Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Nicolae Esinescu - Copacul Care Ne Uneste
Nicolae Esinescu - Copacul Care Ne Uneste
COLARULUI
Nicolae
ESINENCU
COPACUL CARE NE UNE+TE
LITERA
CHIINU 1998
ISBN 9975-74-020-0
LITERA, 1997
TABEL CRONOLOGIC
1940 La 13 august (dup[ alte informa\ii 13 ianuarie) ]n satul Chi\cani, raionul Telene=ti, ]ntr-o familie de \[rani, se na=te Nicolae Esinencu.
1957 Viitorul scriitor absolve=te =coala medie din satul natal.
1960 Nicolae Esinencu absolve=te Tehnicumul Moldovenesc Republican de Cultur[ Fizic[ din Chi=in[u.
19611963 Se afl[ ]n r`ndurile armatei.
1963 Intr[ =i face g[l[gie un an =i jum[tate la Universitatea de Stat din Moldova, de unde p`n[ la urm[ este exmatriculat.
1964 Se c[s[tore=te cu Antonina Varfolomei, ucraineanc[ de na\ionalitate,
rom`nc[ autentic[ prin dragostea pentru so\, pentru limba =i cultura
rom`n[. Se apuc[ serios de scris. Public[ ]n ziarele =i revistele timpului.
1968 Debuteaz[ editorial cu Antene (versuri), Editura Cartea moldoveneasc[,
Chi=in[u, =i Sacla (povestiri), ]n aceea=i editur[. Este primit ]n Uniunea
Scriitorilor din Republica Moldova.
1970 }i apare cartea Krupi\a jizni (O f[r`m[ de via\[), ]n limba rus[, Editura
Lumina, Chi=in[u. Vede lumina tiparului cartea Portocala (povestiri), Editura Lumina, Chi=in[u.
1971 Nicolae Esinencu e prezent ]n libr[rii cu c[r\ile Sens (versuri), Editura Cartea
moldoveneasc[, Chi=in[u, P`nza cerului (pentru copii), Editura Lumina,
Chi=in[u, =i Trompeta (povestiri), Editura Lumina, Chi=in[u.
1972 }i apar c[r\ile Toi (povestiri), Editura Cartea moldoveneasc[, Chi=in[u, =i
Harbuzul lui F[nel (miniaturi pentru copii), Editura Lumina, Chi=in[u.
1973 Absolve=te Cursurile Superioare de Literatur[ de pe l`ng[ Institutul M.
Gorki din Moscova.
1974 Scoate volumul de versuri Dealuri, Editura Cartea moldoveneasc[, Chi=in[u.
1977 }n Editura Lumina (Chi=in[u) ]i apare c[r\ulia pentru copii Bun[ diminea\a.
1978 Public[, ]n ruse=te, cartea Porog liubvi (Pragul dragostei), Editura Literatura artistic[, Chi=in[u.
Nicolae Esinencu
I
Prin sat e purtat[ fotografia fratelui. Ieri a murit. Noaptea a fost
adus[ fotografia lui ]n sat. M`ine va fi adus =i el. }l cunoa=te\i?
Fotografia o poart[ o feti\[. Nu se =tie a cui e feti\a, precum nu se
=tie nici cine a adus fotografia ]n sat. Dar e dus[ de la poart[ la poart[.
A fost la poarta lui Cucut[, acum s-a oprit la poarta lui |ang[. La
Cucut[ nu era nimeni acas[, la |ang[, ca totdeauna, e v[dana cu
copiii. Copiii se joac[ pe undeva pe dup[ cas[, iar ea se apropie speriat[ de poart[. Izbucne=te ]n pl`ns. Pl`nge.
+i-al cui e s[rmanul?
Al lui... ]i r[spunde lini=tit feti\a.
Ion?!
Nu, clatin[ feti\a capul.
Andrei?!
Nu.
Micu, c[ nici nu =tiu cum ]l cheam[?!
Nu.
Sfinte! izbucne=te din nou v[dana ]n pl`ns. Boce=te =i strig[ la
copii. Dr[g[la=ii mamei, veni\i ]ncoace c[ nu mai v[d nimic.
Copiii se apropie, sfio=i. Dou[ feti\e =i un b[ie\el. Feti\ele s[ aib[
zece-doisprezece ani, b[ie\elul vreo =apte. Copiii se uit[ la fotografie
=i tac.
De ce t[ce\i, puilor?! }l cunoa=te\i?
Copiii clatin[ din cap. Sunt prea mici ca s[-l cunoasc[ pe fratele
meu. Tac.
Dac[ nu-l cunoa=tem, nu-l cunoa=tem... se c[ineaz[, pl`nge
v[dana. Pe to\i ]i cunosc, dar pe aista... of, al cui zici c[ e?!
Al lui... spune lini=tit feti\a.
Nicolae Esinencu
Nicolae Esinencu
10
Nicolae Esinencu
11
12
Nicolae Esinencu
lini=te=te anume vorba lui Ion. Potrivi volanul, ]ntoarse capul spre
bancheta din spate =i foarte lini=tit m[-ntreb[:
Cum te sim\i, Nicolae?
Am sim\it ]n clipa aceea c[-l iubesc la nebunie pe Ion, pe fratele
Andrei, pe to\i fra\ii, toate neamurile mele, omenirea ]ntreag[ =i, dac[
mi-ar fi cerut cineva, a= fi pus capul pentru primul din ei f[r[ s[ m[
g`ndesc.
Am r[sturnat capul peste bancheta din spate =i am l[sat s[-mi curg[
lacrimile ]n voie. Vorbele fra\ilor Ion =i Andrei ajungeau la mine ca
de pe alt[ lume. Pl`ngeam moartea lui Vologhi\[, ele ]ns[ nu m[ deranjau. P[reau at`t de fire=ti =i calde pentru atmosfera din ma=in[, ]nc`t
f[r[ s[ vreau mi-am zis s[ ascult lini=tit dialogul fra\ilor.
O s[-l ]ngrop[m unde o s[ zic[ mama...
Nu, Andrei, s[rii eu, nici nu mi-am dat seama cum am f[cut-o,
]ncepui s[-l zg`l\`i pe Ion, pe Andrei. Acas[ o s[-l ]ngrop[m, ]n sat,
]n sat, auzi\i?!
D-apoi eu ce zic?.. ]ntoarse lini=tit fratele Andrei capul spre
mine, ca =i cum ar fi vrut s[-mi pun[ m`na pe cap. O s[ facem cum o
s[ zic[ mama. Va zice s[-l ]ngrop[m la ora=, la ora=, va zice...
Nu, r[cnii eu din nou, mama va zice ]n sat. Sunt sigur... Mama
o s[ vrea s[ fie l`ng[ d`nsa, acolo unde ne-am n[scut, acolo, unde...
=i m-am r[sturnat din nou pe bancheta din spate. Acum lacrimile ]mi
curgeau =i mai tare. +i dac[ s-ar fi ]ntors fra\ii cu fa\a spre mine, nu
mi-ar fi fost ru=ine. Pl`ngeam de-a binelea. Vas[zic[, m[ g`ndesc, ne
]ntoarcem ]n sat s[ auzim hot[r`rea mamei. Unde va zice ea s[-l
]ngrop[m pe fratele nostru Vologhi\[, acolo ]l vom ]ngropa... Vologhi\[,
ce-ai f[cut, Vologhi\[?!
+i eu cred c[ mama o s[ vrea ]n sat... vine ca de peste perete
vocea lini=tit[ a fratelui Ion =i-i mul\umesc pentru asta. Revin cu
g`ndul =i cu privirea la fra\i. Ei sunt ]n fa\a mea. Trei suntem. Lipse=te
al patrulea, Alexandru.
Da Alexandru, surorile, =tiu? ]ntreab[ a nu =tiu c`ta oar[ fratele Ion.
13
14
Nicolae Esinencu
15
16
Nicolae Esinencu
Niciodat[ n-o s[ =tim ce-a avut s[-i spun[ Felioar[ fratelui. Felioar[ locuie=te tocmai ]n cap[tul opus al satului, nu-mi amintesc s[-i fi
f[cut vreo dat[ vreun r[u fratele. Dar dac[ omul zice c[ are de spus
ceva =i nu-i spune c[ nu-i viu, ]nseamn[ c[ are. Posibil, ]n copil[rie s[
se fi ]nt`mplat ceva ]ntre d`n=ii. Ai lui Felioar[ sunt veni\i ]n satul
nostru de la sud =i cei veni\i nu prea erau ]nt`lni\i cu ochi buni. Dac[
nou-venitul avea un fl[c[u, de obicei fl[c[ii satului ]l ciom[geau bine
la sosire, cum spuneau ei ca s[-i ia apele, s[-l spele de cele rele.
Dac[ cel venit avea o fat[, o ocoleau n-o scoteau la joc, ]i dau
poarta cu dohot, dar p`n[ la urm[ tot unul dintre fl[c[ii satului o lua
]n c[s[torie. Ce-ar fi putut, m[ ]ntreb, s[-i fac[ fratele meu lui Felioar[? Copii Felioar[ n-a avut, dup[ c`te =tiu. A venit cu so\ia ]n satul
nostru ]ntr-o toamn[, s-au aciuat la marginea satului ]ntr-o colib[,
apoi =i-au ridicat cas[... m[ rog, dac[ spune Felioar[ c[ i-ar spune
ceva fratelui dac[ ar fi viu...
I-a= fi spus s[ mai tr[iasc[... zice de odat[ Felioar[.
Atunci m[ duc mai departe, zice fata =i se dep[rteaz[ de poarta lui Felioar[. Totu=i, avea el parc[ s[-i spun[ ceva fratelui, altceva,
dec`t ]i spusese, =i nu i-a spus.
La poarta celor =apte nurori ale lui Depe=u feti\a cu fotografia e
nevoit[ s[ a=tepte mai mult. Nurorile se ceart[. De vreo trei zile se
ceart[ =i nicicum n-o pot scoate la cap[t. S-a-nt`mplat ]ntre ele ceva,
mai bine zis, s-a-nt`mplat ]n familia mare a lui Depe=u ceva =i acest
ceva nicicum nu poate fi descurcat. Dac[ ar vorbi nora mai mic[, se
zice, povestea s-ar termina mai repede, dar aceea tace. Lucreaz[ prin
cas[, prin ograd[, celelalte nurori se \in de d`nsa, o mustr[, dar ea
]=i caut[ de lucru, pleac[ ochii =i lucreaz[.
Spune: ce \i-a spus? ]i tot strig[ cumnata mai mare, spune-ne,
c[ p`n[ nu te descoasem, nu te l[s[m ]n pace, c[\eao! strig[ cumnata mai mare =i o ]n=fac[ de p[r.
Ai!
Te doare? +i pe noi ne doare. Spune!
Dac[ a= avea ce s[ v[ spun, v-a= spune...
17
Noi =tim, dar vrem s[ auzim din gura ta, ce =i cum, c[\eao!
Acum trei zile ploua cu g[leata. Ziua plouase, noaptea plouase =i
spre diminea\[ parc[ s[ ]nceteze ploaia, c`nd la poarta lui Depe=u s-au
auzit b[t[i gr[bite.
Cine-i?! ridic[ Depe=u-b[tr`nul capul de pe cuptorul pe care
doarme nop\ile, ]ntreb[, dar de dat jos nu se d[du.
Un om bun! veni de la poart[ r[spunsul.
Ia deschide\i-i! porunci Depe=u =i, cum mai era p`n[ ]n ziu[,
puse din nou capul pe pern[ =i iar adormi.
}n casa lui Depe=u tr[iesc doar nurorile. Ele se culc[ ultimele, ele
se scoal[ primele. Cei =apte b[rba\i ai lor dorm ]ntr-o camer[ mare,
cum au dormit ]n copil[rie, a=a dorm =i acum, ]mpreun[. Nurorile
dorm ]n alt[ camer[, la fel ]mpreun[. Rar c`nd se schimb[ ordinea,
c`nd, s[ zicem, un b[rbat n-o s[ doarm[ ]ntre ceilal\i =ase b[rba\i =i
o nor[ n-o s[ doarm[ ]ntre celelalte =ase cumnate. Poate o dat[, de
dou[ ori pe lun[ se-nt`mpl[ una din nurori noaptea s[ nu doarm[
]ntre nurori. Asta se ]nt`mpl[ atunci, c`nd b[rbatul ei ]=i aminte=te
c[ e c[s[torit. Se ridic[ acela noaptea, trece din camera b[rba\ilor ]n
camera femeilor, pip[ie prin ]ntuneric =i, g[sindu-=i nevasta dormind,
]i face semn s[ se scoale. Aceea se scoal[ f[r[ s[ zic[ nimic =i ]mpreun[ ies afar[ la patul dintre copacii de dup[ cas[. +i at`t. }n rest
femeiele dorm. +i b[rba\ii dorm. }n noaptea aceea plouase, parc[ se
lumina de zi, c`nd nurorile auziser[ vocea socrului. S-au trezit brusc.
Au s[rit, =i-au pus rochiile =i nu-=i mai amintesc care prima deschise
u=a, poarta. Dar asta, zic ele acum, n-are ]nsemn[tate. Poarta a deschis-o una din ele =i a deschis-o la porunca socrului. Una din ele a
deschis poarta =i s-au pomenit ]n pragul casei cu un b[rbat ud leoarc[. A=a de ud, de s[ te ]ngroze=ti, parc[ abia ie=ise dintr-o ap[.
D`rd`ia din cap p`n[ ]n picioare =i limba abia de i se mi=ca ]n gur[,
abia de putea spune c[ s-a r[t[cit, umbl[ de cu sear[ prin coclauri =i
tare ar vrea s[ se ]nc[lzeasc[. B[rba\ii nurorilor dormeau, socrul
adormi din nou pe prisp[ =i femeilor acum nu le r[m`nea dec`t s[
caute ele de str[in.
18
Nicolae Esinencu
19
L-ai cunoscut?!
Prima dat[ ]l v[d...
C[\eao, o s[ te spunem la b[rbat... nu-i sl[be=te g`\a cumnata
mai mare. Spune!
Una din cumnate a observat feti\a cu fotografia fratelui la poart[.
Caut[ s[ le struneasc[ pe surate.
Mai ]ncet, suratelor, a murit cineva...
S[ moar[! r[cne=te cumnata mai mare =i-=i ]nfige =i mai =i
m`inile ]n p[rul cumnatei mai mici. Vorbe=ti sau te dau cu capul de
perete?! ]i suce=te capul la spate.
Nu, nu l-am cunoscut p`n[ atunci, suspin[ cumnata mai mic[.
Ce \i-a spus la ureche?
Voi n-a\i auzit?!
Spune, c[\eao, odat[!
Mi-a spus c[ e fl[m`nd...
At`t?
At`t. S-a aplecat la urechea mea, a\i v[zut doar, =i mi-a spus c[
are o foame de lup.
Noi n-am auzit, r[cne=te cumnata mai mare, =i de ce, m[
rog, anume \ie s[-\i spun[ c[-i este tare foame?!+i-apoi de ce \i-a spus
la ureche?!
Nu =tiu dac[ el mi-a spus la ureche. Stam a=a cum st[tea\i =i voi
]n jur, c`nd am auzit c[-mi spune c[- i este foame. La ureche mi-a spus?
La ureche! strig[ toate cele =ase cumnate. +i de ce anume
\ie s[-\i spun[?! De ce anume pe tine te-a ales din toate?!
De unde s[ =tiu eu, se fr[m`nt[ cumnata mai mic[, dar de sl[bit
p[rul cumnata mai mare nu-l sl[be=te. O str`nge mai tare de mo\oc,
]i suce=te g`tul ca aceea s[ vorbeasc[, =i gata.
De unde s[ =tiu eu de ce anume pe mine m-a ales... =i-apoi cu
ce-s eu de vin[?!
+i ce-a fost mai apoi?!
Dar ce putea s[ fie... voi nu v[ aminti\i?!
+tim, dar vrem s[ auzim din gura ta!
20
Nicolae Esinencu
21
22
Nicolae Esinencu
23
24
Nicolae Esinencu
25
26
Nicolae Esinencu
27
}l cunoa=te\i?
Feti\a strig[ =i arunc[ cu un bulg[r pe acoperi=ul casei. O nimere=te
pe fata mai mare, dar sare din somn mama. Se uit[ r[t[cit[ ]n jur, ]=i
vede fetele =i ]ncepe s[ boceasc[ f[r[ a vedea bine fotografia fratelui
la poart[. Pl`nge pe acoperi= de necazul ei:
Fetele mamei... dragile mamei... cum o s[ tr[i\i voi?! Cum o s[
tr[i\i, c[ cine o s[ v[ ia de neveste cu un asemenea tat[?!
Ardei r[m`ne nemi=cat. Se vede, e cri\[. Se zice, c`nd bea grozav,
r[m`ne c`te dou[ zile ]ntins ]n mijlocul ogr[zii.
Ave\i ceva de spus?
Ce-ave\i de spus? se opre=te fotografia fratelui la o poart[. Ceave\i de spus? se opre=te la alt[ poart[ +i tot a=a.
La poarta lui Oproiu, fotografia st[ mai mult. Oproiu e fostul prieten al bunelului nostru, bunelul a murit demult, iar Oproiu mai
tr[ie=te. E foarte, foarte b[tr`n, aproape c[ nu se mi=c[ de pe prisp[,
dar de vorb[ nu se las[, ca pe timpuri.
...a=a-i omul, tr[ie=te c`t ]i c`nt[ coco=ul... Coco=ul meu, iaca, a
r[gu=it, dar eu tot m[ mai \in. Coco=ul meu mai c`nt[, dar ]ntr-o bun[
zi simt c-o s[ moar[ =i coco=ul ista, eu ]ns[ o s[ mai r[m`n... al cui
zici c[ e t`n[rul?
Feti\a ]i spune, dar Oproiu nu r[m`ne s[ asculte, c[ tot nu =i-ar
mai aminti al cui e t`n[rul din fotografie.
...iaca ]nv[\a\ii de azi caut[ s[ afle dac[ mai este =i alt[ via\[
dec`t asta de pe p[m`nt... zice el mai departe =i strig[: Este! Mult
timp lumea n-a crezut ]n a doua via\[, dar s[ v[ spun eu ce-au descoperit nu demult savan\ii americani. La radio s-a spus...
Mo=ul spune ceva vecinilor, vocea i se pierde, apoi iar se aude.
Da, da, da! strig[ =i nu-l poate opri nimeni pe Oproiu. L`ng[
satul nostru mai este un sat, numai c[ nu to\i ]l v[d. Satul ista se
vede, dar acela nu se vede. Cei care mor, trec ]n satul care nu se vede,
cei care se nasc, vin ]n satul ]n care tr[im noi... spune multe =i ]ncurcate Oproiu =i deodat[ ]ncepe s[ strige =i s[ arate cu m`na spre panta dealului de deasupra satului. Iat[-l! Iat[-l! +ade =i sur`de! +i strig[
mai departe, spre pant[, la fratele nostru, pe care Oproiu zice c[-l
28
Nicolae Esinencu
29
30
Nicolae Esinencu
Da, mi-i ru=ine. Nu-l cunosc =i gata. Dar nici pe ea n-o cunosc. +i
mi se face =i mai ru=ine. Torn c`te un pahar de vin, dar so\ia veri=orului
Ion, care, se vede, urm[re=te ce se face la masa la care m[n`nc[ groparii, strig[:
Of, m[i b[iete, la mort se serve=te cu un singur pahar... strig[
=i tot atunci strig[ =i la gropari. Da voi nu =ti\i?! Dac[ v-ar pune omul
=i c`te o cad[ ]n fa\[, a\i t[cea, c[ =tiu c[ nu sunte\i la nunt[!..
Nu se sup[r[ nimeni. Ba groparii chiar s-au ]nveselit. S-au f[cut
parc[ mai ]ndem`natici, trag mai aproape farfuriile, m[n`nc[, dar
nici de pahar nu uit[ mereu trag cu coada ochiului s[ vad[ pe
unde se afl[ paharul... Am dat un pahar de vin lui Anton, acum umplu din nou paharul =i-l ]ntind lui Ionic[, vecinul din dreapta casei
noastre.
Ia, Ionic[, un pahar de vin ]ntru pomenirea fratelui...
S[ fie pomenit, ridic[ Ionic[ paharul, ]l duce la gur[ f[r[ mult[
vorb[. L-a =i b[ut.
M[i Ionic[, mai ]ncet, bre, r`de groparul necunoscut. Mai ]ncet,
bre, c[ mai avem de s[pat groapa.
Ionic[ parc[ a ro=it pu\in, ceilal\i au izbucnit ]n r`s. R`d ca =i cum
nu s-ar afla la ]nmorm`ntare. Dar nu r`d din r[utate, ci r`d c[-s oameni vii. R`d, m[n`nc[, dar tot cu grija la groap[ stau.
Chiar dac[ o s[p[m azi numai p`n[ la genunchi, tot bine e,
zice veri=orul Ion.
Chiar =i de-o palm[ dac[ o facem, tot nu-i r[u.
Adic[? face groparul necunoscut =i mai umbl[ cu furculi\a ]n
farfuria cu r[cituri.
Azi o ]ncepem c[ a=a spune obiceiul, c[ de terminat o putem
termina =i m`ine. P`n[ va fi adus mortul... Dar c`nd va fi adus mortul?
Eu nu =tiu ce s[ r[spund.
Da eu zic, pune groparul necunoscut furculi\a pe mas[ =i ia
paharul, c[ i-a venit r`ndul la pahar. Da eu zic: chiar dac[ facem groapa numai de-o palm[, nu se-nt`mpl[ nimic. Crede\i-m[. Am ]ngropat
numai ]n anul ista nou[ =i-nc[ nici unul n-a ie=it ]napoi...
31
Gluma groparului necunoscut cere s[ se r`d[, groparii s-au =i junghit a r`de, dar se vede c[ =i-au dat seama c[ eu sunt l`ng[ d`n=ii, =i
r[m`n serio=i. Se-ndeamn[ unul pe altul.
Hai, bre, ia paharul cela c[ ne ducem...
Iau paharul de la groparul necunoscut =i torn veri=orului Petre.
}ntru pomenirea...
S[ fie pomenit... nu m-am mai g`ndit niciodat[ c[ eu o s[-i sap
groapa veri=orului meu Vologhi\[.
}mi dau lacrimile, dar tot atunci o aud pe mama r[cnind. Un timp
n-o auzisem, acum iar se aude.
Of, Doamne, sare so\ia veri=orului Ion, se repede undeva ]n
fundul gr[dinii. I-am spus s[ fie cu ochii pe ea...
}mi l[muresc alte femei, care, nu =tiu de ce, deodat[ au l[sat
por[iala =i s-au ridicat ]n picioare, s-au pornit spre col\ul casei.
Au dus-o pe maic[-ta la vecina Zinovia, s[ se odihneasc[ oleac[ =i s[ nu fie acas[ c`nd vor ap[rea fiicele... =i-au sc[pat-o!
Vin surorile?! ]ntreb ca un z[p[cit, dar pe loc ]mi dau seama,
m[ r[sucesc pe c[lc`ie, cu fa\a spre poart[ =i abia acum aud =i alt
r[cnet.
Dinspre f`nt`n[ vin r[cnind surorile Vera, Maria... pe urma lor
fratele nostru mai mic Alexandru. Deci, ei abia acum ajung acas[!
Pe mama n-o mai poate opri nimeni. Femeile s-au dat la o parte,
fiicele s-au aruncat la mama, mama a c[zut ]n bra\ele lor...
Vologhi\[, Vologhi\[!.. r[cnesc surorile mele.
Nu, nu... Nu se poate!.. r[cne=te mama =i, ca s[ nu asist la
aceast[ ]nt`lnire, las sticla =i o iau aiurea ]n gr[din[, dar vocea so\iei
veri=orului Ion m[ ajunge din urm[. Ce nu s-ar ]nt`mpla ]n ograd[,
ea r[m`ne treaz[, strig[ la mine:
M[i b[iete, unde ai apucat-o... groparii i=tia trebuiesc du=i la
\intirim.
De ce eu?! strig, dar pe loc m[ opresc. Dac[ am s[ duc groparii
la \intirim, n-am s[ mai aud r[cnetele mamei. M[ opresc =i ascult
sfatul rudei.
32
Nicolae Esinencu
33
34
Nicolae Esinencu
pornit pe jos. Trei-patru ma=ini particulare care ne-au ajuns n-au vrut
s[ opreasc[. Poate dac[ opreau, explicam ce =i cum, ne luau, c`te pe
unul, ajungeam mai devreme. A=a ]ns[... Am mers p`n[ s-a luminat,
p`n[ au pornit din nou autobuzele, dar aici d[ alta peste noi. Nici
autobuzele nu ne iau. Este lege nou[, =oferul n-are dreptul s[ ia
pasageri ]n drum. }ncarc[ ]n gar[ =i descarc[ ]n gar[. Chiar dac[ are
trei-patru pasageri, porne=te, dar ]n drum nu se opre=te. Spre ziu[,
]mi explic[, pe la =ase, au pornit grosul ma=inilor. S-ar p[rea c[ trebuia, totu=i, s[ se g[seasc[ o ma=in[, dar de unde! +tii ce p[\esc =oferii dac[ iau pasageri! Nu se opresc =i gata. +uier[ pe l`ng[ tine. P`n[
nu ne-am pus de-a latul =oselei, nu s-a oprit nici o ma=in[. Ne-a luat
un camion, ]mi spune fratele, fie c[ a v[zut fe\ele surorilor noastre
pl`nse, fie naiba =tie ce, dar ne-a luat. Pe drum ]ns[ altceva d[ peste
noi. Autocamionul are o pan[ =i dou[ ore ]ncheiate st[m pe marginea =oselei. Ajungem ]n sf`r=it la Orhei. Aici poli\istul ]i re\ine actele.
Pl`ngem, spune fratele, ]i explic[m c[ ]n fond noi suntem de vin[, nu
=oferul, ]i spunem despre nenorocirea noastr[, dar dumnealui nici nu
vrea s[ stea de vorb[ cu noi. Zice, condolean\ele mele, dar eu vreau
s[ stau de vorb[ cu =oferul care a ]nc[lcat legea. Am cobor`t =i am
mers pe jos p`n[ la autogara din Orhei. Acolo am mai stat o or[. Se
f[cuse zece c`nd ne-am urcat ]n autobuzul de Telene=ti. Ajungem la
intersec\ie, cobor`m, dar aici sc[p[m autobuzul care vine ]n sat. Pe
cel de la dou[sprezece l-am sc[pat. Cel de la unu =i cincizeci n-a venit
azi nu se =tie de ce. Spun oamenii c[ cel de la unu nu vine ]n sat c[ nu
prea are lume. Se vede c[ nici azi n-a prea avut, zice fratele. L-am
a=teptat pe cel de la patru. Dar acela s-a defectat, cum s-a oprit la
intersec\ie, acolo a r[mas. A venit un particular =i, cum eram mai
mult[ lume, ]mi spune fratele, am n[v[lit cu to\ii, dar el ne-a luat
numai pe noi. Se vede c[ aflase, zice, despre nenorocirea noastr[.
Am ]nt`rziat foarte mult, ]mi spune fratele, dar eu nu-l mai
ascult. M[ uit la pomul care ne une=te =i m[ g`ndesc la fratele meu
Alexandru, fratele de al[turi. C`nd l-am v[zut eu pentru ultima oar[?
Tr[im ]ntr-un ora=, umbl[m pe acelea=i str[zi, dar c`nd l-am v[zut
35
ultima oar[? Dar pe fratele Andrei? C`nd l-am v[zut ]n ora= pentru
ultima oar[? Striga ieri la mine c[ nu =tiu unde tr[ie=te Alex... dar el
c`nd a fost ultima dat[ la mine? Ieri, c`nd mi-a adus vestea?! Dar
mai ]nainte? +i pe fratele Ion c`nd l-am v[zut pentru ultima oar[?!
Tot ieri ori mai ]nainte?.. Dar pe fratele care nu mai este, fratele Vologhi\[, c`nd l-am v[zut pentru ultima oar[?! M[ clatin. Pe Vologhi\[
l-am v[zut ultima oar[ acum =ase luni. +i atunci datorit[ lui. Mai bine
de zece ani, ba se poate spune, chiar de c`nd am plecat cu to\ii din
satul ista, el s-a tot \inut, a insistat de sute =i mii de ori s[ ne adune
pe to\i o dat[ gr[mad[ aici, la p[rin\i, acas[. N-a fost chip. Ba unul a
lipsit, ba altul. Unul nu putea s[ p[r[seasc[ serviciul, altuia nevasta
]i era la maternitate, =i tot a=a. Veneau c`\iva, dar cineva tot lipsea
dintre noi. El a fost totdeauna. Cu noi =i f[r[ noi. Acum era ]n sat,
acum era la Chi=in[u. Venea ]n sat =i spunea ce-i la Chi=in[u, venea
la Chi=in[u =i spunea ce-i ]n sat, bine]n\eles, dac[ ne g[sea pe noi,
fra\ii. Toate informa\iile, nout[\ile, le aflam prin so\ia mea sau prin
feciori, deoarece, c`nd venea fratele Vologhi\[, aproape niciodat[ nu
m[ g[sea acas[. Spunea so\iei, copiilor ce mai nou e prin sat, ce face
mama, tata =i disp[rea ca s[ apar[ iar peste un timp... Ultima dat[
l-am ]nt`lnit... Acum =ase luni venise de c`teva ori la mine, nu m[
g[sise, dar insistase, transmisese prin so\ie, prin copii, c[ are nevoie,
mare nevoie, =i, ]n sf`r=it, ne-am ]nt`lnit. Mi-a ]ntins m`na ]nc[ de
departe =i cu sur`sul lui sfinte, ce sur`s molipsitor avea! }nc[ de
departe ]mi spune:
Nicolae, s`mb[t[ mergem acas[! +tiu, zice, tu niciodat[ n-ai
timp, dar acum ai s[ mergi, c[ mergem cu to\ii, ]n sf`r=it, pe to\i i-am
convins! I-am =i transmis mamei c[ venim!
