PSIHICUL UMAN I STRUCTURA SA

Psihicul este nsuirea materiei special superior organizate cu

ajutorul creia are
loc reflectarea subiectiv i obiectiv a
realitii nconjurtoare.
Procesele psihice reprezint reflectarea dinamic a realitii n diferite forme
ale fenomenelor psihice.
Strile psihice reprezint nivelul relativ stabil al activitii psihice concretizat
n momentul dat, care se exteriorizeaz printr-o activitate mai intens
sau mai slab a personalitii. nsuirile psihice reprezint formaii stabile,
care asigur un anumit nivel calitativ i cantitativ al activitii i conduitei,
caracteristic pentru omul

respectiv.
Se desprind, astfel, ca definitorii pentru psihicul uman urmtoarele
caracteristici:
- psihicul este un model informaional intern al lumii externe cu rol adaptativ
specific;
- apariia lui de nscrie ca un moment de apogeu pe scara evoluiei animale;
- psihicul se supune legii generale a dezvoltrii, modificndu-se de-a lungul
timpului;
- esena psihicului, care nu posed nici o proprietate substanial (greutate,
volum, densitate, gust, miros etc),
rmne de natur ideal, nonsubstanial; el este o entitate de ordin
relaional, comunicaional, informaional;
Structura psihicului uman este alcatuit din trei subsisteme principale:
subsistemul inconstient - care
reprezint primul nivel ierarhic, subsistemul subconstient - care reprezinta pe
cel de-al doilea nivel ierarhic si
subsistemul constient (constiinta) - care reprezinta cel de-al treilea nivel
ierarhic.
1. Subsistemul inconstient
Inconstientul individual a fost asezat la baza edificiului vietii psihice interne.
S. Freud a impartit

inconstientul individual in doua componente: inconstientul innascut si

inconstientul dobandit.
Inconstientul nnscut se considera ca fiind determinat exclusiv biologic si
legat de trebuintele primare.
Functionarea lui se subordoneaza principiului placerii, satisfacerii
neconditionate si imediate a trebuintei.
Inconstientul dobandit se structureaza, potrivit lui Freud, in copilaria
timpurie, respectiv in primii 5 ani
de viata si el include elementele constiintei morale a societatii, de genul
valorilor (bine-rau, permis-interzis),
normelor si modelelor morale. Din punct de vedere functional, in cadrul
sistemului personalitatii, inconstientul
dobandit se situeaza pe o pozitie antagonica, de respingere a "cerintelor"
inconstientului innascut.
Astfel, in cadrul sistemului global al personalitatii, cele doua forme ale
inconstientului devin instante de
comanda: inconstientul innascut devine instanta sinelui (id-ul) care
actioneaza in directia satisfacerii
trebuintelor, iar inconstientul dobandit devine instanta supra Eu-lui (super
ego), care actioneaza in directia
blocarii "dorintelor" sine-lui si a supunerii lor controlului socio-moral.
2. Subsistemul subconstient
Subconstientul cuprinde doua categorii de "elemente":
a) "elementele" care provin din inconstient si au fost refulate sau asteapta sa
intre in constiinta
b) "elementele" care provin din constiinta si se afla in stare latenta.
El are o organizare stratificata ca si inconstientul. Se pot delimita astfel trei
straturi principale:
- stratul superior, care cuprinde "elemente" (informatii) ce urmeaza sa intre
imediat in fluxul actual al
constiintei;
- stratul median, care cuprinde "elementele" din tezaurul memoriei de lunga
durata la care avem acces
ori de cate ori avem nevoie;

- stratul inferior (profund), care include elemente la care avem acces foarte
greu sau deloc (cuprinse de
uitare).
3. Subsistemul constient (constiinta)
Contiina este una dintre cele mai importante nivele de organizare a vieii
psihice (nivelul superior de
dezvoltare al psihicului). Este forma cea mai superioar de reflectare
psihologic, este rezultatul condiiilor
social-istorice de formare a omului n cadrul activitii de munc, care se afl
permanent n comunicare (cu
ajutorul limbajului) cu ali oameni. Omul este unica fiin care este capabil
de autoanaliz, autocontrol i
autoapreciere.
Se cunosc dou tipuri de contiin:
- contiina implicit primitiv, nedifereniat, care exist i la animalele
superioare