Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Subiecte Histo Sem2 Rezolvate - 1 PDF
Subiecte Histo Sem2 Rezolvate - 1 PDF
4. Arteriola si metaarteriola
Arteriola :
- Diametru 0,5mm
- Intima endoteliu cu mb bazala continua, strat subendotelial subtire si LEI
prezenta doar la cele peste 50 m (exceptie arteriolele renale)
- Media 1-3 randuri de f musculare netede. Nu prezinta LEE
- Adventitia bine inervata, nu prezinta vasa vasorum
Metaarteriola:
- Ramificatii ale arteriolelor
- 1 rand de fibre musculare netede dar in start discontinuu rol: regleaza
sau opreste fluxul sanguin, mentine presiunea in capilare
- Sfincterul precapilar: la zona de emergenta a capilarului fibre musculare
netede opresc complet fluxul
5. Vene
Clasificare:
- Postcapilare
- Mici
- Medii
- Mari
Venule postcapilare:
- Mai mari decat capilarele 50m
- Nr celulelor endoteliale mai mare decat 3
- Sunt caracterizate de prezenta pericitelor
- Tunica intima este alcatuita din endoteliu si un foarte subtire strat
subendotelial
- Tunica medie poate contine numai pericite contractile
- Acestea au in comun cu capilarele: particiarea in procesele inflamatorii,
schimbul de celule si molecule intre plasma si tesuturi
Vene musculare:
Timusul involueaza la varsta adulta, dupa pubertate. cea mai afectata este
regiunea corticala unde timocitele sunt inlocuite cu adipocite albe - are loc
degenerescenta grasoasa. Dar timusul pune limfocite T in circulatie chiar si la
varsta adulte, mai putin insa.
Limfocitele care parasesc timusul sau maduva rosie se numesc limfocite
naive pentru ca nu au venit in contact cu antigenul.
La nivelul organelor limfoide secundare are loc initierea raspunsului imun
impotriva antigenelor venite pe cale limfatica sau sangvina de la nivelul tesuturilor.
Splina asigura apararea impotriva antigenelor din sange, ganglionii limfatici asigura
apararea imptriva antigenelor din circulatia limfatica iasr MALT asigura apararea la
nivelul mucoaselor.
localizare (obraji, buze, mucoasa alveolara, planseu bucal, fata ant limba,
palat moale),
struct (EPSNK st cel bazale, st spinos, st superf ; melanocite bazale, cel
Langerhans, cel Merkel, limfocite intraepit),
lamina propria (t conj lax, vase sg, limf, TNL, corp Meissner), papile (rare,
putin adanci exceptie : mucoasa alv),
submucoasa (t conj lax-fb elastice si de colagen, gl salivare micilimba,buze,obraji,palat moale ,tubuloacinoase-seroase,muc,mixte, gl
sebacee izolate mari(granule Fox=Fordyce-nu sunt asociate firului de par),
lipseste p fata ventrala a limbii(mucoasa))
mucoasa masticatorie :
mucoasa specializata : localiz (fata post limba, prez papile si muguri gustativi).
Corionul
Este format din tesut conjunctiv lax ce cuprinde:
celule imunocompetente, semn ca aici exista o intensa activitate imunologica
capilare sangvine si limfatice, ce reprezinta locul unde vor trece moleculele
absorbite atunci cand se realizeaza absorbtia.
terminatii nervoase vegetative cu rol de control a activitatii de la acest nivel
glande - foarte dese cu exceptia esofagului
Musculara mucoasei
Este formata din tesut muscular neted ce are aceeasi organizare ca la tunica
musculara: un strat circular intern si unul longitudinal extern. De la acest nivel se
desprind benzi musculare spre corion care se grupeaza in jurul glandelor si au rol de
a ajuta la eliminarea produsilor de secretie.
Exista modificari ale mucoasei in diverse segmente:
evaginari
invaginari
Evaginarile pot sa intereseze doar mucoasa si atunci se numesc vilozitati
sau pot sa antreneze si submucoasa si atunci se numesc pliuri. Scopul este de a
mari suprafata de absorbtie.
Invaginarile mucoasei spre corion, fara sa depaseasca musculara mucoasei alcatuiesc glandele mucoase, iar daca depasesc musculara mucoasei si ajung
21. Esofagul
4-8% din indivizi pot contine in epiteliul bazal melanocite. Si in acest caz exista
riscul de aparitie a melanoamelor primare la nivelul esofagului.
celule Langerhans care se gasesc in stratul bazal si sunt niste celule
prezentatoare de antigen.
Tranzitia de la epiteliul pluristratificat pavimentos la cel simplu cilindric de la
nivelul stomacului se face brusc, dar deasupra jonctiunii esogastrice cu 0,5-1,5 cm.
Deci 0,5-1,5 cm din esofag vor fi captusiti de epiteliu simplu cilindric. De aceea,
cand se produc refluxuri gastroesofagiene repetate apar leziuni la nivelul epiteliului
simplu cilindric (ulceratii, inflamatii etc.).
Cand, in timpul vietii intrauterine, epiteliul simplu cilindric al esofagului nu se
transforma complet in epiteliu pluristratificat pavimentos apar zone ale esofagului
cu epiteliu simplu cilindric. Acest esofag se numeste esofag Barret, la care
incidenta carcinoamelor este mult crescuta.
Corionul mucoasei formeaza la nivelul epiteliului pluristratificat pavimentos
papile conjunctive inalte. Acest corion este mai sarac celular comparativ cu cel de
la nivelul altor organe. La nivelul corionului pot aparea glandele esofagiene
superficiale, care se gasesc doar la nivelul extremitatilor esofagului (inferioara si
superioara). Ele sunt glande simple, tubulare ramificate si secreta un mucus neutru.
Sunt deci glande mucoase.
Musculara mucoasei, in 2/3 superioare ale esofagului contine numai fibre cu
orientare longitudinala, doar in 1/3 inferioara aparand si stratul circular intern.
Submucoasa
In submucoasa creste numarul fibrelor elastice ce asigura distensia elastica a
esofagului la trecerea bolului alimentar. Are un continut ridicat de vase sangvine
mari, sistemul venos fiind foarte bine dezvoltat, acesta fiind sediul uneia din
anastomozele portocave.
Glandele de la nivelul submucoasei sunt glandele esofagiene propriu-zise.
Morfologic difera de glandele esofagiene superficiale, fiind simple, tubuloacinoase
ramificate. D.p.d.v. functional sunt glande mucoase si secreta un mucus acid.
Canalul lor de excretie se deschide la suprafata epiteliului, la varsare fiind mai larg
(cisterna Schaffer). Ocazional acest orificiu se poate obstrua.
Ocazional, in structura glandelor se pot gasi si alte celule:
celule secretoare de lizozim
celule pesinogene
peste varsta de 50 de ani pot aparea oncocitele (celule mari - oncos = mare).
Nu se cunoaste functia lor. Ele sunt celule epiteliale alterate. Au citoplasma
acidofila si granulata. Contin de asemenea si multe mitocondrii, si ele alterate.
Musculara
Este alcatuita din tesut muscular neted si striat. In treimea superioara a
esofagului se gasesc exclusiv fibre musculare striate, in treimea mijlocie se gasesc
si fibre musculare striate si netede iar in treimea inferioara se gasesc numai fibre
musculare netede.
regiunea cardiala - contine cripte putin adanci (1/4 din grosimea corionului) si
glande lungi, sinuoase, cu lumen larg. Mai multe glande se deschid in aceeasi
cripta.
regiunea corpului si fundului stomacului - contine cripte lungi (1/2 din grosimea
corionului) si glande mai scurte, sinuoase si cu lumen larg.
regiunea pilorica (antrul si canalul piloric) - contine cripte scurte si glande lungi,
drepte, cu lumen stramt, care se pot bifurca la capete.
Glandele cardiale si pilorice contin in principal celule mucoase. Rareori
mai pot contine si:
celule parietale (oxintice)
celule care secreta lizozim
celule nediferentiate
celule endocrine ce apartin sistemului neuroendocrin difuz si care se gasesc
numai in glandele pilorice.
Glandele de la nivelul fundului si corpului gastric sunt glandele
gastrice propriu-zise. Ele sintetizeaza HCl si enzimele digestive. Ele contin
urmatoarele tipuri celulare:
celule mucoase ale colului
celule parietale (oxintice)
celule principale (pepsinogene)
celule nediferentiate
celule ce apartin sistemului neuroendocrin difuz.
24. Enterocitul
Sunt principale celule epiteliale de suprafata. Ele apar in numar mic si in criptele
Lieberkuhn.
La polul apical prezinta platoul striat. Au citoplasma bazofila. Nucleul este
oval, situat la polul bazal. Prezinta un numar mare de microvili (aprox. 3.000
microvili / celula) care sunt acoperiti de un glicocalix gros.
