Bucataria ruseasca - gusturile bogate ale iernilor reci

Caviarul, supa, ceaiul si votca sunt ingredinetele care le tin de cald rusilor in lungile ierni siberiene. Bucataria ruseasca este una dintre cele mai colorate din lume si una dintre putinele in care retetele traditionale s-au pastrat neschimbate de sute de ani. Simplitatea aparenta a felurilor de mancare ascunde, insa, in spate o opera de arta culinara.

Despre mancarea lor, rusii de astazi nu au o parere prea buna. E prea grea, nerafinata si prea simpla si de aceea poate ca dau fuga la restauntele cu specific italian sau frantuzesc pentru cina in oras. De partea cealalta sunt strainii fascinati de ceea ce mesele traditionale rusesti scot la inaintare. Sunt adevarate ospaturi culinare care te fac sa te simti la curtea tarilor. In ciuda influentelor straine, bucataria ruseasca si-a pastrat autenticitatea si legatura cu pamantul tarii: placintele, clatitele, supele, painea, pestele, ciupercile sunt pregatite acum la fel ca in urma cu sute de ani. O bucatarie schimbata de vreme si vremuri Iernile lungi ale Rusiei si-au pus amprenta pe bucatele gatite. Ca sa supravietuiasca frigului, carbohidratii si grasimile erau esentiale. Asa ca

painea de secara, legumele si slanina au fost la mare pret, iar supele calde nu au lipsit si nu lipsesc nici acum de la masa. Borsurile cu varza, sfecla si uneori cu carne, drese cu smantana grasa sunt cele cu care se mandresc si acum bucatariile rusesti. Nu e casa in care sa nu gasesti o sticla cu votca (samogon votca produsa in casa) pe care rusii sa nu a puna cu mandrie in fata oaspetilor. O natiune ortodoxa, Rusia a avut insa si restrictiile posturilor de peste an, asa ca in locul carnurilor a preferat pestele, ciupercile, fasolea si mazarea. Influentele straine le-a imbratisat numai in masura in care nimic din nevoile zilnice nu se schimba. Astfel, atunci cand vikingii au venit cu tehnicile de pregatire si conservare a heringului, rusii le-au invatat si le-au pastrat, iar cand mongolii le-au adus pentru prima data samovarele au transformat ceaiul intr-un ritual la fel e important precum cel britanic. Vedetele meniului rusesc Bucatariei ruse ii datoram reteta suculenta de vitel Stroganoff, inmuiat in sosul gros cu smantana. Se spune reteta a fost numita dupa contele Pavel Stroganoff, o prezenta constanta la curtea Tarului Alexandru I.

Schi, supa densa preparata la cuptor cu carne, peste, carnati, varza sau ciuperci, este una dintre preferatele rusilor si nu numai a lor. Scriitorul Alexandre Dumas a fost impresionat de supa de varza si a cerut reteta pentru a o include intr-o carte de retete personala. Salata shuba este preferata de sarbatori si e la fel de consistenta ca toate celelalte feluri de mancare rusesti, intr-un amestec de peste, morcovi, sfecla

si multa maioneza. Pelmeni sunt chiftele siberiene, aduse in Rusia de mongoli, facute din carne tocata, multa ceapa si condimente. Clatitele, desi par sa fie delicatesa franceza, au origini vechi in Rusia. Se numesc blini si chiar inainte de Paste se sarbatoreste saptamana Maslenita saptamana clatitelor. Clatitele rusilor nu sunt finele crepes frantuzesti, ci unele mai groase asemanatoare clatitelor americane pe care rusii le umplu cu orice: dulceturi, ciuperci, branza, smantana, carne. De altfel, umpluturile de toate felurile par sa fie o specialitate ruseasca. Sunt puse in valoare si la placinte, numite Pirohi. In Rusia se gatesc placinte cu aproape orice ingredient: cu carne, cu branza, cu cartofi, cu mere cu fructe de padure. Desfatare cu ingredinete scumpe Mesele rusilor nu sunt simple, iar atunci cand te asezi trebuie sa fii sigur ca vei avea un ospat. Aperitivele cu muraturi, slanina, salate reci sau frigarui cu carne de miel sunt completate uneori cu tratine cu unt si caviar. Acesta a fost si este considerat mancarea bogatilor, dar Rusia nu duce lipsa de miliardari asa ca margelutele de caviar negru nu lipsesc din meniurile restaurantelor, servite in boluri cu gheata langa cupe cu sampanie. Nimeni nu stie mai bine si nu iubeste mai mult caviarul decat rusii. La inceput era atat de scump incat numai tarii si membrii curtii imperiale il aveau pe masa. Legendele spun ca tarii ii taxau pe pescari in icre negre in loc de bani, asa ca in bucatariile tarului Nicolae al II-leau ajunsesera 11 tone de caviar. Pana in 1953 caviarul era un produs exclusivist al Rusieii. Iranul a venit tare din urma, dar chiar si asa nu reuseste sa ajunga la nivelul Rusiei care produce sute de tone de caviar pe an. Votca apa pura a rusilor In limba rusa cuvantul votca este un diminutiv al cuvantului apa, asa ca poate fi exeplicabil de ce rusii par sa fie imuni la efectele acestei tarii facuta din grau. Nu se stie sigur daca originile ei sunt in Polonia sau in Rusia, dar se stie ca la sfarsitul secolului XIV era produsa in multe gospodarii. Initial, a fost considerata un adevarat medicament, dar in scurt timp i s-au descoperit si gravele efecte de intoxicare a organismului. In Rusia se credea chiar ca ceasta bautura are propriul ei suflet asa ca deseori era folosita in ritualuri religioase cand se impartea celor prezenti. Abia din secolul XVII a devenit o bautura spirtoasa servita la banchetele tarilor, dar si la mesele obisnuite care incepeau cu paine si votca. Rusii spun ca cea mai buna votca se bea foarte rece, urmata de un toast cu caviar sau muraturi.

