CURSUL 1 BOLI METABOLICE

Semnele si simptomele prezente in boli metabolice si de nutritie: cresterea sau scderea in greutate, polifagie, poliurie, polidipsie, inapetent,
astenie fizic, transpiratii, dureri articulare si musculare, modificri ale tensiunii arteriale, tulburri de tranzit intestinal, xantoame si xantelasmele
etc. prezentare sumar, exemple de afectiuni in care se intalnesc

Cresterea sau scderea in greutate

Starea de nutritie
se apreciaz prin analiza dezvoltrii esutului celular subcutanat i a celui muscular;
se examineaz prin efectuarea semnului pliului cutanat la nivelul abdomenului i prin raportul greutate- nlime.
Status nutritional IMC (Kg/m2)
Subnutritie Gr. I <16

Subnutritie. Gr II 16-l7.9

Subponderal <18.5

Slab 18.5-l9.9

Normal 20 24.9

Supraponderal 25.0-29.9

Obezitate >30.0

Clasa I 30.0-34.9 Moderata

Clasa II 35.0-39.9 Severa

Clasa III >40.0 Foarte severa

o circumferinta a taliei de peste 88 cm pentru femei sau 102 cm pentru barbati (obezitatea abdominala) este, de asemenea, un indiciu de
risc cardiovascular crescut
cand IMC este mai mare de 30 rata mortalitatii este cu aproximativ 50% mai mari decat la cei normoponderali.
Simptome asociate obezitatii:
sunt legate de afectiunile frecvent asociate supraponderalitatii si obezitatii:
Risc crescut de ateroscleroza si complicatiile sale prin hipercolesterolemii, hipertrigleridemii
Moarte subita
Boli cardiovasculare: infarct miocardic, cardiopatie ischemica sa
Diabet zaharat obezii au un risc de 2 ori mai mare de a dezvolta diabet zaharat decat normoponderalii
Osteoartropatii: genunchi, sold datorita excesului de presiune prin exces de greutate
Guta (exces de acid uric in sange care se precipita intra si periarticular)
Tulburari de respiratie
insuficienta respiratorie restrictiva
sleep apneea oprirea respiratiei pe perioade scurte poate produce tulburari paroxistice de ritm si
moarte subita; riscul creste cu gradul excesului ponderal;
scaderea ponderala amelioreaza aceste tulburari de respiratie nocturna.
Litiaza biliara cea mai frecventa la obezi; chiar scaderea ponderala rapida creste riscul de aparitie a litiazei
biliare
Insuficienta venoasa si limfatica cronica
HTA, AVC hemoragic sau ischemic
Complicatii ale sarcinii: hipertensiune, diabet zaharat, eclampsie sa.
Tulburari ale ciclului menstrual, amenoree sterilitate primara sau secundara, sindromul ovarului polichistic.
Cancere: de san, uter, col si ovar, ca biliara la femei; la barbatii obezi cancere de colon, rect si prostata.
Sindromul metabolic este definit prin prezenta a cel putin 3 din urmatorii factori de risc:
circumferinta taliei de peste 88 cm la femei sau 102 cm la barbate
hipertrigliceridemie (150mg% sau peste)
scaderea HDL sub 60mg% (la femei sub 50 mg%)
TA 130/85 mmHg sau peste
glicemia a jeune 110 mg% sau mai mare
sindromul metabolic este corelat cu hiperinsulinism si insulinorezistenta care in timp duce la diabet zaharatsi/sau complicatile
acestuia.
modificarea dietei, scaderea in greutate si cresterea activitatii fizice sunt foarte importante pentru controlul greutatii, cresterea masei
musculare - cel mai mare utilizator de energie, scaderea tesutului adipos - inert metabolic si in final scaderea riscului
cardiovascular.
Subnutritia
Definitie:
IMC sub 18,5 Kg/m2 sau pierderea a peste 10% din greutate in 3 luni.
 cand aportul caloric si nutritiv este insuficient organismul utilizeaza rezervele pentru consumul energetic bazal si rezulta
denutritia sau emacierea.
Denutritia extrema se numeste casexie.
Cauze:
Aport caloric/energetic/calitativ inadecvat:
postul prelungit;
dietele vegetariene;
curele severe de slabire sub 400 kcal/zi;
sarcina si lauzia patologica;
cresterea necesarului metabolic:arsuri extinse, sindroame febrile prelungite, hipertiroidii, tulburari psihice,
episoade maniacale
malabsorbtia principiilor nutritive
pierderi excesive de lichide sau de elemente nutritive prin:
diaree prelungita,
poliuria din insuficienta renala,

