Constituirea provinciei Dacia

La scurt vreme dup sfaritul celui de-al doilea rzboi daco-roman 1fiind universa
Dacia devicta2 - s-a constituit rovincia Dacia3. Unica provincie transdanubian a Imperiului
Roman, Dacia - veritabil propugnaculum Imperii - avea rolul strategic de a separa masele
barbare nord-dunrene; Dacia avea menirea de asigura protecia teritoriilor sud-dunrene ale
Imperiului, in primul rand prin izolarea celor dou neamuri sarmatice ale iazygilor i
roxolanilor4.
Dacia a fost ultima dintre provinciile europene intemeiate de romani in urma cuceririi
unei regiuni din Barbaricum. Nici o alt provincie european a Imperiului Roman n-a avut o
frontier atat de lung cu lumea barbar, ceea ce explic unele particulariti ale Daciei romane,
in primul rand ponderea elementului militar in viaa Provinciei. Prin urmare, analogiile potrivite
specificului Daciei trebuie cutate in provinciile de pe limesul european, care se apropie de
Dacia prin prezena masiv a armatei, structur social i nivel de civilizaie.
Cucerirea i transformarea Daciei in provincie roman, au fost concepute a dura i nu
exclusiv datorit msurilor militare, ci mai cu seam celor privind asigurarea vieii i
prosperitii Provinciei5.
In urma primului rzboi dintre Traian i Decebal, prin pacea din anul 102 unele teritorii
locuite de daco-gei intr sub stpanirea Romei: Muntenia, sudul Moldovei, estul Olteniei i sud-

1 Roman Frontier Studies. Proceedings of the 17 th International Congress of Roman Studies (ed. N. Gudea),Zalu, 1999.
2 Despre cauzele cuceririi i transformrii Daciei in provincie roman, a se vedea E. Cizek, Epoca lui Traian, Bucureti, 1980,
p. 258-264 (cu bibliografia esenial). Cu privire la epoca traianic, pe lang monografia fundamental a lui R. Paribeni,
Optimus Princeps, I-II, Messina, 1926-1927, a se vedea i cea mai recent sintez: J. Benett, Trajan Optimus Princeps, London,
1997.

3 Aa glsuiete inscripia de la Corinth (AE 1934, 2 = IDRE,II, 367), care red cariera lui C. Caelius Martialis participant la
secunda expeditione dacica.

4 Constituirea provinciei Dacia rmane relativ obscur, deocamdat, mai ales dac in acest proces se inglobeaz i perioada
anilor 102-106. A se vedea, Piso 1993, p. 1-9; Petolescu 1995, p. 47-51; D. Protase, in IstRomanilor II, p. 38.

5 Ioana Bogdan Ctniciu, Dacia i strategia roman, in CivRomDac,p. 11 sq.

estul Transilvaniei pan la Olt sunt anexate Moesiei Inferior 6, din care vor face parte pan la
sfaritul epocii traiane7.
Tot in anul 102 Banatul, vestul Olteniei i sudul Transilvaniei (la sud de Mureul
mijlociu) ocupate ferm de ctre romani, care au construit castre i drumuri- constituiau un
district militar roman, sub conducerea consularului Cn. Pinarius Aemilius Cicatricula Pompeius
Longinus

13, aflat in fruntea armatei de ocupaie. Cassius Dio afirm c, dup incheierea

primului rzboi dacic, Traian ls oaste la Sarmizegetusa, punand garnizoane i in restul

rii14, iar vestigiile arheologice confirm prezena unei garnizoane romane format din
vexilaii apartinand legiunilor IIII Flavia Felix, I Adiutrix, II Adiutrix i VI Ferrata- in capitala
regal a lui Decebal15. Intr-un recent studiu, I. Piso este de prere c vexilaiile legionare sunt
atestate la Sarmizegetusa numai incepand din 106 p. Chr.16. Cele aparinand legiunilor II
Adiutrix i VI Ferrata ar fi rmas cateva luni sau caiva ani, in timp ce vexilaia legiunii IIII
Flavia Felix a staionat la Sarmizegetusa Regia probabil pan la sfaritul domniei lui Traian17.
Dup aceea, zona fosteicapitale dacice a continuat s fie supravegheat de trupa din castrul de la
Ortioara de Sus18.
Dac ins garnizoana format din vexilaiile legionare a fost instalat la Sarmizegetusa
Regia la sfaritul primului rzboi dacic, atunci este de presupus c regele dac - lsat s
domneasc peste restul Daciei necucerite-, trebuie s fi rezidat din acest moment undeva la nord
de Mureul mijlociu,
poate in cetatea de la Piatra Craivii19.
Oricum, pacea din anul 102 consfinea ocuparea unor teritorii ale Regatului dac i, dac
avem in vedere intervalul scurt pan la transformarea sa integral in provincie roman,conferirea
statutului de rex amicus20 lui Decebal trebuie s fi avut in perspectiv o viitoare anexare la
Imperiu. De altfel, alte dou fapte luarea titlului triumfal de Dacicus de ctre Traian, dup
intoarcerea sa la Roma, in decembrie 102, i construirea, intre cele dou rzboaie, a grandiosului
pod peste Dunre, la Drobeta- au semnificaia incontestabil c marea majoritate a dificultilor

6 Despre papirusul Hunt, a se vedea Fontes, I, 1964, p. 467-471 i R. Syme, Danubian Papers, 1971 ,p. 122 sqq.
7 B. Gerov, in Klio 37, 1959, p. 296 sqq; C.C. Petolescu, Lorganisation de la Dacie sous Trajan et Hadrien, in DaciaNS 29, 12, 1985, p. 45-47; Piso 1993, p. 5-7.

de cucerire a Daciei au fost invinse in primul rzboi, c impratul Traian considera Dacia
intoarcerea sa la Roma, in decembrie 102, i construirea, intre cele dou rzboaie, a
grandiosului pod peste Dunre, la Drobeta- au semnificaia incontestabil c marea majoritate a
dificultilor de cucerire a Daciei au fost invinse in primul rzboi, c impratul Traian considera
Dacia lui Decebal mult slbit militar, aproape de infrangerea final. Podul de la Drobeta,
capodoper a tehnicii antice, nu putea fi conceput i realizat decat in ideea c Dacia era ca i
cucerit i c va deveni provincie a Imperiului Roman, lucru oarecum prefigurat de victoriile
decisive din primul rzboi daco-roman.
In aceste imprejurri, pare mai firesc s considerm c inceputurile rocesului de
organizare a provinciei Dacia dateaz din anii 102-105 chiar dac, in stadiul actual al cercetrii
persist o anume imprecizie in terminologie21. Potrivit interpretrii Prof. I. Piso, ca vir
consularis, Pompeius Longinus era legatus Augusti propraetore al provinciei Dacia, dar prin
provincie nu trebuie s inelegem provincia constituit in formam provinciae redigere- ci mai
degrab domeniul de competen al consularului, zona in care acesta ii exercita imperium-ul22.
Capturarea lui Pompeius Longinus de ctre Decebal i evenimentele celui de-al doilea rzboi
daco-roman au stopat, temporar, aceast evoluie.
Spre deosebire de primul rzboi daco-roman - in care armatele Moesiei Superior i
Inferior au jucat rolul principal-, in cel de-al doilea (avand ca scop cucerirea Daciei de la nord de
Mureul mijlociu), ponderea armatei Pannoniei in desfurarea operaiunilor militare trebuie s fi
fost mai mare23.
In vara anului 106 rzboiul era incheiat, iar Regatul dac ii inceta existena. Astfel, dup
ce anexase Dobrogea, Imperiul Roman ingloba acum i Muntenia, sudul Moldovei, Oltenia,
Banatul i Transilvania. Totodat, o prezen militar roman sigur sub Traian e semnalat in
sudul Basarabiei,de la Orlovka pan la Tyras, la gurile Nistrului24.
Cea mai mare parte a Transilvaniei, Banatul i vestul Olteniei vor forma, in anul 106,
provincia Dacia constituit, cum s-a vzut, prin anexarea teritoriului unui stat barbar. Teritoriile
norddunrene cucerite la 102 p. Chr. estul Olteniei, Muntenia, sud-estul Transilvaniei, sudul
Moldovei au fost alipite Moesiei Inferior. Celelalte teritorii nord-dunrene cucerite Criana,
Maramure, centrul i nordul Moldovei- nu vor fi anexate Imperiului Roman, rmanand in
stpanirea dacilor liberi.