La ME se observa ca au foarte multe organite. Exista REN abundent, iar REN
si lizozomii se gasesc in zona apicala, imediat sub placa terminala. Mitocondriile
sunt raspandite in toata citoplasma, sunt alungite, iar in zona apicala au un ax
paralel cu axul celulei. Ele au de asemenea o tendinta de aglomerare in zona bazala
a celulei. RER este situat in zona bazala a celulei, aparatul Golgi este supranuclear.
Prezinta putine granule de secretie care sunt mici, situate la polul apical si care
contin enzime sintetizate de enterocit.
Celule sunt unite la nivelul apical prin complexe jonctionale care impiedica
trecerea continutului intestinal din lumen in spatiul intercelular. Aceste complexe
jontionale sunt responsabile si pentru mentinerea celor doua zone ale membranei
eritrocitare. In zona bazala exista spatii intercelulare care se maresc atunci cand se
transporta apa, ioni, lipide.
Rolul enterocitelor este in procesul de digestie. Ele sintetizeaza enzime care
termina digestia glucidelor si proteinelor. Ele secreta aceste enzime prin polul apical
dar enzimele nu ajung in lumen ci se fixeaza la glicocalix prin legaturi hidrofobe
(sunt adsorbite). Enterocitele intervin in absorbtie, aici avand loc absorbtia tuturor
principiilor alimentare, a ionilor si a apei.
Enterocitele sintetizeeaza trigliceride la nivelul REN din acizii grasi absorbiti.
Se formeaza chilomicroni in aparatul Golgi.
Corionul mucoasei intestinale este subtire. Sub epiteliu apare o teaca formata
din fibroblaste stelate care se numeste teaca subepiteliala (pericriptala).
Fibroblastele stabilesc intre ele jonctiuni gap iar in citoplasma prezinta
microfilamente de actina si miozina care le confera proprietati contractile. Ele au si
proprietati secretorii, realizand sinteza si secretia de colagen. Exista un singur strat
de colagen care se organizeaza in fibre de reticulina si proteoglicani. Acest strat
este situat sub MB si ele regleaza ritmul de difuzie a moleculelor absorbite.
Fiind o mucoasa expusa la actiunea agentilor agresori, corionul contine o
cantitate mare de tesut limfoid. Acesta poate fi nodular (in partea distala a ileonului
se grupeaza in placile Peyer) sau difuz. Placile Peyer sunt situate in grosimea
peretelui intestinal, in partea opusa insertiei mezenterului. In total exista 30-40
placi Peyer, fiecare cu cate 10-70 de noduli limfoizi. Nodulii din corion pot ajunge
pana in submucoasa. In dreptul placii Peyer criptele Lieberkuhn sunt scurte sau
lipsesc. In dreptul nodulilor, epiteliul contine celule M.
Tipuri de celule la nivelul intestinului subtire
celule de suprafata - enterocite
celule caliciforme
celule Paneth
celule ce apartin sistemului neuroendocrin difuz
celule M (doar la nivelul epiteliului din dreptul placilor Peyer)
celule nediferentiate
celule intermediare
celule migrate, sangvine - limfocite T ce se gasesc intre doua celule absorbante
26.Vilozitatea intestinala
Reprezinta proiectii permanente ale mucoasei. Ele exista doar in intestinul subtire si
dispar in apropierea valvulei ileocecale.
Vilozitatile difera intre ele ca forma si ca numar / unitatea de suprafata.
Ca forma - lungimea vilozitatilor diminua de la duoden spre ileon. Ca aspect
variaza in functie de segmentul intestinului subtire si in functie de varsta individului:
La nivelul duodenului exista vilozitati largi, asemanatoare cu o frunza
In jejun vilozitatile sunt cilindrice, digitiforme
In ileon gasim vilozitati mai scurte, ca o maciuca
Numarul este mai mare in duoden si jejun (40 vilozitati / mm 2) fata de ileon (10
vilozitati / mm2).
Vilozitatile au rolul de a mari suprafata mucoasei de 8 ori.
Structura vilozitatii la MO: prezinta un ax conjunctiv care este o extensie din
corion care este acoperit de epiteliu simplu cilindric. El contine 2 tipuri principale de
celule: celule absorbante (enterocite) si celule caliciforme. De asemenea mai exista
limfocite migrate de la nivelul tesutul limfoid asociat mucoasei intestinale.
27. Colonul
Celulele caliciforme
Sunt mai multe in intestinul gros decat in intestinul subtire si mai multe in
cripte decat in epiteliul de suprafata. In 2/3 inferiare ale criptelor Lieberkuhn se
gasesc celule caliciforme in exclusivitate.
Celulele caliciforme au putine granule de secretie, deoarece mucusul se
secreta permanent si in cantitati mari, deci se stocheaza in granule de secretie doar
putin mucus.
Submucoasa
Prezinta 2 particularitati:
1. vascularizatia este mai bogata decat in alte segmente ale tubului digestiv
2. are mai multe adipocite.
Musculara
Are doua straturi de fibre musculare netede: circular inteern si longitudinal
extern.
Stratul longitudinal extern are o grosime neuniforma si formeaza 3 benzi
(condensari de fibre musculare netede) numite tenii. Intre tenii, stratul muscular
longitudinal este subtire, uneori chiar discontinuu. Cele trei tenii sunt mezenterica,
omentala si ...................
La intervale regulate, din tenii se desprind benzi care se orienteaza si patrund
in stratul circular intern. Aceste benzi vor delimita arii musculare care se pot
contracta independent de restul musculaturii. Alaturi de aceste arii, teniile
determina si niste proeminente sacciforme spre exterior numite haustre. Intre
doua haustre, mucoasa sufera si ea modificari, formand plicile semilunare.
Tunica externa
Prezinta multe acumulari de tesut adipos care merg de-a lungul teniilor in
special. Ele lipsesc la nivelul cecului. Aceste acumulari formeaza apendicii epiploici.
28. Apendicele
Are patru tunici, cea externa fiind seroasa.
Mucoasa este formata dintr-un epiteliu simplu cilindric in care apar celule
absorbante, celule M si mai putine celule caliciforme. Corionul prezinta glande
Lieberkuhn si tesut limfoid. Glandele Lieberkuhn sunt mai putine si uneori mai
scurte. De obicei sunt grupate, cu o lungime variabila si ocazional la baza lor pot sa
apara celule Paneth si celule endocrine.
Tesutul limfoid este in special nodular , iar nodulii sunt dispusi ca o coroana si
ei se extind si in submucoasa, fapt pentru care musculara mucoasei nu se vede.
Tesutul limfoid se organizeaza astfel dupa nastere, in jurul varstei de 10 ani. La 40
de ani acest tesut limfoid se reduce si va fi inlocuit cu tesut conjunctiv care contine
in special fibre de colagen.
Musculara prezinta doua straturi: circular intern si longitudinal extern care
sunt continui si nu exista tenii. Musculara este subtire iar acesta este un element ce
favorizeaza trecerea infectiei de la apendice la peritoneu (apendicita este insotita
adesea de peritonita).
Rectul propriu-zis
Este captusit de un epiteliu simplu cilindric. Are un corion cu multe glande
Lieberkuhn, mai lungi ca la nivelul colonului si cu multi noduli limfatici. Din aceasta
cauza exista la suprafata interna a mucoasei niste proeminente determinate de
nodulii limfoizi.
Musculara are doua straturi, stratul longitudinal redevenind continuu.
Canalul anal
Are trei componente:
Mitocondriile
Sunt rotunde sau ovale, in numar de peste 1.000 mitocondrii / celula.
Continutul in mitocondrii difera, la periferia lobulului hepatocitele avand mai multe
mitocondrii.
Aparatul Golgi
Se acumuleaza la nivelul polului biliar al hepatocitului. Acesta pare ca un
organit multiplu. Exista de fapt un singur aparat Golgi care se ramifica si da nastere
la 50 de aparate Golgi in fiecare celula. El are mai multe roluri:
definitivarea sintezei si excretia proteinelor plasmatice
formarea lipoproteinelor
formarea lizozmilor din hepatocit
Lizozomii
Sunt localizati spre polul biliar. De aceea se mai numesc si corpi peribiliari.
Ei au aspect heteerogen, existand lizozomi primari, secundari si tertiari. Ei contin
enzime prin care catabolizeaza diverse substante exogene si organite celulare
perimate pana la molecule mici care vor fi utilizate ca substrat energetic sau pentru
noi sinteze. Prin urmare lizozomii participa la mentinerea integritatii parenchimului
hepatic. De asemenea ei mai stocheaza ioni, in cantitati mari sub forma de
feroproteine.
Peroxizomii
Peroxizomii apar rar in hepatocit comparativ cu celelalte organite. Ei se
gasesc cu precadere la polul biliar, in apropierea REN si a incluziunilor de glicogen.
