Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Histologie Subiecte Rezolvate Semestrul 2
Histologie Subiecte Rezolvate Semestrul 2
Media
fibre musculare netede si/sau
lamele elastice
limitanta elastica externa.
Dispozitia elementelor este circulara (spiralata) si are functie de reglare a
fluxului sangvin.
Adventitia
tesut conjunctiv (fibre si celule)
fibre musculare netede (la vasele mari)
vasa vasorum (la vasele mari)
vase limfatice
nervi ai vaselor
Dispozitia elementelor este in general longitudinala dar poate fi si circulara.
Functii: are rol mecanic (de ancorare), de protectie si de nutritie.
Vasele sangvine snt alcatuite din mai multe tipuri de tesut:
Epiteliu simplu pavimentos (asezat pe membrana bazala) - endoteliul.
Membrana bazala este o componenta amorfa. Ea are o componenta fibrilara
alcatuita din colagen de tip IV sau V sintetizat de celulele endoteliale sau de
fibrele musculare netede din stratul subendotelial.
Tesut conjunctiv care contine:
fibre de colagen si reticulina: colagen III in medie si colagen I in
adventitie.
fibre elastice izolate sau dispuse in lamele groase, ondulate.
fibroblasti - in adventitie
Tesut muscular neted alcatuit din mai multe randuri de celule dispuse
concentric. Intre celule exista jonctiuni de tip gap. Fibra musculara neteda
vasculara se comporta fenotipic ca un fibroblast si in caz de agressssiune la nivelul
peretelui vascular va raspunde ca un fibroblast, putand prolifera si capatand
proprietati de fagocitare.
Tesutul nervos - este alcatuit din:
fibre nemielinizate - apartin SNV si sunt sub forma de terminatii
butonate
fibre mielinizate - se gasesc in zonele baroreceptoare si
chemoreceptoare.
microganglioni nervosi
Intima endoteliul are aspect crenelat si stratul subendotelial mai subtire decat la
arterele elastice. Se ingroasa cu varsta. LEI groasa, proeminenta, la marginea
externa a intimei
Media fibre musculare netede 40-50 randuri. Pe masura ce arterele devin mai
subtiri numarul straturilor concentrice scade. Numarul lamelor elastice scade cu
dimensiunea arterelor. Fibre de reticulina.
LEE mai putin evidenta ca LEI poate lipsi la cele mici
Adventitia:
- Tesut conjunctiv (f elastice abundente)
- Cel musculare netede
- Vasa vasorum +limfatice
- Nervi vasomotori: simpatic vasoconstrictie; parasimpatic vasodilatatie
- Se termina la distanta de f musc neteda
- In unele artere exista microganglioni nervosi a coronare, mezenterice, tr
celiac.
4. Arteriola si metaarteriola
Arteriola :
- Diametru 0,5mm
- Intima endoteliu cu mb bazala continua, strat subendotelial subtire si LEI
prezenta doar la cele peste 50 m (exceptie arteriolele renale)
- Media 1-3 randuri de f musculare netede. Nu prezinta LEE
- Adventitia bine inervata, nu prezinta vasa vasorum
Metaarteriola:
- Ramificatii ale arteriolelor
- 1 rand de fibre musculare netede dar in start discontinuu rol: regleaza sau
opreste fluxul sanguin, mentine presiunea in capilare
- Sfincterul precapilar: la zona de emergenta a capilarului fibre musculare
netede opresc complet fluxul
5. Vene
Clasificare:
- Postcapilare
- Mici
- Medii
- Mari
Venule postcapilare:
- Mai mari decat capilarele 50m
- Nr celulelor endoteliale mai mare decat 3
- Sunt caracterizate de prezenta pericitelor
- Tunica intima este alcatuita din endoteliu si un foarte subtire strat
subendotelial
- Tunica medie poate contine numai pericite contractile
- Acestea au in comun cu capilarele: particiarea in procesele inflamatorii,
schimbul de celule si molecule intre plasma si tesuturi
Vene musculare:
- Maoritatea venulelor sunt musculare, cu cel putin cateva fibre musculare
netede in perete. Acestea acompaniaza de obicei arteriolele asupra carora
pot exercita o actiune directa prin secretia de substante vasoactive
difuzibile.
- Cele mai multe vene sunt mici sau medii cu un diametru intre 1 si 9 mm
- Intima are de obicei un strat subendotelial subtire care poate lipsi
- Media contine manunchiuri mici de fibre musculare netede printre care se
afla fibre reticulare si o retea delicata de fibre elastice
- Adventitia colagen, bine dezvoltata
Vene mari:
- In cazul venelor mari (din apropierea cordului) tunica intima este bine
dezvoltata dar tunica medie este foarte subtire si contine cateva fibre
musculare si tesut conjunctiv
- Adventitia este cel mai gros strat si cel mai bine dezvoltat in venele mari si
contine frecvent manunchiuri longitudinale de fibre musculare netede.
- Aceste vene prezinta la interior valve 2 plici semilunare ale tunici intime
ce se proiecteaza in lumen. Acestea sunt formate din tesute conjunctiv
bogat in fibre elastice si sunt tapetate peambele parti de endoteliu.
Capilarele continue:
- Celulle endoteliale sunt prezente in starat continuu
- Membrana bazala este continua
- Contin pericite
- Diametru de 5-9m
- Suprafata este incarcata electronegativ, prezinta microvili scurti si rari,
vezicule plasmalemale, prezinta jonctiuni stranse si GAP
- Localizare:
Capilarele fenestrate:
- Celulele endoteliale au fenestratii
- Membrana bazala este continua (exista si sub fenestratii)
- Pericitele sunt rare
- Diametrul de 5-9m
- Au jonctiuni stranse si GAP
- Fenestrele au diametrul de 50-80 nm si sunt in numar de 20-60/m2. Sub
ele exista sau nu diafragme cu grosimea de 5-6 nm.
- Localizare: In glandele endocrine, in tractul gastro-intestinal, in plexurile
coroidesi in rinichi (unde nu au diafragma)
Capilarele sinusoidale:
- Stratul de celule endoteliale este discontinuu prezinta spatii largi; celulele
pot fifusiforme
- Membrana bazala este discontinua sau poate chiar lipsi (nu exista in spatii)
- Pericitele pot exista sub forma de celule parasinusoidale
- Diametru de 20-25m
- Localizare: In ficat, in splina, in maduva osoasa si in hipofiza anterioara
Este situat in medistiul anterior. Este organ limfoid primar. Are o structura
limfoepiteliala spre deosebire de celelalte organe limfoide. El are dubla origine
embriologica: exista un primordiu de origine epiteliala care este invadat de celule
mezenchimale. Stroma are deci origine epiteliala iar capsula este de origine
conjunctiva. Capsula prezinta septuri care impart organul in lobuli.
Un lobul timic are doua regiuni:
periferica - corticala
centrala - medulara
Corticala, in coloratie HE, are aspect intunecat (inchis la culoare) iar medulara
are aspect clar. Corticala are aspect intunecat datorita prezentei unui numar mare de
celule tinere, precursoare ale limfoctelor T numite timocite. Timocitele au nuclei
rotunzi, tahicromatici, mici. Ele prolifereaza intens. Din tote timocitele corticale (5%
mor prin apoptoza. Celelalte 5% isi continua maturarea apoi migreaza pana ajung in
regiunea medulara.
Regiunea edulara are o structura caracteristica numita corpusculul Hassal.
Acestia sunt alcatuiti din celule de natura epiteliala deoarece contin in citoplasma
filamente de cheratina. Celulele sunt dispuse in structuri concentrice. Au nuclei
picnotici, intens tahicromatici. Corpii Hassal au o functie necunoscuta. Se presupune
ca ar secreta factori umorali timici.
Vascularizatia:
Arterele sunt ramuri pentru septurile conjunctive si dau ramuri pentru
parenchim la nivelul jonctiunii cortico-medulare. Acestea sunt ramuri care
vascularizeaza corticala, dupa care se arcuiesc si vascularizeaza si medulara. In
medulara este originea circulatiei venoase a timusului. Nu are circulatie limfatica.
Circulatia timica are si o particularitate: la nivelul corticalei exista bariera
sange-timus. Aceasta este alcatuita din endoteliul nefenestrat al capilarelor care este
insotit de o lamina bazala groasa dar si din prelungiri ale celulelor reticulo epiteliale
ce inconjura capilarele. Ea impiedica antigenele nonself sa ia contact cu timocitele
corticale.
Timusul involueaza la varsta adulta, dupa pubertate. cea mai afectata este
regiunea corticala unde timocitele sunt inlocuite cu adipocite albe - are loc
degenerescenta grasoasa. Dar timusul pune limfocite T in circulatie chiar si la varsta
adulte, mai putin insa.
Limfocitele care parasesc timusul sau maduva rosie se numesc limfocite naive
pentru ca nu au venit in contact cu antigenul.
La nivelul organelor limfoide secundare are loc initierea raspunsului imun
impotriva antigenelor venite pe cale limfatica sau sangvina de la nivelul tesuturilor.
Splina asigura apararea impotriva antigenelor din sange, ganglionii limfatici asigura
apararea imptriva antigenelor din circulatia limfatica iasr MALT asigura apararea la
nivelul mucoaselor.
mucoasa d acoperire :
- localizare (obraji, buze, mucoasa alveolara, planseu bucal, fata ant limba,
palat moale),
- struct (EPSNK st cel bazale, st spinos, st superf ; melanocite bazale, cel
Langerhans, cel Merkel, limfocite intraepit),
- lamina propria (t conj lax, vase sg, limf, TNL, corp Meissner), papile (rare,
putin adanci exceptie : mucoasa alv),
- submucoasa (t conj lax-fb elastice si de colagen, gl salivare mici-
limba,buze,obraji,palat moale ,tubuloacinoase-seroase,muc,mixte, gl
sebacee izolate mari(granule Fox=Fordyce-nu sunt asociate firului de par),
lipseste p fata ventrala a limbii(mucoasa))
mucoasa masticatorie :
- localiz (gingii, palat dur),
- EPSK/PK st cel bazale, st spinos, st granular si superf pt keratinizare, l
- lamina propria strat papilar (papile dese si profunde, vase sg, TNL, corp
Meissner), strat reticular (inf, t conj dens semiord),
- submucoasa (prezenta numai la niv palat dur, ant t adipos alb(rol d
absorbtie a fortei mecanice), post gl salivare minore ce se cont in palat
moale) ;
mucoasa specializata : localiz (fata post limba, prez papile si muguri gustativi).
Struct :
- ax muscular (FMS(unele perpendiculare p altele) care apartin mm extrinseci
genioglos, hioglos si intrinseci lingual, gl salivare minore, cel adipoase,
vase sg, fib nv),
- fata ventrala cu mucoasa d acop,
- fata dorsala cu mucoasa specializ (cu papile linguale
o filiforme [multe, ascutite, acop d EPSK, nu prez mug gustativi],
o fungiforme [isolate, ax bine vasc, rari mug gustativi],
o foliate [pe marg limba, mug gustative, ax bine vasc],
o circumvalate [V-ul limbii, inconj d sant profound, gl Von Ebner
salivare mici, multi mug gustativi p versant lat] ).
Tot pe fata dorsala -baza limbii:EPSNK,cripte,amigdale linguale(cu tes
limfoid difuz si folicular)
Inerv : motorie (nv hipoglos), senzitiva generala (2/3 ant trigemen, 1/3 post
glosofaringian), senzoriala (2/3 ant facial, 1/3 post glosofaringian)
Mucoasa
Are trei componente:
1. epiteliul de acoperire
2. corion
3. musculara mucoasei
Epiteliul de acoperire
Are doua aspecte morfologice, in functie de segmentul de tub digestiv in care
se afla. El poate fi:
epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat
epiteliu simplu cilindric
Tranzitia intre cele doua zone se face de obicei brusc dar uneori se poate face
si treptat.
Corionul
Este format din tesut conjunctiv lax ce cuprinde:
celule imunocompetente, semn ca aici exista o intensa activitate imunologica
capilare sangvine si limfatice, ce reprezinta locul unde vor trece moleculele
absorbite atunci cand se realizeaza absorbtia.
terminatii nervoase vegetative cu rol de control a activitatii de la acest nivel
glande - foarte dese cu exceptia esofagului
Musculara mucoasei
Este formata din tesut muscular neted ce are aceeasi organizare ca la tunica
musculara: un strat circular intern si unul longitudinal extern. De la acest nivel se
desprind benzi musculare spre corion care se grupeaza in jurul glandelor si au rol de a
ajuta la eliminarea produsilor de secretie.