Vologhi\[ era poate cu cea mai mic[ \`r[ de carte dintre noi =i-mi
zic acum, poate asta =i-l lega mai mult de satul ]n care ne-am n[scut,
]l lega de mama =i tata. Restul fra\ilor =i surorilor, cu institute terminate, aveau alte probleme, el avea o singur[ problem[, s[ alerge la
mama, s[ alerge la tata, la ei =i-apoi iar la noi =i, c`nd ie=ea de la noi,
vedea c[ n-are unde se duce dec`t la p[rin\i. Abia acum ]mi dau sea-
36
Nicolae Esinencu
ma, s-a zb[tut singuratic ]ntre noi =i p[rin\i p`n[ s-a pierdut... C`nd
l-am v[zut ultima oar[?
Dar, Vologhi\[, ]i spun, ]ntr-adev[r de data asta nu pot.
Po\i. Am fost la serviciu la tine, m-am interesat, nu se prevede
nimic important. Am vorbit, zice, =i cu =eful. Mi-a spus c[ po\i, cu
at`t mai mult cu c`t e vorba de s`mb[t[ =i duminic[... at`t c[ plec[m
vineri... ce zici, a?! Te rog, Nicolae!
Sur`sul nu-i lipsea de pe fa\[, dar nici ]ntrebarea nu lipsea din
ochii lui alba=tri.
Bine, i-am spus, dar cu o condi\ie: s[ mergem cu to\ii!
S-a bucurat ca un copil.
To\i =tiu! Le-am spus c[ =i tu mergi! M[ iart[, eram sigur c[ ai
s[ mergi... Ce-o s[ se mai bucure mama =i tata! Bine]n\eles, iar n-am
fost cu to\ii. Din cei =apte fra\i =i surori, c`\i suntem noi la Chi=in[u,
ne-am adunat doar patru, patru fra\i. Eu, Ion, Andrei =i el. Dar, sfinte,
bucuria lui n-avea margini. }n primul r`nd, c[ ne-am adunat, =i-apoi
]n componen\a asta n-am fost niciodat[ ]mpreun[ aici la p[rin\i din
momentul plec[rii noastre ]n sat. Eram cei patru fra\i mai mari ]mpreun[ =i Vologhi\[ \op[ia ca un coco=. }n primul r`nd, cum sosisem noaptea, t`rziu, noi ne-am culcat s[ dormim, dar el nu s-a culcat, toat[
noaptea a sporov[it, a fost la pe=te, a t[iat lemne, i-a ajutat mamei s[
coac[, ]nc`t, trezindu-ne, ne a=tepta o mas[ cum nu s-a mai pomenit.
+i iar el, Vologhi\[, neobositul, alearg[ ]n jurul nostru, ]n jurul mesei,
]n jurul p[rin\ilor =i iar ]n jurul nostru. Avea =i program pentru toat[
ziua, ba chiar =i pentru ad[uza. Cum terminam masa, trebuia s[ ne
ducem, zicea el, s[ vedem r`ul. Avea acolo etrele aruncate, spunea
c[ a=a pe=te noi o s[ murim =i n-o s[ vedem. Apoi zicea c[ r`ul avea
o ap[, c[ nici marea, la care mereu alergam verile, nu face o para
chioar[. Urma dup[ r`u s[ vedem viile, apoi =coala, stadionul, =i iar
intra o mas[ copioas[ ]n programul lui, apoi iar urmau ]nt`lniri cu
vechile noastre cuno=tin\e, pe care eu, recunosc, abia-abia de mi le
aminteam. Sigur, ne-am l[sat t`r`\i la r`u, ]n vii, la =coal[, la stadion.
Vologhi\[ jubila. Mereu cu ochii alba=tri sclipind, mereu cu z`mbetul
37
molipsitor flutur`ndu-i pe buze. Au fost, ]ntr-adev[r, dou[ zile minunate. Am r`s, am glumit, am f[cut sport, am lenevit, ne-am sc[ldat =i
iar ne-am lenevit. M-am sim\it poate cum nu m-am sim\it niciodat[
nic[ieri ]n lume. Dar dac[ m[ ]ntorc acum cu g`ndul =i cu sufletul la
cele de atunci, ]mi dau seama c[, totu=i, =i ochii lui, =i z`mbetul lui
erau tri=ti. Z`mbea, r`dea, se juca cu noi, dar p`n[ la urm[ r[m`nea
trist parc[ avea s[ ne spun[ ceva. Vroia oare s[ ne spun[ s[-l
]ngrop[m, dac[ moare, aici, unde s-a n[scut, l`ng[ apele r`ului, l`ng[
vii, l`ng[ mama =i tata?! Asta ai vrut, Vologhi\[, s[ ne spui?! De aceea
ai insistat atunci, Vologhi\[ drag[, at`t de tare s[ venim cu to\ii aici?!
+i de aceea repetai mereu cu triste\e c[-\i pare foarte r[u c[ n-au
venit =i cel[lalt frate =i surorile?!
Vologhi\[, ce-ai f[cut, Vologhi\[?!
}l cunoa=te\i?
Cum s[ nu-l cunoa=tem?!
Ce-ave\i de spus?
Se zice c-au venit =i surorile lui.
Trebuiau s[ vin[.
Se zice c-au chemat doctorul la mam[-sa... s[rmana!..
Ce-ave\i de spus?!
Umblu prin ograd[ =i toate mi se ]nv`rtesc ]n cap fraze, comenzi,
r[cnete =i iar fraze.
Bomboane =i biscui\i nu s-au cump[rat.
S-au cump[rat.
Cine a cump[rat?
Nicolae a fost la magazin.
Nicolae s-a dus cu groparii la \intirim.
Nu-l vezi c[ st[ la col\ul casei?
Dac[ s-au cump[rat biscui\i =i bomboane, e bine... dar cum
r[m`ne cu scaunele?
Care scaune?
Of, c[ parc[ n-ai mai ]nmorm`ntat pe nimeni... scaunele de la
masa la care se d[ de poman[.
38
Nicolae Esinencu
39
Strig[ Veru\a, r[cne=te Maria... A venit doctorul din sat. S-a aplecat
asupra mamei, d[ lumea la o parte =i l[mure=te c[ nu-i nimic. }i d[ s[
miroase amoniac =i zice s[ fie dus[ ]n cas[. M[ ofer s-o ajut pe mama,
dar femeile m[ dau la o parte... M[-ntorc =i-l v[d pe tata venind de la
f`nt`n[ cu dou[ c[ld[ri de ap[. Mereu car[ ap[ cu dou[ c[ld[ri. Aduce
c[ld[rile, femeile le de=art[ prin oale =i din nou se duce la f`nt`n[.
C`nd calc[, se leag[n[. M[ z[re=te =i tresare. I s-o fi n[z[rit c[-i Vologhi\[. S-a buim[cit. Se uit[ ]n st`nga, ]n dreapta, caut[ parc[ un loc
unde ar putea dispare, vede c[ld[rile de=arte, le-n=fac[, dispare pe
poart[. Vreau s-o iau =i eu ]n gr[din[, dar vecina m[ apuc[ de m`n[.
Colacii, ce se aude cu colacii?!
}nc[ diminea\[ am f[cut comand[, zic, fiindc[ ]ntr-adev[r miamintesc c-am f[cut... dar am f[cut? Am f[cut sau numai mi se pare?!
Colaci la brut[ria din satul nostru nu se coc, p`ine se g[se=te, dar
colaci o s[ trebuiasc[ s[ comand[m la Negureni, peste r`u. E vorba
de peste o sut[ de colaci =i p`n[ m`ine e tare greu s[-i coci. Mama a
spus s[ facem ce vrem, c[ ea nu mai poate face nimic, dar vecinele =i
rudele au zis c[ pot ele s[ coac[, dar tot mai bine ar fi dac[ s-ar comanda la Negureni. Ele s-ar ocupa de r[cituri, sarmale, dar colacii ar
fi bine s[ fie comanda\i la Negureni. }mi amintesc... Ah, am comandat, mi-am amintit. La \intirim mi-a amintit veri=orul Vladimir. Vorbea nu =tiu despre ce =i de odat[ m[-ntreab[ ce-i cu colacii. +i-am
luat-o de-acolo drept peste r`u. Doamne, parc[ de un an s-au petrecut toate. +i ce ni s-a spus la Negureni?!
Of, dragul m[tu=ii, fi\i aten\i s[ fie colacii, c[ noi, femeile,
n-avem c`nd... dac[ v-a\i apucat voi, \ine\i-v[, se c[ineaz[ femeia
care m-a ]ntrebat de colaci.
S-a f[cut comand[, totul o s[ fie bine. M`ine diminea\[, ]n zori,
trebuie s[ ne ducem s[-i lu[m.
Cum s[-i lua\i, d-apoi nu-i aduc ei?! Au ma=in[! C`nd au murit
ai lui Bachiu, i-au adus ei cu ma=ina.
Ba ei ]i aduc, noi numai o s[ trebuiasc[ s[ ne ducem din zori s[
pl[tim.
40
Nicolae Esinencu
41
42
Nicolae Esinencu
Cum au s[ vin[ ei? Cu ce? To\i l-au iubit pe Vologhi\[. V`r sticla =i
paharul ]n m`na veri=orului Ion =i-o iau spre poart[, dar m[-ntorc.
Veru\[, Marie, eu plec la Chi=in[u, dar le spun ]ncet, s[ n-aud[
nimeni.
Cum la Chi=in[u?!
M[ duc s[-mi aduc so\ia, copiii so\ia n-o s[-mi ierte dac[ n-o
s[ fie m`ine aici... A \inut foarte mult la Vologhi\[ =i nici nu =tiu dac[
are bani de drum.
+i ce vrei de la noi? m[ mustr[ privirile surorilor.
Nimic. V[ spun ca s[ =ti\i. Parc[ totul e gata, scot carne\elul, ]n
care am scris ]mpreun[ cu fra\ii cam ce ar trebui eu s[ fac r[m`n`nd
]n sat =i citesc: Muzican\ii s-a f[cut; colacii s-a f[cut; groparii
s-a f[cut... Stop m`ine diminea\[ ]n zori cineva trebuie s[ se
duc[ dup[ colaci.
Spune ce ai de spus lui Alexandru, se-ntorc surorile, ce ne spui
nou[, nu vezi cum arat[ mama?!
Sta\i. Mamei s[ nu-i spune\i unde-am disp[rut. P`n[ la nou[zece diminea\a apar =i eu cu ai mei... Dar unde-i Alexandru, c[ nu-l
v[d?!
De unde s[ =tim noi?!
}ntr-adev[r, de unde s[ =tie surorile, ele sunt distruse. Cum o v[d
pe mama, izbucnesc ]n r[cnete =i o pornesc =i pe mama. Se cuprind
]n trei =i nu le poate opri nimeni.
Vologhi\[, ce-ai f[cut tu, Vologhi\[?!
Alexandru, care =tie unde-i Alexandru?
Car[ mese de prin sat.
Pentru ce mese?
D-apoi lumea unde o s[ ia masa?!
Abia acum descop[r ]n gr[din[ printre copaci dou[ r`nduri de mese
de c`te dou[zeci de metri =i un al treilea r`nd pe jum[tate... A, iat[ =i
fratele Alexandru t`r`nd cu nu =tiu cine o mas[. }l iau de o parte =i ]i
explic ce-i cu colacii.
Vai, de ce anume eu s[ m[ ocup de... exclam[ fratele, am ]nc[
43
44
Nicolae Esinencu
45
Danu =tie.
Tat[, eu =tiu... Eu l-am ajutat c`nd a primit apartament.
Asta-i bun[, el =tie, eu nu!
Nu v[ certa\i, se aude vocea ]mp[ciuitoare a =oferului. Alt[ dat[
ar fi fost foc c[ a fost ridicat noaptea, acum ]ns[ e foarte ]n\eleg[tor.
}l cunosc. M[ prive=te cu comp[timire =i zice: O s[ dovedim s[ fim la
timp ]n sat... spune\i unde locuie=te fratele, fra\ii.
Ne arunc[m la Ion u=a e-ncuiat[, nu r[spunde nimeni. Ne
arunc[m la Andrei, dar ]ntre casele lor e foarte mare distan\[ unul
locuie=te la un cap[t de ora=, altul ]n cel[lalt cap[t, cearc[ =i f[ o
asemenea cale. E vorba iar de-o or[ pierdut[. Oricum, ne repezim
]napoi, spre ie=irea din ora=, stop[m la fratele Andrei la Gr[tie=ti.
Au plecat de vreo or[ =i ceva... ne r[spunde o vecin[ de-a
fratelui.
S-au =i pornit, anun\ so\ia =i m[-ntorc spre =ofer. M`n[, drag[!
Asta-mi mai lipse=te acum, s[ ]nt`rzii la ]nmorm`ntarea fratelui.
Dar poate ]nc[ n-au ie=it din ora=?! zice =oferul.
Crezi c[-s la morg[?! Asta ]nseamn[ iar s[ ne ]ntoarcem ]napoi,
]nseamn[ ]nc[ o or[ pierdut[... =i-n genere ce s[ afl[m?! Dac[ s-au
pornit, ]nseamn[ c[ s-au pornit... m`n[!
Ma=ina alearg[, copacii de pe marginea =oselei zboar[ ]n urm[,
so\ia =ade ]ndurerat[ ]ntre copiii care tac ]n\eleg[tori, iar g`ndurile
mele alearg[ la Vologhi\[. Pe alt drum sau poate tot pe acesta, poate
pu\in mai ]nainte sau pu\in mai ]n urm[, alearg[ =i ma=ina ]n care
este acum dus spre satul copil[riei noastre fratele Vologhi\[, mort.
Eu m[ duc ]n sat ca s[ m[ mai ]ntorc, el este dus ca s[ nu se mai
]ntoarc[ niciodat[.
M[ uit la lacrimile so\iei care ]i curg ]n lini=te pe obraji =i caut s[mi amintesc de c`te ori m-am ]nt`lnit eu cu Vologhi\[ ]n ora=ul ista.
Dac[ nu-l l[sa\i singur... pl`nge ]ncet. Fraza asta am mai auzit-o. Mama, mi se pare, a aruncat-o, mama sau cineva dintre rude a
rostit-o prin ograd[, ieri a rostit-o.
Dac[ nu-l l[sa\i singur...
46
Nicolae Esinencu
47
48
Nicolae Esinencu
49
50
Nicolae Esinencu
urm[ copiii =i-au dat seama, s-au ]ntors =i r`d =i azi de se pr[p[desc...
Fantomas, ]i zic... la ce-a mai trebuit s[ vin[ aici?!
Prostia din cap ]mi fuge, lucrurile ]ncep s[ mi se limpezeasc[, m[
simt mai u=or, observ ce se face ]n jur, dar ]n jur este foarte mult de
f[cut, fiindc[ to\i umbl[ ]ncolo =i ]ncoace =i nimeni nu =tie de ce s[ se
apuce. Dealtfel, nici eu nu =tiu de ce s[ m[ ocup. M[ scoate tot vecina din amor\ire.
De ce =ede\i, b[ie\i? ]mi repro=eaz[ ea. +i de ce a\i ]nt`rziat
at`t?! +ti\i c`t e ora?! +i mul\umi\i-i lui Dumnezeu, c[ s-a putut s[
n-ave\i acum nici un om ]n ograd[.
Simt c[ iar ]mi fierbe capul. Fratele e mort, dar eu ascult naiba =tie
ce. Dac[ nu arunc din g`nd ceea ce spune vecina, am s[ turbez. O
]ntreb, =i o ]ntreb frontal, obraznic: Dar de ce, m[ rog, s[ nu fie lume?
N-ai auzit, iar a ap[rut monumentul cela ]n iaz!
Care monument, m[ rog?! +i-n care iaz?
Care am vrea s[ =tim =i noi... =tii iazul de la B[lteni?
Cum s[ nu... dar e la B[lteni.
Apu-iaca de la o vreme tot apare acolo din ap[ un monument.
}mi duc m`inile la t`mple. Alexandru, fratele mai mic, care noaptea a r[mas ]n sat, se apuc[ s[-mi dea explica\ii.
Naiba =tie ce se-nt`mpl[ pe aici. Se spune c[-n iazul cela de la
B[lteni, de la o vreme, cum scad apele, apare un monument. Diminea\[ cineva a adus vestea c[ iar scad apele ]n iaz =i toat[ lumea a
alergat ]ntr-acolo...
+i-al cui e monumentul?!
D-apoi cine s[ =tie!
Nu l-a v[zut nimeni?!
L-au v[zut, dar cum l-au v[zut... de fric[, se zice, nici ei nu =tiu
bine c[ l-au v[zut. Cred c[-\i dai seama, =ezi pe mal =i de odat[ vezi
c[ din ap[ se arat[ un cap, un chipiu!
Monumentul e cu chipiu ]n cap?
A=a se spune... c[ acei care l-au v[zut prima dat[ au fugit de
le-a plesnit inima... iar unii nici nu cred c[ exist[ monument ]n iaz.
51
Dar lumea spune c[ este =i se presupune c[ l-o fi aruncat cineva acolo... iar acum, c`nd scad apele... dar diminea\[ lumea s-a ]n=elat.
Apele n-au sc[zut. Dimpotriv[ au ]nceput s[ creasc[. Se vede c[
undeva a plouat, iar cuiva i s-a p[rut... =i lumea s-a ]ntors...
Hai, dragul m[tu=ii, cinsti\i lumea asta sunte\i at`\ia fra\i =i
nimeni nu toarn[ un pahar de vin, ne ghionte=te o femeie, e vecina.
Da ce, noi trebuie s[ turn[m? m[ mir eu.
D-apoi numai c[, rudele cele mai apropiate toarn[ lumii un
pahar de vin... Hai c[-i timpul s[ scoatem mortul... Nu se v[d groparii?
X
C`nd apare mortul ]n sat, fotografia lui dispare. Fotografia dispare =i feti\a dispare. +i nimeni nu =tie unde dispare fotografia, c[ n-a
mai fost v[zut[ niciodat[ de nimeni.
Fotografia fratelui a disp[rut din sat =i toat[ lumea e ]n ograda
noastr[. P`n[ =i Oproiu s-a t`r`t nu =tiu cum. Dac[ nu c`nt[ muzican\ii, numai gura lui se aude.
...materia asta-i totul. +i c`t este materia o s[ fim =i noi. }n
natur[ nimic nu se pierde... Iaca, s[ lu[m m[rul ista, ]l m[n`nc,
l-am m`ncat. Nu-i? Este! }n mine este. Sucul lui este, miezul. +i c`nd
sunt eu este =i m[rul. Mor eu r[m`ne m[rul. Unde? }n energia
care r[m`ne dup[ moartea mea. Care energie? Pe care o are ]n sine
fiecare fiin\[. Tu, tu, tu to\i avem putere =i puterea nu se pierde!
Zice\i de nepo\elul prietenului meu de r[zboi... s[ nu-l pl`nge\i...
Of, de ce oare n-ar t[cea m[car Oproiu ista? Lumea munce=te,
da el ascult[ radio =i cite=te ziarele... ofteaz[ cineva, dar asta ]l
]nt[re=te, ]l ]nt[r`t[ =i mai mult pe b[tr`n.
S[ tac, zici?! Zici fiindc[ e=ti chioar[! Cei care mor nu se pierd.
Eu =tiu ce spun! Satul, care ]l vede\i acum ]n jurul vostru, nu-i unicul
mai este un sat tot ca aista, numai c[ voi nu-l vede\i, dar este. E
satul celor mor\i, care, dealtfel, ]nc[ nu se =tie care sunt mor\i ei
52
Nicolae Esinencu
sau noi. Uita\i-v[ pe dealul de deasupra satului... =i, cum zice, ]ncepe
s[ strige, se ridic[ =i ]ncepe din nou s[ strige spre panta dealului, de
mai sus de \intirim, ceea ce face s[ hohoteasc[ ograda =i mai mult de
bocete. Asta ]ns[ nu-l opre=te pe Oproiu, care strig[ =i strig[:
Iat[-l, iat[-l! M[i b[iete, m[i!.. Iaca eu strig la el, da el sur`de.
Se uit[ la vale, se uit[ ]ncoace, la noi, =i sur`de. Noi pl`ngem, da el
sur`de... }i el, Vologhi\[, ]l cunosc! Vologhi\[, zice\i, a murit?!.
Ca s[ nu izbucnesc =i eu ]n hohote de pl`ns, iau un ulcior =i intru
]n cas[ s[ cinstesc oamenii care stau ]n jurul sicriului, oamenii care
intr[, ]l privesc pe fratele, pe care n-au s[-l mai vad[, =i ies. Intru, dar
acolo m[ ]nt`lne=te fratele Andrei.
Eu ]s aici, tu du-te afar[...
Las[-m[ =i pe mine un pic aici, m[ rog, du-te tu afar[.
Fratele e mai mare =i ]n\elege starea mea. Nu zice nimic. Ia ulciorul, ia paharul cu care a cinstit lumea din cas[ =i iese. Torn vin =intind paharul spre a cinsti lumea care a venit s[-l vad[ pentru ultima
dat[ pe fratele nostru Vologhi\[.
Lua\i ]ntru pomenirea fratelui...
S[ fie pomenit...
S[ fie...
Lua\i ]ntru pomenirea fratelui...
S[ fie pomenit...
S[ fie...
Abia acum aud vocea p[rintelui. Nici nu =tiam c-a ap[rut =i
p[rintele. {sta s[ fie p[rintele?! Un omulean ras pe cap, c[runt
aproape de v`rsta tatei. F[r[ ras[, f[r[... +ade la o mas[ =i cite=te ]n
psaltire... Dau s[-l ascult. Nu, nu pot prinde. }n primul r`nd c[ cite=te
dumnealui ]n psaltire cu o voce stins[ =i, ]n afar[ de asta, cite=te un
r`nd-dou[ =i, cum vede pe altcineva intr`nd ]n camera unde se afl[
]n sicriu fratele, las[ cititul =i-l ]ntreab[:
Al cui e=ti?
Al...
+i prime=ti pensie?
53
Omul ]ntrebat spune ceva, n-aud ce spune, dar spune ceva, pleac[
apoi fruntea ]n fa\a sicriului fratelui meu =i ia paharul din m`na mea.
Lua\i ]ntru pomenirea fratelui.
S[ fie pomenit...
}n spate iar se aude vocea p[rintelui:
Al cui e=ti?
D-apoi nu m[ cuno=ti, Ilie?
Tu, Scridonu\?
Eu.
+i prime=ti pensie?..
F[r[ s[ vreau ]ntorc capul din nou spre p[rinte. Are o fa\[ palid[,
ochi ad`nci\i. De pe unde s[ fie?
Veri=orul Vladimir, care o fi prins privirea mea aruncat[ spre
p[rinte, se apleac[, ]mi spune la ureche:
N-am g[sit p[rintele... ]i bolnav... dar face =i b[tr`nul Ilie treab[.
Nu-l cunosc.
E de la Negureni.
E dasc[l?
Nu... =tie a citi psaltirea =i, c`nd nu-i pop[, oamenii ]l aduc pe
dumnealui...
Vologhi\[, mamii...
Au sc[pat-o pe mama iar ]ncoace. Surorile, care p`n[ acum boceau ]ncet deasupra sicriului fratelui, se-arunc[ deodat[ la mama, se
cuprind =i r[cnesc ]mpreun[, de nu le mai poate opri nimeni.
Mam[, Vologhi\[ nu mai este, mam[...
Dau s[ ies afar[, dar de afar[ se aud vorbele lui Oproiu:
...S[ =ti\i, totdeauna au murit cei mai buni. Dar de ce mor? Mor
c[ =i acolo trebuie s[ munceasc[. +i acolo trebuie construit satul,
cel[lalt sat. Dar mor cei mai buni, fiindc[ ei se duc s[ preg[teasc[
locul pentru ceilal\i care au s[ vin[ din urm[. Iat[, s[ lu[m oamenii
i=tia nec[ji\i. Tata =i mama, sunt oameni foarte b[tr`ni, dar cum puteau ei s[ moar[ ]nt`i? Cine avea s[ le preg[teasc[ acolo casa? Unde
aveau ei s[ tr[iasc[ dac[ mureau ei primii?! Nu, natura =tie ce face, ]l
54
Nicolae Esinencu
ia pe cel mai bun, mai harnic. Cine era cel mai harnic dintre to\i copiii
Ecaterinei? B[iatul ista care a murit. Apu, s[ v[ spun, el n-a murit
s-a dus s[ preg[teasc[ totul... Iat[ z`mbe=te pe deal... A=teapt[. Caterino, pe tine te a=teapt[, pe tine, Gavril!.. strig[ Oproiu la tata =i
la mama.
Ca s[ nu mai aud nimic, iau ulciorul de=ert =i m[-ndrept spre beci.
Am s[ mai scot vin. Trec printre oameni f[r[ s[ simt c[-i ating, f[r[
s[-i v[d. }mi fac loc cu respect, unii ]mi exprim[ condolean\e, [=tia o
fi fiind prietenii mei de copil[rie, dar eu trec mai departe. Dar cine s[
fi ]ncuiat u=a beciului?
M[-ntorc, ajung la pragul casei, dar nu ]ndr[znesc s[ m[ ridic, ]n
cas[ ]i Vologhi\[. Nici s[ m[ mai ]ntorc nu pot. }n spate toate privirile satului, =i toate se unesc ]ntr-o singur[ privire lung[, grea:
B[ie\i, cum de l-a\i pierdut pe Vologhi\[?!
Plec ochii =i r[m`n cu capul plecat =i cu ulciorul gol ]n m`n[.
M[ treze=te vorba veri=orului spus[ la ureche, ]n treac[t:
Du-te =i mai ad[ vin...
Da, da... zic =i-i mul\umesc ]n g`nd c[ m-a f[cut s[ m[ mi=c, s[
scap de privirea grea a s[tenilor.
M[-ntorc, trec printre oameni, dar acum v[d pe unde calc, v[d
cine ]mi face loc =i aud ce se vorbe=te ]n jur.
S[rmanii fra\i...
Tot satul se m`ndrea cu familia asta... cinci fra\i.
Tata lor pl`nge la vecini nici nu vrea s[ vin[... se spune c[ el
a aflat abia... dac[-i b[tr`n!
Nicolae...
Ridic privirea =i ]n ochi ]mi ]n[boiesc lacrimile. }n fa\[ e un prieten de copil[rie =i adolescen\[ al fratelui.
Alexei... =i, ca s[ nu izbucnesc ]n hohote, ]ntorc capul, ]mi
amintesc de vin, m[-ndrept hot[r`t spre beci. Deschid u=a, fac un
pas pe scar[ =i-ncremenesc. Mam[, vreau s[ r[cnesc, dar ]mi mu=c
buzele. Nu se poate, zic, doar e mort, e ]n cas[ ]n sicriu. Vologhi\[ st[
cu spatele la mine, scurge vun din butoi.
55
56
Nicolae Esinencu
DOC
Copiilor mei Dan, +tefan, Octav, Nicoleta.
I
Am cincisprezece ani, lumea ]mi spune Doc =i, trebuie s[ recunosc, nu-s acoperit ]nc[ de slav[.
Ziarele nu-mi public[ numele cu litere de-o =chioap[; televiziunea nu-mi ]nghesuie mutra ]n ecranul azuriu; la s[rb[tori directorul
=colii ]mi tot scap[ numele; la competi\iile sportive florile i se ofer[
celui de al[turi =i tot a=a. Pot fi z[rit adesea =terg`nd tabla, mereu
pocit ]n gazeta de perete a =colii Ariciul =i zilnic dus pe g`nduri la
col\ul str[zii: oare ]ncotro s[ apuc?
Cam at`t despre mine.
Mai pot spune c[ azi, 13 octombrie, la 6,57, respir =i mai am
speran\a c[ mama m[car peste trei minute o s[-=i aminteasc[ de
existen\a mea: Da tu nu e=ti ]nc[ la =coal[?!!
Deocamdat[ stau ]n pat, \in ochii ]nchi=i, ca s[ nu-mi v[d at`t de
bine viitorul, =i las ]n voie urechile s[ urm[reasc[ dialogul vie\ii conjugale a iubi\ilor mei p[rin\i.
