Rezumate ORL

I.Otologie
1.Anatomie clinica
-Urechea (analizator cohleo-vestibular) are doua segmente: periferic (urechea externa, medie si interna) si
central (n.acustico-vestibular, caile de conducere, nucleii din trunchiul cerebral si aria corticala auditiva).
-Urechea externa culege si concentreaza undele sonore din mediu spre sistemul timpano-osicular si este
formata din pavilion auricular (structura fibro-cartilaginoasa, prezinta cavitatea numita concha,
proeminentele numite helix, antehelix, tragus si antitragus) si conduct auditiv extern (canal de 2,5cm
lungime dintre meat auditiv extern si membrana timpanica, are forma cilindrica, diametru de 5 mm si
traiect in ''S''iar in treimea externa prezinta glande ceruminoase).
-Conductul auditiv extern are raporturi: superior cu fosa mijlocie a endocraniului, inferior cu loja
parotidiana, anterior cu articulatia temporo-mandibulara iar posterior cu apofiza mastoidiana.
-Vascularizatia pavilionului este bogata si provine din a.temporala superficiala si din a.auriculara
posterioara, venele dreneaza in vv.temporala superficiala, auriculara posterioara, emisara mastoidiana si
jugulara externa, iar limfaticele dreneaza in ggl.pretragieni, retroauriculari (mastoidieni) si subauriculari
(parotidieni).
-Inervatia senzitiva a urechii externe este asigurata de: n.mare auricular (plex cervical superficial),
n.auriculo-temporal (n.trigemen), r.senzitiv al n.facial si r.anastomotic din n.vag.
-Urechea medie este o cavitate in osul temporal, intre conductul auditiv extern si urechea interna, alcatuita
din casa timpanului si acesteia si care contine sistemul timpano-osicular cu rol in transformarea undelor
sonore in energie mecanica (prin miscarea platinei scaritei in fereastra ovala).
-Casa timpanului are forma de lentila biconcava si are 6 pereti: extern (are o portiune superioara osoasazid atical si o portiune inferioara-membrana timpanica), intern (sau labirintic, in raport cu erenchea
interna si n.facial, prezinta central promontoriul, fosa ovala/vestibulara deasupra si fosa rotunda/cohleara
dedesupt), superior (subtire, in raport cu fosa cerebrala mijlocie si cu lobul temporal), inferior (in raport
cu golful jugularei), posterior (corespunde apofizei mastoidiene su are un orificiu de comunicare cu
cavitatile aerate ale mastoidei) si anterior (prezinta orificiul timpanic al trompei Eustachio).
-Timpanul la nou nascut este orizontal (se verticalizeaza cu varsta), inchide conductul auditiv extern, se
insera pe cadrul osos prin ligamentul Gerlach (se rasfrange in regiunea superioara pe timpan, inserandu-se
pe mica apofiza a ciocanului pentru a forma ligamentele timpano-maleolare anterior si posterior) si este
divizat de lig.timpano-alveolare in epitimpan sau pars flaccida (deasupra) si mezotimpanul sau pars tensa
(inferior).
-Casa timpanului contine cele trei oscioare: ciocanul-malleus (are maner pt articulatia cu membrana
timpanica, col pt insertia tendonului m.tensor tympani si cap pt articulatia cu nicovala), nicovala-incus
(are o apofiza scurta si una lunga pt articulatia cu capul scaritei) si scarita-stapes (are cap articular, col pt
insertia m.scaritei si doua brate) si este strabatuta de n.coarda timpanului.
-Vascularizatia arteriala a casei timpanului este asigurata de: a.timpanica anterioara (a.maxilara interna),
a.timpanica superioara (a.meningee mijlocie) si a.carotico-timpanica (carotida interna).

