ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII

ÎNTR-O UNITATE DE
ALIMENTAŢIE CU SPECIFIC
NORVEGIAN
 CUPRINS

1. Argument

2. Organizarea bucatariei norvegiene

2.1 Caracteristicile bucatariei norvegiene
2.2 Arta culinara norvegiana

3. Caracteristicile meniului in traditia norvegiana si tipurile de stiluri din bucataria

norvegiana

4. Tipurile de stiluri, preparate si condimente din bucataria norvegiana

4.1. Stilul norvegian in amenajarea spatiilor
4.2. Preparate si condimente specifice bucatariei norvegiene
4.3. Conditii de calitate a preparatelor din bucataria norvegiana

5. Concluzii si recomandari

6. Bibliografie

2
 ARGUMENT

Mancarea norvegiana va face o deosebita impresie asupra oricarui gurmand. Intr-o tara
dominata de munti si paduri, bucataria norvegiana este bazata pe extraordinare preparate din
vanat si peste.
Bucătăria norvegiană s-a format datorită condiţiilor naturale în care i-a fost dat să trăiască
locuitorilor acestei regiuni a Europei. Proviziile acumulate vara şi toamna trebuie să fie folosite
în decursul lungii ierni, ca urmare, oamenii au învăţat să conserve şi să stocheze. Hrana sărată,
murată şi marinată nu era nici prea sofisticată, nici prea bogată în vitamine.
Cea mai diversificată bucătărie o au locuitorii Norvegiei. Aici se consumă multe legume şi
fructe. Totuşi, pe măsură ce ne deplasăm spre nord, înspre teritorii cu o climă tot mai aspră, vom
vedea tradiţii culinare tot mai sărace. Atât lipsa plantelor cât şi dificultăţile legate de creşterea
animalelor au făcut ca peştele să devină baza bucătăriei scandinave. Dintre toţi peştii, somonul
are cel mai nobil şi fin gust.
Norvegia este situata in vestul peninsulei scandinave cu o clima si un relief dificile, cu
mulţi munţi, păduri, lacuri si o iarna care parca nu se mai sfârşeşte. Bucătăria norvegienilor este
direct influenţată de toate acestea, e mai variata in sud si din ce in ce mai săracă in nord, acolo
unde condiţiile sunt cele mai aspre.
Bucătăria norvegiana ar putea fi descrisă ca fiind centrată în jurul produselor lactate de
cultură, pâine crocantă si moale, fructe de pădure ş pomuşoare, diferite tipuri de carne cum ar fi
carnea de vită şi de porc, produse marine: fructe de mare, scoici, peşte, peşte murat, diferite
legume (legume murate), inclusiv cartofi şi varză şi alte legume din familia Crucifere.
Specificul bucătăriei tradiţionale norvegiene este atenţia acordata conservării legumelor şi
cărnii, o necesitate ţinând cont de lunga iarna ce îi aşteaptă in fiecare an pe locuitori acestei tari.
Fructele erau transformate in gemuri si marmelade, legumele erau puse in conserve sau
depozitate în pivniţe, carnea era si ea sărată, afumată, uscată sau marinată.
Bucatele tradiţionale norvegiene, unele având câteva secole vechime, sunt în continuare o
parte foarte importantă a mesei zilnice, în ciuda faptului că bucătăria moderna suedeză adoptă tot
mai multe influenţe internaţionale.
Pe plan internaţional, cele mai renumite tradiţii culinare norvegiene sunt smörgåsbord şi
julbord, la Crăciun, inclusiv binecunoscutele feluri de mâncare norvegiene, cum ar fi gravlax şi
perişoare.