Cu privire la intinderea Daciei traiane25, se poate preciza c frontierele sudice i sudestice ale noii provincii se invecinau cu Moesia Superior i Inferior, in timp ce grania estic era
fixat la poalele Carpailor Orientali, dincolo de care se intindea Barbaricum-ul. Mai puin clar
este situaia frontierei vestice. In stadiul actual al cercetrii se consider c Dacia traian era mai
extins spre vest decat Dacia Superior i Porolissensis de dup 118-119 p. Chr26.
Rezumand, teritoriile dacice cucerite de Traian au fost imprite intre noua provincie
Dacia (Banatul, Oltenia de vest, Transilvania) i Moesia Inferior (restul Olteniei, Muntenia,
Transilvania de sud-est, Moldova de sud). Impratul cuceritor a intemeiat in Dacia un singur ora
colonia Sarmizegetusa27, dar a intreprins o ampl colonizare cu supui ai Imperiului.
In anii 118-119 impratul Hadrian procedeaz la o reorganizare a teritoriilor
norddunrene28. Anumite zone vor fi abandonate (Moldova de sud, Muntenia estic i central,
poate i alte teritorii), dar vor rmane strict supravegheate de Imperiu29. Ce a mai rmas in
stpanirea Romei din fostele posesiuni transdanubiene ale Moesiei Inferior va forma o nou
provincie, Dacia Inferior. Aceast provincie a cuprins in principal valea Oltului. Teritoriul din
nordul Transilvaniei intracarpatice, pan pe cursul raurilor Mure i Arie, a constituit o nou
provincie, Dacia Porolissensis. Restul teritoriului dacic (Transilvania central, Banatul i vestul
Olteniei) devenea provincia Dacia Superior. Aceast imprire teritorial nu pare s se mai fi
schimbat pan in vremea impratului Gallienus. Singura modificare, introdus de Marcus
Aurelius la169 p. Chr., va fi instituirea unui comandament unificat pentru cele trei provincii
dacice (Tres Daciae), care vor forma de-acum inainte o unitate administrativ sub conducerea
unui singur guvernator.
Organizarea Daciei ca provincie roman s-a fcut indat dup cucerire30. Ca terminus
ante quem poate fi acceptat in principiu anul 110 cand apare legenda monetar DACIA
AVGVST(i)PROVINCIA31. Organizarea noii provincii a fost un proces complex in care
conceperea reelei de drumuri i stabilirea garnizoanei trupelor reprezint elementele eseniale. In
stadiul actual al cercetrii se consider c in anul 110 sistemul defensiv al Daciei era deja
constituit i c fortificaiile (faza cu val de pmant a castrelor) funcionau deja32.
In lumina diplomei de la Ranova din 14 octombrie 10933, cel dintai guvernator al
Daciei pare a fi Iulius Sabinus (106/107 109)34, dac il excludem pe Pompeius Longinus i
aciunea sa de a organiza o provincie Dacia ante litteram. Principala realizare a lui Iulius Sabinus
a constat probabil in organizarea rapid i energic a teritoriului cucerit i a infrastructurii sale ca

provincie roman, ca i in planificarea colonizrii i a construirii sistemului defensiv al Daciei

romane.
Succesorul su, D. Terentius Scaurianus (?/109 110 ?)35, a executat demobilizarea
masiv a armatei de campanie36 i a intemeiat, in numele impratului cuceritor, Colonia Ulpia
Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa37.
Primul deceniu al epocii romane in Dacia a stat sub semnul autoritii i msurilor luate
de optimus princeps Traian, care realizeaz organizarea Provinciei chiar din primul an, iar in
anii urmtori pacificarea deplin i incadrarea Daciei in structurile Imperiului. Dac in
provinciile occidentale Roma a colaborat cu aristocraia local permiand existena unor
comuniti cu autoadministrare (civitates)38, in Dacia cadrele sociale tradiionale au fost sparte,
ceea ce a dus la eviciunea aristocraiei dace. In comparaie cu alte provincii romane, Dacia se
deosebete de tot ceea ce cunoatem prin faptul c aici structurile economice, sociale i politice
romane au fost introduse aproape peste noapte (I. Piso), iar instrumentul principal a fost
colonizarea masiv. Aa se explic, de altfel, rapiditatea romanizrii Daciei (un deceniu !).
In anul 110 p. Chr. legenda monedelor imperiale DAC(ia) CAP(ta) devine, semnificativ,
DACIA AVGVST(i) PROVINCIA39. Noul tip ilustreaz evoluia realizat de provincia norddunrean in sensul adaptrii ei la ritmul vieii romane; aadar aceast legend monetar
exprim, deopotriv, integrarea Daciei in vastul angrenaj al Imperiului i pacificarea deplin /
stabilitatea provinciei traiane.
1.2 Administraia Daciei romane
Ca urmare a cuceririi sau a incorporrii panice in Imperiu, teritoriul unei provincii
devenea ager publicus; astfel trebuie ineles cunoscutul text al juristului Gaius (II, 7): in eo
(provinciali) solo dominium populi Romani est vel Caesaris40. Prin urmare, dominium Caesaris
nu semnific domeniul imperial ci ager publicus din provinciile imperiale, pe care impratul il
administreaz potrivit teoriei constituionale a Principatului, in numele poporului roman.
Funcia unei provincii romane era aceea de a asigura securitatea frontierelor, linitea
intern i perceperea impozitelor41. Esenial era implantarea unor structuri economice care s
susin trupele de ocupaie42.
Dacia Augusti provincia a fost constituit printr-un decret-lege imperial (lex
provinciae)43 promulgat de Traian, inainte de inapoierea sa la Roma. Lex provinciae coninea,
foarte probabil, statutul, principiile de organizare i conducere ale provinciei, prevedea

