MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

COLEGIUL ECONOMIC “ION GHICA” BRĂILA

PROIECT
EXAMEN DE CERTIFICARE PENTRU
OBŢINEREA CERTIFICATULUI DE
CALIFICARE PROFESIONALĂ
- NIVEL 4 -

DOMENIUL: TURISM ŞI ALIMENTAŢIE

CALIFICARE: TEHNICIAN ÎN GASTRONOMIE

Coordonator,
Prof. Ichim Ligia
Absolvent,
Lupascu Elena

PROMOŢIA 2019
ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII
ÎNTR-O UNITATE DE
ALIMENTAŢIE CU SPECIFIC
ENGLEZESC

2
 CUPRINS

1. Argument

2. Organizarea bucătăriei englezeşti

2.1. Caracteristicile bucătăriei englezeşti
2.2. Arta culinară englezească

3. Caracteristicile meniului în tradiţia englezească

4. Tipurile de stiluri, preparate şi condimente din bucătăria englezească

5. Concluzii şi recomandări

6. Bibliografie

ARGUMENT
3
 Bucătăria englezească înseamnă în primul rând carne. Mai înseamnă porridge, pătrunjel
verde tocat, pudding și plăcinte tot cu carne. Mai înseamnă un dejun copios dar și cina cea
mai bogată și mai consistentă masă a zilei. Cina poate fi înlocuită cu un ceai, la care se
servesc diferite preparate reci. Băuturile alcoolizate calde sunt, de asemenea, o particularitate
englezească. Deși în trecut bucătăria englezească consta doar în carne și legume fierte, în
prezent aceasta s-a diversificat foarte mult datorită faptului că societatea engleză a devenit
cosmopolită. Astfel comunitățile evreiești, arabe, chinezești, indiene și-au adus contribuția pe
plan culinar.
Mâncărurile englezesti sunt foarte uşor de preparat.
Englezilor le place carnea de orice fel, peştele, mâncărurile de legume, budincile, dar
nu trăiesc pentru a mânca, ci mănâncă pentru a trăi.
Englezii consideră că bucătăria lor este specială în felul ei.
Pentru bucătăria englezească a avut un mare efect cea frantuzeasca, şi pe vremea în care
o parte din India a fost a englezilor, ei au adus de acolo tot felul de condimente pe care le
folosesc şi în ziua de azi.
Europa poate mulţumi Angliei pentru multe feluri gastronomice, între acestea putem
număra şi sandwichurile.
Tot de la englezi a început şi obiceiul ceaiului. Ceaiul a început să se extindă în Europa
în secolul XVII, dar de aici au pornit şi budincile şi plăcintele.
Englezii au o tradiţie gastronomică bine cunoscută , care începe cu deja apreciatul mic
dejun englezesc. Ei îsi încep ziua cu un pahar de suc de fructe proaspăt şi cu aşa numitul
porridge (fulgi de ovăz, stafide, miere , lapte). Dar în zilele noastre este mai la modă să se
consume musli.
Apoi urmează pâinea prăjită, care se consumă cu unt, miere, gem. Cel mai folosit gem
este marmeladă de portocale, dar pe masă se mai poate găsi şi gemul de căpşuni sau piersici.
La micul dejun cel mai cunoscut fel de mâncare este Ham and Eggs, adică baconul prăjit cu
ouă. După micul dejun nu poate lipsi ceaiul negru pe care îl consumă cu lapte sau frişcă dar
nu adaugă în el zahăr. Este interesant că în Anglia există cafenele din anul 1652 dar nimeni nu
începe ziua cu cafea.
Englezii îşi consumă prânzul la locul de muncă sau la şcoală, care este format de obicei
din sandwich, supe uşoare sau salate cu puţine calorii. Supele sunt făcute din carne de pui sau
vită,dar cea mai cunoscută supă este totuşi gulaşul de porc. Prânzul este urmat de ceaiul de la
ora 5 care este obligatoriu. La acest ceai se mai consumă prăjiturele sau grătare.
4
 În bucatăria englezească cea mai importantă este cina. În multe case se mai consumă la
cină pasăre la cuptor, care este aşezată întreagă pe masă şi capul
familiei împarte la toată lumea cate o bucata din ea.
Din această tradiţie este cunoscută servirea englezească, care este şi foarte elegantă.

