

y y
e e y H (10.78)
( )
( )
( ) y e y e
dy
e d
e y H
y y
n
y n
y
2 2
2 2
2
2
0

(10.79)
Relatiile de mai sus ne relev diferentele fundamentale fat de situatia clasic.
Astfel dac vom nlocui a si b avem:
1 2
2
2
+

n
m
mE h
h
(10.80)
E = ( ) 1 2 + n h (10.81)
E =
,
_

+
2
1
2 n v h (10.82)
Deci energia oscilatorului armonic este cuantificat si nu depinde de amplitudine ca n
cazul oscilatorului clasic. In plus apare chiar o diferent dat de postulatul lui Planck, care
prevede c E = nhv. Se observ c pentru n = 0 exist o energie de zero
2
0
v
E
h
dup care
ne putem astepta la astfel de relatii analizand fenomenul prin prisma relatiilor de nederminare
ale lui Heinsenberg
2
h
t E .
n continuare vom compara probabilitatea de a gsi oscilatorul ntr-un domeniu Ax
situat ntre A si +A.
Figura 10.3
Probabilitatea de a gsi oscilatorul n domeniul Ax va fi:
T
t
T
t
P


2
2
(10.83)
Notnd cu P(x) densitatea de probabilitate:
( ) x x P P (10.84)
v
2 2
) (
T x T
t
x
P
x P

(10.85)
Dar x = A sinet si v = eA coset ; prin urmare eliminnd timpul,
2 2
v x A (10.86)
( )
2 2
1
x A
x P

(10.87)
154 din 163
Pentru ( )
A
x P x


1
0 (10.88)
iar pentru ) (x P A x .
Functia P(x) se poate reprezenta grafic n felul urmtor:
Figura 10.4
Spre deosebire de situatia oscilatorului clasic, n cazul oscilatorului armonic cuantic:
) (x P (10.89)
Astfel pentru n = 0:
2
0 0 0 0 0
) 0 ( ) ( ) ( ) ( y y P x P (10.90)
2
2
0 0
) (
y
e x P

(10.91)
Pentru n = 0 densitatea de probabilitate cuantic are un caracter diametral opus fat de
caracterul su din mecanica clasic.
n plus probabilitatea de a gsi particula oscilant n afara domeniului (-A, +A) nu mai
este nul.
Pentru n = 1:
155 din 163
2
1
2
2
y
ye (10.92)
2
2 1
2 1
4
y
e y P

(10.93)
Pentru n = 4:
Este de remarcat c figura este mai apropiata de figura care reprezint situatia clasic.
10.4.2 Trecerea particulelor prin bariera de potenial. Efectul tunel
Studiul trecerii particulelor printr-o barier de potential are mai multe implicatii n
studiul corpului solid, n chimie, electronic, fizic nuclear. O barier de potential este o
regiune a spatiului n care are loc trecerea de la un potential U
1
la un potential U
2
. O astfel de
barier de potential mrgineste de exemplu nucleul atomic (figura 10.5).
Figura 10.5
156 din 163
n continuare vom studia procesele de penetrare de ctre microparticule a unei bariere
de potential dreptunghiulare care separ dou regiuni n care potentialul este nul. Acest tip de
barier ne va fi util n studiul comportrii electronilor n cristale.
Figura 10.6
Admitem c un flux de particule de mas m si energie cinetic E se misc de-a lungul
axei OX dinspre stnga si cade asupra barierei din figura 10.6 care mparte spatiul n trei
regiuni I, II, III.
E E
c
, peste tot energia total a particulei este egal cu energia ei cinetic.
Vom scrie ecuatia lui Schroedinger atemporal pentru cele trei regiuni:
0
2
1
2 2
1
2
+

h
mE
dx
d
(10.94)
0
) ( 2
2
2
0
2
2 2

h
U E m
dx
d
(10.95)
0
2
3
2 2
3
2
+

h
mE
dx
d
(10.96)
Solutiile acestor ecuatii diferentiale de ordinul II cu coeficienti constanti sunt cele
cunoscute.
x ik ik
e b e a
1 1
1 1 1

