http://www.academia.

edu/7004694/Scoala_Postliceala_FE1gg

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA BOLNAVILOR CU

AFECTIUNI CARDIOVASCULARE
Asistenta medicala detine o pozitie foarte importanta in ingrijirea acestor
categorii de bolnavi. Justificarea rolului ei rezida in caracterul unor boli
cardiovasculare (insuficienta cardiaca, hipertensiune arteriala, infarct
miocardic etc), care reclama o spitalizare indelungata, deci o supraveghere
continua.
Pe aceeasi linie se situeaza si frecventa accidentelor din bolile cardiovasculare
(sincope, colaps vascular, stop cardiac), ca si a complicatiilor. In sfarsit, daca
retinem, faptul ca multe boli cardiovasculare reprezinta urgente medicale, tulburari
de ritm, cardiopatii ischemice, puseuri de hipertensiune, edem pulmnar etc), se
poate intelege mai bine rolul sau. Dar pentru a-si indeplini menirea, nu trebuie sa
se multumeasca sa cunoasca si sa aplice, chiar perfect, diferitele tehnici de ingrijire
a bolnavului, ci trebuie sa cunoasca notiuni teoretice, care sa-i permita depistarea
unui semn precoce, interpretarea acestuia si, daca este nevoie, chiar interventia in
situatiile in care viata bolnavului depinde de cunostintele sale.
Asistenta medicala este obligata sa noteze toate datele referitoare la puls, urina,
T.A., edeme, dieta, medicatie etc. Ea trebuie sa asigure repausul fizic si psihic al
bolnavului, care, aproape in toate aceste categorii de afectiuni, este indispensabil.
Nu trebuie insa sa uite dezavantajele repausului indelungat la pat, fapt pentru care
este necesar sa se recomande alegerea pozitiei sezande sau semisezande.
Adeseori, acesti bolnavi sunt incapabili sa se ocupe singuri de dansii. Iata de ce
asistenta medicala este datoare sa le asigure si sa urmareasca pozitia corecta in pat,
schimbarea lenjeriei, transportul, efectuarea zilnica a masajului gambelor si
picioarelor, pentru prevenirea trombozelor. Toaleta zilnica a bolnavilor ii revine, de
asemenea, ei. Nu trebuie sa uite ca unui bolnav cu insuficienta cardiaca avansata ii
este interzis efortul de toaleta zilnica. La fel de important este si repausul psihic.
Vizitatorii numerosi, discutiile cu voce tare, chemarile la telefon, ca si
neintelegerile familiale sau profesionale sunt tot atatea cauze care pot frana
evolutia favorabila.

In bolile cardiovasculare dieta reprezinta adesea un factor esential. Regimul fara

lichide, hiposodat, uneori hipoazotat poate fi adeseori mai util intr-o hipertensiune
sau o insuficienta cardiaca decat multe medicamente.
Asigurarea tranzitului intestinal este capitala pentru acesti bolnavi, asistenta
medicala trebuie sa stie ca eforturile mari de defecatie pot fi fatale intr-un infarct
miocardic. Ea trebuie sa cunoasca indicatiile si contraindicatiile unor medicamente
(digitala, chinidina etc). in sfarsit, trebuie sa cunoasca si primele ingrijiri care
urmeaza sa fie acordate in unele urgente cardiovasculare. Sa cunoasca semnele
socului compensat si masurile de profilaxie, pentru a impiedica intrarea in stadiul
decompensat. Sa cunoasca primele ingrijiri care trebuie acordate intr-o lipotimie
sau sincopa, masurile de reanimare necesare (respiratia "gura-la-gura" sau "gurala-nas" etc).
Capitolul III ngrijirea bolnavului cu infarct miocardic
3.1. ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL N NGRIJIREA BOLNAVILOR CU
AFECIUNI CARDIOVASCULARE
Asistentul medical deine o poziie foarte important n ngrijirea
acestor c a t e g o r i i d e b o l n a v i . J u s t i f i c a r e a r o l u l u i s u r e z i d
n c a r a c t e r u l u n o r b o l i cardiovasculare (insuficiena cardiac,
hipertensiunea arterial, infarct
miocardic,e t c . ) , c a r e r e c l a m o s p i t a l i z a r e n d e l u n g a t , d e c i o
s u p r a v e g h e r e c o n t i n u . Pe aceea linie se situeaz i frecven
a c c i d e n t e l o r d i n b o l i l e c a r d i o v a s c u l a r e (sincope, colaps
vascular, stop cardiac), ca i a complicaiilor. n sfrit , dacreinem
faptul c multe boli cardiovasculare reprezint urgene medicale (tulburrid e
r i t m, c a r di o p a t i i i n s c h e mi c e , p u s e u r i d e h i p er t e n s i u n e , e d e m
p u l m o n a r ) , s e poate nelege mai bine rolul su. Dar pentru a-i ndeplini
menirea , nu trebuie sse mulumeasc s cunoasc i s aplice, chiar perfect,
diferitele tehnici de ngrijirea bolnavului, ci trebuie s cunoasc noiuni
teoretice, care s-i permit depireaunui semn precoce, interpretarea
acestuia i dac este nevoi, chiar intervenia nsituaiile n care viaa
bolnavului depinde de cunotinele sale. Asistentul medicaleste obligat s noteze
toate datele referitoare la puls, T.A. ,urin, edeme, diet,m e d i c a me n t e .
El trebuie s asigure repausul fizic i psihic al bolnavului,
c a r e , aproape n toate aceste categorii de afeciuni, este indispensabil. Nu trebuie
ns suite dezavantajele repausului ndelungat la pat, fapt pentru
care este necesar s serecomande alegerea poziiei eznde