CAPITOLUL 2
ORGANIZAREA BUCĂTĂRIEI ENGLEZEŞTI

5
 2.1. Caracteristicile bucătăriei englezeşti
În domeniul culinar, Anglia este plină de surprize. Meniul e supraplin de denumiri de
preparate din întreaga lume. Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că bucătăria britanică a
dispărut sau s-a transformat într-un conglomerat internaţional. Dimpotrivă, datorită
conservatorismului său înnăscut al Marii Britanii în acest domeniu s-au păstrat alimentele
tradiţionale, în forma sa originală. Doar cei veniţi în Marea Britanie observă iniţial produsele,
pe care le procură străinii (emigranţii), care trăiesc preponderent în oraşele mari.
Englezii acordă o mare importanţă micului dejun. Spre deosebire de francezi, care
consumă un mic dejun rapid (baghete, croissante), urmat de cafeaua neagră, micul dejun
englez este o bază solidă pentru regimul alimentar al zilei întregi. Ceaiul înainte de micul
dejun constituie fundamentul pentru o masă pe săturate. Probabil, această tradiţie îşi are
originea de la marinari,care au influenţat tradiţiile locuitorilor insulei.
Britanicii oferă micului dejun destul timp, ei consumă fără grabă „porridge”- un terci
din fulgi de ovăz cu frişcă şi lapte sau fulgi de porumb „cornflakes”, urmaţi de suc de fructe.
Apoi urmează pâinea albă cu gem şi omleta faimoasă cu bacon. Dar britanicii mai consumă la
micul dejun şi peştele fierbinte afumat şi crenvuşti. În această ţară nu vor fi afectate interesele
iubitorilor de carne.
În Marea Britanie din timpuri memoriale, accentul este pus pe înalta calitate, în special a
cărnii de vită şi de miel. Nu cred că există cineva care nu ar cunoaşte renumita friptură
englezească de carne de vită „rostbeef”. În afară de carne prăjită, multe preparate sunt şi din
carne fiartă, la care se adaugă legume. Pentru bucătăria englezească este caracteristică o
metodă neobişnuită de preparare a legumelor. Destul de răspîndită este reţeta cu varză şi praz,
numai fierte în apă sărată. Pentru a da gust mai expresiv acestui preparat nu prea apetisant,
britanicii încă din secolul trecut au inventat sosuri de-a gata, pe care le găsim la orişicare
masă, începînd cu sosul Ketchup şi până la Worchester.Acest lucru este foarte comod, pentru
că oricine poate condimenta alimentele după gusturile sale proprii.
Unele varietăţi de caşcaval englezesc, datorită gustului său original îmbogăţesc gama
largă de brânzeturi europene. Anglosaxonii sunt amatori de dulciuri. Deserturile lor, cum ar fi
budinca cu caramel şi cremele lor sunt alăturate la cele mai înalte realizări ale artei culinare,
chiar şi conform standardelor mondiale.
Scoţia şi Irlanda, de asemenea, au preparate specifice naţionale. În special, acestea sunt:
„oatcakes” (coptura din ovăz) şi „haggis” (carne de oiae). În Irlanda preparatele populare sunt
„boxty” (clătite de cartofi) şi gustarea „colcannon” (din cartofi, usturoi, varză).