sindroamele malabsorbtie,
boli hepatice,
boli renale cronice,
dializa,
sindrom de stomac operat,
rezectii intestinale extinse
infectii cronice severe care duc la emaciere: supuratii pulmonare cronice; TBC; HIV, neoplazii, diabetul zaharat, dializa,
insuficienta renala
consum cronic de alcool, dependenta de droguri, consum de medicamente cu efect catabolic: imunosuoresoare,
citostatice sa.
Simptome asociate:
cele mai evidente semne ale deficientei protein-calorice este diminuarea greutatii si a tesutului celular subcutanat
(tesutul adipos).
pierderea tesutului adipos este primul semn notabil:
obrajii sunt supti,
ochii sunt cu privirea stearsa, infundati in orbite
daca deficienta protein-calorica este severa, adultii pot pierde pana la jumatate din masa corporala, copii chiar mai mult
oasele devin vizibile si proeminente,
pielea este subtire si uscata, cu turgor diminuat, rece,
parul este friabil, uscat fara luciu
alte simptome:
astenie, pierderea apetitului
diaree
iritabilitate, apatie, uneori hipo- sau areactivitate, pana la stupor
la copii cu malnutritie severa poate sa apara tulburari de comportament si retard mintal
scade imunitatea cu risc crescut de infectii.
Examenul fizic
Semne de malnutritie:
tegumentele trebuie observate atent: grad de umiditate, culoare, atrofii, petesii, echimoze.
tesutul celular subcutanat: pliul cutanat este diminuat pe burta si la brate; pot sa apara edeme prin hipoproteinemii secundare
gura: stomatita angulara, glosita, edem sau sangerari gingivale, starea danturii
depigmentarea parului, unghii friabile, culoarea alba a patului unghial in hipoprtoeinemii severe
sistemul muscular: hipoton hipotrof
la examenul neurologic: dezorientare, hipo-/ areflexie, tulburari motorii sau senzoriale
perimetrul bratului la adulti - prin masurarea tricepsului la jumatatea bratului se estimeaza cantitatea de grasime din organism
deoarece se considera ca in muschi se depoziteaza 20% si astfel se pot evalua rezervele energetice ale organismului
pe baza perimetrului bratului la adulti masa musculara poate fi: normala, la limita, scazuta, pierduta.

Tabel 3. Perimetrul bratului la adulti si masa musculara

Standard % Barbati cm2 Femei cm2 Masa musculara

100+/-20 54+/-l1 30+/-7 Normala
75 40 22 La limita
60 32 18 Scazuta
50 27 15 Pierduta

Polifagie - Hiperorexia (apetit exagerat)

 polifagia sau apetitul excesiv este un simptom controversat, pe care oamenii l situeaz de obicei la limita
dintre patologie i obicei sau viciu
pacienii l descriu fie ca o senzaie de foame excesiv, fie ca o dorin necontrolat de a mnca (ce apare
de obicei n condiii de anxietate sau stres )
exist situaii fiziologice i limitate n timp cnd poate aprea o hiperfagie:
o n perioada de convalescen,
o dup boli consumptive (boli nsoite de slbire, anemie, slbirea forei musculare etc.),
o n eforturi fizice mari,
o la copii n porioada de cretere (mai ales la pubertate),
o n sarcin.
situaiile maladive snt mult mai numeroase i includ cauze diverse:
o tulburri hormonale (hipertiroidism, hipercorticism sau boala Cushing, sindrom premenstrual),
o boli metabolice (diabet zaharat dezechilibrat;
o insulinom o tumoare pancreatic ce secret cantiti mari de insulin),
o afeciuni ale sistemului nervos central (tumori, traumatisme, encefalit), mai ales cu afectarea
hipotalamusului sau hipofizei,
o tranzitul accelerat al hranei prin tubul digestiv (n hipersecreia gastric, bypass intestinal, fistula
gastro-intestinal),
o parazitoze,
o sindrom de malabsorbie (n boala celiac, pancreatita cronic)
o tulburrile psihice i affective (nevrozele anxioase, n stadiile iniiale ale depresiilor i n bulimie, o
tulburare de comportament alimentar despre care se vorbete destul de des n ultima vreme, care
apare la femei tinere, ntre 18 i 30 de ani, n cazul crora mesele copioase snt urmate de
vrsturi i diaree)
alteori, polifagia poate fi un efect secundar, dup administrarea unor medicamente: antihistaminice,
steroizi, antidepresive triciclice, ciproheptadina sau n unele cazuri de alcoholism
polifagia poate fi nsoit de numeroase simptome asociate:
o cretere sau scdere n greutate,
o diaree,
o dureri de cap,
o tulburri de vedere,
o sete excesiv,
o urinri frecvente,
o tahicardie,
o palpitaii
n diabetul zaharat polifagia se asociaz paradoxal cu scderea n greutate, la care se adaug senzaia de
sete i miciuni frecvente
in hipertiroidism apare, de asemenea, scderea n greutate, la care se adaug palpitaiile, creterea
ritmului cardiac, respiraia accelerat i diminuarea toleranei la temperaturile ridicate
creterea semnificativ n greutate se ntlnete n obezitatea idiopatic, insulinom, boala Cushing (cnd
organismul este expus la o cantitate mult prea mare a unui hormon numit cortizol)
diareea apare n sindroamele de malabsorbie
durerile de cap i tulburrile de vedere n afeciunile hipotalamo-hipofizare.
aconie (lipsa senzaiei de saietate)
modificrile calitative, denumite parorexis, apar n cursul sarcinii (fiziologic), sau psihonevroza (patologic).

