Alimentatia in Canada

Istorie
Primul ministru Wilfrid Laurier spunea în anul 1905 că „Secolul al XX-lea
este secolul Canadei”, lucru care se justifică pe deplin mai ales din punctul de
vedere al dezvoltării bucătăriei naţionale. Până atunci, Canada era constituită din
regiuni separate, iar bucataria canadiana era alcătuită din vânat şi peşti, multe
practici culinare fiind preluate de la băştinaşi.
Drept rezultat, bucataria canadiana nu e una singură, ci este alcătuită din
mai multe componente: aborigenă, franceză, engleză, americană şi nenumăratele
stiluri culinare etnice aduse de valurile succesive de imigranţi.
Numai în Toronto există mai mult de 80 de comunităţi culturale, 5.000 de
restaurante – Toronto are cea mai numeroasă populaţie de origine italiană dintre
toate oraşele dinafara graniţelor italiene, iar Chinatown este a doua aşezare ca
mărime din America de Nord. Tot ce există ca mâncare şi ingrediente se găseşte
undeva şi în Canada, mai ales în oraşele mai mari.
Turiştii străini pot fi iertaţi dacă, la început, consideră că mâncarea
canadiană este identică celei americane; Canada deţine o cultură de
hamburgheri/hot dog/taco nu numai datorită apropierii geografice, care explică
şi ea politica magazinelor, de multe ori identică. Curentele culinare americane se
răspândesc rapid peste graniţe, iar bucătăriile din sud-vest, California şi New
Orleans au devenit părţi ale peisajului culinar.
Conceptul recent al alimentaţiei sănătoase este dificil de acceptat pentru
mulţi canadieni, care percep mâncarea ca pe o necesitate pentru supravieţuire,
mai ales în perioada iernilor lungi când nevoia de hrană consistentă este mare.
Mâncărurile canadiene reflectă ţara, un spaţiu neomogen. De la est spre
vest, din provinciile atlantice până în prerii, până la Coasta de Vest şi teritoriile
nordice se remarcă marea diversitate a bucătăriilor existente. Secretul Canadei
constă în faptul că ea oferă mediul favorabil unei alimentaţii sănătoase care a
fost descoperit de albi: o ţară bogată în carne, peşte, porumb, fasole, căpşuni şi
verdeţuri. Hrana pe care o consumau coloniştii era o încercare de reconstituire a
bucătăriilor naţionale; nereuşind acest lucru, ei au început să înveţe să se
adapteze noului teritoriu şi să preia obiceiurile băştinaşilor – această abilitate de
adaptare nu a dispărut.
Mâncare pe toate gusturile
Naţiunea este foarte receptivă la tot ce se petrece în lume, astfel încât
bucataria canadiana seamănă cu o orchestră ce îmbină instrumentele băştinaşe
cu cele importate.
Puiul la grătar în stil Churrasco (portughez) coexistă cu berea jamaicană de
ghimbir, lahmajoon-ul armenilor cu salata thailandeză şi cu berea adevărată,
produsă de berării minuscule.
Puburile care servesc specialităţi de linguini alături de berea caldă
englezească şi de tartele cu unt ca desert pot constitui o experienţă canadiană
distinctă.

Desigur, există specialităţi regionale preferate de întreaga ţară:

 homari, crabi, scoici, fructe de mare din zonele maritime,
 faimoşii cartofi din Insula Prince Edward;
 plăcinta de arţar din Québec,
 brânza Oka
 carnea de vită din prerii, probabil cea mai bună de pe continent;
 orezul sălbatic – iarba băştinaşilor, considerată delicatesă – din Manitoba;
 somonul din British Columbia
 specialităţile Nanaimo, fără să mai amintim adoratele tarte cu unt.

 Canadienii au, in general, 3 mese zilnice: micul dejun, pranzul si

cina.

 Micul dejun se mananca dimineata, imediat dupa trezire. Mancarurile

traditionale include oua fierte sau omleta, bacon sau carnati de porc fripti,
cartofi prajiti, paine prajita, clatite cu sirop, cereale etc.

 Pranzul este o masa usoara, ce se mananca in mod traditional in jurul orei

12.00. Consuma mancaruri rapide, ce pot fi luate la pachet: sandwich,
supa sau salata.
 Cina este cea mai importanta masa a zilei, fiind mai diversificata, ceea ce
face si mai greu de identificat alimentele traditionale. In mod normal, se
consuma carne de pui, porc, hamburger, vita tocata etc. combinata cu
orez, paste, cartofi sau paine. Lista combinatiilor e nelimitata.
Specialitați
1. Poutine
Poutine este un clasic francez-canadian care este servit în toată Canada. Este
un fel de mâncare consistentă de cartofi prajiti, brânză proaspătă și sos brun.
Există două teorii despre originea acestui fel de mâncare. Unul spune că, la
cererea unui șofer de camion care a vrut ceva fierbinte, Fernand Lachance a
combinat cartofi prăjiți și brânză caldă și a proclamat "Ça va faire une maudite
poutine!" sau, în limba romana , "Va face o nenorocire!".
Altul că a originat în anii ’50, când un bucătar ar fi strigat nervos că iese o
brânză peste cartofii prăjiți. Asta pentru că Poutine este preparat aruncând câteva
bucăți de brânză peste cartofii prăjiți și apoi adăugat un sos maro, pe bază de
carne (gravy).