Ei contin enzime oxidative air enzima marker a sa este catalaza. Sunt implicati in
mai multe procese:
procesul de gluconeogeneza
metabolismul purinelor - metabolizeaza adenina si guanina la acid purinic
metabolismul alcoolului - oxideaza etanolul la acetaldehida
in -oxidarea acizilor grasi cu lant lung de atomi de carbon.
Incluziunile de glicogen
Sunt mai numeroase in hepatocitele de la periferia lobulului hepatic. Aspectul
lor variaza in functie de ritmul diurn si de starea de nutritie a individului: dupa o
masa bogata in glucide numarul lor creste. Ele pot ajunge uneori si in zona centrala
a lobulului hepatic. Au caracter tranzitoriu: apar dupa mese si dispar dupa un
anumit timp.
Incluziunile lipidice
34.Celulele sinusoidale hepatice structura, ultrastructura, functii celulele endoteliale kupfer, pit
Celulele pit
Se pot identifica doar la ME. Sunt mai rare. Ele sunt asemanatoare cu celulele
endocrine: in citoplasma au numeroase granule electronodense cu diametrul de 300
nm. De aceea, initial s-a considerat ca au rol endocrin. Acum sunt considerate o
varietate de limfocite circulante, fiind niste limfocite mari, cu granulatii si activitate
de killer.
celulele Kupffer - deriva din monocitele circulante si apartin astfel SFM (sistemul
fagocitar mononuclear). Ele se pot insa divide. Sunt localizate la jonctiunea dintre
doua capilare sinusoide si proemina spre lumen. Nu realizeaza jonctiuni cu celulele
endoteliale. Au forma stelata, au nucleu eucromatic si prezinta mai multe organite
decat celulele endoteliale. Au mai multe caracteristici:
Au organite implicate in sinteze (RER, mitocondrii) deoarece aceste
celule sintetizeaza o parte din proteinele de export ale ficatului
Contin si organite implicate in degradare: lizozomi, fagolizozomi si
corpi reziduali.
Celulele Kupffer intervin si in imunitate prin capacitatea lor de a
fagocita.
intrahepatice:
intralobulare
canaliculele biliare
canaliculele (pasajele) Hering
extralobulare
canalele biliare perilobulare
canalele biliare interlobulare
canalele hepatice lobare (drept si stang)
Canaliculii biliari
Reprezinta componenta initiala a sistemului canalicular. Nu au pereti proprii
ci sunt delimitate de membranele a doua hepatocite invecinate. La MO apar ca
mare si care prezinta din loc in loc ingrosari intimale. Aceste ingrosari contin celule
musculare ce functioneaza ca sfinctere vasculare . Ele vor retine o cantitate mare
de sange in mucoasa nazala. Spre exemplu, gripa sau alergie determina stocarea
sangelui in cavitatea nazala. Din aceasta cauza se administreaza decongestionante
care vor face sangele sa treaca mai departe, in ramurile venoase atasate de
perioast (pericondru).
Printre ochiurile retelei vasculare exista glande compuse, ale caror ducte se
deschid la suprafata epiteliului. Per ansamblu, mucoasa are:
celule caliciforme
glande ce apartin corionului
glande endoteliale
Toate aceste formatiuni isi varsa produsii de secretie in lumenul cavitatii
nazale si acesta va retine particulele din aer.
De asemenea, reteaua vasculara complexa determina incalzirea aerului. Tot
aceasta retea complexa explica de ce in caz de epistaxis sangerarea este mare.
In cavitatea nazala exista o suprafata de aprox. 500 mm2 acoperita de
mucoasa olfactiva, ce are rol senzorial. Componentele mucoasei senzoriale sunt:
epiteliu cu celule senzoriale (neuroni bipolari modificati)
celule de sustinere (cu cili)
din loc in loc exista celule cu microvili la polul apical
celule stem
Celulele senzoriale
Au o dendrita ce la suprafata epiteliului este dilatata. Aceasta dilatatie se
numeste bulb olfactiv . De aici pleaca 3-4 cili imobili, modificati. Ultrastructura la
ME a cililor este diferita de a unui cil obisnuit: in partea proximala este la fel ca un
cil dar in partea distala prezinta chemoreceptori.
Axonul celulei senzoriale intra in alcatuirea nervuluui olfactiv. Acesti neuroni
au o viata scazuta (aprox. 30 de zile). Ei sunt permanent reinnoiti. Ei reprezinta
contactul cel mai direct al SNC cu mediul extern.
40. Cai respiratorii extrapulmonare
Laringele
tunica externa
Epiteliu este de tip respirator (pseudostratificat cilindric ciliat) cu o MB mai
groasa.
Corionul are grosimea inegala. El este denumit dupa unii tela submucosa. El
contine:
tesut conjunctiv lax
multe ramuri vasculare
glande traheale (seromucoase)
Tunica cartilaginoasa este formata din lame de cartilaj hialin asezate
orizontal, solidarizate intre ele prin membrane fibroelastice (spatii prin care trec
vase si nervi de la exterior la interior).
In regiunea posterioara, capetele sunt solidarizate prin fascicule musculare
netede dispuse longitudinal spre adventice si circular spre lumen. Printre fasciculele
musculare, la acest nivel exista glande traheale, ale caror ducte excretorii ajung la
suprafata epiteliului
Adventitia este alcatuita din tesut conjunctiv.
Bronhiile primare
Au aceeasi structura histologica cu traheea.
Bronhiolele terminale
Sunt asemanatoare cu bronhiolele preterminale dar au un diametru mai mic.
Fiecare bronhiola terminala determina 2-3 bronhiole respiratorii. Ele reprezinta
spatii de schimb. La nivelul lor se deschid primele alveole.
Bronhiolele respiratorii
Sunt acoperite de epiteliu simplu cubic. De asemenea ele mai contin o lama
fina de tesut conjunctiv si celule musculare netede dispuse circular, mai apropiate
in portiunea initiala a bronhiolei respiratorii si apoi mai distantate in portiunea
distala. La capatul bronhiolei respiratorii, din tunica musculara raman inele
incomplete ce unesc orificiile de deschidere ale alveolelor.
Fiecare bronhiola respiratorie se imparte in doua ducte alveolare, care nu mai
prezita pereti proprii. Aceste ducte iau nasterea datorita asezarii orificiilor de
deschidere ale mai multor alveole pe aceeasi circumferinta.
Sub epiteliu exista o retea capilara cu foarte multe anastomoze, formata din
capilare nefenestrate. Printre ele exista fibre elastice ce se intind in inspir si
protejeaza structurile alveolare de modificari bruste. Exista si o retea de fibre de
colagen si celule:
celule conjunctive fixe - fibroblaste si fibrocite care produc fibrele elastice si de
colagen
celule sangvine migrate: neutrofile, limfocite, mastocite.
44. Bariera alveolo capilara aer-sange
Este o membrana biologica cu urmatoarele elemente:
portiunea aplatizata a celulelor alveolare de tip I
o membrana bazala alcatuita prin fuziunea MB a celulelor de tip I cu MB a
celulelor endoteliale
portiunea aplatizata a celulelor endoteliale (de la nivelul capilarului)
Are grosimea de aproximativ 2,2 3 m. Ea este bariera aer-sange iar
gazele respiratorii strabat aceasta structura prin difuziune pasiva: oxigenul trece din
alveola spre capilar iar dioxidul de carbon trece din capilar spre alveola.