impozitele ctre fiscul imperial, fixa frontierele i unitile militare insrcinate cu paza
teritoriului provincial. Intreaga organizare militar, civil-administrativ, economic i fiscal a
Provinciei nord-dunrene a fost fcut dup legile generale din Imperiu, de drept public i privat,
prin implementarea instituiilor de guvernare i administrare specifice epocii Principatului44.
Integrarea Daciei traiane in Imperiul Roman s-a realizat prin instituii specifice, exemplar
organizate: administraia provinciei, armata i fiscul imperial45.
Intr-o provincie de frontier ca Dacia, cu un rost special in strategia imperial, rolul
factorului militar in desfurarea vieii romane a fost, fr indoial, copleitor. Ins de aici nu se
poate trage concluzia c Dacia avea o organizare territorial administrativ de caracter militar46.
De altfel, in epoca Principatului prezena unei asemenea excepii in organizarea unei intregi
provincii nu este cunoscut.
Traian a organizat Dacia ca provincie imperial47, condus de un delegat/lociitor al
impratului legatus Augusti pro praetore. Acesta aparinea ordinului senatorial i era vir
consularis, adic indeplinise anterior cea mai inalt magistratur la Roma, consulatul ordinar sau
suffect. Apartenena acestui legatus la ordinal senatorial este indicat i prin formula pro
praetore, care il designeaz ca mandatar al impratului investit cum imperio. Asemenea tuturor
membrilor ordinului senatorial, legatul consular poart titlul de vir clarissimus.
Guvernatorul (legatus Augusti pro praetore) Daciei era reprezentantul impratului in
dubla calitate de comandant al armatei i ef-suprem al aparatului administrativ al provinciei.
Investit cu imperium, guvernatorul avea o autoritate absolut in domeniul militar, precum i in
cel administrative juridic (jurisdicia asupra tuturor provincialilor, militari i civili, ceteni i
neceteni)48. In perioada Principatului, guvernoratul civil era in funcie de comandamentul
militar, inseparabil de acesta49. Durata mandatului unui guvernator era variabil, dup Cassius
Dio (Hist. Rom. 52, 23, 2) limita obinuit fiind de cel puin 3 ani i de cel mult 5 ani.
La intrarea in funcie guvernatorul primea din partea impratului mandata principis,
instruciuni generale i de principiu privind administraia provinciei, unde el guverna in virtutea
acestui mandat, avand autoritatea i competenele incluse in imperium. La nivel provincial,
imperium inseamn comanda i jurisdicia suprem50.
Pentru exercitarea atribuiilor ce-i reveneau in cadrul magistraturii civile in provincia sa,
guvernatorul avea la dispoziie un officium care trebuia s asigure desfurarea normal a vieii

provinciale. In realitate acest officium restrans i exclusiv militar era impropriu pentru
administrarea unei provincii. Integrarea era asigurat de fapt prin structurile economico-sociale
romane i prin principiul timocratic, care se afla la baza structurii politice51.
Guvernatorul deinea i autoritatea judiciar, iar ca magistrat suprem, in momentul
intrrii in funcie, el ddea -in baza lui ius edincendi, ca praetorul la Roma- un edict (edictum
provinciale)52 in care se preciza programul su de guvernare i care era o important surs
de drept public. La Apulum, la est de castrul legiunii XIII Gemina, a fost identificat praetorium
consularis, sediul guvernatorului consular al celor Trei Dacii i al administraiei provinciale53.
In concluzie, guvernatorul era omul care deinea, practic, fraiele puterii in Dacia.
Se presupune c guvernatorul consular era secondat de un procurator Augusti de rang
ducenar54 cu atribuii financiare55. Reprezentant al Fiscului imperial56, procuratorul financiar
rspundea de administrarea finanelor (perceperea impozitelor cuvenite fiscului imperial, plata
soldelor, evidena cheltuielilor necesare aparatului administrativ al provinciei). Procuratorii
financiari (procuratores Augusti) aparineau ordinului ecvestru i purtau titlul de vir egregius. La
Sarmizegetusa a fost identificat i cercetat arheologic sediul procuratorului financiar al celor Trei
Dacii domus procuratoris57.
Reprezentanii puterii centrale se aflau in provincia Dacia in exerciiul unei funcii
publice care, pentru ei, reprezenta o etap in carier (cursus honorum). De loialitatea i
profesionalismul cu care ii indeplineau misiunea incredinat, depindea evoluia ulterioar a
carierei lor.
Pentru a putea fi administrat teritoriul Daciei romane a fost divizat in civitates i
territoria. Organizarea teritoriului in Dacia este puin cunoscut58. In stadiul actual al cercetrii
nu se poate preciza divizarea teritoriului Daciei in civitates59. Oraele de drept roman (municipii
i colonii) ii delimitau teritoriile. Legiunile posedau teritorii proprii (prata legionis), la fel ca i
unitile auxiliare. Regiones par a fi teritorii aflate sub control militar, cum se intampl in Dacia
Porolissensis, pe Some, unde sub Gordian al III este atestat regio Ans(amensium), un district
militar de grani60; situat in zona de frontier, aceast regio se afla sub jurisdicia unui
beneficiar (subofier cu atribuii administrative) al guvernatorului Provinciei agens sub sig(nis)
Samum cum reg(ione) Ans(amensium)61. O serie de territoria au fost trecute in patrimoniul
impratului (patrimonium Caesaris), beneficiile exploatrii lor revenind fiscului imperial62. In

sfarit, s-au constituit i teritorii rurale, un exemplu epigrafic oferindu-l Sucidava, care era, in
secolul III, centrul unui asemenea teritoriu (territorium Sucidavense)63.
1.3 Organizarea Daciei sub Traian
Impratul cuceritor reuete organizarea Provinciei chiar din primul an de stpanire
roman64, iar in anii urmtori pacificarea deplin i incadrarea Daciei in structurile Imperiului
Roman. Traian a organizat teritoriul Daciei in vederea obinerii unei formule de asigurare a
ordinii interne i a prosperitii necesare stabilitii Provinciei65.
Spre deosebire de ceea ce cunoatem in alte provincii romane, in Dacia structurile
economice, sociale i politice romane au fost introduse aproape peste noapte (Prof. I. Piso), iar
instrumentul principal al fost colonizarea masiv66. Numrul noilor venii era deja insemnat sub
Traian i, ceea ce este important, muli erau ceteni romani67. De altfel, pacificarea Daciei a
fost urmat de demobilizarea masiv a armatei de campanie. Prin aceste masive lsri la vatr, la
numrul mare al colonitilor civili, s-au adugat i veteranii.
Evident, atunci cand discutm despre colonizarea iniial din epoca traianic avem in
vedere Dacia intracarpatic (impreun cu Banatul i vestul Olteniei); aceasta este provincia pe
care o colonizeaz Traian, iar nu sudul Daciei care atunci nu era provincia Dacia. De altfel, nici
alte teritorii dacice aflate sub stpanire roman in epoca traian -Muntenia, anexat Moesiei
Inferior, i zona de la vest de Munii Apuseni, intre Mure i Tisa, intra provinciam ca statut
juridic, adic aparinand Daciei traiane- n-au fost colonizate de Traian.
In epoca traian noua Provincie constituia un organism militar i administrativ unitar.
Sistemul defensiv al Daciei a fost elaborat inc de Traian, fiind ulterior completat i amplificat de
impraii urmtori, pan in secolul al III-lea. O dat cu fondarea coloniae Ulpiae Traianae
Augustae Dacicae Sarmizegetusae trebuie s se fi fixat i celelalte uniti teritoriale, a cror
condiie juridic era stabilit de lex provinciae. Provincia norddunrean creat de Traian s-a
aflat pe timpul acestui imprat sub autoritatea unui legatus Augusti pro praetore de rang consular
(vir consularis). Dacia traian era aadar o provincie imperial de rang consular. Rangul consular
al guvernatorului era impus -potrivit regulilor dup care o provincie a crei armat avea mai mult
de o legiune nu putea fi condus decat de un legatus consular68- de faptul c in provincia
traian, alturi de numeroase auxilia, staionau dou legiuni69: XIII Gemina i IIII Flavia Felix.
Centrul de comand al guvernatorului consular al Daciei traiane se afla in primul rand la