3
 La prima vedere, meniul norvegian tradiţional pare unul destul de sărac si de puţin
sofisticat unde pe primul loc stau preparatele din carne de peste, cea mai apreciata fiind cea de
somon, sărată sau afumată cu garnitura de cartofi sau legume preparate cât se poate de simplu.
Chiar si in condiţiile acestea vitrege, preparatele suedeze sunt totuşi extrem de variate, nu
degeaba au creat smorgasbord celebrul bufet norvegian. Tocmai aceasta nevoie de a conserva si
de a face alimentele sa poata fi pastrate o cat mai lunga perioada a dat nastere unei mari varietati
de produse. Asa au aparut nenumarate sortimente de gemuri si dulceturi facute din toate fructele
de padure posibile, modul diferit de conservare a carnii duce de asemenea unor gusturi si arome
unice.
Este greu sa definesti bucataria norvegiana in acelasi fel ca pe cea franceza, intr-o tara
care nu are o istorie a claselor aristocrate si burgheze, care sa dezvolte o traditie culinara. In afara
de hoteluri, traditiile se mai pastreaza in cateva cabane montane. Astazi insa, bucataria
norvegiana se poate cu siguranta lauda cu o mare diversitate. La fel ca in celelalte tari, turismul a
creat un proces de internationalizare a felurilor de mancare.
Bucătăria norvegiană în forma sa tradiţională se bazează în mare parte pe materiile prime
disponibile în Norvegia, munţii, pădurile şi coasta. Aceasta diferă în multe privinţe de alte
bucătării continentale, cu o concentrare mai puternică asupra vânatului şi peştelui.
Bucătăria norvegiană modernă, deşi încă puternic influenţată de fundalul său tradiţional,
acum poartă urmele globalizării: pastele şi pizza si ca sunt la fel de comune ca şi perişoarele şi
codul, în trecut produse alimentare de bază.
În această lucrare am decis să vă prezint organizarea activității într-o unitate de alimentație
cu specific norvegian. Această lucrare cuprinde 5 capitole:
În primul capitol „ORGANIZAREA BUCĂTĂRIEI NORVEGIENE” am vorbit despre
caracteristicile bucătăriei norvegiene și arta culinară norvegiană.
În cel de-al doilea capitol „CARACTERISTICILE MENIULUI ÎN TRADIȚIA
NORVEGIANĂ ȘI TIPURILE DE STILURI DIN BUCĂTĂRIA NORVEGIANĂ”
În cel de-al treilea capitol „TIPURILE DE STILURI, PREPARATE ȘI CONDIMENTE
DIN BUCĂTĂRIA NORVEGIANĂ” am vorbit despre stilul norvegian în amenajarea spațiilor,
preparate și condimente specifice bucătăriei norvegiene și condiții de calitate a preparatelor din
bucătăria norvegiană.
În cel de-al patrulea capitol „CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI”
În cel de-al cincilea capitol „BIBLIOGRAFIE”

4
 CAPITOLUL 1
ORGANIZAREA BUCĂTĂRIEI NORVEGIENE

1.1 CARACTERISTICILE BUCĂTĂRIEI NORVEGIENE

Este greu să definești bucătăria norvegiană în același fel ca pe cea franceză, într-o țară care
nu are o istorie a claselor aristocrate și burgheze, care să dezvolte o tradiție culinară. Astăzi însă,
bucătăria norvegiană se poate cu siguranță lăuda cu o mare diversitate. La fel ca în celelalte țări,
turismul a creat un proces de internaționalizare a felurilor de mâncare - puteți găsi cu ușurință
lanțuri de restaurante internaționale.
Ca reacție la acest proces, a apărut o tendință de reîntoarcere la tradiții. În zonele rurale,
oamenii au început să consulte cartea de bucate a bunicii și câteva feluri naționale precum
peștele fermentat (rakfisk), brânza de vaci (gammelost) și coaste de miel sărate (pinnekjott) au
început să fie din nou populare. Noua generație de bucătari se orientează către specificul
norvegian, aplicând metodele bucătăriei clasice franceze.
Norvegia este recunoscută pentru excelențele sale preparate pe bază de produse proaspete,
în special peşte. Puteţi găsi somon afumat, gravlax (somon sărat) şi păstrăv în majoritatea
restaurantelor, dar puteţi mânca şi o bogată varietate de peşti proaspeţi, cum sunt codul, dracul-
de-mare şi halibutul. Heringii şi fructele de mare sunt şi ei foarte populari. Pentru amatorii de
carne, Norvegia se remarcă prin preparatele din carne de ren, de elan, de cerb sau de cocoş de
munte. Brânza din lapte de capră preparată într-un anume fel (brunost) este o specialitate
norvegiană. Acest fel de brânză maronie, dulce, nu este prea cunoscută în afara ţării, dar
norvegienii de toate vârstele o adoră. Carnea uscată sau afumată spekemat) sub formă de şuncă
sau cârnaţi uscaţi este o mâncare de vară extrem de apreciată în Norvegia. Spekemat se serveşte
de obicei cu o felie de pâine crocantă de grosimea unei napolitane (o altă specialitate
norvegiană), cu smântână şi cu omletă, şi cade întotdeauna mai bine dacă este însoţită de o bere
norvegiană bună sau de un păhărel sau două de aquavit Brunost Spekemat.
În Norvegia micul dejun este enorm și constă într-o varietate de pește, carne, brânză și
pâine, servit ca bufet rece, cu cafea și ouă ochiuri. Alcoolul are tendința de a fi limitat și

5
costisitor, deși berea și vinul continuă să fie populare. Băutura națională este Aquavit, o băutură
spirtoasă.

