Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Histo 2
Histo 2
4. Arteriola si metaarteriola
Arteriola :
- Diametru 0,5mm
- Intima endoteliu cu mb bazala continua, strat subendotelial subtire si LEI
prezenta doar la cele peste 50m (exceptie arteriolele renale)
- Media 1-3 randuri de f musculare netede. Nu prezinta LEE
- Adventitia bine inervata, nu prezinta vasa vasorum
Metaarteriola:
- Ramificatii ale arteriolelor
- 1 rand de fibre musculare netede dar in start discontinuu rol: regleaza
sau opreste fluxul sanguin, mentine presiunea in capilare
- Sfincterul precapilar: la zona de emergenta a capilarului fibre musculare
netede opresc complet fluxul
5. Vene
Clasificare:
- Postcapilare
- Mici
- Medii
- Mari
Venule postcapilare:
- Mai mari decat capilarele 50m
- Nr celulelor endoteliale mai mare decat 3
- Sunt caracterizate de prezenta pericitelor
- Tunica intima este alcatuita din endoteliu si un foarte subtire strat
subendotelial
- Tunica medie poate contine numai pericite contractile
- Acestea au in comun cu capilarele: particiarea in procesele inflamatorii,
schimbul de celule si molecule intre plasma si tesuturi
Vene musculare:
- Maoritatea venulelor sunt musculare, cu cel putin cateva fibre musculare
netede in perete. Acestea acompaniaza de obicei arteriolele asupra carora
pot exercita o actiune directa prin secretia de substante vasoactive
difuzibile.
- Cele mai multe vene sunt mici sau medii cu un diametru intre 1 si 9 mm
- Intima are de obicei un strat subendotelial subtire care poate lipsi
apararea imptriva antigenelor din circulatia limfatica iasr MALT asigura apararea la
nivelul mucoaselor.
foliculii limfoizi splenici care sunt alcatuiti din manta si centru germinativ, Ei
semana cu foliculii secundari insa se asociaza cu o arteriola pozitionata
excentric, acest ansamblu (folicul si arteriola) alcatuind corpusculul Malpighi.
Foliculii contin predominant limfocite B.
La limita dintre pulpa alba si pulpa rosie exista zona marginala ce contine
sinusuri, numite sinusuri marginale. Aici se deschid ramurile arteriolelor foliculare si
ramuri din artera centrala a pulpei albe. Aceasta zona este importanta d.p.d.v.
functional deoarece este locul prin care patrund anumite tipuri de limfocite
circulante iar antigenele vin pe cale sangvina.
doua zone: una intunecata si una clara. Zona intunecata este alcatuita din
centroblaste, care au dimensiuni mai mari, citoplasma bazofila si nuclei palizi,
eucromatici. In zona clara se gasesc centrocite, care au un aspect caracteristic, cu
nuclei clivati.
Foliculii limfoizi se gasesc in toate organele limfoide secundare.
Foliculii limfoizi conti in majoritate limfocite B. In zona paracorticala se gasesc
predominant limfocite T. In medulara, celulele se organizeaza in cordoane ce
delimiteaza sinusurile medulare.
Circulatia sangelui si limfei din ganglion
Limfa patrunde prin vasele aferente care prezinta valve ce asigura curgerea
unidirectionala catre sinusul subcapsular sinusurile intermediare (strabat
corticala) sinusurile medulare si iese din ganglion prin vasul eferent, prin hil.
Circulatia sangelui se face printr-o artera care patrunde prin hil, da ramuri
pentru septuri care vor da ramuri pentru foliculi. Sangele se aduna apoi in venule
care conflueaza si formeaza venele de la nivelul septurilor, ce formeaza prin unire
venele ce parasesc ganglionul pe la nivelul hilului.
La nivelul venulelor postcapilare, celulele endoteliale au o particularitate: au
forma inalta, sunt cubice sau chiar cilindrice. Ele se numesc venule cu endoteliu
inalt (HEV - high endothelium venules).
localizare (obraji, buze, mucoasa alveolara, planseu bucal, fata ant limba,
palat moale),
struct (EPSNK st cel bazale, st spinos, st superf ; melanocite bazale, cel
Langerhans, cel Merkel, limfocite intraepit),
lamina propria (t conj lax, vase sg, limf, TNL, corp Meissner), papile (rare,
putin adanci exceptie : mucoasa alv),
submucoasa (t conj lax-fb elastice si de colagen, gl salivare micilimba,buze,obraji,palat moale ,tubuloacinoase-seroase,muc,mixte, gl
sebacee izolate mari(granule Fox=Fordyce-nu sunt asociate firului de par),
lipseste p fata ventrala a limbii(mucoasa))
mucoasa masticatorie :
localiz (gingii, palat dur),
EPSK/PK st cel bazale, st spinos, st granular si superf pt keratinizare, l
- lamina propria strat papilar (papile dese si profunde, vase sg, TNL, corp
Meissner), strat reticular (inf, t conj dens semiord),
- submucoasa (prezenta numai la niv palat dur, ant t adipos alb(rol d
absorbtie a fortei mecanice), post gl salivare minore ce se cont in palat
moale) ;
mucoasa specializata : localiz (fata post limba, prez papile si muguri gustativi).
4. tunica externa
Mucoasa
Are trei componente:
1. epiteliul de acoperire
2. corion
3. musculara mucoasei
Epiteliul de acoperire
Are doua aspecte morfologice, in functie de segmentul de tub digestiv in care
se afla. El poate fi:
epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat
epiteliu simplu cilindric
Tranzitia intre cele doua zone se face de obicei brusc dar uneori se poate face
si treptat.
Corionul
Este format din tesut conjunctiv lax ce cuprinde:
celule imunocompetente, semn ca aici exista o intensa activitate imunologica
capilare sangvine si limfatice, ce reprezinta locul unde vor trece moleculele
absorbite atunci cand se realizeaza absorbtia.
terminatii nervoase vegetative cu rol de control a activitatii de la acest nivel
glande - foarte dese cu exceptia esofagului
Musculara mucoasei
Este formata din tesut muscular neted ce are aceeasi organizare ca la tunica
musculara: un strat circular intern si unul longitudinal extern. De la acest nivel se
desprind benzi musculare spre corion care se grupeaza in jurul glandelor si au rol de
a ajuta la eliminarea produsilor de secretie.
Exista modificari ale mucoasei in diverse segmente:
evaginari
invaginari
Evaginarile pot sa intereseze doar mucoasa si atunci se numesc vilozitati
sau pot sa antreneze si submucoasa si atunci se numesc pliuri. Scopul este de a
mari suprafata de absorbtie.
Invaginarile mucoasei spre corion, fara sa depaseasca musculara mucoasei alcatuiesc glandele mucoase, iar daca depasesc musculara mucoasei si ajung
pana in submucoasa se numesc glande submucoase. Acestea au rol de a mari
suprafata de secretie a glandelor. Invaginarile care strabat tot peretele tubului
digestiv sunt canalele glandelor anexe.
Cele mai multe modificari, de-a lungul tubului digestiv, apar la nivelul
epiteliului de acoperire (la diverse etaje ale tubului). Musculara mucoasei asigura
miscari independente ale mucoasei si reprezinta si o bariera ce impiedica migrarea
celulelor. Acest lucru este foarte important in conditii patologice deoarece
musculara mucoasei impiedica migrarea celulelor neoplazice.
Submucoasa
Este alcatuita din tesut conjunctiv moderat dens, iar comparativ cu corionul
are mai multe fibre de colagen, fibre elastice si mai putine celule. De asemenea
submucoasa mai contine:
vase limfatice si sangvine mari
tesut limfoid (difuz sau nodular)
plezul nervos Meissner
glande (doar la nivelul esofagului si duodenului).