Ulpia Traiana Sarmizegetusa70, datorit faptului c oraul era situat la mijlocul distanei dintre
cele dou castre legionare, Berzobis i Apulum.
Descoperirea diplomei militare de la Ranova71, in 1986, a modificat cronologia
guvernatorilor Daciei in timpul lui Traian. Din noua diplom, care dateaz din 14 octombrie 109,
aflm despre 19 auxilia (3 alae i 16 cohortes) c sunt in Dacia sub D. Terentio Scaurianus.
Noutatea const in meniunea dimissis honesta missione a Iulio Sabino. Aadar, soldaii fuseser
lsai la vatr de Iulius Sabinus, dar decretul imperial (constitutio) de acordare a ceteniei a
intarziat pan la 14 octombrie 109, cand guvernator al Daciei era D. Terentius Scaurianus. Acest
caz este analog cu cel al diplomei de la Gherla din 10 august 123, acordat veteranilor unor
uniti quae sunt in Dacia Porolissensi sub Livio Grapo, dar dimissis honesta missione per
Marcium Turbonem72. Prin urmare, in lumina diplomei de la Ranova, Iulius Sabinus abia
acum cunoscut in prosopografia Imperiului- apare ca primul guvernator al Daciei traiane, de prin
anii 106-107 pan in 10973.
Ceilali legati consulari ai Daciei cunoscui in timpul lui Traian sunt D. Terentius
Scaurianus (?/109 110/?)74, urmat de C. Avidius Nigrinus (110/112 - ?115)75, contracandidatul
lui Hadrian la tronul imperial, i C. Iulius Quadratus Bassus (117)76, mort cu ocazia tulburrilor
provocate de sarmaii iazygi in anii 117-118. Importana strategic a provinciei i complexitatea
problemelor de aici explic faptul c Traian a acordat guvernoratul Daciei numai consularilor cu
experien care participaser, ca generali, la rzboaiele dacice77.
1.4. Reorganizarea Daciei sub Hadrian
In epoca inaugurat de urcarea pe tron a lui Hadrian (117-138), strategia Imperiului
roman cunoate o serie de transformri menite s-o adapteze noii orientri a politicii externe
imperiale78. Dup epoca de cuceriri i maxim expansiune a Imperiului sub Traian, Hadrian
intenioneaz s revin la politica strategic postulat de Augustus79.
Imediat dup preluarea puterii, Hadrian ordon retragerea armatei din provinciile de
dincolo de Eufrat Mesopotamia, Assyria i Armenia Mare. Chiar dac potrivit unei recente
interpretri- aceste provincii fuseser, se pare,abandonate inc de Traian80, ca urmare a
revoltelor izbucnite in Orient inc inainte de moartea sa, noul imprat se vede nevoit s trag
concluziile campaniei orientale a predecesorului su, renunand la cuceririle acestuia81.
Fortificarea unor zone ale limes-ului (ridicarea valului din Britannia, intrirea limes-ului

Germaniei Superior, constituirea aprrii liniei Oltului in Dacia) constituie semnul renunrii la
expansiune82. In acelai timp, Hadrian va incepe consolidarea Imperiului in frontierele existente.
Aciunile sale de fortificare a granielor, inspeciile trupelor dovedesc preocuparea pentru a
organiza o defensiv de maxim eficien83. In contextual acestei noi orientri politice, strategia
Imperiului roman devine una defensiv prin excelen, in care se incearc evitarea conflictelor,
iar rzboaiele sunt duse cu scopul declarat al meninerii pcii84.
Pax Romana, pe care Traian incercase s o impun lumii barbare prin crearea unei
provincii nord-dunrene, s-a dovedit curand precar. Chiar inainte moartea lui Traian (11 august
117), au avut loc la Dunrea de Mijloc i de Jos evenimente grave85 provocate de sarmaiiiazygi din pusta panonic i de sarmaii-roxolani din zonele nordpontice86. Triburile sarmatice
din vest i din est, nemulumite de noua lor situaie in urma rzboaielor lui Traian i a intemeierii
provinciei Dacia, atac acum frontierele Imperiului, profitand de slbirea defensivei romane in
urma dislocrii unor contingente importante pe frontul parthic87.
Sarmaii atac Dacia inc inainte de moartea lui Traian, dup cum indic trimiterea la
Dunre in vara anului 117 p. Chr. a experimentatului guvernator al Syriei, C. Iulius Qudratus
Bassus, in fruntea unui corp expediionar88.
Dup cum sunt relatate evenimentele in Historia Augusta89 atacul iazygilor pare a incepe
concomitent sau la scurt timp dup cel al roxolanilor. Gravitatea pericolului este indicat i
de faptul c guvernatorul C. Iulius Quadratus Bassus i-a aflat sfaritul in aceste lupte.
Noul imprat P. Aelius Hadrianus, aflat deja in drum spre Roma, se grbete spre frontul
dunrean pentru a restabili situaia. Impratul sosete la Dunrea de Jos ctre sfaritul anului
11790.
Potrivit istoriografiei antice, venind la Dunre, Hadrian a stat chiar un moment in
cumpn dac s menin provincia transdanubian sau s-o abandoneze91. Semnificativ apare
in acest context msura luat de comandamentul roman de a se demonta suprastructura de lemn a
podului peste Dunre dintre Pontes i Drobeta92.
In cele din urm ins impratul decide s fac fa situaiei93. Pacificarea roxolanilor,
care se revoltaser datorit reducerii stipendiilor, dup cum relateaz Historia Augusta94, se
realizeaz prin tratative duse cu regele lor95. Potrivit unei alte interpretri96, dup ce pacea
fusese incheiat prin acest tratat, roxolanii ar fi luat din nou armele i ar fi atacat o serie de castre
din Muntenia; un indiciu in acest sens fiind exilul politic al regelui Rasparaganus. C. Opreanu

pune infrangerea acestei a doua revolte a roxolanilor pe seama lui Q. Marcius Turbo. Cu privire
la aceast ipotez, greu de acceptat, este de observat c comanda lui Q. Marcius Turbo se
plaseaz in Dacia i in Pannonia Inferior, adic are ca domeniu de competen zona de la vestul
Daciei; mai mult, pentru un al doilea conflict cu roxolanii lipsete orice indiciu.
O consecin direct a tulburrilor provocate de roxolani este abandonarea Munteniei i
sudului Moldovei, care fuseser incorporate de Traian Moesiei Inferior i organizarea frontierei
de sud-est a Daciei pe Olt97. Este posibil ca roxolanilor s li se fi permis aezarea in aceste
teritorii abandonate.
Mult mai periculos a fost atacul sarmailor iazygi din pusta pannonic. Iazygii
reprezentaser un focar de turbulene inc din perioada imediat urmtoare cuceririi Daciei cand,
nemulumii de faptul c Traian nu le retrocedase un teritoriu care le fusese luat de Decebal98,
atac frontierele Pannoniei Inferior in 106-107 p. Chr.99, fiind infrani de Hadrian, pe atunci
guvernator al acestei provincii100. Dup moartea lui Traian, profitand de faptul c defensiva
roman de pe Dunre fusese slbit prin plecarea unor uniti pe frontul parthic, iazygii atac
Dacia i Pannonia Inferior.
In aceste imprejurri, Hadrian decide o reorganizare a Daciei101 iniial in dou, apoi in
trei provincii mai mici, dar mai eficient de aprat102. Intre timp ajung pe frontul dunrean tirile
despre tulburrile iscate la Roma de complotul consularilor103. Printr-o aciune rapid a lui
Attianus complotul a fost anhilat, dar execuia a patru dintre cei mai prestigioi generali ai lui
Traian104 a afectat i mai mult poziia noului imprat. In consecin, Hadrian trebuie s
prseasc zona frontului i s se indrepte rapid ctre Roma unde dreptul su la succesiune era
pus la indoial.
Nevoit s plece spre Roma, Hadrian las comanda armatei, adic a trupelor din Pannonia
Inferior i din Dacia, in mainile unui general experimentat Q. Marcius Turbo (om de incredere
care ii demonstrase calitile in Egipt, Cirenaica i Mauretania), care ins nu era senator.
Aadar, conducerea operaiilor militare a fost incredinat unui general inzestrat, Q.
Marcius Turbo, specializat in deprimendum tumultum (tocmai reprimase revolta din
Mauretania)105. Acestui personaj de rang ecvestru i se acord o comand excepional
incredinandu-i-se provizoriu (ad tempus) guvernarea Daciei i a Pannoniei Inferior, provincii
care pan atunci fuseser guvernate de legati de rang senatorial.
In ceea ce privete funcia acordat de Hadrian generalului su pentru a putea indeplini