Poliurie
se produce ca urmare:
fie a eliminarii prin rinichi a unor substante osmotic active, care necesita cresterea volumului de apa eliminata;
fie datorita incapacitatii de concentrare a rinichiului;
poliuria osmotica, realizata prin prezenta in sange a unor concentratii mari de substante osmotic active si eliminarea in exces a lor
prin urina, apare in:
diabetul zaharat cu glicemii mari
hiperazotemii extrarenale sau in fazele initiale ale insuficientei renale cronice
introducerea in plasma a unor diuretice osmotice (exemplu: manitolul);
incapacitatea de concentrare a rinichiului este regasita in:
diabetul insipid neurohipofizar;
faza de reluare a diurezei din insuficienta renala acuta;
faza de eliminare a edemelor generalizate;
unele cazuri de rinichi polichistic;
dupa colicile renale litiazice;

Polidipsie
Senzatia de sete este fireasca si necesara pentru organism.
 Ea survine atunci cand corpul este deshidratat, dupa ce consumam alimente sarate sau condimentate, spre exemplu.
Setea normala poate suferi anumite modificari in conditii patologice, ajungand sa se manifeste sub forma setei
excesive, chiar potomaniei (nevoia nestapanita de a bea in permanenta), oligodipsiei (setea diminuata) sau adipsiei (lipsa
senzatiei de sete).
Exista o serie de cauze declansatoare ale setei excesive, printre acestea numarandu-se:
diabetul zaharat;
diabetul insipid central sau nefrogen;
consumul de medicamente cu efect diuretic sau medicamente anticolinergice;
arsurile;
infectiile severe;
consumul de alimente bogate in saruri
consumul de alcool si droguri;
insuficienta hepatica, renala sau cardiaca;
traumatismele craniocerebrale (la nivelul hipotalamusului);
hemoragiile manifeste;
in urma unor pierderi hidroelectr0litice precum diareea, varsaturile sau transpiratia abundenta;
abuzul de laxative;
interventiile chirurgicale.