-Inervatia urechei medii este: motorie (n.trigemen pt m.ciocanului si n.facial pt m.scaritei), senzitiva si
parasimpatica (n.timpanic Jacobson din n.gloso-faringian) si simpatica (r.carotico-timpanic din plexul
simpatic pericarotidian).
-Trompa lui Eustachio (tuba auditiva) este un conduct osteo-fibro-cartilaginos intins intre casa timpanului
si faringe, avand o lungime de 32-43 mm.
-Apofiza mastoida prezinta o serie de celule mastoidiene (cavitatia aerate captusite de o mucoasa aplicata
direct pe os) care comunica intre ele si cu antrul mastoidian, care la randul sau comunica anterior cu
timpanul si vine in raport cu fosa cerebrala mijlocie (superior), cu urechea interna (intern), cu sinusul
venos sigmoidian si cu fosa cerebeloasa.
-Urechea interna se afla in labirintul osos al stancii temporalului, care contine perilimfa si canale
membranoase care alcatuiesc labirintul membranos, umplut cu endolimfa si care contine organele neurosenzoriale acustice si vestibulare.
-Labirintul osos este alcatuit din vestibul (cavitate centrala in care se deschide fereastra ovala), melc sau
cohlee (anterior, spirele sale sunt mulate in jurul columelei, care contine Ggl.Corti-protoneuronul auditiv)
si trei canale.
-Perilimfa din labirintul osos se formeaza din LCR prin filtrare sangvina si este bogat in Na si sarac in K,
in timp ce endolinfa este mai bogata in K si mai saraca in Na.
-Labirintul membranos se gaseste in cel osos si este reprezentat de utricula (macula sa preia informatii
despre pozitia capului in rectitudine, aplecat anterior sau deplasare inainte/inapoi) si sacula (macula sa
preia informatii despre aplecarea de o parte sau deplasarile laterale ale capului), unite prin canalul
utriculo-sacular.
-Organul Corti este format din celule senzoriale auditive (3500 ciliate interne si 12000 ciliate externe) si
de sustinere (alcatuiesc pilierii interni si externi, care delimiteaza impreuna cu membrana bazilara, tunelul
Corti in care se afla perilimfa), iar terminatiile auditive formeaza r.acustica a n.acustico-vestibular in timp
ce terminatiile vestibulare formeaza r.vestibulara a n.acustico-vestibular.
-Calea vestibulara are protoneuronul in Ggl Corti, fibrele sale ajung in conductul auditiv extern, parcurg
unghiul ponto-cerebelor si ajung in nucleii cohleari, iar la nivelul celui posterior 90% se incruciseaza cu
cele din partea opusa, apoi urca spre cortexul auditiv-circumvolutiunea Heschl (lobul temporal), trecand
prin: oliva superioara, lemniscul lateral, corpii geniculati interni si tuberculii cvadrigemeni posteriori.
-Calea vestibulara isi are protoneuronul tot in Ggl.Scarpa, ajunge in trunchi la cei patru nuclei vastibulari
(extern, intern, superior si inferior), care au multiplr conexiuni (explica varietatea semnelor Sd.vestibular)
cu: maduva (tract vestibulo-spinal), cerebelul (tract vestibulo-cerebelor), nc.n..oculomotor (fascicul
vestibulo-mezencefalic) si cu nc.motor al vagului.
2.Fiziologie
-Pavilionul auricular si conductul auditiv extern au rol in localizarea spatiala si in concentrarea-dirijarea
sunetelor.
-Membrana timpanului vibreaza sub actiunea energiei sonore iar sistemul timpano-osicular transmite
sunetele urechii interne.

-Lantul timpano-osicular intervine in reducerea pierderii de energie (90%) la trecerea undei din mediul
gazos al aerului in mediul apos al lichidului endolabirintic, prin: raportul hidraulic sau diferenta intre
membrana timpanica si talpa scaritei, prin sistemul muscular care prin contractie creste rezistenta acustica
si prin egalizarea presiunea din urechea medie cu cea din exterior prin trompa auditiva functionala.
-Urechea interna primeste undele sonore pe care celulele auditive din organul Corti le transforma in influx
nervos, transmis spre scoarta auditiva spre analiza si sinteza sunetului.
-Sistemul vestibular, impreuna cu proprioceptorii si analizatorul vizual asigura echilibrul static-dinamic si
orientarea spatiala a individului prin: coordonarea miscarilor complexe ale corpului si controlul tonusului
muscular si prin informarea SNC asupra fortelor de acceleratie determinate de miscarea capului si
corpului.
3.Explorarea auzului
-Explorarea auzului se face subiectiv (calitativ si cantitativ) si obiectiva (impedantmetria, audiometria
prin raspuns electric).
-Acumetria instrumentala este o metoda subiectiva calitativa de testare a auzului prin sunete necalibrate
emise de diapazoane (in practica 512 Hz), cele mai importante probe fiind Rinne (pozitiv daca conducerea
aeriana e mai buna decat cea osoasa; negativ daca auzul este mai bun la aplicarea pe mastoida a
diapazonului) si Weber (indiferent-auz normal, hacuzie de transmisie/neurosenzoriala bilaterala;
lateralizat de partea bolnava in hacuzie de transmisie sau de partea sanatoasa in hacuzie neurosenzoriala
unilaterala).
-Audiometria subiectiva este metoda subiectiva cantitativa realizata de audiometru: audiometria tonala
liminara (testarea conducerii aeriene, testarea conducerii osoase), audiometria supraliminara (T.SISI-de
sensibilitate pt cresterile mici; T.TDT-al adaptarii si oboselii perstimulatorii) si audiometria vocala
(reflecta functia auditiva).
-Explorarea obiectiva a auzului se face prin: impedantmetrie (timpanometria si studiul reflexului
stapediam sau acustico-facial) si prin audiometria prin raspuns electric (electrocohleografia, audiometria
cu raspuns in trunchiul cerebral, audiometria cu raspuns cortical si otoemisiunile acustice).
4.Explorarea vestibulara
-Explorarea vestibulara se face clinic (cautare nistagmus, reflexe vestibulo-spinale-proba bratelor intinse,
proba indicatiei, proba Fukuda, proba Romberg si functional (electronistagmografia, T.scaunului rotator,
posturografia computerizata, craniocorpografia si potentialele evocate vestibulare miogene).
5.Sd.Otologice
-Sindroamele otologice sunt: hipoacuzia, hiperacuzia, autofonia, acufenele, otalgia, otoreea si
Sd.vestibular periferic.
-Hipoacuzia reprezinta scaderea acuitatii auditive la una sau ambele urechi, care poate fi: de transmisie
(atrezii, stenoze, corpii straini, inflamatii si tumori ale conductului auditiv extern; perforatii, sechele
inflamatii ale timpanului), neuro-senzoriala (leziuni cohleare, radiculare si leziuni centrale) sau mixta.