6
 Se apreciază gama de arome, care oferă gustărilor melasa, oţetul de malţ sau zahărul
brun de trestie - toate aceste condimente, pe care noi din Europa Centrală nu prea le utilizăm.
Merită de menţionat şi ritualul ceaiului. Această băutură tradiţională a fost îndrăgită
deja în secolul XVII, ceea ce s-a întîmplat, probabil, pentru că a ajutat pentru învingerea
descurajării, condiţionat de clima specifică şi deasemenea îmbunătăţea gustul putred de apă de
mlaştină. Practica de a ameliora gustul apei, aparent, a condus la o tradiţie de fabricare şi
consum de bere.Însă berea traditională brună, cîndva numită Stout, sau Porter, acum
cunoscută sub numele de Guinness, nu seamănă la gust deloc, de exemplu, cu Pilsner. Bere
Bright vintage (blondă matură) este, de asemenea, nu, ceea cu ce suntem obişnuiţi.
În păturile sociale de cel mai înalt nivel vinul a jucat un rol important, şi englezii
cunosc bine vinurile franceze, precum şi Heresul (Sherry wine) şi portweinul. Din băuturile
tari o tradiţie îndelungată le au băuturile distilate. Înainte ca Statele Unite sa ajungă pe primul
loc la consumul de divin, cel mai mare consumator a fost Marea Britanie. Whiskey Scoţian şi
Irlandez la începutul secolului trecut, se consuma numai în regiunea, în care era produs. Jin-
ul, care a început să fie produs, probabil, în epoca lui Wilhelm al III-lea, a devenit o băutură
răspîndită numai în secolul trecut.

2.2. Arta culinară englezească

Revenind la obiceiurile britanice, exista o gramada de feluri de mancare care au la baza
resturile ramase de la masa anterioara, in principal de la masa de duminica. Astfel lunea
meniul era de obicei format din cartofi noi fierti in apa cu sare si felii din carnea ramasa de
duminica si o salata asortata alaturi. Carnea se taia foarte subtire pentru a fi mai usor de
mancat si digerat.
Dupa ce se satura toata lumea de friptura rece, marti era ziua de placinta cu carne:
Placinta Pastorului, Shepherd's pie, Cottage pie... Conform spiritului englezesc, controlat si
fara excese alimentare, chiar si aceasta placinta poate fi reincalzita pentru a doua zi. Este
placinta pe care o consuma toata lumea, toata familia si chiar familia regala. Langa placinta se
serveau legume oparite in apa cu sare, gen morcovi si neaparat legume verzi.
Budinca salvatoare "Yorkshire pudding", a fost inventata in timpul razboiului, cand era
penurie de alimente, budinca facandu-se cu grasimea de la carnea ramasa de la friptura de
duminica.
Alt fel de mancare, rezultata din ramasite dar deosebit de savuroasa si foarte zgomotoasa,
este Bubble and Squeak, facut din resturi de cartofi, varza si friptura rece.