aceast sarcin, opiniile istoricilor sunt inc imprite106. In esen, avem de-a face cu dou
teze.
Unii istorici consider c se pot distinge dou etape in comanda lui Turbo: una cu
competene limitate in timpul cat Hadrian s-a aflat pe frontul dunrean i alta, cu competene
sporite, dup plecarea impratului spre Roma. Potrivit acestei interpretri, titlul cu care Q.
Marcius Turbo avand sub comanda sa dou legiuni- a guvernat temporar cele dou provincii ar
fi fost cel de praefectus107. Iazygii sunt prini astfel intr-un clete i infrani. Turbo a deinut
comanda excepional pan prin iunie 118 cand i s-ar fi incredinat o alt misiune ca guvernator
al Daciei, avand titlul de praefectus Aegypti108. Aadar, inainte de a se reintoarce la Roma unde
ajunge la 9 iulie 118-Hadrian l-ar fi investit pe Turbo cu un titlu echivalent cu cel de prefect al
Egiptului, singurul funcionar de rang ecvestru care era investit cu imperium i putea comanda
legiuni.
D. Ruscu consider ins c in pasajele 6,7 i 7,3 din Historia Augusta avem de-a face cu
un dublet i, prin urmare, Q. Marcius Turbo nu a deinut in Dacia i Pannonia dou funcii
separate, ci doar o singur comand, cu titlul onorific de praefectus Aegypti109. In sprijinul
acestei ipoteze cercettorul clujean invoc faptul c titulatura de praefectus Aegypti se potrivea
cel mai bine situaiei, din punct de vedere juridic, constatand pe bun dreptate c Turbo a avut
sub comanda sa cele dou provincii (Pannonia Inferior i Dacia), nu numai armatele lor i c
acelai personaj de rang ecvestru este insrcinat cu definitivarea reorganizrii Daciei, iniiat de
Hadrian, ceea ce presupune acordarea unui imperium pro praetore, egal cu cel al unui guvernator
provincial de rang senatorial, a crui funcie o indeplinea. Punand un cavaler in fruntea a dou
provincii de rang senatorial Hadrian a inclcat regulile, ins aceast inclcare s-a petrecut sub o
faad constituional acordandu-i-se lui Turbo titlul onorific de praefectus Aegypti singurul
funcionar de rang ecvestru care dispunea de un imperium identic cu cel al guvernatorilor de rang
senatorial110.
Contextul de nesiguran de la inceputul domniei il determin pe Hadrian s abandoneze
Muntenia, sudul Moldovei i, probabil, vestul Banatului, ca i zona de la vest de Munii Apuseni,
intre Mure i Tisa. Fr s fi fost colonizate sub Traian, aceste regiuni vor fi in continuare strict
supravegheate de romani. Imperiul menine pe mai departe capetele de pod de la Barboi111 i
Orlovka112, ca puncte strategice de interes. Regiunile abandonate din provinciile Moesia
Inferior i Dacia reprezentau foarte puin in comparaie cu vastele teritorii cucerite de Traian in

Orient i la care Hadrian renuna acum, readucand frontiera estic a Imperiului pe Eufrat.
Principala consecin a crizei de la Dunrea de Jos a constat in reorganizarea teritoriilor
norddunrene ale Daciei i Moesiei Inferior. Planul de reorganizare a fost elaborat de ctre
Hadrian i anturajul su113, i trebuie s fi fost transmis prin mandatum lui Q. Marcius Turbo,
guvernatorul Daciei. Dup cum constata pe bun dreptate I. Piso, aceast reorganizare trebuia s
fie realizat, sau mcar iniiat, in prezena impratului114. Dup victoria asupra iazygilor,
pentru a definitiva reorganizarea Daciei, iniiat de Hadrian, Q. Marcius Turbo mai rmane un
timp in Dacia, dup care pleac la Roma fiind numit praefecus praetorio.
Pentru a putea asigura securitatea zonei intracarpatice nucleul Daciei- i pentru a
menine divizarea lumii barbare, Imperiul roman a trebuit s accepte o serie de sacrificii,
concretizate prin cedarea unor teritorii i reorganizarea celor rmase sub stpanire roman.
Sub guvernoratul excepional al lui Q. Marcius Turbo se realizeaz, inc din 118,
reorganizarea administrativ a teritoriilor norddunrene115. Dup trecerea strii excepionale,
Dacia roman apare cu o nou organizare i cu structuri politico-administrative diferite. Hadrian
a reorganizat teritoriile romane nord-dunrene in trei provincii.
Dacia Superior motenea cea mai mare parte a provinciei traiane Dacia (Transilvania,
Banatul i vestul Olteniei) i avea in frunte un legatus Augusti pro praetore, dar de data aceasta
numai de rang pretorian (deoarece, dup transferarea legiunii a IV-a Flavia Felix la Singidunum,
in provincie se afla acum o singur legiune, a XIII-a Gemina). Apartenena colului sud-estic al
Transilvaniei la Dacia Superior ori la Dacia Inferior este controversat116. Legatul pretorian al
Daciei Superior ii avea sediul in praetorium-ul de la Apulum, fiind totodat legat al legiunii
XIII Gemina. In fruntea administraiei financiare a provinciei se afla un procurator finaciar
(procurator Augusti) care rezida la Sarmizegetusa117. Provincia Dacia Superior este atestat
intaia oar in diplomele militare de la Cei i Porolissum, ambele din 29 iunie 120118. Cel
dintai guvernator al Daciei Superior al crui nume il cunoatem este Sex. Iulius Severus (119/120
127)119 atestat in cele dou diplome din 29 iunie 120. Asemenea lui Sex. Iulius Severus -care
inainte de a fi numit in Dacia, a avut comanda legiunii XIV Gemina la Carnuntum,
in Pannonia Superior- de obicei, guvernatorii pretorieni ai Daciei Superior erau alei dintre legati
legionis din provinciile dunrene. Experiena acumulat in Dacia ii recomanda, adesea, pentru a
fi numii apoi guvernatori in provincii precum cele dou Moesii i Britannia120.
Ce a mai rmas in stpanire roman din fostele posesiuni transdanubiene ale Moesiei