1.2 Arta culinară norvegiană

Bucătăria norvegiană în forma sa tradițională se bazează în mare parte pe materiile prime
disponibile în Norvegia, munții, pădurile și coasta. Această bucătărie diferă în mai multe privințe
de omologii continentale, cu un accent mai puternic pe joc și pește. Multe dintre felurile de
mâncare tradiționale sunt rezultate folosind materiale conservate, în ceea ce privește iernile
lungi.
Cei mai mulți norvegieni mănâncă trei sau patru mese pe zi, de obicei constând într-un mic
dejun rece cu cafea, un prânz la rece (de obicei ambalate), la locul de muncă și o cină caldă acasă
cu familia. În funcție de calendarul cinei familiei, unele pot adăuga o masă rece în seara târziu,
de obicei, un sandwich simplu.
Micul dejun norvegian de bază este format din lapte sau suc de fructe, cafea și sandwich-
uri deschise cu tăieturi din carne, produse tartinabile, brânză sau gem. Cereale, cum ar fi fulgi de
porumb, fulgi de cereale și fulgi de ovăz sunt, de asemenea, populare, în special cu copii, așa
cum este iaurtul.
Norvegienii mănâncă de obicei cina în jurul orei 4-5 după amiaza. Aceasta este cea mai
importantă masă a zilei și de obicei include alimente bogate în carbohidrați, cum ar fi cartofii și
alimente bogate în proteine, cum ar fi carne sau pește.
Conservele din carne și cârnații vin într-o mare varietate de variații regionale, și sunt, de
obicei, însoțite de smântână și lipie sau grâu / cartofi împachetați.
Bucătăria norvegiană este foarte dependentă de joc, cum ar fi elani, reni, iepuri de câmp de
munte, rață și păsări. Aceste tipuri de carne sunt adesea vânate și vândute sau transmise sub
formă de cadouri, dar, de asemenea, sunt disponibile la magazinele de nivel național și au
tendința de a fi servite la ocazii sociale. Deoarece aceste tipuri de carne au un gust distinct,
puternic, acestea vor fi adesea servite cu sosuri bogate, cu boabe de ienupăr zdrobite, un gem
acru-dulce al lingonberries pe o parte.
În Norvegia, oamenii se adună pentru „krabbefest“, care se traduce prin „sărbătoarea
crabului“ unde se mănâncă crabi fierți gata de la un negustor de pește sau crabi vii gătiți într-o
tigaie mare. Acest lucru se face de obicei în aer liber, stilul fiind destul de rustic, cu doar pâine,
maioneză și pene de lămâie pentru a merge cu crab. Crabii sunt prinse în ghiveci atât
profesioniști, cât și de amatori, iar creveții sunt capturați de traulere mici și vândute gata fierte la
cheiul. Berea sau vinul alb, este acompaniamentul normal.

6
 CAPITOLUL 2
CARACTERISTICILE MENIULUI ÎN TRADIȚIA
NORVEGIANĂ

Bucătăria Norvegiei s-a dezvoltat în conformitate cu resursele naturale ale țării și ale
mării. Variațiile regionale sunt evidente, dar multe caracteristici generale ale produselor
alimentare în Norvegia aplică în întreaga țară, inclusiv un consum ridicat de pește și utilizarea de
arome dulci-acrișor. Deși mâncărurile tradiționale predomină în viața de zi cu zi mesele,
bucătăria norvegiană contemporană este supusă unor influențe din întreaga lume.
În mod tradițional, norvegienii a conservat pește, carne și vânat prin uscare, sărare sau
afumare. Peștele, carnea și vânatul sunt, în general, utilizate în stare proaspătă sau congelată în
bucătăria norvegiană, dar cele murate, afumate și alimentele sărate sunt încă populare. De obicei
peștele este pur și simplu fiert sau fiert în apă, dar fiecare metodă de gătire imaginabilă, inclusiv
prăjire, uscat-întărire, sărare, grill-ul și fumatul, de asemenea, are locul ei. Cărnurile sunt prăjite,
înăbușite, fierte sau prăjite, în funcție de tăiere și rețetă. Legumele sunt, de obicei fierte sau
înăbușite și supele și tocanele sunt adesea preparate.
În Norvegia, mesele zilei sunt: micul dejun, prânzul și cina.
Micul dejun norvegian:
Micul dejun este consistent, compus din unt, dulceață, pește sărat sau macerat, brânză tare,
costiță (bacon), cartofi sote, ouă și diverse feluri de pâine sau brioșe. Totodată micul dejun
norvegian include și peștele cum e somonul, iar ca specialități de mic dejun includ omletele din
ou de somon și sandwich-uri cu somon afumat.
Prânzul norvegian:
Masa de prânz (lunsj) este de multe ori mai mică și mai ușoară decât micul dejun. Masa de
prânz poate fi un adevărat evantai mai mic sau sandwich-uri cu fața deschisă de pate, mezeluri
sau brânză servite cu fructe și cafea.
Norvegienii sunt răsfățați în felii de somon afumat sau gravlax (somon afumat marinat în
ierburi) pe lefse pentru un prânz ușor.