sau semieznde. Adeseori , aceti bolnavisunt incapabili s se ocupe

singuri de dnii. Iat de ce asistentul medical estedator s le asigure i
s urmreasc poziia corect n pat, schimbarea
lenjeriei,t r a n s p o e r t u l , e f e c t u a r e a z i l n i c a m a s a j u l u i g a m b e l o
r i p i c i o a r e l o r , p e n t r u prevenirea trombozelor.Toaleta zilnic a bolnavilor
i revine, de asemenea, lui. Nu trebuie s uite cu n u i b o l n a v c u i n s u f i c i e n
c a r d i a c a v a n s a t i e s t e i n t e r z i s e f o r t u l d e t o a l e t zilnic. La fel de
important este i repausul psihic. Vizitatorii numeroi, discuiilecu voce tare,
chemrile la telefon, ca i nenelegerile familiale sau profesionale
43
3. NGRIJIREA PACIENTULUI CU AFECIUNI ALE APARATULUI
CARDIOVASCULAR
Introducere
Aparatul cardiovascular este format din:
- inim,
- vase sanguine: artere, vene, capilare, sistem limfatic.
Rolul aparatului cardiovascular
- transport snge, substane nutritive la esuturi i organe;
- transport produse de metabolism de la esuturi i organe ctre organele de
excreie.
Educaia pacientului legat de prevenirea bolilor cardiace
Cunoaterea factorilor de risc cardiovascular
- hipertesiunea arterial,
- diabetul zaharat,
- obezitatea,
- fumatul,
- dislipidemia,

- stresul psihic.
Msuri de prevenie:
- alimentaie echilibrat: fr exces de sare i grsimi,
- combaterea obezitii,
- regim de via echilibrat: exerciii fizice uoare zilnic, plimbri n aer liber,
- suprimarea fumatului,
- evitarea stresului psihic,
- control periodic al tensiunii arteriale,
- control periodic al persoanelor cu risc crescut pentru diabet zaharat i
dislipidemie.47
3.1. Evaluarea morfo-funcional a pacientului cardiac
Examen fizic
Inspecia:
- poziia pacientului (ortopnee n insuficiena cardiac),
- culoarea tegumentelor: paloare, cianoz,
- edeme ale membrelor inferioare n insuficiena cardiac.
Pentru vasele periferice:
- inspecia membrelor inferioare: culoare tegument, absena pilozitii, tulburri
trofice.
Palparea:
- absena pulsului, temperatura tegumentelor.
Investigaii paraclinice
Radiologice:

- radiografie toracic,
- radioscopie toracic,
- tomografie computerizat,
- RMN,
- aortografie, coronarografie.
Explorri funcionale
Pentru cord:
- electrocardiograma de repaus i de efort,
- examen ecocardiografic; test Holter.
Pentru vase:
- msurarea tensiunii arteriale;
- oscilometria;
- msurarea presiunii venoase centrale;
- ecoDoppler vascular pulsatil.
Examinri de laborator:
- VSH, ASLO, lipide, colesterol, timp Howell, INR,
- glicemie, uree, creatinin, ionogram seric,
- hemocultur.
Semne i simptome ale pacientului cardiac la internare sau pe perioada spitalizrii
Durerea precordial n caz de:
- angin pectoral,
- infarct miocardic,
- pericardite,

- anevrism disecant de aort.