Exista modificari ale mucoasei in diverse segmente:
evaginari
invaginari
Evaginarile pot sa intereseze doar mucoasa si atunci se numesc vilozitati sau
pot sa antreneze si submucoasa si atunci se numesc pliuri. Scopul este de a mari
suprafata de absorbtie.
Invaginarile mucoasei spre corion, fara sa depaseasca musculara mucoasei -
alcatuiesc glandele mucoase, iar daca depasesc musculara mucoasei si ajung pana
in submucoasa se numesc glande submucoase. Acestea au rol de a mari suprafata
de secretie a glandelor. Invaginarile care strabat tot peretele tubului digestiv sunt
canalele glandelor anexe.
Cele mai multe modificari, de-a lungul tubului digestiv, apar la nivelul
epiteliului de acoperire (la diverse etaje ale tubului). Musculara mucoasei asigura
miscari independente ale mucoasei si reprezinta si o bariera ce impiedica migrarea
celulelor. Acest lucru este foarte important in conditii patologice deoarece musculara
mucoasei impiedica migrarea celulelor neoplazice.
Submucoasa
Este alcatuita din tesut conjunctiv moderat dens, iar comparativ cu corionul are
mai multe fibre de colagen, fibre elastice si mai putine celule. De asemenea
submucoasa mai contine:
vase limfatice si sangvine mari
tesut limfoid (difuz sau nodular)
plezul nervos Meissner
glande (doar la nivelul esofagului si duodenului).
Musculara
Cu exceptia partii superioare a esofagului si a partii terminale a canalului anal,
unde exista fibre musculare striate, in rest musculara contine fibre musculare netede.
Ele se organizeaza in doua straturi: circular intern si longitudinal extern. De fapt,
ambele straturi au dispozitie helicoidala, insa stratul circular are buclele orizontale si
foarte stranse, in timp ce stratul longitudinal are buclele oblice, aproape verticale, si
cu pasul larg. Intre cele doua paturi exista tesut conjunctiv lax cu vase de sange si
plexul nervos Auerbach.
Stratul circular prezinta din loc in loc ingrosari - sfinctere. Prin contractia
stratului intern are loc comprimarea si amestecarea continutului digestiv, iar prin
contractia paturii externe se scurteaza segmentul de tub digestiv si, prin intermediul
undelor peristaltice, are loc deplasarea continutului digestiv.
Tunica externa
Dupa caz, poate fi adventice sau seroasa.
Adventicea este formata din tesut conjunctiv lax care adera si ancoreaza
segmentul de tub digestiv de organele din jur: esofagul toracic, rectul si celelalte
segmente ale tubului digestiv care adera la peretele abdominal posterior (duodenul,
colonul ascendent si descendent).
Tunica externa din restul tubului digestiv este seroasa, fiind alcatuita din tesut
conjunctiv lax dar care este acoperit de mezoteliul ce reprezinta foita viscerala a
peritoneului.
Tunica externa contine vase sangvine si nervi.
21. Esofagul
Mucoasa
Este alcatuita dintr-un epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat care are
mai multe straturi celulare:
celulele bazale, care se dispun in 1-3 randuri si care au citoplasma bazofila si
prezinta numeroase mitoze.
celulele poliedrice - unele au un continut bogat in glicogen.
celulele scuamoase. Unele prezinta putine granule de keratohialina in citoplasma.
Ele nu sunt keratinizate in mod normal, dar in cazul unor traume mecanice
provocate de bolul alimentar aceste zone se keratinizeaza.
Mai pot exista si alte tipuri de celule:
25% din indivizi prezinta in epiteliu celule endocrine ce apartin sistemului
neuroendocrin difuz. In acest caz exista riscul crescut de aparitie a carcinoamelor
primare cu celule mici, endocrine.
4-8% din indivizi pot contine in epiteliul bazal melanocite. Si in acest caz exista
riscul de aparitie a melanoamelor primare la nivelul esofagului.
celule Langerhans care se gasesc in stratul bazal si sunt niste celule prezentatoare
de antigen.
Tranzitia de la epiteliul pluristratificat pavimentos la cel simplu cilindric de la
nivelul stomacului se face brusc, dar deasupra jonctiunii esogastrice cu 0,5-1,5 cm.
Deci 0,5-1,5 cm din esofag vor fi captusiti de epiteliu simplu cilindric. De aceea, cand
se produc refluxuri gastroesofagiene repetate apar leziuni la nivelul epiteliului simplu
cilindric (ulceratii, inflamatii etc.).
Cand, in timpul vietii intrauterine, epiteliul simplu cilindric al esofagului nu se
transforma complet in epiteliu pluristratificat pavimentos apar zone ale esofagului cu
epiteliu simplu cilindric. Acest esofag se numeste esofag Barret, la care incidenta
carcinoamelor este mult crescuta.
Corionul mucoasei formeaza la nivelul epiteliului pluristratificat pavimentos
papile conjunctive inalte. Acest corion este mai sarac celular comparativ cu cel de
la nivelul altor organe. La nivelul corionului pot aparea glandele esofagiene
superficiale, care se gasesc doar la nivelul extremitatilor esofagului (inferioara si
superioara). Ele sunt glande simple, tubulare ramificate si secreta un mucus neutru.
Sunt deci glande mucoase.
Musculara mucoasei, in 2/3 superioare ale esofagului contine numai fibre cu
orientare longitudinala, doar in 1/3 inferioara aparand si stratul circular intern.
Submucoasa
In submucoasa creste numarul fibrelor elastice ce asigura distensia elastica a
esofagului la trecerea bolului alimentar. Are un continut ridicat de vase sangvine
mari, sistemul venos fiind foarte bine dezvoltat, acesta fiind sediul uneia din
anastomozele portocave.
Glandele de la nivelul submucoasei sunt glandele esofagiene propriu-zise.
Morfologic difera de glandele esofagiene superficiale, fiind simple, tubuloacinoase
ramificate. D.p.d.v. functional sunt glande mucoase si secreta un mucus acid. Canalul
lor de excretie se deschide la suprafata epiteliului, la varsare fiind mai larg (cisterna
Schaffer). Ocazional acest orificiu se poate obstrua.
Ocazional, in structura glandelor se pot gasi si alte celule:
celule secretoare de lizozim
celule pesinogene
peste varsta de 50 de ani pot aparea oncocitele (celule mari - oncos = mare). Nu
se cunoaste functia lor. Ele sunt celule epiteliale alterate. Au citoplasma acidofila
si granulata. Contin de asemenea si multe mitocondrii, si ele alterate.
Musculara
Este alcatuita din tesut muscular neted si striat. In treimea superioara a
esofagului se gasesc exclusiv fibre musculare striate, in treimea mijlocie se gasesc si
fibre musculare striate si netede iar in treimea inferioara se gasesc numai fibre
musculare netede.
Ca la toate nivelele tubului digestiv, si la nivelul esofagului musculara este
impartita in doua straturi: unul circular intern si unul longitudinal extern.
22. Stomacul structura si criterii morfofunctionare de delimitare a
regiunilor gastrice
Musculara
La nivelul stomacului se afla cea mai groasa zona a tunicii musculare. Fibrele
musculare netede sunt situate in trei straturi:
intern - oblic
mijlociu - circular
extern - longitudinal
Fibrele musculare oblice se gasesc doar la nivelul cardiei si corpului gastric.
Fibrele circulare sunt dispuse intr-un strat continuu, in toate regiunile
stomacului. Ele formeaza sfincterele.
Fibrele longitudinale sunt intr-un strat discontiinuu si se concentraza de-a
lungul celor doua curburi ale stomacului.
Mucoasa
Mucoasa prezinta numeroase pliuri ce dispar la distensia stomacului.
De asemenea, suprafata este brazdata de numeroase santuri putin adanci ce
delimiteaza ariile gastrice cu dimensiuni de 1-4 mm. La nivelul unei arii se deschid
la suprafata epiteliului mai multe milioane (3,5 mil.) de invaginari ale epiteliului
gastric ce se numesc foveole gastrice = cripte gastrice. Acestea nu sunt glande ci
la nivelul fundului lor se deschid canalele de secretie ale glandelor gastrice.
Epiteliul de acoperire este epiteliu simplu cilindric, alcatuit dintr-un singur
tip de celule: celulele mucoase de suprafata care secreta mucus. Aceasta este o
celula cillindrica, cu un nucleu oval, situat spre polul bazal, polul apical al celulei fiind
clar care contine granule de secretie (cu mucus). Acelasi epiteliu exista si in cripte,
numai ca exista mai putine granule de secretie si mai mici. La ME, aceste granule
sunt dense la fluxul de electroni. Rolul acestor celule mucoase este de a secreta un
mucus neutru. O parte din acest mucus se varsa in cavitatea gastrica si intra in
componenta sucului gastric iar alta parte are rol de protectie impotriva acidului
clorhidric.
Corionul permite diferentierea celor trei regiuni histologice ale stomacului:
regiunea cardiala - contine cripte putin adanci (1/4 din grosimea corionului) si
glande lungi, sinuoase, cu lumen larg. Mai multe glande se deschid in aceeasi
cripta.
regiunea corpului si fundului stomacului - contine cripte lungi (1/2 din grosimea
corionului) si glande mai scurte, sinuoase si cu lumen larg.
regiunea pilorica (antrul si canalul piloric) - contine cripte scurte si glande lungi,
drepte, cu lumen stramt, care se pot bifurca la capete.
Glandele cardiale si pilorice contin in principal celule mucoase. Rareori mai
pot contine si:
celule parietale (oxintice)
celule care secreta lizozim
celule nediferentiate
celule endocrine ce apartin sistemului neuroendocrin difuz si care se gasesc numai
in glandele pilorice.
Glandele de la nivelul fundului si corpului gastric sunt glandele
gastrice propriu-zise. Ele sintetizeaza HCl si enzimele digestive. Ele contin
urmatoarele tipuri celulare:
celule mucoase ale colului
celule parietale (oxintice)
celule principale (pepsinogene)
celule nediferentiate
celule ce apartin sistemului neuroendocrin difuz.
24. Enterocitul
Sunt principale celule epiteliale de suprafata. Ele apar in numar mic si in criptele
Lieberkuhn.
La polul apical prezinta platoul striat. Au citoplasma bazofila. Nucleul este oval,
situat la polul bazal. Prezinta un numar mare de microvili (aprox. 3.000 microvili /
celula) care sunt acoperiti de un glicocalix gros.
La ME se observa ca au foarte multe organite. Exista REN abundent, iar REN si
lizozomii se gasesc in zona apicala, imediat sub placa terminala. Mitocondriile sunt
raspandite in toata citoplasma, sunt alungite, iar in zona apicala au un ax paralel cu
axul celulei. Ele au de asemenea o tendinta de aglomerare in zona bazala a celulei.
RER este situat in zona bazala a celulei, aparatul Golgi este supranuclear. Prezinta
putine granule de secretie care sunt mici, situate la polul apical si care contin enzime
sintetizate de enterocit.
Celule sunt unite la nivelul apical prin complexe jonctionale care impiedica
trecerea continutului intestinal din lumen in spatiul intercelular. Aceste complexe
jontionale sunt responsabile si pentru mentinerea celor doua zone ale membranei
eritrocitare. In zona bazala exista spatii intercelulare care se maresc atunci cand se
transporta apa, ioni, lipide.
Rolul enterocitelor este in procesul de digestie. Ele sintetizeaza enzime care
termina digestia glucidelor si proteinelor. Ele secreta aceste enzime prin polul apical
dar enzimele nu ajung in lumen ci se fixeaza la glicocalix prin legaturi hidrofobe (sunt
adsorbite). Enterocitele intervin in absorbtie, aici avand loc absorbtia tuturor
principiilor alimentare, a ionilor si a apei.
Enterocitele sintetizeeaza trigliceride la nivelul REN din acizii grasi absorbiti. Se
formeaza chilomicroni in aparatul Golgi.
Criptele Lieberkuhn
Reprezinta invaginari simple, tubulare, ale epiteliului de acoperire ce nu
depasesc musculara mucoasei. Ele se deschid in lumen intre bazele a doua vilozitati
intestinale. La nivelul lor se gasesc celule nediferentiate din care se formeaza toate
celulele din mucoasa intestinala. O glanda Lieberkuhn da nastere tuturor celulelor din
3-6 vilozitati intestinale.
26.Vilozitatea intestinala
Reprezinta proiectii permanente ale mucoasei. Ele exista doar in intestinul subtire si
dispar in apropierea valvulei ileocecale.
Vilozitatile difera intre ele ca forma si ca numar / unitatea de suprafata.