7
 Cina norvegiană:
Cina (middag) vine mai devreme, în jurul orei 16 și este de obicei mai simplu decât alte
mese. Tarif tipic ar putea fi o tocană consistentă sau o combinație de chiftele și sos numit
kjottkaker, cu bere sau vin. Farikal este o carne de oaie și caserolă de varză, adesea servite cu
cartofi fierți, necurățați și mâncați săptămânal.
În Norvegia, cele mai frecvent consumate legume sunt cartofii, mazărea, varza și morcovii,
care a servit ca și acompaniament la carne sau pește. Pâinea integrală este un aliment de bază
(pâinea albă este rar). Brânza Jarlsberg este cunoscut ca un export norvegian, dar multe tipuri de
brânzeturi domestice din lapte de capră și de vacă sunt alimente de bază într-o dietă. Clătitele
subțiri, uneori realizate cu aluat de cartofi, sunt rulate în jurul valorii de topping-uri dulci sau
sărate și feliate.
Gjetost este o brânză de capră maro cu o culoare de chihlimbar si textură cremoasă.
Cheesemakers adaugă zahărul caramelizat și smântână să-i dea coloristică distinctiv și aromă. O
altă brânză tradițională este Gammelost mirositor, sau brânză veche.
Norvegia are propria sa versiune de chifteluțe, care sunt de obicei asociate cu vecinul său,
Suedia. Chifteluțele norvegiene pot fi făcute din carne de vită, de vițel, de porc sau un amestec
de carne și sunt servite în mod tradițional, cu un sos făcut din tomate, supă de vită și smântână.
Carnea și cârnați conservați vin în mai multe variante regionale și sunt adesea servite cu
smântână și lipie. Piciorul de miel este o delicatesă numită fenalar. În partea de vest, coastele de
oaie aburite sunt preferate pentru cina de Crăciun, iar capul de miel afumat este o specialitate
regională.
Fructele și fructele de pădure sunt de obicei consumate pentru desert și ca gustări dulci în
Norvegia. Deserturile pe bază de mere, lingonberries, zmeura și cireșele uneori sunt consumate.
Este o delicatesă de mur pitic norvegian care crește în sălbăticie. Acestea sunt consumate cu
cremă pentru desert cu ocazii speciale. Vafele, burete de prăjituri și produse de patiserie, sunt
uneori aromatizate cu nucșoară și sunt consumate ca deserturi între mese cu cafea.

8
 CAPITOLUL 3
TIPURILE DE STILURI, PREPARATE ȘI CONDIMENTE DIN
BUCĂTĂRIA NORVEGIANĂ

Bucătăria norvegiană pot fi clasificată ca rustic, cu un accent puternic pe ingrediente prime

de bună calitate. Noua bucătărie nordică este un spin mai modern pe ingrediente traditionale
găsite în întreaga Scandinavie. Bucătarii norvegieni sunt unii dintre cei mai buni bucătari din
lume și au fost câștigători de premii pentru a dovedi aceasta.