Dispneea de cauz cardiac:
- semnific insuficiena ventricular stng,
- apare dup efort, apoi i n repaus,
- se accentueaz uneori noaptea (astmul cardiac),
- poate fi nsoit de tuse, nelinite.
Palpitaiile:
- apar n aritmiile cardiace,48
- pot fi determinate de stri emoionale, efort, abuz de cafea.
Edemele:
- apar mai ales la membrele inferioare ca semne ale insuficienei cardiace.
Manifestri extracardiace:
- tuse, de obicei seac,
- balonri, greuri,
- astenie,
- nicturie.
3.2. ngrijirea pacientului cu infarct miocardic acut
Definiie: infarctul miocardic acut (IMA) se caracterizeaz prin necroz
miocardic, determinat
de o obstrucie coronarian prin tromboz (ocluzia acut a unei ramuri a arterelor
coronare).
Date de anamnez:
- circumstane de apariie: efort fizic, dup mese copioase;

- factori de risc predispozani: HTA, hipercolesterolemie, obezitate, stres,

sedentarism, diabet zaharat.
Tablou clinic:
- durere anginoas tipic, care nu cedeaz la nitroglicerin sau atipic (n
epigastru).
Examenul pacientului:
- durerea se nsoete de anxietate,
- dispnee,
- transpiraii,
- paloare,
- TA poate scdea, se poate ajunge la colaps,
- puls aritmic,
- extremiti reci.
Atitudinea de urgen:
Asistenta mpreun cu medicul urmresc realizarea obiectivelor:
- combaterea durerii, a anxietii,
- diagnostic precoce,
- prevenirea complicaiilor imediate i tardive.
Atitudinea n faza de prespital:
- transport cu salvarea,
- pacientul nsoit de medic + asistent,
- pacientul va fi dus cu targa sau cruciorul de la salvare pn la spital.
n spital:

- se continu msurile de prim-ajutor,

- oxigenoterapie,
- montarea unei perfuzii,
- monitorizarea funciilor vitale.
Asistenta:
- monteaz electrozii i nregistreaz traseul ECG,
pregtete la nevoie defibrilatorul,
recolteaz de urgen snge pentru examene biologice: leucocite, timp Quick,
VSH,
creatinfosfokinaza-MB, GOT, glicemie.
Msuri terapeutice:
- combaterea durerii: mialgin;
- limitarea necrozei miocardice: perfuzie cu nitroglicerin, -blocante (metoprolol);
- dezobstrucie farmacologic: streptokinaz sau tratament anti-coagulant (heparin
i.v.) la
indicaia medicului, dup caz;
- sedarea pacientului: diazepam.
Sarcini speciale ale asistentei:
- s asigure bolnavului maximum de confort fizic i psihic (alimentaie pasiv la
pat,
igien pentru tegumente i mucoase, servire la pat cu plosc i urinar);
- s grupeze la maxim interveniile;
- s mobilizeze la minim pacientul;
- s urmreasc atent funciile vitale: puls, respiraie, TA, diurez, temperatur;

- la indicaia medicului, va mobiliza progresiv pacientul;

- va asigura o alimentaie echilibrat;
- n faza acut, va limita vizitele aparintorilor.
3.3. ngrijirea bolnavilor cu insuficien cardiac
Definiie
Insuficiena cardiac reprezint o incapacitate a inimii de a asigura un debit
corespunztor
nevoilor de oxigen ale esuturilor n repaus i la efort.
ngrijirea special a pacienilor cu insuficien cardiac are ca scop:
- reducerea nevoilor energetice ale organismului,
- mrirea forei de contracie a inimii.
Problemele bolnavului, semne fizice:
- dispnee de efort, apoi n repaus,
- cianoz, tegumentele fiind reci la extremiti,
- edeme ale membrelor,
- nicturie,
- balonri,
- tuse.
Explorri paraclinice:
Asistenta va recolta snge pentru dozarea:
- creatininei,
- glicemie,
- profil lipidic,

- ionogram.
Pacientul va fi nsoit pentru efectuarea:
- radiografiei de torace,
- ECG,
- ecocardiografie.
Sarcinile asistentei: plan de ngrijire
Asigurarea repausului fizic:
saloane cu ambian plcut,
- pat cu utilaj de rabatare ortopnee,
- odihn ziua n fotoliu.
Asigurarea repausului psihic: ncurajarea pacientului, limitarea vizitelor,
promptitudine la
solicitri.
Asigurarea igienei personale:
- se face toaleta la pat;
- se fac frecii cu alcool diluat pentru mbuntirea circulaiei periferice;
- pielea se va menine uscat;
- zilnic se va schimba lenjeria de corp.
Prevenirea trombozelor:
- se vor masa membrele inferioare zilnic;
- prile edemaiate se vor ine ridicate.
Urmrirea funciilor vitale i vegetative:
- pe lng parametrii vitali, se ve ine evidena exact a lichidelor consumate i