Inferior (estul Olteniei i, probabil, sud-estul Transilvaniei) va forma o nou provincie, Dacia
Inferior121; ea a cuprins in principal valea Oltului122 i avea in frunte un guvernator de rang
ecvestru, procurator Augusti. Dispunand numai de trupe auxiliare, provincia procuratorian
Dacia Inferior era guvernat de un procurator presidial de rang ducenar123 care ii avea
reedina la Romula (azi Reca, jud. Olt). Acest procurator Augusti dispunea de toate atribuiile
administrative, judectoreti, financiare i militare, nefiind in vreun fel subordornat legatului pro
praetore de la Apulum, nici mcar din punct de vedere militar124.
Dei atestarea expres a Daciei Inferior este numai din a. 129 (diploma de la
Grojdibod)125, existena ei este sigur incepand din 118/119 p. Chr., cand apare corespondenta
ei, Dacia Superior. Aciunea lui Hadrian a dus la o mai eficient aprare a teritoriilor fostei Dacii
traiane, prin crearea provinciei de frontier Dacia Inferior; ea apare ca o provincie tampon intre
Dacia Superior i Barbaricum. Spaiul cuprins intre Olt i aa-zisul limes translutanus el trebuie
s fi existat inc de la reorganizarea operat de Hadrian, chiar dac fortificaiile transalutane au
fost inlate abia ulterior126; e vorba, ca i pe valea Oltului transilvan, de o zon de siguran,
nepopulat sau slab populat, menit s protejeze frontiera Daciei Inferior inc de la constituirea
ei.
O a treia provincie, Dacia Porolissensis, desprins din nordul Daciei traiane (teritoriul
aflat la nord de raurile Mure i Arie), a fost creat probabil tot in anul 118 p. Chr., concomitent
cu celelalte dou provincii dacice Superior i Inferior127. Prima atestare epigrafic a noii
provincii procuratoriene dateaz din 10 august 123 diploma de la Gherla: sunt in Dacia
Porolissensi sub Livio Grapo128. Dacia Porolissensis era guvernat de un procurator Augusti
care ii avea reedina la Napoca ori la Porolissum129. Asemenea omologului su din Dacia
Inferior, procuratorul presidial, de rang ecvestru, al Daciei Porolissensis cumula toate atribuiile
administrative, judectoreti i financiare, fiind in acelai timp comandantul trupelor din Dacia
Porolissensis.
Evenimentele din anii 117-118 p. Chr. demonstreaz c platoul transilvan nu putea fi
aprat doar prin blocarea i supravegherea punctelor strategice de pe principalele ci de acces
spre el. Distrugerea castrelor din zona subcarpatic artase c aprarea Daciei traiane dinspre
sud-est, prin avanposturile armatei Moesiei Inferior, nu era eficient. Planul care a dus la
infiinarea provinciilor Dacia Inferior i Dacia Porolissensis rezolva in acelai fel dou situaii
aproape identice: controlul asupra Campiei Munteniei i asupra campiei vestice. Soluia aleas

de Hadrian, replierea i consolidarea aprrii, s-a dovedit viabil. Principala urmare a fixrii
frontierei vestice in spatele Carpailor Occidentali, precum i a constituirii Daciei Porolissensis, a
fost incetarea vecintii directe intre Dacia i iazygi. Din acest moment, raporturile Imperiului
roman cu iazygii vor fi reglementate mai ales prin intermediul Pannoniei Inferior, cu care se
invecinau direct130.
Dacia traian fusese menit s fac fa, impreun cu Pannonia Inferior, ameninrilor
dinspre vest i nord-vest, iazygii i neamurile suebe fiind principalii adversari. Atacul iazygilor
din 117-118 p. Chr., i cel al roxolanilor, au demonstrat c barbarii realizaser care era rostul
strategic al Daciei. Reorganizarea sa militar i administrativ, efectuate de ctre Hadrian, au
fcut viabil politica roman fa de lumea barbar ce se intindea de la nordul Dunrii Mijlocii
pan la nordul Mrii Negre. Cele trei Dacii create de Hadrian contribuiau substanial la
meninerea securitii frontierei Dunrii de Jos131.
Pentru a inelege principiul strategic al defensivei hadrianice, este de observat faptul c
avem de-a face cu o aprare activ care presupune atacarea i respingerea barbarilor in afara
teritoriului Imperiului i nu defensiva pe o linie static, oricat de intrit ar fie ea. In acest
context, un rol strategic deosebit era rezervat Daciei Porolissensis, care constituia un scut pentru
intregul sistem al defensivei dunrene132.
Prin adoptarea unor msuri elastice de acordare de privilegii i impunere de obligaii,
Hadrian a reuit s obin nu numai pacificarea dacilor, ci i cooperarea lor la aprarea
Imperiului. Liniile generale definite de Hadrian pentru sistemul defensiv al Daciei, chiar pus la
incercare de rzboaiele marcomannice, vor rmane neschimbate, fiind doar adaptate la situaiile
nou aprute, pan la abandonarea Provinciei133.
*
In comparaie cu cele trei provincii constituite de ctre Hadrian, Dacia unitar din
timpul lui Traian fusese mai extins spre vest i fusese indreptat cu faa spre vest i nord-vest.
Reorganizarea lui Hadrian a divizat teritoriile romane nord-dunrene in trei provincii, care
continuau s constituie un ansamblu. Suprafaa acestuia comparat cu Dacia lui Traian este
retras in partea de vest i a avansat inspre sud-est, preluand o parte din fostele teritorii norddunrene ale Moesiei Inferior. Aceast centrare pe axa est-vest a Daciilor lui Hadrian a fost
realizat in raport cu dou seminii barbare care jucaser rolul primordial in cadrul crizei din anii
117-119 p. Chr., iazygii i roxolanii134. Frontiera vestic a Daciei romane a fost retras, incetand

vecintatea direct cu iazygii. In sud-est, Dacia Inferior, ca motenitoare parial a Moesiei

Inferior norddunrene avea frontiera estic mult repliat din apropierea zonei de locuire a
roxolanilor. A fost, in schimb, extins teritoriul i controlul Moesiei Inferior in regiunea de la
nordul Mrii Negre135.
In noua concepie strategic defensiv a lui Hadrian, in faa celor dou fronturi principale
spre Barbaricum, cel vestic al Daciei Porolissensis, spre iazygi i cel sud-estic, al Daciei Inferior,
spre roxolani, se intindeau zone de campie nelocuite intens i sistematic. Astfel, cele trei Dacii,
readaptate la situaia momentului istoric, au continuat s-i indeplineasc cu succes rolul de
propugnaculum Imperii, infipt in mijlocul lumii barbare136.
*
Aadar, de la reorganizarea de ctre Hadrian a teritoriilor nord-dunrene cele trei Dacii au
rmas pan in timpul lui Marcus Aurelius provincii independente/separate. Dacia Superior era
guvernat de un legatus Augusti pro praetore de rang pretorian137, iar Dacia Inferior i Dacia
Porolisesnsis de cate un procurator praesidial de rang ducenar138.
Aceast imprire teritorial nu pare s se mai fi schimbat. Singura modificare introdus
de Marcus Aurelius pe la 169 p. Chr., va instituirea unui comandament unificat pentru cele trei
provincii dacice (tres Daciae), care vor forma de acum inainte o unitate administrativ sub
conducerea unui singur guvernator.
Dup modificrile teritoriale de la 118-119 p. Chr. frontierele Daciei vor rmane, in linii
mari, neschimbate pan in vremea impratului Gallienus (260-268)139. Despre lungimea
frontierelor provinciei nord-dunrene relateaz Eutropius (VI, 2, 2) i Rufius Festus (VIII, 2),
care afirm c perimetrul Daciei msura 1 000 mile romane sau 1 000 000 de pai, adic 1 479
km.
Cu timpul, organizarea dat de Hadrian provinciilor Daciei i-a vdit neajunsurile. Pe de
o parte, faptul c procuratorii praesidiali nu aveau imperium ii impiedica s acioneze cu
promptitudine in caz de pericol. Pe de alta, legatul pretorian al Daciei Superior nu avea dreptul s
intervin intr-una din provinciile vecine (Dacia Inferior i Dacia Porolissensis) fr un mandat
special. Partajarea comenzii militare in cele trei provincii dacice nu se mai prezenta ca o soluie
acceptabil140. Evenimentele grave din timpul rzboaielor marcomannice vor impune o nou
reorganizare a Daciei.