Inapetent - anorexia
la pacientul aflat n stare terminal, lipsa interesului pentru alimentare si consum de lichide este explicabila
exista ns i alte cauze care pot duce la un astfel de comportament
o deshidratarea poate surveni acut n urma vrsturilor, diareii sau a poliuriei, cazuri care necesita o rehidratarea urgent pe
cale parenterala
o intotdeauna se va urmari insa confortul pacientilor si nu obtinerea cu tot dinadinsul a unui rezultat terapeutic (de exemplu,
nu se vor efectua perfuzii daca pacientul refuza acest lucru)
o indicatiile rehidratrii parenterale sunt:
pacient care acuza simptome de deshidratare:
sete, stare de ru, delir
pacient care nu poate fi alimentat pe cale orala
tratament simptomatic n caz de disfagie sever, varsaturi, diaree
pacienti cu stare generale relativ bun (cancere ORL)
la cererea pacientului sau a familiei sale, care au inteles ca perfuzia are rol de tratament simptomatic i nu de
vindecare
perfuziile se vor administra timp de 2-3 zile dupa care se va face o reevaluare a pacientului
constatarea eecului va duce la intreruperea tratamentului parenteral
contraindicatiile perfuziei sunt:
refuzul pacientului
aprecierea obtinerii unui beneficiu minim
pacient aflat n stare terminal din alte cauze dect deshidratarea
anorexia duce la scaderea in greutate a pacientului si aparitia casecxiei
prin caexie se ntelege o marcat scdere ponderala insotita de atrofie muscular
se poate manifesta si ca sindrom de tip casexie- anorexie
caexia apare la peste 50% din pacientii cu cancer avansat, in special la cei cu tumori gastrointestinale sau pulmonare
caexia nu este corelata cu aportul alimentar sau cu stadiul bolii
ea poate precede diagnosticul clinic, putandu-se manifesta chiar in cazul unor tumori primare mici
caexia este un sindrom paraneoplazic care poate fi ns exacerbat de alti factori:
o anorexie cu scderea aportului alimentar
o varsaturi
o diaree
o malabsorbtie
o obstructie intestinala
o efecte secundare ale tratamentului: chirurgie, RT, CHT
o pierdere de proteine prin ulceratii sau hemoragii
clinic, sindromul casexie- anorexie se manifesta prin
o scadere marcat n greutate
o anorexie
o fatigabilitate
o letargie la care se adauga alterari ale sensibilitatii gustative
o afectiuni dentare dureroase ce impiedica alimentarea
o paloarea tegumentelor (anemie)
o edeme (hipoalbuminemie)
o sensibilitate dureroas crescut
tulburarile organice sunt dublate de cele socio-pshologice cum ar fi :
cresterea sentimentelor de pierdere a imaginii corporale obisnuite, de frica si izolare fata de mediul familial si social
Astenie fizic
Epuizare fizica si psihica, includ senzatia constanta de oboseala si extenuare.
Aceasta isi poate face simtita prezenta in toate aspectele vietii.
Performanta la locul de munca scade, relatiile sociale au de suferit, iar nivelul de energie este din ce in ce mai
scazut, pe masura ce trece timpul.
Daca este ignorata, epuizarea poate duce la consecinte grave: persoana in cauza poate ceda psihic, poate
deveni depresiva, intervine stresul si functiile sistemului imunitar sunt tot mai reduse. Toate acestea ne fac
vulnerabili la boli si infectii si creaza un cerc vicios.
Majoritatea oamenilor nu constientizeaza ca simptomele epuizarii sunt, de obicei, un avertisment ca ceva este
in neregula din punct de vedere fizic sau emotional, ca stilul de viata ar trebui analizat si modificat.
Adesea in stransa legatura cu oboseala, epuizarea poate avea cauze multiple (inclusiv medicale) si nu ar trebui
sa fie ignorata in cazul in care aceasta persista sau interfereaza cu functionarea optima a activitatii zilnice.
Cauze ale epuizarii persoanelor adulte, ar putea fi:
locul de munca
o programul prelungit, colegii dificili dar si alti factori pot contribui la instalarea unei stari de
epuizare accentuate;
pe masura ce situatiile nu pot fi controlate, este important sa se gaseasca echilibrul
pe parcursul zilei de lucru prin utilizarea de tehnici de relaxare, exercitii fizice,
o dieta sanatoasa.
stresul
desi nu se poate elimina, stresul trebuie gestionat, pentru ca este unul din factorii majori care duc la
epuizare.
alergii sezoniere sau cronice (febra fanului, de exemplu)
o epuizarea poate fi unul dintre simptomele unor boli (lipsa de odihna ca urmare a somnului
pierdut cauzat de disconfortul nazal, dureri de cap, sinusoidale sau dureri de gat) dar si unul
din efectele adverse ale unora dintre medicamentele folosite fara prescriptie medicala
hipertensiunea arteriala
o deoarece tensiunea arteriala poate fi un indiciu al unei boli grave, este important sa se
monitorizeze si sa se urmeze tratamentul recomandat de medic, daca este necesar.
Posibile cauze ale epuizarii la copii, pot fi:
cofeina
o aceasta substanta poate fi gasita in bauturile racoritoare, ciocolata, ceai si unele calmante pentru
durere pentru copii
programele televizate
o atat adultii cat si copii au tendinta sa se uite prea mult la televizor, fapt ce le poate perturba
somnul;
o copii sunt deosebit de sensibili la stimularea pshologica, iar aceste perturbari le pot tulbura
somnul;
o prea mult timp petrecut in fata televizorului poate deregla ciclul de somn-trezire
atipitul sau somnul de la pranz
o majoritatea copiilor inceteaza sa mai doarma la pranz in jurul varstei de 4 ani
o daca se observati o dereglare a somnului sau ora de culcare avanseaza, trebuie redusa perioada
de odihna pe parcursul zilei
exercitiile fizice practicate seara
o la fel ca si adultii, copii au nevoie sa se relaxeze inainte de culcare
o exercitiile fizice dificile pot afecta copii, de aceea ar trebui sa existe o diferenta de o ora intre
activitatea fizica si timpul de culcare.
Alte afectiuni care pot sa apara in cazul epuizarii pot fi:
- depresie;
- sindromul oboselii cronice;
- diminuarea functiei glandelor suprarenale
Simptomele epuizarii mentale sunt:
tulburari ale atentiei,
tulburari ale perceptiei,
ale actitatii psihomotrice
scaderea randamentului efortului depus,
greseli in executarea actitatilor desfasurate dureri de stomac;
iritabilitate;
durere toracica;
Simptomele epuizarii fizice sunt:
din punct de vedere subiectiv, senzatia de oboseala este mai mult sau mai putin vaga: o slabiciune
generala, care nu poate fi definita si localizata, cu o tonalitate ce variaza de la sentimentul nevoii de repaos
pana la stari chinuitoare.
dureri de stomac;
febra musculara;
 insomnie;
Cand copii sunt epuizati pot prezenta urmatoarele simptome:
- hiperactivitate (ca urmare a oboselii excesive);
- irascibilitate si nervozitate;
- comportament impulsiv si neadecvat situatiilor;
- cascat, frecatul ochilor, dorinta de a dormi;
- scancit, plans;
- neliniste ;
- putere slaba de concentrare, neatentie;