Ca forma - lungimea vilozitatilor diminua de la duoden spre ileon. Ca aspect
variaza in functie de segmentul intestinului subtire si in functie de varsta individului:
La nivelul duodenului exista vilozitati largi, asemanatoare cu o frunza
In jejun vilozitatile sunt cilindrice, digitiforme
In ileon gasim vilozitati mai scurte, ca o maciuca
Numarul este mai mare in duoden si jejun (40 vilozitati / mm2) fata de ileon (10
vilozitati / mm2).
Vilozitatile au rolul de a mari suprafata mucoasei de 8 ori.
Structura vilozitatii la MO: prezinta un ax conjunctiv care este o extensie din
corion care este acoperit de epiteliu simplu cilindric. El contine 2 tipuri principale de
celule: celule absorbante (enterocite) si celule caliciforme. De asemenea mai exista
limfocite migrate de la nivelul tesutul limfoid asociat mucoasei intestinale.
Axul conjunctiv este bogat in celule:
celule conjunctive (predomina fibroblastele si miofibroblastele)
celule imunocompetente
Miofibroblastele au axul lung perpendicular pe axul longitudinal al vilozitatii,
fiind orientate orizontal. Dintre celulele imunocompetente, predomina limfocitele,
macrofagele, plasmocitele.
La nivelul axului conjunctiv exista o retea vasculara formata dintr-o arteriola,
capilare fenestrate care se aduna in final in una sau mai multe venule. Exista si un
capilar limfatic (chiliferul limfatic central) care se vede doar cand este dilatat.
De asemenea pot sa apara fibre musculare netede care se desprind din
musculara mucoasei. Ele reprezinta a doua populatie de elemente contractile. Ele au
axul longitudinal paralel cu axul vilozitatii. Ansamblul fibrelor musculare netede
alcatuiesc m. Brucke.
La nivelul axului conjunctiv exista si fibre nervoase vegetative pentru vasele
din vilozitate si pentru fibrele musculare netede. Aceste fibre provin din plexul
submucos Meissner.
Vilozitatea prezinta contractii rimice cu frecventa de 6 contractii / min. Aceste
contractii intervin in absorbtie, facilitandu-se trecerea susbstantelor nutritive din
enterocit in capilarul sangvin sau limfatic. Contractia este asigurata de miofibroblaste
care asigura ingustarea si alungirea vilozitatii si de fibrele musculare netede care
determina scurtarea si latirea vilozitatii.
Exista o situatie patologica cu caracter genetic - boala celiaca sau
enteropatia glutenica. Ea apare in jurul varstei de 1 an si este determinata de
modificari ale vilozitatii intestinale de la nivelul jejunului.
27. Colonul
Celulele absorbante
Celulele absorbante au un platou striat mai subtire (microvilii sunt mai subtiri),
au placa terminala mai putin dezvoltata, glicocalixul nu are enzime digestive. Ele se
gasesc in epiteliul de suprafata si in cripte.
Celulele absorbante sunt cele mai numeroase iar raportul celule absorbante /
celule caliciforme este 4 / 1. Acest raport se modifica langa rect unde este 1 / 1.
Celulele caliciforme apar insa ca fiind mai multe deoarece ele sunt mai voluminoase
si comprima celulele absorbante. In cripte exista mai multe celule caliciforme decat
absorbante.
Rolul celulelor absorbante este de absorbi apa si ioni si de a sintetiza
glicoproteine care vor fi eliberate la nivelul glicocalixului sau in lumen. La nivelul
colonului proximal se pot absorbi si principii - acizi grasi, din care se vor sintetiza
trigliceride si apoi chilomicroni dar cu intensitate mai mica decat in celula absorbanta
intestinala.
Celulele caliciforme
Sunt mai multe in intestinul gros decat in intestinul subtire si mai multe in
cripte decat in epiteliul de suprafata. In 2/3 inferiare ale criptelor Lieberkuhn se
gasesc celule caliciforme in exclusivitate.
Celulele caliciforme au putine granule de secretie, deoarece mucusul se
secreta permanent si in cantitati mari, deci se stocheaza in granule de secretie doar
putin mucus.
Submucoasa
Prezinta 2 particularitati:
1. vascularizatia este mai bogata decat in alte segmente ale tubului digestiv
2. are mai multe adipocite.
Musculara
Are doua straturi de fibre musculare netede: circular inteern si longitudinal
extern.
Stratul longitudinal extern are o grosime neuniforma si formeaza 3 benzi
(condensari de fibre musculare netede) numite tenii. Intre tenii, stratul muscular
longitudinal este subtire, uneori chiar discontinuu. Cele trei tenii sunt mezenterica,
omentala si ...................
La intervale regulate, din tenii se desprind benzi care se orienteaza si patrund
in stratul circular intern. Aceste benzi vor delimita arii musculare care se pot
contracta independent de restul musculaturii. Alaturi de aceste arii, teniile determina
si niste proeminente sacciforme spre exterior numite haustre. Intre doua haustre,
mucoasa sufera si ea modificari, formand plicile semilunare.
Tunica externa
Prezinta multe acumulari de tesut adipos care merg de-a lungul teniilor in
special. Ele lipsesc la nivelul cecului. Aceste acumulari formeaza apendicii epiploici.
28. Apendicele
Are patru tunici, cea externa fiind seroasa.
Mucoasa este formata dintr-un epiteliu simplu cilindric in care apar celule
absorbante, celule M si mai putine celule caliciforme. Corionul prezinta glande
Lieberkuhn si tesut limfoid. Glandele Lieberkuhn sunt mai putine si uneori mai scurte.
De obicei sunt grupate, cu o lungime variabila si ocazional la baza lor pot sa apara
celule Paneth si celule endocrine.
Tesutul limfoid este in special nodular , iar nodulii sunt dispusi ca o coroana si
ei se extind si in submucoasa, fapt pentru care musculara mucoasei nu se vede.
Tesutul limfoid se organizeaza astfel dupa nastere, in jurul varstei de 10 ani. La 40 de
ani acest tesut limfoid se reduce si va fi inlocuit cu tesut conjunctiv care contine in
special fibre de colagen.
Musculara prezinta doua straturi: circular intern si longitudinal extern care sunt
continui si nu exista tenii. Musculara este subtire iar acesta este un element ce
favorizeaza trecerea infectiei de la apendice la peritoneu (apendicita este insotita
adesea de peritonita).
Rectul propriu-zis
Este captusit de un epiteliu simplu cilindric. Are un corion cu multe glande
Lieberkuhn, mai lungi ca la nivelul colonului si cu multi noduli limfatici. Din aceasta
cauza exista la suprafata interna a mucoasei niste proeminente determinate de
nodulii limfoizi.
Musculara are doua straturi, stratul longitudinal redevenind continuu.
Canalul anal
Are trei componente:
1. zona columnara (hemoroidala), intre diafragma pelvina si valvele anale
2. zona intermediara, intre valvele anale si linia anocutanata
3. zona cutanata, intre linia anocutanata si orificiul anal
Linia anocutanata reprezinta tranzitia intre epiteliul simplu cilindric si
epiteliul pluristratificat pavimentos keratinizat.
Zona columnara
La acest nivel mucoasa formeaza 5-10 pliuri longitudinale care se numesc
coloane anale (columne rectale Morgagni). Aceste pliuri sunt mai evidente in
copilarie, apoi se sterg. In partea inferioara ele se unesc prin intermediul unor pliuri
transversale care se numesc valve anale. In spatele valvelor (pliurilor) anale exista
niste depresiuni, ca niste buzunare care se numesc sinusuri anale.
Mucoasa, in partea superioara a columnelor are un epiteliu simplu cilindric iar
in partea inferioara a columnelor are un epiteliu pluristratificat pavimentos
nekeratinizat. In sinusuri exista de asemenea epiteliu simplu cilindric. Tranzitia intre
cele doua tipuri de epitelii se face dupa o linie dintata, linia pectinata, si se poate
face brusc, de la epiteliu simplu cilindric la epiteliu pluristratificat pavimentos
nekeratinizat sau lent de la epiteliu simplu cilindric la epiteliu pluristratificat cilindric -
epiteliu pluristratificat cubic - epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat. In
final, in ambele cazuri avem epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat.
Cand s-a facut trecerea la epiteliul pluristratificat pavimentos nekeratinizat, in
corion nu mai exista glande Lieberkuhn. Musculara mucoasei dispare si ea insa
inainte de tranzitia intre cele doua epitelii.
In sinusurile anale, la nivelul corionului exista glande - glandele anale care pot
reprezenta frecvent sediul unor inflamatii. Ele se deschid in criptele anale. Ele sunt
glande mucoase, simple tubulare ramificate iar in profunzime pot ajunge in
submucoasa si chiar pana in musculara.
Zona intermediara
Este acoperita de epiteliu pluristratificat pavimentos. Are un corion care
contine:
fibre elastice
corpusculi Pacini
glande sebacee ce nu sunt asociate firelor de par.
Zona terminala
Se intinde de la linia anocutanata pana la nivelul sfincterului anal intern. Este
acoperita de epiteliu pluristratificat pavimentos moderat keratinizat. La nivelul
dermului din aceasta regiune se gasesc:
glande sudoripare
foliculi pilosi
glande sebacee
vene care alcatuiesc plexul hemoroidal extern
Glandele sudoripare se grupeaza si formeaza glandele circumanale, situate
in jurul orificiului anal. Acestea sunt glande apocrine care isi declanseaza activitatea
la pubertate, secretia lor fiind controlata de hormonii sexuali.
Tunica musculara a canalului anal cuprinde si ea doua straturi musculare:
circular intern si longitudinal extern. Stratul circular intern se ingroasa pe toata
lungimea canalului anal si formeaza sfincterul anal intern.
Patura musculara longitudinala este subtire si se termina in regiunea cutanata
intre sfincterul intern si cel extern.
Sfincterul anal extern este format din fibre musculare striate.
30. Arhitectura ficatului, interpretari alternative, lobulul clasic, loulul
portal si acinul hepatic
Este cea mai mare glanda din organism. Ea reprezinta a 50-a parte din greutatea
organismului. Este un organ vital.
Ficatul este un organ parenchimatos care contine:
in majoritate exista celule de origine epiteliala - hepatocite care intra in structura
lobulului hepatic. Ele sunt dispuse sub forma de lame sau placi celulare perforate,
ramificate si anastomozate. Ele vor realiza o retea tridimensionala, intre placi si
intre celule existand capilarele sangvine si ductele biliare.
tesut conjunctiv in proportie redusa.
Vascularizatia sangvina
La nivelul ficatului ajunge aproximativ 25% din debitul cardiac de repaus.
Ficatul beneficiaza de o dubla vascularizatie: nutritiva si functionala. Circulatia
functionala aduce 75% din sangele din ficat si provine din vena porta. Circulatia
nutritiva contine 25% din volumul de sange din ficat si provine din artera hepatica.
Vena porta aduce:
substante absorbite din digestiv
toxine care trec de bariera digestiva
produsi de degradare ai hemoglobinei (de la splina)
produsi de secretie endocrina a pancreasului
Vascularizatia nutritiva se face prin ramurile a. hepatice proprii.
Ultimele ramificatii ale v. porte sunt capilarele sinusoide care se gasesc intre
hepatocite in timp ce ultimele ramificatii ale arterei hepatice sunt capilarele a.
hepatice ce se gasesc in spatiile portale. Ele se vor deschide in capilarele sinusoide,
deci capilarele sinusoide vor contine sange venos amestecat cu sange arterial.
Circulatia sangelui in capilarele sinusoide se face de la periferia lobulului spre centru
si apoi ale se varsa in vena centrolobulara.
Capilarele sinusoide
Prezinta un endoteliu discontinuu care are raport cu lamina bazala, ce contine
fibre de reticulina care formeaza o retea laxa in jurul endoteliului capilar. Peretii
capilarului sinusoid nu formeaza o adevarata bariera morfologica intre hepatocit si
sange, existand si raporturi directe intre cele doua compartimente, fapt care face ca
schimburile sa fie foarte usoare.
Capilarele sinusoide au un diametru mare, de 30-40 m. Celulele capilarelor
sinusoide sunt:
celulele endoteliale - sunt celule alungite, cu nucleu turtit, care proemina spre
lumen. Celulele au putine organite insa au fenestre care sunt grupate, neacoperite
de diafragme, vezicule de pinocitoza, ceea ce denota o activitate intensa pentru
enzimele de transport.
33. Celulele parenchimului hepatic hepatocitele structura,
ultrastructura, functii
Reprezinta 80% din totalitatea celulelor de la nivelul ficatului. Ele au forma poliedrica
si diametru de 20-30 m. Durata de viata este de aprox. 150 de zile.
Examinarea la MO
Nucleul
Hepatocitele pot fi uni- sau binucleate, cele mai multe fiind uninucleate.