1.5 Noua organizare a Daciei sub Marcus Aurelius

La o jumtate de secol dup reorganizarea administrativ infptuit de Hadrian, se
constat c i aceast concepie strategic este depit. Cu anul 166 p. Chr. se deschide o
perioad dificil pentru Imperiul roman cci au conspirat toate neamurile, de la grania
Illyricului pan in Gallia141, incepand astfel rzboaiele marcommanice (166-180)142 la care au
luat parte i quazii, iazygii, lacringii, burii, suevii, vandalii, roxolanii, costobocii i alii.
Dup mai bine de dou generaii de relativ linite de-a lungul frontierei nordice, situaia
a ieit de sub control in a doua jumtate a deceniului al aptelea, sub presiunea primului mare val
al migraiei popoarelor. Toate provinciile dunrene au suferit, ca i nordul Italiei i Grecia. Pax
Romana se dovedise a nu fi venic, iar echilibrul lumii romane a fost bulversat. Sistemul
defensiv roman s-a vdit a fi vulnerabil in faa atacurilor simultane din mai multe pri, romanii
fiind in curand obligai s recurg la sistemul aprrii in adancime.
Dacia, prin situarea sa geografic dincolo de linia defensiv a Dunrii- a fost confruntat
timp de mai muli ani cu asalturile sarmailor, vandalilor i burilor, care se invecinau cu
Provincia143. Intinse teritorii sunt devastate, atat in Dacia Pororlissensis, cat i in regiunile
centrale i sud-transilvnene. Cheia de bolt a aprrii nordice a Provinciei Porolissum- nu
reuete s opreasc invazia. Dup trecerea acestui obstacol, barbarii se indreapt spre zona
aurifer, unde au ptruns, poate, i pe valea Mureului dinspre Tisa. Cuprins de panic,
populaia de la Alburnus Maior (Roia Montan, jud. Alba) ii ascunde actele tbliele ceratein galeriile minelor de aur: data ultimei tblie este 29 mai 167144. Distrugeri cauzate de invazie
se constat la Apulum i, mai ales, la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, cel puin in zona
extramuran145. In sfarit, mai multe tezaure monetare sunt ascunse in diferite locuri din
Provincie, ilustrand starea de nesiguran. Succesul atacurilor barbare asupra Daciei vdeau
neajunsurile militare i organizatorice ale Provinciei: o singur legiune cantonat in Dacia s-a
dovedit insuficient, iar partajarea comenzii militare in cele trei provincii dacice nu mai
constituia o soluie acceptabil.
In contextul acestor evenimente politicomilitare, Marcus Aurelius (161-180) a decis
reorganizarea militar i administrativ a Daciei146. Ca odinioar, la inceputul domniei lui
Hadrian, i acum, prin anii 168-169 p. Chr., i se acord unui alt mare general, M. Claudius
Fronto147, o succesiune de comenzi extraordinare, in fruntea Moesiei Superior, a Daciei, sau a

ambelor provincii simultan. La inceputul anului 169 M. Claudius Fronto devine primul
guvernator consular al celor trei Dacii.
Reforma lui Marcus Aurelius a constat in primul rand in aducerea legiunii V Macedonica
la Potaissa i in subordonarea intregii armate a Daciei autoritii unui singur guvernator, care
avea de data aceasta rang consular. Prin aceast reorganizare, atribuiile legatului fostei provincii
Dacia Superior suma acestor competene era desemnat cu termenul de imperium, deopotriv
civil i militar- se extindeau i asupra celorlalte dou provincii ale Daciei. Aadar, prin aceast
reform impratul realiza unificarea Daciilor pan atunci separate- intr-un organism militar i
administrativ unitar (provincia consular Dacia, numit i tres Daciae).
Inscripia de la Roma148 cuprinzand cariera (cursus honorum) lui M. Claudius Fronto
pare a infia, pas cu pas, reorganizarea Daciilor din anii 168-169 p. Chr. Din aceeai inscripie
aflm i imprejurrile in care a avut loc reorganizarea provinciilor nord-dunrene.
Evenimentele de la Dunrea de Jos din timpul domniei comune a imprailor Marcus
Aurelius (161-180) i Lucius Verus (161-169) il gsesc pe M. Claudius Fronto, in 168 p. Chr., in
calitate de legatus Augustorum duorum pro praetore provinciae Moesiae Superioris. Curand
dup aceasta, personajul indeplinete un comandament cumulat: legatus Augustorum duorum
pro praetore Moesiae Superioris et Daciae Apule(n)sis simul (168-februarie 169).
O coordonare a supravegherii frontului (aprarea pe spaii largi) devenise necesar i, in
168, un alt comandament special praetentura Italiae et Alpium- 149 era incredinat lui Q.
Antistius Adventus.
Unificarea comandamentelor militare ale celor dou provincii invecinate (Dacia Superior
i Moesia Superior) nu are nimic a face cu o prim faz a reorganizrii Daciilor. Calitatea de
consular a lui Fronto nu era in raport cu reorganizarea Daciei Superior, ci cu faptul c el avea sub
comand trei legiuni (dou din Moesia Superior i una din Dacia).
In anul 168, cu prilejul expediiei celor doi imprai in nordul Alpilor150, Raetiei i s-a
atribuit legiunea III Italica, provinciei Noricum legiunea II Italica, iar Daciei legiunea V
Macedonica.
Dup alungarea barbarilor din nordul Italiei i o temporar acalmie pe frontul dunrean,
cei doi imprai s-au indreptat spre Roma. Lucrurile se linitiser i pe frontul cu iazygii, de
vreme ce s-a renunat la comandamentul unificat al Moesiei Superior i Daciei Apulensis
(Superior), iar Fronto apare purtand titlul de legatus Augusti pro praetore provinciarum