eliminate;
- se urmrete zilnic greutatea pacientului;
- se combate constipaia.
Dieta va fi:
- hiposodat,
- n unele cazuri, hipocaloric,
- lichidele ngerate: 1,5-2 l n 24 ore,
- 4-5 mese/zi, ultima cu 3 ore nainte de culcare.
Administrarea medicamentelor
- cardiotonicele se dau doar la indicaia medicului (digoxin comprimate, sau fiole
administrate i.v.);
- diureticele se administreaz oral sau i.v. dup caz n urgene; se administreaz
ca
tratament de ntreinere dimineaa.
Educaia sanitar a pacientului vizeaz respectarea:
- dietei,
- repausului,
- schemei terapeutice,
- prevenirea infeciilor respiratorii.
SISTEMUL CARDIOVASCULAR
Sistemul cardiovascular este alcatuit din inima si reteaua de vase
sanguine. Compusa aproape n ntregime din tesut muscular, inima este
responsabila pentru pomparea sngelui n organism. Sngele nu numai ca
transporta substante nutritive, oxigenul si dioxidul de carbon de la o parte a

corpului la alta, ci actioneaza, de asemenea, ca un mijloc de comunica

21321g615v 55;ie prin transmiterea mesajelor chimice hormonale de la
glandele endocrine la organe si tesuturi.
1. Sngele:
Sngele este esetial pentru functiile organismului. El este pompat de catre
inima n reteaua interna de artere si vene nca dinaintea nasterii si pna la
moarte, furniznd oxigen, hrana si alte substante esentiale pentru tesuturi si,
la ntoarcere, extragnd dioxidul de carbon si alti produsi de degradare care
ar putea deveni toxici pentru sistem. Sngele ajuta, de asemenea, la
distrugerea microorganismelor patogene si, datorita capacitatii de coagulare,
joaca un rol important n mecanismele naturale de aparare ale organismului.
Sngele nu este doar un lichid. Vscozitatea sa proverbiala se datoreaza
prezentei milioanelor de celule ale caror activitati l fac sa fie un tesut al
organismului, la fel ca oasele sau muschii. Este constituit dintr-un lichid
incolor n care plutesc globule rosii (cunoscute si ca eritrocite), globule albe
sau leucocite si celule foarte mici numite plachete.
Ca majoritatea organismului plasma consista, n principal, din apa. Fiind
un lichid, ea poate difuza prin peretii vaselor sanguine mici, cum ar fi
capilarele. Este astfel n directa legatura cu lichidul extracelular - lichidul
prezent n spatiile dintre celulele corpului. Aceasta nseamna ca mineralele si
alte substante pot fi transportate de la celula la celula n tot organismul, prin
plasma.
a. Plasma:
Plasme reprezinta un vehicul pentru transportul substantelor energetice
importante, cum sunt glucoza si grasimile. Alte substante transportate de
plasma includ fierul, care este esential pentru sinteza hemoglobinei ce
transporta oxigenul si a unui numar de hormoni importanti, cum ar fi cei
tiroidieni. n consecinta, plasma reprezinta o solitie apoasa de minerale,
substante nutritive si mici cantitati de componente esentiale, cum ar fi
hormonii, plus un alt component esential - o proteina care reprezinta un
element major.
Fiecare litru de plasma contine aproximativ 75g de proteine. Acestea se
mpart n doua tipuri principale: albumina si globulinele. Albumina este
sintetizata n ficat. Fiind, pe de o parte, o sursa nutritiva pentru tesuturi, ea

asigura, de asemenea, si presiunea osmotica, care mentine partea fluida a

sngelui n interiorul vaselor sanguine si opreste iesirea lui catre tesuturi si
apoi catre celule. Albumina ar putea fi considerata ca un fel de burete
circulant, care mentine volumul necesar de apa n fluxul sanguin.
b. Plachetele:
Plachetele sunt cele mai mici celule din organism. Un mililitru de snge
contine aproximativ 250 milioane plachete si fiecare are aproximativtrei
microni ( un micron reprezinta a mia parte dintr-un milimetru). Plachetele au
o singura functie de baza: formarea cheagului sanguin cnd hemoragia
trebuie stopata.
Capacitatea sngelui de a se coagula, prevenind astfel o hemoragie fatala
n cazul unei leziuni severe a unui vas sanguin, provine din actiunea
combinata a plachetelor si a unui numar de 12 substante chimice, denumite
factori de coagulare, ntre care un rol important l are protrombina. Acestia se
afla n plasma. Defectele procesului de coagulare sunt de doua tipuri imposibilitatea formarii cheagului si tromboza, n care cheagurile se formeaza
intravascular.
c. Globulele rosii:
Globulele rosii actioneaza ca transportori ai oxigenului de la plamni la
tesuturi. Dupa ce elibereaza oxigenul, ele preiau dioxidul de carbon, un
produs de degradare al metabolismului celular, si l transporta napoi la
plamni, unde este eliminat prin expiratie. Ele sunt capabile sa faca acest
lucru deoarece contin milioane de molecule de hemoglobina.
n plamni, oxigenul se combina foarte rapid cu hemoglobina, dnd
globulelor culoarea rosie aprinsa, de unde deriva numele lor. Acest snge
oxigenat ajunge la tesuturi, fiind transportat de artere. Cu ajutorul enzimelor
din globulele rosii, dioxidul de carbon si apa, care este un alt produs rezidual
al activitatii celulare, sunt preluate de globule si tranportate napoi la
plamni, prin vene.
Producerea globulelor rosii ncepe din primele saptamni dupa conceptie
si, n primele trei luni, se desfasoara la nivelul ficatului. Numai dupa 6 luni de
dezvoltare fetala, productia este transferata catre maduva osoasa, unde
continua pentru tot restul vietii.