+ (10.97)
x ik ik
e b e a
2 1
2 2 2

+ (10.98)
x ik ik
e b e a
3 1
3 3 3

+ (10.99)
3
2 2
1
2
1 2
k mE
h h
mE
k (10.100)
) ( 2
1
0
2
2
U E m
h
k (10.101)
Ecuatiile (10.97), (10.98), (10.99) ne arat c functiile de und
3 2 1
, , se pot
considera ca fiind suprapunerea a dou plane care se propaga de-a lungul axei OX n sensul
pozitiv una si n sensul negativ cealalt. Intensitatea primei fiind a
i
a
i
* si a celei de-a doua
b
i
b
i
*, ne propunem s calculm raportul dintre intensitatea undei asociate transmise a
3
a
3
* si
intensitatea undei asociate a
1
a
1
*. Valoarea acestui raport este transparenta barierei D:
*
1 1
*
3
a a
a a
D
a
(10.102)
157 din 163
Pentru a simplifica calculele, fr a constrnge generalitatea tratrii, putem considera
amplitudinea undei incidente egal cu unitatea a
1
=1; deci:
a
1
a
1
* = 1 (10.103)
In regiunea III nu poate exista o und retrograd pentru c aici posibilitatea de reflexie
a undei este nul, deci:
b
3
= 0 (10.104)
Am artat c functia de und trebuie sa fie continu (ca si derivata sa) n toate punctele.
Vom scrie deci conditiile de frrontier.
) 0 ( ) 0 (
2 1
si ) ( ) (
3 2
l l (10.105)
1
3
1
2
0
2
0
1
) ( ) ( ) ( ) (

x x x x
dx
d
dx
d
i
dx
d
dx
d
(10.106)
Se obtine sistemul:
) ( 1
1
2 2
1
2
1
2 2 1
b a
k
k
b
b a b

+ +
l ik l ik l ik
e a e b e a
1 2 2
3 2 2
+

(10.107)
Fcnd calculele algebrice, a
3
va fi sub forma urmtoare:
( ) ( )
l ik l ik
l ik
e k k e k k
e k k
a
2 2
2
2
2 1
2
2 1
2 1
3
4
+

(10.108)
Vom analiza cazul cnd energia particulei E este mai mic dect energia barierei:
E < U
0
. n aceast situatie, mecanica clasic indic o transparent nul a barierei, ceea ce n
situatia cuantic nu este adevrat, dup cum vom vedea.
n acest caz ( )
0 2
2
1
U E m k
h
este o mrime imaginar si vom introduce notatiile:
( ) E U m
i
ik k
o
2
2
h
(10.109)
Tinnd seama de notatiile:
2
ikl ikl
e e
chkl

+
;
2
ikl ikl
e e
shkl

si 1
2 2
kl sh k ch (10.110)
obtinem transparenta barierei:
1
4
1
1
2
2
1
1
*
1 1
*
3 3
+

,
_

+

kl sh
k
k
k
k
a a
a a
D (10.111)
1
4
1
2
1
2
1
2
+
+

kl sh
D


n multe cazuri (pentru situatii reale):
kl
e kl sh
2 2
4
1
(10.112)
l U E m
e
U
U E E
D
) ( 2
2
2
0
0
0 ) ( 16

h
(10.113)
158 din 163
Se remarc scderea rapid a transparentei cu cresterea masei si a diferentei U
0
- E si
cu cresterea lui l (situatie clasic).
n situatia cuantic se remarc o transparent 0 D si n cazul U
0
> E. Dac bariera nu
este dreptunghiular, ci are o form oarecare, aceast form se poate aproxima printr-o
succesiune de dreptunghiuri rectangulare ca n figura 10.7.
Figura 10.7
Transparenta barierei se poate scrie cu o foarte bun aproximatie ca fiind:
j [


2
1
) ( 2
2
.
x
x
dx E x U m
e const D
h
(10.114)
unde constanta este de ordinul de mrime al unittii.
n cazul cnd E > U
0
mecanica clasic prezice trecerea sigura a particulei peste bariera
de potential. Dac vom faca calcule cuantice n acest caz am obtine nc un coeficient de
reflexie R = 1 D diferit de 0.
Se remarc faptul c j [