45. Lobul si lobulul renal
Lobul renal:
- Cuprinde o piramida Malpighi + piramidele Ferrein ce pleaca de la baza acesteia
+ corticala ce corespunde piramidei Malpighi
- Este delimitat de 2 artere interlobare, ramuri din artera renala
Lobulul renal:
- Cuprinde o piramida Ferrein + partea din cortex + labirintul cortical ce o
inconjoara
- Este delimitat de doua arteriole interlobulare. Ramuri din artera lobulara
o
o
Nefroni corticali
Nefroni juxtamedulari cu ansa henle lunga si subtire
Celulele mezangiale:
- Descrise de Zimmerman in 1929
- Au o forma neregulata si trimit prelungiri citoplasmatice sub forma de
pseudopde in lumenul capilar
- Nucleul acestor celule este rotund sau oval si mai mare decat al celulelor
endoteliale
- Citoplasma lor contine filamente miozin-like
- Pe suprafata se gasesc receptori pentru angiotensina II
- Aceste celule constituie o populatie de celule pericit-like
Matricea mezangiala:
- Este un material acelular produs de celulele mezangiale
- Functii ipotetice:
o Suport al sistemului capilar glomerular
o Rol in reglarea fluxului sanguin prin capilarele glomerulare (datorita
filamentelor miozin-like si receptorilor pt angiotensina II)
o Functie fagocitica pentru particule aparute in timpul filtrarii la nivelul
laminei bazale
o Rol in mentinera integritatii laminei bazale
Bariera existenta intre sangele circulant prin lomerul si spatiul urinar se numeste
bariera glomerulara de filtrare
Este formata din
o Endoteliu capilar fenestrat, fara diafragme
o Membrana bazala a capilarelor glomerulare, neobisnuit de groasa
o Stratul celulelor podocitare de natura epiteliala
Membrana bazala glomerulara este mai groasa decat membranele bazale ale
altor capilarea, ea masoara aprox 310-350nm, la formarea sa participand celule
endoteliale interne cat si celule epiteliale externe (podocite)
Acestei membrane I se descriu 3 straturi:
o Un strat central electronodens lamina densa
o Un strat electrono-transparent lamina rara interna, spre endoteliu sau
spre lumenul capilar
o Un strat electrono-transparent lamira rara externa, spre epiteliul
podocitar
Lamina densa este compusa din colagen de tip IV, reteaua fibrilara avand rol de
bariera fizica in calea trecerii moleculelor mari din sange in spatiul urinar
Laminele rara si suprafata unor prelungiri secundare ale podocitelor contin
regiuni incarcate negativ (polianionice) datorita GAG. Astfel, in membrana bazala
gasim heparat sulfat si fibronectina, iar pe suprafata prelungirilor podocitare
gasim o substanta bogata in acid sialic numita podocalixina
Suprafetele incarcate anionic actioneaza ca o bariera electrica impiedicand
trecerea moleculelor cationice
Din combinarea proprietatilor straturilor membranei bazale glomerulare rezulta
astfel o bariera fizica si electrica care impiedica trecerea moleculelor mai mari
de 70kDa si cea a moleculelor puternic catinonice de diferite marimi.
si contin o parte din organitele celulelor din TCP. Celulele epiteliului simplu
scuamos sunt sustinute de o lamina bazala si un strat subtire de fibre de
reticulina
Foita externa viscerala este formata din celule epiteliale modificate in timpul
dezvoltarii embrionare podocite
Celula podocitara este formata dintr-un corp celular din care pornesc procesele
sau prelungirile primare, cu traiect paralel cu axul lung al capilarului. Fiecare
prelungire primara da nastere lanumeroase prelungiri secundare numite
pedicele care imbratiseaza capilarele glomerulare avand traiect perpendicular
pe capilar.
Procesele secundare se afla in contact direct cu lamina bazala a capilarelor la o
distanta de 25 nm
Corpul podocitelor si procesele primare nu vin niciodata in contact cu lamina
bazala
Pedicitele se interdigiteaza la nivelul epiteliului glomerular pe care se aplica,
lasand intre ele spatii de filtrare de 25nm, inchise de diafragme de 6nm,
asemanatoare celor gasite in celulele endoteliale fenestrate
Pedicelele unui singur podocit inconjoara mai multe capilare; la nivelul unui
capilar se observa alternanta pedicelelor a doua podocite
Pedicelele nu contin organite celulare dar au in schimb microfilamente si
microtubuli. Corpul celulei podocitare are in citoplasma numerosi ribozomi liberi,
cateva cisterne RER, rare mitocondrii, un aparat Golgi bine deazvoltat si
microfilamente de actina
51. Nefrocitele
-
Uretra:
Barbat:
- Are trei portiuni:
o Prostatica
o Membranoasa
o Cavernoasa (peniana)
- Uretra este formata din mucoasa si musculara
- Mucoasa este alcatuita dintr-un epiteliu cu structura diferita in cele trei
segmente ale uretrei masculin:
o Portiunea prostatica uroteliu mucoasa are pliuri numite lacunele
Morgagni in care se deschid glandele Littre din mucoasa
o Portiunea membranoasa epiteliu pseudostratificat cilindric sau stratificat
in mucoasa profunda se observa glandele bulbo-uretrale Cowper,
tubuloalveolare si mucoase
o Portiunea spongioasa epiteliu care variaza de la pseudostratificat la
stratificat cilindri si pavimentos nekeratinizat
- Corionul mucoasei este fibroelastic, bogat vascularizat plex venos important
- Musculara are un strat intern longitudinal si strat extern circular (din el se frm
sifincterul circular extern)
Femeie:
- Portiunea initiala este tapetata de uroteliu, cea mijlocie de epiteliu cilindric
stratificat sau pseudostratificat, epiteliul segmentului terminal fiind pavimentos
nekeratinizat
- Corionul mucoasei este bogat in fibre elastice si contine un plex venos
- Musculara este similara celei masculine
Celulele gliale
D.p.d.v. structural seamana cu astrocitele fibroase. Inconjoara incomplet
capilarul sangvin sau pinealocitul.
Rolul glandei pineale
Glanda pineala este o componenta a sistemului neuroendocrin difuz, fiind un
traductor neuroendocrin: are capacitatea de a transforma un impuls nervos in
secretie de mesageri chimici.
La nevertebrate are functie de fotoreceptie, fiind un organ senzorial. La
mamifere si om aceasta functie nu se pastreaza dar se pastreaza fotoperidiocitatea
acestei functii, activitatea secretorie fiind coordonata cu ritmul circadian.
La om glanda isi dezvolta inervatia pinealopeta (aferenta) formata de fibre
simpatice provenind din ggl. cervical superior. Aceste fibre sunt cuplate prin
hipotalamus cu retina, fapt care asigura fotoperiodicitatea functiei secretorii.
In retina, populatia celulelor fotoreceptoare este neomogena existand unele
care transmit impulsul nervos pana la cortex unde este elaborata senzatia
constienta de vaz si altele care mediaza secretia de melatonina.
La intuneric celulele care mediaza secretia de melatonina iniotiaza impulsuri
nervoase care ajung la neuronii bipolari, la cei multipolari si apoi iau calela nervului
optic. De aici se desprind si merg prin tractul retinohipotalamic ajungand la nucleul
suprachiasmatic din hipotalamus. Acest nucleu are legaturi cu maduva spinarii din
regiunea toracala, coarnele laterale. Aici are loc o sinapsa. Axonii acestor neuroni
sunt fibre preganglionare ce fac sinapsa in ggl. cervical superior. Axonii neuronilor
de la acest nivel sunt fibre postganaglionare ce se termina la nivelul pinealocitelor
din gl. epifiza. Aceasta ultima sinapsa este mediata de noradrenalina care
stimuleaza sinteza de melatonina care va fi eliminata prin difuzie in mediul intern.
La lumina celulele care mediaza secretia de melatonina isi hiperpolarizeaza
membrana celulara, fapt care le face mai greu excitabile deci se inhiba eliberarea
de noradrenalina la nivelul fibrelor postganglionare simpatice. Ca urmare a acestor
succesiuni de evenimente secretia de melatonina are un ritm circadian, cu un
maxim de secretie noaptea. Acest ritm se sincronizeaza cu ritmul endogen al
neuronilor din nucleul suprachiasmatic din hipotalamus.
Efectele melatoninei:
inhiba tonusul SNC, avand un efect hipnotic. Astfel melatonina este folosita in
tratamentul unor insomnii cronice.
antigonadal si prin urmare antiovulator datorita inhibitiei secretiei de LH. Ea
poate fi deci implicata in etiopatogenitatea unor forme de sterilitate.
stimuleaza sistemul imun, fiind corelata cu modificarea ritmului de crestere a
unor celule tumorale (inhiba cresterea tumorilor)
este corelata cu procesul de senescenta (imbatranire): o scadere a secretiei de
melatonina duce la o accelerare a procesului de imbatranire.
59. Tiroida organizarehistologica
Este cea mai mare glanda la adult. Ea este alcatuita de obicei din doi lobi uniti
printr-un istm.
Are o dubla origine embriologica: endodermala si ectodermala. Partea de
origine endodermala deriva dintr-o prelungire de la baza limbii care este canalul
tireoglos. In mod obisnuit acesta se oblitereaza si se atrofiaza dar pot exista si
exceptii:
aparitia lobului piramidal, formatiune fara implicatii patologice.
chisturi in canal, care trebuie eliminate chirurgical
tesut tiroidian ectopic dintr care cea mai frecventa este tiroida liguala (portiunea
initiala a canalului tireoglos)
De origine ectodermala sunt celulele parafoliculare care deriva din crestele
neurale si sunt o componenta a sistemului neuroendocrin difuz.
Glanda depoziteaza mari cantitati de hormoni, extracelular, la nivelul unei
substante omogene numita coloid. Depozitul la adult este suficient pentru
acoperirea necesarului timp de 2-3 luni.
Capsula este de natura conjunctiva si compartimenteaza glanda in lobuli. In
lobuli celulele sunt organizate in foliculi. Intre foliculi exista stroma interfoliculara,
element de diagnostic diferential intre glanda mamara in lactatie si tiroida. Glanda
mamara (tubuloacinoasa), in lactatie, are un aspect asemanator cu foliculii tiroidieni
numai ca nu prezinta stroma. La glanda tiroida, dupa varsta de 50 de ani stroma
interfoliculara se umple cu adipocite (sufera o transformare grasoasa).