-Hiperacuzia poate fi: simpla (coborare anormala a pragului de auz in isterie) sau dureroasa, in paralizia
faciala periferica, in debutul otitelor acute sau in leziunile ligamentare osiculare.
-Autofonia consta in perceptia exagerata a propriei voci, in leziunile aparatului de transmisie.
-Acufenele sunt senzatii auditive care nu sunt produse de mediul ambiant.
-Otalgia sau otodinia poate fi de cauza otica sau reflexa (afectiuni faringiene, stomatologice sau de
coloana cervicala).
-Otoreea este scurgerea de lichid patologic din ureche si poate avea caracter seros, mucos, muco-purulent
sau sangvinolent.
-Sd.vestibular periferic este cauzat de leziune la nivelul urechii interne sau a n.vestibular si pot fi: de tip
iritativ (in sd.Meniere sau in labirintita osoasa) sau de tip disruptiv (traumatism cu fractura de stanca sau
labirintita supurata).
-Vertijul este o senzatie de deplasare (rotatorie) a persoanelor/obiectelor Insotita de greturi, varsaturi,
transpiratie, paloare, tahicardie si anxietate.
6.Malformatiile urechii
-Malformatiile pavilionului sunt: anotie (absenta totala), urechea in ansa (ureche bleaga), macrotia
(exagerat de mare), microtia, politia, lobul bifid/hipertrofiat si fistule congenitale.
-Malformatiile conductului auditiv extern sunt: atreziile membranoase sau osoase si stenozele
conductului.
-Malformatiile urechii medii pot fi izolate (aplazia minor) sau insotesc conductul auditiv extern, cel mai
des sunt malformatii osiculare sau ale ferestrelor, dar si dehiscentele canalului n.facial, simptomul
principal este hipoacuzia de transmisie iar tratamentul chirurgical.
-Malformatiile urechii interne sunt reprezentate de displazii ale labirintului membranos sau osos,
independent de malformatiile urechii externe sau medii (origine diferita).
7.Traumatismele urechii
-Traumatismele urechii externe sunt: ale pavilionului (echimozele si excoriatiile, plaga pavilionului,
othematomul, degeraturile, degeraturile, arsurile si traumatismul electric) sau ale conductului auditiv
extern (excoriatia, plaga, fractura).
-Traumatismele urechii medii si interne sunt: ale timpanului (prin corpi straini, eroziune/excoriatie,
perforatie timpanica si arsura timpanului), barotraumatismele (determinate de cresterea brusca a presiunii
in conductul auditiv extern), blastul (barotraumatism+traumatism labirintic), bangul supersonic
(traumatism in urma deflagratiei sonice) si traumatismul acustic acut (surditate post-detonatie).
-Leziunile posttraumatice ale sistemului timpano-osicular sunt determinate de arsuri sau de traumatisme
cerebrale prin mecanism direct sau indirect, prin presiune sau tragere si sunt: hematom in casa timpanului,
ruptura timpanului cu otoragie, jeziuni ale lantului osicular si leziuni ale n.facial.
8.Otitele

-Otitele externe sunt leziuni dermatologice manifestate ca: furuncul de conduct (infectia foliculului
pilosebaceu cel mai frecvent stafilococica, tratat Antib, revulsie locala si ulterior incizie), otita externa
difuza (infectie difuza piocianica sau stafilococica a tegumentului conductului auditiv extern, tratat prin
aspirarea secretiilot si aplicare locala de solutii cu Antib+cortizon), eczema de conduct (alergic sau
secundar stagnarii purulente) si otomicoza (parazitoza adesea aspergilliana,tratata pron curatire zilnica si
instilatii de alcool iodat/clotrimazol).
-Otitele medii se manifesta ca: otita medie catarala acuta (urmarea unei adenoidite/rinite/faringite acute
sau viroze respiratorii; tratament prin dezinfectie si decongestie nazale), otita medie catarala cronica
(urmarea otitei acute, tratata prin indepartarea cauzelor, drenaj trans-timpanic, antihistaminice, corticoizi,
eventual antib), otitele medii supurate acute (data de coci piogeni, tratata in faza preperforativa cu antib
10 zile, in faza supurata timpanotomie pt drebarea puroilui), otitele medii supurate cronice (cauzata de
germeni conditionat-patogeni, tratata prin suprimarea supuratiei, evitarea recidivelor si interventie
chirurgicala functionala).
9.Complicatiile otilelor
-Complicatiile otitelor pot fi extracraniene (mastoidita, paralizie faciala periferica, labirintita, petrozita,
osteomielita temporala) sau endocraniene (meningita otogena, abces cerebral, abces cerebelos,
tromboflebita sinusului lateral, abcesul extradural si abcesul subdural).
-Mastoidita este cea mai frecventa complicatie a otitelor, reprezentand extensia procesului infectios din
casa timpanului prin aditus ad antrum in muco-periostul sistemul celulelor mastoidiene care ulcereaza
aparand osteita si constituirea unui abces endomastoidian care se poate deschide spre exterior sau spre
endocraniu.
-Paralizia faciala periferica poate avea etiologie traumatica, inflamatorie virala/microbiana, tumorala sau
a frigore, foarte adesea de natura otologica si poate avea trei aspecte: neuropraxia (bloc fiziologic),
axonotmezis (bloc anatomic) sau neurotmezis (intrerupere completa a nervului cu degenerare totala
consecutiva).
-Labirintita este procesul inflamator al urechii interne propagata infectios de la urechea medie la labirint
prin: fereastra rotunda/ovala, eroziunea canalului semicircular orizontal (fistulizare labirintica), penetrare
directa a peretelui care separa urechea medie de cea interna, diseminare hematogena sau pe cale
meningiala.
-Petrozita este o complicatie rara a mastoiditelor intens pneumatizate afectate de un proces supurativ,
simptomatologia fiind reprezentata de otalgie intensa, otoree, scurgere abundenta din mastoida,
hipoacuzie si alterarea starii generale.
-Osteomielita temporala este o complicatie a copilariei ce consta in extinderea unui proces supurativ otic
in osul temporal, simptomatologia fiind reprezentata de: alterare profunda a starii generale, febra rigida,
septicemie, tahicardie, durere auriculara violenta si otoree purulenta.
-Complicatiile endocraniene ale afectiunilor otologice sunt: meningita otogena 34% (febra, alterarea starii
generale, fotofobie, dureri oculare, ameteli, cefalee intensa, rahialgii, varsaturi tip cerebral, tahicardie,
agitatie si durere la presionarea regiunii retro-mandibulare si occipitale), abcesul cerebral 15%
(hemicranie, febra, frison, ameteli, varsaturi si eventual tulburari de comportament), abcesul cerebelor
10% (tulburari de sincronizare si coordonare a miscarilor membrelor superioare de partea bolnava),
tromboflebita sinusului lateral 10% (cefalee, febra 40, frison), abcesul extradural 3% (hemicranie, febra,