Transpiratii
Transpiratia este un proces fiziologic al organismului, care are rolul de a mentine constanta temperatura interna a corpului (37 C), de a
apara pielea de infectii si de a elimina celulele moarte si o parte din toxine.
Transpiratiile reci sunt un caz particular si se traduc printr-o piele rece, umeda, frecvent palida, fiind localizate mai ales pe frunte si palme.
Ele reprezinta, de obicei, modul de manifestare a unor afectiuni severe, dintre care unele pot pune chiar viata in pericol.
Transpiratia abundenta (hiperhidroza) poate fi o reactie normala, de aparare, in urma expunerii organismului la caldur intensa ori la efort
fizic prelungit, dar in afara acestor conditii poate fi forma de manifestare a unor afectiuni severe.
Trebuie precizat ca hiperhidroza poate fi generalizata sau localizata (axile, palme, talpi si fata).
Transpiratia rece este o forma de hiperdroza.
Principalele afectiuni care pot debuta sau manifesta cu transpiratii reci sunt:
atacul de panica;
infarctul miocardic;
criza hipoglicemica la diabetici;
menopauza;
hemoragia interna;
colica renala sau biliara.
Durerea intensa (infarct miocardic, colica reanala sau biliara) ca si emotiile puternice (atacul de panica, stress-ul) determina descarcarea de
adrenalina (hormon care se formeaza in glandele suprarenale si face parte din sistemul de aparare al organismului in fata pericolelor imediate) care
stimuleaza secretia glandelor sudoripare, iar la nivelul pielii produce vasoconstrictie declansand practic aparitia transpiratiilor reci.
Adrenalina nu este singurul hormon implicat in declansarea transpiratiilor reci.
Estrogenul sau mai bine zis lipsa lui joaca un rol important la femeile aflate la menopauza, transpiratiile reci (frecvent nocturne in acest caz)
putand fi singura forma de manifestare a bufeurilor.
De asemenea, la diabetici criza hipoglicemica (datorata supradozarii insulinei, scaderea aportului alimentar etc) se poate insoti de
transpiratii reci acestea fiind tot un efect de tip adrenergic.
Hiperhidroza poate fi :
generalizata
o poate fi de fapt consecinta unor
o dereglari ale sistemului nervos
o neoplazii,
o stari febrile
o dezechilibrele metabolice
o consumului unor medicamente: fizostigmina, pilocarpina, antidepresive triciclice, venlafaxina
o hiperhidroza generalizata nocturna este specifica tuberculozei sau alcoolismului cronic
localizata
o este mai frecvent rezultatul unor anomalii in functionare locala a nervilor, in distributia glandelor sudoripare sau in
vascularizatia zonei
poate fi asocian cu
o neuropatie diabetica,
o abcese de glande parotide,
o mixedem ,
o pahidermoperiostoza.
esentiala
apare in special datorita afectarii glandelor
exocrine
in intoxicatia cumercur
secundara
o se pare ca hiperhidroza este exacerbata de anxietate si de consumul diverselor alimente (in special al produselor picante sau
foarte condimentate) de bauturi, de nicotina, cafeina
o totusi, majoritatea pacientilor au observat ca transpira excesiv tot timpul, chiar si in absenta unor factori declansatori sau a
unor conditii de mediu.
Dureri articulare si muscular

