vechi fel de mancare complex a fost o pasta cruda (inaintasa asa-numitului

"pulmentum" hrana folosita pentru legiunile Romane si "polenta" de mai tarziu a

Italienilor, sau "mamaliga" un preparat romanesc) realizata prin amestecarea apei
cu graunte culese de la plante salbatice si apoi zdrobite. Mai tarziu acesta pasta a
fost fripta pe o piatra incinsa pana cand a capatat o crusta si astfel a fost inventata
prima paine.

Celebritatea sosului Bechamel

27 Iul 2010 00:00 Autor: Hannah

De multe ori avem probleme cu gustul sau aspectul unui preparat si atunci ne aducem aminte de
cel mai popular sos: sosul alb Bechamel.

Desi necesita putina atentie la preparare, rezultatul este un sos alb Bechamel cremos si gustos care
da un aspect placut si o savoare noua preparatelor noastre.

Sosul Bechamel a fost semnalat prima oara in "Le cuisinier Francois", scris in 1651 de Francois
Pierre de la Varenne. Surprinzator este ca desi este usor de preparat, el face parte din cea mai
sofisticata bucataria: bucataria franceza.

Este alaturi de maioneza, unul din cele mai vechi sosuri si e interesant ca si in jurul originii acestui
banal sos, exista mai multe scenarii.

Favorurile unui bucatar

Considerat ca sosul de baza, "sosul mama" pentru celelalte sosuri de succes din bucataria franceza,
sosul alb Bechamel are ca principiu de baza folosirea unor proportii de egale de faina si unt,
inmuiate apoi cu lapte.

Numele sosului este legat de numele marchizului de Nointel, Louis de Bechameil, sfatuitor pe
probleme financiare al lui Ludovic al XIV-lea, care a avut int-un timp si functia de mare intendent,
deci responsabil cu vinurile si restul serviciilor de la curtea regala.

Inventia sosului este gresit atribuita acestuia, pentru ca in afara faptului ca ar fi fost un mare
gurmand, nu exista documente care sa-i atribuie talente de bucatar.
Scenariul cel mai credibil este varianta conform caruia unul din bucatarii palatului regal, aflat in
subordinea marchizului, i-ar fi dedicat conform obiceiurilor din acea vreme, acest sos ca semn al
consideratiei sale.

Bucatarul sef din aceea vreme, de la curtea regala a lui Ludovic al XIV-lea, era Francois Pierre de la
Varenne, cel care va si descrie prima oara sosul Bechamel in cartea sa.
Nu se stie care au fost meritele marchizului Bechameil pentru acest favor, dar aceste gesturi de
considerare fata de nobilime erau obisnuite pentru acea vreme.

Probabil acest sos a avut si alte nume inainte, dar prin scrierile sale Varenne il va consacra ca si sos
alb Bechamel.

Varianta italieneasca

Versiunea italieneasca spune ca acest sos Bechamel ar fi fost adus in Franta odata cu venirea
Caterinei de Medici, ca sotie a viitorului rege al Frantei, Henric al II-lea.

Scenariul este are la baza faptul ca fiind foarte legata de familie si de obiceiurile italienesti, Caterina
de Medici, femeie deosebit de sofisticata si interesata de leacuri de sanatate si frumusete, si-a adus
la curtea regala o armata intreaga de servitori si bucatari din tara de origine.

Important ramane faptul ca acest sos alb Bechamel a constituit istoric punctul de plecare, pentru cca
alte 50 de sosuri. Reteta originala nu se cunoaste, dar se porneste de la sosurile albe, pe baza de
faina, care nu se prajesc ci se incalzesc usor, la foc potrivit, amestecandu-se tot timpul, pana cand
faina se incorporeaza in unt si incepe sa capete o usoara culoare galbuie. Se stinge cu apa fiarta si
se adauga sare.

Coleslaw: Cuvantul olandez pentru varza este kool, de unde se trage denumirea englezeasca
a salatei bazata pe varza.

Salata Caesar: Inventata de bucatarul renumit Caesar Cardini in Tijuana, Mexic in 1924. Reteta
originala a lui Cardini includea rozmarin, usturoi, crutoane, parmezan, oua fierte ulei de masline si
sos Worcestershire. Acesta a fost total impotriva adaugarii ansovei la salata spunand ca sosul
Worcestershire aducea acea savoare fina de peste de care este nevoie.