3.1 Stilul norvegian în amenajarea spațiilor

Stilul norvegian se caracterizeaza prin simplitate, bun gust si lumina, intr-o imbinare
perfecta a materialelor moderne si traditionale. Iernile lungi si mohorate din tarile nordice si lipsa
luminii naturale au facut ca designerii scandinavi sa puna accent pe culori luminoase si pe efecte
produse de corpurile de iluminat. In ceea ce priveste piesele de mobilier, stilul scandinav este
sinonim cu lemnul natural, deschis la culoare, atat de abundent in tarile nordice.
Stilul norvegian este caracterizat prin culori foarte deschise si luminoase. Albul este
preferat de designerii scandinavi datorita faptului ca are capacitatea de a da luminozitate camerei
si de a o face sa para mai mare. Culorile predominante intr-o casa decorata in stil scandinav sunt:
alb stralucitor, alb-vanilie, bleu, crem, bej, galben, roz, verde, rosu, gri, toate in nuante foarte
deschise si placute ochiului.
Peretii sunt vopsiti de regula in alb stralucitor si decorati cu tablouri sau fotografii.
Perdelele si draperiile sunt si ele deschise la culoare, semitransparente, uni, cu modele
geometrice sau florale. Ideea este ca acestea sa permita cat mai mult luminii de afara sa patrunda
in locuinta.
Moblierul este realizat din lemn deschis la culoare. Unele piese sunt confectionate in
combinatie cu metal cromat sau fier forjat si sticla.
La fel de luminoasa si deschisa la culoare este si pardoseala, realizata din lemn, parchet
laminat sau gresie.

9
  Mobilier
Mobila, cu forme organice, este realizata din lemn deschis la culoare asociat cu metal cromat
sau piele. Acest stil de amenajare este caracterizat de camere luminoase si confortabile, in care
exista putine piese de mobilier, insa foarte practice si cu diverse spatii de depozitare.
Ca sa nu aglomereze prea tare o camera, designerii scandinavi s-au gandit la solutii pentru a
face ca piesele de mobilier sa fie cat mai practice, adaugandu-le sertare originale, suporturi
speciale pentru depozitare si alte accesorii inedite.
De asemenea, stilul scandinav mai este caracterizat de mobilierul vopsit in alb sau alte culori
deschise la culoare si de canapele si scaune ce au tapiserii cu modele florale si geometrice.
Oglinzile inalte, care reflecta lumina, cu rame simple, din lemn, sunt alte elemente definitorii
pentru stilul scandinav.
 Delimitarea zonelor
Tot in ideea de a spori luminozitatea si a da impresia de mai mult spatiu, stilul scandinav
accentueaza, la nivel vizual, ideea de open space, cu ajutorul finisajelor sau a diverselor obiecte
de mobilier. Astfel, anumite zone ale camerelor sunt delimitate cu ajutorul dusumelei, spre
exemplu, in combinatie cu gresie (mai ales bucataria este impartita in spatiul destinat exclusiv
gatitului si cel destinat servitului mesei).
De asemenea, panourile vitrate sau bibliotecile sub forma de rafturi supraetajate sunt folosite
pentru a delimita anumite zone ale camerelor carora li se da o functionalitate diferita.
Aceste elemente permit luminii naturale sa treaca dintr-o zona in alta si ofera amploare
spatiului.
 Lumina
Asa cum am mai amintit, lumina reprezinta elementul-cheie al stilului scandinav.
Pe langa efectul de lumina produs de culoarea deschisa a peretilor si a mobilei, designerii
scandinavi folosesc surse de lumina artificiala.
Lampele si diversele corpuri de iluminat au, de regula, abajururi bogat ornamentate,
realizate din materiale speciale. Au structura metalica sau din lemn si abajurul confectionat din
material textil, hartie sau sticla de Murano.
Lampele si veiozele sunt folosite ca obiecte decorative astfel ca au forme speciale si sunt
plasate cat mai la vedere. De asemenea, acestea sunt pictate in culori mai vii, pentru a intra in
contrast cu nuantele de alb din locuinta si pentru a crea un efect modern, contemporan.
 Pardoseala

10
 Stilul norvegian este caracterizat de podele sau parchet realizat din lemn de buna calitate, cu
fibrele vizibile. Podelele sunt lustruite si protejate cu lac si nu sunt acoperite decat in mica
masura de covorase si carpete.
Designerii norvegieni prefera carpetele de dimensiuni reduse, intr-o singura culoare sau cu
modele florale si geometrice, realizate din fibre cat mai naturale, eventual din lana.
 Alte decoratiuni
Pe langa lampe si veioze originale, stilul norvegian este caracterizat de diverse obiecte
decorative realizate din sticla colorata sau lemn. Vazele cu forme simple si in culori deschise si
vii sunt elemente importante pentru acest stil. Acestea contin plante naturale sau artificiale de
tipul crinilor, orhideelor sau cactusilor.
Peretii sunt adesea decorati cu fotografii inramate sau tablouri reprezentand arta abstracta,
realizate in tuse mai indraznete de culoare.