61. Corticosuprarenala
Este o componenta vitala, prin efectele hormonilor sai. Celulele se organizeaza in
diverse modalitati. Este foarte bogat vascularizata. CSR are trei zone (de la capsula
spre centru):
1. zona glomerulara
2. zona fascculata
3. zona reticulata
Raportul intre cele trie zone difera in functie de varsta individului si in ffunctie
de conditiile de viata ale individului (stress sau liniste):
in viata intrauterina si la nastere nu exista zona glomerulara iar zona reticulata
este bine reprezentata
pana la pubertate apare zona glomerulara iar zona reticulata diminua. In acesta
perioada domina zona fasciculata.
la adult domina tot zona fasciculata dar zonele glomerulara si reticulata sunt mai
bine dezvoltate.
la senescenta are loc o transformare regresiva a CSR, involuand zonele
glomerulara si reticulata.
in conditii de stress cea mai dezvoltata este zona fasciculata pentru ca secreta
cortizol. In aceste perioade are loc o transformare progresiva: zonele reticulata si
glomerulara se pliaza iar zona fasciculata creste.
Zona glomerulara
Celulele secretori sunt celule mici, cu citoplasma acidofila, cu rare picaaturi
lipidice. Ele se organizeaza fie in cercuri fie in gramezi sau cercuri rasucite cu
capilare intre ele. Rolul lor este secretia de mineralocorticoizi, dintre care cei mai
importanti sunt aldosteronul si dezoxicorticosteronul.
Zona gloemrulara este o zona discontinua, fapt care este o caracteristica de
specie. De asemenea, aceasta zona nu depinde de ACTH, activitatea celulelor sale
fiind controlata in special de sistemul renina-angiotensina. Dovezi in acest sens au
fosta aduse prin hippofizectomii sau administrare de substante care inhiba secretia
de ACTH, care au dus la atrofierea zonelor fasciculata si reticulata, zona
glomerulara ramanand nemodificata.
Zona fasciaulata
Zona fasciculata apare pe preparat ca fiind zona cea mai palida, alcatuita din
cordoane de celule paralele care sunt separate prin capilare sangvine. In mod
obisnuit, aceste cordoane sunt formate din doua siruri de celule paralele. Celulele
sunt mai mari decat celulele din zona glomerulara, au citoplasma usor bazofila si un
continut mare de picaturi lipidice care nu se vad in coloratie HE si deci aspectul lor
este vacuolar, de unde si denumirea de spongiocite. Celulele au un aspect spongios,
buretos, cu gaurele. Rolul acestor celule este de a secreta glucocorticoizi dintre care
fac parte cortizolul si hormonii androgeni.
Zona reticulata
Apare pe preparat de MO ca fiind zona cea mai intunecata. Celulele sunt
organizate in cordoane scurte ce se anastomozeaza intre ele si formeaza un reticul
(retea ) in ochiurile careia se afla capilarele sangvine. Celulele sunt asemanatoare
ca talie cu celulele zonei glomerulare, fiind mai mici decat cele din zona fasciculata.
Ele au ciroplasma intunecata, acidofila, continand cantitati mari de lipofuscina. Rolul
lor este secretia de hormoni androgeni slabi si putini glucocorticoizi. Ele secreta
DHEA (dehidroepiandrosteron) si androsteron.
La ME, indiferent de zona in care se afla, celula are aceleasi caaracteristici,
cele ale unei celule secretoare de steroizi: continut mare de mitocondrii cu criste
tubuloveziculare, mult REN. De asemenea, nu exista granule de secretie deoarece
acesste celule au o secretie continua. Descarcarea produsilor de secretie are loc la
nivelul membranei care ia contact cu capilarul sangvin prin difuziune.
62. Medulosuprarenala
Este derivata din crestelee neurale. Ea apartine sistemului neuroendocrin difuz. Ca
extindere, MSR ocupa 8-10% din volumul suprarenalei. Ea face parte din
paraganglioni, fiind un paraganglion simpatic. Paraganglionul este o mica glanda
endocrina care se asociaza cu SNV. Aceste formatiuni sunt formate din celule
secretorii (cromafine) care sintetizeaza si secreta peptide si amine. Paraganglionii
pot fi simpatici si parasimpatici. MSR este un paraganglion simpatic.
MSR este un traductor neuroendocrin, ca si pineala. Dupa stimularea
nervoasa specifica, prin intermediul fibrelor preganglionare celulele sunt stimulate
si sintetizeaza si secreta catecolamine.
Parenchimul MSR este organizat in gramezi sau in cordoane care se ramifica
si formeaza o retea cu ochiuri largi in care se gasesc capilare si venule postcapilare.
Parenchimul cuprinde doua tipuri de celule. Cea mai mare parte sunt celule
cromafine (feocromocite) iar restul sunt celule ganglionare. Toate celulele sunt
neuroni simpatici postganglionari dar celulele ganglionare mai prezinta prelugiri
nervoase, fiind niste neuroni simpatici postganglionari, in timp ce feocromocitele nu
mai au prelungiri.
Celulele cromafine dau reactia cromafina: continutul granulelor de secretie,
in prezenta unui agent oxidant, se oxideaza si polimerizeaza dand nastere unui
compus colorat brun numit adrenocrom. Celulele cromafine au activitate de sinteza
si prin urmare au citoplasma bazofila si aparatul de sinteza bine dezvoltat. De
asemenea, in citoplasma exista si multe granule de secretie care contin in mod
obligatoriu catecolamine si, pe langa acestea este posibil sa existe si cromogranine
(care tin catecolaminele in vezicule), Ca 2+ si ATP din citoplasma, encefaline
(substante opioide) si dopamin- -hidroxilaza.
Exista doua tipuri de celule cromafine: adrenergice (>95%) si noradrenergice
(putine). Aceste doua tipuri se deosebesc prin imunocitochimie, prin ME, diferentele
existand la nivelule granulelor de secretie. La celulele adrenergice, granulele de
Insulele langerhans
grmezi celulare aflate n pancreasul exocrin
reprezint 1,5% din volumul pancreasului
fiecare insul este inconjurat de o reea fin alctuit din fibre de
reticulin, prin care este separat de pancreasul exocrin
1-2 milioane de insule/pancreas
mrime variat
mai numeroase la nivelul cozii
sunt formate din celule rotunde sau poligonale, mai mici i mai palide
dect celulele exocrine, dispunse n cordoane separate prin capilare sanguine
fenestrate
la nivelul pancreasului endocrin ajunge 20% din sngele arterial
care se distribuie pancreasului i se realizeaz o circulaie de tip portal
numit sistemul port insulo-acinar (Fujita,1973-1976)
- mai multe arteriole aferente ating periferia insulei, se capilarizeaz i
irig n cascad celule insulare, mai nti pe cele periferice (A i D), apoi pe
cele centrale (B)
- capilarele se adun n arteriole eferente care prsesc insula i se
capilarizeaz periacinar
fibre nervoase vegetative amielinice care se termin la
aproximativ 10% din celulele insulare
ntre celule exist jonciuni gap prin care celulele sunt cuplate electric
68. Spermatogeneza
Spermatogeneza cuprinde trei etape:
1. spermatocitogeneza (formarea spermatocitelor)
2. spermiogeneza (formarea spermatozoizilor)
3. spermiere (eliberarea spermatozoizilor in lumenul tubului seminifer)
In timpul etapelor spermatogenezei exista o cariokineza completa (de la o
etapa la alta, nucleii celulelor se separa complet) dar exista o citokineza incompleta
(intre celulele de un fel exista punti de citoplasma). Aceste punti au rolul de a
sincroniza diferentierea celulelor care are loc in valuri de aceeasi generatie. La om
diferentierea in valuri se face pe generatii diferite in acelasi tub seminifer. O
spermatogonie A intra in procesul de diferentiere si diviziune la un moment dat.
Toate celulele ce rezulta din aceasta spermatogonie se vor divide toate in acelasi
moment datorita prezentei puntilor citoplasmatice. Insa nu toate spermatogoniile A
intra in acelasi moment in diviziune. Vor exista prin urmare valuri de celule aflate in
diferite etape de diferentiere in acelasi tub seminifer.
spermiogeneza reprezinta transformarea spermatidelor in spermatozoizi.
Initial, spermatidele sunt rotunde, cu diametrul de 6 m,fiind cele mai mici celule
din linia seminala. Modificarile care urmeaza au loc concomitent dar, din motive
didactice, le impartim in etape:
1.