Nucleul este mare, rotund, situat central, eucromatic, avand 1-2 nucleoli. Frecvent (la
80% din hepatocitele uninucleate) se observa poliploidia, cea mai frecventa fiind
diploidia insa. Prin urmare si volumul nucleului variaza.
25% din hepatocite sunt binucleate. Raportul intre celulele uninucleate si
binucleate se modifica cu varsta (se mareste o data cu inaintarea in varsta) si in
timpul proceselor de reparare dupa agresiuni.
La acest nivel se pot observa rare imagini de mitoza. Frecventa mitozelor
creste in caz de leziuni sau consecutiv proceselor de reparare.
Citoplasma
Este eozinofila, fin granulara cu granule bazofile care alcatuiesc corpii Berg (ce
se vad in ME) si care sunt aglomerari de RER.
Au un continut mare de incluziuni de glicogen si de lipide, prin urmare, in HE,
au un aspect vacuolar.
Cu albastru de toluidina citoplasma se coloreaza albastru iar granulele de
glicogen se coloreaza metacromatic in grena.
Lipidele se gasesc la periferie si se evidentiaza cu osmiu, cand apar negre.
Examinarea la ME
La ME, hepatocitul apare ca o celula polarizata. Bogatia in organite celulare
variaza in functie de gradul de dezvoltare functionala, de activiate si, implicit, cu
localizarea hepatocitului la nivelul lobulului.
Hepatocitul are trei tipuri de suprafete:
suprafata care vine in contact cu capilarul sinusoid, numita suprafata
sinusoidala sau pol vascular
suprafata care vine in raport cu alte hepatocite si delimiteaza pe o anumita
distanta un spatiu intercelular (canaliculul biliar intralobular), numita suprafata
biliara sau pol biliar
suprafata care vine in raport cu celelalte hepatocite dar nu delimiteaza nici un
spatiu intre ele, celulele fiind unite prin jonctiuni. Aceasta suprafata se numeste
suprafata intercelulara.
Mitocondriile
Sunt rotunde sau ovale, in numar de peste 1.000 mitocondrii / celula.
Continutul in mitocondrii difera, la periferia lobulului hepatocitele avand mai multe
mitocondrii.
Aparatul Golgi
Se acumuleaza la nivelul polului biliar al hepatocitului. Acesta pare ca un
organit multiplu. Exista de fapt un singur aparat Golgi care se ramifica si da nastere la
50 de aparate Golgi in fiecare celula. El are mai multe roluri:
definitivarea sintezei si excretia proteinelor plasmatice
formarea lipoproteinelor
formarea lizozmilor din hepatocit
Lizozomii
Sunt localizati spre polul biliar. De aceea se mai numesc si corpi peribiliari. Ei
au aspect heteerogen, existand lizozomi primari, secundari si tertiari. Ei contin
enzime prin care catabolizeaza diverse substante exogene si organite celulare
perimate pana la molecule mici care vor fi utilizate ca substrat energetic sau pentru
noi sinteze. Prin urmare lizozomii participa la mentinerea integritatii parenchimului
hepatic. De asemenea ei mai stocheaza ioni, in cantitati mari sub forma de
feroproteine.
Peroxizomii
Peroxizomii apar rar in hepatocit comparativ cu celelalte organite. Ei se gasesc
cu precadere la polul biliar, in apropierea REN si a incluziunilor de glicogen. Ei contin
enzime oxidative air enzima marker a sa este catalaza. Sunt implicati in mai multe
procese:
procesul de gluconeogeneza
metabolismul purinelor - metabolizeaza adenina si guanina la acid purinic
metabolismul alcoolului - oxideaza etanolul la acetaldehida
in -oxidarea acizilor grasi cu lant lung de atomi de carbon.
Incluziunile de glicogen
Sunt mai numeroase in hepatocitele de la periferia lobulului hepatic. Aspectul
lor variaza in functie de ritmul diurn si de starea de nutritie a individului: dupa o masa
bogata in glucide numarul lor creste. Ele pot ajunge uneori si in zona centrala a
lobulului hepatic. Au caracter tranzitoriu: apar dupa mese si dispar dupa un anumit
timp.
Incluziunile lipidice
Numarul lor creste in trimestrul al II-lea de sarcina, in lactatie. In etilism cronic,
hepatocitele se incarca cu picaturi lipidice, mai ales cele din zona centrolobulara. Mai
apoi se incarca toate hepatocitele.
Celulele pit
Se pot identifica doar la ME. Sunt mai rare. Ele sunt asemanatoare cu celulele
endocrine: in citoplasma au numeroase granule electronodense cu diametrul de 300
nm. De aceea, initial s-a considerat ca au rol endocrin. Acum sunt considerate o
varietate de limfocite circulante, fiind niste limfocite mari, cu granulatii si activitate
de killer.
celulele Kupffer - deriva din monocitele circulante si apartin astfel SFM (sistemul
fagocitar mononuclear). Ele se pot insa divide. Sunt localizate la jonctiunea dintre
doua capilare sinusoide si proemina spre lumen. Nu realizeaza jonctiuni cu celulele
endoteliale. Au forma stelata, au nucleu eucromatic si prezinta mai multe organite
decat celulele endoteliale. Au mai multe caracteristici:
Au organite implicate in sinteze (RER, mitocondrii) deoarece aceste
celule sintetizeaza o parte din proteinele de export ale ficatului
Contin si organite implicate in degradare: lizozomi, fagolizozomi si corpi
reziduali.
Celulele Kupffer intervin si in imunitate prin capacitatea lor de a
fagocita.
Ele fagociteaza pigmenti, eritrocite imbatranite sau denaturate care nu
au fost distruse in splina. Daca se face splenectomie, aceste celule devin
foarte importante.
Au receptori pentru imunoglobuline si complement
Secreta citokine: IL-1
intrahepatice:
intralobulare
canaliculele biliare
canaliculele (pasajele) Hering
extralobulare
canalele biliare perilobulare
canalele biliare interlobulare
canalele hepatice lobare (drept si stang)
Canaliculii biliari
Reprezinta componenta initiala a sistemului canalicular. Nu au pereti proprii ci
sunt delimitate de membranele a doua hepatocite invecinate. La MO apar ca niste
mici cavitati. Folosind impregnarea argentica Gomori, se vede ca aceste canalicule
alcatuiesc o retea.
Pasajele Hering
Fac jonctiunea intre canaliculii biliari si canalele extralobulare. Reprezinta
portiunea de canalicul biliar aflata la nivelul placii limitante. Ele au perete propriu
format dintr-un epiteliu simplu cubic inconjurat de fibre de reticulina.
Caile biliare extralobulare
Au un perete format dintr-un epiteliu asezat pe o MB care este inconjurata de
un strat de tesut conjunctiv bogat in fibre elastice. Epiteliul poate fi simplu cubic
sau simplu cilindric cu microvili.
Mucoasa este formata din epiteliu si corion. Mucoasa este foarte groasa.
Epiteliul este de tip respirator (pseudostratificat cilindric ciliat). Majoritatea
celulelor au cili, exista si rare celule caliciforme. Caracteristica este prezenta din
loc in loc a unor mici glande endoepiteliale.
Corionul este alcatuit din:
tesut conjunctiv lax
o retea vasculara complexa
glande
Reteaua vasculara pleaca de la ramurile arteriale din vecinatatea peretelui,
atasate la periostul (pericondrul) cavitatii nazale. Ramurile arteriale dau diviziuni ce
strabat corionul in intregime pana se impart in capilare fenestrate care vor asigura
nutritia celulelor epiteliale. de aici sangele va fi colectat in venule postcapilare care se
se aduna in lacunele venoase. Lacunele reprezinta vene modificate, cu diametrul
mare si care prezinta din loc in loc ingrosari intimale. Aceste ingrosari contin celule
musculare ce functioneaza ca sfinctere vasculare . Ele vor retine o cantitate mare de
sange in mucoasa nazala. Spre exemplu, gripa sau alergie determina stocarea
sangelui in cavitatea nazala. Din aceasta cauza se administreaza decongestionante
care vor face sangele sa treaca mai departe, in ramurile venoase atasate de perioast
(pericondru).
Printre ochiurile retelei vasculare exista glande compuse, ale caror ducte se
deschid la suprafata epiteliului. Per ansamblu, mucoasa are:
celule caliciforme
glande ce apartin corionului
glande endoteliale
Toate aceste formatiuni isi varsa produsii de secretie in lumenul cavitatii
nazale si acesta va retine particulele din aer.
De asemenea, reteaua vasculara complexa determina incalzirea aerului. Tot
aceasta retea complexa explica de ce in caz de epistaxis sangerarea este mare.
In cavitatea nazala exista o suprafata de aprox. 500 mm2 acoperita de
mucoasa olfactiva, ce are rol senzorial. Componentele mucoasei senzoriale sunt:
epiteliu cu celule senzoriale (neuroni bipolari modificati)
celule de sustinere (cu cili)
din loc in loc exista celule cu microvili la polul apical
celule stem
Celulele senzoriale
Au o dendrita ce la suprafata epiteliului este dilatata. Aceasta dilatatie se
numeste bulb olfactiv . De aici pleaca 3-4 cili imobili, modificati. Ultrastructura la ME
a cililor este diferita de a unui cil obisnuit: in partea proximala este la fel ca un cil dar
in partea distala prezinta chemoreceptori.
Axonul celulei senzoriale intra in alcatuirea nervuluui olfactiv. Acesti neuroni au
o viata scazuta (aprox. 30 de zile). Ei sunt permanent reinnoiti. Ei reprezinta contactul
cel mai direct al SNC cu mediul extern.
Laringele
Traheea
Bronhiile primare
Bronhiola preterminala
Bronhiola preterminala exista aproape de teritoriul de tranzit pentru aer unde
acesta se opreste. Structura histologica este diferita. Diametrul este de 0,5-2 mm.
Epiteliul este simplu cilindric cu corpi neuroepiteliali si celule Clara. Dincolo de epiteliu
exista o lama fina de tesut conjunctiv. Stratul muscular contine celule musculare
spiralate. Prezinta si tunica de invelis (adventitie).
Mucoasa contine corpi neuroepiteliali. Acestia reprezinta asocieri de 10-80
celule strans atasate, cu proprietati argirofile. La ME se observa ca lapolul apical
exista microvili. Au un singur nucleu, uneori indentat si multe organite. Aceste celule
au su numeroase granule de secretie, acumulate mai laes la polu bazal. Ele iau
contact cu cate o terminatie nervoasa. Aceste celule sunt echivalentele celulelor
endocrine din celelalte cai aeriene. Produsii de secretie pot fi de asemenea
catecolamine sau hh. polipeptidici.
De regula corpi neuroepiteliali sunt inconjurati de celule Clara (asemanatoare
cu celulele caliciforme). Aceste celule sunt bombate, fara specializari iar la ME se
observa ca au un continut crescut de granule de secretie alcatuite din GAG si
colesterol. Produsul de secretie eliberat de aceste celule are rol de protectie a
suprafetei epiteliului.
Bronhiolele terminale
Sunt asemanatoare cu bronhiolele preterminale dar au un diametru mai mic.
Fiecare bronhiola terminala determina 2-3 bronhiole respiratorii. Ele reprezinta spatii
de schimb. La nivelul lor se deschid primele alveole.
Bronhiolele respiratorii
Sunt acoperite de epiteliu simplu cubic. De asemenea ele mai contin o lama
fina de tesut conjunctiv si celule musculare netede dispuse circular, mai apropiate in
portiunea initiala a bronhiolei respiratorii si apoi mai distantate in portiunea distala.
La capatul bronhiolei respiratorii, din tunica musculara raman inele incomplete ce
unesc orificiile de deschidere ale alveolelor.
Fiecare bronhiola respiratorie se imparte in doua ducte alveolare, care nu mai
prezita pereti proprii. Aceste ducte iau nasterea datorita asezarii orificiilor de
deschidere ale mai multor alveole pe aceeasi circumferinta.
Sunt spatii de schimb. In organism exista aprox. 150 mil. alveole. Fiecare este ca o
sfera cu diametrul de 300 m. Ele sunt separate unele de altele prin septuri alveolare,
capilare si celule. Septurile prezinta din loc in loc discontinuitati numite perikohn cce
au rolu de a egaliz presiunea intre alveolele invecinate.
Celulele ce alcatuiesc alveolele pulmonare sunt de doua feluri:
pneumocite de tip I
pneumocite de tip II
Pneumocitele de tip I
Sunt cele mai multe, asigura 90% din spatiul de schimb. Sunt celule foarte
aplatizate (au doar 70 nm grosime) si au foarte putine organite. U o suprafata mare
(4.000 m2) si sunt atasate unele de altele prin jonctiuni stranse. Pe suprafata lor se
observa din loc in loc microvezicule. Ele isi au originea din celulele alveolare de tip II.