Musculara
Cu exceptia partii superioare a esofagului si a partii terminale a canalului
anal, unde exista fibre musculare striate, in rest musculara contine fibre musculare
netede. Ele se organizeaza in doua straturi: circular intern si longitudinal extern. De
fapt, ambele straturi au dispozitie helicoidala, insa stratul circular are buclele
orizontale si foarte stranse, in timp ce stratul longitudinal are buclele oblice,
aproape verticale, si cu pasul larg. Intre cele doua paturi exista tesut conjunctiv lax
cu vase de sange si plexul nervos Auerbach.
Stratul circular prezinta din loc in loc ingrosari - sfinctere. Prin contractia
stratului intern are loc comprimarea si amestecarea continutului digestiv, iar prin
contractia paturii externe se scurteaza segmentul de tub digestiv si, prin
intermediul undelor peristaltice, are loc deplasarea continutului digestiv.
Tunica externa
Dupa caz, poate fi adventice sau seroasa.
Adventicea este formata din tesut conjunctiv lax care adera si ancoreaza
segmentul de tub digestiv de organele din jur: esofagul toracic, rectul si celelalte
segmente ale tubului digestiv care adera la peretele abdominal posterior (duodenul,
colonul ascendent si descendent).
Tunica externa din restul tubului digestiv este seroasa, fiind alcatuita din
tesut conjunctiv lax dar care este acoperit de mezoteliul ce reprezinta foita viscerala
a peritoneului.
Tunica externa contine vase sangvine si nervi.
21. Esofagul
24. Enterocitul
Sunt principale celule epiteliale de suprafata. Ele apar in numar mic si in criptele
Lieberkuhn.
La polul apical prezinta platoul striat. Au citoplasma bazofila. Nucleul este
oval, situat la polul bazal. Prezinta un numar mare de microvili (aprox. 3.000
microvili / celula) care sunt acoperiti de un glicocalix gros.
se grupeaza in placile Peyer) sau difuz. Placile Peyer sunt situate in grosimea
peretelui intestinal, in partea opusa insertiei mezenterului. In total exista 30-40 placi
Peyer, fiecare cu cate 10-70 de noduli limfoizi. Nodulii din corion pot ajunge pana in
submucoasa. In dreptul placii Peyer criptele Lieberkuhn sunt scurte sau lipsesc. In
dreptul nodulilor, epiteliul contine celule M.
Tipuri de celule la nivelul intestinului subtire
celule de suprafata - enterocite
celule caliciforme
celule Paneth
celule ce apartin sistemului neuroendocrin difuz
celule M (doar la nivelul epiteliului din dreptul placilor Peyer)
celule nediferentiate
celule intermediare
celule migrate, sangvine - limfocite T ce se gasesc intre doua celule absorbante
27. Colonul
Celulele caliciforme
Sunt mai multe in intestinul gros decat in intestinul subtire si mai multe in
cripte decat in epiteliul de suprafata. In 2/3 inferiare ale criptelor Lieberkuhn se
gasesc celule caliciforme in exclusivitate.
Celulele caliciforme au putine granule de secretie, deoarece mucusul se
secreta permanent si in cantitati mari, deci se stocheaza in granule de secretie doar
putin mucus.
Submucoasa
Prezinta 2 particularitati:
1. vascularizatia este mai bogata decat in alte segmente ale tubului digestiv
2. are mai multe adipocite.
Musculara
Are doua straturi de fibre musculare netede: circular inteern si longitudinal
extern.
Stratul longitudinal extern are o grosime neuniforma si formeaza 3 benzi
(condensari de fibre musculare netede) numite tenii. Intre tenii, stratul muscular
longitudinal este subtire, uneori chiar discontinuu. Cele trei tenii sunt mezenterica,
omentala si ...................
La intervale regulate, din tenii se desprind benzi care se orienteaza si patrund
in stratul circular intern. Aceste benzi vor delimita arii musculare care se pot
contracta independent de restul musculaturii. Alaturi de aceste arii, teniile
determina si niste proeminente sacciforme spre exterior numite haustre. Intre doua
haustre, mucoasa sufera si ea modificari, formand plicile semilunare.
Tunica externa
Prezinta multe acumulari de tesut adipos care merg de-a lungul teniilor in
special. Ele lipsesc la nivelul cecului. Aceste acumulari formeaza apendicii epiploici.
28. Apendicele
Are patru tunici, cea externa fiind seroasa.
Mucoasa este formata dintr-un epiteliu simplu cilindric in care apar celule
absorbante, celule M si mai putine celule caliciforme. Corionul prezinta glande
Lieberkuhn si tesut limfoid. Glandele Lieberkuhn sunt mai putine si uneori mai
scurte. De obicei sunt grupate, cu o lungime variabila si ocazional la baza lor pot sa
apara celule Paneth si celule endocrine.
Tesutul limfoid este in special nodular , iar nodulii sunt dispusi ca o coroana si
ei se extind si in submucoasa, fapt pentru care musculara mucoasei nu se vede.
Tesutul limfoid se organizeaza astfel dupa nastere, in jurul varstei de 10 ani. La 40
de ani acest tesut limfoid se reduce si va fi inlocuit cu tesut conjunctiv care contine
in special fibre de colagen.
Musculara prezinta doua straturi: circular intern si longitudinal extern care
sunt continui si nu exista tenii. Musculara este subtire iar acesta este un element ce
favorizeaza trecerea infectiei de la apendice la peritoneu (apendicita este insotita
adesea de peritonita).
Rectul propriu-zis
Este captusit de un epiteliu simplu cilindric. Are un corion cu multe glande
Lieberkuhn, mai lungi ca la nivelul colonului si cu multi noduli limfatici. Din aceasta
cauza exista la suprafata interna a mucoasei niste proeminente determinate de
nodulii limfoizi.
Musculara are doua straturi, stratul longitudinal redevenind continuu.
Canalul anal
Are trei componente:
1. zona columnara (hemoroidala), intre diafragma pelvina si valvele anale
2. zona intermediara, intre valvele anale si linia anocutanata
3. zona cutanata, intre linia anocutanata si orificiul anal
Linia anocutanata reprezinta tranzitia intre epiteliul simplu cilindric si
epiteliul pluristratificat pavimentos keratinizat.
Zona columnara
La acest nivel mucoasa formeaza 5-10 pliuri longitudinale care se numesc
coloane anale (columne rectale Morgagni). Aceste pliuri sunt mai evidente in
copilarie, apoi se sterg. In partea inferioara ele se unesc prin intermediul unor pliuri
transversale care se numesc valve anale. In spatele valvelor (pliurilor) anale exista
niste depresiuni, ca niste buzunare care se numesc sinusuri anale.
Mucoasa, in partea superioara a columnelor are un epiteliu simplu cilindric iar
in partea inferioara a columnelor are un epiteliu pluristratificat pavimentos
nekeratinizat. In sinusuri exista de asemenea epiteliu simplu cilindric. Tranzitia intre
cele doua tipuri de epitelii se face dupa o linie dintata, linia pectinata, si se poate
face brusc, de la epiteliu simplu cilindric la epiteliu pluristratificat pavimentos
nekeratinizat sau lent de la epiteliu simplu cilindric la epiteliu pluristratificat cilindric
- epiteliu pluristratificat cubic - epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat. In
final, in ambele cazuri avem epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat.
Cand s-a facut trecerea la epiteliul pluristratificat pavimentos nekeratinizat, in
corion nu mai exista glande Lieberkuhn. Musculara mucoasei dispare si ea insa
inainte de tranzitia intre cele doua epitelii.
In sinusurile anale, la nivelul corionului exista glande - glandele anale care
pot reprezenta frecvent sediul unor inflamatii. Ele se deschid in criptele anale. Ele
sunt glande mucoase, simple tubulare ramificate iar in profunzime pot ajunge in
submucoasa si chiar pana in musculara.
Zona intermediara
Este acoperita de epiteliu pluristratificat pavimentos. Are un corion care
contine:
fibre elastice
corpusculi Pacini
glande sebacee ce nu sunt asociate firelor de par.