Modificri ale tensiunii arteriale

Hipotensiunea este termenul medical ce desemneaza o valoare scazuta a tensiunii arteriale (mai putin de 90/60).
Tensiunea arteriala normala este situata de obicei in jurul valorii de 120/80 (sistolica/diastolica).
La oamenii sanatosi, in special la atleti, hipotensiunea reprezinta un semn de buna functionare a sistemul cardiovascular (reprezentat de
inima si sistemul vascular).
Totusi, hipotensiunea poate fi expresia unei anumite afectiuni, in special la persoanele in varsta.
In randul acestei populatii, hipotensiunea poate produce un flux sangvin inadecvat la inima, creier si alte organe vitale.
Hipotensiunea cronica nu este niciodata grava.
Problemele de sanatate apar atunci cand tensiunea scade brusc si creierul este privat de un flux sangvin adecvat.
Acest fenomen poate duce la aparitia senzatiei de ameteala.
Ea apare de obicei la ridicarea in picioare (ortostatism) din pozitie culcata sau sezanda.
Acest tip de hipotensiune este cunoscuta sub denumirea de hipotensiune posturala, hipotensiune ortostatica sau hipotensiune ortostatica
mediata neuronal.
Hipotensiunea posturala este considerata o imposibilitate a sistemului nervos autonom (reprezentat de portiunea din sistemul nervos care
controleaza activitatile vitale involuntare, cum ar fi bataile inimii) de a reactiona corespunzator la modificari bruste.
In momentul in care o persoana sta in picioare, o cantitate de sange se scurge in extremitatile inferioare ale corpului. Daca sistemele
adaptative ale organismului nu ar interveni, acest fenomen ar avea ca rezultat scaderea presiunii arteriale.
Cu toate acestea, in mod normal, organismul compenseaza prin trimiterea unor semnale la nivelul inimii, pentru ca aceasta sa bata mai tare
si vasele de sange sa se contracte.
Aceste mecanisme contracareaza scaderea tensiunii arteriale. Daca ele nu au loc sau au loc prea incet, apare hipotensiunea posturala.
Atat incidenta hipertensiunii cat si cea a hipotensiunii cresc cu varsta, partial datorita unor modificari normale. De asemenea, fluxul sangvin
la nivel cerebral scade cu varsta, adesea ca rezultat al dezvoltarii unei placi de aterom la nivel vascular.
Deci, prevalenta hipotensiunii posturale creste, de asemenea, cu varsta; se estimeaza ca un procent de 10-20% dintre persoanele invarsta au
hipotensiune posturala.
Cauza hipotensiunii posturale nu este intotdeauna cunoscuta.
poate fi asociata cu urmatoarele conditii:
varsta
sarcina
emotiile puternice
ateroscleroza
afectiuni din sfera hormonala
hipotiroidism
hipertiroidism
diabetul si nivelul scazut al glicemiei sangvine (hipoglicemie)
utilizarea excesiva a medicamentelor:
supradozajul medicamentelor antihipertensive
diureticele, beta-blocantele, blocantele canalelor de calciu si inhibitorii enzimei de conversie
medicamente care au ca efect secundar aparitia hipotensiunii
nitratii, antiparkinsoniene, antipsihoticele, neurolepticele, anxioliticele, sedativele, hipnoticele
si antidepresivele triciclice
insuficienta cardiaca
aritmiile cardiace (ritmurile cardiace anormale)
largirea sau dilatarea vaselor sangvine
extenuarea datorata caldurii sau accidentul vascular datorat caldurii
afectiuni hepatice.
pierderile de sange (hemoragiile)
pierderile sangvine in exces din timpul menstruatiei
hipotermia (temperatura scazuta a corpului)
hipertermia (temperatura crescuta a corpului)
afectiuni miocardice (ale muschiului inimii) care pot avea ca efect insuficienta cardiaca
septicemia, infectia severa a sangelui
deshidratarea severa
diareea sau voma sau pierderile sangvine din timpul menstruatiei
reactiile alergice severe (socul anafilactic)
disfunctii ale sistemului nervos central, cum ar fi
sindromul Shy-Drager (neuropatie multipla de sistem)
neuropatie periferica
neuropatie autonoma (neuropatia diabetica)
alcoolismul
bolile de nutritie.
Simptome
vertij (ameteala)
tulburari de echilibru
tulburari de vedere cu vedere incetosata si intunecata
stare de slabiciune
fatigabilitate (stare de oboseala)
tulburari cognitive
sunt afectate
orientarea
persoana nu stie cine este, nu recunoaste persoanele din jur, nu este orientat in spatiu si timp
 concentrare
pierde capacitatea de a-si focaliza si mentine atentia
memoria (este capacitatea de evocarea indepartata, recenta si imediata)
greata
disconfort resimtit la nivelul capului sau gatului
tegumente reci si umede
cefalee
lesin
Hipertensiunea arterial
Hipertensiunea sau tensiunea arterial crescut este o afeciune frecvent n care sngele exercit o presiune
exagerat asupra pereilor arteriali, ceea ce poate duce la complicaii precum boli cardiace, accidente vasculare
cerebrale i insuficien renal.
Hipertensiunea poate fi consecina mai multor condiii i afeciuni diverse sau poate reprezenta ea nsi o
afeciune.
Tensiunea sau presiunea arterial este fora exercitat de sngele pompat de inim asupra pereilor arteriali.