3.2 Preparate și condimente specifice bucătăriei norvegiene

Având în vedere că țara este dominată de climatul aspru și de pescuiturile locale, produsele
alimentare din Norvegia este reprezentată în principal de feluri de mâncare "țărănești".
Dintre preparatele din carne (carne de servit, de regulă,fructe de pădure și sos dulce și
acru) oferă călătorilor bucuria de fripturi, șnițel, coaste, friptură de porc, supă de carne cu
verdeață, și ca un fel de mâncare - fasole, cartofi, varză, cereale.
Preparatele specifice bucătăriei norvegiene sunt:
 FARIKAL
 REDKAL
 KOTTBULLAR
 FISKETBOLLER
 SMALAHOVE
 CREMĂ DE OREZ
Nordicii obișnuiesc să se rasfețe de sărbători cu lutefisk (sau lutfisk), o mâncare
gelatinoasă, din pește (cod), servită împreună cu diverse garnituri. Pinnekjøtt-ul este un alt
preparat tradițional. Se prepară din coaste de miel, sau carne de oaie condimentată. Carnea este
uscată înainte, pentru a căpăta o savoare cât mai intensă. Se consumă alături de garnituri precum
piure de cartofi, sau cartofi fierți cu sos de muștar. În plus, norvegienii mai servesc șuncă prăjită,
curcan, sau cod fiert. De obicei, băutura care însoțește toate aceste feluri de mâncare este berea –
în special un sortiment de bere brună numit juleol.
11
 Preparate originale se pregătesc și din vânat: potârnichi de zăpadă în ceaun, însoțite de
afine, căprioară friptă la cuptor napată cu sos de brânză de capră, elan afumat.
Ca pretutindeni în Scandinavia, heringul cunoaște numeroase preparări, dar și macroul este
foarte apreciat: marinat, apoi fript la grătar, este servit cu pastă de tomate, aqvavit și bere.
Morunul este sărat, fiert, se servește cu unt topit și un sos cu ouă cu cartofi și mazăre galbenă, cu
un sos de muștar. Se apreciază mult limbile de morun, asociate frecvent cu diverse feluri de pește
în aspic. De asemenea, foarte apreciați sunt păstrăvul, care se conservă tot fermentat și somonul,
adesea fiert în court-bouillon și pregătit cu castraveți, fript sau afumat. Numeroase gustări se
prepară din heringi, păstrăv sau somon, iar ca supă se menționează cea de pește de Bergen, cu
legume verzi, smântână acră și gălbenușuri de ouă. Ca desert amintim orezul cu lapte (deși mult
timp rommegrot, a fost considerat preparatul național): porridge pregătit cu smântână acră, făină
și lapte servit pudrat cu scorțișoară și zahăr, cu unt topit, suc de coacăze sau mure.

 Bauturile bucatariei norvegiene

- Laptele. Da, ati citit bine: laptele este una dintre bauturile de baza ale bucatariei nordice.
Finlandezii, de exemplu, chiar nu concep sa nu aiba pe masa un pahar de lapte, indiferent daca e
micul dejun, pranzul sau cina.
- Berea este prezenta la fiecare masa, fiind preferata berea blonda (nu uitati ca Danemarca
produce Carlsberg si Tuborg).
- Nordicii sunt printre cei mai mari consumatori de cafea din lume, topul fiind condus de
Finlanda si de Suedia.
- In fine, Blåbärssoppa este o bautura servita rece sau calda, facuta din afine, atotprezente in
Scandinavia.

 Condimentele din bucătăria norvegiană

Norvegienii folosesc condimentele pentru a adăuga arome sărate, inclusiv mărar și semințe
de chimen, care crește sălbatic în Norvegia. Gătitul norvegian vechi folosește rădăcină de hrean
mărunțită, mai ales cu somon, cimbru, oregano și (importate de călugări în Evul Mediu), care
crește sălbatic în jurul Oslo. Mâncarea norvegiană tradițională este lipsită de emoție. Generația
mai în vârstă îi place acest lucru, dar tânăra generație îi place aromele contrastante.

 Ienibahar (piper jamaican)

- acest condiment este folosit uneori în loc de piper negru. Acesta este utilizat pentru sezonul din
carne și pește și multe feluri de mâncare; inclusiv lutefish, hering și cârnați.