Zona terminala
Se intinde de la linia anocutanata pana la nivelul sfincterului anal intern. Este
acoperita de epiteliu pluristratificat pavimentos moderat keratinizat. La nivelul
dermului din aceasta regiune se gasesc:
glande sudoripare
foliculi pilosi
glande sebacee
vene care alcatuiesc plexul hemoroidal extern
Glandele sudoripare se grupeaza si formeaza glandele circumanale, situate
in jurul orificiului anal. Acestea sunt glande apocrine care isi declanseaza activitatea
la pubertate, secretia lor fiind controlata de hormonii sexuali.
Tunica musculara a canalului anal cuprinde si ea doua straturi musculare:
circular intern si longitudinal extern. Stratul circular intern se ingroasa pe toata
lungimea canalului anal si formeaza sfincterul anal intern.
Patura musculara longitudinala este subtire si se termina in regiunea
cutanata intre sfincterul intern si cel extern.
Sfincterul anal extern este format din fibre musculare striate.
Pe lang triada portala mai exista si 1 sau mai multe vase limfatice si fibre
nervoase amielinice vegetative.
Lizozomii
Sunt localizati spre polul biliar. De aceea se mai numesc si corpi peribiliari.
Ei au aspect heteerogen, existand lizozomi primari, secundari si tertiari. Ei contin
enzime prin care catabolizeaza diverse substante exogene si organite celulare
perimate pana la molecule mici care vor fi utilizate ca substrat energetic sau pentru
noi sinteze. Prin urmare lizozomii participa la mentinerea integritatii parenchimului
hepatic. De asemenea ei mai stocheaza ioni, in cantitati mari sub forma de
feroproteine.
Peroxizomii
Peroxizomii apar rar in hepatocit comparativ cu celelalte organite. Ei se
gasesc cu precadere la polul biliar, in apropierea REN si a incluziunilor de glicogen.
Ei contin enzime oxidative air enzima marker a sa este catalaza. Sunt implicati in
mai multe procese:
procesul de gluconeogeneza
metabolismul purinelor - metabolizeaza adenina si guanina la acid purinic
metabolismul alcoolului - oxideaza etanolul la acetaldehida
in -oxidarea acizilor grasi cu lant lung de atomi de carbon.
Incluziunile de glicogen
Sunt mai numeroase in hepatocitele de la periferia lobulului hepatic. Aspectul
lor variaza in functie de ritmul diurn si de starea de nutritie a individului: dupa o
masa bogata in glucide numarul lor creste. Ele pot ajunge uneori si in zona centrala
a lobulului hepatic. Au caracter tranzitoriu: apar dupa mese si dispar dupa un
anumit timp.
Incluziunile lipidice
Numarul lor creste in trimestrul al II-lea de sarcina, in lactatie. In etilism
cronic, hepatocitele se incarca cu picaturi lipidice, mai ales cele din zona
centrolobulara. Mai apoi se incarca toate hepatocitele.
Membrana celulara a hepatocitului
Membrana contine doua domenii specializate:
1. domeniu orientat spre polul vascular
2. domeniu orientat spre polul biliar
Domeniul de la polul vascular reprezinta 70% din totalul suprafetei
hepatocitului. Acest domeniu este in raport cu capilarul sangvin. Membrana de la
acest nivel formeaza microvili care maresc suprafata de contact cu sangele.
Membrana de la acest nivel este separata de peretele capilarului sinusoid prin
34. Celulele sinusoidale hepatice structura, ultrastructura, functii celulele endoteliale kupfer, pit
Celulele pit
Se pot identifica doar la ME. Sunt mai rare. Ele sunt asemanatoare cu celulele
endocrine: in citoplasma au numeroase granule electronodense cu diametrul de 300
nm. De aceea, initial s-a considerat ca au rol endocrin. Acum sunt considerate o
varietate de limfocite circulante, fiind niste limfocite mari, cu granulatii si activitate
de killer.
celulele Kupffer - deriva din monocitele circulante si apartin astfel SFM (sistemul
fagocitar mononuclear). Ele se pot insa divide. Sunt localizate la jonctiunea dintre
doua capilare sinusoide si proemina spre lumen. Nu realizeaza jonctiuni cu celulele
endoteliale. Au forma stelata, au nucleu eucromatic si prezinta mai multe organite
decat celulele endoteliale. Au mai multe caracteristici:
Au organite implicate in sinteze (RER, mitocondrii) deoarece aceste celule
sintetizeaza o parte din proteinele de export ale ficatului
Contin si organite implicate in degradare: lizozomi, fagolizozomi si corpi
reziduali.
Celulele Kupffer intervin si in imunitate prin capacitatea lor de a fagocita.
Ele fagociteaza pigmenti, eritrocite imbatranite sau denaturate care nu au
fost distruse in splina. Daca se face splenectomie, aceste celule devin
foarte importante.
Au receptori pentru imunoglobuline si complement
Secreta citokine: IL-1
intrahepatice:
intralobulare
canaliculele biliare
canaliculele (pasajele) Hering
extralobulare
canalele biliare perilobulare
canalele biliare interlobulare
canalele hepatice lobare (drept si stang)
Canaliculii biliari
Reprezinta componenta initiala a sistemului canalicular. Nu au pereti proprii ci
sunt delimitate de membranele a doua hepatocite invecinate. La MO apar ca
niste mici cavitati. Folosind impregnarea argentica Gomori, se vede ca aceste
canalicule alcatuiesc o retea.
Pasajele Hering
Fac jonctiunea intre canaliculii biliari si canalele extralobulare. Reprezinta
portiunea de canalicul biliar aflata la nivelul placii limitante. Ele au perete
propriu format dintr-un epiteliu simplu cubic inconjurat de fibre de reticulina.
Caile biliare extralobulare
Au un perete format dintr-un epiteliu asezat pe o MB care este inconjurata de
un strat de tesut conjunctiv bogat in fibre elastice. Epiteliul poate fi simplu cubic
sau simplu cilindric cu microvili.
Din loc in loc exista pachete de fibre elastice organizate sub forma
ligamentului ventricular.
In corzile vocale adevarate, corionul este mai scazut ca grosime, se pastreaza
insa asocierea de fibre elastice ce determina in acest caz ligemantul vocal. Acesta
se insera pe cartilajul tiroid, in 1/3 mijlocie, merge spre cartilajele aritenoide iar spre
trahee se prelungeste prin formatiunea numita corn elastic care se va prinde de
cartilajul cricoid. Lateral de acest ligament este un m. striat (m. tireoaritenoidian),
portionea mediala a sa alcatuind m. vocal. Lig. vocal impreuna cu m. vocal participa
in mecanismul fonatiei.
Scheletul cartilaginos
Exista doua tipuri de cartilaj:
hialin (spre exterior):
cartilajul tiroid
cartilajul cricoid
elastic (spre exterior)
epiglota
cartilajele aritenoidiene
Adventitia
Se gaseste la periferia laringelui. Ea reprezinta o cale de acces pentru vase si
terminatiuni nervoase. De asemenea, ea este un instrument de legatura cu
structurile din jur.
Traheea
Este un organ tubular, cu lungime de 16-20 cm, cu 16-20 de inele
cartilaginoase incomplete alcatuite din cartilaj hialin. Prezzenta inelelor determina
doua regiuni:
regiunea anterioara - cartilaginoasa
regiunea posterioara - membranoasa (contine celule musculare)
Stratigrafie:
mucoasa (epiteliu si corion)
strat cartilaginos (anterior)
strat muscula (posterior)
tunica externa
Epiteliu este de tip respirator (pseudostratificat cilindric ciliat) cu o MB mai
groasa.
Corionul are grosimea inegala. El este denumit dupa unii tela submucosa. El
contine:
tesut conjunctiv lax
multe ramuri vasculare
glande traheale (seromucoase)
Tunica cartilaginoasa este formata din lame de cartilaj hialin asezate
orizontal, solidarizate intre ele prin membrane fibroelastice (spatii prin care trec
vase si nervi de la exterior la interior).
Cand diametrul devine 0,5-2 mm structura cartilaginoasa nu mai exista iar caile
devin bronhiole.