2.Beavertails
Această gustare canadiană se traduce „coadă de castor”, datorită faptului că
este plată și poate fi asemănată cu langoșele românești (și cele ungurești).
Castorul este cel mai mare rozătoare din Canada și mascota simbolică - nu e
de mirare că e vorba de acest tip de zahăr. Începutul istoriei sale poate fi urmărit
până în secolul al XIX-lea, când aborigenii ar fi gătit cozile ciobănești peste un
foc deschis până când pielea crăpată și slăbită, dând loc cărnii din interior.
Având inspirație din metodele tradiționale de gătit carne peste un foc deschis,
colonii timpurii au început să-și gătească pâinea în același mod. Folosind un
aluat care necesită puțină creștere sau nu, a fost rapid și ușor să gătești peste un
foc deschis, întinzându-se peste una sau două bastoane în formă de coadă de
castor. Această pâine este numită bannock, similar cu aluatul folosit pentru
BeaverTails astăzi, și este văzut de mulți ca fiind începutul dulce-ului chinezesc
dulce din Canada. Doar până în 1978, BeaverTails Canada Inc. a marcat
desertul, crezând că a creat-o în mod oficial.
Practic, Beavertails este un aluat dospit, întins astfel încât să se asemene cu
coada unui castor și prăjit în ulei. Se mănâncă cald cu diverse toppinguri.
Același aluat este numit în SUA „urechi de elefant”.

3.Tarte cu unt
Aceste tarte mici sunt consumate în special de către canadienii vorbitori
de engleză și, mai cu seamă de cei din estul Canadei.
 Desertul este unul simplu, făcut dintr-un aluat pentru plăcintă, unt, zahăr,
stafide, sirop de porumb și ouă. Tartele sunt făcute de obicei de mărimea unor
brioșe (de fapt sunt făcute chiar în tava pentru brioșe), având exteriorul crocant
și un interior moale și delicios. Aceste tarte sunt atât de înrădăcinate în cultura
canadiană încât există competiții anuale pentru cele mai bune tarte cu unt.

4.Batoane Nanaimo
Unul dintre cele mai iubite deserturi canadiene este unul care poartă
numele orașului în care a fost creat. Reţeta a apărut pentru prima dată într-o
carte de bucate din 1952, dar probabil este mai veche.
Se spune că era desertul care nu lipsea niciodată din pachetul de prânz al
minerilor, Nanaimo fiind un oraş care s-a dezvoltat în special datorită minelor de
cărbune construite începând cu secolul XIX.Este o combinație între un blat
crocant din biscuiți zdrobiți, cu o cremă de brânză și glazură de ciocolată. Tortul
este dat la rece pentru a se lega (este fără coacere) și apoi tăiat în batoane numai
bune de mâncat. Există peste 100 de rețete de batoane Nanaimo, astfel că ai
opțiuni din care să încerci.

5.Tourtière
Tourtière este unul dintre alimentele preferate ale canadienilor vorbitori
de franceză, în special ale celor din Quebec, de unde este originar. Preparatul
este de fapt un fel de plăcintă cu carne, consumat de obicei la cina de revelion,
dar care poate fi făcut și în restul anului.
Felul de carne folosit pentru prepararea plăcintei depinde de zona în care
această plăcintă este făcută, astfel că poate fi făcută și cu pește, dar și cu carne
de porc, vită sau vânat.

6. Sirop de arțar
Nu puteam încheia recomandările canadiene fără să menționez siropul de
arțar, nu-i așa? Doar e cel mai caracteristic produs canadian.
Legenda spune că acesta a fost descoperit întâmplător de nevasta unui
inuit, după ce bărbatul său a scos din copac toporul pe care îl împlântase cu o
seară înainte. Din copac a început să iasă un lichid transparent, pe care femeia l-
a confundat cu apă, atunci când s-a strâns într-un vas așezat la poalele copacului.
Femeia l-a folosit în mâncare, crezând că e apă, iar rezultatul a fost o mâncare
dulce și delicioasă.
Siropul de arțar se face din seva unor specii de arțari, prin fierbere și poate
fi folosit ca îndulcitor natural pentru ceai, cafea sau deserturi.
Curiozitați
 Canada consumă cele mai multe gogoși și are cele mai multe magazine
care vând acest produs, pe cap de locuitor, dintre toate țările din lume.
 Pizza hawaiană a fost inventată în Canada și este cea mai populară pizza
din… Australia.
 Canada are o rezervă strategică de sirop de arțar pentru a asigura
aprovizionarea globală în caz de urgență.
 Numele alternative propuse pentru Canada în 1867 au fost: Borealia,
Cabotia, Transatlantica, Victorialand și Superior. O șansă că oamenii au
fost înțelepți și au ales Canada.
 Canada găzduiește cea mai veche fabrică de bere din America de Nord,
Molson, care a fost înființată în 1786.
 Canada are a treia cea mai mare rezervă de petrol din lume după Arabia
Saudită și Venezuela.
 La fiecare Crăciun, un milion de scrisori sunt adresate lui Moș Crăciun la
propriul său cod poștal: „H0H 0H0, Polul Nord, Canada”.