2
1
) ( 2
x
x
dx E x U m reprezint de fapt aria barierei de potential. Deci
pentru o arie constant, transparenta barierei va fi constant.
Pentru energia cinetic a particulei n cazul E < U
0
trebuie s admitem o
nedeterminare.
0 >
c
E
U
0
E pentru ca energia cinetic s nu poata fi niciodat negativ.
E
c
= E U (E
c
> 0 ar implica impuls imaginar)
Deci nici E
c
nici U nu pot avea valori determinate simultan.
159 din 163
Cuprins
Capitolul I ......................................................................................................................................... 1
1. Obiectul fizicii. Definirea fizic ca stiint.............................................................................. 1
2. Fenomenul fizic........................................................................................................................ 1
3. Mrime fizic. Lege fizic....................................................................................................... 1
4. Metodele fizicii ........................................................................................................................ 2
5. Operatia de msurare............................................................................................................... 2
6. Formula matematic, formula fizic, coeficient parazit........................................................ 3
7. Sistemul International.............................................................................................................. 3
8. Omogenitatea formulelor ........................................................................................................ 4
9. Analiza dimensional a formulelor fizice .............................................................................. 4
Capitolul 2 ........................................................................................................................................ 7
2.1 Cinematica si dinamica miscrii oscilatorii ......................................................................... 7
2.2 Dinamica miscrii oscilatorii unidimensionale.................................................................... 7
2.3 Energia oscilatorului n miscarea oscilatorie armonic..................................................... 11
2.4 Bilantul energetic n miscarea oscilatorie amortizat........................................................ 12
2.5 Miscarea oscilatorie ntretinut...........................................................................................14
2.6 Reprezentarea miscrilor oscilante..................................................................................... 16
2.7 Compunerea oscilatiilor ...................................................................................................... 17
2.7.1 Compunerea oscilatiilor paralele de aceeasi pulsatie (sintone)................................. 17
2.7.2 Compunerea oscilatiilor paralele cu pulsatii diferite.................................................. 18
2.7.3 Compunerea oscilatiilor perpendiculare, de aceeasi frecvent.................................. 19
2.8 Descompunerea miscrii periodice..................................................................................... 20
Capitolul 3 ...................................................................................................................................... 22
3.1 Propagarea oscilatiilor n medii elastice............................................................................. 22
3.2 Ecuatia de propagare a undelor elastice ............................................................................. 22
3.2.1 Ecuatia de propagare a unei unde elastice transversale pe o coard infinit de lunga
................................................................................................................................................. 22
3.2.2 Ecuatia de propagare a unei unde elastice longitudinale printr-o bar ..................... 24
3.2.3 Ecuatia de propagare a unei unde superficiale transversale pe o plac..................... 25
3.2.4 Ecuatia de propagare a unei unde elastice tridimensionale ....................................... 26
3.3 Solutia ecuatiei undelor....................................................................................................... 27
3.3.1 Solutia ecuatiei de propagare a undelor pe o coard.................................................. 27
3.3.2 Unda sferic.................................................................................................................. 29
3.3.3 Unda plan, neatenuat ................................................................................................ 31
3.3.4 Unda armonic plan.................................................................................................... 31
3.4 Energia transportat de undele elastice. Intensitatea undei elastice ................................. 32
3.5 Reflexia si refractia undelor elastice .................................................................................. 34
3.6 Reflexia total...................................................................................................................... 37
3.7 Principiul lui Huygens......................................................................................................... 38
3.8 Difractia undelor elastice..................................................................................................... 39
3.9 Interferenta undelor ............................................................................................................. 39
3.10 Unde stationare prin reflexie............................................................................................. 42
3.11 Absorbtia undelor elastice................................................................................................. 43
160 din 163
3.12 Dispersia undelor elastice. Formula lui Rayleigh............................................................ 45
3.13 Efectul Doppler.................................................................................................................. 46
3.16 Notiuni de teoria valurilor................................................................................................. 50
3.17 Notiuni de acustic si ultraacustic .................................................................................. 51
3.17.1 Caracteristicile sunetelor............................................................................................ 51
3.18 Ultrasunetele ...................................................................................................................... 53
3.18.1 Producerea ultrasunetelor........................................................................................... 54
3.18.2 Propagarea ultrasunetelor n mediul marin si utilizri n marin ............................ 56
Capitolul 4 ...................................................................................................................................... 57