iritatie meningiala, rar HTA intracraniana) si abcesul subdural 1% (varsaturi, bradicardie, staza papilara,
somnolenta, paralizii nn.cranieni).
10.Patologia urechii interne
-Patologia urechii interne este reprezentata de: B.Meniere, Labirintitele toxice, surditate brusc instalata si
otoscleroza.
-B.Meniere este o afectiune a urechii interne, de etiologie necunoscuta, caracterizata prin aparitia
periodica a distensiei labirintului membranos (in special a saculei) printr-o acumulare anormala a
endolimfei cu cresterea tensiunii acestea (hidrops endolimfatic), manifestata prin: hipoaxuzie neurosenzoriala, acufene si vertij.
-Labirintitele toxice sunt provocate de toxine endogene (nefrotici, cirotici, diabetici), dar mai frecvent
exogene (benzen, Pb, arsen, medicamente ototoxice-aminoglicozidice, chinina, aspirina) si se manifesta
prin acufene bilaterale, hipoacuzie neuro-senzoriala, vertij, tulburari de echilibru.
-Surditatea brusc instalata este de tip neuro-senzorial, etiologia fiind virala (labirintita virala, neuronita,
ganglionita), vasculara (hipoxia din spasm, tromboza, embolie, hemoragie sau CID) sau de alta natura
(rupturile membranelor urechii interne, fistule la nivelul ferestrelor, administrarea de diuretice, chirurgie
pe cord deschis).
Surditatile cronice are trei faze: primara (vasculara, congestiva), de resorbtie osoasa (otospongioza) si de
neoformatie (otoscleroza-osteropatie distrofica primitiva prin hiper- si metaplazia capsulei orice probabil
ereditara).
11.Tumorile urechii
-Tumorile urechii externe pot fi benigne (papiloame tegumentare, fibroame, condroame, angioame,
exostoze si osteoame de conduct; pot determina hipoacuzie prin obstructie) sau maligne (ale pavilionuluibazocelulare locale/spinocelulare metastazante, sau ale conductului auditiv extern-invadeaza osul si
otoree sero-pio-sangvinolenta).
-Tumorile urechii medii sunt: tumora glomusului de jugulara (tumora sistem APUD, benigne),
reticulozele (la nivelul osului temporal, sub forma benigna de granulom eozinofil sau sub forma maligna
de B.Abt-Leterer-Siwe), cancerul urechii medii (pe fondul unei otite medii cronice supurate, otalgie
atroce, otoree purulenta, paralizie facial si granulatie abundenta in casa timpanului) si neurinom de
acustic (Schwannom a n.acustico-vestibular, benign cu evolutie maligna prin comprimarea SNC).
II.Rinologie
1.Anatomie
-Nasul este segmentul superior a cailor aeriene si este situat in partea mediana a masivului facial mijlociu,
deasupra cavitatii bucale, are rol respirator si olfactiv Si este alcatuit din: piramida nazala, fosele nazale si
cavitatile anexe.
-Piramida nazala este portiunea exterioara a nasului, alcatuita din: schelet osos (jumatatea superioara a
nasului, alcatuita din oasele nazale si apofizele ascendente ale maxilarelor) si schelet cartilaginos
(jumatatea inferioara a nasului, alcatuit din cartilajele alare si triunghiulare).