Tensiunea arterial este exprimat sub forma a dou numere urmate de unitatea de msur a presiunii
milimetri coloan de mercur (de exemplu, 120/80 mmHg).
Prima valoare reprezint tensiunea sistolic care este cea mai mare presiune de la nivelul arterelor n sistol
(cnd inima pompeaz sngele n corp).
A doua valoare se numete tensiune diastolic i reflect cea mai mic presiune de la nivelul arterelor atunci
cnd inima este n diastol (se relaxeaz ntre dou bti).
Valorile tensiunii arteriale variaz i nregistreaz creteri i scderi moderate ca rspuns la diferite situaii.
De exemplu, tensiunea arterial va crete n timpul unui efort fizic susinut pentru a asigura un flux adecvat de
snge arterial (oxigenat) ctre toate celule organismului. De asemenea, tensiunea arterial poate crete n situaii
stresante. Tensiunea arterial este de obicei mai sczut n timpul somnului i n perioadele de relaxare.
Ca regul, adulii ar trebui s aib tensiunea arterial mai mic de 140/90 mm Hg.
Ultimele ghiduri medicale consider c msurtori repetate mai mari de 120/80 mm Hg reprezint
prehipertensiune, care ar trebui monitorizat regulat i tratat la nevoie pentru a prentmpina creterea tensiunii
arteriale.
Cea mai frecvent form de hipertensiune arterial la adolesceni i aduli, dar rar la copii este cea primar,
esenial (de cauz necunoscut).
Cea de-a doua form de hipertensiune se numete secundar i apare ca urmare a unei alte afeciuni. Aceast
form de hipertensiune apare brusc i determin valori ale tensiunii arteriale mai mari dect n hipertensiunea
esenial.
Valorile foarte mari ale tensiunii arteriale aprute brusc, precum i efectele pe termen lung ale hipertensiunii
uoare-moderate pot duce la complicaii ce pot pune viaa n pericol cum ar fi accidentele vasculare cerebrale,
insuficiena renal i atacul de cord (infarct miocardic).
Hipertensiunea arterial este adesea numit ucigaul tcut deoarece de obicei nu produce niciun fel de
simptome pn cnd nu apar complicaiile grave. n unele cazuri, persoanele hipertensive pot prezenta epistaxis
(sngerare nazal) sau cefalee.
n ciuda lipsei simptomelor, hipertensiunea arterial necontrolat solicit intens pereii arterelor.
Aceast solicitare duce la deteriorarea vaselor de snge din ntreg organismul, inclusiv a celor din organele
vitale precum rinichi, inim i creier.
Hipertensiunea arterial este influenat de anumii factori de risc. Nu toate persoanele care au risc crescut de
hipertensiune vor face boala i nu toate persoanele care au hipertensiune au factori de risc.
Aceti factori de risc includ:
Strmoii afro-americani;
Vrsta cnd numai prima valoare a tensiunii este crescut (adic cea sistolic) se numete
hipertensiune sistolic izolat care este frecvent la vrstnici;
Anxietatea i stresul;
Diabetul;
Alimentaia bogat n sare;
Consumul excesiv de alcool;
Istoricul familial de hipertensiune arterial;
Sexul masculin;
Obezitatea;
Prehipertensiunea;
Stilul de via sedentar;
Fumatul sau mestecatul tutunului.
n unele cazuri hipertensiunea arterial poate fi att de sever nct s pun imediat viaa n primejdie i ar
trebui evaluat rapid.
Aceste cazuri sunt hipertensiunea arterial malign (accelerat) i crizele hipertensive.
Complicaiile hipertensiunii netratate includ:
Anevrismul;
Boala arterial coronarian;
Insuficiena cardiac;
Crizele hipertensive;
Insuficiena renal;
 Hipertensiunea arterial malign;
Deterioarea anumitor organe;
Accidentele vasculare cerebrale;
Modificri ale vederii sau orbire.
Cauze posibile
Alcoolismul;
Anxietatea i stresul;
Boala valvular aortic;
Ateroscleroza (rigidizarea arterelor);
Coarctaia de aort (ngustarea aortei);
Leziunile cerebrale care cresc presiunea intracranian ceea ce poate afecta capacitatea de reglare a
tensiunii arteriale;
Tulburri endocrine (hipertiroidism, sindrom Cushing, hiperparatiroidism);
Febra;
Afeciuni renale (cancer renal, insuficiena renal, hipertensiunea renovascular, glomerulonefrita);
Dureri severe precum cele aprute n cancer sau arsuri;
Hipercolesterolemia (nivele crescute ale colesterolului n snge);
Deficitul de potasiu;
Sarcina (hipertensiunea de sarcin, preeclampsia).
Medicamente i substane care produc hipertensiune arterial:
Cocaina;
Metamfetamina;
Antiinflamatoarele nesteroidiene;
Contraceptivele orale sau alte medicamente hormonale;
Medicamentele pentru tratarea rcelii;
Decongestionantele nazale;
Steroizii
Hipertensiunea este nsoit de unul dintre urmtoarele simptome:
Modificarea sau pierderea strii de contien cum ar fi letargia;
Modificri ale strii mentale sau schimbri brute de comportament cum ar fi confuzie, delir, letargie,
halucinaii i iluzii;
Dureri n piept, senzaie de constricie sau presiune toracic, palpitaii;
Ameeal;
Vorbire neclar, deformat sau incapacitatea de a vorbi;
Epistaxis (sngerare nazal) care nu se oprete n 5 minute;
Amoreal;
Paralizie sau incapacitatea de a mica o parte a corpului;
Tahicardie (accelerarea ritmului cardiac);
Cefalee sever sau neobinuit;
Modificri ale vederii;
Slbiciune.