Formarea acrozomului
Aparatul Golgi este bine dezvoltat. El da nastere la macrovezicule care vor
fuziona si vor da nastere unei vezicule mai mari care se ataseaza la suprafata
dinspre aparatul Golgi a nucleului. Aceasta vezicula se numeste vezicula
acrozomala. In continuare, aparatul Golgi sintetizeaza macrovezicule care se
ataseaza la vezicula acrozomala. Ea va creste si va incepe sa se muleze pe
suprafata nucleuluui. In final va acoperi 2/3 din supraafata nucleului si se va
numi acrozom. Acrozomul contine enzime hidrolitice care au rolu de a digera
zona pellucida si de a patrunde in nucleul ovulului spre a fuziona cu materialul
genetic feminin.
2.
Formarea flagelului
Initial centriolii migreaza in partea opusa aparatului Golgi. Centriolii vor sintetiza
microtubuli care se vor asambla si vor forma in final flagelul.
3.
Modificarea nucleului
Initial nucleul este central si rotund. Apoi el va deveni excentric, de forma
discoidala (turtit antero-posterior) iar cromatina se va condensa foarte mult. Din
nucleul initial, eucromatic, se obtine un nucleu tahicromatic, care contine numai
heterocromatina si, uneori, niste vacuole interne.
4.
Mitocondriile migreaza si se dispun in portiunea initiala a flagelului. Ele se
dispun intr-un singur rand, cap la cap, helicoidal.
5.
Dupa aceea, excesul de citoplasma este indepartat, spermatozoizii formati
fiind eliberati in lumen iar din excesul de citoplasma formandu-se corpii
reziduali Reynolds care vor fi fagocitati de celulele Sertoli.
La inceput, spermatozoidul este imatur. El are 65-70 m lungime. El are
urmatoarea structura:
cap - contine:
nucleul foarte condensat, avand forma in functie de specie
acrozomul
membrana plasmalemala
gatul - contine 1 centriol
flagelul - are trei parti:
piesa mijlocie - are aceeasi lungime ca si capul (aprox 5 m)
piesa rpincipala - are aprox. 50 m, fiind cea mai mare
piesa terminala - are aprox. 5 m.
gl accesorii ;
Vezicule seminale : nr d 2, 5 cm, tub incolacit (15cm), lumen nereg, straturi :
mucoasa, musculara, adventitie;
mucoasa (f faldurata delimiteaza compartimente cu aspect d figure, epit
pseudodtratif, cel cubice/columnare, RER, ap Golgi, granule secr prot, pic
lipidice, pigm lipocromici), corion (t conj lax, fib elastice, FMN rare),
musculara (2 straturi : int circ si ext longitud); secretie galbuie cu pH alcalin,
fructoza = sursa energetica spz, pigmentul are fluorescenta puternica UV
(medicina legala obs pete d sperma)
Prostata : org musculo-glandular, cea mai mare gl accesorie, la exterior
capsula fibroelastica f bine vascularizata, septuri => lobi.
Parenchimul glandular cu glande tubuloalv simple si compuse, stroma fibromusc
t conj dens semiord + FMN, exista 3 tipuri d glande in jurul uretrei :
- glande mucoase si submucoase (epit simplu cubic-cilindric, secretie
direct in uretra, aici se produce hiperplazie nodulara =benigna),
- gl principale (30-50gl, 15-30 ducte, [aici se produce adenocarcinom],
epit columnar simplu/pseudostratif,
in lumen apar corpi lamelari cu varsta = nisip prostatic sau corpora amylaceea),
numar maxim de foliculi ovarieni. Corticala scade apoi in grosime spre menopauza,
iar la menopauza apare ca un tesut conjunctiv fibros fara parenchim.
D.p.d.v. structural, corticala are doua componente:
stroma conjunctiva
formatiunile parenchimatoase
Stroma conjunctiva
Este formata din tesut conjunctiv lax cu functii speciale: tesut conjunctiv lax
spinocelular in care predomina fibroblastele, in principal cele de forma fusiforma,
care sunt organizate in fascicule ce formeaza vartejuri in jurul vaselor de sange si in
jurul formatiunilor parenchimatoase. De asemenea, exista putina substanta
fundamentale si putine fibre de reticulina.
Fibroblastele au particularitati structurale si functionale diferite de
fibroblastele cu alte localizari. Aceste fibroblaste sunt foarte sensibile la actiunea
hormonilor ovarieni. Prin urmare:
unele fibroblaste pot capata caractere de celula endocrina si vor edifica teaca
interna foliculara care va produce hormoni androgeni: androstendionul.
alte fibroblaste se vor transforma in miofibroblaste sau chiar fibre musculare
netede si vor forma teaca externa foliculara.
alte fibrobaste pot edifica in stroma conjunctiva glanda interstitiala a
ovarului care secreta hormoni ovarieni: estrogen si progesteron. Insa acest
lucru nu este posibil la om.
Formatiunile parenchimatoase
Acestea sunt:
foliculii ovarieni
corpul galben
corpii albicans
Foliculii ovarieni pot fi si ei de mai multe feluri:
evolutivi:
primordiali
primari:
unilamelari
multilamelari, preantrali sau plini
secundari (veziculari) dintre care unii pot fi antrali
matur (de Graaf) - antrali
involutivi (atretici)
de 5 mm. El are o structura polara: la un pol se afla ovocitul iar la celalalt pol se afla
antrul folicular.
Ovocitul este cuprins in cumulus oophorus, printre celulele granuloasei
foliculare. Ovocitul are un diametru de 130 m, este inconjurat de zona pellucida si
de corona radiata si are toate caracteristicile morfologice ale ovocitului din stadiul
anterior.
Granuloasa foliculara se subtiaza, ajungand la 5-6 randuri de celule, deoarece
inceteaza diviziunile celulare si, prin cresterea cantitatii de lichid folicular si implicit
cresterea antrului folicular, are loc alunecarea celulelor granuloasei foliculare unele
pe langa altele si astfel are loc micsorarea numarului de straturi.
Este prezenta membrana Slavianski si teaca interna si cea externa.
Intr-o etapa urmatoare, foliculul migreaza aproape de suprafata ovarului, ia
contact cu albugineea si se formeaza stigma, proces care are loc atunci cand
ovocitul impreuna cu zona pellucida si corona radiata se desprind de granuloasa
foliculara, cu 2-3 ore inainte de ovulatie.
Ovulatia reprezinta procesul de eliminare a ovocitului II, in fiecare luna,
alternanad de la un ovar la altul, in trompa uterina.
Pot avea loc si ovulatii spontane. Ele pot fi produse de medicamente precum
Clomifen, de stress, poluare, anticonceptionale oprite brusc. In caz ca intr-o zi
femeia a uitat sa ia anticonceptionalele, a doua zi ea trebuie sa ia doza dubla.
Ovulatia are loc in ziua a 14-a a ciclului ovarian. Dupa ovulatie nu mai pot
avea loc ovulatii spontane, deoarece apare corpul galben care secreta progesteron
care impiedica maturarea unui alt folicul.
La ovulatie, la nivelul ovarului au loc descarcari de histamina, vasopresina si
acumulari de progesteron in lichidul folicular. Progesteronul va activa
plasminogenul care se va transforma in plasmina care va duce la permeabilizarea
membranei lizozmale. Aceasta permeabilizare va permite eliberarea colagenazei,
enzima foarte importanta in slabirea peretelui folicular.
Concomitent, din interiorul foliculului se exercita o presiune datorita
contractiei miofibroblastelor (care are loc sub actiunea histaminei) si care, impreuna
cu actiunea colagenazei, va duce la ruperea foliculului la zona de contact cu
albugineea. Ovocitul II va fi captat de trompa uterina.
Ceilalti foliculi, din totalul de 18-20 foliculi ce incep procesul de maturare la
fiecare ciclu ovarian, vor involua prin atrezie foliculara. Atrezia foliculara se face
diferit in functie de tipul de folicul:
pentru foliculii mici (primordiali, primari unilamelari si primari multilamelari mici)
aceasta se face in doua etape:
are loc involutia ovocitului pana dispare
are loc apoi degenerescenta granuloasei pana dispare si ea complet
pentru foliculii mari (foliculi primordiali multilamelari cu mai mult de 6 randuri
ale granuloasei si foliculi secundari), involutia cuprinde mai multe etape:
involutia pana la disparitie a ovocitului I
Foliculul primordial
Foliculii primordiali sunt cei mai numerosi. La nastere exista 400.000 foliculi
primordiali in cele doua ovare. In viata intrauterina au loc fenomene de atrezie
foliculara prin apoptoza. Aceste fenomene pot exista si in momentul nasterii, si in
timpul sarcinii si la pubertate si la intrarea la menopauza, adica in toate cazurile in
care se schimba profilul hormonal al organismului. In timpul sarcinii, corpul galben
si din L5 placenta secreta hormoni ovarieni, iar la nastere aceasta secretie dispare.
Foliculii primordiali sunt formati din ovocitul I si un singur rand de celule
foliculare.