-Fosele nazale sunt cavitatile nazale propriu-zise, situate intre baza craniului, orbite si cavitate bucala,
prezinta o parte anterioara-vestibulul nazal si fosele nazale, despartite intre ele de septul nazal.
-Fosele nazale au sase pereti: superior (os nazal, lama ciuruita a etmoidului si corpul sfenoidului), inferior
(bolta palatina), anterior (unirea peretelui intern cu cel extern), posterior (corpul sfenoidului si orificiile
coanale), intern (lama verticala a etmoidului, vomerul si septul nazal) si extern (etaj orbitar si etaj
maxilar).
-Fosele nazale sunt captusite de mucoasa: nazala sau pituitara (respirator pluristratificat cilindric ciliat) si
olfactiva (senzoriala, in zona superioara a foselor, acoperind perforatiile lamei ciuruite).
-Inervatia foselor nazale este: senzitiva (n.trigemen), vegetativa (sistem trigemino-simpatic) si senzoriala
(n.olfactiv).
-Sinusul maxilar este o cavitate sapata in osul maxilar, cu 5 pereti: anterior-jugular (prezinta fosa canina si
gaura suborbitara), superior-orbitar (parte a planseului orbitei), posterior-pterigomaxilar (separa sinusul
maxilar de fosa pterigomaxilara) si intern-medial (peretele lateral al fosei nazale).
-Sinusul frontal este o cavitate pneumatica in grosimea frontalului, de forma piramidala cu baza in jos si
are trei pereti: anterior-tegumentar, posterior-cranian si inferior-cranionazal.
-Labirintul etmoidal este alcatuit din 6-10 celule, se invecineaza superior cu fosa cerebrala anterioara
(infectii rinogene), laterak cu lamina papiraceea (care desparte celulele etmoidale de orbita) iar posterior
cu sinusul sfenoidal.
-Sinusul sfenoidal este situat in corpul sfenoidului la jonctiunea fosei cerebrale anterioare cu cea mijlocie.
2.Fiziologie
-Respiratia se efectueaza normal pe cale nazala, cu un debit de 7-70 l/min, mucoasa nazala indeplinind rol
de: purificare, incalzire si umidifiere a aerului.
-Functia olfactiva la om este tip microsmatica, este de 20.000 ori mai senzibil decat gustul si poate
percepe mirosuri: suave (flori, parfumuri), eterice (fructe), aromatice (camfor), arzatoare (tutunm cafea),
respingatoare (plosnita) si gretoase (excremente).
-Functia fonatorie reprezinta capacitatea de alcatuire a consoanelor cu rol in formarea timbrului vocal.
-Functia de aparare consta in fabricarea de anticorpi a mucoasei pituitare la agresiunea antigenelor.
3.Sd.Rinologice
-Sd.de ocluzie nazala se manifesta prin jena in respiratia nazala/respiratie bucala, hiposmie/anosmie si
rinolalie inchisa iar daca este indelungata se instaleaza faciesul adenoidian.
-Etiologia Sd.de obstructie nazala la copii este data de: malformatii congenitale nazale, rinite acute,
adenoidite acute, vegetatii adenoide, traumatisme nazale, rinite cronice, alergie nazala,
hemangioame/limfangioame nazale sau de fibrom nazo-faringian.
-Etiologia Sd.de obstructia nazala Este data de: deviatie de sept nazal, rinite acute/cronice,
alergie/polipoza nazala, sechele posttraumatice sau de tumori ale foselor/rinofaringelui.

-Sd.secretor (rinoree) poate fi: cerebro-spinala (posttraumatica), seroasa (rinite acute), mucoasa (rinita
cronica), mucopurulenta (rinita acuta netratata/cronica sau sinuzita cronica), sangvinolenta (traumatisme,
tumori) si crustoasa (rinita atrofica, ozena).
-Sd.senzitiv este caracterizata de durere in zona superficiala corespunzatoare sinusului afectat (de
traumatisme/infectii/tumori), hiperestezia mucoasei nazale in inspir sau hipoestezia (rinita atrofica).
-Sd.senzorial reprezinta perturbarea olfactiei de tip cantitativ (hiposmia/anosmia- din obstructia nazala
sau virozele care afecteaza epiteliul senzorial sau conducerea nervoasa si hiperosmia- rareori semn de
tumori medulo-suprarenale) sau calitativ (parosmia- la gravide, epilepsie, isterie; cacosmia- sinuzita
cronica sau rinita atrofica).
-Sd.vascular se manifesta la nivelul nasului prin: hiperemie (congestia mucoasei pituitare la frig sau
inflamatii), anemie (in rinite atrofice sau vasoconstrictoare locale) si epistaxis (rinofagie).
-Epistaxisul reprezinta o urgenta ORL, care poate fi: anterior (dim pata Kiesselbach, fara gravitate
deosebita deoarece vasul lezat este redus), posterior (din a.sfeno-palatina, mai rar) sau difuz (din multe
vase mici).
-Etiologia epistaxisului poate fi: juvenila (la nivelul petei vasculare prin fragilitate vasculara
constitutionala, disparand spontan dupa 30 ani), traumatismele nazale, corpii straini nazali, inflamatii,
perforatia trofica a septului nazal ulcer (Hajek), b.Rendu-Osler, tumori benigne/maligne fose
nazale/sinusurilor/cavumului, traumatisme si fracturi de rinobaza, fracturi ale masivului facial, iatrogene
(chirurgie) sau leziuni de grataj (autotrautism).
-Afectiunile generatoare de epistaxis sunt: hemopatice (purpura reumatoida, scorbut, b.Rendu-Osler,
maladia Willebrand, leucoza, administrare tiamfenicol, aminofenazona, citostatice, anticoagulante, alergii,
hemofilii, afibrinogenie, ciroza), endocrine, cardiovasculare (HTA, decompensare cardiaca, ATS,
valvulopatii) si nedeterminate (b.Rebattu si Bollot).
4.Malformatiile rinologice
-Malformatiile sferei rinologice sunt reprezentate de: malformatiei piramidei nazale (traumatice,
morfogenetice-vegetii adenoide, infectioase-lues/TBC/lepra si tumorale), malformatiile foselor nazale
(aplazia nazala, agenezia nazala unilaterala, schizorinia, proboscis lateralis, chisturi congenitale si atrezii)
si malformatiile sinusurilor paranazale (aplazii sinusale, anomalii de pneumatizare, compartimentari
sinusale si meningo-encefalocel frontonazal).
5.Traumatismele rino-sinusale
-Traumatismele rinosinusale pot fi inchise (traumatismul nu este penetrant iar scheletul osos nazal sau
sinusal ramane complet acoperit de tesuturi moi) sau deschise (scheletul mazosinusal este expus
exteriorului).
-Fracturile se clasifica din punct de vedere anatomo-patologic in: luxatii ale cartilajului septal, fracturile
inchise/deschise cu/fara deplasare, hematomul septal si traumatismele prin compresiune orbitala.
-Simptomatologia traumatismelor rino-sinusale este reprezentata de: epistaxis, edematierea partilor moi,
echimoze palpebrale si conjunctivale, enfizem subcutanat, deformarea piramidei nazale, crepitatii osoase,
mobilitate anormala a zonelor afectate, obstructie nazala si rinoree cerebro-spinala.