Bronhiile intrapulmonare
Tunica mucoasa este formata din epiteliu respirator asezat pe corion destul
de putin inalt. Corionul contine o retea de fibre elastice in care fasciculele sunt
asezate longitudinal.
Tunica musculara este formata din benzi (fascicule) de tesut muscular neted,
spiralate, mai aproape unele de altele in bronhiile intrapulmonare cu diametru mare
iar pe masura ce diamtrul caii aeriene scade, fasciculele devin mai distantate.
Stratul cartilaginos este alcatuit din mai multe piese de cartilaj hialin cu
contur foarte neregulat solidarizate prin benzi de tesut conjunctiv dens. Intre
muschi si cartilaj exista glandele bronsice.
Adventitia ataseaza calea aeriana de calea arterei si venei pulmonare.
Bronhiola preterminala
Bronhiola preterminala exista aproape de teritoriul de tranzit pentru aer
unde acesta se opreste. Structura histologica este diferita. Diametrul este de 0,5-2
mm. Epiteliul este simplu cilindric cu corpi neuroepiteliali si celule Clara. Dincolo de
epiteliu exista o lama fina de tesut conjunctiv. Stratul muscular contine celule
musculare spiralate. Prezinta si tunica de invelis (adventitie).
Mucoasa contine corpi neuroepiteliali. Acestia reprezinta asocieri de 10-80
celule strans atasate, cu proprietati argirofile. La ME se observa ca lapolul apical
exista microvili. Au un singur nucleu, uneori indentat si multe organite. Aceste
celule au su numeroase granule de secretie, acumulate mai laes la polu bazal. Ele
iau contact cu cate o terminatie nervoasa. Aceste celule sunt echivalentele celulelor
endocrine din celelalte cai aeriene. Produsii de secretie pot fi de asemenea
catecolamine sau hh. polipeptidici.
De regula corpi neuroepiteliali sunt inconjurati de celule Clara
(asemanatoare cu celulele caliciforme). Aceste celule sunt bombate, fara
specializari iar la ME se observa ca au un continut crescut de granule de secretie
alcatuite din GAG si colesterol. Produsul de secretie eliberat de aceste celule are rol
de protectie a suprafetei epiteliului.
Bronhiolele terminale
Sunt asemanatoare cu bronhiolele preterminale dar au un diametru mai mic.
Fiecare bronhiola terminala determina 2-3 bronhiole respiratorii. Ele reprezinta spatii
de schimb. La nivelul lor se deschid primele alveole.
Bronhiolele respiratorii
Sunt acoperite de epiteliu simplu cubic. De asemenea ele mai contin o lama
fina de tesut conjunctiv si celule musculare netede dispuse circular, mai apropiate
in portiunea initiala a bronhiolei respiratorii si apoi mai distantate in portiunea
Sunt spatii de schimb. In organism exista aprox. 150 mil. alveole. Fiecare este ca o
sfera cu diametrul de 300 m. Ele sunt separate unele de altele prin septuri
alveolare, capilare si celule. Septurile prezinta din loc in loc discontinuitati numite
perikohn cce au rolu de a egaliz presiunea intre alveolele invecinate.
Celulele ce alcatuiesc alveolele pulmonare sunt de doua feluri:
pneumocite de tip I
pneumocite de tip II
Pneumocitele de tip I
Sunt cele mai multe, asigura 90% din spatiul de schimb. Sunt celule foarte
aplatizate (au doar 70 nm grosime) si au foarte putine organite. U o suprafata mare
(4.000 m2) si sunt atasate unele de altele prin jonctiuni stranse. Pe suprafata lor se
observa din loc in loc microvezicule. Ele isi au originea din celulele alveolare de tip
II.
Pneumocitele de tip II
Sunt mari, globulare, cu diametrul de 10-15 m. Sunt atasate de
pneumocitele de tip I si au suprafata membranara libera spre alveole. La ME se
observa ca au un singur nucleu rotund, central si contin aproape toate organitele:
RER, ribozomi, mitocondrii dar nu contin lizozomi. Spre suprafata libera au doua
caracteristici:
corpii multilamelari
corpii multiveziculari
Corpii multiveziculari se transforma in corpi multilamelari. Corpii au doua
roluri:
1. elimina produsul de secretie la suprafata epiteliului
2. contin un factor antiatelectatic (atelectaia este procesul de alipire a peretilor
alveolari. Acest factor antiatelectatic este surfactantul care este un amestec de
substante PC-like, lecitina etc. Acest amestec de substante se aseaza intr-o
pelicula ca de film compusa din 3 straturi pe suprafata alveolara. Are grosimea
de 30 nm. La suprafata totala pulmonara care este de 150 m 2 corespund cateva
mg de surfactant. Rolul sau este:
modifica tensiunea superficiala la suprafata
ataseaza particulele de impuritati
faciliteaa deplasarea macrofagelor alveolare pe suprafata alveolei
Sub epiteliu exista o retea capilara cu foarte multe anastomoze, formata din
capilare nefenestrate. Printre ele exista fibre elastice ce se intind in inspir si
protejeaza structurile alveolare de modificari bruste. Exista si o retea de fibre de
colagen si celule:
celule conjunctive fixe - fibroblaste si fibrocite care produc fibrele elastice si de
colagen
celule sangvine migrate: neutrofile, limfocite, mastocite.
44. Bariera alveolo capilara aer-sange
Este o membrana biologica cu urmatoarele elemente:
portiunea aplatizata a celulelor alveolare de tip I
Celulele mezangiale:
- Descrise de Zimmerman in 1929
- Au o forma neregulata si trimit prelungiri citoplasmatice sub forma de
pseudopde in lumenul capilar
- Nucleul acestor celule este rotund sau oval si mai mare decat al celulelor
endoteliale
- Citoplasma lor contine filamente miozin-like
- Pe suprafata se gasesc receptori pentru angiotensina II
- Aceste celule constituie o populatie de celule pericit-like
Matricea mezangiala:
- Este un material acelular produs de celulele mezangiale
- Functii ipotetice:
o Suport al sistemului capilar glomerular
o Rol in reglarea fluxului sanguin prin capilarele glomerulare (datorita
filamentelor miozin-like si receptorilor pt angiotensina II)
o Functie fagocitica pentru particule aparute in timpul filtrarii la nivelul
laminei bazale
o Rol in mentinera integritatii laminei bazale
Bariera existenta intre sangele circulant prin lomerul si spatiul urinar se numeste
bariera glomerulara de filtrare
Este formata din
o Endoteliu capilar fenestrat, fara diafragme
o Membrana bazala a capilarelor glomerulare, neobisnuit de groasa
o Stratul celulelor podocitare de natura epiteliala
Membrana bazala glomerulara este mai groasa decat membranele bazale ale
altor capilarea, ea masoara aprox 310-350nm, la formarea sa participand celule
endoteliale interne cat si celule epiteliale externe (podocite)
Acestei membrane I se descriu 3 straturi:
o Un strat central electronodens lamina densa
o Un strat electrono-transparent lamina rara interna, spre endoteliu sau
spre lumenul capilar
o Un strat electrono-transparent lamira rara externa, spre epiteliul
podocitar
Lamina densa este compusa din colagen de tip IV, reteaua fibrilara avand rol de
bariera fizica in calea trecerii moleculelor mari din sange in spatiul urinar
Laminele rara si suprafata unor prelungiri secundare ale podocitelor contin
regiuni incarcate negativ (polianionice) datorita GAG. Astfel, in membrana bazala
gasim heparat sulfat si fibronectina, iar pe suprafata prelungirilor podocitare
gasim o substanta bogata in acid sialic numita podocalixina
Se descriu:
o Sistemul pielocaliceal in care se vars ductele colectoare Belini prin orificile
papilare in calicele urinare minore si apoi in calicele majore
o Pelvisul renal prezent la nivelul hilului renal, preia urina de la nivelul
calicelor
o Ureterul un conduct muscular lung ce conduce spre vezica urinara
o Vezica urinara, rezervor
o Uretra prin care urina este eliminata la exterior