Pneumocitele de tip II
Sunt mari, globulare, cu diametrul de 10-15 m. Sunt atasate de pneumocitele
de tip I si au suprafata membranara libera spre alveole. La ME se observa ca au un
singur nucleu rotund, central si contin aproape toate organitele: RER, ribozomi,
mitocondrii dar nu contin lizozomi. Spre suprafata libera au doua caracteristici:
corpii multilamelari
corpii multiveziculari
Corpii multiveziculari se transforma in corpi multilamelari. Corpii au doua roluri:
1. elimina produsul de secretie la suprafata epiteliului
2. contin un factor antiatelectatic (atelectaia este procesul de alipire a peretilor
alveolari. Acest factor antiatelectatic este surfactantul care este un amestec de
substante PC-like, lecitina etc. Acest amestec de substante se aseaza intr-o
pelicula ca de film compusa din 3 straturi pe suprafata alveolara. Are grosimea de
30 nm. La suprafata totala pulmonara care este de 150 m2 corespund cateva mg
de surfactant. Rolul sau este:
modifica tensiunea superficiala la suprafata
ataseaza particulele de impuritati
faciliteaa deplasarea macrofagelor alveolare pe suprafata alveolei
Sub epiteliu exista o retea capilara cu foarte multe anastomoze, formata din
capilare nefenestrate. Printre ele exista fibre elastice ce se intind in inspir si
protejeaza structurile alveolare de modificari bruste. Exista si o retea de fibre de
colagen si celule:
celule conjunctive fixe - fibroblaste si fibrocite care produc fibrele elastice si de
colagen
celule sangvine migrate: neutrofile, limfocite, mastocite.
Lobul renal:
- Cuprinde o piramida Malpighi + piramidele Ferrein ce pleaca de la baza acesteia +
corticala ce corespunde piramidei Malpighi
- Este delimitat de 2 artere interlobare, ramuri din artera renala
Lobulul renal:
- Cuprinde o piramida Ferrein + partea din cortex + labirintul cortical ce o
inconjoara
- Este delimitat de doua arteriole interlobulare. Ramuri din artera lobulara
Celulele mezangiale:
- Descrise de Zimmerman in 1929
- Au o forma neregulata si trimit prelungiri citoplasmatice sub forma de pseudopde
in lumenul capilar
- Nucleul acestor celule este rotund sau oval si mai mare decat al celulelor
endoteliale
- Citoplasma lor contine filamente miozin-like
- Pe suprafata se gasesc receptori pentru angiotensina II
- Aceste celule constituie o populatie de celule pericit-like
Matricea mezangiala:
- Este un material acelular produs de celulele mezangiale
- Functii ipotetice:
o Suport al sistemului capilar glomerular
o Rol in reglarea fluxului sanguin prin capilarele glomerulare (datorita
filamentelor miozin-like si receptorilor pt angiotensina II)
o Functie fagocitica pentru particule aparute in timpul filtrarii la nivelul
laminei bazale
o Rol in mentinera integritatii laminei bazale
- Bariera existenta intre sangele circulant prin lomerul si spatiul urinar se numeste
bariera glomerulara de filtrare
- Este formata din
o Endoteliu capilar fenestrat, fara diafragme
o Membrana bazala a capilarelor glomerulare, neobisnuit de groasa
o Stratul celulelor podocitare de natura epiteliala
- Membrana bazala glomerulara este mai groasa decat membranele bazale ale altor
capilarea, ea masoara aprox 310-350nm, la formarea sa participand celule
endoteliale interne cat si celule epiteliale externe (podocite)
- Acestei membrane I se descriu 3 straturi:
o Un strat central electronodens lamina densa
o Un strat electrono-transparent lamina rara interna, spre endoteliu sau
spre lumenul capilar
o Un strat electrono-transparent lamira rara externa, spre epiteliul podocitar
- Lamina densa este compusa din colagen de tip IV, reteaua fibrilara avand rol de
bariera fizica in calea trecerii moleculelor mari din sange in spatiul urinar
- Laminele rara si suprafata unor prelungiri secundare ale podocitelor contin regiuni
incarcate negativ (polianionice) datorita GAG. Astfel, in membrana bazala gasim
heparat sulfat si fibronectina, iar pe suprafata prelungirilor podocitare gasim o
substanta bogata in acid sialic numita podocalixina
- Suprafetele incarcate anionic actioneaza ca o bariera electrica impiedicand
trecerea moleculelor cationice
- Din combinarea proprietatilor straturilor membranei bazale glomerulare rezulta
astfel o bariera fizica si electrica care impiedica trecerea moleculelor mai mari de
70kDa si cea a moleculelor puternic catinonice de diferite marimi.
51. Nefrocitele
Tubul proximal:
- Continua corpusculul renal la polul urinar si are un rol esential in reabsorbtia unor
componenti ai ultrafiltratului glomerular
- TP are un segment convolut si un segment drept (intra in piramida Ferrein)
- Nefrocite.. mai sus
Ansa Henle:
- Continua TP, are forma de U
- Este alcatuita din trei segmente:
o Tub descendent gros diam 60, perete asemanator cu TCP, microvili mai
rari
o Segment intermediar subtire (descendent si ascendent) epiteliu simplu
scuamos, procesele de reabsorbtie sunt reduse
o Tub ascendent gros perete alcatuit din epiteliu simplu cubic cu microvili
relativ frecventi, notiunea se suprapune peste cea de segment drept al TCD
Tub distal:
- Este situat in corticala, continua ansa Henle si este alcatuit dintr-o ramura dreapta
(in medulara) si o ramura convoluta (in corticala) in apropierea polului vascular
- Peretele TCD este format din MB + 12-14 celule inalte cu microvili la polul apical
- Este controlat functional de aldosteron
- In apropierea polului vascular al corpuscului renal celulele TCD se modifica
formand macula densa
Uretra:
Barbat:
- Are trei portiuni:
o Prostatica
o Membranoasa
o Cavernoasa (peniana)
- Uretra este formata din mucoasa si musculara
- Mucoasa este alcatuita dintr-un epiteliu cu structura diferita in cele trei segmente
ale uretrei masculin:
o Portiunea prostatica uroteliu mucoasa are pliuri numite lacunele
Morgagni in care se deschid glandele Littre din mucoasa
o Portiunea membranoasa epiteliu pseudostratificat cilindric sau stratificat
in mucoasa profunda se observa glandele bulbo-uretrale Cowper,
tubuloalveolare si mucoase
o Portiunea spongioasa epiteliu care variaza de la pseudostratificat la
stratificat cilindri si pavimentos nekeratinizat
- Corionul mucoasei este fibroelastic, bogat vascularizat plex venos important
- Musculara are un strat intern longitudinal si strat extern circular (din el se frm
sifincterul circular extern)
Femeie:
- Portiunea initiala este tapetata de uroteliu, cea mijlocie de epiteliu cilindric
stratificat sau pseudostratificat, epiteliul segmentului terminal fiind pavimentos
nekeratinizat
- Corionul mucoasei este bogat in fibre elastice si contine un plex venos
- Musculara este similara celei masculine
57. Adenohipofiza
Celulele se organizeaza in cuiburi sau cordoane celulare, inconjurate de o retea fina
de fibre de reticulina. Celulele se afla in raport cu capilarele sinusoide.
`Clasificarea celulelor din lobul anterior se face dupa metode
imunocitochimice, in celule granulare si celule agranulare.
celulele granulare sunt endocrine si elaboreaza hormonii. Denumirea este data de
hormonul sintetizat:
somatotrofe (acidofile, PAS negative) - sintetizeaza somatotropul
(STH=GH)
lactotrofe (acidofile, PAS negative) - sintetizeaza prolactina (PRL)
corticotrofe (bazofile, PAS pozitive) - sintetizeaza proopiomelanocortina
(POMC)
tireotrofe (bazofile. PAS pozitive) - sintetizeaza h. tireotrop (TRH)
gonadotrofe (bazofile, PAS pozitive) - sintetizeaza h. foliculostimulant
(FSH) si h. luteinizant (LH) sau h. de stimulare a celulelor interstitiale (ICSH)
Aceste celule pot fi :
* cromofile (fixeaza colorantul) acidofile sau bazofile)
* cromofobe (nu fixeaza colorantul)
Aceste celule pot fi PAS pozitive sau negative in functie de natura hormonului
secretat: STH si PRL sunt peptide si deci PAS negative iar POMC, TSH si GnRH
sunt glicoproteine si deci PAS pozitive.
celulele agranulare pot fi foliculostelare (bazofile) sau celule STEM (cromofobe)
celulele foliculostlare au la mijloc cordoane celulare. La polul apical au
microvili si ocazional cili. Ele nu au rol secretor ci rol metabolic, trofic
pentru celulele adiacente.
despre celulele cromofobe exista doua supozitii:
1. sunt precursoare ale celulelor granulare, de unde si denumirea de
STEM (de origine)
2. reprezinta un stadiu final de evolutie a celulelor granulare (o celule
granulara care si-a pierdut granulatiile)
58. Pineala
Epifiza a fost incadrat in sistemul neuroendocrin difuz de catre C.I. Paulescu care, in
perioada 1936-1940, a demonstrat ca glanda are actiune secretorie.
Ea se gaseste in SNC, localizata intre corpul calos si coliculii cvadrigemeni
superiori. Ea este legata de tavanul ventriculului III printr-o formatiune de substanta
alba numita habenula. Ca si celelalte glande endocrine, epifiza are si ea o capsula
conjunctiva formata de piamater care trimite septuri in parenchim ce
compartimenteaza incomplet glanda in lobuli. Parenchimul este organizat in cuiburi
(gramezi) sau cordoane.
Glanda este bogat vascularizata, aici existand cel mai mare flux sangvin din
sistemul endocrin.
Inervatia provine din SNV prin fibre amielinice ce reprezinta axoni ai neuronilor
din ganglionul cervical superior din lantul paravartebral simpatic. Aceste fibre detin
controlul asupra secretiei hormonale a glandei. Mai exista de asemenea si fibre
mielinice cu originea in SNC, fibre aferente venind din comisura alba superioara si din
nucleul talamic numit habenular.
La MO, glanda apare ca o formatiune eterogena alcatuita din celule si fibre
nervoase. Pe masura inaintarii in varsta apar modificari:
in parenchim se dezvolta formatiuni chistice care inlocuiesc anumite zone din el.
creste cantitatea de tesut conjunctiv
lobulatia este mai completa
apar concretiunile calcare care se mai numeste si nisip cerebral, corpora
arenacee, corpii Psamona sau acervulus cerebri. Aceste formatiuni sunt depozite
de fosfat de calciu si carbonat de calciu si se formeaza in timp, motiv pentru care
ele au structura lamelara, aspect coraliform sau muriform. Ele pot fi localizate in
spatiile perivasculare sau in parenchim.
Glanda pineala este de origine nervoasa. Parenchimul sau este alcatuit din
pinealocite si din celule gliale (interstitiale).
Pinealocitele
Pinealocitele sunt paraneuroni. Paraneuronii sunt celule care d.pd.v. morfologic
sunt la fel cu celulele receptoare, prezentand la polul apical microvili cu rol receptor.
Ei au capacitatea de a raspunde prin sinteza si secretie de mesageri chimici la
actiunea unui stimul. Din aceasta cauza ca si din cauza faptului ca mesagerii chimici
secretati sunt amine si polipeptide mici paraneuronii apartin sistemului neuroendocrin
difuz.
Corpul lor are doua sau mai multe prelungiri care se termina in apropierea
capilarelor sangvine in mod butonat. Citoplasma este slab bazofila si prezinta
incluziuni: de glicogen, lipidice, pigmentare iar dupa puberatate apar si incluziunile de
lipofuscina. Citoplasma acestor celule est bogat in enzime implicate in sinteza de
amine biogene. De asemenea aparatul de sinteza este bine dezvoltat si contin multe
granule de secretie mici cu diametrul de 100 nm. Nucleul este mare si eucromatic.
Intre pinealocite exista un sistem de canalicule ce comunica intre ele si
formeaza sitemul labirint ce comunica cu LCR printr-o evaginare la nivelul
ventriculului III. Acest sistem are doua roluri:
transport de molecule catre pinealocite
armonizarea functionala a populatiei de pinealocite
Activitatea secretorie are ca rezultat doua categorii de mesageri chimici:
1. derivati de benzopirol (indol amina): melatonina
2. peptide: argininvasotocina si angiotensina II.
Celulele gliale
D.p.d.v. structural seamana cu astrocitele fibroase. Inconjoara incomplet
capilarul sangvin sau pinealocitul.