6.Patologia dermatologica a piramidei nazale si a vestibulului nazal

-Patologia dermatologica a nasului este reprezentata de: furuncul nazal (stafilococic, durerors-pulsatil,
febra, cefalee, stare generala alterala, tumefierea nasului), furunculita (pustula a foliculilor pilosi narinari,
stafilococica sau fungica), arsuri (grI/II), degeraturi, intertrigo (dermatoza eritemo-scuamoasa a septului
nazo-genian), eczema (dermo-epidermita imunogena), LED cronic, granulosis rubro nasi, acneea rozacee
(foliculite supurate) si erizipelul (dermatita acuta streptococica contagioasa).
7.Tumorile piramidei nazale
-Tumorile piramidei nazale pot fi benigne (papiloame, cheratoza senila-precanceroasa, fibrom, cheloid
nazal, angiom, chist dermoid si gliom) sau maligne (epitelioame, melanoame si sarcoame).
8.Rinitele
-Rinita acuta banala (guturaiul) are caracter epidemic, este datorata virusului corizei (rinovirul), cu
posibilitate de suprainfectare cu flora banala, afectiumea fiind favorizata de frig, umezeala, schimbari
bruste de temperatura, atmosfera poluata si scaderea rezistentei organismului si consta din 3 faze:
prodromala (subfebrilitate, torpoare, oboseala, lipsa poftei de mancrae, cefalee, durere generalizata),
catarala (secretie nazala seroasa, rinolalie, lacrimare, inrautatirea simptomatologiei) si mucoasa (secretie
nazala mucoasa si ameliorarea simptomatologiei).
-Rinitele acute ale nau-nascutului/sugarului sunt: rinita acuta banala (manifestare similara cu a
adultului+dificultatea adaptarii la respiratie bucala cu inghitirea secretiilor si dispepsie succesiva), rinita
puruneta citrina (stafilococica din ragade mamelonare/mastoidite ale mamei, rinoree mucopurulenta
galbuie sau chiar sangvinolenta), rinita acuta streptococica, rinita pneumococica, rinita gonococica
(specifica a nou-nascutului cu rinoree mucopurulenta verzuie abundenta si tumefactia buzei superioare),
rinita sifilitica (in sifilis congenital, initial pare banala, rinoreea apoasa devine
mucopurulenta/sangvinolenta fetida cu hepato-splenomegalie si sifilide cutanate/bucale) si rinita difterica.
-Rinitele acute specifice bolilor infectocontagioase sunt: rinita gripala, rujeolica, scarlatinoasa, a
meningitei cerebro-spinale, a tusei convulsive, poliomielitica si variolica.
-Rinitele cronice banale pot fi: catarale (obstructie nazala, rinoree mucoasa, rinolalie inchisa), hipertrofice
(obstructie nazala uni-/bilaterala sau in bascula) sau atrofice (simpla sau ozena).
-Rinitele cronice specifice sunt: scleromul (granulomatoza Klebsiella rhinoscleromatis, initial rinoree
mucoasa, ulterior mucopurulenta), TBC nazala (lupus nazal/tuberculom nazal), sifilisul nazal si lepra
nazala.
-Polipoza nazala este caracterizata de formatiuni edematiate ale mucoasei pituitare cauzate de inflamatii
(dar si in cadrul unor tumori nazale), adesea ca reactie tarzie a rinitelor alergice, simptomatologia fiind
data de obstructia foselor nazale cu anosmie secundata, secretii nazale de aspect diferit, catar rinofaringian, rinolalie inchisa, cefalee si respiratie nocturna zgomotoasa.
9.Tumorile foselor nazale
-Tumorile benigne ale foselor nazale sunt: papilomul (vestibul, potential malign), adenomul (sept si
cornete), fibrom (pe sept sau peretii laterali ai foselor), mixom, osteom si polip sangerand a septului
nazal.

