VENTILATIA PULMONARA

Plmnii, neavnd muchi, urmeaz pasiv micrile cutiei toracice.

VENTILATIA consta in succesiunea inspiratiei si expiratiei.
Frecventa miscarilor respiratorii in repaus este de 16 respiratii / minut la Barbat
18 respiratii / minut la femei
Acest ritm creste in activitati sportive si scade in timpul somnului.
Ventilatia pulmonare depinde si de activitatea organismului.
n timpul inspiraiei, volumul cutiei toracice crete datorit contraciei muchilor respiratori:
diafragma se contract i coboar, muchii intercostali trag coastele i le ridic.
Micarea coastelor mpinge sternul nainte, iar plmnii se umplu cu aer. Presiunea intrapulmonara
scade si astfel aerul patrunde in plaman.
n momentul expiraiei, muchii se relaxeaz, iar plmnii i micoreaz volumul o dat cu cel al
cutiei toracice, eliminnd aerul.
Inspiraia este, deci, faza activ a respiraiei, iar expiraia este faza pasiv.
Sistemul respirator este caracterizat de anumite valori.
Capacitatea pulmonara totala reprezinta suma mai multor volume pulmonare.
- Volumul curent: (VC) = 500 cm ; reprezinta volumul de aer introdus in timpul inspiratiei si eliminat
prin expiratie.
- Volumul inspirator de rezerva ( VIR ) este un volum de circa 1500 cm care este introdus in tiimpul
unei respiratiii fortate.
- Volumul expirator de rezerva (VER) 1000- 1500 cm aerul eliminat printr-o expiratie fortata.
- Volumul rezidual (VR ) - 1500 cm - este cantitate de aer care ramane in plaman, deoarece
acestia nu pot fi complet goliti de aer.
[ CP = VC+ VIR + VER + VR ]
CAPACITATEA VITALA = VIR + VC+ VER.
Cantitatea de are mobilizata /minut = DEBIT VENTILATOR = 500ML x 16 RESPIRATII / MINUT
* Aerul este un amestec de gaze n urmtoarea proporie: 21% oxigen, 78% azot, 0,03% dioxid
de carbon i alte alte gaze n cantiti foarte mici. Caracteristicele aerului inspirat sunt diferite de cele ale aerului
expirat.
SCHIMBURILE GAZOASE
Dup ventilaia alveolar, urmeaz o nou etap a procesului respirator;
aceasta este difuziunea oxigenului din alveole n sngele capilar i difuziunea n
sens invers a dioxidului de carbon.
Procesul se desfasoara in 3 etape:
1. Etapa pulmonara trecerea O in sange si a CO in alvelole
Schimbul are loc doar n condiiile n care exist o diferen de presiune, iar
sensul procesului va fi totdeauna orientat dinspre zona cu presiune mare ctre zona cu
presiune mic.
2. Etapa sanguina transportul gazelor prin intermediul sangelui.
Sub forma de oxihemoglobina si si carhemoglobina
3. Etapa tisulara reprezinta schimbul de gaze la nivelul tesuturilor.
Se realizeaza tot in sensul gradientului de presiune partiala.

*Membrana alveolo-capilar (respiratorie) este alctuit din:

la acest nivel are loc schimbul de gaze.
Peretele alveolar este format din
-1 - epiteliu alveolar unistratificat
-2 - asezat pe o membrana bazala
-3- tesut conjunctiv cu fibre elastice si capilare sanguine
1. endoteliul capilar; 2. interstiiul pulmonar; 3. epiteliul alveolar; 4.
surfactant. Grosimea sa medie este de 0,6 microni, putnd atinge n anumite
locuri 0,2 microni. Suprafaa sa total este de 50-100 m 2.
Difuziunea oxigenului se face din aerul alveolar spre sngele din
capilarele pulmonare, deoarece presiunea parial a O 2 n aerul alveolar este de
100 mm Hg, iar n sngele care intr n capilarele pulmonare este de 40mmHg.
Dup ce traverseaz membrana respiratorie, moleculele de O 2 se dizolv n
plasm, ceea ce duce la creterea presiunii pariale a O 2 n plasm; consecutiv,
O2 difuzeaz n hematii, unde se combin cu hemoglobina. n mod normal,
egalarea presiunilor pariale, alveolar i sangvin, ale O 2 se face n 0,25
secunde. Hematia petrece, n medie, 0,75 secunde n capilarul pulmonar; dac
echilibrarea apare n 0,25 secunde, rmne un interval de 0,50 secunde, numit
margine de siguran i care asigur o preluare adecvat a O 2 n timpul unor
perioade de stress (efort fizic, expunere la altitudini mari etc.).
Difuziunea CO2 se face dinspre sngele din capilarele pulmonare spre
alveole, deoarece presiunea parial a CO 2 n sngele din capilarele pulmonare
este de 46 mm Hg, iar n aerul alveolar, de 40 mm Hg. Dei gradientul de
difuziune al CO2 este de doar o zecime din cel al O 2, CO2 difuzeaz de 20 de ori
mai repede dect O2, deoarece este de 25 de ori mai solubil n lichidele
organismului dect O2. n mod normal, egalarea presiunilor pariale, alveolar i
sangvin, ale CO2 se face n 0,25 secunde.
* Transportul gazelor
Transportul sanguin al oxigenului se face n proporie de 1% sub form
dizolvat n plasm i restul sub forma unei combinaii labile cu hemoglobina
(Hb), denumit oxihemoglobin.
Datorit fierului bivalent pe care l conine, Hb se combin foarte rapid cu
oxigenul, fiecare din cei doi atomi de fier ai gruprilor hem putnd fixa o molecul
de oxigen. n repaus, sngele arterial transport, sub form de oxihemoglobin,
97,5% din cantitatea total de oxigen. Forma dizolvat, dei minim comparativ
cu cea combinat cu Hb, din punct de vedere funcional este cea mai important,
deoarece se afl n schimburi directe cu lichidele interstiiale i, prin acestea, cu
celulele.
Transportul sanguin al dioxidului de carbon se face n mic msur
(aproximativ 8%) sub form dizolvat n plasm i n cea mai mare parte sub
forma unor combinaii chimice labile (bicarbonai, carbohemoglobin). Dioxidul
de carbon rezultat din oxidrile celulare ajunge prin difuziune n lichidul
interstiial. n snge, se dizolv n lichidele plasmatice i ptrunde cu uurin n
eritrocite, datorit difuzibilitii sale ridicate.
Att n plasm, ct i n eritrocite, sub influena anhidrazei carbonice,
dioxidul de carbon se hidrateaz, rezultnd acid carbonic care se disociaz
rapid, elibernd anionul bicarbonic, care se combin cu ionul de potasiu n
eritrocit i cu cel de sodiu n plasm. Sub form de bicarbonai se transport n
snge aproximativ 80% din dioxidul de carbon, din care 10% n eritrocite i 70%
n plasm.
2