Ovocitul I are un diametru de 25-30 m, un nucleu excentric, eucromatic, cu
nucleol vizibil (deoarece cromozomii nu sunt spiralizati inca). Citoplasma este usor
acidofila si are un aspect fin granular. La ME se observa mitocondrii mici, RE, cateva
zone Golgi, toate organitele fiind dispuse in jurul nucleului. Membrana prezinta rari
microvili.
In jurul ovocitului I sunt dispuse celulele foliculare care sunt celule epiteliale
turtite, cu citoplasma putina si care stabilesc intre ele jonctiuni de tip desmozom.
Aceste celule sunt asezate pe MB ce separa foliculul avascular de stroma
conjunctiva.
Pe parcursul cresterii foliculare creste ovoictul, cresc elementele epiteliale,
cresc elementele conjunctive. La inceput creste mai mult ovocitul iar in a doua
jumatate cresc mai mult celulele foliculare si tecile conjunctive. In final, ovocitul va
ajunge pana la 130 m.
Foliculul primar unilamelar
Foliculul primar unilamelar este un pic mai mare decat foliculul primordial.
Ovocitul are un diametru de aprox. 50 m. Ovocitul se incarca de citoplasma
acidofila si cu granulatii (incluziuni de glicogen). La ME se observa ca organitele
celulare cresc ca numar si se hipertrofiaza. Mitocondriile se disperseaza in toata
La MO, limita dintre teci este greu vizibila, limita intre teaca interna si stroma
este de asemenea dificila dar limita dintre teaca interna si granuloasa este usor
vizibila.
Cand granuloasa foliculara ajunge la 6-12 randuri celulare, ea incepe sa
secrete estrogeni. Androstendionul, precursor al hormonilor estrogeni, este
sintetizat in celulele tecii interne. El treverseaza membrana Slavianski si patrunde in
celulele granuloasei foliculare. La acest nivel este activata aromataza in prealabil,
de catre FSH. Daca activarea aromatazei de catre FSH nu a avut loc,
androstendionul insusi va activa aromataza, insa doara atunci cand este in cantitati
mici. Prin activarea aromatazei, androstendionul este transformat in estriol.
Daca exista insa cantitati mari de androstendion, acesta va inhiba aromataza,
activarea ei facandu-se doar de catre cantitati mici de androgeni. Prin inhibarea
aromatazei se acumuleaza 5androgeni care nu mai pot fi transformati in estriol si
foliculul devine atretic. Succesul unui folicul de a se matura depinde de capacitatea
lui de a converti mediul androgenic in mediu estrogenic. Din 20 de foliculi care intra
in procesul de maturare la fiecare ciclu ovarian, unul singur ajunge la maturare.
Foliculul primar multilamelar secreta estrogeni si lichid folicular. Ambele sunt
secretate de catre granuloasa foliculara. Lichidul folicular se va acumula intre
celulele granuloasei, se disociaza granuloasa, si se formeaza niste vacuole, cavitati
cu lichid folicular, acidofile in jurul carora celulele foliculare se dispun radiar.
Acestea, impreuna cu vacuola de lichid folicular, alcatuiesc corpii
Call-Exner. Pe
masura ce lichidul folicular se secreta, cavitatile cresc, unele vor conflua, devin din
ce in ce mai mari, iar prin confluenta tuturor vacuolelor se formeaza o cavitate
unica, antrul folicular. In acest stadiu avem de a face cu in folicul secundar,
vezicular, antral.
Foliculul secundar (vezicular, antral)
Granuloasa foliculara prezinta caracteristicile descrise mai inainte.
Ovocitul I are un diametru de 130 m, nucleu este vezicula germinativa iar
nucleolul este pata germinativa. Ovocitul I prezinta toate celelalte caracteristici
enumerate mai inainte. In jurul ovocitului I se afla zona pellucida. Pe masura ce se
formeaza antrul folicular se va forma si corona radiata, care va ramane legata de
granuloasa foliculara prin discul proliger. Cumulus oophorus este o formatiune
formata din ovocit, impreuna cu zona pellucida, corona radiata, granuloasa
foliculara si discul proliger.
Lichidul folicular contine: estrogeni, androgeni, FSH, LH si putin progesteron
(apare inainte de ovulatie). De asemenea, el mai contine glicozaminoglicani si
proteine de reglare a sintezei de hormoni steroizi.
Granuloasa foliculara este separata de teaca interna prin membrana
Slavanski. La exterior se gasesc teaca externa si teaca interna foliculara.
Perioada de luteinizzare
In momentul in care foliculul matur a expulzat ovocitul, se deschid vasele de
sange care fac sangele sa extravazeze si va patrunde in antrul folicular. Sangele se
va coagula si se va forma un cheag. Cheagul va fi invadat de tesut conjunctiv si se
va forma un cheag invadat de tesut conjunctiv.
Granuloasa foliculara si si teaca interna sufera procese de luteinizare.
Granuloasa luteinica va reprezenta 80% din parenchimul corpului galben iar celulele
tecale luteinice vor reprezenta 20% din parenchimul corpului galben. Diferentele
intre cele doua tipuri de celule luteinice constau in aceea ca celulele granuloase
sunt de 2,3 ori mai mari decat celelalte, avand un diametru de 50-60 m fata de
15-20 m cat au celulele tecale. De asemenea, citoplasma celulelor granuloase
este mai palida, in timp ce citoplasma celulelor tecale este mai densa, mai intens
acidofila.
Luteinizarea este un proces ce cuprinde mai multe etape. Mai intai are loc
hipertrofierea celulelelor (cresc in dimensiuni), apoi are loc hipertrofierea
organitelor, aparand multe mitocondrii cu criste tubulo-veziculare, REN, RER, aparat
Golgi si numeroase picaturi lipidice. Apoi celulele se incarca cu un pigment de
culoare galbena (luteina).
Perioada de vascularizatie
Vasele de sange de la nivelul tecii interne patrund in granuloasa luteinica si
vor apare lacuri sangvine in granuloasa luteinica.
Perioada de regresie
Regresia se face diferentiat, in functie de aparitia sau nu a unei sarcini.
Daca nu apre o sarcina, corpul galben se va numi corp galben menstrual,
catamoenial si va incepe sa involueze in ziua a 10-14-a de la formare.
Daca apare o sarcina, corpul galben va exista in corticala ovarului pana in L6,
cand va incepe sa involueze dar nu va disparea de tot. El are dimensiunile de 2, 3
ori mai mari decat un folicul matur si secreta estrogeni, progesteron (care este
miorelaxant) si relaxina (care se secreta doar in sarcina si are rol de a facilita
imbibitia apoasa a articulatiilor bazinului, in special a simfizei pubiene). Corpul
galben de sarcina involueaza dinspre cheagul din centru catre granuloasa luteinica
si teaca, inlocuind celulele granuloasei si celulele tecale cu bandelete de tesut
conjunctiv bogat in fibre de colagen. Inainte de inlocuire, nucleii celulelor luteinice
devin picnotici si se incarca in exces cu pigment luteinic.
Treptat se va forma in locul corpului galben, corpul albicans (alb de la fibrele
de colagen) care apoi sufera o degenerescenta hialina si in final rezulta o structura
amorfa care nu fixeaza nici un coloarant (nu are tinctorialitate). El formeaza o
cicatrice la suprafata ovarului.
2. Celulele secretorii - sunt mai scurte, au polul apical rotunjit. Ele nu vin in
contact cu lumenul in faza foliculara cand numarul lor este si foarte redus. Ele
cresc insa ca numar in faza luteinica si intra in contact cu lumenul deoarece
celulele ciliate se reduc ca inaltime.
3. Celulele intercalate - vin in contact cu MB dar nu ajung niciodata in contact cu
lumenul. Ele sunt precursori ai celulelor secretorii in care se vor transforma in
timpul fazei luteinice.
Celulele secretorii produc un lichid care are rol in:
capacitatia spermatozoizilor
troficitatea oului sau ovulului
transportul ovulului sau al zigotului
Prin urmare, participa la transportul oului sau ovulului urmatoarele elemente:
cilii celulelor ciliate
faldurile mucoasei
musculara, prin miscarile sale peristaltice
Corionul este format din tesut conjunctiv lax bogat vascularizat dar fara
glande. Vasele sunt mari, artere sau vene, care in timpul ovulatiei devin hiperemice,
turgescente, conferind trompei uterine un grad mare de distensibilitate si o
reducere a motilitatii ei care este necesara pentru a se putea aplica pe ovar pentru
a capta ovulul.
Tunica musculara
Este alcatuita din muschi neted dispus in doua straturi: circular intern si
longitudinal extern.
Tunica musculara este mai groasa in zona intramurala si istmica si este mai
subtire in zona ampulara si infundibulara. Ea ajuta la deplasarea oului sau ovulului
si a spermatozoizilor.