-Tumorile maligne ale foselor nazale sunt: epitelioame, sarcoame, ADK, melanoame, estezio-neurinoame
(neuroepiteliomul olfactiv), osteo-sarcoame si condrosarcoame.
10.Sinuzitele
-Sinuzitele pot fi: rinopatice, odontogene, traumatice, alergo-infectioase, de staza (tumorale), metabolice
(uremici), hematogene, vacuum si pneumosinus dilatans.
-Simptomatologia sinuzitelor se manifesta prin durere (in functie de sinusurile afectate: maxilar, etmoidal,
frontal si sfenoidal).
11.Tumorile sinusurilor paranazale
-Tumorile benigne ale sinusurilor paranazale sunt: papiloame, angioame, condroame, fibroame, tumora cu
mieloplaxe si osteomul.
-Tumorile maligne ale sinusurilot paranazale sunt: de suprastructura (in etmoid), de mezostructura
(endosinuzal maxilar) sau de infrastructura (mucoasa gingivala).
III.Cavitatea Bucala
1.Anatomie clinica
-Cavitatea bucala este constituita de un schelet osos format din maxilare si mandibula si este impartita de
arcadele dentare in: vestibul bucal (exteriorul reliefului osteodentar) si cavitatea bucala propriu-zisa
(interiorul reliefului osteodentar).
-Buzele sunt doua pliuri (superioara si inferioara) musculo-membranoase mobile unite la extremitatile
laterale (comisurile bucale) si alcatuite din: portiune superficiala cutanata si portiune profunda mucoasa.
-Structura buzelor de la suprafata spre profunzime este reprezentata de: piele, tesut conjunctivo-grasos,
muschi (orbicular sau constrictor al buzelor, complexul de muschi pielosi faciali peribucali si
m.buccinator), strat submucos, strat mucos epitelial (pavimentos stratificat) si strat mucos glandular.
-Regiunea geniana reprezinta peretele lateral al cavitatii bucale (piele, tesut conjunctivo-grasos, muscular,
spatiu intermuscular cu canal Stenon, strat mucos si plan osos.
-Cavitatea bucala propriu-zisa este delimitata: superior de reg.palatina (palatul moale care se prelungeste
posterior cu lueta, anterolateral de partea linguala a arcadelor dentare si ramul ascendent al mandibulei iar
inferior de planseul bucal.
-Musculatura valului palatin este reprezentata de: ridicatorul valului si dilatator al orificiului tubar,
tensorul valului (deschide orificiul tubar), faringo-palatinul, palato-glosul, si m.uvulei, iar inervatia
acestora provine din nervii V, IX, X si XII.
-Limba este un organ musculo-membranos de forma ovoidala prelungita antero-posterior, cu doua fete,
doua margini, un varf si o radacina.
-Musculatura limbii este extrinseca (genio-glos, stilo-glos, hio-glos, palato-glos, faringo-glos si amigdaloglos) si intrinseca (linguali inferiori si superiori, m.transvers si m.vertical), inervatia motorie provine din

n.hipoglos, cea senzitiva din trigemen, lingual si gloso-faringian iar cea senzoriala din n.coada timpanului
(ram din facial, pt 2/3 ant) si n.glosofaringian (pt 1/3 posterioara).
2.Bolile cavitatii bucale
-Inflamatiile cavitatii bucale sunt: stomatita ulceroasa-senzatie de arsura endobucala sau eritematoasa
care se trateaza prin badijonari cu ac.cromic 5%, spalaturi bucale si tratarea focarelor dentare si gingivitostomatita herpetica (infectie cu V.herpex simplex, febra, senzatie de arsura, halena fetida, sialoree,
flictene, depozite alb-fibrinoase) care se trateaza prin badijonari cu ac.cromic, violet de gentiana sau
virusostatice (rodilemid).
3.Tumorile cavitatii bucale
-Tumorile benigne ale cavitatii bucale sunt: papilomul, adenomul sebaceu, cheilita, tiroida aberanta la
baza limbii, ranula, chistul dermoid in planseul bucal, chistul mucos al buzei/obrazului, chistul sebaceu,
fibromul, adenomul, lipomul, limfangiomul congenital, hemangiomul, tumori glomice, leiomiomul,
rabdomiomul, miomul mioblastic si schwanomul.
-Tumorile maligne ale cavitatii bucale sunt: cancerul de buza (initial vezicula, ulterior ulceratii acoperite
de crusta, se trateaza chirurgical+radioterapie), cancerul de limba (88% la barbati, de obicei carcinom
spinocelular, tratat prin glosectomie) si cancerul planseului bucal (ulceratii).
IV.Faringologie
1.Anatomie clinica
-Faringele este un conduct musculo-fibros, semicilindric care uneste fosele nazale cu laringele si cavitatea
bucala cu esofagul si este cuprins intre baza craniului si gura esofagului, avand raporturi posterior cu
coloana vertebrala, anterior cu fosele nazale (rinofaringe-orificiile trompelor Eustachio, amigdala
fatingiana Luschka), cavitatea bucala (orofaringe) si laringele (laringofaringele), iar posterior cu carotida,
jugulara interna, vagul ggl.limfatici, nn.gloso-faringian, spinal si hipoglos, simpaticul cervical, parotida,
jugulara externa si tiroida.
2.Fiziologia faringiana
-Functiile faringelui sunt: deglutitia faringiana (actul II al inghitirii, este un act reflex prin care faringele
isi inchide toate comunicarile mai putin cu esofagul prin ridicarea valului palatin, istmul buco-faringian se
inchide prin ridicarea bazei limbii iar alimentele sunt impinse in hipofaringe si sunt preluate de
peristaltismul esofagian), fonatorie, gustativa (amar), respiratorie (comunicare fose nazale-laringe prin
relaxarea faringelui) si aparare (amigdalele faringiana, tubare, palatine si linguale).
3.Sd.faringelui
-Sindroamele faringelui sunt: sd.disfagic faringian (imposibilitatea patrunderii bolului prin paralizie de
n.hipoglos, stagnarea bolului prin paralizia mm.constrictori, refluarea alimentelor pe nas/cavitatii bucale
si aspirarea alimentelor in laringe), sd.respirator faringian (disfunctie respiratorie in obstructia
rinofaringelui sau IRA in obstructia bucofaringelui), sd.fonator(rinolalia deschisa-transformarea vocalelor
in diftongi, rinolalia inchisa-voce nazonatasi vocea guturala), sd.senzitiv si sd.senzorial (agueziapierderea gustului, hiperguezia si paraguezia).
4.Malformatiile faringelui