7
 Pe de alta parte englezul importa o mare parte din produsele sale alimentare, asa ca a
invatat sa traiasca relativ ieftin.
 Rezistenta culinara etnica - Scotienii, galezii sau irlandezi au incercat sa-si
pastreze unicitatea si traditiile istorice, de aici si supravietuirea unor preparate specifice
acestor regiuni, prin aceasta bucataria britanica capatand mai multa culoare dar si mai multa
patina.
Bucataria scotiana se bazeaza mai mult pe vanat si pe celebrul somon. De asemenea
mancarea lor nationala este celebrul haggis, care se face din organe (inima, ficat, plaman) si
ramasite de carne, tocate si amestecate cu mirodenii, ierburi si ceapa. Totul se impacheteaza in
stomac de oaie si apoi se coace. Langa haggis se serveste piure de napi, gulii sau cartofi.
O reteta nemaipomenita de somon este cea de Somon scufundat, in care pestele este fiert
si lasat pana se raceste intr-o zeama de legume (ceapa, morcovi, telina). Pestele preparat astfel
este servit cu cartofi noi, fierti in coaja, cu lamaie sau cu salata de vara de cartofi.
Cei din Tara Galilor vor prefera in locul fripturii englezesti, de duminica, din vita,
traditionalul "Welsh lamb", care este fara rival si este preparat din miel.
Galezii sunt celebri prin tocanitele lor cu sunca si cu ramasite de miel, cu multa ceapa si
vegetale; prin clatitele lor facute din terci de ovaz, umplute cu spanac si coapte in forme mici,
care constituie servite cu ou si bacon micul dejun galez.
In bucataria irlandeza este folosita mai mult carnea de porc si cartofii.
 Un breakfast care cucereste lumea - Se pare ca nici un englez in trecut, nu isi
incepea ziua fara celebrul breakfast englezesc, indiferent unde ar fi fost acasa sau in
strainatate. Mentalitatea englezeasca poate presupune in acest caz ca o parte din victoriile lor,
se datorau educatiei, principiilor si micului - mare dejun, datator de puteri pentru intreaga zi.
Colonistii englezi au raspandit o parte din obiceiurile lor pe glob, micul lor dejun fiind
adoptat in foarte multe colturi ale lumii. Un mic dejun traditional, numit "Full english"
presupune oua, sunca, carnati, ciuperci, fasole gatita, paine prajita si bineinteles ceai.
In zilele de azi, se pare ca acest obicei a fost pastrat de britanici, mai ales pentru oaspeti, ei
renuntand in favoarea cerealelor cu lapte care au inlocuit terciurile de ovaz "porridge", la care
adauga o felie de paine, suc de portocale si cafea.
 Traditiile placute de dupa amiaza - O alta traditie englezeasca, indelung
ridiculizata, dar pe deplin adoptata in multe tari era ceaiul de dupa-amiaza. Englezii au fost si
au ramas mari bautori de ceai, obiceiul ceaiului era tinut in toate familiile englezesti,
indiferent de avere si pozitie. Existau servicii speciale pentru ceai, servetele si fete de mese

8
speciale si de asemenea un ritual intreg, care tinea de civilizatie si de mandria de a fi englez
intr-un imperiu foarte mare. Ceaiul era insotit de piscotele, checuri, prajiturele si briose
(cakes, biscuits, mufins) speciale pentru ceai.
Pe de alta parte exista si o explicatie legata de clima umede si rece, de necesitatea reglarii
digestiei, de momentele placute de apropiere in familie sau create de shimbul de idei cu
invitatii de la ceai, sau de faptul ca in familiile care lucrau, ceaiul era asortat cu ce avea
fiecare in casa si constituia de fapt masa de seara.
 Bucataria moderna - Cu toate glumele starnite in jurul felului lor de a gati,
spiritual englezesc rezolva problema, pentru ca mandria de a fi englez, se reflecta si aici.
Bucataria britanica reflecta o istorie de care ei sunt foarte mandri, iar faptul ca au fost un mare
imperiu explica influentele actuale din bucataria britanica.
Bucataria britanica a fost influentata de contactul cu o gama larga de mirodenii pe care le-
au adus din fostul Imperiu britanic, mai ales din India si de valul larg de emigranti pe care l-au
acceptat in timp. De asemenea, englezii cu stare au apreciat intotdeauna bucataria franceza, au
folosit bucatari francezi, redenumindu-si mancarurile traditionale cu toate accentele limbii
franceze
Astazi britanicii sunt mari consumatori de mancare indiana, italieneasca, chinezeasca,
mexicana, exista mai multe restaurante de acest fel decat exista restaurante pe specific
national.

CAPITOLUL 3
CARACTERISTICILE MENIULUI ÎN TRADIŢIA ENGLEZEASCĂ

Bucătăria englezească este celebră pentru ceaiul de după-amiază, micul dejun

consistent, fish&chips si pub-uri. Ceaiul este servit adesea alături de biscuiti, sandwisuri sau
prăjiturele.