Dezvoltarea globulelor rosii ncepe de la celulele cu forma neregulata,

relativ retunda, denumite entroblasti, cu nuclei mari. Aceste celule trec prin
diviziuni succesive, n timpul carora nucleul devine progresiv mai mic si, n
final, este pierdut definitiv. Pentru producerea celulelor rosii, organismul are
nevoie de fier, bitamina B12, acid folic si proteine.
n circulatia sanguina, globulele rosii sunt supuse unei uzuri enorme,
necesitnd astfel o rennoire constanta. Organismul are o capacitate
remarcabila de a controla numarul globulelor rosii din circulatie n functie de
necesitati. Daca o cantitate mare de snge este pierduta, daca portiuni ale
maduvei osoase sunt distruse sau daca aportul de oxigen la tesuturi este scazut
prin insuficienta cardiaca sau deoarece o persoana se gaseste la mare
altitudine, maduva osoasa reactioneaza prin cresterea productiei de celule
rosii, deoarece organismul are nevoie de o cantitate suplimentara de oxigen.
d. Globulele albe:
Globulele albe din snge, leucocitele, au dimensiuni mari si sunt diferite
de cele rosii. Spre deosebire de globulele rosii, cele albe nu au toate acelasi
aspect si sunt capabile de miscare. Ele sunt implicate n apararea
organismului mpotriva bolilor si sunt clasificate n trei grupe principale:
polimorfonucleare, limfocite si monocite.
Polimorfonuclearele, care reprezinta 50-75% din globulele albe, sunt
subdivizate n trei tipuri. Cele mai numeroase sunt cele denumite neutrofile.
Cnd organismul este afectat de o boala produsa de bacterii, acestea intra
n actiune. Atrase de produsii chimici eliberati de bacterii, ele se deplaseaza
pna la locul infectiei si ncep sa nglobeze bacteriile. Pe masura desfasurarii
acestui proces, granulele din interiorul neutrofilelor ncep sa produca
substante chimice ce distrug bacteriile capturate.
Al doilea tip de polimorfonucleare este cunoscut ca eozinofil, deoarece
granulele lor devin roz prin colorare cu eozina. Reprezentnd doar 1-4% din
globulele albe, eozinofilele combat agresiunea bacteriana, dar au si un rol
vital. Atunci cnd orice proteina straina sau antigen patrund n snge, are loc
producerea anticorpilor care se combina cu antigenul si le neutralizeaza
efectul. n acelasi timp, se elibereaza compusul chimic histamina.
Al treilea tip de polimorfonucleare sunt bazofilele. Ele reprezinta mai
putin de 1% din toate globulele albe, dar sunt esentiale pentru viata, deoarece

granulatiile lor produc si elibereaza heparina, care are functia de a mpiedica

coagularea intravasculara a sngelui.
e. Limfocitele:
Limfocitele reprezinta 25% din globulele labe, avnd nuclei densi, sferici.
Limfocitele joaca un rol vital, asigurnd organismului imunitatea naturala
fata de boli. Ele realizeaza acest lucru prin producerea de antitoxine ce
contracareaza efectele nocive potentiale ale unor toxine puternice (otravuri)
sau compusi chimici produsi de unele bacterii. Cealalta functie esentiala a
limfocitelor este producerea anticorpilor si a substantelor chimice care previn
distrugerea celuleor organismului ca urmare a unei invazii bacteriene. Un alt
tip de globule albe sunt monocitele, care reprezinta pna la 8%. Ele contin
nuclei mari si nglobeaza bacteriile, eliminnd detritusurile celulare rezultate
n urma agresiunii bacteriene.
Activitatea polimorfonuclearelor si a monocitelor declasate de afectiunile
bacteriene este denumita raspuns inflamator - inflamatia reprezentnd
raspunsul organismului fata de o leziune la nivel local. Activitatea limfocitelor
legata de invazia microbiana si de late substante este denumita raspuns imun.
2. Inima:
Inima etse un organ muscular cavitar de dimensiuni mari, situat n
regiunea mediana a toracelui. Desi de obicei este considerata ca fiind situata
n partea stnga a corpului, ea trece linia ,ediana spre dreapta, cea mai mare
parte ramnnd, totusi, n stnga. Are o greutate de aproximativ 340 g la
barbati si ceva mai putin la femei.
Marginea dreapta a inimii se gaseste, mai mult sau mai putin, n spatele
marginii drepte a sternului. Proiectia la suprafata a inimii de partea stnga a
sternului are aproximativ forma unui triunghi cu vrful rotunjit, acesta fiind
imediat sub mamelonul stng. Pulsatia sa poate fi palpata la fiecare bataie a
inimii. Aceasta poarta numele de soc apexian.
Functia inimii este de a pompa sngele n doua circulatii separate. n
primul rnd, pompeaza sngele catre artere prin aorta, principala artera a
organismului.