Am s[ iau odat[ fierul ista de c[lcat =i-am s[ \i-l tr`ntesc ]n
cap...
Mama.
Da ce, m[ rog, s-a mai ]nt`mplat?
Tata.
Vino ]ncoace =i-am s[-\i ar[t!
Ia s[ m[ mai r[re=ti... se dezbar[ tata.
Dialog de-o secund[.
Pe loc se schimb[ tema =i, de obicei, mama o schimb[.
Laptele! strig[ =i zboar[ spre buc[t[rie. Laptele d[ ]n foc!
57
Calmul cu care tata ]nt`mpin[ disperarea mamei e mare. Cu calmul tatei po\i scoate pe oricine din balamale.
Arunc[ ceaunul afar[, o sf[tuie printre altele tata, =i rezultatul
sfatului e pe loc.
Sfinte, ce-am f[cut: l-am op[rit pe cineva!
Bandajeaz[-l... ]i r[spunde tata cu acela=i calm.
Ce-ai spus? n-aude mama de spaim[, iese de la buc[t[rie.
Strope=te-l cu ap[ rece, zic... r[m`ne indiferent tata.
Explozia mamei n-are margini:
Tu =i numai tu m[-nnebune=ti! se \ine ea, prin camere, din
urma tatei. Tu ai spus s[ arunc ceaunul afar[!
Eu?!
Da cine?!
Mai arunc[ atunci =i m[m[liga.
Care m[m[lig[?
Cea din cui.
Aaa... tu-\i ba\i joc de mine!
Oare chiar a aruncat mama ceaunul peste balcon?!
S[ fiu nu =tiu cine, c`nt[ cineva afar[. Mi-ar pl[cea s[-i fi c[zut
tipului ceaunul cu lapte fierbinte ]n cap, iar el s[ c`nte!
Aoleu, mi-a ars rochia! mama a =i s[rit la alt[ tem[. A uitat de
lapte, de ceaun... =i-a amintit de fierul de c[lcat.
Pot sta lini=tit ]nc[ dou[ minute =i cincizeci =i opt de secunde. Acum
tata o s[ ias[ la balcon s[-=i trag[ \igara, iar mama o s[ r[scoleasc[
dulapul.
Asta-i rochie?! Asta-i bluz[?!.. Toate femeile au o hain[, numai
eu, proasta... Ilarion!
Ilarion e numele tat[lui meu. +i c`nd mama strig[ Ilarion, e ca
=i cum ar striga Pojar!
Ilarion!
Pojar.
Ia s[ m[ mai r[re=ti! vine de la balcon glasul lini=tit al tatei.
Ce-o s[-mbrac?
58
Nicolae Esinencu
Scafandru.
Iar ]ncepi?
Dac[ m[-ntrebi... Cojocul!
A nins?! se arunc[ mama buim[cit[ la geam. A uitat de tata,
de rochii.
S-a proptit prostit[-n geam.
Afar[-i mijlocul verii, desigur.
Sfinte! Sfinte! Sfinte!
R[cnetele mamei nu mai ]ncap ]n cas[.
Da ce vrei s[-mbrac?
Tata r[m`ne pe culmile sale.
Mama ]ns[ s-a =i aruncat ]n vale:
S[ vede\i c[ o s[-nt`rzii!
}n vocea ei e spaim[, ]ngrijorare, amenin\are, explozie.
La naiba... arunc[ tata \igara =i, dac[ n-o s[ intre ]n baie, o s[
intre la veceu.
Bine]n\eles, dac[ acolo n-o s[ fie fr[\iorul meu mai mic.
Ie=i! smuce=te tata u=a de la veceu.
Aha, e acolo; l-au sc[pat, vas[zic[.
Ie=i, c[ te scot cu u=[ cu tot!
Fr[\iorul meu are o sl[biciune, da poate asta nici nu e sl[biciune,
ci fericire. Unde se a=az[, acolo adoarme. +i face tot ce vede c[ fac
al\ii. Vede c[ lumea merge merge =i el. S-a oprit lumea se opre=te
=i el. +i tot a=a. Vede un copil juc`ndu-se la poart[ se las[ ]n pirostrii l`ng[ copil =i r[m`ne s[ se joace. Vede, s[ zicem, la televizor pe
cineva c`nt`nd se a=az[ ]n fa\a televizorului =i hai s[ c`nte =i el.
+i c`nt[. Sau defileaz[. E foate u=or s[-l pierzi pe strad[. Mereu trebuie s[-l \ii de m`n[. }l la=i pentru o secund[ - nu-l mai g[se=ti. Odat[
am ie=it cu d`nsul ]n ora= =i-apoi l-am c[utat tustrei dou[ zile. El nici
azi nu =tie unde a fost. Mult mai t`rziu m-am dumerit cum de s-ant`mplat s[-l pierd. }nt`lnisem un coleg, m-am oprit s[ mai flec[resc
cu acela =i, c`nd m[ uit, nu-i. Dau ]ncolo, dau ]ncoace nu-i =i gata.
Cineva ]mi spune c[ a trecut o gr[dini\[ de copii pe al[turi. S-a luat
59
60
Nicolae Esinencu
61
62
Nicolae Esinencu
+i dac[ nu se abate?
Nu m-a pus parc[ s[-i aduc b[ie\ii din clas[ s[-i tund[, numai ca
s[-=i fac[ planul?!
Mam[, dar astea-s fete!
+i-apoi ce dac[-s fete?
Cum s[ le tunzi chilug?
Da?! Las`, n-o s[ le fie nimic, mai u=or au s[ se spele.
Numai ca s[ tund[, numai ca s[-i ias[ planul. Vai de capul meu
c`nd se-nt`mpl[ s[ nu-i ias[ planul =i e sf`r=it de lun[. }ntr-o zi am
fost tuns de trei ori. M-a tuns, apoi m-a sp[lat pe cap =i, ca s[-i ias[
banul, m-a =i ras pe cap. +i totul ca =efa s[ vad[ c[ ea nu e o
oarecare, ci o frizeri\[ care mereu face planul, lupt[ pentru onoarea
frizeriei.
Mam[, cu pre\ul acesta vrei s[ ]mpline=ti tu planul?!
Dac[ a=a-i moda azi lumea s[ umble cu plete lungi, nu \i-i ru=ine
s[ te cer\i cu lumea ]n strad[ c[ nu se tunde?!
Asta \i-i graba, mam[?
Mam[, m-ai observat tu oare vreo dat[ cu adev[rat?!
+tii tu, mam[, cum tr[iesc eu?!
|i-aminte=ti ce te-am rugat asear[?!
Nu, n-am s[ m[ ridic...
Mama se rote=te prin cas[ n-aude, nu vede.
Eu mai mult nu strig la voi v[ pun masa =i fug!.. Ilarion!
Hop Ilarion!
+i-a amintit iar de Ilarion.
+i ce zice Ilarion?
La naiba!.. Nu vezi c[ stau la mas[... ce strigi?!
Frumoas[ priveli=te, n-ai ce zice: eu stau ]ntins ]n pat, mama
v`ntur[ casa, fr[\iorul e la veceu, iar tata ia masa.
P[i da, strig[ mama, p`n[ nu-\i pun eu nu te a=ezi!
Tata r[m`ne pe culmile calmului s[u.
De azi ]nainte, am s[ iau masa ]n picioare.
Ce-ai spus?
63
64
Nicolae Esinencu
cum o s[ =ad[ a=a ]ntins =i tulburat de pl[cere, z[u... dar =tiu c-o s[
scap odat[ pentru totdeauna de masaj.
Astea-s planuri, visuri deocamdat[. P`n[ una-alta, ia s[ m[ a=ez
s[ iau masa... lingur[ am?
Pe unde umbli?! vrea tata s[ =tie, e nemul\umit c[ nu i-a mers
la masaj, dar mama-i taie pofta de vorb[.
S[ vezi c-o s[-nt`rzii! S[ vezi c-o s[-nt`rzii!.. Ce-a=tep\i?
Da ce s[ facem? ]ntreab[ tata.
M`nca\i sau nu?
Eu am m`ncat!..
C`nd ai m`ncat?!
II
Am cincisprezece ani, lumea-mi spune Doc =i, trebuie s[ recunosc,
nu-s acoperit ]nc[ de slav[. N-am aruncat grenade ]n ambrazura
inamicului; nu eu am ]nh[\at, ca Lionea Golikov, importanta geant[
a importantului general neam\; nu eu l-am scos cu m`inile ]n sus din
cas[ pe tata, care ascundea p`inea ce trebuia dat[ statului, =i nici
alte fapte viteje=ti nu-mi amintesc s[ fi s[v`r=it.
La ora asta, se poate spune, am scos-o la cap[t cu masa.
Acum mi=carea ]n casa noastr[ cap[t[ propor\ii neobi=nuite.
Timp berechet, dar to\i alearg[ ]n toate p[r\ile. Chiar =i tata se
]nvioreaz[. N-ai zice c[ se mi=c[ mai iute ca de obicei, comenzile lui
pic[ ]n ordinea obi=nuit[, dar anume asta face s[ par[ c[ =i el strig[
ca =i mama.
Cravata.
Ia-o! i-o arunc[ mama.
Acul de la cravat[.
|i l-am dat! strig[ mama.
Pantofii!
Pantofii! r[cne=te mama f[r[ adres[, =i faptul ar trebui s[ ne
mi=te, strig[tul ne-a fost adresat nou[, copiilor, ]n fond mie. Dar cum
s[ te mi=ti, c`nd nimeni nu se uit[ la tine?
65
66
Nicolae Esinencu
67
68
Nicolae Esinencu
control, a pl[tit la trei floco=i, doar ca aceia s[ fie tun=i ]n ziua c`nd
s-a pus problema ]nchiderii frizeriei. +i ]nc[ de c`te ceva =i-a amintit.
Banii tatei se mai duc =i pe reclamele pe care mama le afi=eaz[ zilnic
pe u=a =i ]n geamurile frizeriei.
Cine poart[ p[r zburlit fetele nu l-au iubit!
Ai p[r mare =i flocos vin la noi, =i \i-l d[m jos!
Omul tuns =i ras pe cap niciodat[ n-a fost drac!
+i tot a=a. Aiureli n[scocite de mama =i scrise de pictori pe bani
ghea\[.
A=a c[ tata niciodat[ n-are bani de cheltuial[, dar nici el nu se
pierde cu firea. Cum fac trei pa=i pe scar[, cum aud vocea tatei din
urm[: Ia stai!
Da ce vrei?
Ia scoate b[nu\ii.
Care b[nu\i? sar eu.
Care \i i-a dat mama.
Procedur[ de fiecare diminea\[. +i cum s[ nu-i scot, dac[ tata-mi
cere? Mama ]mi d[ b[nu\i pentru o cafea cu lapte la recrea\ia mare,
iar tata mi-i ia. Odat[ m-am pl`ns mamei.
Cum \i-i ia? s-a mirat mama.
Eu \i-i iau? s-a mirat tata.
M[ rog, firul vie\ii familiei noastre ]n diminea\a asta a ajuns, dup[
cum vede\i, iar la bani. Iar banii, dup[ cum socoate mama, sunt apogeul vie\ii:
Bani mai ]nt`i trebuie s[ aduci =i-apoi s[-i por\i...
Eu n-aduc bani?! se-nvesele=te tata, c[ mama vrea cu orice pre\
s[-l coboare de pe culmile calmului s[u.
Dac[ ai aduce... \i-am spus: ]nva\[-te a scoate din\i! Totdeauna
se g[se=te un dinte de scos!
Tu vrei s[ spui c-ar trebui s[ le scot oamenilor =i din\ii buni?!
|i-am spus: totdeauna, dac[ vrei, se g[se=te ]n gura omului un
dinte de scos!
E-he-he!..
69
70
Nicolae Esinencu
Eu?! face mama ochii c`t bilele de biliard. S[ vezi c-o s[-nt`rzii!
O s[-nt`rzii, o s[-nt`rzii, o s[-nt`rzii!
Azi ]nc[ n-am ajuns la ciocolat[.
Sfinte, scoate mama deodat[ un r[cnet de s[-\i cad[ limba din
gur[ de fric[. Biberonul nu-i!
Care biberon?! nout[\i de astea ]l sperie =i pe tata. Doar eu l-am
aruncat alalt[ieri, face el.
Era altul! \ip[ mama =i scotoce=te mai departe ]n dul[piorul
de la buc[t[rie. Iat[, aici, l-am pus eu, cu m`na mea!
Cobor`t de pe crestele calmului, tata se-nfurie r[u.
Tata e-nfuriat de-a binelea =i e gata s[ lase geanta din m`n[. Acum
pare s[ ia el h[\urile-n m`n[, strig[:
Dar de ce l-ai pus acolo?! Nu \i-am spus eu s[ nu v[d umbr[ de
biberon ]n cas[?!
L-am aruncat! De ce strigi la mine?! L-am aruncat, explic[
mama. Era alt biberon. Naiba =tie unde l-a g[sit, ieri l-am prins c[-l
sugea pe ascuns sub plapum[. I l-am luat =i l-am aruncat aici, ]n dulap!
Mda, fr[\iorul meu are =i alt[ deprindere proast[. +i anume
ziua-ntreag[ s[ sug[ biberoane. Deprinderea asta vine tot de la
gr[dini\a de copii. Ca s[ nu pl`ng[, se zice, ziua-ntreag[ educatoarele
]l \ineau cu biberonul ]n gur[. Pl`nge un copil c[ vrea la mama un
biberon ]n gur[. Sc`nce=te altul c[ vrea o bomboan[ un biberon
]n gur[. Boce=te altul c[ vrea acas[ un biberon ]n gur[. +i tot a=a.
Toat[ ziua cu \uflicul ]n gur[. Azi a=a, m`ine a=a, p`n[...
Prima zi de =coal[ a fost o mare ru=ine pentru noi =i o mare veselie pentru =coala num[rul patru. Se zice, cum st[tea mama a=a m`ndr[
=i asculta cuvintele de salut ale derectorului, rostite cu ocazia noului
an de ]nv[\[m`nt, deodat[ aude o voce:
Aoleu, dragul mamei, d-apoi se poate s[ stai cu biberonul ]n gur[
la =coal[?
Mama, la ]nceput, n-a priceput cine vorbe=te =i despre cine
vorbe=te. Asculta mai departe cuv`ntarea ]nfl[c[rat[ a directorului,
71
72
Nicolae Esinencu
cat biberoanele din cas[. Le-am aruncat, dar cazul s-a repetat. Deci,
mai r[m[seser[! +i iar le-am m[turat, dup[ ce am cotrob[it fiecare
col\ al casei. Ah, sfinte, de unde a luat el alt biberon? Pariez c[ l-a
extras ieri, ]n troleibuz, din gura vreunui copil. Doar a f[cut =i de
astea. Te urci cu el ]n troleibuz, ]l a=ezi pe un loc liber =i adesea se
]nt`mpl[ s[-l a=ezi al[turi de o mam[ cu copil sugaci =i, c`nd cobori, ]\i vezi fr[\iorul cu biberonul copilului ]n gur[. C`nd i l-a scos,
cum i l-a luat, cred, nici el nu =tie. Adev[ru-i c[ le scoate copiilor, din
gur[, ]n troleibuz sau ]n curte, biberoanele, =i zi-i, frate, \oc[ie=te.
Dar a fost el ieri undeva? ]ntreb eu.
Ce import[?! zbiar[ tata.
Import[, nu m[ las nici eu. Eu sunt de vin[ de c`te se ]nt`mpl[
]n casa asta.
L-am dus ieri p`n[ la frizeria mea =i l-am tuns, se dest[inuie=te
mama.
+i iar pe banii mei?! rage tata. +i iar te-ai urcat ]n troleibuz?!
De c`te ori s[ mai spun: nimeni, niciodat[, s[ nu se urce cu el ]n
troleibuz!
Ai fi vrut s[-nt`rzii? face mama.
Las[ dul[piorul! url[ tata la mama. Vezi pe unde-i copilul!
E la veceu! se face deodat[ lumin[ ]n capul mamei. Sau ai uitat? strig[ mama.
Nu-i! ]i ]ntunec[ min\ile din nou tata. L-am scos!
S[ =ti\i c[ suge biberonul pe undeva sub pat, acesta-i ultimul
cuv`nt al mamei.
Ia s[ m[ mai lase ei. Micu nici la mas[ n-a fost... ei n-au v[zut?
Eu am spus s[ te ui\i sub pat! \ip[ mama.
Sub patul meu nu-i, spun eu ]ntr-o doar[.
Vezi pe sub celelalte paturi.
Nici pe acolo nu-i, spun eu =i m[ g`ndesc: c`t de bine ar fi,
dac[ mama nu s-ar gr[bi niciodat[. Diminea\a s[ se scoale lini=tit[, =i
primul lucru pe care ar trebui s[-l fac[ s[ caute de fr[\iorul meu,
de mine. M[car de fr[\ior.
73
74
Nicolae Esinencu
Eu m[ dep[rtez.
Care prieten? se aude vocea fr[\iorului meu.
Care ar trebui s[ te duc[ diminea\a la =coal[... Doar ]i dau zilnic
ciocolat[!
III
Ai s[ vezi c-o s[-nt`rzii! cu fraza asta s-a sculat mama, a strigat
la mine, ne-a pus masa, cu fraza asta a alergat dup[ frate-meu, l-a
dus la =coal[ =i... poftim, cu aceea=i fraz[ o s[ ne piseze, ba chiar ne
piseaz[ ]n aceste minute care au mai r[mas p`n[ la opt. Mai avem
zece minute p`n[ c`nd vom ie=i din cas[, =i mama ne piseaz[ cum ]i
vine mai bine.
Am s[ iau odat[ fierul ista de c[lcat =i-am s[ \i-l tr`ntesc ]n cap!
Da ce, m[ rog, s-a mai ]nt`mplat? se intereseaz[, totu=i, tata
din camera lui, pe unde, se vede, ]=i caut[ ]nc[ p[l[ria.
Vino ]ncoace =i am s[-\i ar[t... ]i r[spunde mama.
Ia s[ m[ mai r[re=ti...
Ilarion!
Da.
Spuneai c[ luna asta o s-ave\i prim[!
Dou[ o s[ avem.
Dou[?!
Poate chiar trei.
Ai s[ vezi c-o s[-nt`rzii!.. Mi-ai aprins =i mie o \igar[?
Cu cinci-=ase minute ]nainte de plecare mama =i tata ]=i aprind
totdeauna c`te o \igar[ =i fumeaz[, cum s-ar spune, ]n duet, din mers,
prin cas[. Mama fumeaz[ de c`nd lucreaz[ la frizerie. Zice: ]i dai
clientului o \igar[, =i nu te uit[, mai vine s[-l tunzi.
Mama ]=i mai potrive=te o dat[ coafura, rochia =i fumeaz[.
Tata ]=i mai arunc[ o dat[ privirea ]n oglind[, mai verific[ ]nc[ o
dat[ con\inutul gen\ii sale =i ]n acest r[stimp fumeaz[.
Constat: mama pare un b[rb[toi cu \igara ]n gur[.
De unde-ai luat \ig[rile? se intereseaz[ mama pe nea=teptate.
75
76
Nicolae Esinencu
]n alt[ =coal[: ]mi place =coala nou[ sau nu, mi-am f[cut prieteni sau
nu, cum sunt ]nv[\[torii, ]n care banc[ =ed, cu cine =ed... Te-ai interesat vreo dat[, tat[, de toate astea? Iar tu, mam[? Poftim, s-a ]nceput
un nou an de ]nv[\[m`nt, azi suntem ]n a doua lun[ de =coal[... A\i
]n\eles m[car de ce am pl`ns asear[?!
Mam[!
Tat[!
Zici c[ azi vii s[ te tund? ]l fixeaz[ mama pe tata cu privirea,
trage din \igar[.
S[ m[ razi! trage tata din \igar[.
Brut[!.. Ai s[ vezi c-o s[-nt`rzii!
Mam[, tat[, ]ntoarce\i-v[ cu fa\a la mine, doar pentru o clip[. Eu
sunt aici, la spatele vostru. Vreau s[ ies, s[ plec la =coal[, ]ntoarce\i-v[
=i spune\i-mi ceva la plecare... Sunt fiul vostru doar!
Mam[, tat[, pe Gec, fostul meu coleg de banc[ din fosta mea
=coal[, chiar =i c`nd se duce la veceu, mama ]l ]ntreab[ unde se duce.
Ca s[ nu mai vorbim de mas[ =i a=a mai departe. Am fost odat[ poftit
s[ iau masa ]n familia lor. Mam[, tat[, c`t am stat la mas[, p[rin\ii
nu l-au mai sl[bit cu ]ntreb[rile. Un sfert de or[ Gec a fost cople=it de
aten\ie.
Tu o s[ m[n`nci omlet[, Gec?
Gec, s[-\i mai ung o hrinc[ de p`ine cu unt?
Gec, cafelu\[ cald[ sau fierbinte?
E gustos, Gec?
Mam[, parin\ii lui Gec mi-au pus =i mie zeci de ]ntreb[ri pline de
aten\ie =i dragoste.
Poate tu, Doc, nu m[n`nci omlet[?
Vrei s[-\i fac ochiuri, Doc?
Doc, c`teva fire de coad[ de ceap[ verde s[-\i presor peste omlet[?
Dar de ce am vorbi de Gec, c`nd foarte u=or pute\i asculta ce se
face la vecinii de deasupra noastr[ la aceast[ or[. Asculta\i cum ]=i
petrec vecinii fiica la =coal[.
77
Albinu\[, stai.
Da, mam[. Eu m[ duc.
Condei, creion, lam[ ai luat?
Da, mam[. Eu m[ duc, mam[.
Albinu\[, stai.
Da, mam[?
Fundi\a \i-ai pus?
Da, mam[. Eu m[ duc.
Stai, Albinu\o!
Da, mam[?
Capul nu te doare?.. Burta?.. Ochii nu te dor?
Nu, mam[, m[ simt bine. Eu m[ duc.
Ei, hai, puica mamei, du-te, fii atent[ la trecerea str[zii =i stai la
lec\ii cu m`na ]n sus, c[ mama pentru tine se ostene=te. Stai s[ te
s[rut... Pantofii nu te str`ng?! Aoleu, te str`ng!..
Mam[, mi-ai pus tu mie m[car o dat[ ]n via\[ asemenea ]ntreb[ri?
Printre altele, =i mama Albinu\ei lucreaz[, =i nu la frizerie, ci la uzin[,
=i cred c[ =i ea are plan.
Dar tu, tat[?
Mam[, tat[, chiar dac[ mi-a= aprinde =i eu acum o \igar[, voi tot
nu m-a\i observa! Pentru voi eu, pur =i simplu, nu exist. Vre\i v[
demonstrez! +tiu c[ elevul nu trebuie s[ fumeze, =tiu c[ nu-i frumos =i
a=a mai departe, dar eu vreau s[ v[ demonstrez c[ voi n-o s[ m[ lua\i
]n seam[ nici chiar dac[ eu fumez. Voi tr[i\i numai pentru voi...
Ai s[ vezi c-o s[-nt`rzii!..
Stai, mam[, s[-mi aprind...
Poate nu trebuia s-o opresc, ]ntr-adev[r se gr[be=te, dar nu mai
pot. Odat[ ce-am tras din pachetul de pe mas[ o \igar[, merg mai
departe, trebuie s-o aprind.
Pun \igara ]n gur[ =i m[ aplec spre \igara mamei.
Mam[, d[-mi s-aprind \igara.
Ce vrei, iaca tata, eu ]nt`rzii! ]mi arunc[ mama f[r[ s[ ]n\eleag[
bine ce doresc.
78
Nicolae Esinencu
79
80
Nicolae Esinencu
81
82
Nicolae Esinencu
83
84
Nicolae Esinencu
jur, nu te vede cineva, te-ai ]ntrebat, apoi o ]nh[\a=i =i hop ]n buzunar. Dar a\a era la mine ]n m`n[ |i-a zburat bancnota ]ntr-o clip[...
Sau dumneata, tovar[=e Defileu. Ce-ai f[cut dumneata, z[rind pe asfalt cei cinci lei? Ai pus repede talpa pe bancnot[ =i \i-ai aprins o
\igar[... A=a-i sau nu-i a=a?! A=a-i, tov[r[=ele! Aproape zece minute
ai stat cu piciorul pe bancnot[. }\i ]ncurcau s-o ridici ni=te copii, care
se jucau ]n preajm[. +i ce-ai f[cut p`n[ la urm[? Ai fug[rit copiii,
chipurile, s[ nu se joace ]n fa\a casei, c[ fac g[l[gie... Nu-i a=a?! Dar
nici dumitale nu \i-a mers, ]n ultima clip[ \i-am zmucit bancnota din
buzunar... Eu sunt derbedeu sau dumneata?! Sau dumneata, tanti
Ioan[, de=i bancnota era prins[ cu a\[ =i un cap[t de a\[ era legat de
m`na mea, c`nd ai v[zut c[-\i sare leul din m`n[, ai ]nceput s[ r[cne=ti
c`t te \inea gura: ho\ul, s[ri\i, mi-a furat banii, mi-au c[zut din buzunar =i el i-a ]nh[\at, =i tot a=a. S[ tac[ unii tovar[=i din curtea noastr[, c[ nu =tiu ce-am s[ le fac ]ntr-o zi am s[-i dau la ziar!..
}n fine, nu-i vorba despre asta. Vorba e c[ Nicoleta a auzit t[r[boiul
de adineaori... +i dup[ mas[ trebuia s-o ]nso\esc la terenul de tenis.
C`nd ajung la cap[tul de jos al sc[rii, aud vocea tatei, care m[
strig[ din cap[tul de sus.
Doc, ia stai pu\in.
Hm, =i-a amintit c[ nu mi-a luat b[nu\ii =i acum se gr[be=te ]n jos
pe scar[.
}ntoarce sacii! o s[-mi spun[, =i eu o s[-ntorc buzunarele.
Cineva poate s[ nu ]n\eleag[ despre ce va s[ zic[, eu ]ns[ m-am
deprins cu vorba tatei. Dac[ are tata ceva care s[-mi plac[, acesta-i
felul cum nume=te de fiecare dat[ lucrurile. La creion ]i zice ciomag.
La peni\[ ghear[. La lingur[ lopat[. La geant[ talaghir... Dealtfel, tot zic s[ m[ uit ]n dic\ionar s[ v[d ce ]nseamn[ talaghir... Trebuie s[ fie ceva mare =i greu.
}l a=tept pe tata. +tiu, dup[ ce o s[-mi scuture buzunarele, o s[-mi
spun[ o nou[ anecdot[ =colar[. E ceea ce intr[ ]n obliga\iunile lui de
fiecare diminea\[. Personal, ur[sc bancurile, tatei ]ns[-i plac la nebunie. La serviciu, se zice, pacien\ii lui ies din clinic[ hohotind.
85
86
Nicolae Esinencu
Totul a fost bine ]n =coala aceasta pentru mine p`n[ ]n ziua c`nd
a ap[rut un nou director.
Doc, tu de m`ine treci ]n clasa a =aptea G, ]mi spune doamna
profesoar[ ]ntr-o zi.
Eu?
Da, Doc, ]mi pare r[u, dar alt[ ie=ire nu-i.
Doamna profesoar[ desface bra\ele, apoi le las[ s[-i cad[ de-a lungul trupului.
Dar de ce? strig eu =i ]ncep s[ tremur.
C[ trebuie... =i nu treci numai tu, ci =i Briceag, Pot`rniche, Ulei =i
al\ii... acu=i ]i citesc pe to\i din list[!
Clasa, care mai zumz[ia dup[ recrea\ia mare, se face deodat[
t[cut[, to\i devenim numai ochi =i urechi. +i ne-n[du=im. +apte ani
am ]nv[\at cu to\ii ]mpreun[, niciodat[ nu ne-am g`ndit c[ ]ntr-o zi
va trebui s[ ne desp[r\im =i acum, poftim, vorbele rostite de doamna
profesoar[ ne sf`=ie.
Dar eu nu vreau s[ trec! sare Pot`rniche.
Nici eu nu vreau s[ trec! sare Briceag.
Nici eu nu vreau s[ trec! sare =i Ulei.
Sar =i ceilal\i anun\a\i: sar ca sc`nteile, ard, se sting =i iar se aprind.
Nici nu mai vin la =coal[! izbucne=te ]n lacrimi una din fetele
noastre, care a fost =i ea ]n=tiin\at[ c[ va trece din clipa ceea ]n clasa
paralel[. Nici nu =tiu care din ele.
Mai izbucnesc =i alte dou[ fete ]n lacrimi, dar profesoara desface
neputincioas[ bra\ele.
Scumpii mei, se apuc[ ea s[ ne explice, dar de data aceasta cu
lacrimi ]n ochi, dragii mei, nici eu n-a= vrea s[ m[ despart de voi. }mi
sunte\i, cum =ti\i, scumpi, ca ni=te fii =i fiice, dar, crede\i-m[, nu v[
pot re\ine mai mult ]ntre pere\ii clasei acesteia. Este ordin.