Tractul urinar inferior, cu exceptia unei portiuni a uretrei este captusit cu un
epiteliu specializat numit uroteliu
Uroteliul este un epiteliu pluristratificat a carui grosime variaza in functie de
localizarea sa de-a lungul tractului urinar inferior
Astfel in calicele mici se pot observa doar 2-3 straturi de celule in intimp ce in
vezica urinara goala se pot observa 5-6
Acest fapt reflecta gradele de distensie la care conponetntele sunt suspuse,
intrucat la o vezica plina se pot observa doar 2-3 straturi
Uroteliul are in stare nedestinsa un strat bazal compact de celule cubice, mai
multe straturi poligonale si un strat de suprafata format din celule aproape
columnare uneori binucleate cu o suprafata luminala conveza care proemina in
lumenul organului
Ureterul: este un conduct lung, 25cm, cu lumen stelat si perete format din 3
tunici: mucoasa, musculara, adventice(seroasa)
Mucoasa:
o Uroteliu
o Lamina propria sau corion cu fibre conjunctive si elastice, infiltrat
limfocitar si vase sanguine
Musculara: - doo straturi, intern longitudinal si extern circular. Cu toate acestea
studii tridimensionale au sugerat ca ambele straturi au de fapt un aranjament
spiralat, diferit fiind doar pasul helixului: larg in stratul intern si strans in straul
extern. In regiunea care se apropie de vezica urinara ureterul are inca un strat
de fibre longitudinale
Adventicea: fibre nervoase, vase, adipocite, fibre conjunctive
Ureterul trece prin peretele vezicii oblic formand o valva ce impiedica refluxul
urinii
Uretra:
Barbat:
- Are trei portiuni:
o Prostatica
o Membranoasa
o Cavernoasa (peniana)
- Uretra este formata din mucoasa si musculara
- Mucoasa este alcatuita dintr-un epiteliu cu structura diferita in cele trei
segmente ale uretrei masculin:
o Portiunea prostatica uroteliu mucoasa are pliuri numite lacunele
Morgagni in care se deschid glandele Littre din mucoasa
Arteriolele glomerulare eferente vor drena acesti glomeruli pentru a forma apoi
in corticala reteaua capilara peritubulara iar in medulara arteriole peritubulare si
artere drepte in ploaie
Capsula renala si interstitiul labirintului cortical sunt drenate de venele stelate si
venele interlobulare ce se varsa in venele arcuate tributare venelor interlobare
Acestea se deschid in vena renala ce se varsa in vena cava inferioara
56. Neuroni hipotalamici secretori de peptide posthipofizare si peptide
hipofiziotrope
Celulele gliale
D.p.d.v. structural seamana cu astrocitele fibroase. Inconjoara incomplet
capilarul sangvin sau pinealocitul.
Rolul glandei pineale
Glanda pineala este o componenta a sistemului neuroendocrin difuz, fiind un
traductor neuroendocrin: are capacitatea de a transforma un impuls nervos in
secretie de mesageri chimici.
tesut tiroidian ectopic dintr care cea mai frecventa este tiroida liguala (portiunea
initiala a canalului tireoglos)
De origine ectodermala sunt celulele parafoliculare care deriva din crestele
neurale si sunt o componenta a sistemului neuroendocrin difuz.
Glanda depoziteaza mari cantitati de hormoni, extracelular, la nivelul unei
substante omogene numita coloid. Depozitul la adult este suficient pentru
acoperirea necesarului timp de 2-3 luni.
Capsula este de natura conjunctiva si compartimenteaza glanda in lobuli. In
lobuli celulele sunt organizate in foliculi. Intre foliculi exista stroma interfoliculara,
element de diagnostic diferential intre glanda mamara in lactatie si tiroida. Glanda
mamara (tubuloacinoasa), in lactatie, are un aspect asemanator cu foliculii tiroidieni
numai ca nu prezinta stroma. La glanda tiroida, dupa varsta de 50 de ani stroma
interfoliculara se umple cu adipocite (sufera o transformare grasoasa).
Este bogat vascularizata, avand multe capilare de tip fenestrat ce vin in
raport cu peretele folicular.
Inervatia tiroidei este de natura vegetativa dar exista o deosebire fata de
celelalte glande endocrine. De obicei, la alte glande endocrine terminatiile nervoase
actioneaza la nivelul capilarelor sangvine modificand fluxul de sange si implicit si
secretia glandei. La nivelul tiroidei exista terminatii nervoase ce ajung pana la
capilare, influentand indirect secretia dar si terminatii care ajung pana la nivelul
peretelui folicular, influentand direct secretia de hormon.
In mod normal, foliculii tiroidieni au forme si dimensiuni variate. Foliculul este
o cavitate inchisa, delimitata de un epiteliu simplu cubic asezat pe o membrana
bazala. In cavitate se gaseste coloidul. La periferia coloidului, pe preparatele
obisnuite cu HE se pot vedea unele spatii, uneori asemanatoare cu vacuolele. Multa
vreme s-a crezut ca acestea sunt vacuole de resorbtie dar apoi s-a stabilit ca ele
sunt artefacte de fixare deoarece ele nu apar deloc in produsele fixate prin difuzie.
Coloidul are caracter amfoter, colorandu-se cu coloranti acizi cat si cu
coloranti bazici. De asemenea coloidul este PAS pozitiv deoarece tiroglobulina,
depozitul si precursorul hormonilor tiroidieni este o glicoproteina.
In functie de aspectul foliculilor se poate stabili starea de actiune a glandei:
daca sunt mari si cu epiteliu turtit avem hipotiroidie iar daca foliculii sunt mici si cu
epiteliu inalt, columnar, observandu-se si celule in mitoza si coloid putin, avem de a
face cu hipertiroidie.
Parenchimul glandular este alcatuit din doua tipuri de celule: celulele
foliculare (tirocite) si celulele parafoliculare C (C de la clar, celulele avand
citoplasma palida, clara sau de la calcitonina, hormonul secretat de aceste
celule).
61. Corticosuprarenala
Este o componenta vitala, prin efectele hormonilor sai. Celulele se organizeaza in
diverse modalitati. Este foarte bogat vascularizata. CSR are trei zone (de la capsula
spre centru):
1. zona glomerulara
2. zona fascculata
3. zona reticulata
Raportul intre cele trie zone difera in functie de varsta individului si in ffunctie
de conditiile de viata ale individului (stress sau liniste):
in viata intrauterina si la nastere nu exista zona glomerulara iar zona reticulata
este bine reprezentata
pana la pubertate apare zona glomerulara iar zona reticulata diminua. In acesta
perioada domina zona fasciculata.
la adult domina tot zona fasciculata dar zonele glomerulara si reticulata sunt mai
bine dezvoltate.
la senescenta are loc o transformare regresiva a CSR, involuand zonele
glomerulara si reticulata.
in conditii de stress cea mai dezvoltata este zona fasciculata pentru ca secreta
cortizol. In aceste perioade are loc o transformare progresiva: zonele reticulata si
glomerulara se pliaza iar zona fasciculata creste.
Zona glomerulara
Celulele secretori sunt celule mici, cu citoplasma acidofila, cu rare picaaturi
lipidice. Ele se organizeaza fie in cercuri fie in gramezi sau cercuri rasucite cu
capilare intre ele. Rolul lor este secretia de mineralocorticoizi, dintre care cei mai
importanti sunt aldosteronul si dezoxicorticosteronul.
Zona gloemrulara este o zona discontinua, fapt care este o caracteristica de
specie. De asemenea, aceasta zona nu depinde de ACTH, activitatea celulelor sale
62. Medulosuprarenala
Este derivata din crestelee neurale. Ea apartine sistemului neuroendocrin difuz. Ca
extindere, MSR ocupa 8-10% din volumul suprarenalei. Ea face parte din
paraganglioni, fiind un paraganglion simpatic. Paraganglionul este o mica glanda
endocrina care se asociaza cu SNV. Aceste formatiuni sunt formate din celule
secretorii (cromafine) care sintetizeaza si secreta peptide si amine. Paraganglionii
pot fi simpatici si parasimpatici. MSR este un paraganglion simpatic.