12
  cardamom (Elettaria cardamomum)
- este un condiment foarte popular în bucătăria norvegiană. Frecvent, cardamom este utilizat în
produse de patiserie dulci, cu ciocolată, preparate din fructe și cafea.
 chimenul (Carum carvi)
- este foarte popular în țările arabe, precum și în Scandinavia. Chimenul este popular, folosindu-
se în diferite feluri de mâncare de varză, brânzeturi și în feluri de mâncare non-dulce coapte, cum
ar fi pâine neagră.
 Coriandru (Coriandrum sativum)
- este utilizat în carne marinate și, de asemenea, în diferite băuturi spirtoase. De asemenea, este
un condiment vital în cârnați.
 Fenicul (Foeniculum vulgare)
- este folosit în pâine, cookie-uri, și în murături. Având un gust licoros este utilizat în ambele
alimente dulci și sărate. Uneori, Anason (Pimpinella anisum), care are un gust similar este folosit
în loc de fenicul.
 piper roz (Schinus terebinthifolius)
- este utilizat pe carne și preparate din vânat sălbatic. Cu un gust foarte puternic, cald ar trebui să
fie utilizat cu moderație pentru a nu copleși alte arome în farfurie. Unii oameni ar putea fi alergic
la acest condiment.

3.3 Condiții de calitate a preparatelor din bucătăria norvegiană

Serviciile de alimentaţie într-o unitate sunt evaluate de consumatorul
t u r i s t d u p ă propriile sale criterii, privind calitatea acestora şi dacă acestea sunt satisfăcute
corespunzător nevoilor şi pretenţiilor sale, fac reclamă unităţii, contribuind la aducerea şi altor
consumatori t u r i ş t i î n u n i t a t e .
Cei ce dezvoltă o activitate de alimentaţie (gastronomică), trebuie să
realizeze în prim plan, un studiu prealabil de piaţă prin care să asigure un raport adecvat, între
elementele de marketing cu accentul pe profitul unităţii, suprafaţa de producţie şi
servire,compartimentare şi dotare pe un flux judicios şi ergonomic.
Ambientul creat consumatorilor  turişti cărora li se adresează serviciile
unităţii,selectarea personalului printr-o riguroasă testare profesională, stabilirea
corespunzătoare a preţurilor de servire a preparatelor culinare sunt elemente prevăzute în
ansamblul activităţii ce contribuie la performanţele manageriale ale unităţii. În contextul general
al activităţilor de alimentaţie, din turism, servirea consumatorilor constituie factorul determinant,
ce caracterizează  nivelul atins de această activitate într-o ţară, regiune, localitate sau unitate. În

13
cadrul economiilor naţionale, domeniul de activitate pentru alimentaţie în turism are un
caracter profund economic şi social, prin serviciile prestate de producţie – servire.
Gradul de cunoaştere, însuşirea specificului, formarea deprinderilor pentru aplicarea şi
respectarea acestor reguli, definesc în mare măsură potenţialul şi nivelul
p e r s o n a l d e prezentare – servire practicat în acest domeniu de activitate. Unităţile
gastronomice, pentru turismul intern şi internaţional constituie un serviciu de bază component
al produsului turistic care are ca scop satisfacerea cât mai completă şi în condiţii
calitativ superioare, an alimentaţiei turiştilor sosiţi în grupuri în mod organizat sau
individual, în concordanţă cu programele turistice, obiceiurile de consum, etc..
Alimentaţia p e n t r u t u r i s m , p r e z i n t ă u n e l e p a r t i c u l a r i t ă ţ i d e t e r m i n a t e p e d e
o p a r t e d e c a t e g o r i i l e d e consumatori cărora li se adresează serviciile iar pe de altă parte
necesităţii integrării serviciilor de alimentaţie în cadrul produsului turistic
Datorita iernii nesfarsite, a climatului rece si a conditiilor aspre, suedezii au fost nevoiti, de-a
lungul istoriei lor, sa se specializeze in procedeele de conservare a alimentelor:  carnea era
pastrata peste iarna in special prin afumare, sarare, uscare sau procedee speciale de marinare
(retetele speciale suedeze dand nastere unor arome unice), fructele (in special cele de padure)
erau transformate in gemuri, iar legumele erau depozitate in pivnite sau conservate prin diverse
procedee.

14
 CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Bucătăria cu înfăţişarea ei luminoasă, igienică şi bine orânduită reprezintă cartea devizită