Dar noi n-o s[ ne supunem ordinului strig[ pentru to\i Ulei.
Ulei e cel mai lini=tit copil din clasa noastr[, ba chiar ]l poreclisem
mutul, acum ]ns[ striga cel mai tare.
N-o s[ ne supunem, =i nimeni n-o s[ ne fac[ nimic!
87
88
Nicolae Esinencu
Am r[mas s[ =edem ]n b[nci, m-am uitat, doar noi, cei =apte. Unii
aveau privirile ]nc[ pline de speran\[, una din fete pl`ngea, iar eu
=edeam cu capul plecat. Sim\eam c[ totul e-n zadar, totu-i pierdut.
Clasa ]ns[ se opunea.
Nu venim =i gata! +i ei sunt elevi buni, striga ]n continuare clasa.
Buni, ca =i noi! +i nu ]n\elegem de ce ar trebui s[ ne desp[r\im!
Scumpei noastre profesoare din nou i s-au umezit ochii.
Dragii mei, nu se poate... v[ sunt dirigint[ din clasa ]nt`i, v[
cunosc foate bine pe to\i =i v[ ]n\eleg, dar nu se poate... Cuv`ntul
directorului!
+i-atunci u=a se deschide brusc =i ]n clas[ apare figura ]nfocat[ a
noului nostru director.
Ia sta\i, ce se-nt`mpl[ aici?! d[ dumnealui la o parte profesoara
=i se posteaz[ sprijinit cu bra\ele de mas[. Care, a= vrea s[-l v[d,
]ncalc[ ordinul direc\iei?!
Eu... d[du Andrie= s[ se ridice, dar tot atunci fu lipit ]napoi de
banc[.
+ezi! tun[ scurt directorul. +i dac[ mai r[cne=te unul, pe loc e
eliminat din =coal[, pentru totdeauna!..
Strig[tul a fost at`t de tare =i de t[ios, ]nc`t chiar =i doamnei profesoare i se t[ie r[suflarea.
Directorul ne \inu trei-patru secunde sub privirea lui rece, apoi cu
aceea=i voce aspr[ ordon[:
Cei =apte s[ mi se scoale ]n picioare!..
Ne-am sculat.
Sunt to\i?
To\i, confirm[ doamna profesoar[ cu greu, dar directorul se
apuc[ s[ ne numere.
Unu, doi, patru, =apte. A=a. Lua\i c[r\ile =i tot acum s[-mi trece\i
]n clasa a =aptea G.
Am pl`ns ]n ziua aceea la =coal[.
Am pl`ns acas[.
Am pl`ns pe ascuns, am pl`ns deschis.
89
Mam[...
Tat[...
Am rugat-o pe mama, l-am rugat pe tata, s[ se duc[ m[car unul
din ei s[ vorbeasc[ cu directorul, cu profesoara, cu cine =tiu ei, dar s[
nu m[ lase ]n clasa a =aptea G. }n clasa acea se adunaser[ b[ie\i =i
fete de tot felul, unii chiar se bucurau c[ nimeriser[, cum s-ar zice,
r[i cu r[i.
Mam[, te rog!
Tat[, ]\i cad ]n genunchi!
Dar at`t mama, c`t =i tata mi-au spus c[ directorul =i profesorii
=tiu mai bine ce fac =i s[ nu cred c[-s mai de=tept dec`t sunt.
Am t[cut.
M-am resemnat cu totul.
Umblam ]n clasa a =aptea G, dar la recrea\ii sau cum mi se
]nt`mpla s[ am c`t de c`t timp liber, fugeam ]n clasa a =aptea A, la
ai mei. Clasa m[ primea cu drag =i elevii, =i doamna profesoar[.
Doamna profesoar[ se interesa de succesele mele ca o mam[. Ba chiar
]n c`teva cazuri a stat de vorb[ cu noul meu diriginte, explic`ndu-i
ce caracter am. La s[rb[tori, c`nd se ]nt`mpla, sau la adun[rile generale din =coal[ totdeauna m[ a=ezeam ]ntre fo=tii mei colegi. Ba chiar
odat[, c`nd clasa a =aptea A a fost s[ sus\in[ un meci de volei cu
clasa a =aptea G, cu noua mea clas[ cum s-ar spune, eu am strigat
=i am urlat pe marginea terenului p`n[ la extenuare ]n favoarea clasei
a =aptea A. Noul meu diriginte se f[cuse foc, ba chiar strigase c-o s[
vorbeasc[ cu directorul s[ fiu pedepsit. N-a f[cut-o ]ns[, fie c[ a uitat, fie c[ au fost alte motive la mijloc, fie c[ doamna profesoar[ a
intervenit, dar cazul p[rea dat uit[rii. }ns[, pe c`nd m[ aflam ]n clasa a opta =i pe la jum[tate de an, pic[ vestea c[ mul\i din =coala noastr[
vor fi trecu\i dup[ Anul Nou ]n =coala nr. 17, ce s-a construit ceva
mai jos, tot pe strada noastr[, eu am fost numit printre primii.
Tat[lui, care, la insisten\ele mele, totu=i, veni s[ stea de vorb[ cu
dirigintele, i se spuse:
+tiu c[ n-am s[ dau, zice dirigintele ]n ap[rare, elevii cei mai
buni din clas[.
90
Nicolae Esinencu
91
92
Nicolae Esinencu
93
94
Nicolae Esinencu
95
tara ]n m`n[. Afon complet, n-are pic de auz muzical, dar nici de
c`ntec nu se las[. }n fiecare diminea\[ apare de dup[ o cl[dire ro=ie,
pe un pat pe rotile, ]mpins de doi colegi din clasa a noua paralel[ =i,
c`t \ine drumul p`n[ la =coal[, e vai de norocul acelor copii =i b[tr`ni,
care se-nt`mpl[ s[-i cad[ lui Gondea ]n cale. Pe micu\i ]i scutur[ de
b[nu\i, pe b[tr`ni ]i pune s[-=i fac[ cruce. Nu se teme nici de b[rba\ii
maturi. Am v[zut cu ochii mei cum unui b[rbat c`t un munte Gondea i-a tras \igara din gur[ =i acela nici m[car n-a cr`cnit. V[ ]nchipui\i,
Gondea i-a luat \igara din gur[, acela a r[mas cu gura c[scat[.
Helo, Doc! ]mi strig[ Gondea, ]mi flutur[ cu m`na.
Iar e pe un pat vechi, cu rotile.
Ba mai mult, =i prietenii lui ]n diminea\a asta sunt pe c`te un pat
cu rotile. G[l[gie de te ia groaza. Ma=inile claxoneaz[, ei habar
n-au. }nainteaz[ pe paturile cu rotile.
Vor col\unul s[ mi-l ia.
Vai, m-au =i g[bjit. Miau!
Dac[ nenea n-o s[-l dea,
Chiar de-s ciom[git miau!
96
Nicolae Esinencu
M[tu=ica se zbate dup[ geamul troleibuzului, face semne, chipurile, n-a nimerit unde trebuie, de alt troleibuz are nevoie, dar nimeni,
pare, n-o ia ]n seam[... Troleibuzul se duce.
Un copil, s[ fie de prin clasa a treia, care =i el s-a pornit spre =coala nr. 17 =i care a v[zut ]nt`mplarea cu m[tu=ica, d[ s[ fug[, dar e
t`rziu. Cei doi g[ligani de l`ng[ Gondea au pus m`na pe el.
B[nu\ii!
Dac[ tata azi nu mi-a dat.
D[-le pe-ale mamei.
Mama...
Z`t! ]i trage un picior ]n fund Gondea =i-=i caut[ mai departe
de drum =i de c`ntec.
De ce vrei s[-mi ei ciorapul?
N-ai ciorapul t[u? Miau!
Stai, s[ vezi, c[ dai de dracul,
Tu =i neamul t[u. Miau!
Ace=tia sunt elevii din noua mea =coal[, colegii, cum s-ar zice, din
adun[tur[.
97
98
Nicolae Esinencu
99
Nu mai spune!
V[ spun eu, mi-a fost coleg[!
Dar tu c`nd te c[s[tore=ti?! se-nt`mpl[ s[-i opreasc[ cineva
pornirea.
Eu?! face ea atunci ochi mari, ]i cuprinde pe to\i cu privirea.
Uite-o s-a =i al[turat c`rdului nostru. Interesant, ce nout[\i ne mai
aduce azi.
B[ie\i, sta\i s[ v[ spun!
S-a c[s[torit o elev[ din clasa ]nt`i! o-n\eap[ Grecu.
Ah nu... Sta\i s[ v[ spun!
O elev[ din clasa a treia! nu se las[ Grecu.
Ah, nu... sta\i s[ v[ spun!
Asear[ te-ai s[rutat pentru prima dat[! Izb`nd[ ]i sare ]n ajutor lui Grecu.
Eu?! face ea ochii mari, ne cuprinde cu privirea. Mai bine m[
sp`nzur... voi, pur =i simplu, nu m[ asculta\i?
S[ fie lini=te! strig[ autoritar Gondea, =i ]n lini=tea ce se las[
r[sun[ clar vocea Dadei.
Am v[zut-o ieri pe mama lui Lucic.
Care Lucic? de data asta Gondea s-apuc[ s[-l fac[ pe nebunul.
Lucic din clasa noastr[, mai este parc[ =i altul?
A... =i ce-i cu mama lui Lucic?
E frumoas[ ca o actri\[.
+i?
Cum =i? Mi-a ]ntins m`n[, m-a-ntrebat ce nout[\i mai avem
]n clas[.
+i tu?
Eu... eu am condus-o p`n[ la taxi... toat[ lumea se uita numai
la noi!
+i b[tea din palme.
Cine b[tea din palme? ]l prive=te z[p[cit[ Dada.
Lumea. Se uita la voi =i aplauda!
Nou[ ne aplauda?
100
Nicolae Esinencu
101
102
Nicolae Esinencu
103
IX
C`nd nici ]n clasa a =aptea G a =colii nr. 10 nu s-a g[sit un loc
pentru mine, de luat actele din =coal[ le-am luat, dar nu m-am gr[bit
s[ le depun la =coala nr. 17.
Am ie=it de la director fluier`nd: ]ncotro s-o iau?!
}ntr-un t`rziu, m-am pomenit ]n fa\a frizeriei ]n care lucreaz[
mama.
Mama taman se r[zboia cu un client, care venise s[ se tund[, mama
]ns[ \inea s[ =i-l rad[.
104
Nicolae Esinencu
105
106
Nicolae Esinencu
107
108
Nicolae Esinencu
109
110
Nicolae Esinencu
111
112
Nicolae Esinencu
113
+i anume:
Lucic lipse=te!
Lipse=te! strig[ clasa numai ca s[ strige.
+i voi sta\i lini=ti\i?
St[m lini=ti\i.
D-apoi cine face azi de serviciu ]n jurul lui Lucic?!
Oprea =i E=anu.
Oprea =i E=anu s[ se scoale ]n picioare!
Iaca, ne-am sculat.
Cum r[spunde\i?!
A=a cum a\i auzit... n-avem de g`nd s[-i \inem lingura lui Lucic
al dumitale! morm[iesc Oprea =i E=anu, =i am`ndoi se a=az[.
Oprea, E=anu scula\i ]n picioare!.. Cine va dat voie s[ v[
a=eza\i? De ce nu v-a\i dus la sta\ia de troleibuz s[-l ]nt`lni\i pe Lucic?! Voi v[ da\i seama ce se ]nt`mpl[ dac[ cineva ]l izbe=te =i cade?!
+i-i dup[ opera\ie!
S[ cad[! strig[ E=anu =i Oprea. C`nd a fost operat[ Fontea,
nimeni nu s-a \inut din urma ei... nu-i a=a, Fontea?!
Oprea, E=anu! Cum vi se mi=c[ limba ]n gur[ s[ vorbi\i a=a ceva!
se \ine de ei diriginta. De Lucic vorbim! Tot acum s[-i ie=i\i ]n cale!
S[ ias[...
Doamn[ profesoar[, facem noi azi de serviciu ]n jurul lui Lucic, ]=i propune, pe nea=teptate, nu se =tie care, serviciile.
Cine noi?
Eu, zice Cat`ru, =i eu, zice Grecu.
Foarte bine, dragii mei, se-nvioreaz[ diriginta. Cu Oprea =i E=anu
vorbim noi mai t`rziu... Voi doi acum fugi\i ]n calea lui Lucic, dar mai
repede, c[-nt`rzii la lec\ie ]n a opta B.
Cat`ru =i Grecu dispar ]n u=[, noi r[m`nem cu diriginta, c[ci cineva
dintre noi e revoltat:
C`t se poate s[ mai patrul[m ]n jurul lui Lucic? Au trecut mai
bine de trei luni de la opera\ie!
114
Nicolae Esinencu
115
XI
Chimista e, cum s-ar zice, veteran[ a =colii. E chiar din prima zi a
inaugur[rii =colii nr. 17, fapt cu care se m`ndre=te grozav. Ea n-a fost
transferat[ de nic[ieri, a fost repartizat[ ]ncoace de institut, =i ea este
plin[ de m`ndrie. E o profesoar[ sever[, dar bun[.
C[l[torul r[m`ne c[l[tor, zice ea ori de c`te ori se-nt`mpl[ s[
facem vreo boroboa\[. Ne zice c[l[tori, pentru c[ suntem aduna\i de
prin alte =coli.
Cum s[ ]n\elegem? ]ntreab[ ba unul dintre elevi, ba altul,
ori de c`te ori ne pi=c[ ea cu vorba.
C[l[torul n-are mam[, n-are tat[.
Da noi avem =i tat[, =i mam[.
C[l[torul nu prinde nic[ieri r[d[cini... lui ]i este totuna la care
mas[ se a=az[, cu cine st[ la mas[.
Nu ]ns[ =i ce m[n`nc[! c[ut[ s[ se m`ndreasc[ odat[ Gondea cu titlul de c[l[tor =i se pomeni chemat la r[spuns.
Care-i formula apei?
}]...
Treci la loc insuficient!
Pentru ce?
C[l[torul, Gondea, caut[ numai m`ncare bun[, el treab[ nu
face nic[ieri. +coala din care ai fost exmatriculat, dup[ c`te =tiu, e o
=coal[ bun[. Ai fost coda=, nu?
S-a a=ezat Gondea ce-avea s[ zic[?
Stratu, =i tu e=ti c[l[tor? m[ ]ntreab[ chimista ]n ziua ]n care
m[ descoperi pentru prima dat[ la ora ei de chimie.
Da, m[ b`lb`i. Ce-aveam de spus?
Poftim, ]nc[ un patriot, f[cu ea, ca =i cum clasa n-ar fi =tiut c[ =i
eu sunt dintr-o =coal[ oarecare. Din care =coal[, m[ rog, ai nimerit aici?
Din =coala nr. 10.
10 e o =coal[ bun[. Ce-ai f[cut pe acolo de te-au ]mpins la noi?!
Nimic.
116
Nicolae Esinencu
117
Vre\i s[ spune\i c[ eu sunt... se apleac[ la ureche ]n asemenea cazuri fizicianul, sur`de, noi ]ns[ auzim bine ce-i spune profesoarei noastre. Vre\i s[ spune\i c[ =i eu... las elevii ]n cabinetul de
fizic[ s[ fac[ ce doresc ei p`n[ la sosirea mea?!
N-am spus, colega, r[spunde tare chimista, eu spun ce cred despre munca mea =i despre =coal[, despre datoria mea de pedagog.
Zice =i-=i caut[ de drum. }nainte ]ns[ de-a li se desp[r\i c[ile, chimista ]i mai aminte=te c`te ceva:
Colega, e timpul s[ te pui pe treab[, s[ ei exemplu de la noi,
i=tilal\i ]nv[\[tori din =coal[, care facem c`te ceva. }n =coal[ sunt =i
copii buni, nu uita, colega. E=ti pedagog, pedagog!
+i-l p[r[se=te.
C`nd ajungem ]n fa\a cabinetului de chimie, ne spune s[ ne d[m
la o parte, s[ deschid[ u=a.
Intra\i c`te unul, ne porunce=te.
Gondea ultimul! caut[ s[ rup[ tradi\ionala mi=care Gondea,
profesoara ]ns[ r[m`ne indiferent[ la glum[.
Gondea poate nici s[ nu intre, zice. Dar dac[ Gondea insist[,
m[ rog, ]nv[\[toarea ]i poate da chiar =i un sfat. Ia-l =i pe Cat`ru, te
rog, dac[ te duci, ]l sf[tuie=te ea.
Cat`ru nici la alte obiecte nu str[luce=te, dar la chimie s[ te
p[zeasc[ sf`ntul s[-l auzi.
Da ce, m[ rog, una-dou[ Cat`ru-Cat`ru... se revolt[ Cat`ru,
mai este =i Doc, nu se =tie de ce ]i vine mereu numele meu pe limb[.
Cum ]l pi=c[ cineva, m[ ]mpinge pe mine ]nainte.
S[ treac[ s[ =tearg[ tabla, anun\[ profesoara, =i Cat`ru chihne=te.
Pentru o clip[, ]mi trece prin fa\a ochilor mama, tata, ciond[neala
de diminea\[, ruga mea f[r[ sf`r=it ca s[ fiu ]ntors ]n =coala veche, =i
r[bufnesc:
Ba n-am s-o =terg... +i, ]n genere, afla\i: de azi ]nainte n-am s[
=terg niciodat[ tabla. S-a terminat! declar eu =i m[ a=ez ]n prima banc[
ce-mi cade.
Dar ce, m[ rog, a dat peste tine? se mir[ chimista, mi s-a p[rut
118
Nicolae Esinencu
119
120
Nicolae Esinencu
121
de nectar pe acul albinei provoac[ o r[cire cu c`teva grade a temperaturii corpului ei. Dup[ aceea ele ]nghit din nou nectarul =i-l elimin[
iar, dac[ temperatura se ridic[, =i tot a=a...
NACU. Z`mbi\i, v[ rog!..
+i pentru prima dat[, cei din clas[ izbucnesc ]n hohote, nu r`d
]ns[ de cele spuse de Nacu, ci r`d de altceva. +i anume de apari\ia
]n clas[ a unei femei cu un ceauna= acoperit ]n m`n[.
Femeia s-a oprit ]n fa\a clasei, se uit[ buim[cit[ la cei ce hohotesc;
elevii, ]ns[, care se aflau afar[, n-o las[ mult pe g`nduri, o ]mping ]n
clas[, o-nconjoar[ =i-i iau ceaunul.
M`nc[m sarmale! strig[ mai tare dec`t to\i Gondea =i ridic[
ceaunul deasupra capului, ]nc`t nimeni nu poate s[-l ajung[. M`nc[m
sarmale! M`nc[m sarmale!
}n c`teva clipe se clarific[ totul. E ziua lui T[b[citu. Mai s[ uit[m.
Alta ]ns[ e ]ncurc[tura. Zilele de na=tere le s[rb[torim ]n timpul
recrea\iei mari, mama lui T[b[citu ]ns[... +i, s[ vezi, a venit cu ceaunul
cu sarmale la =coal[!
Mam[, \i-am spus... sc`nce=te ru=inat T[b[citu.
Dar ce mi-ai spus, puiule? nu pricepe mama.
Mam[, \i-am spus...
Lui T[b[citu ]i este ru=ine c[ mama lui a adus ]n clas[...
Ce mai, un ceaun cu sarmale ]nc[ n-a adus nimeni la =coal[!
Oamenii aduc cutii cu bomboane, ciocolat[, tort[, mere, dar...
Dar ce-am f[cut r[u, puiule? se tot mir[ mama lui T[b[citu.
+i-apoi c`nd \i-am spus eu, mam[, s[ vii?..
D-apoi am vrut s[ aduc s[rm[lu\e c[lde, puiule...
Taci, T[b[citule, strig[ mai tare dec`t to\i Gondea. Nu te sfii!
Ai o mam[ genial[! strig[, se a=az[ direct pe podele, pune ceaunul
]ntre picioare =i se apuc[ s[ ]nfulece sarmale.
Cum de-ndr[zne=ti?! apare ca de sub p[m`nt diriginta noastr[, ]n=fac[ ceauna=ul de la Gondea.
Gondea r[m`ne z[p[cit cu o sarmal[ ]n m`n[.
Diriginta o descoper[ pe mama lui T[b[citu.
122
Nicolae Esinencu
123
124
Nicolae Esinencu
125
126
Nicolae Esinencu
127
XIV
Doc, hai afar[, m[ ]ndeamn[ Gondea.
Gondea pare, nu =tiu cum, indispus, obosit.
Afar[, totu=i, n-a= vrea s[ ies.
Mergi?
Ce s[ fac?
+tiu, obosit de at`ta carte, la recrea\ia a doua Gondea se duce, de
obicei, s[ mai trag[ o \igar[.
Nu te-ai s[turat de parfumul din clas[?! nu m[ las[ Gondea.
Are dreptate. Aerul din clas[ e greu.
Ies ]mpreun[ cu d`nsul.
Ah, dac[ m-ar lua odat[ la armat[! ofteaz[ din ad`nc Gondea, cobor`nd pe scar[.
Nu pentru prima oar[ ofteaz[ Gondea la ideea asta. De c`te ori s-a
]nt`mplat s[-l ]nso\esc afar[, la un fum de \igar[, totdeauna am auzit
din gura lui vorba asta. Trage un fum de \igar[, sloboade fumul ]n
rotocoale =i ]ncepe:
Am fost la comisariat, mi s-a spus s[ termin mai ]nt`i =coala... Ba
am fost =i amenin\at c[, dac[ n-am s[-nv[\ bime, voi fi trecut ]ntr-un
batalion disciplinar... Hm, ei cred c[ m[ sperie... Dar s[ m[ trimit[
m[car =i nu =tiu unde, numai s[ scap odat[ de =coal[, de ora=ul ista,
de toate...
Uneori nu-l ascult pe Gondea, =ed ]n preajma lui, el fumeaz[, iar
eu m[ g`ndesc la te miri ce, de obicei la nimic, adesea ]ns[ ]l ascult =i
mi se pare c[-l ]n\eleg foarte bine, ]i ]n\eleg dispozi\ia. Parc[ am avea
aceea=i durere. Cred c[-i aceea=i. At`t c[ eu visez s[ m[ ]ntorc ]n
=coala copil[riei, el viseaz[ s[ fug[ undeva, c`t mai departe.
Gondea, nu-\i place s[ ]nve\i? l-am ]ntrebat c`nd l-am auzit prima oar[ vorbind despre armat[.
C`ndva ]mi pl[cea... r[sufl[ din ad`nc Gondea, pe loc ]ns[ se ]nveseli, glumi. Mi-a pl[cut s[-nv[\ c`nd eram c`t lingura, =i profesoara se purta cu mine ca o mam[...
128
Nicolae Esinencu
129
130
Nicolae Esinencu
131
132
Nicolae Esinencu
Tot literatura.
Gondea, ce-i cu ochiul t[u?
L-am supus unei experien\e, la chimie!
Of, fi\i aten\i, c[ data viitoare ar putea s[ v[ ]ntrebe la...
O s[ fim.
Lucic cum se simte?
Bine. La chimie a dormit, de la fizic[ a fugit.
A fost ]nso\it, b[nuiesc?
Desigur.
Foarte bine. Acum s[ vedem ce facem cu excursia la fabrica de
ciment.
Dar la fabrica de ciment am fost!
Da? Atunci ne vom duce la fabrica de ]nc[l\[minte.
+i la fabrica de ]nc[l\[minte am fost!
}n anul [sta n-am fost.
Dar am fost ]n an, an\[r\.
Ei =i?
Am fost ]n an =i ne vom duce =i anul acesta.
N-o s[ m[ duc nic[ieri!
Cine a vorbit?
Eu, r[spund =i m[ ridic ]n picioare.
S[ fie lini=te, cere diriginta =i se-ntoarce uimit[ spre mine. Doc,
nu-mi place cum te por\i ]n ultimul timp. Ce-a dat azi ]n tine?!
Nimic.
Hai, hai, Doc, te joci cu focul. Mi-au spus =i al\i profesori c[ tu
r[spunzi obraznic. +ezi.
M[ a=ez, dar de dus la fabrica de ]nc[l\[minte n-am s[ m[ duc.
Uite c[ profesoara noastr[ ]ncepe s[ ne aud[ r[spunsurile. M[
piseaz[. Ea crede c[ m[ piseaz[.
Scoal[ ]n picoare! A=a. Acum spune-mi: de ce n-o s[ te duci?
Sau crezi c[ e=ti mai breaz dec`t restul clasei? Poftim, ]ntreb clasa:
dragi copii, ne ducem la fabrica de ciment?
Nu!
133
De ce?
Doar se vorbea despre fabrica de ]nc[l\[minte.
A, da. Ne ducem la fabrica de ]nc[l\[minte?
Ne ducem.
Doc, ai auzit?
Am auzit. Dar eu unul n-am s[ m[ duc. Am v[zut o dat[ cum
se face pantoful =i mi-i de ajuns.
Ei =i? O s[ mai vezi o dat[, n-o s[-\i fie nimic.
Iat[, aici, ]n g`t ]mi stau pantofii fabricii de ]nc[l\[minte.
Bine, Doc. Hai atunci s[ mergem la fabrica de confec\ii.
+i-acolo ce s[ vedem?
Ei, bine, dac[ nici acolo n-avem ce vedea, atunci, s[ m[ ier\i...
Am fost anul trecut. Crede\i c[ s-a schimbat ceva de atunci?
S[ fie lini=te! se enerveaz[ diriginta noastr[ =i se ]ntoarce uimit[ spre mine. Bine, Doc, fie cum zici. Dar spune-mi: unde-ai vrea
tu s[ ne ducem ]n excursie? Te-ascult.
Nu =tiu, c[ eu nu sunt profesor.
Dar eu =tiu! Avem trei excursii ]n anul acesta pl[nuite trei o
s[ facem.
Ei, face\i-le...
Ce, ce?!
Ce-a\i auzit! Face\i-le, zic.
Doc, dac[ mai deschizi o dat[ gura, =tii ce te-a=teapt[? Te trec
]n clasa B c`t ai zice pe=te. M-am s[turat!
Mda, am uitat, ]n ultimul timp tot mai des sunt amenin\at c-o s[
fiu trecut ]n clasa paralel[. Cum spui ceva, \i se aminte=te c[ po\i fi
trecut ]n alt[ clas[, ]n alt[ =coal[...
Sfinte! Oare dac[ a= \ine-o tot din =coal[ ]n =coal[, n-a= putea
ajunge ]ntr-o bun[ zi iar la =coala nr. 10?
}mi iau geanta =i pornesc spre ie=ire.
Stai, unde te duci?!
}n clasa B.
134
Nicolae Esinencu
135
din clasa a noua A, deoarece =i cei care ne scriu sunt la fel elevi ]n
clasa a noua A. Coresponden\[ tradi\ie.
Elevul din Taganrog, s[ zicem, care e al cincilea pe lista catalogului clasei sale, trimite scrisoare elevului din clasa noastr[ care e al
cincilea ]n catalog. +i tot a=a. Ei ne scriu nou[ =i noi trebuie s[ le
r[spundem. Avem ce scrie, n-avem scriem. Scriem. Mie, personal,
mi-a nimerit s[ r[spund la scrisorile unui tip care nici nu =tie, b[nuiesc, ]n ce parte a lumii tr[ie=te. }mi scrie ]ns[ regulat, r[spuns nu
cere, dar ]mi pune ]ntreb[ri cu nemiluita. Cam a=a ]ncep scrisorile
lui: Aten\ie, num[rul 17 (17 e num[rul meu ]n catalog), s[ nu te
vad[ nimeni citind scrisoarea mea. Ai priceput? Iar eu ]\i scriu... Ce
se aude pe la voi la matematic[? Pe la noi e pr[p[d. C`nd se repede
profesoara cu formulele asupra noastr[, fugim ca puii de pot`rniche
prin iarb[. Personal, azi iar am ]nh[\at not[ rea. Aten\ie! Nu te vede
nimeni c[-mi cite=ti scrisoarea? A=a. Acum s[ mergem mai departe.
Cum o duc ling[ii pe la voi? La noi sunt trei =i-i zdup[cim zilnic.
Zdup[cim ling[ii =i zdup[cim eminen\ii. Odat[, din gre=eal[, m-au
zdup[cit b[ie\ii =i pe mine. Cum m-am ]nv`rtit s[ nu ]nha\ o not[
excelent[ la educa\ia fizic[, n-am putut sc[pa. Am s[rit mai departe
dec`t to\i, c[ m-a izbit careva din urm[, ]nv[\[torul mi-a pus eminent =i b[ie\ii aveau s[ m[ chelfeneasc[. P[zea, ]\i spun, de note bune!