REGLAREA MISCARILOR RESPIRATORII

Reglarea respiraiei
Reglare nervoasa.
1. Reglarea comportamentala si voluntara
Muchii respiratori sunt muchi scheletici, aadar, pentru a se contracta,
au nevoie de stimuli electrici transmii de la nivelul sistemului nervos central.
Aceti stimuli sunt transmii prin neuroni somatici.
Respiratia poate fi oprita apneePoate fi amplificata sau incetinita.
2 Reglarea automata
reticulata bulbo-pontina

realizata de structuri nervoase din formatiunea

Centrii bulbari
Ritmul de baz, involuntar, automat al respiraiei este generat n bulbul
rahidian.
Respiraia spontan are loc att timp ct bulbul i mduva spinrii sunt
intacte.
Bilateral, n bulb exist dou grupuri de neuroni care genereaz ritmul de
baz: ( grupul respirator dorsal (GRD) i grupul respirator ventral (GRV). ) o
unitate inspiratorie si o unitate expiratorie
Exista neuroni inspiratori si neuroni expiratori .Activitatea celor 2 tipuri
este complementara. Cand cei inspiratori sunt inhibati functioneaza cei expiratori
Activitatea acestor centri este influentata de activitatea centrilor pontini
Centrii pontini
Sunt arii ale trunchiului cerebral care modific activitatea centrilor bulbari
respiratori.
Centrul apneustic se gsete n zona inferioar a punii, Eferenele de la
acest centru determin creterea duratei inspiraiei, micornd frecvena
respiratorie; rezultatul este un inspir mai adnc i mai prelungit.
Centrul pneumotaxic, localizat dorsal, in puntea superioar, transmite
continuu impulsuri ctre aria inspiratorie.
Are actiune antagonica a centrului apneustic limiteaz inspiraia / inhiba
respiratia ). n acelai timp, ns,
*un semnal pneumotaxic puternic poate crete frecvena respiratorie pn
la 40 pe minut.
Muchiul inspirator cel mai important, diafragma, este inervat prin fibre
motorii ale nervilor frenici, care i au originea n regiunea cervical a mduva
spinarii
Impulsurile ajung la nivelul nervilor frenici pe ci voluntare sau involuntare
ale SNC.
Aceast dualitate a cii de conducere permite controlul voluntar al
respiraiei n timpul unor activiti cum sunt vorbitul, cntatul, notul, alturi de
controlul involuntar, care permite oamenilor s respire automat, fr efort
contient.
3

Reglarea umorala
Prin intermediul presiunilor partiale ale gazelor si prin concentrati lor in
sange. In mod special a CO2
* Chemoreceptorii centrali. (aria chemosenzitiv a centrului respirator),
localizai la nivelul bulbului rahidian, sunt stimulai de creterea concentraiei
ionilor de hidrogen din lichidul cefalorahidian (LCR) i din lichidul interstiial. lonii
nu pot traversa bariera hematoencefalic; CO 2 poate traversa aceast barier,
apoi se hidrateaz, rezultnd H2CO3 care disociaz n H- i HCO3-, ceea ce
modific concentraia H- n LCR i esutul cerebral: astfel, dioxidul de carbon
sangvin are un efect foarte mic de stimulare direct asupra acestor
chemoreceptori, n schimb, efectul su direct, prin H - este remarcabil.
Aproximativ 85% din controlul bazal al respiraiei prin mecanism chimic se
realizeaz prin efectul stimulator al dioxidului de carbon asupra
chemoreceptorilor centrali. Restul de 15% se realizeaz cu ajutorul
chemoreceptorilor periferici.
* Chemoreceptorii periferici
Se gsesc n afara SNC, la nivelul corpilor aortici i carotidieni. Ei sunt
stimulai de scderea presiunii pariale a O 2, creterea presiunii pariale a CO2 i
scderea pH-ului n sngele arterial. Chemoreceptorii periferici sunt singurii din
organism care detecteaz modificarea presiunii pariale a O 2 n lichidele
organismului. Sunt stimulai de scderea presiunii pariale a oxigenului n
sngele arterial sub 60-80 mmHg. Impulsurile aferente de la aceti receptori sunt
transmise sistemului nervos central prin nervii vag (de la corpii aortici) i
glosofaringian (de la corpii carotidieni), consecina stimulrii lor fiind creterea
frecvenei i amplitudinii respiraiilor.