MSR este un traductor neuroendocrin, ca si pineala. Dupa stimularea
nervoasa specifica, prin intermediul fibrelor preganglionare celulele sunt stimulate
si sintetizeaza si secreta catecolamine.
Parenchimul MSR este organizat in gramezi sau in cordoane care se ramifica
si formeaza o retea cu ochiuri largi in care se gasesc capilare si venule postcapilare.
Parenchimul cuprinde doua tipuri de celule. Cea mai mare parte sunt celule
cromafine (feocromocite) iar restul sunt celule ganglionare. Toate celulele sunt
neuroni simpatici postganglionari dar celulele ganglionare mai prezinta prelugiri
Celulele oxifile
Au un rol necunoscut. Sunt mai mari decat celulele principale si au doua
caracteristici prin care se deosebesc de ele:
la MO prezinta o citoplasma intens acidofila
la ME se observa ca au un continut foarte mare de mitocondrii.
Aceste celule sunt un tip aparte de celule. Ele apar doar dupa varsta de 5-7
ani, neexistand la nastere. apoi cresc numeric pana la pubertate si mai tarziu astfel
incat la senescenta realizeaza ca niste formatiuni tumorale care insa nu sunt
patologice.
le lipsesc granulele de secretie iar organitele de sinteza sunt slab
reprezentate. Deci aceste celule sunt inactive d.p.d.v. endocrin. Au insa rol in
desfasurarea anumitor procese metabolice datorita numarului mare de mitocondrii.
Insulele langerhans
grmezi celulare aflate n pancreasul exocrin
reprezint 1,5% din volumul pancreasului
fiecare insul este inconjurat de o reea fin alctuit din fibre de
reticulin, prin care este separat de pancreasul exocrin
1-2 milioane de insule/pancreas
mrime variat
mai numeroase la nivelul cozii
sunt formate din celule rotunde sau poligonale, mai mici i mai palide dect
celulele exocrine, dispunse n cordoane separate prin capilare sanguine
fenestrate
la nivelul pancreasului endocrin ajunge 20% din sngele arterial care
se distribuie pancreasului i se realizeaz o circulaie de tip portal
numit sistemul port insulo-acinar (Fujita,1973-1976)
- mai multe arteriole aferente ating periferia insulei, se capilarizeaz i
irig n cascad celule insulare, mai nti pe cele periferice (A i D), apoi pe
cele centrale (B)
- capilarele se adun n arteriole eferente care prsesc insula i se
capilarizeaz periacinar
fibre nervoase vegetative amielinice care se termin la aproximativ
10% din celulele insulare
ntre celule exist jonciuni gap prin care celulele sunt cuplate electric
formatiuni cristaloide de natura proteica, numite cristale Reinke care cresc o data
cu inaintarea in varsta. Exista si incluziuni de lipofuscina.
Secretia celulelor Leydig este stimulata de:
LH care se mai numeste si interstitial cell stimulating hormone - ICSH.
prolactina
Celulele Leydig uncep sa se diferentieze in viata fetala si incep sa secrete
testosteron, cu rol in dezvoltarea aparatului genital masculin. Din L4 incep sa
involueze, pana in L8 iar la nastere nu mai exista (nu se pot diferentia de
fibroblaste). La pubertate se diferentiaza din nou si vor ramane toata viata. Aici se
elibereaza 95% din testosteron iar 5% se elibereaza la nivelul corticosuprarenalei. In
fiecare i se secreta 7 mg de testosteron din care:
O parte trece in circulatie si devine testosteron circulant. El ajuta la:
diferentierea aparatului genital masculin
diferentierea si dezvoltarea SNC
imprimarea caracterele sexuale secundare
intervine in procesele anabolice
determina comportamentul de tip masculin
Alta parte intra in epiteliul tubilor seminiferi si ajuta la diferentierea si
proliferarea celulelor liniei seminale. Pentru aceasta este necesar ca
testosteronul sa fie foarte concentrat in epiteliul seminifer ( de 200 de ori mai
concentrat ca in sange.). Concentrarea testosteronului se face cu ajutorul
celulelor de sustinere Sertoli prin proteina ABP (androgen binding protein).
68. Spermatogeneza
Spermatogeneza cuprinde trei etape:
1. spermatocitogeneza (formarea spermatocitelor)
2. spermiogeneza (formarea spermatozoizilor)
3. spermiere (eliberarea spermatozoizilor in lumenul tubului seminifer)
gl accesorii ;
Vezicule seminale : nr d 2, 5 cm, tub incolacit (15cm), lumen nereg, straturi :
mucoasa, musculara, adventitie;
- mucoasa (f faldurata delimiteaza compartimente cu aspect d figure, epit
Corticala ovarului
Este componenta cea mai dezvoltata a ovarului. Ea variaza ca dezvoltare in
functie de varsta femeii. La pubertate are un maxim de dezvoltare, se gaseste un
numar maxim de foliculi ovarieni. Corticala scade apoi in grosime spre menopauza,
iar la menopauza apare ca un tesut conjunctiv fibros fara parenchim.
D.p.d.v. structural, corticala are doua componente:
stroma conjunctiva
formatiunile parenchimatoase
Stroma conjunctiva
Este formata din tesut conjunctiv lax cu functii speciale: tesut conjunctiv lax
spinocelular in care predomina fibroblastele, in principal cele de forma fusiforma,
care sunt organizate in fascicule ce formeaza vartejuri in jurul vaselor de sange si in
jurul formatiunilor parenchimatoase. De asemenea, exista putina substanta
fundamentale si putine fibre de reticulina.
Fibroblastele au particularitati structurale si functionale diferite de
fibroblastele cu alte localizari. Aceste fibroblaste sunt foarte sensibile la actiunea
hormonilor ovarieni. Prin urmare:
unele fibroblaste pot capata caractere de celula endocrina si vor edifica teaca
interna foliculara care va produce hormoni androgeni: androstendionul.
alte fibroblaste se vor transforma in miofibroblaste sau chiar fibre musculare
netede si vor forma teaca externa foliculara.
alte fibrobaste pot edifica in stroma conjunctiva glanda interstitiala a
ovarului care secreta hormoni ovarieni: estrogen si progesteron. Insa acest
lucru nu este posibil la om.
Formatiunile parenchimatoase
Acestea sunt:
foliculii ovarieni
corpul galben
corpii albicans
Foliculul primordial
Foliculii primordiali sunt cei mai numerosi. La nastere exista 400.000 foliculi
primordiali in cele doua ovare. In viata intrauterina au loc fenomene de atrezie
foliculara prin apoptoza. Aceste fenomene pot exista si in momentul nasterii, si in
timpul sarcinii si la pubertate si la intrarea la menopauza, adica in toate cazurile in
care se schimba profilul hormonal al organismului. In timpul sarcinii, corpul galben si
din L5 placenta secreta hormoni ovarieni, iar la nastere aceasta secretie dispare.
Foliculii primordiali sunt formati din ovocitul I si un singur rand de celule
foliculare.
Ovocitul I are un diametru de 25-30 m, un nucleu excentric, eucromatic, cu
nucleol vizibil (deoarece cromozomii nu sunt spiralizati inca). Citoplasma este usor
acidofila si are un aspect fin granular. La ME se observa mitocondrii mici, RE, cateva
zone Golgi, toate organitele fiind dispuse in jurul nucleului. Membrana prezinta rari
microvili.
In jurul ovocitului I sunt dispuse celulele foliculare care sunt celule epiteliale
turtite, cu citoplasma putina si care stabilesc intre ele jonctiuni de tip desmozom.
Aceste celule sunt asezate pe MB ce separa foliculul avascular de stroma
conjunctiva.
Pe parcursul cresterii foliculare creste ovoictul, cresc elementele epiteliale,
cresc elementele conjunctive. La inceput creste mai mult ovocitul iar in a doua
jumatate cresc mai mult celulele foliculare si tecile conjunctive. In final, ovocitul va
ajunge pana la 130 m.