Pe noi ne-a fericit Dumnezeu cu o m[t[hal[ de b[rbat, de care, cum
intr[ ]n clas[, ne ascundem pe sub b[nci. Toat[ ziua cere una =i bun[
s[ ]nv[\[m. E vorba s[ ni-l schimbe, p`n[ atunci p[zea st[m
la fund. Ai citit scrisoarea? Acum rupe-o =i, dac[ po\i, ]nghite-o. Eu
toat[ coresponden\ o ]nghit. Cu respect. Amicul t[u nr. 17.
Parc[-s blestemat. Elevii ca elevii, au noroc de o coresponden\[
frumoas[, mie ]ns[... De=i =tampila de pe plic arat[ c[ scrisoarea e de
undeva de la sud, eu totu=i r[m`n la impresia c[ cineva din clas[ ]=i
bate joc de mine. Gondea? E=anu? T[b[citu?.. Z[u c[ l-a= zdup[ci,
dac[ a= =ti cine e!
Doc, de ce-ai dat cu pumnul ]n banc[?
Eu?
136
Nicolae Esinencu
137
XVI
Oare ce-o fi cu teatrul lui Nacu =i Tacu?
Dup[ ce a fost ]ntrerupt ]n cursul primei recrea\ii, ]=i reia activitatea la recrea\ia mare. Caz rar.
TACU. +ti\i oare c[... ]nghe\ata din z[pad[ =i sucuri din fructe era
cunoscut[ ]n China cu trei mii de ani ]n urm[?
NACU. Z`mbi\i, v[ rog! Tata ]=i ]ntreab[ fiul diminea\a: Ai m`ncat
omleta? Da, r[spunde fiul, dar ce s-a ]nt`mplat? Vreau s[ te
fug[resc p`n[ la =coal[! r[spunde tata.
TACU. +ti\i oare c[... la 19 mai 1910 P[m`ntul a trecut prin coada cometei Haley? Rezultatul tr[im!
NACU. Z`mbi\i, v[ rog! Mo= Lingur[ e tat[l lui Mo= Ceaun.
TACU. +ti\i oare c[... Cel mai ]nalt pisc din lume este +i=a Pangma, 8013 metri, ]n Tibet, =i este ]nc[ neexplorat?
NACU. Z`mbi\i, v[ rog! Geanta mi-am luat-o la =coal[, dar c[r\ile
le-am uitat acas[!
TACU. +ti\i oare c[... }n 1937, un corp cu un diametru de aproximativ un kilometru, mai apoi numit Hermes, a trecut pe la circa
800000 de kilometri distan\[ de P[m`nt, nu cu mult mai mult dec`t
distan\a dubl[ de la Terra la Lun[? De atunci n-a mai fost v[zut. Cam
o dat[ la un secol un obiect similar este de a=teptat s[ treac[ la distan\[ mai mic[ dec`t cea p`n[ la Lun[ =i, ]n sf`r=it, statistic, o dat[ la
250000 de ani, sunt =anse ca P[m`ntul ]ntr-o zi s[ se ciocneasc[ cu
un astfel de obiect.
NACU. Z`mbi\i, v[ rog! Ca s[ evit[m consecin\ele grave ale ciocnirii dintre un corp str[in =i P[m`nt, s[ ne punem imediat c[ciulile
pe cap!
Doc, vino ]ncoace!
Oare cine m[ strig[?
Eu, Doc, eu!
A, iar[=i Gondea. M[ strig[ din urm[. Oare ce vrea? Iar vrea s[
fumeze? Sau tipul cu barb[ s-a ivit ]n curtea =colii? Asta mai lipsea.
138
Nicolae Esinencu
139
140
Nicolae Esinencu
sus de pe scen[, a trecut printre scaune =i, cu fruntea sus, s-a apropiat de Tita le=inat[, i-a apucat m`na =i i-a s[rutat-o, zic`nd c[ acum
c`nd a v[zut un cititor murind pentru talentul s[u, poate s[ moar[ =i
el ]n lini=te =i a plecat. Pr[p[ditul a crezut c[ fata a le=inat de genialitatea versurilor lui.
+i Tita?
Ce Tita?.. Uite-o!..
S[-nnebune=ti, nu alta.
Dinspre sala de festivit[\i vine Tita, ]nconjurat[ de-o turm[ de fete.
Fetele zumz[ie ]n jurul ei, ea, ]ns[, le=inata, nici nu vede pe unde
calc[. Palid[, ochii peste cap, buzele abia de i se mi=c[.
Fetelor, uita\i-v[ la m`na mea... tot zice Tita, asta e m`na, zice\i,
pe care mi-a a s[rutat-o el?!
Z[u c[ asta-i, Tito! strig[ fetele, alte pr[p[dite, ]nvidioase c[
poetul nu le-a s[rutat lor m`na.
Of, face Tita, =i iar le=in[...
Ap[! Aduce\i ap[, s-o stropim! r[cne=te careva, la care Gondea
face o remarc[ nea=teptat[: Nu-i nevoie, o pup eu =i o s[ i se fac[
bine.
Porcule! sare Tita, care, se vede, a auzit vorba lui Gondea. Sare,
dar m`na s[rutat[ de poetul Coliv[ n-o ]ndoaie, o \ine ca pe o mare
comoar[. Cum ]l chema, zice\i? ]ntreab[ ea de fete.
Pe cine? se z[p[cesc fetele.
Pe...
Coliv[.
|ine\i-m[ c[ iar le=in... vrea s[ cad[ iar Tita, dar, se vede, z[re=te
mutra r`njit[ a lui Gondea =i se r[zg`nde=te, nu le=in[.
XVII
Istoria =i =tiin\ele sociale, ]n genere, sunt predate de unul =i acela=i
profesor, dar cum ]n =coala nr. 17 s-au adunat mai mul\i istorici, istoria ne-o pred[ alt profesor.
141
142
Nicolae Esinencu
143
Ei =i?
}... se vede c`t colo c[ Cinzeac[ are nevoie de c`teva clipe s[
se concentreze, dar azi se simte, profesorul nostru e necru\[tor,
]nt[r`tat.
+ezi. R[u.
Cinzeac[ holbeaz[ ochii, dar nu poate deschide gura. }i vine ]n
ajutor Gondea.
La aceea=i ]ntrebare data trecut[ i-a\i pus not[ bun[.
Dar cui s[-i spui?!
Iar suntem ridica\i la asaltul Berlinului!
Din ce p[tur[ social[ se trage Churchil?
Din nou ]mi aud inima tuc-tuc-tuc...
P`n[ =i Lucic s-a tupilat sub banc[. I-a promis diriginta c-o s[ vorbeasc[ cu to\i profesorii s[ nu fie ]ntrebat, dar mai =tii. Tot mai bine
e s[ fie atent, nev[zut.
Ochii profesorului plutesc pe deasupra lui, ca doi vulturi, =i Lucic
nu rezist[.
Se ridic[ cu m`na la burt[.
Trucul lui obi=nuit.
Vrei s[ r[spunzi, Lucic? ]l fixeaz[ istoricul, =i Lucic se face mic
de tot. Ce b[lm[je=ti?
M[ doare... se schimonose=te Lucic, se chirce=te. Of...
Dar c`t o s[ te mai doar[?.. +i eu am fost operat de apendicit[,
dar peste patru zile f[ceam gimnastic[! zice profesorul.
Burta m[ doare... vreau...
Ie=i! face scurt istoricul, c[ci mai are el pe cine ridica la asaltul
Berlinului.
Lucic ]ns[ nu iese din clas[. A ajuns la u=[ =i s-a oprit.
Ce-a=tep\i? strig[ istoricul.
Doamna dirigint[ nu-i permite s[ mearg[ singur la veceu, strig[
Gondea, care nu prea are fric[ de istoric; lui i-i indiferent, totuna nimic
nu =tie... Azi Oprea =i E=anu trebuie s[-l ]nso\easc[ peste tot, zice.
Nici nu m[ g`ndesc! declar[ Oprea.
144
Nicolae Esinencu
145
146
Nicolae Esinencu
147
148
Nicolae Esinencu
149
150
Nicolae Esinencu
151
152
Nicolae Esinencu
153
154
Nicolae Esinencu
155
XXI
A doua oar[ fac ]nconjurul blocului ]n care locuiesc.
A treia oar[ fac ]nconjurul blocului ]n care locuiesc.
A zecea oar[ fac ]nconjurul blocului ]n care locuiesc.
Vas[zic[, asta-i tebuie s[ m[ ]ntorc acolo de unde am pornit
diminea\[.
Luminile de mult s-au aprins ]n geamuri, locatarii de mult au
disp[rut prin apartamente.
C`nd ajung ]n spatele blocului, m[ opresc; c`nd ajung ]n fa\a blocului, m[ opresc. Sunt dob[ de ap[.
Ce-i cu tine? m[ ]ntreab[ fr[\iorul, c`nd vede c[ vreau s[ urc
scara.
Nimic, ]i spun =i-i str`ng capul la =oldul meu.
Da ce tremuri? ridic[ el privirea, sim\ind c[ se ]nt`mpl[ ceva
cu mine.
Vreau s[ str`ng capul fr[\iorului meu ]ntre palme, s[-mi aplec fa\a
peste fa\a lui =i s[ pl`ng.
Noi suntem foarte singuri, fr[\ioare, ]i str`ng capul mai tare la
=oldul meu.
De ce ai venit a=a de t`rziu de la =coal[? m[-ntreab[ el.
Suntem foarte singuri, fr[\ioare, repet eu, =i dac[ n-o s[ \ii tu
la mine =i eu la tine, s[ =tii c-o s[ se-nt`mple ceva cu noi.
Nu =tiu dac[ fr[\iorul meu aude ce-i spun; se lipe=te =i mai mult
de mine. Capul ]i e fierbinte, din gur[ respira\ie fierbinte.
Derbedeul? apare pe ne=teptate Nicoleta ]n fa\a mea.
}n m`n[ o pung[ cu gazete, pe um[r punga cu rachetele de
tenis.
M[ prive=te, dar cred c[ nu m[ vede.
Ce-ai mai f[cut?..
+i-nc[:
+tii c[ un profesor din =coala ta s-a interesat azi de p[rin\ii t[i?
+i-nc[:
156
Nicolae Esinencu
157
+i tot ea:
Ilarion! Ilaron!.. Tu auzi ce se face?!
Ia s[ m[ mai r[re=ti... vine din camera tatei vocea lui somnoroas[.
Am s[ iau odat[ fierul ista de c[lcat =i-am s[ \i-l tr`ntesc ]n cap...
Poftim s-a =i ]nceput...
Am cincisprezece ani, lumea ]mi zice Doc =i, dup[ cum vede\i, ]nc[
nu-s acoperit de slav[.
+i cam at`t.
158
Nicolae Esinencu
}N SUS PE R~U
159
Car, car...
Necunoscutul iar apare pe locul unde strigase adineaori.
Pare mai obosit. Mai dezn[d[jduit.
Se uit[ spre c[su\[, strig[ cu glas stins, cade, st[ mai mult timp
]ntins, cu fa\a spre cer.
O triste\e ne\[rmurit[-i acoper[ ochii.
}n cele din urm[ se hot[r[=te s[ intre ]n apa deltei.
}=i scoate pantalonii, c[ma=a, leag[ hainele gr[mad[, ia pantofii
]n din\i, ridic[ hainele sus deasupra capului, dar cum face c`\iva pa=i,
se pomene=te p`n[ la g`t ]n n[mol, sare ]ngrozit ]napoi.
Curge glodul de pe el, =iroaie.
Se uit[ la haine, se uit[ ]n jur dac[ nu-l vede cineva.
Ba este v[zut.
Prin geamul c[su\ei de pe ap[ str[inul este urm[rit, de mult. Un
ochi frumos de femeie ]l urm[re=te. Un ochi speriat pe o fa\[ murdar[ de f[in[.
Femeia se tot uit[ prin geam, a=teapt[ s[ vad[ ce-o s[ fac[ str[inul.
+i ce face str[inul?
+i-a scos ce-a mai avut pe d`nsul =i acum vrea s[ se spele. Colo d[
s[ intre ]n ap[, dincolo.
Apa e murdar[.
Descoper[ un mald[r de stuf putred, se urc[ pe mald[r, ]=i spal[
]ncet hainele. Dar iat[-l se clatin[, mai-mai s[ cad[. Se apuc[ de ni=te
fire de stuf, se \ine, spal[.
+i dac[ a sp[lat c[ma=a, o ]ntinde pe iarb[ la soare.
Acela=i lucru ]l face cu pantalonii, pantofii.
Mai t`rziu scoate din buzunarul hainei un =umuiag de bancnote
ude, caut[ un loc unde le-ar putea usca.
Femeia din geamul c[su\ei de pe ap[ nu-l mai vede, se ]ngrijoreaz[.
Alearg[ speriat[ de la geam la geam.
Nu se vede str[inul.
Unde s-a pierdut? se sperie femeia.
Afar[ r[sun[ zgomot =i ea se repede spre u=[.
160
Nicolae Esinencu
161
S[ nu ]ndr[zne=ti s[-l ba\i! sare femeia, strig[ ]n urma b[rbatului, dar acela a =i dep[rtat luntrea, se duce...
Plodul pescuie=te ]ntr-un lumini= de delt[.
}n jur - lini=te, stuful e ]nalt, iar el =ade pe marginea luntrei, cu
ochii a\inti\i ]n ad`ncul apelor. +i-i gol-golu\.
S[ aib[ vreo =ase-=apte ani, dar dup[ felul cum se \ine, pistruiat =i
cu percica ro=cat[ ]n v`nt, se vede c[ are mul\i dr[cu=ori!
Cum ]l z[re=te pe tat[-s[u, ]l =i previne, d`nd din deget:
Sssss... ]i sub luntre... ]l simt...
Cine? ]ntreab[ taic[-s[u, pref[c`ndu-se c[ arde de curiozitate.
Somnul... Mi-ai adus ceva de m`ncare?
|i-am adus, zice tata =i, din luntre, rupe o v`n[ verde =i
s[n[toas[ de stuf, se repede spre plod. Stai s[-\i ar[t eu ce sim\i...
Plodul nu rezist[.
Nici nu-i pas[ c[ apa e ad`nc[ - se arunc[ ]n delt[ =i zi-i... ]noat[
ca o broasc[.
Str[inul umbl[ disperat pe mal. Nimeni nu-l ia ]n seam[. Z[re=te
deodat[ o buturug[, se bucur[.
Se ]ntinde pe buturug[, se leag[ cu cureaua, v]sle=te cu m`inile
spre c[su\[. Dispare sub ap[, apare =i iar v`sle=te. }nghite ap[, solid.
St[p`nul c[su\ei urm[re=te scena, dar se preface c[ nu vede nimic.
}n=ir[ dimpreun[ cu fiul pe=te pe sfori.
C`t colo se vede c[ fiul a fost chelf[nit. Ca ni=te =erpi se v[d pe
pielea spin[rii urmele b[t[ii. Dar e obraznic ca mai ]nainte.
De ce l-ai face pe chiorul? ]=i iscode=te el p[rintele.
Am s[ te tr[snesc, r[spunde acela.
Doar omul poate s[ se-ncece... Se-neac[! strig[ deodat[ plodul
=i sare ]n picioare ]n timp ce buturuga se ]ntoarce =i str[inul dispare
sub ap[, nu-i.
Tat[l g[se=te de cuviin\[ s[ nu-i r[spund[ nici de data asta plodului. Dac[ a umplut sfoara cu pe=te, anin[ sfoara, se ]ntoarce, se a=az[
direct pe punte, continu[ s[ ]n=ire pe=te.
162
Nicolae Esinencu
163
O clip[, dou[ el urm[re=te jocul =oldurilor so\iei, apoi se duce direct spre ea =i o plesne=te u=or peste buc[.
Ce te-a apucat? tresare so\ia, sur`de.
S[ =ezi dou[ zile ]n balt[, te-apuc[... zice el =i d[ s[-i prind[ un
s`n, so\ia ]ns[ se retrage, chicote=te:
+tiu c[ nu vrei chiar acum...
B[rbatul r`nje=te, se las[ pe lavi\[. Parc[ nici n-ar avea pe punte
un str[in.
So\iei nu-i place s[ fie privit[ din spate, c`nd lucreaz[.
Degeaba a=tep\i, ]l bruscheaz[ ea. Sau crezi c-o s[ lep[d aluatul... Nici ru=ine n-ai! Poate s[ intre copilul...
B[rbatul r`nje=te.
Asta o ]nfoc[ pe so\ie.
Auzi sau nu? Cat[-\i de lucru, omule, sau arunc aluatul ista. +i
deodat[ \ip[ u=or: Of, omule, ce faci?
Se las[ u=or r[sturnat[ pe pat...
Mai t`rziu b[rbatul =i-aprinde o \igar[, apoi zice:
+tii de ce-a venit?
Cine? nu ]n\elege so\ia.
Str[inul.
A venit aici? tresare femeia, se arunc[ la geam.
Str[inul st[ peo=tit pe punte, ca mai ]nainte.
M[ are de prost, zice b[rbatul.
Ce vrea?
Nici n-ai s[ b[nuie=ti.
Poate-i inspector?! O fi crez`nd c[ ne ]mpu\im ]n pe=te =i statului nu d[m... S[-=i bage el coada ]n delt[ =i s[ prind[ pe=te! zice femeia =i se repede la gura cuptorului.
Te-ai =i pornit.
Dar ce, nu-i a=a? De unde s[ lu[m mai mult pe=te?
|i-am spus: m[ are de prost. Nu-i de la pesc[rie.
So\ia devine atent[.
164
Nicolae Esinencu
Nu-i inspector? zice, se mai uit[ o dat[ prin geam. Atunci dar[
cine-i?
|i-am spus: m[ are de prost.
Vas[zic[, =tii cine-i?
Nu.
M[ tem, Tivule.
De temut, n-ai de ce te teme... numai de mine, \i-am spus, s[ te
temi, r`nje=te b[rbatul =i-i prinde iar un s`n ]n palm[, i-l str`nge u=or.
}nceteaz[. De ce ai l[sat copilul afar[?
+i de ce nu l-a= l[sa?
Cu str[inul? femeia ]nl[tur[ m`na b[rbatului =i se ]ntoarce la
gura cuptorului.
B[rbatul r[m`ne pe marginea patului.
Fumeaz[.
P[i, ce facem? ]ntreab[ ]ntr-un t`rziu.
Cum, ce facem? zice femeia de la gura cuptorului.
De-acum uitase de str[in.
A=teapt[ r[spuns.
Cine a=teapt[?
Str[inul sau tu te-ai z[p[cit?
D-apoi nu s-a dus?
Vrea s[-l ducem cu luntrea.
}ncotro? Acum? Dac[ vrea s[-l duci p`n[ la pesc[rie, s[ =tii c[
nu-\i dau voie... degrab[ scot din cuptor, =i-apoi ]nnopteaz[, nu vezi?
B[rbatul tace un timp, apoi spune:
Zice c[ d[ patru sutare.
Patru sutare ca s[-l duci dou[ mile, p`n[ la pesc[rie? }i nebun?
Te-ai =i pornit! Mai ]nva\[-te a asculta... Parc[ ai fi fecioru-tu,
pe care l-am pus s[ ]n=ire pe=te =i, uit[-te, casc[ gura la str[in.
Copilul ]ntr-adev[r a l[sat pe=tele =i acum vorbe=te ceva cu str[inul.
Str[inul pare s[ fie bucuros c[ vorbe=te cu copilul...
Asta ]l ]nfurie =i mai mult pe st[p`n.
Bate amenin\[tor cu degetul ]n fereastr[.
165
Feciorul ]ntoarce capul, dar pare c[ b[taia nu-l sperie. Tat[l ]i arat[
prin semne c[ are s-o p[\easc[ r[u dac[ nu-=i vede de lucru.
Fiul ]ntoarce spatele str[inului, se apuc[ s[ ]n=ire pe=te.
Revine de la geam =i st[p`nul.
Acum vorbe=te ]n voie cu so\ia:
P[i, ]l duc sau nu?
Dar cine-i, omule, dac[ spui c[ nu-i inspector? so\ia iar las[
gura cuptorului, iar cat[ ]ngrijorat[ prin geam la str[inul de pe punte.
Doamne, s[ nu fie un fugit din vreo ]nchisoare... Sau ]nchipuie-\i c[ e
un spion!
B[rbatul pare lini=tit. Nu-l iai cu prostii din astea.
Ai spus-o... ce s[ cate un spion ]n delt[?
Dar acum opt ani, \i-aminte=ti cum umblau prin delt[ militarii
cu elicopterele =i tot controlau cu c[ngile stuful? }ntrebau dac[ n-am
v[zut un b[rbat =chiop. Iar =chiopul, s-a afalt mai apoi, era mare spion.
B[rbatul =tie ce =tie, zice:
Vrea s[ fie scos din delt[. D[ patru sutare pentru asta. Dup[ o
clip[ reia: Dac[ ar fi vorba numai s[-l scot din delt[... dar vrea s[-l
duc tot ]n susul r`ului. Spre izvor! +i asta poate dura o s[pt[m`n[,
dac[ nu chiar dou[.
S[ lipse=ti dou[ s[pt[m`ni? +i ce facem cu pescuitul?
B[rbatul stinge \igara:
D[ un pumn de bani sau n-ai auzit, z[ludo? Vrea s[ ajung[,
zice, ]ntr-un s[ti=or... la nordul Moldovei... +i dac[ te-ai g`ndi - pe=te
nu se prinde acum... +i chiar s[ prind zilnic c`te cincizeci de kilograme, tot nu scot ]ntr-o lun[ banii i=tia...
At`t c[ m[ ]ntreb: cine-i =i de ce vrea s[ ajung[ numaidec`t cu
luntrea p`n[ ]n satul cela? De ce nu s-ar duce, s[ zicem, p`n[ la
pesc[rie, iar de acolo s[ ia o ma=in[, iese la =osea, =i m`n[. Ajunge
de mii de ori mai repede, nu-i a=a? +i-atunci care i-i interesul?!
Femeia e cuprins[ de ]ngrijorare.
Tivu, n-ai s[-l duci. Nu-\i permit! El urm[re=te ceva!
+i patru sutare?
166
Nicolae Esinencu
167
168
Nicolae Esinencu
169
inspector care m-a luat cu banul, dar mai apoi o s[-l vezi cum ]\i c`nt[:
Vaz[zic[, de ace=tia-mi e=ti? A=a se lucreaz[? A=a te doare planul
statului? Pentru un ban scuipi pe stat?.. Sau poate a venit s[ vad[ la
fa\a locului care este adev[rul cu pescuitul? Cu pescuitul sau cu
p[s[rile =i animalele de balt[, v`n[toarea c[rora se va ]ncepe ]n timpul apropiat? +i dac[ e a=a, atunci de ce se ascunde? Vrea s[ vad[, s[
zicem, bancurile de pe=ti - ]l duc cu luntrea ]n delt[, vad[-le! Aceea=i
poveste e =i cu p[s[rile =i animalele de balt[... Ce-ar fi oare s[ pun
m`n[ pe un druc, s[-l alung? S[-l alung sau s[-l scot ]n delt[ =i s[-l
scufund pu\in? Dac[-i inspector =i m-a luat cu banii, z[u c[-l dau la
fund de delt[.
Str[inul, dac[ a b[ut ap[, ]=i =terge ]ndesat cu poala c[m[=ii fa\a.
Da, acum se simte mai bine. }=i =terge fa\a, pieptul, se ]ntoarce la
sc`rta cu f`n, ridic[ ciorapii =i pantofii, revine la butoi.
Vrea s[-=i spele ciorapii puturo=i ]n butoi, observ[ copilul.
Da tu pentru ce ai gur[? observ[ tata =i-=i caut[ de pe=te.
Ei! strig[ copilul la str[in, ce vrei s[ faci?
+i so\ia st[p`nului e alarmat[, cioc[ne=te din nou cu degetul ]n
geam.
Ce vrea s[ fac[? ]ntreab[ ea.
Vrea s[-=i spele ciorapii ]n butoi, r[spunde copilul.
D[-i ligheanul cel mare, ]l bolde=te pe copil tata.
Ia-\i ligheanul de sub prisp[, strig[ copilul la str[in.
Str[inul parc[ a ]n\eles ce i s-a spus, dar nu se =tie de ce face semne
cu degetul, cheam[ copilul, ]l ]ndeamn[ cu o c[ldur[ deosebit[.
Tat[, strig[ copilul, m[ cheam[ la d`nsul!
Eu te-am pus s[ m[turi prin ograd[, strig[ tat[, mai ia o sfoar[,
o ]ntinde la uscat.
Copilul se apropie de str[in:
E=ti oftigos?
}ntr-un fel - da.
Copilul se v`r[ sub prisp[, scoate de acolo un lighean, i-l d[
str[inului.
170
Nicolae Esinencu
171
172
Nicolae Esinencu
afumat, o ceap[, iese din cas[ =i se ]ndreapt[ spre sc`rta de f`n, unde
str[inul a a\ipit odat[ cu apusul soarelui.
Iat[ care-i povestea, ]i spune str[inului. M`ine ie=im ]mpreun[
]n delt[ =i a= vrea, totu=i, s[ =tiu cu cine pornesc la drum... Cine e=ti?
Sunt un om bolnav.
Nu mi-ai vorbit de boal[.
M[ ]n[bu=... Nici medicii nu =tiu ce fel de boal[ am. Nu-mi
ajunge aer, =i gata.
Vii de la spital?
Din Bielarus.
Acolo te lecuie=ti?
Ba tr[iesc acolo. Cu boala mea n-am dreptul s[ tr[iesc ]n Moldova. Nu pot. Numai aerul din Bielarus ]mi prie=te. }n Moldova, acas[,
m[ ]n[bu=.
Am observat c[ respiri greu... +i de mult tr[ie=ti ]n Bielarus?
De mult. De dou[zeci de ani.
Acolo respiri normal?
Parc[ nici n-a= avea boala asta. Acolo-i bine, dar iat[, nu pot
da pe acas[. +i a=a mi-i dor de cas[, a=a mi-i dor de cas[! De necaz
c`nt, omule, ca cucul =i urlu ca lupul!
Nu cumva vrei s[ spui c[ n-ai fost de dou[zeci de ani acas[?
N-am fost.
Nici o dat[?
Nici o dat[. Dac[ vin, m[ a=teapt[ moartea. Asta-i.
+i acum de ce te-ai pornit?
Vreau s[ mai v[d o dat[ ba=tin[, dup[ aceea fie ce-a fi...
Nu-l crede! strig[ copilul din fa\a casei. Mama spune c[-i ho\.
Am s[-\i scot pielea de la fund =i am s[ \i-o pun pe cap! strig[
st[p`nul =i se ]ntoarce iar spre str[in. +i de ce n-ai luat o ma=in[ sau
un avion? Doar cu ma=ina sau avionul mai repede ai fi ajuns acas[.
Cum s[-\i spun ca s[ m[ ]n\elegi, omule? se fr[suie str[inul. Cu
boala mea nu pot c[l[tori nici cu avionul, nici cu ma=ina. E
de ajuns s[ ajung cu avionul pe teritoriul Moldovei =i m[ ]n[bu=. E de
173
174
Nicolae Esinencu
175
176
Nicolae Esinencu
177
178
Nicolae Esinencu
179
Fier?... vorbe=te de unul singur st[p`nul luntrei. Ar putea, dealtfel, s[ fie =i fier... de ce nu?
St[p`nul v`sle=te ]nainte, ]napoi, dar luntrea nu se mi=c[. E \inut[,
simte str[inul, =i-i \inut[ de undeva de pe unde =ade =i asta ]l cutremur[. Simte cum ceva se mi=c[ sub fundul luntrei.
Vreo jivin[ de ap[? str[inul se uit[ cu spaim[ la st[p`n.
A=a de mare?
Dar e jivin[?
C`nd erau apele curate, pe timpuri, vie\uiau pe aici, se zice, =i
caracati\e foarte mari...
Luntra=ul nu-=i termin[ vorba, deodat[ scoate ceva din ap[. O cutie
ruginit[, cu m[trea\[ pe ea.
Ce-i asta?
Am nimerit ]n c`mpul de cutii de tinichea. }nc[ de pe timpul
r[zboiului cutiile plutesc prin delt[, se zice c[ nem\ii le-au aruncat.
Ce-a fost ]n ele, nimeni nu =tie. Ba colo apar, ba dincolo... Delta e
plin[ de toate celea. Cum naiba s[ ie=i de aici?
Peste tot se v[d cutii de tinichea. Cum ridici v`sla, se aude zgomot. Cobori v`sla, acela=i zgomot. Zgomot ]n toate p[r\ile.
Dar ]naint[m drept?
Ce ai ]n vedere?
Mergem ]ncotro ne trebuie?
Deocamdat[ ]naint[m prin ape st[t[toare, dar trebuie s[ ajungem la cele curg[toare.
Dar cum s[ ajungem prin ]ntunericul acesta?
Apele curg[toare smucesc v`slele =i luntrea. Te iau =i te duc
]n aval.
Dar nou[ nu ne trebuie spre v[rsare, nou[ ne trebuie spre izvor.