4.1 Sistem termodinamic ........................................................................................................... 57
4.1.1 Obiectul termodinamicii .............................................................................................. 57
4.1.2 Sistem termodinamic, stare, parametrii de stare......................................................... 57
4.1.3 Postulatele termodinamicii........................................................................................... 58
4.1.3.1 Postulatul lui Boltzman......................................................................................... 58
4.1.3.2 Postulatul al II-lea (Principiul 0 al termodinamicii) ........................................... 58
4.2 Msurarea temperaturii........................................................................................................ 58
4.2.1 Termometrul ................................................................................................................. 58
4.2.2 Scri termometrice........................................................................................................ 59
4.2.2.1 Scara CELSIUS (sau scara centigrad) ............................................................... 59
4.2.2.2 Scara KELVIN (scara standard de temperatur)................................................. 59
4.3 Primul principiu al termodinamicii..................................................................................... 59
4.3.1 Energia intern.............................................................................................................. 59
4.3.2 Lucrul mecanic ............................................................................................................. 60
4.3.3 Cldura .......................................................................................................................... 61
4.3.4 Formulri ale principiului I al termodinamicii ........................................................... 61
4.4 Principiul al II-lea al termodinamicii.................................................................................. 62
4.4.1 Formulrile principiului al II lea al termodinamicii................................................. 62
4.4.1.1 Formularea lui Thomson (Lord Kelvin) .............................................................. 62
4.4.1.2 Scara termodinamic a temperaturilor.................................................................63
4.4.1.3 Formularea lui Clausius ........................................................................................ 63
4.4.1.4 Formularea lui Caratheodory................................................................................ 63
4.4.2 Cldura redus. Entropia n procese reversibile ......................................................... 64
4.4.3 Principiul II al termodinamicii pentru procese ireversibile ....................................... 65
4.4.4 Ansamblul virtual ......................................................................................................... 66
4.4.5 Semnificatia statistic a entropiei. Formula lui Boltzman......................................... 67
4.5 Formula fundamental a termodinamicii ........................................................................... 68
4.6 Aplicatii ale principiului I si II al termodinamicii .............................................................69
4.6.1 Dependenta de temperatur a coeficientului de tensiune superficial o (prin metoda
ciclurilor) ................................................................................................................................ 70
4.6.2 Metoda potentialelor termodinamice .......................................................................... 71
4.6.2.1 Energia liber......................................................................................................... 71
4.6.2.2 Entalpia.................................................................................................................. 72
4.6.2.3 Entalpia liber sau potentialul termodinamic al lui Gibbs..................................73
4.6.2.4 Aplicatii ale metodei potentialelor termodinamice. Conditii de echilibru
termodinamic pentru un sistem cu dou faze (Regula fazelor). Punctul triplu.............. 73
4.6.2.5 Variatia temperaturii de schimbare a fazei cu presiunea. Ecuatia Clapeyron-
Clausius .............................................................................................................................. 75
161 din 163
4.7 Principiu al treilea al termodinamicii ................................................................................. 76
4.7.1 Temperatura absolut negativ.................................................................................... 77
4.8 Fenomene de transport n gaze ........................................................................................... 78
4.8.1 Drumul liber mediu al moleculelor ............................................................................. 78
4.8.2 Vscozitatea gazelor..................................................................................................... 79
4.8.3 Conductivitatea termic a gazelor. Transportul de cldura n gaze ..........................81
4.8.4 Legea de rcire a corpurilor a lui Newton................................................................... 83
4.8.5 Propagarea cldurii prin bare....................................................................................... 83
4.8.6 Difuzia gazelor.............................................................................................................. 85
Capitolul 5 ...................................................................................................................................... 87
5.1 Electrostatica........................................................................................................................ 87
5.2 Legea lui Coulomb .............................................................................................................. 87
5.3 Cmpul electric .................................................................................................................... 88
5.4 Fluxul cmpului electric printr-o suprafat........................................................................92
5.5 Legea lui Gauss pentru cmpuri electrice (Legea fluxului electric).................................94
5.6 Lucrul mecanic al fortelor electrice. Potentialul................................................................ 96
5.7 Relatia ntre intensitatea cmpului si potential .................................................................. 98
Capitolul 6 ....................................................................................................................................100
6.1 Curentul electric................................................................................................................. 100