Foliculul primar unilamelar
Foliculul primar unilamelar este un pic mai mare decat foliculul primordial.
Ovocitul are un diametru de aprox. 50 m. Ovocitul se incarca de citoplasma
acidofila si cu granulatii (incluziuni de glicogen). La ME se observa ca organitele
celulare cresc ca numar si se hipertrofiaza. Mitocondriile se disperseaza in toata
citoplasma, aparatul Golgi se dispune in ectoplasma periferica si creste numarul de
microvili de pe membrana.
Celulele foliculare sunt de forma cubica, sunt atasate unele de altele prin
desmozomi si sunt asezate pe MB care separa foliculul de stroma conjunctiva.
Foliculul primar unilamelar este si el avascular.
Foliculul primar multilamelar (plin, preantral)
Ovocitul I creste foarte mult in dimensiuni. El ajunge la un diametru de 125135 m. Prezinta o citoplasma abundenta, cu multe incluziuni de glicogen.
Mitocondriile sunt hipertrofiate si dispuse in toata citoplasma. REN si RER este si el
hipertrofiat. Aparatul Golgi este hipertrofiat si dispus in ectoplasma. Nucleul creste
si el si de acum se va numi vezicula germinativa iar nucleolul se va numi pata
germinativa. Membrana prezinta multi microvili.
In jurul ovocitului I apare o zona foarte acidofila numita zona pellucida. Ea
este alcatuita din glicoproteine secretate de ovocit se de celulele foliculare. La ME,
zona pellucida are un aspect striat, striurile fiind formate de unirea microvililor
ovocitului cu prelungirile celulelor foliculare din primul rand.
In afara zonei pellucida, celulele foliculare se inmultesc si se dispun pe mai
multe straturi. Se constituie astfel granuloasa foliculara. Granuloasa foliculara
este alcatuita din celule mari, poligonale, cu caractere morfologice de celule
secretoare de hormoni steroizi. Ele contin picaturi lipidice, mitocondrii cu criste
tubuloveziculare si cantitati importante de REN. Intre celulele granuloasei se
stabilesc jonctiuni desmozomale si jonctiuni gap. Granuloasa foliculara nu este
niciodata vascularizata.
In membrana unor celule ale granuloasei se exprima receptori pentru FSH.
Numarul receptorilor creste progresiv ajungand la 1.500 receptori / celula. Dar nu
toate celulele prezinta receptori pentru FSH. O data ajuns mesajul la o celula cu
receptori, acesta se transmite prin intermediul jonctiunilor gap la toate celulele din
granuloasa. FSH induce procesul de aromatizare a androstendionului la estriol,
proces care are loc numai in celulele granuloasei cu ajutorul unei enzime,
aromataza, care este activata de FSH.
In afara granuloasei foliculare incepe diferentierea tecilor.
Prima teaca, interna, este formata din cateva straturi concentrice de
fibroblaste fusiforme cu caracter de celule secretorii de hormoni steroizi. Ele secreta
androstendionul. Ele au receptori pentru LH care stimuleaza secretia de
androstendion.
A doua teaca, externa, este alcatuita din miofibroblaste. Ea contine
numeroase vase de sange, in special capilare, care penetreaza si teaca interna, fara
sa o depaseasca si formeaza plexuri capilare in jurul folicului.
In aceasta perioada se diferentiza si membrana Slavianski care in acest
stadiu este discontinua. Ea este de fapt MB a epiteliului folicular devenit acum
granuloasa foliculara.
La MO, limita dintre teci este greu vizibila, limita intre teaca interna si stroma
este de asemenea dificila dar limita dintre teaca interna si granuloasa este usor
vizibila.
Cand granuloasa foliculara ajunge la 6-12 randuri celulare, ea incepe sa
secrete estrogeni. Androstendionul, precursor al hormonilor estrogeni, este
sintetizat in celulele tecii interne. El treverseaza membrana Slavianski si patrunde in
celulele granuloasei foliculare. La acest nivel este activata aromataza in prealabil,
de catre FSH. Daca activarea aromatazei de catre FSH nu a avut loc,
androstendionul insusi va activa aromataza, insa doara atunci cand este in cantitati
mici. Prin activarea aromatazei, androstendionul este transformat in estriol.
Daca exista insa cantitati mari de androstendion, acesta va inhiba aromataza,
activarea ei facandu-se doar de catre cantitati mici de androgeni. Prin inhibarea
aromatazei se acumuleaza 5androgeni care nu mai pot fi transformati in estriol si
foliculul devine atretic. Succesul unui folicul de a se matura depinde de capacitatea
lui de a converti mediul androgenic in mediu estrogenic. Din 20 de foliculi care intra
in procesul de maturare la fiecare ciclu ovarian, unul singur ajunge la maturare.
Foliculul primar multilamelar secreta estrogeni si lichid folicular. Ambele sunt
secretate de catre granuloasa foliculara. Lichidul folicular se va acumula intre
celulele granuloasei, se disociaza granuloasa, si se formeaza niste vacuole, cavitati
cu lichid folicular, acidofile in jurul carora celulele foliculare se dispun radiar.
Acestea, impreuna cu vacuola de lichid folicular, alcatuiesc corpii
Call-Exner. Pe
masura ce lichidul folicular se secreta, cavitatile cresc, unele vor conflua, devin din
ce in ce mai mari, iar prin confluenta tuturor vacuolelor se formeaza o cavitate
unica, antrul folicular. In acest stadiu avem de a face cu in folicul secundar,
vezicular, antral.
Foliculul secundar (vezicular, antral)
Granuloasa foliculara prezinta caracteristicile descrise mai inainte.
Ovocitul I are un diametru de 130 m, nucleu este vezicula germinativa iar
nucleolul este pata germinativa. Ovocitul I prezinta toate celelalte caracteristici
enumerate mai inainte. In jurul ovocitului I se afla zona pellucida. Pe masura ce se
Perioada de luteinizzare
In momentul in care foliculul matur a expulzat ovocitul, se deschid vasele de
sange care fac sangele sa extravazeze si va patrunde in antrul folicular. Sangele se
va coagula si se va forma un cheag. Cheagul va fi invadat de tesut conjunctiv si se
va forma un cheag invadat de tesut conjunctiv.
Granuloasa foliculara si si teaca interna sufera procese de luteinizare.
Granuloasa luteinica va reprezenta 80% din parenchimul corpului galben iar celulele
tecale luteinice vor reprezenta 20% din parenchimul corpului galben. Diferentele
intre cele doua tipuri de celule luteinice constau in aceea ca celulele granuloase
sunt de 2,3 ori mai mari decat celelalte, avand un diametru de 50-60 m fata de 1520 m cat au celulele tecale. De asemenea, citoplasma celulelor granuloase este
mai palida, in timp ce citoplasma celulelor tecale este mai densa, mai intens
acidofila.
Luteinizarea este un proces ce cuprinde mai multe etape. Mai intai are loc
hipertrofierea celulelelor (cresc in dimensiuni), apoi are loc hipertrofierea
organitelor, aparand multe mitocondrii cu criste tubulo-veziculare, REN, RER, aparat
Golgi si numeroase picaturi lipidice. Apoi celulele se incarca cu un pigment de
culoare galbena (luteina).
Perioada de vascularizatie
Faza
Endocolul
Epiteliul de acoperire este epiteliu simplu cilindric, bogat in celule mucoase.
Acest epiteliu se invagineaza in corion si da nastere glandelor cervicale care sunt
tubulare ramificate. Ele au lumenul mai larg decat glandele uterine si prezinta
adesea produs de secretie cu tenta acidofila in lumen.
Corionul este format din tesut conjunctiv lax bogat vascularizat. Uneori
orificiile de varsare ale glandelor epiteliale se pot obstrua (in infectii). Atunci
produsul de secretie se aduna in lumenul glandular, epiteliul glandular se turteste si
se formeaze un ou (chist) al lui Naboth. Cand aceste chisturi sunt foarte multe
ele proemina in canalul cervical si il pot chiar obstrua, caz in care este necesara
interventia chirurgicala.