Dar ca s-o iei spre izvor, trebuie s[ g[se=ti mai ]nt`i cursul. +tii
ce ne-ar mai trebui acum? S[ nimerim =i ]n c`mpul de sticle. Pe undeva pe aici este un c`mp de sticle. Mii =i mii de sticle. Unele-s pline
cu trotil. Se zice c[ tot nem\ii le-au aruncat. +i plutesc p`n[ azi, dintr-un cap[t ]n altul al deltei. Numai g`tul sticlei se vede, restul e ]n
180
Nicolae Esinencu
181
Dac[ a= =ti...
Somn?
Dar care?...
Luntra=ul =i-a amintit de somnul care a ap[rut prin p[r\ile acestea
=i ]n ultimul timp atac[ chiar =i oamenii. Asta mai lipsea acum.
Mai st[ cu v`sla ridicat[, apoi se a=az[.
Mult mai u=or zbori din luntre dac[ stai ]n pirostrii, zice. S-a
zb[tut un somn, ei =i? L-am trezit, se vede, din somn. Dar putea fi =i
altceva. Oricum, =ezi lini=tit. Degrab[ intr[m ]n curen\ii de ap[...
Ca tras[ de o m`n[ neobservat[, lunec[ luntrea pe firul lunii, iar
luntra=ul =i str[inul dorm uita\i ]n luntre.
Oac! Oac! \ip[ o broasc[.
+i iar se las[ lini=te.
Parc[ am mai fost pe aici, tresare str[inul.
|i se pare, sare din somn luntra=ul.
Cum s[-mi par[ c`nd, iat[, tufa asta de stuf am mai v[zut-o?
|i-am spus: \i se pare.
Z[u c-am mai v[zut-o. }i p[tulit[. Noi am p[tulit-o cu luntrea.
St[p`nul se ridic[ ]n luntre, se uit[ ]n jur.
Luntrea st[ ]nfipt[ ]ntr-o dun[ de nisip.
Ce naiba, am adormit?
+i unde ne afl[m?
Am nimerit ]n dune.
Ce-i aceea dun[?
Valuri de nisip, iasca lui... +i se lumineaz[ de zi. +i va trebui s[
t`r`m luntrea.
Coboar[.
T`r`ie ]n doi luntrea. Pe alocuri o ]mping, pe alocuri o trag. Unde
este c`te un ochi de ap[, urc[ ]n luntre. Apoi iau luntrea ]n spate.
Dar mai ]nt`i descarc[ lucrurile. Duc luntrea, t`r`ie ]nc[rc[tura.
}n sf`r=it, ajung la ap[ mare.
Las[ luntrea ]n ap[, pun lucrurile, urc[.
V`slesc.
182
Nicolae Esinencu
183
184
Nicolae Esinencu
185
Am sc[pat?
Slav[ \ie...
Au mai trecut doi curen\i. P[s[rile, care acum au umplut delta,
plutesc =i ]n aer, =i pe ape. S-au trezit =i caut[ de m`ncare. Unele
zboar[ ]n stoluri, altele ]n parte, ba colo, ba dincolo cad ]n stuful deltei,
se ridic[. Prind pe=te, ]l scap[, ]l apuc din zbor. Ra\a de delt[ lunec[
prin stuf[ri=, pesc[ru=ul =i b`tlanul urm[resc de sus via\a deltei. C`te
o pas[re se a=az[ chiar pe v`sl[. +ade c`t =ade, \ip[, dispare =i, c`nd
te ui\i, alta ]i ocup[ locul.
Deodat[ luntrea, lovit[ de o b`rn[, se r[stroarn[, str[inul cu
luntra=ul se b[l[cesc ]n ap[, ]nfrigura\i, cearc[ s[ scape. Oricum, dup[
o vreme, am`ndoi se trezesc pe o dun[ mic[, iar luntrea abia se vede:
cum o duc apele ]n aval, a=a o duc. A =i disp[rut.
Cei doi privesc ]ngrozi\i: ce-o s[ fac[ acum? Se ceart[. Stig[ unul
la altul. Unul se a=az[ la un cap[t de dun[, unul la alt cap[t. +ed =i
tac, iar sar =i iar se ceart[. +i cum se ceart[, str[inul arat[ c[ luntrea
se ]ntoarce singur[, numai c[ din alt[ parte a dunei. Apele au dus-o
=i acum tot ele o aduc.
Sar am`ndoi bucuro=i s[ prind[ luntrea. O anin[...
C[ldur[.
Dup[ o zi ]n[bu=itoare r[coarea nop\ii vine ca o salvare. Alta ]ns[
e problema: unde s[ doarm[?
}n luntre o s[ ne fie str`mt... s[ tragem la vreun banc.
Opresc luntrea, coboar[.
Bancul e acoperit cu stuf. Luntra=ul scoate o cosoaie, se apuc[ s[
taie stuf.
Ce vrei s[ faci cu stuful?
Dar pe ce o s[ dormim?.. Eu ]l tai, iar tu adun[-l ]n mald[ri.
Da ce e mald[r?
Omule, chiar nu =tii?
N-am tr[it ]n delt[.
Poate ai s[-mi spui c[ n-ai v[zut stuf?.. Aduni un bra\ bun de
stuf, ]l legi, iat[ a=a, tot cu stuf =i, uite, [sta-i mald[rul...
186
Nicolae Esinencu
187
188
Nicolae Esinencu
189
190
Nicolae Esinencu
191
192
Nicolae Esinencu
193
meia vorbea adev[r. Vin eu mai des ]ncoace =i o s[ fie bine, mai spune
so\ia. La urma urmei, nici nu-i nevoie s[ lucrezi aici. Las-c[ muncesc
eu, avem cu ce tr[i, f[ totul s[ te lecuie=ti c`t mai degrab[. Dar m[
simt bine, ]i spun, de ce n-a= lucra? Doar =tii c[ nu-s un tr`ntor. De la
un timp n-am prea lucrat. Am s[ muncesc, banii o s[ ne trebuiasc[,
chiar dac[ m[ ]ntorc s[n[tos ]n Moldova. M-a m`ng`iat so\ia =i am
hot[r`t s[ l[s[m s[ treac[ o hab[, c[ timpul o s[ l[mureasc[ totul...
Ce-i acolo?
Unde?
Se mi=c[ ceva ]n stuf[ri=.
St[p`nul opre=te pu\in luntrea, se uit[ spre stuf[ri=. Parc[ a sim\it
=i el ceva mi=c`ndu-se ]n stuf[ri=, ba chiar a =i z[rit ceva mare, negru. Dar acum nu se aude nimic, nu se mi=c[ nimic.
Ei! strig[, dar cum nu urmeaz[ nici un r[spuns, continu[ s[
v`sleasc[. Cred c[-s tot de-ai no=tri. P`n[ la curentul =ase se ]nt`lnesc
pescari ]n delt[, mai departe nu. Poate fi un braconier.
+i de ce nu r[spunde?
Braconierul nu r[spunde.
Tivu! sparge lini=tea din jur o voce de pe undeva.
Cine-i? ]ntreab[ luntra=ul, adic[ Tivu.
Ai o \igar[?
Din stuf[ri= apare o luntre.
Tivu scoate o \igar[, i-o aprinde pe t[cute, acela o ia, se dep[rteaz[,
dispare.
Se treze=te un c`rd de p[s[ri ascunse ]n stuf. G[l[gie infernal[.
B`tlani, ra\e, pesc[ru=i.
P[s[rile se ridic[ brusc ]n fa\a luntrei, plutesc c`teva clipe ]n aer,
apoi se las[ ]n urm[.
Pe nea=teptate se pomenesc ]ntr-un lumini= =i la fel pe nea=teptate
descoper[ o luntre, ]n care por[iesc un b[rbat =i o femeie dezbr[cat[.
Femeia se scufund[, iar c`nd apare, transmite b[rbatului ceva =i iar
dispare sub ap[.
De ce s-au ascuns?
194
Nicolae Esinencu
195
196
Nicolae Esinencu
197
198
Nicolae Esinencu
199
200
Nicolae Esinencu
Nu-mi trebuie banii t[i... |i-i ]ntorc =i pe cei lua\i, z[u, numai
hai s[ ne ]ntoarcem, omule. Nu vreau s[-mi g[sesc cu tine beleaua.
Am copil la urma urmei.
}\i dau tot ce am, nene... Am opt mii de ruble cu mine... numai
du-m[... Trebuie s[ ajung... nu se poate s[ nu ajung... Ai v[zut =i
dumneata c[ pe ap[ m[ simt mai bine. S[ ]ncerc[m.
Pe dracu, uite cum ar[\i.
Dar p`n[ aici m-am sim\it bine... +i-apoi nu se poate ca medicul s[ m[ fi am[git... El mi-a spus s[ m[ apropii de cas[ pe ap[,
contra cursului... Chiar dac[ mi se va face r[u, a spus, s[ nu m[ las...
Criza o s[ treac[, a spus, =i iar o s[-mi fie bine... Cum te cheam[?
Tivu. Mai departe nu merg, gata.
Tivule drag[... omule... asta-i poate unica =ans[ de a-mi revedea
ba=tina =i mama... }n\elege-m[!
Sfinte, cu cine m-am legat? nu-=i g[se=te loc luntra=ul. Omule,
ai s[ m[ nenoroce=ti.
O bucat[ de zi au plutit f[r[ s[ vorbeasc[. Respira\ia str[inului
devenea mai greoaie, fa\a mai p[m`ntie. Ghemuit pe fundul luntrei,
p[rea c[ nici nu r[sful[.
Poate tragem luntrea la mal =i ne odihnim la umbra salciei celea?
Din partea str[inului nu vine nici un r[spuns.
Hai s[ tragem la f`nt`na ceea de pe mal s[ bem ap[...
Str[inul nici de data asta nu r[spunde.
Se ]ntoarce, se r[stoarn[ pe spate, st[ cu privirea pirponit[ pe cer.
Prive=te cerul =i tace.
+i luntra=ul nu =tie ce s[ fac[. S[ trag[ luntrea la mal? S[ pluteasc[
mai departe?
V`sle=te.
Mai departe? +i c`t s[ mai v`sleasc[?
C`nd luntra=ul z[re=te pe mal un omulean care cose=te iarb[, ]=i
zice c[ o s[ opreasc[ luntrea ]n dreptul lui. }nc[ nu =tie ce-o s[ vorbeasc[, nu =tie dac[ omul o s[-i fie de ajutor, dar simte c[ ar vrea s[
stea cu cineva de vorb[. I s-a f[cut pe nea=teptate dor de o \igar[. El,
201
202
Nicolae Esinencu
Da ce fac?
+i dac[ se ]ntoarce b[rbatul?
Nu se mai ]ntoarce.
Da tu ]nchipuie-\i c[ se ]ntoarce... Ce faci atunci?
Da voi scrie\i-i =i o s[ vedem: se ]ntoarce sau nu.
O probozea =i soacra, femeie b[tr`n[ =i oloag[ de picioare.
Ogoie=te-te, fato, zicea, iar aceea ]i r`dea ]n fa\[.
Hm, feciora=ului dumitale scump nu-i place aerul de aici, da mie
]mi place. +i vreau s[ r[suflu liber... Uite-a=a!
Dac[ se ]ntoarce, fa, te dezbin[.
Chiar a= vrea s[ v[d cum se ]ntoarce... O s[ se ]n[bu=e ]nainte
de-a ajunge ]n Moldova.
Soacra striga, soacra pl`ngea, soacra o ruga s[ se ]ndure, dar ea a
ajuns s[-=i aduc[ viitorul b[rbat chiar ]n casa soacrei. Pe un =ofer naiba
de unde l-a adus ]ntr-o zi. L-a adus, l-a ]mbr[cat ]n hainele b[rbatului
legitim, anume ca s[ ]nnebuneasc[ b[tr`na mam[.
Doamna, nu te potole=ti, i-a spus ]ntr-o zi pre=edintele, te ast`mp[r[m noi, femeie.
Chiar a= vrea s[ v[d cum o s[ m[ at`mp[ra\i, le-a r`s ]n fa\[ sc`rba.
Se zice c[ pre=edintele s-a enervat at`t de tare, ]nc`t mai-mai s-o
plesneasc[.
}\i dau trei zile, i-a spus la urm[, dac[ nu-\i sco\i ibovnicul din
cas[, vin personal, te leg burduf =i te trimit cu trenul la so\... fac[
acolo ce-a vrea cu tine, nenorocito.
Se mai zice c[ a treia zi dup[ porunca pre=edintelui chiar ea, ]n
persoan[, s-a prezentat la el.
Am venit, zice.
L-ai alungat? ]ntreab[ pre=edintele.
Nu, am venit cu iubovnicul, cum ]i zici dumneata, s[ ne legi, adic[
s[ ne faci actele de c[s[torie, se hlize=te sc`rba.
Eu n-am s[-\i semnez divor\ul, chiar dac[ b[rbatul legitim \i-l d[,
strig[ pre=edintele =i o alung[ afar[, dar cine poate opri o stricat[? A
f[cut nunt[, f[r[ s[ se ]nregistreze cu =oferul. +i a f[cut nunt[ ]n casa
203
204
Nicolae Esinencu
205
+i v`sle=te. }nd`rjit.
Iar ]l strig[ cineva de pe mal.
E un t`n[r de vreo =aisprezece ani. Blond.
Ce-\i mai trebuie =i \ie? ]ntreab[ luntra=ul, dar nu se las[, v`sle=te.
Sunt feciorul cosa=ului... Tata m-a trimis... Opri\i!
Cum ai s[-mi aju\i dac[ e=ti mai slab dec`t mine? ]ntreab[
luntra=ul, v`sle=te.
Am s[ v[ t`r`i cu fr`nghia de pe mal! strig[ b[ietanul.
Luntra=ul abia acum observ[ c[ b[ietanul are o fr`nghie ]n m`n[.
Abate luntrea spre mal.
T`n[rul lunec[ pe coasta malului spre ap[. Cum prinde luntrea,
se apuc[ s[ lege fr`nghia. Leag[ =i vorbe=te:
Tata mi-a spus s[ alerg ]ncoace, iar el s-a dus la pre=edinte.
Ce s[ fac[?
S[ vorbeasc[ cu el.
Ce s[ vorbeasc[ cu pre=edintele?
Nu =tiu... mi-a spus s[ alerg ]ncoace =i s[ v[ ajut p`n[ la satul
urm[tor...
+i cum o s[ ne t`r`i cu fr`nghia?
Acu=i o s[ vede\i.
T`n[rul alearg[ pe mal, iar luntrea lunec[ pe ap[. +i lunec[ foarte
repede. At`t c[ t`n[rul e nevoit s[-=i tot ridice pantalonii care i s-au
]nc[rcat de glod p`n[ la genunchi. Se opre=te pentru o clipit[, strig[
luntra=ului s[ a=tepte pu\in, ]=i suflec[ ]n grab[ pantalonii, ba nu, ]i
scoate cu totul. Dezbrac[ pantalonii, ]i leag[ ]n jurul g`tului, o ia din
nou la fug[ cu fr`nghia peste um[r, tot spre izvor. }n cale ]i apar ni=te
bolovani de piatr[. Sare de pe un bolovan pe altul, dar nu sl[be=te
fr`nghia. Nimere=te ]ntr-un cr`ng de s[lcii care-i bareaz[ trecerea.
T`n[rul se descurc[. Cu o m`n[ d[ la o parte crengile, cu cealalt[ ]=i
croie=te drum printre s[lcii.
Dezlega\i fr`nghia! strig[ deodat[ luntra=ului.
Am dezlegat-o...
206
Nicolae Esinencu
207
208
Nicolae Esinencu
1
2
209
AMARA
Amara se f`st`ci.
N-auzi? Cui ]i spun?! glasul portarului r[sun[ acum la masa a
treia, sup[rat. Femeie, car[-te. Pia\a s-a terminat... }ncui poarta!
Amara cat[ speriat[ ]n jur.
Nu e nimeni din satul ei?
}=i mai arunc[ o dat[ privirea peste mesele din apropiere.
Cum a=a s[ nu fie nimeni?
La mese oameni sem[na\i unde =i unde c`te unul, =i to\i
necunoscu\i.
Aracan de mine! duce Amara m`na la gur[. D-apoi ce m[ fac
eu, una?..
Venise Amara la pia\[ ]n zori. Pe la ora cinci. O gr[bise Mitru.
Scoal[, fa. Te-apuc[ ziua.
Dar nu mai era ziu[. Nici jumade noapte nu era. Amara ]ns[ s-a
sculat. +tia c[ Mitru n-are s-o lase ]n pat. A=a-i el, scurt la vorb[ =i
gr[bit la fapt[. Hai, fa, c[ te-apuc[ ziua! Hai, fa, c[ te-apuc[ noaptea! Hai =i hai. Dar Amara avea o vorb[ cu care ]l lini=tea. O spunea
cu jum[tate de gur[, nec[jit[ parc[, gr[bit[ parc[, alintat[ parc[.
Stai, Mitru, nu vezi, m[ pornesc!
+i ]ntr-adev[r, Mitru n-a fost nevoit s[ deschid[ gura a doua oar[.
Amara cobor] picioarele goale pe podea, ajunse rochia de pe marginea patului =i ]ncepu s[ se ]mbrace. P`n[ la ziua mai era, dar ea
dormise bine, c[ci se culcase devreme. S[ ne culc[m devreme, fa,
m`ine ai s[ ai zi grea, zise Mitru ]n ajun, =i Amara acum ]=i d[dea
seama c[ f[cuse bine c[-=i ascultase b[rbatul.
Afar[ se auzeau caii =i se vedea Mitru, =i Amara ]=i aminti unde
are s[ se gr[beasc[. Amintirea ]i tulbur[ ni\el, nu =tiu cum, s`ngele,
mi=c[rile ]i devenir[ mai repezi, mai ]ndem`natice.
210
Nicolae Esinencu
211
212
Nicolae Esinencu
213
214
Nicolae Esinencu
215
]n vara aceasta. Cui s[-i vinzi br`nza? At`t c`t doar s-o aduci ]n ora=ul
ista. Aici... nu te teme ]=i aminte=te de b[tr`na care o sf[tuise s[
mai a=tepte cu usturoiul p`n[ spre sear[ , aici ]l vinzi =i pe dracul!
Numai ad[-l de coarne, ai s[ vezi cum \i s-or bate de la d`nsul. R`nd
nu =i-or da... la urma urmei ar putea-o da =i mai ieftin. N-a mai fi
mare pagub[.
G`ndul c[ ar putea totu=i s-o scoat[ cumva bine la cap[t cu br`nza
]i ]ntoarce Amarei pofta de m`ncare c`t de pu\in ]i trebuie omului! Br`nza nu-i mai pare at`t de s[rat[. O rumeg[ cu poft[, nu-i gustoas[, dar nici de aruncat. Dac[ ai fi privit-o dintr-o parte, ai fi avut
impresia c[ femeia nici nu rumeg[, ci pur =i simplu ]nghite bucat[
dup[ bucat[.
C`nd ispr[vise m`ncarea, se ]ntunec[ de-a binelea. Undeva ]n sus
=i undeva mai la vale se aprinseser[ luminile =i ardeau acum p[lind,
]n pace. Probabil, de unde nu at`rna nici o lamp[ de asupra pie\ii,
Amara se pomeni ca ]ntr-un cuibar, ]ntr-o groap[, departe de oameni.
Asta-i place. I se face cald =i simte cum, prin tot corpul, oboseala trece
ca o ap[ cald[ =i domolitoare.
Vru s[ mi=te piciorul drept, care ]i amor\ise sub d`nsa, dar nu g[si
putere.
Vru s[-l frece ni\el ]ntre palme, dar m`inile ]i at`rnau f[r[ vlag[,
]n poal[.
Ieri scosese toat[ ziua cartofi. Noaptea dormise, dar o ]ntorsese
Mitru de c`teva ori. +i, de=i sunt dulci ]ntoarcerile acestea, dar p`n[
la urm[ te obosesc totu=i... Azi, se chinuise cu usturoiul. C`nt[re=te-i
unuia, altuia. Ba d[-i o c[p[\`n[ mai mare, ba i-ai pus mai pu\in, ba
nu i-ai dat restul. +i c`nd e=ti ]n mrejile muncii, nu observi nici c`nd
se desprinde timpul de tine, nici c`nd \i se str`ng ]n trup oboselile.
Te mul\ume=ti c[ munca ]\i spore=te, c[ nu mai ai at`ta =i scapi, ori
]\i alearg[ mintea cu totul ]n alt[ parte: la ziua de ieri, la ziua de azi,
la ziua de m`ine; la o sc`rb[, la o bucurie, la o nelini=te. Ba te ]ntristezi,
ba te-nvesele=ti, ba te miri. +i c`nd sco\i la cap[t lucrul, te pomene=ti
dobor`t de oboseal[, numai bun de n[ruit pe loc ca un stejar
216
Nicolae Esinencu
217
Scrut[ ]ntunericul.
Nimeni.
Dar tot atunci se lini=ti. }=i zise c[ s-o fi trezit mai ]nainte =i s-o fi
dat =i ele undeva la ad[post.
Ploua.
Ploaia \inu aproape o or[. Ploaie de var[ ]nc[. B[tuse cu pumnii
ei mici =i iu\i ]n sc`ndura de pe chio=c ca ]ntr-o tob[, de-\i f[cea impresia c[, de mai insist[ ni\el, sparge acoper[m`ntul. }ns[ nu aceasta
o nelini=tea pe Amara; e =tiut c[ ploaia n-a spart a=a, de-odat[, ]nc[
nici un acoperi=. Altceva era. Nu z[bav[ dup[ ]nceputul ploii porni
pe strad[ apa otova, care apoi de la un timp ]ncepu s[-i dea t`rcoale
=i ei, pe sub chio=c.
Amara e nevoit[ s[-=i scoat[ ghetele.
Apa e rece =i murdar[. N-o vedea ]n ]ntuneric, dar sim\ea la picioare
ba ni=te cutioare, ba ni=te h`rtii, care se tot str[duiau, g`dilind-o u=or,
s[-=i g[seasc[ ad[post, =i Amara se g`ndi cu spaim[ c[ poate s[ r[ceasc[ dac[ va fi nevoit[ s[ stea a=a p`n[ diminea\[.
Ploaia ]ns[, cum porni pe nea=teptate, a=a =i ]ncet[. R[mase un
timp pe str[zi numai fo=netul apei, care, disp[r`nd, l[s[ dup[ d`nsul
o lini=te tulbure, ]nfior[toare.
Iat[ a=a ploaia trecuse. Nu alergau oameni. Nu se auzeau ma=ini.
Nimic, nimic. Asta ]ns[ o f[cu pe Amara s[ tremure =i mai =i. Rochia
]i p[rea acum ud[ leoarc[, iar c[ma=a lipit[ de trup. Of, dac[ ar fi
m[car nevestele celea pe aici prin apropiere. S[ vezi ce oameni! Cum
n-au trezit-o =i pe d`nsa dac[ au v[zut c[ vine ploaia?.. De prin care
p[r\i s[ fie ele, c[ femeile din satul ei ar fi trezit-o!
Amara avea trup de femeie t`n[r[, s[n[toas[, dar sim\i c[ nu mai
poate rezista frigului frigul n-are altceva de f[cut dec`t s[ te
p[trund[ care o zg`l\`ia acum de nu-i nimerea dinte pe dinte.
}nc[l\[ ghetele =i d[du s[ se porneasc[ spre lumin[ tot i-i mai
bine omului la lumin[, dar de cealalt[ parte a chio=cului r[sunar[
parc[ ni=te pa=i, =i Amara, buim[cit[, se opri. Ce s[ fie?!
Pa=ii ]ns[ amu\ir[.
218
Nicolae Esinencu
219
220
Nicolae Esinencu
221
222
Nicolae Esinencu
223
224
Nicolae Esinencu
c[ e b[rbat. +i el are s-o cread[, c[ci ea are s[-i mai spun[ c[ e prima
oar[ la ora=. Dealtfel, e =i exclus ca o femeie care =tie ora=ul s[ r[m`n[
noaptea pe str[zi. Are s-o cread[. Neap[rat. C[ci dac[ ar fi avut ea
bani mul\i cu d`nsa, e la mintea g[inii c[ nu st[tea unde o g[sise el,
ci ce ducea la un hotel undeva. Cum se spune, bani s[ ai, nu te
pr[p[de=ti, =i dracul =i Dumnezeu \i-s ai t[i.
O mai lini=te=te =i alt g`nd: se g`nde=te ce nu-i trece la nevoie
omului prin cap?! - c[ poate el nici nu-i ho\ =i habar n-are de
fr[m`nt[rile ei, ci e pur =i simplu un b[rbat muieratic =i vrea...
Dar ce face oare el dup[ u=[? Ce pune la cale?
Cartofi pr[jii ]\i plac?
Cartofi? El cur[\[ cartofi?!.
Amara se uit[ ]n jur: baia e bun[, dar nu e curat[. Pe jos chibrituri
]mpr[=tiate, chi=toace de \igar[, care spun c[ st[p`nul... }ntr-un ungher, arunca\i la ]nt`mplare, ni=te pantaloni, un tricou, o pereche de
ghete rupte, o curea, o carte... St[p`nul n-are nevast[, =i e un fel de
lasc[ nu-i nimic.
Ar mai fi observat Amara ceva, c[ci n-avea de g`nd s[ fac[ mai
mult nimic, adic[ s[ se spele ia va mai sta a=a ni\el =i-apoi a spune
gata, m-am sp[lat... las c[ ea nu-i proast[. Tot e mai bine c`nd iei
omul cu ]nceti=orul... A zis el s[ intre ]n baie, s[ se spele...
Ce, nu-i ap[? se aude vocea b[rbatului, mirat[.
Ap[?
Sau nu =tii cum s[ deschizi robinetele?! Atunci intru eu s[-\i
ar[t! zice b[rbatul.
Este, este! se gr[be=te s[-i r[spund[ Amara =i se prinde desucind robinetul, primul robinet care ]i cade sub m`n[.
Of! scoate ea un \ip[t u=or, c`nd se pomene=te de undeva de
asupra capului cu o c[ldare de ap[ cald[. Pleosc peste cap =i rochie:
=i a=a era ud[, dar acum...
Sare ]ntr-o parte =i acum se uit[ cum ]i curge apa la picioare. O
ap[ repede. Cu stropi m[run\i, fierbin\i... De pe cimentul rece se ridic[ nori sub\iri de aburi, i se t`r`ie ]ncet peste picioare, o ]nc[lzesc...
}ncetul cu ]ncetul trupul Amarei nu poate rezista ispitei!
225
226
Nicolae Esinencu
De unde s[ =tie ea?!. A=a i-au zis to\i de mic[, a=a ]i zic to\i =i azi.
Cred c[ a=a =i este de la Tamara.
Ai ]mbr[cat halatul? ]ntreab[ b[rbatul.
Doamne, nu cumva o urm[re=te prin gaura cheii?
Amara sare ]ntr-o parte. Se uit[ speriat[ ]n jur rochia n-o poate
]mbr[ca, e ud[... }ntinde m`na spre halatul din cui... Se ]nf[=oar[ ]n
halat.
Bine, Amara, zice b[rbatul, acum eu voi face du=, vreau ni\el
s[ m[ ]mprosp[tez, iar tu s[ ei seama de cartofi... Nu cumva s[ ard[
pe tigaie...
C[ vrea =i el s[ fac[ du=, la asta Amara nu se g`ndise. Dar dac[
era a=a... Oare nu-i taman momentul s-o =tearg[?!. El va intra ]n baie,
iar ea pe ici i-i drumul!.. Lasc[ nu se mai pierde ea!..
Trage repede rochia, a=a cum era ud[, rochia i se lipe=te toat[ pe
trup, o clip[ o simte rece... dar acum asta nu mai are importan\[.
Important e s[ se vad[ ]n strad[! Dar cum s[ fac[ s[ nu dea de
b[nuit?!. }mbrac[ halatul peste rochie. Tot ce face e adev[r sau
viseaz[?
+i ]mpinge u=a.
O-o! Dar eu nici nu b[nuiam c[ am adus ]n cas[ o frumuse\e!
desface bra\ele b[rbatul.
Ea nici nu vede pe unde calc[!
Dumnezeule, sacii au r[mas ]n baie!
+i Gic[ a ]ntrat acolo!
+i banii ]n sac!
La ce s-a g`ndit ea c`nd a ie=it! Cum de-a putut s[ uite sacii!
S[ bat[, s[ cear[ sacii!
Ce-i, Amaro, ce te-a apucat?!. se aude vocea lui Gic[, dar nu
f[r[ b[taie de joc. R`de acela. Ha-ha-ha!..
Sare Amara de la u=[.
Se aude apa!
Dar el nici nu se uit[ la saci?!. At`ta i-ar mai trebui: s[ se apuce
acum s[-i cotrob[iasc[ prin saci!
227
228
Nicolae Esinencu
229
230
Nicolae Esinencu
ALO, TEO!