Sngele ajunge la organe si tesuturi, furnizndu-le oxigen si substante

nutritive. Dupa aceea, sngele se rentoarce la inima prin vene, oxigenul din el
fiind complet absorbit.
Inima pompeaza sngele n al doilea circuit, de aceasta data catre
plamni, pentru a nlocui oxigenul. Dupa aceea, sngele ncarcat cu oxigen
este retrimis catre inima.
Inima are patru camere principale, care asigura functia de pompa.
Fiecare dintre ele are pereti musculari care se contracta pentru a asigura
circulatia sngelui. Grosimea peretilor musculari depinde de sarcina pe care
fiecare camera o are de ndeplinit. Ventriculul stng are cei mai grosi pereti,
ntruct pompeaza cea mai mare cantitate de snge.
Camerele inimii sunt aranjate n perechi, fiecare avnd un atriu cu perete
subtire, ce primeste sngele de la vene. Fiecare atriu pompeaza sngele printro valva n ventricul, ce are peretii mai grosi, care, la rndul lui, l pompeaza
ntr-o artera principala. Cele doua atrii se gasesc n spatele si deasupra celor
doua ventricule. Amndoua atriile si amndoua ventriculele sunt alaturate.
Portiunile din perete pe care le separa sunt denumite septuri: interatrial si
interventricular.
Mecanismul de functionare:
Sngele revine la inima de la plamni prin venele pulmonare, aducnd o
noua cantitate de oxigen. Patrunde n atriul stng, care se contracta si mpinge
sngele, printr-o valva denumita valva mitrala, n ventriculul stng. Dupa
aceea, ventriculul stng se contracta si, n acest timp, valva mitrala se nchide,
astfel nct sngele poate trece numai catre aorta prin valvele aortice deschise.
Sngele ajunge la tesuturi, unde elibereaza oxigen. Sngele se rentoarce
la inima din jumatatea inferioara a corpului prin vena cava inferioara, iar din
jumatatea superioara a corpului prin vena cava superioara. Patrunde n atriul
drept, acesta se contracta si sngele trece n ventriculul drept prin valva
tricuspida.
Contractia ventriculului drept expulzeaza sngele n artera
pulmonara prin valvele pulmonare, pentru un nou ciclu. Acest proces este
repetat de 50-60 de ori n fiecare minut.
Valvele:

Ca multe sisteme de pompare, functia normala a inimii depinde de

o serie de valve. n partea dreapta a inimii exista valvele pulmonare si
tricuspida, la cea stnga se afla valvele aortice si mitrala. Cele patru valve se
deschid si se nchid automat pentru a primi si descarca sngele de la si catre
camere, astfel nct el poate curge doar ntr-o singura directie.
Valvele pulmonara si aortica au o structura similara. Ele au trei cuspide
sau foite alcatuite din tesut fibros dens, dar subtire. Valvele mitrala si
tricuspida sunt mai complicate, desi si structura lor este asemanatoare. Valva
mitrala are doua foite (cuspide); valva tricuspida are trei foite.
Valvele sunt prevazute cu un inel situat ntre atriu si ventricul. Bazele
foitelor se ataseaza de inel, n timp ce marginile libere vin n contact si asigura
nchiderea comunicarii ntre ventricule si atrii.
Aceste margini libere sunt legate de o serie de corzi fine, denumite
cordaje tendinoase, care se prind de peretele ventricular si mpiedica
prolabarea valvelor n atrii.
Ritmul cardiac:
Cu fiecare bataie a inimii, cele doua atrii se contracta mpreuna si ncarca
ventriculii cu snge. Dupa aceea are loc contractia ventriculelor.
Sincronizarea acestor contractii este dependenta de un sistem electric de
control este nodul sinoatrial, din atriul drept. De aici, impulsurile sunt
conduse la cele doua atrii, determinnd contractia acestora. Exista si un alt
nod, atrio-ventricular, situat n jonctiunea dintre atrii si ventriculi. Acesta
ntrzie impulsul de contractie, dupa care l conduce printr-un fascicul de
fibre denumit fasciculul His. Dupa ce a fost condus prin fascicul, impulsul se
raspndeste prin ventriculi, determinnd contractia acestora imediat dupa
cea a celor doua atrii.
3. Vasele sanguine:
Arterele si venele sunt cele doua tipuri de vase sanguine mari din
organism. Arterele transporta sngele de la inima la tesuturi, n timp ce venele
transporta sngele pe drumul de ntoarcere.
Principala cavitate a inimii, ventriculul stng, expulzeaza sngele n
principala artera din organism - aorta. Primele ramuri ale aortei se desprind