-Malformatiile faringelui sunt: de rino-faringe (atrezie cu imperforatie choanala), de buco-faringe

(insuficienta velo-palatina, lueta bifida, veloschizis/palatoschizis, palatoveloschizis) sau de laringofaringe (diverticuli ai sinusurilor piriforme, chisturi juxtaesofagiene, tiroida ectopica, fistule congenitale).
5.Anginele
-Anginele sunt inflamatii acute ale faringelui interesand si foliculi limfatici izolati sau structurile inelului
Waldeyer si pot fi: rosii (virale-oreion, rujeola, polio, gripa), eritemo-pultacee (S.-hemolitic, stafilococ,
K.pneumoniae, S.pneumoniae), cu false membrane (difterica), ulceroase (herpetica, aftoasa, zosteriana),
ulcero-necrotice (cu germeni banali, fuzo-spirilara, scorbutica, gangrenoasa) si hematologice
(mononucleoza infectioaza, granulocitara, leucemica).
6.Tumorile faringelui
-Tumorile benigne ale faringelui sunt: fibromul nazo-fatingian, polipul choanal, papiloamele faringelui si
hemangioamele.
-Tumorile maligne ale faringelui sunt: ale rino-faringelui (epitelioame sau sarcoame), ale orofaringelui
(epitelioame, sarcoame, cancerul valului palatin si sarcomul Kaposi).
-Tumorile maligne ale hipofaringelui sunt carcinoame in special in sinusul piriform.
V.Laringologie
1.Anatomie clinica
-Laringele este un organ tubar mobil (se ridica in expir si coboara in inspir) dispus in regiunea cervicala
anterioara care comunica superior cu laringo-faringe si inferior cu traheea, corespunzand superior cu
cartilajul tiroid si inferior cu cartilajul cricoid.
-Laringele este alcatuit din: cartilaje (impare fiind cartilajele tiroid, cricoid si epiglota, iar pare cartilajele
aritenoide, corniculate Santorini, cuneiforme Wrisberg si cele sesamoide), muschi (extrinseci fiind
muschii sterno-hioidian, tiro-hioidian si constrictor inferior al faringelui, iar cei intrinseci fiind muschii
tensori ai corzilor-cricotiroidieni, dilatatori ai glotei-cricoaritenoidieni posteriori, etc) si mucoasa
(respiratorie cilindrica ciliata).
-Cavitatea laringiana este impartita de corzile vocale in 3 etaje: Supraglotic (coroana laringiana, benzi
ventriculare si ventriculii Morgagni), glotic (glota membranoasa vocala-anterior si glota cartilaginoasa
respiratorie-posterior) si subglotic (format din fata inferioara a corzilor vocale si cartilajul cricoid).
-Inervatia senzitiva a laringelui provine din n.laringian superior (ram al vagului) iar cea motorie din nervii
recurenti (laringei inferiori) pt muschii intrinseci.
2.Fiziologia laringelui
-Laringele are 3 functii importante: respiratorie (prin deschiderea glotei), sfincteriana-de protectie a cailor
aeriene inferioare (inchiderea vestibulului laringian si ascensionarea laringelui in timp ce epiglota astupa
vestibulul laringian, eventual reflexul de tuse) si fonatorie.
3.Sindroame laringiene

-Dispneea laringiana este un sindrom major caracterizat de semne majore (bradipnee inspiratorie,
coborarea laringelui in inspir si tiraj suprasternal si supraclavicular) si de semne minore (cornaj-stridor,
tiraj inter-/subcostal, disfonie, cap in extensie, staza venelor cervico-faciale, pulsul pulsul paradoxal al lui
Kussmaull si apneea auscultatorie).
-Tratamentul dispneei laringiene consta in: indepartarea cauzei (pe cat posibil), oxigenoterapie, sedative
care sa nu deprime centrul respirator, intubatie oro- sau nazotraheala si eventual traheostomie.
4.Malformatiile laringelui
-Malformatiile Laringelui pot fi congenitale (membrana congenitala, coroana laringiana redusa, atrezie
laringiana, stenoza congenitala subglotica, fistula laringo-traheo-esofagiana, absenta corzilor vocale,
absenta epiglotei, laringoptoza, laringomalacia, sd.tipatului de pisica, paralizia corzilor vocale, chistul
laringian congenital si hemangiomul subglotic) sau dobandite (laringocelul Morgagni-hernierea mucoasei
laringiene din ventriculul Morgagni si stenozele laringelui).
5.Laringitele
-Laringitele acute pot fi: nespecifice (banala, edematoasa subglotica a copilului, striduloasa si laringotraheo-bronsita sufocanta) sau specifice (gripala, din varicela, difterica, din febra tifoida, din scarlatina,
rujeolica si zosteriana).
-Laringitele cronice de asemenea pot fi nespecifice (banala, pseudo-mixomatoaa, eversiune ventriculara,
pahidermia laringiana, keratoza laringiana, leucoplazia laringiana, ulcer de contact, granulom laringian
post-intubational si nodulii vocali) sau specifice (TBC laringiana, sifilisul laringian, scleromul laringian si
lepra laringiana).
-Laringitele micotice sunt: actinomicoza laringiana, blastomicoza, histoplasmoza si candidoza.
6.Tumorile laringiene
-Tumorile laringelui sunt: benigne (papilomul laringian si papilomul laringian) si maligne (de etaj
supraglotic, glotic si subglotic).