Este cea mai mare glanda la adult. Ea este alcatuita de obicei din doi lobi uniti printr-
un istm.
Are o dubla origine embriologica: endodermala si ectodermala. Partea de
origine endodermala deriva dintr-o prelungire de la baza limbii care este canalul
tireoglos. In mod obisnuit acesta se oblitereaza si se atrofiaza dar pot exista si
exceptii:
aparitia lobului piramidal, formatiune fara implicatii patologice.
chisturi in canal, care trebuie eliminate chirurgical
tesut tiroidian ectopic dintr care cea mai frecventa este tiroida liguala (portiunea
initiala a canalului tireoglos)
De origine ectodermala sunt celulele parafoliculare care deriva din crestele
neurale si sunt o componenta a sistemului neuroendocrin difuz.
Glanda depoziteaza mari cantitati de hormoni, extracelular, la nivelul unei
substante omogene numita coloid. Depozitul la adult este suficient pentru acoperirea
necesarului timp de 2-3 luni.
Capsula este de natura conjunctiva si compartimenteaza glanda in lobuli. In
lobuli celulele sunt organizate in foliculi. Intre foliculi exista stroma interfoliculara,
element de diagnostic diferential intre glanda mamara in lactatie si tiroida. Glanda
mamara (tubuloacinoasa), in lactatie, are un aspect asemanator cu foliculii tiroidieni
numai ca nu prezinta stroma. La glanda tiroida, dupa varsta de 50 de ani stroma
interfoliculara se umple cu adipocite (sufera o transformare grasoasa).
Este bogat vascularizata, avand multe capilare de tip fenestrat ce vin in raport
cu peretele folicular.
Inervatia tiroidei este de natura vegetativa dar exista o deosebire fata de
celelalte glande endocrine. De obicei, la alte glande endocrine terminatiile nervoase
actioneaza la nivelul capilarelor sangvine modificand fluxul de sange si implicit si
secretia glandei. La nivelul tiroidei exista terminatii nervoase ce ajung pana la
capilare, influentand indirect secretia dar si terminatii care ajung pana la nivelul
peretelui folicular, influentand direct secretia de hormon.
In mod normal, foliculii tiroidieni au forme si dimensiuni variate. Foliculul este o
cavitate inchisa, delimitata de un epiteliu simplu cubic asezat pe o membrana bazala.
In cavitate se gaseste coloidul. La periferia coloidului, pe preparatele obisnuite cu HE
se pot vedea unele spatii, uneori asemanatoare cu vacuolele. Multa vreme s-a crezut
ca acestea sunt vacuole de resorbtie dar apoi s-a stabilit ca ele sunt artefacte de
fixare deoarece ele nu apar deloc in produsele fixate prin difuzie.
Coloidul are caracter amfoter, colorandu-se cu coloranti acizi cat si cu coloranti
bazici. De asemenea coloidul este PAS pozitiv deoarece tiroglobulina, depozitul si
precursorul hormonilor tiroidieni este o glicoproteina.
In functie de aspectul foliculilor se poate stabili starea de actiune a glandei:
daca sunt mari si cu epiteliu turtit avem hipotiroidie iar daca foliculii sunt mici si cu
epiteliu inalt, columnar, observandu-se si celule in mitoza si coloid putin, avem de a
face cu hipertiroidie.
Parenchimul glandular este alcatuit din doua tipuri de celule: celulele foliculare
(tirocite) si celulele parafoliculare C (C de la clar, celulele avand citoplasma
palida, clara sau de la calcitonina, hormonul secretat de aceste celule).
60. Tireocitul structura mo, me, functii
61. Corticosuprarenala
62. Medulosuprarenala
63. Paratiroidele
Sunt glande vitale, prin rolul lor in homeostazia calciului.
Ele deriva din endoderm si adesea variaza ca forma, dimensiuni, numar si
localizare. In mod normal se gasesc posterior de lobii tiroidieni, cuprinse in capsula
glandei tiroide si deci apare riscul lezarii lor in timpul operatiei pe glanda tiroida. Sunt
in numar de 4 (doua superioare si doua inferioare).
Celulele secretorii sunt organizate in cordoane, gramezi sau foliculi mici. Sunt
bogat vascularizate. Parenchimul cuprinde doua tipuri de celule:
celulele principale
celulele oxifile (au afinitate pentru colorantii acizi)
S-a elaborat teoria conform careia aceste celule sunt stadii diferite de
dezvolare a aceleiasi celule.
Celulele principale
Au forma poligonala si talie mica. Citoplasma este palida, vacuolara uneori.
Cuprinde incluziuni de glicogen, lipide ce depind de activitatea celulei: daca celula
este inactiva sunt mai multe incluziuni care reprezinta substratul energetic. La ME se
observa, ca la orice celula ce sintetizeaza si secreta proteine, granulatii mici si mari
care au un continut identic (spre deosebire de tirocite) atat la periferie cat si la
centru, fiind forme de stocare a produsului de sinteza. Prin fixare clasica si colorare cu
HE celulele principale apar ca o populatie heterogena de celule clare si intunecate.
Daca insa se face fixare prin perfuzie nu mai apar aceste doua populatii, populatia
fiind de fapt omogena. Deci avem de-a face cu niste artefacte in cazul fixarii clasice.
Intre foliculi, ca si la glanda tiroida, pot aparea adipocite care apar dupa
pubertate si cresc in numar o data cu inaintarea in varsta astfel incat dupa varsta de
40 de ani reprezinta mai multde 50% din tesutul glandular.
Celulele oxifile
Au un rol necunoscut. Sunt mai mari decat celulele principale si au doua
caracteristici prin care se deosebesc de ele:
la MO prezinta o citoplasma intens acidofila
la ME se observa ca au un continut foarte mare de mitocondrii.
Aceste celule sunt un tip aparte de celule. Ele apar doar dupa varsta de 5-7
ani, neexistand la nastere. apoi cresc numeric pana la pubertate si mai tarziu astfel
incat la senescenta realizeaza ca niste formatiuni tumorale care insa nu sunt
patologice.
le lipsesc granulele de secretie iar organitele de sinteza sunt slab reprezentate.
Deci aceste celule sunt inactive d.p.d.v. endocrin. Au insa rol in desfasurarea
anumitor procese metabolice datorita numarului mare de mitocondrii.
- Insulele langerhans
grmezi celulare aflate n pancreasul exocrin
reprezint 1,5% din volumul pancreasului
fiecare insul este inconjurat de o reea fin alctuit din fibre de
reticulin, prin care este separat de pancreasul exocrin
1-2 milioane de insule/pancreas
mrime variat
mai numeroase la nivelul cozii
sunt formate din celule rotunde sau poligonale, mai mici i mai palide
dect celulele exocrine, dispunse n cordoane separate prin capilare sanguine
fenestrate
la nivelul pancreasului endocrin ajunge 20% din sngele arterial care
se distribuie pancreasului i se realizeaz o circulaie de tip portal
numit sistemul port insulo-acinar (Fujita,1973-1976)
- mai multe arteriole aferente ating periferia insulei, se capilarizeaz i
irig n cascad celule insulare, mai nti pe cele periferice (A i D), apoi pe
cele centrale (B)
- capilarele se adun n arteriole eferente care prsesc insula i se
capilarizeaz periacinar
fibre nervoase vegetative amielinice care se termin la aproximativ
10% din celulele insulare
ntre celule exist jonciuni gap prin care celulele sunt cuplate electric
Celulele Leydig
Au forma poligonala, diametrul de 15-20 m, sunt grupate si sunt inconjurate
de o bogata retea de capilare sangvine. Au nucelul mare, eucromatic, in general
excentric. Rareori pot fi binucleate. Citoplasma este acidofila si poate avea aspect
spongios, vacuolar, datorita picaturilor lipidice din interior.
La ME se observa ca aceste celule au caracteristici comune cu cele ale
celulelor secretoare de hormoni steroizi: REN abundent, aparat Golgi bine dezvoltat,
mitocondrii cu criste tubulo-veziculare, picaturi lipidice. La om se intalnisc si niste
formatiuni cristaloide de natura proteica, numite cristale Reinke care cresc o data
cu inaintarea in varsta. Exista si incluziuni de lipofuscina.
Secretia celulelor Leydig este stimulata de:
LH care se mai numeste si interstitial cell stimulating hormone - ICSH.
prolactina
Celulele Leydig uncep sa se diferentieze in viata fetala si incep sa secrete
testosteron, cu rol in dezvoltarea aparatului genital masculin. Din L4 incep sa
involueze, pana in L8 iar la nastere nu mai exista (nu se pot diferentia de fibroblaste).
La pubertate se diferentiaza din nou si vor ramane toata viata. Aici se elibereaza 95%
din testosteron iar 5% se elibereaza la nivelul corticosuprarenalei. In fiecare i se
secreta 7 mg de testosteron din care:
O parte trece in circulatie si devine testosteron circulant. El ajuta la:
diferentierea aparatului genital masculin
diferentierea si dezvoltarea SNC
imprimarea caracterele sexuale secundare
intervine in procesele anabolice
determina comportamentul de tip masculin
Alta parte intra in epiteliul tubilor seminiferi si ajuta la diferentierea si proliferarea
celulelor liniei seminale. Pentru aceasta este necesar ca testosteronul sa fie foarte
concentrat in epiteliul seminifer ( de 200 de ori mai concentrat ca in sange.).
Concentrarea testosteronului se face cu ajutorul celulelor de sustinere Sertoli prin
proteina ABP (androgen binding protein).
68. Spermatogeneza
Canalul epididimal se formeaza prin unirea tubilor eferenti intr-unul singur. El are
traiect foarte intortocheat. El formeaza corpul si coada epididimului. Intins, ar avea o
lungime de 5 m. Diametrul tubului creste spre coada epididimului: initial are un
diametru de 150 m iar in final are diametrul de 400 m. Este captusit de un epiteliu
pseudostratificat care contine celule bazale mici (celule de inlocuire) si celule
principale care sunt inalte in partea initiala (80 m) iar in partea finala sunt mai
scunde (40 m). La polul apical ei prezinta stereocili. Canalul epididimal are mai
multe roluri:
asigura absorbtia fluidului testicular (absorbindu-se aici 90% din fluidul testicular)
secreta glicoproteine cu rol nutritiv pentru spermatozoizi.
In partea initiala a canalului exista 1-3 randuri de fibre musculare netede care
au contractii ritmice. In partea finala a canalului contractia este redusa. Aici se
depoziteaza spermatozoizii aprox. 12 zile si se matureaza pana devin fertili.
Canalul (ductul) deferent este continuarea epididimului si el intra in alcatuirea
cordonului spermatic. El ajunge in veciantatea prostatei si in partea terminala are o
dilatatie numita ampula ductului deferent.
- gl accesorii ;
- Vezicule seminale : nr d 2, 5 cm, tub incolacit (15cm), lumen nereg, straturi :
mucoasa, musculara, adventitie;
- mucoasa (f faldurata delimiteaza compartimente cu aspect d figure, epit
pseudodtratif, cel cubice/columnare, RER, ap Golgi, granule secr prot, pic lipidice,
pigm lipocromici), corion (t conj lax, fib elastice, FMN rare),
- musculara (2 straturi : int circ si ext longitud); secretie galbuie cu pH alcalin,
fructoza = sursa energetica spz, pigmentul are fluorescenta puternica UV
(medicina legala obs pete d sperma)
- Prostata : org musculo-glandular, cea mai mare gl accesorie, la exterior
capsula fibroelastica f bine vascularizata, septuri => lobi.
- Parenchimul glandular cu glande tubuloalv simple si compuse, stroma fibromusc
t conj dens semiord + FMN, exista 3 tipuri d glande in jurul uretrei :
- glande mucoase si submucoase (epit simplu cubic-cilindric, secretie
direct in uretra, aici se produce hiperplazie nodulara =benigna),
- gl principale (30-50gl, 15-30 ducte, [aici se produce adenocarcinom],
epit columnar simplu/pseudostratif,
- in lumen apar corpi lamelari cu varsta = nisip prostatic sau corpora amylaceea),
secr incolora cu pH acid (ac citric, fosfataza acida, enz proteolitice)
Este un organ cu functie mixta (endo- si exocrina). Este un organ pereche situat in
pelvis, inapoia ligamentelor largi. El nu este invelit de peritoneu, care se prinde doar
la nivelul hilului ovarului unde continua epiteliul de acoperire de pe suprafata
ovarului.
Forma, dimensiunile si greutatea difera in functie de varsta femeii. In perioada
fertila ovarul are 6-8 g, lungime 3 cm, latime 2 cm si grosime 1 cm.