din ea imediat ce paraseste inima. Ele sunt arterele coronare, ce asigura

aportul de snge la inima.
Aproape imediat dupa desprinderea din aorta, artera coronara stnga da
nastere la doua ramuri. De acea, de fapt, exista trei artere coronare: cea
dreapta si cele doua ramuri ale arterei coronare stngi. Traiectul lor acopera
aproape toata suprafata inimii, asigurnd aportul de snge la fiecare zona.
Restul arterelor transporta sngele la toate celelalte parti ale organismului,
dnd nastere, mai nti, unor ramuri denumite arteriole si, n final,
capilarelor.
Ventriculul stng produce o presiune considerabila pentru a mpinge
sngele prin reteaua arteriala. Presiunea pe care o atinge mansonul
tensiometrului folosit la masurarea presiunii arteriale este aceeasi cu
presiunea maxima aparuta n ventriculul stng la fiecare bataie a inimii.
Structura arterelor:
Deoarece arterele sunt supuse acestei presiuni cu fiecare contractie a
inimii, ele trebuie sa aiba un perete solid pentru a
rezista. Peretele extern al unei artere este un strat de tesut fibros lax. Sub
acesta exista straturi elastice si musculare groase, care confera rezistenta
arterelor. Exista, de asemenea, fibre musculare n interiorul mucoasei, care
prezinta la suprafata ei un strat celular neted care permite circulatia continua
si libera a sngelui.
Peretii elastici sunt foarte importanti pentru functionarea sistemului
vascular. O mare parte din forta fiecarei contractii este preluata de peretii
elastici ai arterelor mari. Acestia continua sa mpinga sngele n pauza dintre
doua batai ale inimii.
Capilarele:
Masurnd aproximativ a opta mia parte dintr-un milimetru, capilarele
sunt doar putin mai largi dect o singura celula sanguina. Ficare capilar este
constituit dintr-un strat foarte subtire de tesut endotelial nconjurat de o
membrana la fel de subtire. Toti peretii capilarelor sunt destul de subtiri
pentru a permite trecerea substantelor n ambele sensuri. Reglarea circulatiei
capilare este asigurata de muschi.

n plus, fata de schimbul de substante, capilarele localizate n piele au un

rol special n reglarea temperaturii corpului. Cnd temperatura este crescuta,
capilarele tegumentare se dilata, facnd posibil ca un volum mai mare de
snge sa ajunga la piele, unde poate fi racit.
Avnd un perete subtire, capilarele pot fi usor lezate si cele din piele
prezinta cel mai mare risc.
Venele:
Venele se aseamana cu arterele prin aceea ca au o distributie similara arterele si venele unui anumit organ sau tesut au, deseori, untraseu comun.
Totusi, exista diferente majore. De exemplu, multe vene au valve n interiorul
lor care nu se ntlnesc la artere, iar peretii unei artere sunt ntotdeauna mai
grosi dect cei ai unei vene de o marime corespunzatoare, n timp ce canalul
central, sau lumenul, va fi mai mare la vene dect la artere.
Venel sunt alcatuite din tesut muscular si fibros. Peretele venelor
reprezinta un strat extern - tunica adventitia - , un strat mediu de fibre
musculare - tunica medie - si un strat intern - tunica intima. Unele contin doar
un strat foarte subtire de muschi.
4. Circulatia sngelui:
Sngele si ncepe circuitul prin organism parasind ventriculul stng prin
aorta. n acest stadiu, sngele este bogat n oxigen, substante nutritive si alte
substante importante, cum ar fi hormonii.
Dupa ce da nastere arterelor coronare, aorta are un traiect ascendent
nainte de a se curba, pentru a forma arcul aortic. n acest arc si au originea
cele doua artere principale ale corpului, arterele carotide stnga si dreapta, si
cte o artera pentru fiecare brat. Artera aorta coboara apoi prin torace n
abdomen.
Lanivelul abdomenului exista trei artere principale catre intestine si ficat
si cte una pentru fiecare rinichi, nainte ca aorta sa se divida n artele iliace
stnga si dreapta, care duc sngele la pelvis si membrele inferioare.
De la artere, sngele curge prin arteriole care conduc la fiecare organ sau
tesut din organism, incluznd chiar si inima, si apoi patrunde n vasta retea de
capilare.