Exocolul
Este acoperit de epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat. Prezinta un
corion fara glande dar care contine tesut conjunctiv dens bogat vascularizat cu vase
de calibru mare (artere si vene) si filtrat limfocitar nodal sau difuz.
Secretia colului uterin este foarte importanta. Ea difera in functie de fazele
ciclului ovarian. Aceasta secretie este mai apoasa in timpul ovulatieim facilitand
patrunderea spermatozoizilor prin canalul cervical. In faza progesteronica secretia
este vascoasa pentru a impiedica patrunderea germenilor. Secretia de la acest nivel
poarta numele de glera. Glera participa si la formarea secretiei vaginale normale.
Jonctiunea epiteliu simplu cilindric - epiteliu pluristratificat pavimentos
nekeratinizat este brosca. Aceasta jonctiune este frecvent sediul unor tumori,
cancerul de col uterin fiind foarte frecvent dar nu se moare din aceasta cauza,
indicele de mortalitate fiind de 8 : 100.000.
Mucoasa
Nu are glande. Secretiile vaginale se formeaza insa din:
glera de la nivelul endocolului
transudatia plasmatica ce are loc la nivelul vaselor mari ale corionului din
mucoasa vaginala.
Secretia vaginala are un pH acid. Daca pH-ul ar fi neutru sau chiar bazic
mucoasa ar fi foarte expusa la infectii. PH-ul este acid deoarece celulele mucoase
sintetizeaza glicogen. Celulele superficiale, incarcate cu glicogen, se descuameaza
iar glicogenul se raspandeste in lumen. El va fi metabolizat la acid lactic de bacilul
Dodderlain care constituie flora bacteriana saprofita a vaginului. Astfel pH-ul
mucoasei vaginale este acid.
Epiteliul este pluristratificat pavimentos nekeratinizat in care se gasesc zone
de precornificare (prekeratinizare) deoarece in celulele superficiale epiteliale exista
keratohialina. Epiteliul vaginal are o grosime variabila, intre 150-200 m si e format
din urmatoarele straturi celulare:
stratul bazal, la nivelul MB - un singur rand de celule
stratul parabazal - 3-4 straturi de celule
stratul intermediar
stratul superficial
Celulele stratului superficial se pot descuama si prin urmare ele se pot
preleva in secretia vaginala. Din secretie se va face un frotiu care se va colora prin
tehnica Babes-Papa-Nicolau care foloseste mai multi coloranti:
pentru nucleu se foloseste hemalaunul
pentru citoplasma se foloseste fuxina acida si verdoglobina???????
Celulele mucoase:
Celulele bazale sunt celule cubice sau usor rotunjite, cu diametrul de 15 m, cu
un nucleu de 10 m diametru, eucromatic si cu citoplasma bazofila.
Celulele parabazale au diametrul de 20 m, cu un nucleu de 8-9 m diametru,
citoplasma bazofila.
Celulele intermediare sunt de doua feluri:
celule adevarate - au aspect de nacela (naviculare). Ele apar doar pe
frotiurile de sarcina. Astfel se poate pune diagnosticul de sarcina inainte
sa se pozitive testele hormonale.
celule mari - au diametrul de 25 m iar nucleul are un diametru de 5-6
m. Celula sufera fenomene de prepicnoza si apoi picnoza prin cariorecsis
(fragmentarea nucleului) si carioliza (liza nucleului). Aceste celule au
citoplasma bazofila sau amfofila deoarece incepe secretia de glicogen
care se dispune perinuclear
Celulele superficiale - prezinta acumulari lipidice perinuclear.
Sub influenta estrogenilor celulele epiteliale se matureaza rapid si vor fi
multe celule acidofile cu nuclei picnotici. In faza estrogenica deci:
indicele acidofil este de 70%
indicele picnotic este de 90%
Progesteronul faciliteaza descuamarea celulelor sin stratul intermediar si
parabazal. Prin urmare el impiedica maturarea. In faza progesteronica deci:
indicele acidofil este de 5-10%
indicele picnotic este de 5%
Prin stabilirea celor 2 indici este cel mai usor de stabilit profilul hormonal al
persoanei.
In faza luteinica, in epiteliul vaginal exista si limfocite. Acestea nu trebuie
interpretate ca o stare de infectie.
82. Placenta
Keratinocitele
- Sunt populatia majoritara
- Contin filamente intermediare de keratina moale (cys-lys-hys)
- Stabilesc jonctiuni de tip desmozom, hemidesmozom ce realizeaza coeziune
intre celule si intre celule si MB
- Participa la continua reinoire a pielii prin parcurgerea a 4 procese
- Reinoirea/mitoza
- Diferentierea/keratinizare
- Moartea celulara
- Exfolierea
- Intregul proces dureaza 15-30 zile
- Un strat celular produs de un val de mitoze in stratul bazal va parcurge
sincron procesul de keratinizare
- Fiecare nou val impinge spre suprafata straturile celulare produse anterior
- In stadiile finale devin complet keratinizate, fara organite sau nucleu
Melanocitele
- Deriva din crestele neurale si migreaza in epiderm in timpul embriogenezei
- Interpuse prin keratinocitele stratului bazal, dar nu interactioneaza prin
desmozomi
- Reprezinta 10-25% dar nu sunt implicate in keratinizare
- Celule stelate, nuclei centrali, citoplasma mai palida decat a keratinocitelor,
cu prelungiri lungi ce se extind printre celulele stratului bazal si spinos
terminandu-se pe suprafata keratinocitului pe o mica indentatie
- Fiecare melanocit este in legatura functionala cu 36 keratinocite/celule
melanofore purtatoare de culoare, formand unitatea epidermo-melanica
- Contin numeroase mitocondrii, ap golgi si rer
- Sintetizeaza melanina care este depusa in melanosomi
- Numarul de melanocite este acelasi la rasa neagra ca si la rasa alba
1000/mm2. Diferentele de culoare reflecta diferenta intre ratele de sinteza
acumulare si degradare
- Sinteza melaninei:
- Implica conversia enzimatica sub actiunea tirozinazei la DOPA (3,4
dihidroxifenilalanine) si a DOPA la dopaquinona
- Dopaquinona se transforma in melanina
- Tirosinaza se sintetizeaza in RER si este transportata in complexul Golgi
- Din Golgi se desprind vezicule delimitate de endomembrane ce contin
enzima si se numesc melanosomi.
- Tipuri de melanosomi:
85. Dermul
-
Dermul papilar
- Tesut conjunctiv lax
- Imediat sub membrana bazala, apare mai palid colorat
- Proiectiile sale papilele dermice se interdigiteaza cu crestele epidermice
marinde suprafata de contact necesara pentru o hranire corespunzatoare
- Bogat in fibre elastice, colagen IV ce formeaza fibrele de ancorare, colagen III,
fibroblasti, macrofage, mastocite, plasmocite
- Colagenul formeaza fibrele de ancorare care patrund in lamina bazala intarind
jonctiunea dermo-epidermica
- Contine o retea bogata de capilare, numeroase TNL dintre care unele patrund In
epiderm
- La varful papilelro dermice se gasesc terminatii incapsulate receptori pt
presiune corpusculii Meisner si Krause
Dermul reticular
- Sub cel papilar
- Tesut conjunctiv dens semiordonat, bogat in fibre de colagen de tip I groase,
dispuse in retea, fibre elastice, substanta fundamentala bogata in acid
arahidonic si dermatan sulfat si celule fibroblasti, mastocite, macrofage,
limfocite, adipocite in portiunea profunda
- Bogat vascularizat
- Contine numeroase anastomoze arterio-venoase, sunturi, ce controleaza
cantitatea de sange ce ajunge in capilarele din stratul papilar si regleaza in acest
fel pierderea de caldura si presiunea sangelui
- E sediul foliculilor pilosi si al glandelor sebacee si sudoripare
- Numeroase TNL si incapsulate corpusculi Pacini si Ruffini