In structura ovarului intre 4 componente importante:
1. epiteliul de acoperire
2. albugineea
3. corticala
4. medulara
Epiteliul de acoperire
Se mai numeste si epiteliul germinativ Waldayer. Se numeste epiteliu
germinativ pentru ca s-a considerat ca la nivelul lui isi au originea celulele
germinative primordiale care dau nastere ovogoniilor. Dar, de fapt, originea lor nu
este la nivelul epiteliului ovarului ci la nivelul epiteliului celomic, in tesut
extragonadal.
Forma epiteliului variaza in functie de varsta:
pana la pubertate epiteliul este simplu cilindric
de la pubertate pana la menopauza este simplu cubic
la menopauza este simplu pavimentos.
Aceste celule nu sunt sensibile la actiunea hormonilor ovarieni, deci aspectul
lor morfologic nu se modifica in functie de fazele ciclulul ovarian.
Ca aspect, au citoplasma putina iar la ME s-au obsrvat numeroase formatiuni
veziculare cu mucina, aglomerate catre polul bazal si multe granule dense la fluxul de
electroni. Initial s-a emis ipoteza ca aceste granule sunt lizozomi care isi
permeabilizeaza membrana cu 2-3 ore inainte de ovulatie si isi elibereaza enzimele
lizozomale la nivelul albugineei, iar aceste enzime vor slabi peretele folicular al
foliculului matur de Graaf, in zona in care acesta intra in contact cu albugineea.
Ulterior, dupa perfectionarea tehnicilor citoenzimatice, s-a constata ca aceste granule
nu sunt lizozomi deoarece ele dau rezultat negativ la reactia Gmri de evidentiere a
fosfatazei acide.
Forma nucleului poate varia, in functei de forma celulei: celula cilindrica are
nucleu alungit, celula cubica are nucleu rotund iar celula scuamoasa are nucleu turtit,
paralel cu membrana bazala. La ME s-a observat ca nucleul prezinta numeroase
indentatii, care au tendinta sa fragmenteze nucleul in mai multi lobi, fapt pentru care
celula seamana cu un PMN, de unde a aparut si ipoteza ca celula din epiteliul de
acoperire al ovarului ar avea rol in apararea locala a folicului matur de agentii
patogeni din peritoneu.
La polul apical al celulei se evidentiaza o retea de microvili si printre ei cativa
cili.
Printre celulele epiteliului de acoperire se evidentiaza insule celulare care pot
sa degenereze chistic, formand microchiste ce se pot detasa de suprafata ovarului,
formand microchisturi paraovariene, care sunt anormale dar nu au semnificatie
patologica. Ele pot ramane ca atare sau pot sa degenereze calcar, formand
concretiuni calcare.
Albugineea
Este formata din tesut conjunctiv dens neorientat si incapsuleaza aproape
complet organul, cu exceptia hilului, fiind responsabila de culoarea albicioasa a
ovarului. Nici ea nu sufera influente din partea hormonilor ovarieni, fapt pentru care
nu isi modifica in timpul ciclului ovarian.
Uneori ea poate suferi ingrosari pasagere care pot fi responsabile de ciclurile
anovulatorii si poate degenera chistic. Cand albugineea se ingroasa excesiv, apare
sindromul ovarelor de portelan - Stein-Lwental care nu vor ovula. Este necesara
rezectia albugineei pentru vindecare.
Albugineea are un rol foarte important in ovulatie. La zona de contact intre
foliculul matur si albuginee, cu cateva ore inainte de ovulatie, se formeaza stigma.
Stigma reprezinta locul unde se va rupe albugineea. La acest nivel scade fluxul
sangvin, deoarece vasele isi schimba cursul, iar zona devine palida si transparenta si
se poate vedea vezicula cu foliculul matur, prin celioscopie, cu 2-3 ore inainte de
ovulatie.
Medulara ovarului
Se situeaza in centrul ovarului, inconjurata aproape complet de corticala, cu
exceptia hilului.
Este formata din tesut conjunctiv lax, bogat vascularizat, in care se gasesc:
aa. helicine, care au un traseu spiralizat si care pe sectiune pot fi surprinse de mai
multe ori
vene de calibru mare care formeaza plexuri
vase limfatice
fascicule de fibre musculare netede
fibre nervoase
celule ganglinare
celule deciduale
celule interstitiale Berger
rete ovari (vestigiu embrionar ce apare uneori) care reprezinta canalul Wolf si care
se prezinta ca niste formatiuni tubulare acoperite de epiteliu simplu cubic.
Corticala ovarului
Este componenta cea mai dezvoltata a ovarului. Ea variaza ca dezvoltare in
functie de varsta femeii. La pubertate are un maxim de dezvoltare, se gaseste un
numar maxim de foliculi ovarieni. Corticala scade apoi in grosime spre menopauza,
iar la menopauza apare ca un tesut conjunctiv fibros fara parenchim.
D.p.d.v. structural, corticala are doua componente:
stroma conjunctiva
formatiunile parenchimatoase
Stroma conjunctiva
Este formata din tesut conjunctiv lax cu functii speciale: tesut conjunctiv lax
spinocelular in care predomina fibroblastele, in principal cele de forma fusiforma, care
sunt organizate in fascicule ce formeaza vartejuri in jurul vaselor de sange si in jurul
formatiunilor parenchimatoase. De asemenea, exista putina substanta fundamentale
si putine fibre de reticulina.
Fibroblastele au particularitati structurale si functionale diferite de fibroblastele
cu alte localizari. Aceste fibroblaste sunt foarte sensibile la actiunea hormonilor
ovarieni. Prin urmare:
unele fibroblaste pot capata caractere de celula endocrina si vor edifica teaca
interna foliculara care va produce hormoni androgeni: androstendionul.
alte fibroblaste se vor transforma in miofibroblaste sau chiar fibre musculare
netede si vor forma teaca externa foliculara.
alte fibrobaste pot edifica in stroma conjunctiva glanda interstitiala a ovarului
care secreta hormoni ovarieni: estrogen si progesteron. Insa acest lucru nu este
posibil la om.
Formatiunile parenchimatoase
Acestea sunt:
foliculii ovarieni
corpul galben
corpii albicans
Foliculii ovarieni pot fi si ei de mai multe feluri:
evolutivi:
primordiali
primari:
unilamelari
multilamelari, preantrali sau plini
secundari (veziculari) dintre care unii pot fi antrali
matur (de Graaf) - antrali
involutivi (atretici)
Dintre foliculii anteriori, la fiecare ciclu ovarian se selecteaza un singur folicul care se
va matura. Acest folicul este cel mai mare dintre toti foliculii. El are un diametru de 5
mm. El are o structura polara: la un pol se afla ovocitul iar la celalalt pol se afla antrul
folicular.
Ovocitul este cuprins in cumulus oophorus, printre celulele granuloasei
foliculare. Ovocitul are un diametru de 130 m, este inconjurat de zona pellucida si de
corona radiata si are toate caracteristicile morfologice ale ovocitului din stadiul
anterior.
Granuloasa foliculara se subtiaza, ajungand la 5-6 randuri de celule, deoarece
inceteaza diviziunile celulare si, prin cresterea cantitatii de lichid folicular si implicit
cresterea antrului folicular, are loc alunecarea celulelor granuloasei foliculare unele
pe langa altele si astfel are loc micsorarea numarului de straturi.
Este prezenta membrana Slavianski si teaca interna si cea externa.
Intr-o etapa urmatoare, foliculul migreaza aproape de suprafata ovarului, ia
contact cu albugineea si se formeaza stigma, proces care are loc atunci cand ovocitul
impreuna cu zona pellucida si corona radiata se desprind de granuloasa foliculara, cu
2-3 ore inainte de ovulatie.
Foliculul primordial
Foliculii primordiali sunt cei mai numerosi. La nastere exista 400.000 foliculi
primordiali in cele doua ovare. In viata intrauterina au loc fenomene de atrezie
foliculara prin apoptoza. Aceste fenomene pot exista si in momentul nasterii, si in
timpul sarcinii si la pubertate si la intrarea la menopauza, adica in toate cazurile in
care se schimba profilul hormonal al organismului. In timpul sarcinii, corpul galben si
din L5 placenta secreta hormoni ovarieni, iar la nastere aceasta secretie dispare.
Foliculii primordiali sunt formati din ovocitul I si un singur rand de celule
foliculare.
Ovocitul I are un diametru de 25-30 m, un nucleu excentric, eucromatic, cu
nucleol vizibil (deoarece cromozomii nu sunt spiralizati inca). Citoplasma este usor
acidofila si are un aspect fin granular. La ME se observa mitocondrii mici, RE, cateva
zone Golgi, toate organitele fiind dispuse in jurul nucleului. Membrana prezinta rari
microvili.
In jurul ovocitului I sunt dispuse celulele foliculare care sunt celule epiteliale
turtite, cu citoplasma putina si care stabilesc intre ele jonctiuni de tip desmozom.
Aceste celule sunt asezate pe MB ce separa foliculul avascular de stroma conjunctiva.
Pe parcursul cresterii foliculare creste ovoictul, cresc elementele epiteliale,
cresc elementele conjunctive. La inceput creste mai mult ovocitul iar in a doua
jumatate cresc mai mult celulele foliculare si tecile conjunctive. In final, ovocitul va
ajunge pana la 130 m.
Perioada de luteinizzare
In momentul in care foliculul matur a expulzat ovocitul, se deschid vasele de
sange care fac sangele sa extravazeze si va patrunde in antrul folicular. Sangele se
va coagula si se va forma un cheag. Cheagul va fi invadat de tesut conjunctiv si se va
forma un cheag invadat de tesut conjunctiv.
Granuloasa foliculara si si teaca interna sufera procese de luteinizare.
Granuloasa luteinica va reprezenta 80% din parenchimul corpului galben iar celulele
tecale luteinice vor reprezenta 20% din parenchimul corpului galben. Diferentele intre
cele doua tipuri de celule luteinice constau in aceea ca celulele granuloase sunt de
2,3 ori mai mari decat celelalte, avand un diametru de 50-60 m fata de 15-20 m cat
au celulele tecale. De asemenea, citoplasma celulelor granuloase este mai palida, in
timp ce citoplasma celulelor tecale este mai densa, mai intens acidofila.
Luteinizarea este un proces ce cuprinde mai multe etape. Mai intai are loc
hipertrofierea celulelelor (cresc in dimensiuni), apoi are loc hipertrofierea organitelor,
aparand multe mitocondrii cu criste tubulo-veziculare, REN, RER, aparat Golgi si
numeroase picaturi lipidice. Apoi celulele se incarca cu un pigment de culoare
galbena (luteina).
Perioada de vascularizatie
Vasele de sange de la nivelul tecii interne patrund in granuloasa luteinica si vor
apare lacuri sangvine in granuloasa luteinica.
Perioada de regresie
Regresia se face diferentiat, in functie de aparitia sau nu a unei sarcini.
Daca nu apre o sarcina, corpul galben se va numi corp galben menstrual,
catamoenial si va incepe sa involueze in ziua a 10-14-a de la formare.
Daca apare o sarcina, corpul galben va exista in corticala ovarului pana in L6,
cand va incepe sa involueze dar nu va disparea de tot. El are dimensiunile de 2, 3 ori
mai mari decat un folicul matur si secreta estrogeni, progesteron (care este
miorelaxant) si relaxina (care se secreta doar in sarcina si are rol de a facilita
imbibitia apoasa a articulatiilor bazinului, in special a simfizei pubiene). Corpul galben
de sarcina involueaza dinspre cheagul din centru catre granuloasa luteinica si teaca,
inlocuind celulele granuloasei si celulele tecale cu bandelete de tesut conjunctiv
bogat in fibre de colagen. Inainte de inlocuire, nucleii celulelor luteinice devin
picnotici si se incarca in exces cu pigment luteinic.
Treptat se va forma in locul corpului galben, corpul albicans (alb de la fibrele
de colagen) care apoi sufera o degenerescenta hialina si in final rezulta o structura
amorfa care nu fixeaza nici un coloarant (nu are tinctorialitate). El formeaza o
cicatrice la suprafata ovarului.
Mucoasa
Prezinta numeroase falduri sau pliuri longitudinale care umplu lumenul si ii dau
un aspect labirintic. Aceste falduri se ramifica dar nu se anastomozeaza, astfel incat
fenestrele dintre falduri comunica intre ele. Acesta este un element de diagnostic
diferential intre trompa uterina si vezicula seminala unde faldurile se anastomozeaza
si fenestrele nu mai comunica intre ele.
Faldurile sunt lungi si dese in zona infundibulara si se reduc ca numar in zona
istmica. Ele dispar in zona intramurala unde intalnim o mucoasa aproape neteda.