I
Nu mai doarme Mitache. Ar trebui s[ se soale. C`nd dormi, e cu
totul altceva. Dormi =i gata. Nu vezi obiectele ]nghesuite ]n jurul t[u,
nu ascul\i v`ntul de dup[ geamuri, nu mai urm[re=ti cum trosne=te
mobila, cum cineva din vecinii de jos nu doarme ]nc[, se por[ie la
balcon, pe scar[, =i cel mai important e c[ te rupi din mreaja g`ndurilor. Dormi lini=tit =i gata. N-auzi ceasul de pe perete, nu-i nevoie s[
]ntorci mereu capul, s[-\i pui ochelarii de pe noptier[, apoi ]ntors c[tre
orologiu s[ vezi iar =i iar una =i aceea=i poveste: a mai trecut o clip[!
O clip[ sau mai multe? Poate orologiul de mult st[? S-a oprit =i st[,
iar lui ]i pare c[ a mai trecut o clip[... Dac[ e a=a, dac[ s-a oprit... +i
atunci e nevoit a=a, ]n mijlocul nop\ii, s[ se ridice. D[ plapuma la o
parte, coboar[ un picior, altul, b`jb`ie prin ]ntuneric cipicii de l`ng[
pat, ]i ]ncal\[, apoi ]=i t`r`ie picioarele spre u=[, pe acolo pe unde-i
montat ]n perete comutatorul... Apas[ comutatorul =i lumina ce
aprinde. Acum vede bine. Orologiul func\ioneaz[. Cu adev[rat au trecut ]nc[ dou[ minute =i jum[tate =i, dac[ e a=a, ]i pare r[u. +i-a speriat somnul! Acum n-o s[ mai poat[ dormi. Se t`r`ie la pat, dar =tie
c[ n-o s[ mai poat[ dormi p`n[ s-a face lumin[ ]n geamuri. Poate
de aceea las[ becul s[ ard[. Dac[ nu dormi, la ce bun s[ stai ]n ]ntuneric?! Las[ lumina aprins[, se t`r`ie spre pat, scoate pe r`nd din
picioare un cipic, apoi altul =i se las[ ]ncet ]n a=ternut. A=a. +tie ]ns[
foarte bine c[ n-o s[ mai doarm[. +i dac[ n-o s[ mai doarm[, ]l
t[b`r[sc g`ndurile! Doamne, iar g`ndurile. Din st`nga ]i vin, din dreapta ]i vin, de sus ]i vin, de prin geamuri ]i vin. Le simte cum intr[ prin
cr[p[turile u=ii, parc[ ies de pe undeva de sub pat, odat[ chiar i s-a
n[z[rit c[ =i din a=ternut, din plapum[ =i saltea ies g`nduri! Ce mai
231
noapte fusese =i atunci! Vecinii bat ]n pere\i =i ]n u=[, strig[ s[ se potoleasc[ odat[ sau cheam[ poli\ia, =i poate numai c`nd auzi cuv`ntul
poli\ia ]=i d[du seama c[ ceea ce f[cea nu era de obrazul lui. Oamenii erau dup[ o zi de munc[, vroiau s[ se odihneasc[, ]n zori din
nou trebuiau s[ ias[ la munc[, dar el ce f[cea? Se uitase speriat ]n
jur, ]n jur =i spre geamuri, l[sase din m`n[ salteaua =i i se f[cuse ru=ine!
Doamne, cum putea el s[ cread[ o asemenea neghiobie? Cine i-a spus
c[ toate g`ndurile ]i veneau de prin saltea =i plapum[, plapum[ =i
albituri?! Ce prostie! Mai t`rziu a luat ]ncet salteaua, plapuma =i, cum
le-a ridicat pe r`nd de pe podelele, la fel pe r`nd le-a ]ntins ]napoi pe
pat. Oare ce fusese cu d`nsul? se-ntreba. Avusese o criz[ de nervi?
Se uit[ la obiectele din jur, la tavan =i la dulapuri, =i la etajerele cu
c[r\i, scrut[ obiectele =i se lini=ti. Toate erau cum le =tia, fiecare la
locul lui, nu veneau de pe nic[ieri nici un fel de g`nduri de pe
unde puteau veni g`ndurile dac[ nu din cap, din nesomn, ce mai
n[scocise el?! =i dac[ a=a era, atunci se lini=tise complet. }=i zise
c[-l n[ucise o buim[ceal[, o halucina\ie pornit[ din nesomn sau, cine
=tie, poate din prea mult somn =i dac[ era a=a... Vecinii? Care vecini?
Strigaser[? De ce nu mai strigau? Ascult[ un timp. Lini=te ca la cap[tul
p[m`ntului. }i trecu prin g`nd c[ poate totul nu fusese dec`t un vis.
+i ]ncerc[ s[ doarm[. S[ doarm[, c[ mai era mult p`n[ ]n ziu[, tot ce
se petrecuse, dac[ se petrecuse, avusese loc pe la primul c`ntat al
coco=ilor, a=a c[... Ar fi fost bine s[ doarm[. Se uit[ la orologiul din
perete, la cele lui care parc[ nu se mi=cau, dar totu=i se mi=cau.
Ar[tau c[ trecuser[ ]nc[ zece minute. Totul era ca mai ]nainte =i, dac[
era ca mai ]nainte, ar fi fost bine s[ mai doarm[. P`n[ vor apare zorii,
p`n[ ]=i va face ceaiul, p`n[ ]=i va potrivi hainele mai era ]nc[ foarte
mult[ vreme. Oficiul po=tal, =tie doar, se deschide la nou[, iar p`n[
la nou[... Se ]ntoarse pe alt[ parte, adic[ se ]ntoarse cu fa\a la perete,
]=i potrivi mai bine peste umeri plapuma =i ]nchise ochii. Trebuia s[
doarm[. }=i zise ]n minte c[ trebuie s[ doarm[, o dat[ ]=i zise, de
dou[ ori, de trei... de zece =i pe nea=teptate i se p[ru c[, nu se =tie de
232
Nicolae Esinencu
ce, dar mai pronun\ase o dat[ aceast[ cifr[ zece! Ce face el! ]=i zise.
Num[r[, dar de c`nd num[r[?! Nu era cumva timpul s[ se trezeasc[?!
S-a luat cu num[r[toarea, adormise =i, ]=i zise, uite, s-a luat cu somnul, poate =i ]nt`rzie de acum... Se r[suci brusc pe cealalt[ parte a
trupului. Lumina ]l orbi. Ah, s[-nnebune=ti! Cum de nu-=i d[duse el
seama! Lumina din odaie era lumina becului electric pe care ]l l[sase
aprins, iar c`t prive=te somnul, nici nu a\ipise ]nc[... Ceasul ar[ta c[
mai trecuser[ patru minute... S[ te g`nde=ti numai patru minute,
patru minute, patru minute, iar lui... lui i se p[ruse c[ trecuse at`ta
vreme! Doamne!... Dar nu mai putea s[ doarm[. +i atunci iar ]l
t[b`r`r[ g`ndurile. G`ndurile =i-apoi v`ntul de dup[ geamuri, v`ntul
=i trosnetele de prin jurul apartamentului, =i pa=ii ]ndep[rta\i ai cine
=tie c[rui ]nt`rziat sau trezit devreme!.. Ah!.. Dar toate acestea au
fost atunci, demult. Acum ]ns[... Mitache nu mai doarme =i ar trebui
s[ se scoale. C`nd adormi... Dar c`t s[ fie ora? P`n[ ]n ziu[, p`n[ se
deschide oficiul po=tal mai este, dar... Dac[ a mai r[mas o or[, ar
putea chiar s[ =i se scoale, c[ n-o s[ mai poat[ dormi! Dac[ r[m`i ]n
pat, te prind g`ndurile, blestematele g`nduri, aiuritele g`nduri, care
]\i sfredelesc mintea =i trupul, care se ]ncurc[, se ]nnoad[ =i \i se tulbur[ ]n cap... la ce bun s[ le ]ntorci din nou? A=a ]ns[ te scoli, ]\i pui
cipicii, ochelarii, aprinzi lumina, pui ceainicul pe plit[, m[n`nci =i,
dac[ mai r[m`ne timp, te apuci de o carte!.. Da, dar c`t s[ fie ora? }n
semiobscurul od[ii, cu lumina proast[ a ochilor lui, n-ai s[ mai vezi
c`t arat[ orologiul! Trebuie s[-=i pun[ ochelarii =i s[ aprind[ lumina
totuna acum n-o s[ mai doarm[! Pe vremuri... ah, ce s[ mai vorbim despre cele ce au fost! vedea prin semiobscurul od[ii, =i f[r[
ochelari vedea c`t arat[ orologiul, dar acum... Ce mai, trebuie s[ se
scoale =i gata!... Cipicii! Blestema\ii de cipici! }n fiecare sear[ ]nainte
de culcare ]i pune l`ng[ pat, c`t mai aproape, ca, trezindu-se, s[-i
poat[ g[si f[r[ nici un efort, =i c`nd colo... Unde oare s[ fie un cipic?
Se mai trezise noaptea?... S[ fi aruncat cipicii la nimereal[? Parc[
nu-=i aminte=te... Nu, nu, s-a trezit noaptea asta... Da, da, ]=i aminte=te
233
bine, acum c`teva clipe s-a trezit pentru prima oar[... +i dac[ pentru
prima oar[... unde s[ fie un cipic? Ar trebui s[ aprind[ mai ]nt`i lumina =i apoi s[ caute cipicul! Blestem[\ie! S[ pui piciorul pe podeaua
goal[, rece! Nu, de azi ]nainte are s[-=i pun[ cipicii sub cap, sub pern[!
A=a are s[ fie mai bine. Te treze=ti, v`ri m`na sub cap =i-i sco\i. Numai dac[ n-ar uita s[ cumpere de la oficiu =i un ziar. Da, un ziar. Are
s[-i ]nveleasc[ seara ]n ziar =i are s[-i pun[ sub cap... atunci n-o s[
mai caute cipicii diminea\a! Mama lui de cipic! Ca s[ vezi, era ]n
cel[lalt! Dar cum de nimerise acolo? }nseamn[... ]nseamn[ c[ se mai
trezise o dat[, se mai uitase o dat[ la ceas?! Dr[cie!... Trebuie s[
aprind[ lumina. A=a. Dac[ a aprins lumina, acum ar fi bine s[ pun[ =i
ceainicul. Da, dar zicea de or[: c`t e ora? Dac[ te g`nde=ti, nu i-a
r[mas at`t de mult e =ase diminea\a. O or[ are s[ r[sfoiasc[ o
carte. Ce citise ieri! Pare-se, era o carte despre r[zboi. O carte despre
un pilot de r[zboi, care... Linia frontului ajunsese ]n dreptul satului
lui natal. Numai la c`\iva kilometri de noul aerodrom, se afl[ mama
pilotului. Scumpa lui mam[ pe care n-o v[zuse de-at`\ia ani... +i nu
rezist[ fiul de c`te ori pornea ]n lupt[, de at`tea ori se ab[tea spre
casa p[rinteasc[. Aceast[ carte o citise sau alta? Dac[ asta, atunci cu
ce se termin[ istoria cu zborurile fiului pe deasupra casei p[rinte=ti?!
Sfinte, ce final sf`=ietor! Pilotul venea zilnic deasupra satului, f[cea
un cerc, dou[ =i iar disp[rea, ca ad[uza s[ apar[ din nou. Totul era
frumos =i pa=nic, satul ]ntreg urm[rea aceast[ dragoste ne\[rmurit[
dintre fiu =i mam[, p`n[ ]ntr-o zi avionul care cu c`teva zeci de minute
]n urm[ descrisese iar[=i un cerc pe deasupra satului =i disp[ruse spre
front, ap[ru din nou, dar de acum era ]n fl[c[ri! Avionul ardea, se
rotea deasupra casei p[rinte=ti, pe deasupra satului, fiul r[cnea =i striga
s[ ias[ mama, s-o vad[ ultima dat[, dar mama, ah, ]n ziua aceea nu
era acas[, era la c`mp... se rote=te avionul ]n fl[c[ri, o dat[ =i ]nc[ o
dat[, apoi pe nea=teptate se ridic[ sus-sus =i se pr[bu=e=te drept ]n
mijlocul ogr[zii unde se n[scuse =i crescuse pilotul!.. Cum de a putut
el s[ uite a=a de repede ce citise ieri? Ce carte! Ce sf`r=it!.. Are s-o
234
Nicolae Esinencu
mai citeasc[ o dat[! Poate chiar azi! Ce carte!.. Ar fi bine s[ i-o recomande =i prietenului s[u. Sigur. Neap[rat are s[ i-o recomande! Da,
are s[-l bucure foarte mult pe prietenul s[u! Ce carte!.. Dar pe unde
a pus-o?! Ieri, c`nd o terminase, ]=i aminte=te bine, =i-a zis c[ e o
carte de pre\, are s-o mai citeasc[ o dat[, =i, ca s[ n-o caute, a pus-o...
Unde a pus-o?
Ce deprindere proast[: cum cap[t[ un lucru de pre\, ]l ascunde! }l
ascunde cu g`ndul s[ nu-l piard[, apoi ]l caut[ ca pe un lucru pierdut... Poate a pus-o pe poli\a de sus? Nu o dat[ a pus c[r\ile bune
sus. A=a f[cuse de mai multe ori, c`nd era mai t`n[r, c`nd era foarte
t`n[r, acum ]ns[... cine s[ umble pe sus?!. Iaca, un bec electric n-a
putut monta, a chemat mai ieri montorul... ]n fine, unde s[ fi pus
cartea? +i ceainicul fierbe! Bine, poate pune acum frunza, apa taman
fierbe! +i pe unde zicea el c[ a pus cartea? Acum are ce c[uta c`teva
zile! Uitucul! Uitucul de d`nsul! Cum de a putut s[ uite el c[ a pus-o
sub pern[! Cum terminase de citit, ]=i aruncase ochii la orologiu,
v[zuse c`t era ora, mai s[ ]nt`rzie la oficiu, trebuia s[ se deschid[
din clip[ ]n clip[, ]=i zise ]n prip[ c[ citise o carte de mare pre\, ]=i
zise c[ va trebui s-o mai citeasc[ o dat[, =i, ca s[ n-o mai caute apoi,
o aruncase sub pern[. Iat-o! E o carte pe care po\i s-o pui ]n loc de
inim[! Cum s[ n-o ape=i la piept ]n dreptul inimii? O sim\i ca pe o
ran[! Ce se va mai bucura prietenul Teo... Sigur, o s[-i plac[ =i lui
Teo. O carte ca asta nu poate s[ nu plac[. Ce carte! Acum s[ n-o mai
ascund[. Are s-o pun[ pe mas[, iar dup[ ce i-o recomand[ azi prietenului, dac[ acela a spune c[ n-o are, i-o va expedia. Sigur, are s[
simt[ un gol ]n cas[ un timp p`n[ prietenul are s[ i-o restituie, c[ el
are s[-i cear[ s[ i-o restituie ]ndat[ cum o cite=te. O asemenea carte
trebuie s-o aib[ fiecare ]n cas[, ]n biblioteca sa... Ce carte! +i s[ te
g`nde=ti numai, o avea de c`\i ani printre c[r\ile bibliotecii! C`\i ani
a stat, s-a pr[fuit printre alte c[r\i... dac[ n-o deschidea ]nt`mpl[tor,
niciodat[ n-ar fi citit-o poate... Nu, acum n-o s[ se mai despart[ de
d`nsa... Are s[-i cear[ prietenului, ca acela, de ]ndat[ ce va citi-o, s[
235
236
Nicolae Esinencu
237
238
Nicolae Esinencu
Ah, nu e r[u defel! Dar ieri... Cum putea el s[ plece acas[ c`nd
poate prietenul s[u din ora=ul de departe avea nevoie de sfatul lui,
de vocea lui la urma urmei! De ce s[ se supere ea c[ el n-a vrut s[
plece acas[?
Poate, fato, ]\i amestec? ]ntrebase cu voce moale b[tr`nul. Eu,
iaca, am s[ stau ]n prag =i am s[ a=tept, iar dac[ te sup[r, pot a=tepta
=i afar[...
Se ridicase =i ie=ise. Afar[ p[lea soarele, ]n fa\a oficiului po=tal
era cald, se sim\ea chiar mai bine dec`t ]n[untru, at`ta doar c[-l mutase cu c`\iva pa=i de receptor, de prietenul s[u din dep[rtare... Dar
nu-i nimic, ]=i zicea el. +tia: dac[ are s[ se elibereze linia, fata are s[-l
cheme era, totu=i, bun[ cu el.
A=teptase p`n[ seara, p`n[ s[ apun[ soarele. Mai n[d[jduia, dar
]n zadar.
Nu, mo=ule, zise fata, ]ncuind u=a oficiului, \i-am spus, m`ine!
+i numai atunci b[tr`nul o lu[ spre cas[. Mare era povara lui ]n
clipa aceea. Nu vorbise cu prietenul. Dar acel m`ine, pe care i-l aruncase fata, ]l ]nc[lzise, ]l ]nt[rise, ]l f[cuse, pentru o clip[, s[ se simt[
s[n[tos. }=i ]ndreptase spinarea. Se ridic[ de sub peretele unde se
aciuase =i cu pa=i domoli\i porni ]ncet spre cas[. Vas[zic[, m`ine trebuia s[ vin[.
Vas[zic[, azi trebuie s[ vin[. Azi are s[ aib[ leg[tura cu prietenul
s[u! Dar, Doamne, ce noapte de co=maruri a avut. Nici s-o descrii! Are
s[ i-o povesteasc[ lui Teo. Dac[ dovede=te, ]i va povesti =i noaptea trecut[. Dar mai ]nt`i s[ afle cum se simte prietenul s[u, s[-l ]ntrebe dac[
nu are nevoie de ceva, de ajutor... apoi... ]n fine, =i despre cartea ceea
s[ nu uite! Cartea ]i va fi de mare folos, de n-a fi nevoie s[ i-o expedieze. Iar dac[ va fi... Unui bun prieten face s[ i-o dai cadou! A=a va
r[m`ne =i el cu inima mai ]mp[cat[. Trebuie s[ ]mpar\i totul cu prietenul, ca la r[zboi! Iar ei au fost =i vor r[m`ne prieteni! Cine nu =tie
aceasta, mai bine s[ tac[! Mai bine s[ ocoleasc[ doi prieteni de r[zboi,
care stau de vorb[. Ei au ce-=i spune unul altuia... Tu, dac[ n-ai, n-ai
239
dec`t s[-\i cau\i de drum... Da, el are s[-i dea cartea, minunata carte
scris[ parc[ despre d`nsul, despre d`n=ii. +i, s[ vezi, n-are nimic comun cu biografia lui, cu biografia prietenului, dar, uite, c`nd a citit-o,
l-a p[truns ca un cu\it la inim[. Parc[ despre ei e scris[! Sigur, odat[
ce-i despre un t`n[r din genera\ia care a luptat, ]nseamn[ c[-i despre
d`n=ii!.. Nu, niciodat[ fata de la telefon n-o s[ ]n\eleag[ de ce vine el
iar =i iar la po=t[, de ce vine din nou la acest cuv`nt al ei aruncat ]n
treac[t m`ine vine la el ca atras de magnet.
Ei, prietene, m[ auzi, =opte=te ]ncet b[tr`nul, m[ gr[besc spre
tine! +i cu toate c[ a spus fraza asta ]ncet, doar pentru sine, a g[sit
de cuviin\[ s[ mai adauge ceva, ca prietenul lui de acolo de departe,
s[ =tie c[ el acum se gr[be=te spre d`nsul. Zice: Mi-a promis fata s[-mi
dea leg[tura!
Fata i-a promis, dar timpul nu mai trece odat[ =i gata. S-a sculat
la =ase, a f[cut ce a mai f[cut, s-a aprins apoi c[ ]nt`rzie, e nou[, a
l[sat totul balt[, s-a ]mbr[cat ]n grab[, nu =i-a potrivit cum se cade
p[rul, s-a repezit afar[! +i numai c`nd mai s[-=i fr`ng[ capul pe scara
afundat[ ]nc[ ]n ]ntuneric, abia atunci =i-a dat seama c[ gre=ise ora.
Ca s[ vezi, cum se uitase el ]n grab[, buim[cit de grij[ ca nu cumva
s[ ]nt`rzie, luase s[geata mare a orologiului drept cea mic[, iar cea
mare ]n momentul c`nd se uitase el se apropia de cifra nou[! Se
buim[cise! Putea s[-l a=tepte fata! Mai =tii, ]=i zise el de cu sear[,
poate s[-mi dea leg[tura chiar de ]ndat[ ce deschide po=ta... Ea poate
s[-mi dea leg[tura =i eu, dac[ n-am s[ fiu la timp, pot s-o sup[r, iar
peste zi liniile din nou pot fi ]nc[rcate! +i ]=i zise: nici ]ntr-un caz s[
nu ]nt`rzie! Ba chiar s[ vin[ ni\el mai devreme ca de obicei. De aceea
ie=ise glon\ afar[ c`nd v[zuse s[geata aproape de cifra nou[. Se-ncurcase. Deci, era abia ora =apte!
Totul ]n jur doarme ]nc[! Acum s[ fie... c`t oare s[ fie?.. E ]nc[
]ntuneric. Se lumineaz[, dar p`n[ la nou[ mai este! Mai =tii, poate s[
se ]ntoarc[ acas[, s[ a=tepte c`nd s-a lumina de-a binelea, ce s[ umble aiurea?! Mai bine ar fi s[ se ]ntoarc[ s[ stea ]n cas[, s[ citeasc[
240
Nicolae Esinencu
sau, pur =i simplu, s[ m[n`nce, c[ci nici f[r`m[ n-a pus ]n gur[ de
ieri diminea\[. Parc[ a putut pune ceva ]n gur[ ieri seara, c`nd s-a
]ntors acas[ dobor`t de ziua ]n care a f[cut de serviciu l`ng[ pragul
oficiului? De unde! Nici ap[ s[ bea nu mai putea c`nd ajunsese acas[.
Abia de-a reu=it s[-=i scoat[ hainele, iar cum a a\ipit s-au =i ]nceput
co=marurile... Da, era cazul s[ se ]ntoarc[ ]nd[r[t, dar, la sigur, n-are
s-o fac[! Nici ]n ruptul capului! +tie el, c[ a mai p[\it-o! Las-c[ n-o s[
se ]nt`mple nimic dac[ a mai umbla ni\el la aer curat. Ce-i drept, e
cam r[coare, dar nu-i nimic, degrab[ se face ziu[, apare soarele, se
]nc[lze=te =i are s[ se simt[ mai bine. Da, dar, nu =tiu cum, parc[ ]l
str`nge ceva din spate. Se vede c[ haina e sub\ire... Ce i-a tr[snit lui
s[ ias[ numai ]n hain[?! Putea doar s[ ia barem flaneaua cea alb[, ]n
flanea v`ntul nu bate p`n[ la oase. De=i nu-i v`nt, ci e un v`ntule\ de
zori, flaneaua i-ar fi prins de minune! }n fine, acum nu mai are ce
regreta. N-a luat-o, ce s[-i faci?! Se va mi=ca mereu p`n[ se va face
ziu[ =i se va deschide oficiul po=tal! Bine barem c[ ]n or[=elul ista
provincial nu sunt prea mul\i doritori s[ telefoneze ca, odat[ cu lumina zilei, s[ g[se=ti coad[ la pragul oficiului. Asta i-ar mai trebui acum.
Sper[ s[ fie =i azi primul. S[ fie primul =i primul s[ ob\in[ leg[tura.
}n rest... Se va ]ntoarce apoi acas[, va pune un ceai la fiert, un ceai
tare, de floare de tei, sau poate are s[-=i fac[ o cafelu\[ neagr[, da,
asta i-ar prinde mai bine, o cafelu\[ neagr[, tare, cu pu\in zah[r, asta
l-ar ]ntrema, l-ar ]nc[lzi. Da, o cafelu\[ i-ar prinde de minune acum,
de mult n-a b[tut o cafelu\[, numai c[ trebuie s[ r`=neasc[ boabele,
e munc[ obositoare... ]n fine, azi s-ar putea! Va r`=ni boabele, va fierbe cafelu\a, va turna-o ]n ce=cu\[ =i o va sorbi... cafelu\[ tare, amar[...
Ah, timpul [sta parc[ nu mai trece! E la fel ca =i ]n miez de noapte!
Te mi=ti, te-ntorci, te suce=ti, te ridici, ]ncerci s[ cite=ti, ]ncerci s[
adormi, ascul\i pa=ii cuiva pe undeva, v`ntul care se cuib[re=te prin
crengile copacilor... dar timpul parc[ nu mai trece... Uite, a=a e =i acum!
De c`nd umbl[ dintr-o parte ]n alta, dar nici poveste de ora nou[! De
s-ar aprinde m[car lumina din geamul din spate al oficiului po=tal!
241
242
Nicolae Esinencu
c`te ori s[-\i spun, mo=ule! De ce o enervase privirea aceea a lui at`t
de mirat[? Nu-i cerea doar mo=ul nimic altceva dec`t ceea ce vroia
zilnic s[ i se dea leg[tura cu prietenul s[u... De ce atunci trebuise
s[ se enerveze ea ]ntr-at`t? Ah, dac[ cel pu\in ar fi ]n\eles mo=ul c[
n-o s[ ob\in[ leg[tura =i ar fi plecat acas[... De ce n-a plecat el ]ndat[?!
Poate, fato, ]\i ]ncurc?.. De ce trebuia s[ mai zic[ el =i cuvintele
celea? +i cum le rostise, ca =i cum ea nici nu l-ar fi bruscat! Vocea
b[tr`nului fusese cald[, p[rinteasc[... ]i r[sunase ]n urechi, exact ca
=i vocea tat[lui ei! Oare ce-o f[cuse s[ se supere? B[tr`nul, p`n[ la
urm[, ie=ise, o ]n\elesese parc[... Ah, dar de ce nu se dusese el acas[?
S[ fi ascultat... s[ fi ]n\eles c[ ea cu adev[rat nu putea s[-i dea nici o
leg[tur[... De unde s[-i dea ea leg[tura, c`nd... ah, dac[ ar fi putut
ea s[-i dea leg[tura!.. S[-i dea leg[tura, s[ nu-l mai vad[ prin geam,
cum se fr[m`nt[ pe pragul oficiului po=tal!.. Dar n-a putut s[-i ob\in[
leg[tura... De ce nu ]n\elesese el?... Doamne, =i c`nd te g`nde=ti c[
nimeni nu-i de vin[ dec`t... Ea e de vin[?... De ce ea? Doar... La urma
urmei nu ea a inventat... Ideea fusese a b[rbatului ei! Da, da, de ce
s[ fie ea acum de vin[? El zisese atunci, cu ani ]n urm[... El propusese... propu... Dar din vina cui, dac[ te g`nde=ti, ]ncepuser[ toate?
Cine pierduse ziarul cu num[rul de telefon, ziarul b[tr`nului cu
num[rul telefon al prietenului s[u? Cine ]l pierduse? Ea sau... Ziarul ]l
luase b[rbatul, dar din neaten\ia cui? Din neaten\ia ei! B[tr`nul venise... c`nd a fost asta?... Demult, ah, demult. B[tr`nul venise pentru
prima oar[ la oficiu. P`n[ ]n ziua aceea parc[ nu-l mai v[zuse... Venise s[ capete leg[tura cu prietenul s[u din ora=ul N... Ce spusese el
atunci?.. A, da: Ia vezi, fato, c[ eu mi-am uitat ochelarii acas[... Vezi
care e telefonul prietenului meu... =i-i ]ntinse un cap[t de ziar, pe
care era scris un num[r de telefon. Dar cum naiba s[ memorizeze
num[rul de telefon, dac[ nici n-a c[tat ]n ziar. L-a luat, l-a pus al[turi...
Ah, dac[-i d[dea pe loc mo=ului leg[tura... nici num[rul nu l-ar fi
uitat =i nici ziarul poate nu s-ar fi pierdut... i-a spus b[tr`nului s[ mai
a=tepte... C`nd i-a amintit b[tr`nul s[ vad[ dac[ nu cumva s-a elibe-
243
rat linia, nu mai avea ziarul... s-a uitat ea pe mas[, pe sub mas[, dar
parc[ intrase ]n p[m`nt... Ce-i drept, =i-a amintit c[ b[rbatul a intrat
pe o clip[, a luat cap[tul de ziar... De ce n-a recunoscut ea pe loc! S[-i
fi spus b[tr`nului cum st[teau lucrurile cu adev[rat, c[ pierduse
ziarul... Dar se ru=inase... b[tr`nul a=tepta =i dac[ a=tepta... Se sfiise
s[-i spun[ c[ b[rbatul luase bucata de ziar =i plecase la pia\[ s[ cumpere cire=e... ]i spuse c[ linia nu se eliberase ]nc[, s[ se mai plimbe
ni\el, o or[... dou[... De unde s[ b[nuiasc[ ea c[ astfel aveau s[ se
desf[=oare lucrurile?.. Credea c-o s[ se ]ntoarc[ b[rbatul, ]i va lua
cap[tul de ziar, =i... dar ce-a urmat? L-am aruncat! a zis b[rbatul.
Era ceva important acolo?! Ce am s[-i spun acum?! Ce? ]ntrebase ea disperat[. Cum ce, telefonul! De unde s[ =tiu eu! s[ri ea.