Seroasa
Este alcatuita din spiteliu simplu pavimentos si tesut conjunctiv bogat
vascularizat. De fapt seroasa este alcatuita din mezoteliul peritoneal.
Rolurile trompei uterine
Trompa uterina preia ovocitul II in ovulatie. Acesta poate fi fertilizat in zona
ampulara, caz in care el isi va definitiva a doua diviziune meiotica si se va forma,
prin unirea cu spermatozoidul, zigotul (oul).
In trompa uterina incepe segmentatia oului timp de 4-5 zile
Dupa 4-5 zile, prin ostium, oul va fi impins in cavitatea uterina unde el va
nida.
La nivelul trompei uterine se poate implanta oul segmentat. Aceasta se poate
intampla din mai multe cauze:
dupa anexite acute netratate, care s-au cronicizat si au dus la micsorarea
sau chiar astuparea ostiumului
datorita malformatiilor trompui uterine (lumen prea ingust, foarte lungi,
foarte inalte sau infantile)
Daca implantarea s-a facut in zona istmica sarcina nu se dezvolta mai mult
de 2-3 saptamani dupa care trompa se rupe, apare hemoragia si este necesara
interventia chirurgicala de urgenta.
Daca implantarea se face in zona ampulara sau infundibulara sarcina se
poate dezvolta 2-3, maxim 4 luni dupa care se produce avort prin ruptura de
trompa uterina sau evacuare in cavitatea peritoneala, in ambele cazuri existand
hemoragie si necesitand interventia chirurgicala de urgenta.
Exocolul
Este acoperit de epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat. Prezinta un
corion fara glande dar care contine tesut conjunctiv dens bogat vascularizat cu vase
de calibru mare (artere si vene) si filtrat limfocitar nodal sau difuz.
Secretia colului uterin este foarte importanta. Ea difera in functie de fazele
ciclului ovarian. Aceasta secretie este mai apoasa in timpul ovulatieim facilitand
patrunderea spermatozoizilor prin canalul cervical. In faza progesteronica secretia
este vascoasa pentru a impiedica patrunderea germenilor. Secretia de la acest nivel
poarta numele de glera. Glera participa si la formarea secretiei vaginale normale.
Jonctiunea epiteliu simplu cilindric - epiteliu pluristratificat pavimentos
nekeratinizat este brosca. Aceasta jonctiune este frecvent sediul unor tumori,
cancerul de col uterin fiind foarte frecvent dar nu se moare din aceasta cauza,
indicele de mortalitate fiind de 8 : 100.000.
Mucoasa
Nu are glande. Secretiile vaginale se formeaza insa din:
glera de la nivelul endocolului
transudatia plasmatica ce are loc la nivelul vaselor mari ale corionului din
mucoasa vaginala.
Secretia vaginala are un pH acid. Daca pH-ul ar fi neutru sau chiar bazic
mucoasa ar fi foarte expusa la infectii. PH-ul este acid deoarece celulele mucoase
sintetizeaza glicogen. Celulele superficiale, incarcate cu glicogen, se descuameaza
iar glicogenul se raspandeste in lumen. El va fi metabolizat la acid lactic de bacilul
Dodderlain care constituie flora bacteriana saprofita a vaginului. Astfel pH-ul
mucoasei vaginale este acid.
Epiteliul este pluristratificat pavimentos nekeratinizat in care se gasesc zone
de precornificare (prekeratinizare) deoarece in celulele superficiale epiteliale exista
keratohialina. Epiteliul vaginal are o grosime variabila, intre 150-200 m si e format
din urmatoarele straturi celulare:
Fiecare din cele doua glande are in structura sa 15-20 lobi glandulari, fiecare
lob fiind o glanda separata, cu canal de extcretie propriu (canal galactofor) care se
deschide la nivelul mamelonului prin porul galactofor.
Lobul glandular este format din lobuli glandulari delimitati intre ei de tesut
conjunctiv fibros si adipos. In lobuli este stroma, formata din tesut conjunctiv lax, si
parenchimul. In tesutul conjunctiv lax stromal exista limfocite si plasmocite care
cresc ca numar in faza progesteronica si in timpul sarcinii. Se secreta si IgA care se
transmite prin laptele matern la nou-nascut si se realizeaza astfel imunizarea
pasiva.
In stroma, premenstrual, apare un edem stromal si se produce mastrodinia
premenstruala.
Glanda mamara in repaus
Parenchimul are canalele de secretie intralobulare delimitate de epiteliu
simplu cubic si insule de celule secretorii in repaus care pot fi izolate sau atasate la
un canal secretor intralobular. Canlul intralobular se varsa intr-un canal extralobular
(canal galactofor) care sunt delimitate de un epiteliu bistratificat cubic sau cilindric.
Inainte de varsare, canalul galactofor se dilata si formeaza un sinus galactofor care
este delimitat de derm pe de o parte si de epiteliul bistratificat al canalului
galactofor pe de alta parte.
Glanda mamara in lactatie
Celulele secretorii aflate in repaus devin active, inmuguresc si vor da nastere
acinilor glandulari care au forme si marimi diferite. Acinii vor fi delimitati de epiteliu
simplu cubic. In lumenul acinilor exista laptele, produsul de secretie care este
acidofil. Stroma se reduce, in rest, celelalte structuri aau aceeasi alcatuire ca in
repaus.
Secretia este apocrina.
82. Placenta
-
collagen I si IV, strat reticular), stroma vilozitara (tes conj cu cel stelate si
rotunde; fibroblasti cu rol in transport fier, cel reticulare mari si mici, cel
Hofbauer cu citoplasma vacuolata)
Keratinocitele
Sunt populatia majoritara
Contin filamente intermediare de keratina moale (cys-lys-hys)
Stabilesc jonctiuni de tip desmozom, hemidesmozom ce realizeaza coeziune
intre celule si intre celule si MB
Participa la continua reinoire a pielii prin parcurgerea a 4 procese
- Reinoirea/mitoza
- Diferentierea/keratinizare
- Moartea celulara
- Exfolierea
Intregul proces dureaza 15-30 zile
Un strat celular produs de un val de mitoze in stratul bazal va parcurge sincron
procesul de keratinizare
Fiecare nou val impinge spre suprafata straturile celulare produse anterior
In stadiile finale devin complet keratinizate, fara organite sau nucleu
Melanocitele
Deriva din crestele neurale si migreaza in epiderm in timpul embriogenezei
Interpuse prin keratinocitele stratului bazal, dar nu interactioneaza prin
desmozomi
Reprezinta 10-25% dar nu sunt implicate in keratinizare
Celule stelate, nuclei centrali, citoplasma mai palida decat a keratinocitelor, cu
prelungiri lungi ce se extind printre celulele stratului bazal si spinos terminanduse pe suprafata keratinocitului pe o mica indentatie
Fiecare melanocit este in legatura functionala cu 36 keratinocite/celule
melanofore purtatoare de culoare, formand unitatea epidermo-melanica
Contin numeroase mitocondrii, ap golgi si rer
Sintetizeaza melanina care este depusa in melanosomi
- Numarul de melanocite este acelasi la rasa neagra ca si la rasa alba
1000/mm2. Diferentele de culoare reflecta diferenta intre ratele de
sinteza acumulare si degradare
Sinteza melaninei:
- Implica conversia enzimatica sub actiunea tirozinazei la DOPA (3,4
dihidroxifenilalanine) si a DOPA la dopaquinona
- Dopaquinona se transforma in melanina
- Tirosinaza se sintetizeaza in RER si este transportata in complexul
Golgi
- Din Golgi se desprind vezicule delimitate de endomembrane ce contin
enzima si se numesc melanosomi.
- Tipuri de melanosomi:
Stadiul I vezicule rotunde cu activitate tirozinazica ce contin
la periferie un material fin granular tonofilamente. Melanina nu este
prezenta
85. Dermul
-
Dermul papilar
Dermul reticular
- Sub cel papilar
- Tesut conjunctiv dens semiordonat, bogat in fibre de colagen de tip I groase,
dispuse in retea, fibre elastice, substanta fundamentala bogata in acid
arahidonic si dermatan sulfat si celule fibroblasti, mastocite, macrofage,
limfocite, adipocite in portiunea profunda
- Bogat vascularizat
- Contine numeroase anastomoze arterio-venoase, sunturi, ce controleaza
cantitatea de sange ce ajunge in capilarele din stratul papilar si regleaza in acest
fel pierderea de caldura si presiunea sangelui
- E sediul foliculilor pilosi si al glandelor sebacee si sudoripare
- Numeroase TNL si incapsulate corpusculi Pacini si Ruffini
Fluid vascos, inodor care odata secretat capata un miros specific ca urmare a
interventiei bacteriilor comensale
Celulele secretorii elibereaza produsul de secretie impreuna cu polul apical al
celulei
Forme speciale glandele ceruminoase din urechea externa si glandele Moll din
pleoape