pentru gospodină, este oglinda nivelului său cultural, a hărniciei, a ordinii, achibzuitului şi
a spiritului pentru frumos. Există mii de reţete, de moduri de preparare a alimentelor.
Este imposibil să le cunoşti pe toate, dar le încercăm şi le vom prepara pentru că nu se
poate supravieţui fără apă, aer şimâncarea cea de toate zilele. Cine a practicat cât de cât arta plină
de neprevăzut a bucătăriei ştie că este aproape imposibil să obţii de două ori acelaşi gust al
aceluiaşi preparat.
De aceea, niciodată nu eşti prizonierul reţetelor, improvizezi tot timpul, adaugi, substitui,
scoţi ingrediente, schimbi dozele sau timpii de transformare şi combinare, aşa încât să rezulte
mereu efecte noi şi gusturi din ce în ce mai variate şi mai rafinate. Activitatea de preparare a
hranei, a mâncărurilor şi servirea acestora în locuri publice, îşi au rolul şi importanţa lor,
neputând fi înlocuite sau controlate, oricare ar fi forma lor de organizare.
În contextul general al transformărilor ce au loc, prepararea, prezentarea şiservirea
mâncărurilor şi băuturilor dobândesc noi valenţe, determinate în principal, de doifactori decisivi:
amplificarea mişcării libere a oamenilor şi creşterea cerinţelor şi preferinţelor culinare, justificate
de un trai civilizat, modern şi de o activitate mai intensă.
O constatare a ultimului deceniu este că dejunul se serveşte din ce în ce mai mult înafara
cadrului familial.
Multe tendinţe majore care apar în alimentaţie sunt: dietetice, consumul rapid şi simplu,
căutarea gustului, a produselor naturale, originalitatea şi curiozitatea şi nu în ultimul rând
calitatea şi inocuitatea mâncărurilor. Aceste tendinţe conduc la două macrotendinţe: una
modernă care ia în considerare modul de viaţă actual şi cea de a doua, de întoarcere la origine,
către o alimentaţie legată de o civilizaţie, de un trecut cu comportamente naturiste. Dintre cele
trei mese principale ale zilei (mic dejun, gustarea de la ora 10, dejun, gustarea de la ora 17, cina)
micul dejun a devenit cea mai importantă dintre acestea. Astăzi există o mai mare conştientizare
a problemelor de sănătate şi deci o mai mare preocupare pentru inocuitatea preparatelor culinare
deoarece populaţia caută să mănânce cât mai igienic şi mai sănătos.
Tendinţele apărute în sistemul de alimentaţie publică care pot influenţa calitatea şi
inocuitatea sunt:

15
- substituirea materiilor prime prin utilizarea unor ingrediente de tipul concentratelor, a unor
condimente şi ingrediente care contribuie la ameliorarea unor caracteristici senzoriale ale
preparatului culinar înlocuind în acest mod o parte din materiile prime care compun reţetele cum
ar fi legume proaspete, carne, folosirea acestor tipuri de substituenţi care modifică caracteristicile
preparatelor culinare şi implicit calitatea acestora;
- lipsa sau utilizarea necorespunzătoare a echipamentelor tehnologice adecvate prelucrării
moderne a materiilor prime;
- preparatele culinare realizate nu au întotdeauna la bază o reţetă omologată, stabilită riguros în
ceea ce priveşte realizarea preparatului respectiv şi prezentarea cât mai estetică a acestuia.

16
 BIBLIOGRAFIE

-- Nicolescu Radu – Tehnologia activităţii în restaurant şi bar, Editura Sport – Turism,

Bucureşti, 1998
- Nicolescu Radu – Tehnologia restaurantelor, Editura Inter-Rebs, Bucureşti, 1996
- Pârjol Garbriel ş.a. - Tehnologia culinară, Manual, E.D.P., Bucureşti, 2003
Adrese web:
http://traveltips.usatoday.com/characteristics-food-norway-10902.html
http://traveltips.usatoday.com/traditional-food-norway-10910.html
http://thanksforthefood.com/norwegian-cuisine/
https://biblioteca.regielive.ro/referate/industria-alimentara/particularitatile-bucatariei-
scandinave-norvegiene-finlandeze-suedeze-daneze-147667.html
http://www.dezvoltatorimobiliar.ro/blog/amenajari-bucatarii/amenajarea-bucatariei-in-stil-
norvegian-cu-detalii-vintage
https://craciunulinbucate.wordpress.com/2014/12/02/obiceiuri-si-traditii-culinare-norvegiene/
https://www.slideshare.net/ramonapetculescu/suedianorvegia
https://bakerp2004.wordpress.com/2014/09/22/common-spices-used-in-norwegian-cooking/
https://graduo.ro/referate/industria-alimentara/particularitatile-bucatariei-scandinave-norvegiene-
finlandeze-suedeze-daneze-410106

17
 ANEXA

Mic dejun norvegian

Prânzul norvegian

18
Cina norvegiană

Kottbullar (chifteluțe)

19
Fiskeboller

Aquavit Norwegian

20
CHIMEN CORIANDRU

FENICUL

CARDAMOM

21
IENIBAHAR

PIPER ROZ

22
FRUCTE DE PĂDURE

LINGONBERRIES

23