Dac[ l-ar fi =tiut, nu l-ar fi scris pe ziarul cela... Ce s[-i spun acum?!
D[-l ]ncolo! }ncheie b[rbatul, ia te uit[ ce mai sufer[ ea!... Spune-i
s[ vin[ m`ine! +i m`ine ce s[-i spun?! M`ine poate aduce din
nou num[rul telefonului! Era o idee! Se apucase de ideea ceea.
Mo=ule, ]i spuse ea atunci cu bl`nde\e, vino dumneata m`ine, azi n-o
s[ mai ob\in leg[tura... linia e prea ]nc[rcat[! Bine, zise mo=ul, dar
ad[ug[: Ziarul cu num[rul telefonului mi-l ]ntoarce\i sau r[m`ne de
acum la matale? Las s[ r[m`n[ la mine! se gr[bise ea atunci. Bine
se ]nvoi b[tr`nul =i plec[ ]mp[cat, dar ea... ea r[mase ]ncurcat[ de-a
binelea: ce avea s[-i spun[ ad[uza? S[-i spun[ c[ a pierdut num[rul?
Cum s[-i spun[ a=a ceva? E un om b[tr`n... +i apoi... Unde vrea s[
telefoneze? se interes[ b[rbatul ei. De unde s[ =tiu... ]n ora=ul...
vroia s[-i telefoneze prietenului s[u, a=a, pare-mi-se, a zis... Ah, oft[
ea, ce am s[-i spun acum? Dar ce-ar fi dac[ m[ fac eu prietenul
lui din ora=ul?.. Cum? strigase ea atunci speriat[. Foarte simplu!
]=i expuse b[rbatul ideea. Eu am s[ fiu ]n odaia din fund, iar tu... d[-i
leg[tura cu mine! Ce vorbe=ti! se speriase ea de moarte, cum de
]ndr[zne=ti?! Atunci spune c[ i-ai pierdut num[rul de telefon... f[cu
indiferent b[rbatul ei =i-=i c[ut[ de lucru, de, era =eful oficiului...
Conversa\ia avusese loc seara, peste noapte nevasta =efului aproape
244
Nicolae Esinencu
c[ uitase de b[tr`n... Dar ad[uza, c`nd ]l v[zu din nou intr`nd disde-diminea\[ la oficiu, se f`st`ci. Se ridic[, se a=ez[, apoi iar se ridic[
=i, f[r[ s[ se mai g`ndeasc[ c[ ceea ce face era un lucru murdar, culese
]n grab[ num[rul b[rbatului ei, care ]n clipa aceea lucra ]n odaia din
fund, la biroul s[u, =i-i ]ntinse receptorul b[tr`nului. Doamne, ce se
mai bucurase atunci b[tr`nul! Pot vorbi cu prietenul meu?! s[ri
b[tr`nul. Sigur, zise ea, b[nuind dup[ bucuria nea=teptat[ a b[tr`nului, fie c[ de mult nu vorbise, fie c[ niciodat[ nu vorbise la telefon
cu prietenul s[u. Re\inuse pentru o clip[ receptorul =i ]l ]ntreb[: Ce,
se vede c[ n-ai vorbit de mult cu prietenul dumitale? E, de mult!
\op[i bucuros b[tr`nul! Niciodat[ ]nc[! Abia ieri am dat printre h`rtii
de telefonul lui!.. }l pierdusem... Dar am fost prieteni de r[zboi! Ce
mai... Suntem prieteni! Ah, r[sufl[ u=urat telefonista. Nu mai era
at`t de complicat[ problema. Duse din nou receptorul la gur[ =i spuse
a=a ca b[rbatul ei s[ se priceap[ despre ce era vorba, dac[ acela cumva
uitase de conversa\ia din ajun: Alo, auzi\i?! Alo! Da, da... O s[ vorbi\i
cu prietenul dumneavoastr[! =i c[tre b[tr`n, dar strigase tare ca
s[ aud[ =i b[rbatul de la celalt cap[t: Cum s[-i spun c[ v[ cheam[?
Mitache, spune\i-i! \op[i fericit b[tr`nul. O s[ vorbi\i cu prietenul
Mitache, prietenul de demult. A\i luptat ]mpreun[! strig[ ]n receptor telefonista =i ]i ]ntinse b[tr`nului receptorul, ce-i drept, cu obrazul p[l[laie. Ah, cum a ars =i s-a topit ea ]n cele cinci minute pe scaunul
de l`ng[ b[tr`n! Alo, Teo! \op[ia =i striga fericit b[tr`nul. Doamne,
tu e=ti?! S[ te g`nde=ti numai! +i-apoi... +tii, abia de-\i recunosc
vocea!.. +i lacrimi. Da, b[tr`nul pl`ngea! }nchipui\i-v[, pl`ngea! Alo,
Teo! repeta el. Teo, suntem vii! S[ te g`nde=ti numai! Ea nu =tia ce-i
spunea b[tr`nului b[rbatul ei de acolo din odaia de al[turi, dar
b[tr`nul al[turi ba pl`ngea, ba r`dea, ba exclama... Ea nu =tia ce-i
r[spundea b[rbatul ei, dar un singur lucru vedea =i auzea: c[ vorbea
mai mult b[tr`nul! Vorbea la nesf`r=it, striga, \op[ia, se bucura ca un
copil, nu-i d[dea r[gaz celuilalt s[ spun[ un cuv`nt m[car... Vorbea
doar el! Din conversa\ia, din cuvintele lui, ale b[tr`nului, ea a ]n\eles
245
246
Nicolae Esinencu
]nainte zilnic! }\i dai seama ce iese? Nu mai iese nimic, f[cuse a
lehamite b[rbatul, ce istorie?! E vorba de doi mo=i din dou[ ora=e
care n-au ce face! Cum ]\i permi\i s[ vorbe=ti astfel?! a s[rit de pe
scaun nevast[-sa, c[ci n-auzise ]nc[ asemenea vorbe din gura b[rbatului. Cum de ]ndr[zne=ti s[ vorbe=ti a=a despre doi oameni b[tr`ni?
Toat[ ziua ceea =i toat[ noaptea n-a vorbit cu b[rbatul, ardea ca
para, f[cea ce f[cea, r[spundea la un telefon sau altul, d[dea o leg[tur[
sau transmitea o telegram[, dar mereu ducea palmele la obraji ]i
ardeau par[! }=i zicea c[ n-o s[ mai vorbeasc[ cu b[rbatul ei! De unde
at`ta r[utate ]n el... nici nu b[nuia c[ are un suflet at`t de... Cum de
putea... Apoi zorii zilei a doua... B[rbatul care se pref[cuse seara =i
noaptea c[ nu observ[ nelini=tea ei, diminea\a ]i spusese c[ degeaba
]=i face griji. Cine are s[ afle de toate astea?! }i spuse s[ nu fie
proast[, e un joc la urma urmei. O s[ afl[m o istorie interesant[!
Bine, dragul meu, se l[s[ fr`nt[ nevasta, bine, dar ce o s[ vorbe=ti
tu cu el? }\i ]nchipui? Dac[ te ]ntreab[ ceva =i tu nu =tii s[-i r[spunzi?
Las[-le pe toate pe seama mea! o sf[tui b[rbatul. Tu s[ m[ chemi
doar... +i... s[ ei banii! Banii! Mai bine s[-i fi tras sute de palme, mai
bine s-o fi... El a mai cuprins-o, a mai s[rutat-o, i-a mai =optit la ureche cuvinte dulci, cuvinte amestecate cu vorb[ ]ncurcat[ =i p`n[ la
urm[ a zis: Fie ce-i fi. Odat[ ce st[ruia b[rbatul, ]nseamn[ c[ nu
f[cea s[ fiarb[-n griji. +i-apoi... ea sau el era mai mare peste oficiul
po=tal? El? Atunci? La urma urmei, ce putea s[ fac[? Cu ce putea
ajuta b[tr`nul? Ora=ul ]l \inea minte, ora=ul N., dar telefonul? Era
pierdut =i cap[tul!.. }i dase dreptate b[rbatului! +i apoi mai era =i
altceva la mijloc ea era t`n[r[, foarte t`n[r[ fa\[ de b[rbat... O
copil[ aproape. Venise de pe b[ncile =colii direct ]n or[=elul acesta.
Nici tu cas[, nici tu mas[... Nimic! Telefonista care fusese p`n[ la
d`nsa... iat[. Nici p`n[ azi nu =tie care fuseser[ motivele adev[rate
c[ aceea plecase pe nea=teptate...
Ei! strig[ nevasta cu ciud[ la b[rbatul care mai doarme. Auzi
ce-\i spun?!
247
248
Nicolae Esinencu
249
trei... A cercat nu =tiu cum o dat[, foarte sfios, s[-i spun[ fetei ce
]nsemnau pentru d`nsul acele telefoane, acele cuvinte, acea voce de
departe a prietenului s[u, pe care o a=tepta nop\i la r`nd s-o aud[.
Teo! striga el ]n receptor. Dragul meu Teo, uite, la toamn[ m[ pornesc la tine! Dar vine toamna =i iar strig[ ]n receptor: Teo, dragul
meu, uite, la prim[var[ vin la tine neap[rat. Ca prim[vara din nou
s[ nu se duc[! Clar, ]=i zicea Mitache, gata, din luna asta ]ncep s[
adun b[nu\ la b[nu\, am s[ telefonez mai pu\in, mai rar =i conversa\iile o s[ fie mai scurte. Dar putea parc[?! }i reu=ea?! }ncercase
]ntr-un timp s[-i telefoneze prietenului peste o zi, =i ce ie=ise?! Se
zb[tu o noapte, ca pe=tele! Cum s[ =tie el c[ acolo, departe, e prietenul s[u, prietenul pe care nu l-a v[zut ]nc[ de pe front, prietenul
pe care ]l credea c[zut pe c`mpul de lupt[, c[ el, Mitache, ]n atacul
cela fusese greu r[nit, iar Teo, prietenul, a r[mas s[ lupte sau... cu
alte cuvinte, ]i pierduse urmele... Da, cum s[ a=tepte o zi =i o noapte,
o zi =i o noapte, el s[ nu =tie ce face, cum se simte acolo ]n ora=ul
cela de departe bunul lui prieten?!. A renun\at s[ telefoneze peste o
zi. Va telefona zilnic, dar nu va vorbi de-o sum[ prea mare. Va mic=ora
suma, ca pensia s[-i fie de ajuns. Dar nici asta nu-i reu=ise! Comanda
trei minute, dar c`nd termina =i se uita la orologiul de pe peretele
oficiului... vorbiser[ peste zece minute!.. Apoi ]ncercase... desigur, f[r[
s[ afle acela c[ el, uite, nu poate s[ vin[, din motivul banilor!.. }ncercase s[ se prind[ pe undeva paznic de noapte... Oricum ar fi, ]=i zise,
nop\ile nu prea dorm, putea s[ stea =apte-opt ore ]n schimbul unei
sumu=oare. Dar =i aici suferise e=ec! Buc[\ica de schij[ din inim[ noaptea ]l dobora cu totul! Dac[ ziua se mi=ca =i n-o prea sim\ea, noaptea,
]n acele lungi ceasuri de noapte ]n singur[tate, fierul ]i ap[sa greu
pieptul! P`n[ la urm[, fusese nevoit s[ renun\e la ideea c[l[toriei.
Doctorii i-au interzis c[l[torii ]ndelungate cu trenul sau cu avionul la
]n[l\imi. Pericol de moarte... }i telefona prietenului a=a cum f[cuse
p`n[ acum, dar nu se mai g`ndea la banii pe care urma s[-i adune ca
s[ poat[ ]ntreprinde c[l[toria promis[, visat[!.. Ar fi fost foarte bine
250
Nicolae Esinencu
dac[ prietenul lui, unicul care i-a r[mas din to\i prietenii =i rudele
sale, se pricepea, lua =i venea pe nea=teptate, ]ntr-o toamn[ sau var[
la d`nsul, la Mitache. Doamne, ce fericire ar fi fost pentru d`nsul!..
Dar prietenul s[u niciodat[ nu ia cap[t de vorb[ despre o eventual[
c[l[torie, mai mult ]l ascult[ =i at`t... Mai nutrea, totu=i, un timp
g`ndul s[-l roage s[ vin[, dar dac[ prietenul nu se pricepea, i se f[cea
nu =tiu cum... R[mase fericit cu nenum[ratele sale telefoane. Alo,
Teo! Tu e=ti?! +i c`nd de la cel[lalt cap[t de fir i se spunea c[ da, el
e, Teo, fericirea b[tr`nului nu mai avea margini. Aproape c[ nici nu-l
l[sa pe acela s[ spun[ un cuv`nt. Vorbea doar el, Mitache: Cum te
sim\i?, Ce-ai m`ncat asear[?, Nu \i-a fost r[u? Sute de ]ntreb[ri.
Apoi amintirile... Plutonul lor nimerise ]n ]ncercuire =i noaptea,
neav`nd alt[ ie=ire, s-a ]ntins ]n z[pad[, soldat l`ng[ soldat, la nimereal[, chipurile bombardamentul ]i ucisese pe to\i. Inamicul trece
diminea\a prin sat, de la un cap[t la altul, iar ei ]l atac[ din spate,
c[p[t`ndu-=i astfel libertatea. Asta a fost o clip[ grea din via\a lor.
Nem\ii ]i vedeau ]ntin=i ]n z[pad[, chipurile mor\i, dar nu prea credeau. Doar prin minune n-a fost Mitache p[truns de baioneta unui
neam\. S-a uitat neam\ul la Mitache din z[pad[, s-a dus mai departe.
Dar ce s-a ]nt`mplat cu Teo, c[ci dup[ ce-a urmat comanda de atac,
nu l-a mai v[zut. Teo, dragule, =i ce-a fost mai departe? El, Mitache,
]n timpul atacului fusese r[nit, dar prietenul se ridicase din z[pad[?
Ca s[ vezi, Teo, ai r[mas viu! Sau: Doamne, s[ fi fost eu ]n clipele
acela l`ng[ tine?! Doi nem\i s-au oprit l`ng[ tine?!
Ah, dac[ ar c[p[ta =i azi leg[tura cu prietenul s[u! Dar, sfinte, ce
se cheam[ aceasta, parc[ s-a oprit timpul ]n loc, nu se mai lumineaz[
odat[, cu adev[rat!.. Dac[ s-ar aprinde ]n geamuri lumina... +i dac[
ea s-a ]mboln[vit? Uite, s-a ]mboln[vit telefonista, =i gata. Ce are s[
fie atunci?! Dac[ se ]mboln[ve=te... o, numai asta s[ nu fie! De at`ta
timp o a=teapt[, de at`ta timp... Nu-i vorb[, dac[ telefonista se
]mboln[ve=te, o ]nlocuie=te b[rbatul, s-a mai ]nt`mplat a=a ceva, atunci
]ns[, clar, n-o s[ mai capete leg[tura! Cu fata, cu nevasta aceluia, c[
251
el mereu fat[ i-a zis, cu d`nsa g[se=te limbaj comun. Dac[ nu i-a dat
leg[tura ]ntr-o zi, atunci i-o d[ ad[uza, dar fata ]ntotdeauna s-a
str[duit pentru el. Fata e mai bun[, mai amabil[ cu el, c`te o dat[
chiar cearc[ s[-i z`mbeasc[. Dar b[rbatul ei se poart[ ur`t cu el. Ce
i-a f[cut de se poart[ at`t de obraznic? C`nd intr[ b[tr`nul, acela
nici nu ]ntoarce capul, ba ]ndat[ ]i =i ]ntoarce spatele, dispare ]n odaia
lui de =ef de oficiu po=tal! De ce, m[ rog, s[ se poarte astfel?! }n fine,
dac[ azi telefonista e bolnav[... ]n primul r`nd, el niciodat[ nu i-a
dat leg[tura c`nd s-a ]nt`mplat s[ lipseasc[ telefonista =i-apoi fata i-a
promis ieri c[ azi... Doamne, at`t i-ar mai trebui s[ nu aib[ leg[tura
nici azi!.. Dac[ n-o s[ aib[ leg[tura... Dar stai, de ce ]=i face el dinainte probleme? Mai ]nt`i, poate fata e s[n[toas[ tun, de unde a
luat el c[-i bolnav[?.. Stai s[ se lumineze, =i atunci... Dar ce naiba,
parc[ ]l str`nge ceva ]n spate. }l str`nge sau numai i se pare? Nu, ar
trebui s[ se mi=te mai mult! Dac[ stai locului... Ar putea fi observat
din cas[, =i atunci... Ce-o s[ zic[? Umbl[ ca un r[t[cit pe sub geamurile lor!.. Mai =tii, o po\i sup[ra pe telefonist[ =i... Nu, ar fi bine s[
se ]ndep[rteze. Odat[ ce mai este timp, s-ar putea s[ se mai mi=te.
Ni\el ]n sus, ni\el ]n jos. C`nd te mi=ti, te sim\i altfel... +i-apoi timpul
trece mai repede. Da, uite, a=a are s[ fie mai bine s[ se mi=te =i s[-=i
imagineze cum o s[ ]nceap[ convorbirea cu Teo! Despre ce are s[-i
vorbeasc[ azi? Mai ]nt`i... Da, mai ]nt`i s[-=i cear[ scuze pentru c[
ieri nu i-a telefonat... +i de ce nu i-a telefonat! Doar n-o s[ spun[
c[... Da, dar ce altceva s[-i spun[? Ce poate s[-i spun[ altceva dec`t
adev[rul pur adic[ n-a putut ob\ine leg[tura cu el, linia ocupat[,
=i gata!.. }n fine, are s[-=i cear[ scuze. M[ iart[, Teo... Da, are s[...
Dar ce naiba i se urc[ pe picioare? Furnici?! De unde furnici?! Ah,
acum totul ]i este clar! Pe acolo unde st[tuse, sub geamurile telefonistei, o fi fost vreun mu=uroi de furnici =i c[lcase pe mu=uroi...Cum
de n-a sim\it el de odat[?!. S[ stai cu picioarele pe un mu=uroi de
furnici!.. Cu furnicile nu te joci! Ai c[lcat peste mu=uroiul lor, ]ndat[
te asalteaz[! Dac[ are s[ trop[iasc[ de c`teva ori din picioare, le
252
Nicolae Esinencu
253
254
Nicolae Esinencu
V
Of, zice de-odat[ so\ia =efului oficiului po=tal =i trage speriat[
plapuma peste cap.
Se zbate inima nevestei. O clip[, dou[, trei.. Ea st[ ]n pat =i se
fr[m`nt[... iar el, el... Ghiuj b[tr`n, se aprinde nevasta. De ce oare
nu l-ar \ine naiba acas[?! B[rbatul ei are dreptate c`nd zice... Ce
neru=inare s[-i umble din zori pe sub geamuri. Cum s[ se ridice
acum ea din pat s[ se ]mbrace?! Ei bine, ghiuj b[tr`n, dac[ n-am s[
te iau odat[ de guler, s[ =tii c[... +i ]nc[: Da ce se mai cheam[ =i
asta, oameni buni, s[ nu-\i dea pace s[ dormi!.. Cum se lumineaz[,
]\i st`rce=te la pragul oficiului! +i nevasta =efului de oficiu po=tal
arunc[ de pe d`nsa plapuma =i coboar[ picioarele pe podea, demonstrativ! Nu cumva ar trebui s[ se mute din casa asta din cauza unui
b[tr`n?! Are s-o vad[ ]n c[m[=uic[... Ei =i?!
Scoal[! strig[ ea la b[rbat. Hai, c[ e timpul! zice =i abia acum
]=i d[ seama cam de ce este ea at`t de pornit[ din zori. El, b[rbatul
ei, e de vin[! El cu ideea lui... Dac[ n-ar fi fost... Nici b[tr`nul nu-i
umbla acum pe sub geam. Sfinte, ce zi =i noapte aiurit[ a avut ea!
Scoal[, dac[ zic! mai strig[ ea o dat[ la b[rbat. Dar cum vede
fa\a aceluia buh[it[, fa\[... Doamne, parc[ e o sfecl[ ro=ie. Crezi c[ =i
ieri a fost la p[rin\i la \ar[?! S[ i-o spun[ mutului!.. Face ce face =i
la p[rin\i! La p[rin\i... dar la ce?! La ce s[ umbli at`ta la p[rin\i...
Doamne, s[ =tii c[-i a=a! S[ =tii c[-i a=a cum a b[nuit ea! Tic[losul!
Crede c[ ea nu b[nuie=te pe unde umbl[ el c`nd zice c[ se duce la
p[rin\i! +i ea, proasta... Cum de nu s-a g`ndit la telefonista ceea, telefonista care a lucrat p`n[ la sosirea ei...
Ce vrei? e nemul\umit b[rbatul. |i-am spus s[-\i cau\i de
treab[! Tu s[ ei numai banii, eu =tiu ce fac!.. Iar umbl[?!
Doamne, vrea s[ strige nevasta lui. Ea despre una, iar el... El mi-l
v`r[... c[ nu =tiu ce-am s[ fac acu=i cu am`ndoi!.. Dar se uit[ la fa\a
lui buh[it[, la ochii lui umfla\i, =i pierde pofta s[ mai vorbeasc[. S[
=tii c-o s[-l p[r[seasc[. Ce are ea cu d`nsul?
255
256
Nicolae Esinencu
257
258
Nicolae Esinencu
259
260
Nicolae Esinencu
Cum putea el s[ uite?!. Nu i-a spus ]nc[ prietenului s[u despre carte!..
Mitache se ]ndreapt[ pu\in, se scutur[:
Este o carte... abia de ]ng`n[. O carte...
Care carte? r[sun[ aiurea ]n receptor vocea prietenului.
Dar Mitache simte c[ iar lunec[. Lunec[ undeva departe, foarte
departe, parc[ plute=te, parc[ ]l duce o ap[, o ap[ mare ]l duce lini=tit
=i, cum ]l duce... =i cum ]l duce, iar ]=i d[ seama c[ a uitat s[-i recomande acea carte prietenului s[u... cartea cu pilotul cela, c[ruia ]i
ardea avionul pe deasupra ogr[zii =i tot striga la mam[-sa... Cartea
cu pilotul. Cum putea el s[ uite a=a ceva doar pilotul era unul din
ei! Unul din genera\ia noastr[, Teo!.. se mi=c[ abia v[zut buzele
b[tr`nului. Auzi, aceia eram noi, Teo! S[ nu-i uit[m, Teo!
Ce se ]nt`mpl[ aici?! apare fulger din biroul s[u b[rbatul telefonistei. A pl[tit?! strig[ f[r[ s[-=i dea seama ce se ]nt`mpl[.
Dar nevasta =efului oficiului po=tal nu mai aude acum pe nimeni.
Se uit[ la b[tr`nul ruinat pe podele =i nu-=i mai ascunde lacrimile.
261
APRECIERI CRITICE
...P`n[ =i poanta vine la Esinencu din via\[, ea fiind expresia acelui neprev[zut,
care este preg[tit ]n tain[ de cursul obi=nuit al vie\ii. Neprev[zutul este, altfel
zis, ceea ce nu se vede la suprafa\a lucrurilor, dar se preg[te=te de evolu\ia lor
fireasc[: eroii ]=i descoper[ ]n anumite momente, subit, adolescen\a, pierderea
copil[riei, b[tr`ne\ea. Ar fi inutil, de aceea, s[ c[ut[m ]n proza lui Nicolae Esinencu subtexte. Ea surprinde fluidul candid al vie\ii, refuz`nd parc[ s-o exploreze, s[-i caute sensurile, marele ei sens fiind mi=carea, pe care noi o sim\im
acut doar ]n anumite momente suflete=ti.
Mihai CIMPOI, Nicolae Esinencu: PORTOCALA, Literatura =i arta, 1971,
22 mai.
Prin ce ne treze=te interesul proza lui Nicolae Esinencu?
}n primul r`nd, prin faptul c[ scriitorul este preocupat de rela\iile dintre oameni, fie ei famili=ti cu mul\i copii, fie ei abia c[s[tori\i, sau doar suflete fragede
la prima adiere a dragostei. }n al doilea r`nd, prin faptul c[ majoritatea eroilor
nuvelelor sunt tineri =i tinere, b[ie\i =i fete muncind ]n c`mp, tineri osta=i, tineri
oameni de art[ =.a.m.d. }n al treilea r`nd, prin faptul c[ dincolo de intrig[ =i
nara\iune, care uneori pare un pic neobi=nuit[, ie=it[ din comun, se simte atitudinea direct interesat[, de plin[ participare, a autorului. +i, ]n al patrulea r`nd,
prin fericita ]mbinare a gravului, seriosului cu z`mbetul, cu umorul, ceea ce face
lectura pl[cut[, antrenant[ cu adev[rat.
Vladimir BE+LEAG{, cuv`nt ]nainte la cartea: Nicolae Esinencu, NUNTA,
Ed. Literatura artistic[, 1980, p. 4.
Cite=ti dialogul de diminea\[ al p[rin\ilor lui Doc =i te pomene=ti martor (iar
]n mod imaginar, chiar prticipant) la o competi\ie verbal[ marcat[ de un umor
gras, trivial pe ici, colo, de elementul imprevizibil, at`t de necesar stabilirii unui
contact ]ntr-adev[r intim =i str`ns cu opera de art[. Comicul autentic al dialogului rezid[ ]n faptul c[ personajele, mai ales mama, sunt at`t de ocupate cu
262
Nicolae Esinencu
problemele m[runte ale existen\ei, ]nc`t nici nu-=i dau seama c`nd se trezesc ]n
situa\ii dintre cele mai nostime. }i zice so\ul, ]n glum[ desigur, s[ arunce afar[
ceaunul cu lapte pus la fiert, =i biata femeie, obsedat[ de g`ndul c[ ]nt`rzie la
lucru, ]n chip absolut mecanic ]l arunc[, pentru ca abia dup[ aceea s[ se dumereasc[ asupra faptei =i s[ ]ncerce sentimentul vinei (Sfinte, ce-am f[cut: l-am
op[rit pe cineva!).
Lectura e antrenant[ ]n adev[ratul sens al cuv`ntului. Nicolae Esinencu se
dovede=te, =i aici, un maestru al situa\iei pe c`t de simple =i obi=nuite, pe at`t de
nea=teptate =i surprinz[toare ca factur[ =i ca expresie verbal[. Apoi =i al dialogului spumos, h[zos, ]nd[r[tul c[ruia st[ confruntarea metodic[ a dou[ firi:
so\ia z[p[cit[, mereu gr[bit[ (de aceea irosind timpul cu ac\iuni =i vorbe de clac[)
=i so\ul flegmatic, indiferent, care reduce totul la glum[, alteori la anecdot[.
}n nuvela Doc scriitorul =arjeaz[ intens, apeleaz[ frecvent la caricatur[, exagereaz[ ]n scopul dezv[luirii c`t mai ad`nci a unei st[ri de lucruri, a unui stil de
comportare, a unui tip de conduit[. R`dem cu hohote la lectura paginilor ]n care
Nicolae Esinencu descrie metodele mamei lui Doc de a realiza cu orce pre\ planul: p`n[ =i pe propriul s[u b[rbat ]l tunde =i-l rade (de c`te dou[ sau chiar trei
ori pe zi), ba ]nc[ ]n prezen\a =efei frizeriei, numai s[ ]mplineasc[ planul =i s[
vad[ =efa c[ ea este o frizeri\[ mereu asaltat[ de clien\i.
Registrul comicului esinencian cuprinde =i gluma simpl[ =i nevinovat[, dar =i
grotescul desfiin\[tor =i causticitatea neiert[toare, at`t de rar ]nt`lnite ]n proza
noastr[ de azi.
Ion CIOCANU, Cu fa\a spre carte, Ed. Cartea moldoveneasc[, Chi=in[u, 1989,
p. 207 209.
CUPRINS
Not[ asupra edi\iei .............................................................................................. 2
Tabel cronologic ................................................................................................... 3
COPACUL CARE NE UNE+TE ............................................................................. 5
DOC .................................................................................................................. 56
}N SUS PE R~U .............................................................................................. 158
AMARA ........................................................................................................... 209
ALO, TEO! ...................................................................................................... 230
Aprecieri critice ............................................................................................... 261
NICOLAE ESINENCU
COPACUL CARE NE UNE+TE
Ap[rut: 1997. Format: 70x1081/32
Coli tipar: 11.55, Coli editoriale: 10.89, Tiraj: 5000 ex.
Casa de editur[ LITERA
str. B.P. Hasdeu, nr. 2, Chi=in[u, MD 2005, Republica Moldova
Operator: Viorica Bujor
Tehnoredactor: Tatiana Covali
Corector: Raisa Co=codan
Redactor: Ion Ciocanu
Editor: Anatol Vidra=cu
Tiparul executat sub comanda nr.
.
Combinatul Poligrafic, str. Mitropolit Petru Movil[, nr. 35,
Chi=in[u, MD 2004, Republica Moldova
Departamentul Edituri, Poligrafie =i Comer\ul cu C[r\i