Aceste falduri au rol in deplasarea ovulului sau zigotului catre cavitatea uterina.
Mucoasa contine un epiteliu si un corion (lamina propria).
Epiteliul contine trei tipuri de celule:
1. Celulele ciliate - cilii lor vin in contact cu lumenul. Aceste celule predomina in
faza foliculara, cilii dezvoltandu-se sub actiunea astrogenilor. Cilii au rolul de a
deplasa lichidul de la suprafata mucoasei, impreuna cu ovulul sau zigotul. Ei
faciliteaza si deplasarea spermatozoizilor pana la zona ampulara.
2. Celulele secretorii - sunt mai scurte, au polul apical rotunjit. Ele nu vin in
contact cu lumenul in faza foliculara cand numarul lor este si foarte redus. Ele
cresc insa ca numar in faza luteinica si intra in contact cu lumenul deoarece
celulele ciliate se reduc ca inaltime.
3. Celulele intercalate - vin in contact cu MB dar nu ajung niciodata in contact cu
lumenul. Ele sunt precursori ai celulelor secretorii in care se vor transforma in
timpul fazei luteinice.
Celulele secretorii produc un lichid care are rol in:
capacitatia spermatozoizilor
troficitatea oului sau ovulului
transportul ovulului sau al zigotului
Prin urmare, participa la transportul oului sau ovulului urmatoarele elemente:
cilii celulelor ciliate
faldurile mucoasei
musculara, prin miscarile sale peristaltice
Corionul este format din tesut conjunctiv lax bogat vascularizat dar fara
glande. Vasele sunt mari, artere sau vene, care in timpul ovulatiei devin hiperemice,
turgescente, conferind trompei uterine un grad mare de distensibilitate si o reducere
a motilitatii ei care este necesara pentru a se putea aplica pe ovar pentru a capta
ovulul.
Tunica musculara
Este alcatuita din muschi neted dispus in doua straturi: circular intern si
longitudinal extern.
Tunica musculara este mai groasa in zona intramurala si istmica si este mai
subtire in zona ampulara si infundibulara. Ea ajuta la deplasarea oului sau ovulului si
a spermatozoizilor.
Seroasa
Este alcatuita din spiteliu simplu pavimentos si tesut conjunctiv bogat
vascularizat. De fapt seroasa este alcatuita din mezoteliul peritoneal.
Endocolul
Epiteliul de acoperire este epiteliu simplu cilindric, bogat in celule mucoase.
Acest epiteliu se invagineaza in corion si da nastere glandelor cervicale care sunt
tubulare ramificate. Ele au lumenul mai larg decat glandele uterine si prezinta adesea
produs de secretie cu tenta acidofila in lumen.
Corionul este format din tesut conjunctiv lax bogat vascularizat. Uneori orificiile
de varsare ale glandelor epiteliale se pot obstrua (in infectii). Atunci produsul de
secretie se aduna in lumenul glandular, epiteliul glandular se turteste si se formeaze
un ou (chist) al lui Naboth. Cand aceste chisturi sunt foarte multe ele proemina in
canalul cervical si il pot chiar obstrua, caz in care este necesara interventia
chirurgicala.
Exocolul
Este acoperit de epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat. Prezinta un
corion fara glande dar care contine tesut conjunctiv dens bogat vascularizat cu vase
de calibru mare (artere si vene) si filtrat limfocitar nodal sau difuz.
Secretia colului uterin este foarte importanta. Ea difera in functie de fazele
ciclului ovarian. Aceasta secretie este mai apoasa in timpul ovulatieim facilitand
patrunderea spermatozoizilor prin canalul cervical. In faza progesteronica secretia
este vascoasa pentru a impiedica patrunderea germenilor. Secretia de la acest nivel
poarta numele de glera. Glera participa si la formarea secretiei vaginale normale.
Jonctiunea epiteliu simplu cilindric - epiteliu pluristratificat pavimentos
nekeratinizat este brosca. Aceasta jonctiune este frecvent sediul unor tumori,
cancerul de col uterin fiind foarte frecvent dar nu se moare din aceasta cauza,
indicele de mortalitate fiind de 8 : 100.000.
Este un conduct musculo-fibros cilindric care se insera la nivelul colului uterin unde
determina aparitia a 4 funduri de sac.:
doua funduri de sac laterale
fundul de sac posterior - cel mai larg, locul de prelevare a secretiilor
fundul de sac anterior - cel mai scurt
Peretele vaginal are mai multe tunici:
mucoasa
musculara
adventice
Mucoasa
Nu are glande. Secretiile vaginale se formeaza insa din:
glera de la nivelul endocolului
transudatia plasmatica ce are loc la nivelul vaselor mari ale corionului din
mucoasa vaginala.
Secretia vaginala are un pH acid. Daca pH-ul ar fi neutru sau chiar bazic
mucoasa ar fi foarte expusa la infectii. PH-ul este acid deoarece celulele mucoase
sintetizeaza glicogen. Celulele superficiale, incarcate cu glicogen, se descuameaza iar
glicogenul se raspandeste in lumen. El va fi metabolizat la acid lactic de bacilul
Dodderlain care constituie flora bacteriana saprofita a vaginului. Astfel pH-ul
mucoasei vaginale este acid.
Epiteliul este pluristratificat pavimentos nekeratinizat in care se gasesc zone
de precornificare (prekeratinizare) deoarece in celulele superficiale epiteliale exista
keratohialina. Epiteliul vaginal are o grosime variabila, intre 150-200 m si e format
din urmatoarele straturi celulare:
stratul bazal, la nivelul MB - un singur rand de celule
stratul parabazal - 3-4 straturi de celule
stratul intermediar
stratul superficial
Celulele stratului superficial se pot descuama si prin urmare ele se pot preleva
in secretia vaginala. Din secretie se va face un frotiu care se va colora prin tehnica
Babes-Papa-Nicolau care foloseste mai multi coloranti:
pentru nucleu se foloseste hemalaunul
pentru citoplasma se foloseste fuxina acida si verdoglobina???????
Celulele mucoase:
Celulele bazale sunt celule cubice sau usor rotunjite, cu diametrul de 15 m,
cu un nucleu de 10 m diametru, eucromatic si cu citoplasma bazofila.
Celulele parabazale au diametrul de 20 m, cu un nucleu de 8-9 m
diametru, citoplasma bazofila.
Celulele intermediare sunt de doua feluri:
celule adevarate - au aspect de nacela (naviculare). Ele apar doar pe
frotiurile de sarcina. Astfel se poate pune diagnosticul de sarcina inainte sa
se pozitive testele hormonale.
celule mari - au diametrul de 25 m iar nucleul are un diametru de 5-6 m.
Celula sufera fenomene de prepicnoza si apoi picnoza prin cariorecsis
(fragmentarea nucleului) si carioliza (liza nucleului). Aceste celule au
citoplasma bazofila sau amfofila deoarece incepe secretia de glicogen care
se dispune perinuclear
Celulele superficiale - prezinta acumulari lipidice perinuclear.
Sub influenta estrogenilor celulele epiteliale se matureaza rapid si vor fi multe
celule acidofile cu nuclei picnotici. In faza estrogenica deci:
indicele acidofil este de 70%
indicele picnotic este de 90%
Progesteronul faciliteaza descuamarea celulelor sin stratul intermediar si
parabazal. Prin urmare el impiedica maturarea. In faza progesteronica deci:
indicele acidofil este de 5-10%
indicele picnotic este de 5%
Prin stabilirea celor 2 indici este cel mai usor de stabilit profilul hormonal al
persoanei.
In faza luteinica, in epiteliul vaginal exista si limfocite. Acestea nu trebuie
interpretate ca o stare de infectie.
81. Glanda mamara stare de repaus, stare de activitate
82. Placenta
85. Dermul
Dermul papilar
- Tesut conjunctiv lax
- Imediat sub membrana bazala, apare mai palid colorat
- Proiectiile sale papilele dermice se interdigiteaza cu crestele epidermice marinde
suprafata de contact necesara pentru o hranire corespunzatoare
- Bogat in fibre elastice, colagen IV ce formeaza fibrele de ancorare, colagen III,
fibroblasti, macrofage, mastocite, plasmocite
- Colagenul formeaza fibrele de ancorare care patrund in lamina bazala intarind
jonctiunea dermo-epidermica
- Contine o retea bogata de capilare, numeroase TNL dintre care unele patrund In
epiderm
- La varful papilelro dermice se gasesc terminatii incapsulate receptori pt presiune
corpusculii Meisner si Krause
Dermul reticular
- Sub cel papilar
- Tesut conjunctiv dens semiordonat, bogat in fibre de colagen de tip I groase,
dispuse in retea, fibre elastice, substanta fundamentala bogata in acid arahidonic
si dermatan sulfat si celule fibroblasti, mastocite, macrofage, limfocite, adipocite
in portiunea profunda
- Bogat vascularizat
- Contine numeroase anastomoze arterio-venoase, sunturi, ce controleaza
cantitatea de sange ce ajunge in capilarele din stratul papilar si regleaza in acest
fel pierderea de caldura si presiunea sangelui
- E sediul foliculilor pilosi si al glandelor sebacee si sudoripare
- Numeroase TNL si incapsulate corpusculi Pacini si Ruffini
Glanda sebacee
- Glanda exocrina de tip simplu alveolar
- In pielea subtire, mai numeroase in pielea fetei si a scalpului
- Cel mai adesea asociata cu foliculul pilos unde se deschide ductul excretor
formand aparatul pilosebaceu
- Portiunea secretorie alcatuita din celule cu citoplasma vacuolata palid acidofila
datorita produsului de secretie de natura lipidica
- Activitatea secretorie incepe la pubertate si este continua fiind stimulata de
androgeni
- Nucleii celulelor devin picnotici si in final celula se dezintegreaza, produsul de
secretie fiind eliminat in duct impreuna cu resturile celulare secretie holocrina
- Picaturile lipidice din citoplasma contin un ameste de TAG, ceruri, sualen,
colesterol si colesterol esterificat
- Sebumul ajunge in foliculul pilos acoperind tija si realizeaza o pelicula fina la
suprafata pielii
- Lubrifiaza pielea si are proprietati antibacteriale si antifungice
Glanda sudoripara ecrina
- Cele mai numeroase la om
- Se gasesc aproape pe toata suprafata corpului cu exceptia glandului penian si
clitoridian si vermilionului buzei
- Mai abundente in pielea groasa
- Sunt glande simple tubulo-glomerulare
- Produsul de secretie este eliminat prin exocitoza mecanism merocrin
- Ductul:
- Acoperit cu epiteliu stratificat cubic
- Celulele sunt mai mici ca cele din portiunea secretorie dar au citoplasma mai
intens acidofila si sunt implicate in transportul ionic
- Se deschide la suprafata pielii traversand epidermul, printr-un por. La nivelul
stratului cornos nu mai are perete propriu
- Portiunea secretorie/adenomerul
- Foarte incolacita
- Localizata in profunzimea dermului reticular sau in partea superficiala a
hipodermului
- Tesutul conj inconjurator formeaza o teaca in jurul membranei bazala
- Intre lamina bazala si celulele secretorii exista numeroase celule mioepiteliale
- Celulele secretorii sunt mai mari si mai palid acidofile ca cele ale ductului
- Sunt de 2 tiputi:
- Intunecate/mucoase
- Celule clare implicate in transportul ionic
- Produsul de secretie sudoarea solutie izotona la nivelul adenomerului, devine
hipotona dupa traversarea ductului prin reabsorbtia ionilor de Na si Cl. Contine
NaCl, uree, acid uric, amoniac, acid lactic
Unghia
- Placi cornoase similare stratului cornos formate din keratina dura, situate pe
suprafata falangelor distale
- Macroscopic este alcatuita din
- Corpul unghial
- Margine libera
- Radacina unghiei
- Matricea unghiala localizata la nivelul radacinii
- O regiune ingrosata a epidermului ce contine
- Strat bazal celule care prolifereaza in stratul aflat in contact cu dermul
- Stratul spinos intre stratul bazal si placa unghiala
- Patul unghial
- Aflat sub corpul ungial, distal de matricea unghiala
- Alcatuit din straturile profunde ale epidermuleui, placa cornoasa serveste drept
strat cornos
- Sub patul unghial se gaseste dermul papilar bogat vascularizat
- Eponichium un strat gros keratinizat ce se extinde de la suprafata santului
unghial peste segmentul proximal al corpului unghial
- Hiponichium o ingrosare a stratului cornos sub marginea libera a placii unghiale
- Lunula zona alba situata in partea proximala a corpului unghial, langa santul
unghial. Partea sa distala corespunde limitei matricei unghiale