Daciarum (169-170). Aceast funcie o indeplinete in numele unui singur Augustus, deci dup
moartea lui Lucius Verus, survenit la Altinum, in februarie 169. Aadar, din acest moment,
provinciile Daciei au fost puse sub comanda-guvernorat suprem a unui legatus Augusti de rang
consular. Faptul c in fruntea Daciilor se afl iari un guvernator de rang consular arat c inc
din primele luni ale anului 169 p. Chr. sosise in Dacia legiunea V Macedonica, a crei garnizoan
a fost stabilit de la inceput la Potaissa. Sigur este aadar faptul c dup februarie 169, M.
Claudius Fronto, acum leg. Aug. pr. pr. provinciarum Daciarum comanda armata Daciilor din
care fcea parte i legiunea V Macedonica.
Intre timp, impratul Marcus Aurelius, care ii stabilise cartierul general la Sirmium,
declaneaz o nou ofensiv, in toamna anului 169 p. Chr., impotriva marcomanilor, iazygilor i
aliailor lor151. Continuarea ostilitilor cu iazygii care vor depune armele ultimii, in anul 175a determinat iari unificarea comandamentelor Daciilor i Moesiei Superior. Acest
comandament cumulat ar fi cea de-a patra comand din cariera dunrean a lui Fronto: legatus
Augusti pro praetore provinciarum Daciarum et Moesiae Superioris simul sau, dup cum ne
informeaz o inscripie de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, legatus Augusti pro praetore trium
Daciarum et Moesiae Superioris152; cu aceast ocazie, colonia Ulpia Traiana Augusta
Dacica Sarmizegetusa ii dedic o inscripie patrono, fortissimo duci, amplissimo praesidi.
In fruntea armatelor din Dacia i din Moesia Superior M. Claudius Fronto lupt impotriva
germanilor i iazygilor, reuind s opreasc invazia, dar moare pe campul de lupt, dup cum ne
informeaz inscripia de la Roma: quod post aliquot secunda proelia adversum Germanos et
Iazyges ad postremum pro re publica fortiter pugnans ceciderit153. Moartea consularului a
survenit cel mai tarziu in 170 p. Chr., cci din acest an dateaz inscripia veteranului T. Valerius
Marcianus din Troesmis, beneficiarius consularis in legiunea V Macedonica, lsat la vatr de
noul guvernator al Daciei: missus honesta missione in Dacia... sub Cornelio Clemente clarissimo
viro154. Intr-o inscripie din Caesarea Mauretaniae, Sex. Cornelius Clemens (170-?172)155
apare cu titlul de consularis et dux trium Daciarum156.
Tres Daciae alctuiau prin urmare o singur provincie din punctul de vedere al comandei
militare i al jurisdiciei. Prin tres Daciae de dup 168/169 p. Chr. se inelegea pan la
descoperirea, in 1980, a diplomei militare de la Drobeta157- Dacia Apulensis (fosta Dacia
Superior), Dacia Malvensis (fosta Dacia Inferior) i Dacia Porolissensis (care ii pstreaz
vechiul nume i veche intindere teritorial). Acestea trebuie considerate acum simple

circumscripii teritoriale. Din diploma de la Drobeta datand din 1 aprilie 179 (et sunt in Dacia
Superiore sub Helvio Pertinace legato)158- reiese c trupele auxiliare au fost i mai departe
enumerate dup vechile provincii militare. Ceea ce inseamn c prin tres Daciae guvernate dup
168/169 p. Chr. de un consular (consularis trium Daciarum, legatus Augusti pro praetore III
Daciarum sau praeses) nu trebuie s inelegem ca pan acum circumscripiile financiare Dacia
Apulensis (Transilvania i Banatul), Dacia Malvensis (intreaga Oltenie i vestul Munteniei)159
i Dacia Porolissensis (in vechile limite), ci vechile provincii/districte militare Dacia Superior,
Dacia Inferior i Dacia Porolissensis. Guvernatorul consular care ii avea reedina in
praetorium-ul de la Apulum dispunea de toate trupele (are comanda unic a armatelor din
provincie; lui i se subordoneaz comandanii celor dou legiuni) i ii exercita jurisdicia asupra
intregului teritoriu al Daciei romane.
Esena reorganizrii Daciei intreprins sub Marcus Aurelius const in refacerea, din punct
de vedere militar, administrativ i juridic a unui organism instituional unitar provincia Dacia
(numit i tres Daciae). Aadar, prin reforma lui Marcus Aurelius, cele trei Dacii au fost puse sub
autoritatea unui guvernator unic, vir consularis (deoarece acum se aflau in Dacia dou legiuni,
XIII Gemina i V Macedonica) situaie ce a rmas neschimbat, in esena ei, pan la abandonarea
provinciei de ctre Aurelian.
Trupele celor trei Dacii formeaz in continuare, dup cat se pare, armate (exercitus)
separate160, cum ar rezulta din diploma militar de la Drobeta din 1 aprilie 179 p. Chr. (in care
apar numai trupele auxiliare ale Daciei Superior). Meninerea identitii fiecrei provincii se
observ i din faptul c legaia guvernatorului consular conine totdeauna referirea la tres Daciae
sau provinciae Daciarum (deci la plural). De asemenea, problemele financiare erau girate ca i
mai inainte, separat pentru fiecare provincie- de ctre un procurator Augusti161.
Criza politico-militar declanat de rzboaiele marcomanice i agravat de consecinele
devastatoare ale unei molime (cium ?), va duce la creterea militarizrii societii romane. In
aceste imprejurri au loc schimbri i in politica de recrutare a elitei militare viri militares.
Incepand din perioada rzboaielor marcomannice pare a se contura o anume specializare.
In aproape toate cazurile in care cunoatem intreaga carier exist dovezi c, inainte de a fi numit
in Dacia, senatorul se familiarizase cu frontul dunrean, ca tribunes laticlavius (in cazul
carierelor mixte, prin exercitarea aa-numitelor militiae equestres), ca legatus legionis sau,
adeseori, ca guvernator al uneia din cele dou Moesii. Aceast specializare era impus nu atat

prin reguli explicite cat prin precedentele create. In legtur cu locul Daciei in carierele
senatoriale s-a putut preciza c provincia nord-dunrean (tres Daciae) ocupa o poziie
intermediar intre provinciile consulare de la inceputul carierei i cele considerate a fi cele mai
importante (Syria, Britannia sau Pannonia Superior)162. D. Simonius Proculus Iulianus este
ultimul consular cunoscut al Provinciei. Misiunea sa in Dacia este datat la finele domniei lui
Gordianus III, prin anii 241-243163.
In timpul lui Septimius Severus (193-211) i Caracalla (211-217) constatm c
procuratorul financiar al Daciei Apulensis este insrcinat s asigure interimatul guvernrii Daciei
cu titlul de agens vice praesidis164. Inovaia se repet de mai multe ori sub impraii ce au
urmat, ultima meniune fiind din timpul domniei comune a imprailor Trebonianus Gallus i
Volusianus (251- 253)165. Procuratorul financiar al Daciei Apulensis era vicarul consularului in
momentul in care acesta, in fruntea armatei Provinciei, ii prsea reedina in caz de rzboi. In
condiiile in care Philippus (244-249) a pus in aplicare un nou concept strategic de aprare a
provinciilor de la Dunrea de Mijloc i de Jos prin crearea unui corp de armat cuprinzand
vexilaii detaate din armatele Pannoniilor, Moesiilor i Daciilor166-, ctre mijlocul secolului III
p. Chr., practica interimatului guvernrii pare s se fi permanentizat in Dacia. Misiunea lui M.
Aurelius Marcus procurator al Daciei Apulensis-, care exercita interimatul guvernrii (agens
vice praesidis) in timpul lui Decius, pare s se fi perpetuat sub Trebonianus Gallus, cum putem
deduce din inscripia inlat de vicar chiar in pretoriul guvernatorului de la Apulum167. Teama
imprailor de uzurprile tot mai frecvente, favorizate de existena unor mari comandamente
militare, va fi prevalat fa de interesele unei aprri eficiente a frontierelor provinciale168.