n capilare, celulele sanguine se asaza pe un singur strat, cednd oxigenul

si alte substante si prelund dioxidul de carbon si produsii metabolici.
n repaus, sngele are tendinta sa curga prin asa-numitele cai
preferentiale. Acestea sunt capilarele care au dobdit un calbru mai mare
dect media. Dar daca exista o nevoie sporita de oxigen n orice zona a
corpului, sngele circula n aproape toate capilarele din acea zona.
Dupa trecerea prin capilare, sngele intra n sistemul venos. El patrunde
ti n vase foarte mici denumite venule, care reprezinta echivalentul venos al
arteriolelor. Trece apoi n vene mici si apoi la inima prin vene care au
dimensiuni destul de mari pentru a putea fi observate sub piele. Venele din
acest calibru contin valve care previn curgerea sngelui napoi spre tesuturi.
Valvele au o forma semilunara care proemina n lumenul venei si fac ca
sngele sa circule ntr-o singura directie.
Toate venele din diferite parti ale organismului se varsa, n final, n doua
mari vase de snge, una denumita vena cava superioara si alta vena cava
inferioara. Prima primeste sngele de la cap, brate si gt si cea de-a doua
primeste sngele din partea inferioara a corpului. Amndoua venele
transporta sngele la partea dreapta a inimii si de aici el este pompat n artera
pulmonara (singura artera care transporta snge fara oxigen). Aceasta artera
duce sngele la plamni.
Faza finala a circulatiei este reprezentata de transportul sngelui bogat n
oxigen prin venele pulmonare (singurele vene care transporta snge oxigenat)
n partea stnga a inimii.
Circulatia catre plamni este denumita circulatie pulmonara, iar cea
catre restul organismului este denumita circulatie sistemica. Exista artere
pulmonare si sistemice care transporta sngele n afara inimii si vene
pulmonare si sistemice care l aduc napoi.
Derivatii:
Parasind intestinele, sngele nu se ntoarce direct la inima, ci etse drenat
n sistemul venos port-hepatic. Acesta permite sngelui, care poate fi bogat n
hrana digerata, sa fie transportat direct la ficat.
Odata ce sngele de la intestin ajunge la ficat, trece prin celulele hepatice,
prin capilare speciale denumite sinusoide si, apoi, patrunde ntr-un alt sistem

de vene denumite vene hepatice. Acestea, n final, se varsa n vena cava

inferioara si, apoi, la inima. Acest sistem asigura n modul cel mai eficient
transportul la ficat al hranei care patrunde n sistemul venos din intestine.
Alte zone unde exista un tip special de aranjament venos sunt la nivelul
extremitatilor: minile, picioarele, urechile si nasul. Aici este posibila existenta
unor comunicatii directe ntre arterele si venele mici, prin care sngele poate
trece de la una la cealalta fara a trebui sa treaca prin sistemul de capilare din
tesuturi.
Principala functie a acestor conexiuni arterio-venoase este controlul
temperaturii corpului. Cnd sunt deschise, creste pierderea de caldura si
temperatura corpului scade.
Mecanismele compensatorii:
n unele parti ale corpului, cum ar fi minile si picioarele, arterele si
ramurile lor sunt conectate astfel nct se pot suplini una pe cealalta, formnd
o cale alternativa pentru snge daca una dintre ele este lezata: aceasta se
numeste circulatie colaterala.
Cnd exista o leziune a unei artere, ramura celeilalte artere, care a
preluat fluxul sanguin, si mareste calibrul. Daca organismul se gaseste ntr-o
stare de stres fizic, ca atunci cnd ncepem brusc sa alergam, vasele sanguine
din muschii membrelor inferioare si maresc calibrul si cele din intestine se
ntind, astfel nct sngele este dirijat n locul n care necesitatile sunt
crescute.
Distributie si flux:
Sngele nu este repartizat uniform n tot organismul. n orice moment,
aproximativ 12% se gaseste n arterele si venele care l transporta la si de la
plamni. Aproximativ 59% se gaseste n vene, 15% n artere, 5% n capilare si
restul de 9% n inima. De asemenea, sngele nu curge cu aceeasi viteza n
toate regiunile organismului.
Viteza circulatiei venoase de ntoarcere creste astfel nct sngele este
transportat napoi la inima cu 20 cm pe secunda.
Controlul circulatiei:

Exista o zona n portiunea inferioara a creierului denumita centrul

vasomotor, care controleaza circulatia sngelui si, implicit, presiunea
arteriala. Vasele sanguine responsabile pentru controlul acesteia sunt
arteriolele localizate n cadrul sistemului circulator ntre arterele mici si
capilare. Centrul vasomotor primeste informatii despre presiunea arteriala de
la receptorii de presiune din aorta si arterele carotide si apoi trimite comenzi
catre arteriole.