MOTRICITATE Sl MISCARE

Motricitate' si miscare' sunt termeni de baza in teoria domeniului

activitatilor corporale si in stiinta sportului'. De cele mai multe ori ei sunt folositi
alternativ, desi exista unele diferente pe care specialistii le evidentiaza.
in privinta aceasta exista, teoretic, patru pozitii: una care considera ca
termenii de motricitate si miscare sunt identici; alta, ca miscarea este inclusa in
motricitate; a treia, ca cei doi termeni se intersecteaza, iar a patra, ca cei doi
termeni sunt disjuncti. Din punct de vedere stiintific este necesar sa avem in
permanenta sensul exact al termenilor pe care ii utilizam si sa spunem la ce fel de
motricitate sau miscare ne referim.
Motricitatea este ansamblul functiilor care asigura mentinerea posturii si
executiei miscarilor specifice fiintelor vii; ea este gandita in opozitie cu functiile de
receptie si senzoriale.
Dictionarele definesc motricitatea drept capacitatea de a se/te misca; functie
a miscarii'. Fiziologic este ansamblul functiilor biologice care asigura miscarea, la
om si animal. In familia acestui termen ii aflam si pe cei de motor, motrice (adj.):
1. Care produce o miscare, care o transmite;
2. Se spune despre un nerv sau muschi care asigura motricitatea unui organ;
(S.)
3. Aparat care transforma in energie mecanica alte forme de energie.' si
de motilitate: Aptitudine de a efectua miscari spontane sau de reactie, ale fiintei
vii'.
In campul motricitatii se disting:
- motricitatea reflexa (complet independenta de vointa);
- motricitatea voluntara (in care fiecare gest este gandit inainte de a fi
efectuat.
Termenul tine mai ales de limbajul fiziologic decat de cel psihologic (Didier,
1994, p. 180);

- motricitatea automata (in care vointa nu intervine decat pentru a declansa o

succesiune de miscari automatizate: mersul, inghitirea etc).
Din punct de vedere psihologic, motricitatea desemneaza functia care
asigura relatiile cu ambianta materiala si sociala si care are drept suport periferic
musculatura striata. La ora aceasta, literatura stintifica prefera termenul
de senzorimotricitate pentru a sublinia rolul informatiilor senzoriale in declansarea,
conducerea si adaptarea miscarilor.
Principala delimitare intre motricitate si miscare este facuta in literatura de
specialitate. Miscarea este notiunea centrala pentru multe stiinte, ca biologia,
fiziologia, psihologia si toate cele care se ocupa de miscarea umana. in acest caz,
arata Bos si Mechling (1987, in Wor-terbuch..) vom considera in conceptul de
motricitate caracteristicile neurocibernetice, care inglobeaza, de asemenea, factorii
subiectivi si ai continutului constiintei, in timp ce miscarea este caracterizata ca o
modificare a locului masei corporale umane in spatiu si timp, vazuta din exterior ca
un proces obiectiv' (Gutewort & Pohlmann, 1966). Astfel, distingem clar si precis,
pe de o parte, ansamblul tuturor proceselor de conducere-reglare si de functionare,
iar pe de alta parte, rezultatul lor, cu multiplele dimensiuni, pe care le are miscarea'
(Morhold, 1965).

Comportamentul motric:
n raport cu dinamica dezvoltrii putem spune c :
1. Motricitatea este o structur neurofiziologic ce asigur funcionalitatea motorie
general
(micarea), care, ntr-o mare msur, se manifest autonom prin automatismele
motorii;
2. Motricitatea este o aciune organizat i susinut de imaginea si reprezentarea
mintal.
Probabil, intenionalitatea i capacitatea de proiectare (anticipare) sunt factorii care
evoca imaginea

mintal i dirijeaz micarea ;

3. Motricitatea este o structur complex, dirijat de contiin, motivaie si
afectivitate pe un
fond informaional. Gesturile, expresiile i atitudinile motrice relev asemenea
aspecte.