Descopera deliciile bucatariei franceze care au cucerit o lume intreaga.

Corond Bleu, Foie gras, ratatouille, coq au vin, madelaine, profiterole, croissant, caffe au lait, Dom Perignon pronuntate rar, cu dictie perfecta de francez, intr-un bistro pe malul Senei. Bucataria franceza e un cult si trebuie tratata ca atare. Lista de arome, mirosuri si delicatese poate continua, pentru ca bucataria franceza are resurse infinite. Salate stropite bine cu ulei de masline, branzeturi, melci si scoici, tarte si vin parfumat. Bucatariei franceze ii datoram escalopul, sufleurile, maioneza, savarina, sarlotele, salata boeuf, bitfecul, muschiul Chateaubriand si sparanghelul gratinat.

Masa un ritual sfant la francezi Franta se poate lauda cu mii de restaurante (cateva mii sunt numai in Paris), unde maestri bucatari invartesc magic ingrediente si pun pe mese in fata turistilor curiosi sau a francezilor gurmanzi delicatese unice in lume. Franta se lauda cu mese copioase, pregatite indelung si savurate pe indelete alaturi de familie, o dupa-amiaza intreaga. Ritualul mesei de duminca e sfant, iar felurile de mancare pot constitui, singure, o carte de retete. Mandria Frantei Franta se poate lauda cu sute de feluri de branzeturi sau cascaval: branzeturi proaspete, cu coaja acoperita de mucegai alb, cu mucegai albastru natural, cu coaja spalata, branza din lapte de capra sau vaca, din lapte pasteurizat, presate la rece sau la cald. Beaufort, Camembert,

Roquefort se vand pentru gurmanzi si pe internet, si au ca orice delicatesa, preturi pe masura..100g pot sa coste cateva zeci de euro. Franta se poate mandri cu soiuri de vinuri care au renume mondial care imbata simturile si insotesc fiecare fel de mancare in parte.

O istorie scrisa in bucatarie De sute de ani francezii traiesc o interminabila poveste de dragoste cu arta culinara, condimentata de schimbarile epocii si influente exotice externe. De la 1675, de cand in Paris se infiinteaza primul restaurant, Franta si-a ridicat preparatele culinare la rang de arta si a dat lumii celebrele sosuri si pateuri, specialitati de prajituri si dulciuri de bucatarie. De la mesele din Evul Mediu, ce contineau doar paine si cereale, Franta a trecut prin schimbari radicale in domeniul gastronomiei. La mijlocul secolului al XIX-lea aristrocatii francezi se infruptau din meniuri copioase, iar mai tarziu, in secolul XX , les chefs au furat mici secrete din bucatariile altor tari si si-au diversificat meniul pentru turistii care le-au invadat tara. Si acum, pentru turistul neinitiat restaurantele franceze reprezinta o sursa fara limite de delicii.

Delicii in fiecare colt de tara Francezii au invatat sa nu-i plictiseasca pe strainii veniti sa le guste din minuni si fiecare regiune in parte are parfumul ei. In Normandia si Bretania (nord-vest) aromele de unt si mere iti ametesc simturile.In sudvest poti gusta specialitati de foie gras (pate de gasca) si ciuperci. In sudestul Frantei, coastele Mediteranei aduc alte influente: uleiul de masline e la mare cinste, salatele si ierburile aromatice, de asemenea. In est, germanii au lasat urme in bucatarie: carnatii, slanina sau berea sunt pe orice masa. In nord-est sampania umple paharele, in timp ce in nord-vest delicatese sunt crustaceele, scoicile, fructele de mare si alte soiuri marine.Bourgogne si Bordeaux sunt cunoscute pentru vinuri, Savoia pentru branzeturi. Fiecare loc are gustul si mireasma lui. Cu atata mancare ai putea crede ca francezii au grave probleme de greutate. Surprinzator, sunt printre cei mai zvelti si mai sanatosi europeni. In sudul Frantei meniul consta in mese usoare si multe fructe si legume, iar in rest, chiar daca sosurile bogate in grasimi dau greutate unei mese acestea sunt stinse cu vinul rosu. Vinurile sunt mandria Frantei, in tara si peste hotare. Sunt zeci de sortimente de vin rosu, alb, sec sau dulce la care se adauga faimoasele sampanii. Si nici nu trebuie sa fii un mare bautor ca sa le apreciezi. Le vei iubi pentru peisajul si ospitaliatatea celor care le produc. Daca te afli intr-o seara pe malul Senei, la Paris, sub lumina felinarelor si in sunet de sansoneta, nu ocoli bistroul, cafeneaua sau restaurantul care iti iese in cale. Lasa-te dus de valul de miresme si de aburii calzi si rasfata-ti papilele gustative cu o opera de arta.