Maioneza: Se crede ca prima oara amestecul de galbenusuri de ou, ulei si condimente a fost facut
pentru a celebra captura orasului Mahon 1756, un oras din insula spaniola Minorca, de catre fortele
conduse de Louis-Francois-Armand de Vignerot du Plessis, duce de Richelieu. Pe langa talentele
sale de strateg militar, ducele era cunoscut si ca un bon vivant, acesta avand obiceiul ciudat de a-si
invita oaspetii la cina in nud. Ducele sau mai degraba bucatarul lui este creditat cu inventarea
gustarii pentru a celebra succesul militar.

Salata: Vine din latinul herba salt - ierburi sarate, asa-numite pentru ca asemenea verdeturii erau,
de obicei, presarate cu multa sare.
 Pizza sau pizza pie este numele unui aluat preparat la cuptor, plat, de forma rotunda, acoperit cu
sos de rosii si alte ingrediente optionale, sub forma de toppinguri. Pizza este atribuita in general
bucatariei italiene, in special celei napolitane.

Istoria producerii pizzei incepe in antichitate, odata cu painea plata coapta pe pietre fierbinti,
aromata cu diverse ierburi si condimente foarte populare in Napoli, Italia.
Primele retete simple de pizza au fost imbogatite in timp, pizza devenind un fel de mancare
multinationala, aproape cea mai populara mancare, fiind reinventata mereu de fanii de pe tot globul.

Pizza intre istorie si legenda

Nu este cazul sa`credem ca pizza a fost inventata de cineva, undeva. Istoria consemneaza forme
putin elaborate de pizza pornind din cultura mediteraneana, dar marturii despre ele exista si in
vechiul Egipt, legate de ritualurile de celebrare a faraonilor, sau de sarbatorile din vechiul Babilon.

Dupa unii cuvantul pizza deriva din latinescul picea, care descrie coacerea painii in cuptor.
Ca si alte mancaruri celebre pizza nu a fost neaparat inventata in tara unde ea este cea mai celebra,
adica in Italia. Se pare ca vechii greci preparau un fel de pizza, mare, plata si rotunda, peste care
adaugau ierburi, mirodenii si legume.

Pizza de acum, este rezultatul unui lung proces de evolutie, mai ales ca de exemplu in acel timp nu
fusesera descoperite rosiile.

Asa cum o stim noi azi, ea se pregateste dupa anii 1600 cand, odata cu descoperirea Americii,
rosiile ajung in Europa. Taranii din Italia care erau foarte saraci au adaugat rosiile la prepararea
pizzei.

Pana la 1830 pizza a fost vanduta in standuri in aer liber, de vanzatorii de strada, dar prima
pizzerieadevarata "Antica Pizzeria Port Alba" s-a deschis in Napoli si functioneaza si acum.
Pizza moderna s-a nascut in 1889 si se atribuie unui brutar, Raffaele Esposito, care a pregatit o
pizza speciala in cinstea vizitei regelui italian Umberto I si a reginei Margareta.

Pizza semana cu steagul Italiei avand busuioc verde, branza alba si sos de rosii. A fost favorita
reginei si de atunci acest model de pizza se numeste pizza margherita, in cinstea reginei.
Pizza a ajuns in America, cand italienii au migrat acolo si au inceput sa-si deschida pizzerii. Pizza
italieneasca la inceput, sub forma de tomato pie devine populara in San Francisco, Chicago,
Philadelphia, New York.

Primele pizzerii celebre in America apar dupa 1900 in Little Italy, in Manhattan si apartin lui Gennaro
Lombardi, dezvoltand astfel o afacere din ce in ce mai celebra in America.
xista multe povestiri cu privire la originea lor.

Dupa unele pareri mititeii sau micii isi au originea din Balcani, provenind din Serbia, dar se intalnesc
si in Grecia si Turcia, de unde au fost preluati de bucataria romaneasca.

O alta poveste, care mie una imi place mai mult, este despre o carciuma celebra din Bucurestiul de
altadata, care se numea Leul si Cirnatul. Denumirea provenea din faptul ca puteai cu un leu sa
mananci un carnat.

In privinta bauturii, tot un leu era suficient, dupa cum spune si cantecul: "Am un leu si vreau sa-l
beu"
.
Iar despre carnati se spune ca se numeau patricieni. Intr-una din zile in celebra circiuma
bucureasteana, matele pentru cirnati au lipsit, iar circiumarul a avut ideea stralucita de a pune
umplutura cirnatului pe gratar! Unul dintre clienti privind in farfurie ar fi strigat "Da' mici sint cirnatii
astia!" ...Asta este se pare istoria mititeilor, pentru ca in timp substitutul de o seara al patricienilor a
avut succes total si l-a inlocuit pe acesta in preferintele romanilor.