Tulburri de tranzit intestinal

Constipaia
constipaia const n eliminarea de materii fecale de consistenta crescuta, mai putin frecvent decat oamenii normali
exista totusi oameni sntosi care nu defeca in fiecare zi
o la 75% din ei se produce de 5-7 ori pe saptamana
o mai putin de 1% au mai putin de trei scaune pe saptamana sau mai mult de trei pe zi
constipatia poate determina o serie de simptome secundare cum ar fi:
o aparitia de debacluri diareice
o retentie urinara
o ocluzie intestinala
Cause
o tumori intestinale
o compresie tumoral extrinsec
o leziuni tumorale ale mduvei lombosacrate, cozii de cal, plexului sacrat
o hipercalcemia
o scderea aporului alimentar i de lichide
o dieta srac n fibre
o astenia care duce la scderea activitii sau inactivitate
o depresia
o fibroze / stricturi postradice
o medicaia opioide
Tratament
o msuri igieno-dietetice
 o micare
o alimentaie bogat n fibre
o laxative
lubrifiante
ulei de parafin, ulei de ricin, supozitoare cu glicerin
osmotice
lactuloz, sorbitol, manitol
stimulante ale peristaltismului
bisacodil
Diareea
este definit ca fiind creterea frecvenei actelor de defecatie i/ sau a fluiditatii materiilor fecale
in cazuri foarte severe se poate manifesta ca o incontinenta fecala
principalele cauze de diaree sunt:
o cauze mecanice:
ocluzia intestinal
fecaloamele intestinul scurtat prin intervenii chirurgicale,
ileostomie, fistula ileocolic, colostomie
o cauze functionale:
dieta: fibre, fructe, condimente, alcool
staetoree in cancerul pancreatic, icterul obstructive
sindromul de ansa oarba
neuropatie viscerala: paraneoplazic, blocarea plexului celiac, simpatectomie lombara
sindrom carcinoid
cauzate de tratament: laxative, misoprostol, antiacide (sarurile de magneziu), antibiotice (eritromicina,
penicilina, sulfamidele, tetraciclinele), fier, fenamati, inhibitori specifici ai recaptarii serotoninei
o diareea este cauzata de:
medicamente:
Cisaprid, AINS, estrogeni (dietilstibestrol >3mg/zi), teofilina, anticolinesteraze (neostigmina),
hipoglicemiante: sulfoniluree (clorpropramida), biguanide (metformin), sorbitol, cafeina
radioterapie chimioterapie cu:
5-Fluorouracil, mitomicin, metotrexat, citozin arabinozid, doxorubicina, etoposid, asparaginaza
alte cauze:
blocarea plexului celiac
gastroenterita
sindromul intestinului iritabil
colita ulcerativa
diabet zaharat
insuficienta cardiac

Xantoame si xantelasmele
Xantelasmele
Ansamblu de pete mici galbui, cu margini regulate, localizate la nivelul pleoapelor catre partea nazala.
Pot fi rezultatul unor niveluri crescute de colesterol, evolutia sa fiind benigna si foarte lenta.
Xantom
mica tumora benigna formata din macrofage (celule mari avand proprietatea de a ingera si a distruge
particule mari) bogate in depuneri lipidice
xantoamele formeaza pete sau noduli subcutanati, adesea de culoare galbena, uneori rosie sau bruna
tipuri de xantom
o xantomul eruptiv
este o pata proeminenta de unul pana la patru milimetri in diametru, inconjurata de un
halou rosu
apare brusc pe fese, abdomen sau pe spate
este insotit de nivel sangvin de trigliceride anormal de ridicat, dureri abdominale
si leziuni pancreatice
o xantomul papulonodular diseminat
este o leziune foarte proeminenta, galbuie sau rosietica, apoi brun-inchisa
este amplasat pe zonele de flexie, pe mucoasele gurii si laringelui, nervi si oase
afecteaza indeosebi adultul tanar si se asociaza adesea cu o atingere a mucoasei cailor
aerodigestive superioare (esofag, trahee), cu leziuni oculare (depuneri galbui pe
pleoape, cornee, conjunctive) si cu un diabet insipid
o xantomul plan
este o pata plana, galbena sau galben portocalie, de dimensiuni variabile;
el exista in mai multe varietati:
xantomul plan al pleoapelor sau xantelasma
 debuteaza la unghiul intern al pleoapele superioare
poate sa se asocieze cu nivel sangvin de colesterol anormal de ridicat
la subiectii tineri
tulburari ale metabolismului lipidelor dupa varsta de 50 ani;
arcul corneean sau gerontoxonul ia forma unei pete cenusii sau galbui
care inconjoara irisul;
xantomul striat palmar
este o pata galbuie lineara care se localizeaza in adanciturile pliurilor
deflexie a mainii; el este intotdeauna asociat cu tulburari ale
mecanismului lipidelor;
xantomul plan difuz
este mult mai rar, ia forma unei pete galbui care este amplasata de
cele mai multe ori pe fata, gat si torace;
xantomul tendinos
este o tumefactie subcutanata, tare, aderenta la tendoane, mobila sub
piele, el afecteaza mai ales tendoanele extensoare ale degetelor, cele
ale incheieturii mainii si tendonul lui ahile
este asociat intotdeauna cu tulburari ale metabolismului lipidelor