6.2 Conservarea sarcinii electrice ...........................................................................................101
6.3 Cmpul electric imprimat. Tensiunea electromotoare..................................................... 102
6.4 Cmpul magnetic ............................................................................................................... 103
6.4.1 Forte magnetice (Lorentz)..........................................................................................103
6.4.2 Inductia si intensitatea cmpului magnetic. Legea lui Laplace............................... 104
6.4.3 Legea lui Ampere .......................................................................................................105
6.4.4 Cmpul magnetic terestru ..........................................................................................107
6.4.5 Fluxul cmpului magnetic.......................................................................................... 109
Capitolul 7 ....................................................................................................................................110
7.1 Fenomenul de inductie electromagnetic......................................................................... 110
7.2 Energia cmpului magnetic...............................................................................................112
7.3 Curentul de deplasare. Densitatea curentului de deplasare.............................................113
7.4 Generalizarea ecuatiilor fundamentale ale electricittii. Ecuatiile lui Maxwell ............ 114
7.5 Propriettile operatorului ............................................................................................. 117
7.6 Energia cmpului electromagnetic. Teorema lui Poynting.............................................118
Capitolul 8 ....................................................................................................................................120
8.1 Propagarea cmpului electromagnetic n vid...................................................................120
8.2 Unda electromagnetic sferic..........................................................................................121
8.3 Unda electromagnetic plan............................................................................................121
8.4 Transversalitatea undelor electromagnetice plane.......................................................... 122
Capitolul 9 ....................................................................................................................................124
9.1 Propagarea undelor electromagnetice n medii dielectrice izotrope (nedisipative)....... 124
9.2 Dispersia undelor electromagnetice..................................................................................124
9.3 Reflectia si refractia undelor electromagnetice................................................................126
9.3.1 Refractia astronomic................................................................................................. 128
9.4 Reflexia total....................................................................................................................129
9.5 Interferenta undelor electromagnetice..............................................................................132
9.5.1 Conditii de interferent. Termeni de interferent. Coerenta....................................132
162 din 163
9.5.2 Obtinerea experimental a fenomenului de interferent.......................................... 135
9.5.2.1 DispozitivulYoung.............................................................................................. 135
9.6 Difractia undelor electromagnetice................................................................................... 137
9.6.1 Difractia n lumin paralel (Fraunhofer) ................................................................. 138
9.6.2 Reteaua plan de difractie.......................................................................................... 140
Capitolul 10 ..................................................................................................................................143
10.1 Modele atomice si evolutia lor........................................................................................143
10.2 Unde asociate particulelor n miscare............................................................................. 146
10.2.1 Ipoteza lui Broglie....................................................................................................146
10.2.2 Relatiile de nedeterminare ale lui Heinserberg.......................................................146
10.3 Ecuatia lui Schroedinger si aplicatiile sale..................................................................... 148
10.3.1 Ecuatia lui Schroedinger temporal ........................................................................ 148
10.3.2 Ecuatia lui Schroedinger atemporal.......................................................................149
10.4 Aplicatii ale ecuatiei lui Schroedinger ...........................................................................150
10.4.1 Particula n groapa de potential rectangular, finit, tridimensional................... 150
10.4.2 Trecerea particulelor prin bariera de potential. Efectul tunel ................................155
Cuprins..........................................................................................................................................159
Bibliografie...................................................................................................................................163
163 din 163
Bibliografie
1. Rosel, J.; Phisique generale, Edition du Grifon, Neuchatel, 1960
2. Feyman, R.; Fizic modern vol. I, II, III, Editura Tehnic, 1970
3. Titeica, R., Popescu, I.; Fizic general, Editura Tehnic, 1973
4. Kittel, Ch., Knight, W., Rudeman, M.; Mecanica, Editura didactic si pedagogic,
Bucuresti 1981
5. Purcell, E.; Electricitate i magnetism, Editura didactic si pedagogic, Bucuresti,
1982
6. Cretu, T.; Fizic general vol. I si II, Editura Tehnic, Bucuresti, 1983
7. Popescu, I.M.; Fizic vol. I si II, Editura didactic si pedagogic, Bucuresti, 1983
8. Crawford, F.S.; Unde, Editura didactic si pedagogic, Bucuresti, 1984
9. Wichman, E.; Fizic cuantic, Editura didactic si pedagogic, Bucuresti, 1984
10. Jackson, J.D.; Electrodinamic clasic, Editura Tehnic, Bucuresti, 1992
11. Motoc, C.; Fizic general vol. I si II, Editura didactic si pedagogic, Bucuresti, 1993
12. Luca, E., Jeflea, A., Zet, Gh., Pasnicu, C.; Fizic general, vol. I si II, Editura
Junimea, Iasi, 1996
13. Coltescu, I., Dogaru, Gh.; Matematici speciale, Editura Academiei Navale Mircea cel
Btrn, Constanta, 2002
14. Grozeanu, S.; Fizic Note de curs, Editura Academiei Navale Mircea cel Btrn,
Constanta, 2000
15. Nica, D.; Uniti de msur de la A la Z, Editura didactic si pedagogic, Bucuresti,
2003