9
 Cartofii, pâinea si brânza sunt ingredientele principale pentru o masă in Marea Britanie,
iar cele trei feluri de mâncare tradiţionale sunt vita la grătar si budinca Yorkshire, fish&chips
(peste cu cartofi prăjiti) si puiul tikka masala. In afara de cartofi, englezii găsesc si in
mazăre o garnitură preferată pentru carnea de pui sau vita servită la cină.
Budinca englezească este renumită, perfectă pentru zilele răcoroase. Pentru prepararea
acesteia sunt necesare făină, lapte, ulei vegetal, ouă si piper negru. Aceasta nu este
întotdeauna dulce.
Plăcintele sunt o altă specialitate englezească, atât dulci cat si savuroase. In aceeaşi
categorie intra pateurile cu carne, care nu sunt complete fără ceapă murată sau sos chutney.
Invazia străinilor a adus in Marea Britanie şofranul, nucşoara, scorţişoara, piperul,
ghimbirul si zahărul. Bucătăria englezească medievală abundă în ingrediente exotice. Timp
de secole, aristocraţia englezească a mâncat numai mâncăruri franţuzesti pentru a se deosebi
de ţărani.
Din India a venit obsesia pentru curry, sosuri picante si condimentele care sunt nelipsite,
astăzi, in bucătăria englezească.
Unul dintre miturile care circulă despre bucătăria englezească este ca mâncarea este
proastă, mit intarit de una dintre cele mai cunoscute remarci făcute de fostul presedinte
francez Jacques Chirac: "Nu poti avea încredere în oamenii a căror bucătărie este atât de
proastă", a spus el. Cu toate acestea, turiştii gurmanzi nu pleacă nemulţumiţi din Marea
Britanie.
Iată care sunt mesele zilei: mic dejun, ceaiul de la ora 11, gustarea dintre mic dejun si
prânz (brunch), prânz, ceaiul de după-amiaza, masa de seară.

 Micul dejun englezesc

Consistent cât să energizeze orice gurmand, acesta este servit de cele mai scumpe
restaurante dar şi de micile localuri din suburbiile oraşelor englezeşti. Dar până la urmă în ce
constă un English Breakfast complet? Şuncă, cârnăciori, ouă prăjite, ciuperci, fasole, jumătate
de roşie şi budincă de carne... Sigur nu ţi se mai face foame până la prânz.
Povestea acestui mare mic dejun începe de la jumătatea secolul al XIX-lea şi se leagă de
o anumită doamnă Beeton. Măritată cu un proprietar de editură, aceasta scria şi publica
articole despre organizarea gospodăriei şi evident că mâncarea şi gătitul erau unele dintre
subiectele ei preferate. Doamna Beeton a fost prima voce din Marea Britanie care a susţinut
importanţa pe care un mic dejun consistent o are pentru sănătatea fiecăruia. Desigur, ce sugera
ea ca ar trebui mâncat dimineaţa (de la peşte umplut până la drob) nu se mai regăseşte astăzi
10
pe masa britanicilor, însă Isabela Beeton a rămas in istorie drept „mama” micului dejun
englezesc, cel puţin ca si concept.
Forma English Breakfast-ului pe care o cunoaştem astăzi are rădăcini din cele mai
diverse: şunca a început să fie mâncată în Marea Britanie începând cu secolul al XVIII-lea,
când au existat importuri masive de porci din Irlanda, iar obiceiul de a prăji ouă împreună cu
roşii vine de la chinezi. Budinca de carne (cunoscută drept „budincă neagră”) a fost adusă pe
teritoriul Marii Britanii de călugări veniţi din Europa Continentală, iar fasolea a ajuns destul
de târziu la englezi, aceasta fiind adusă pe Bătrânul Continent de Cristofor Columb.
Nu există însă date clare despre momentul în care britanicii au început să combine toate
aceste ingrediente şi să le servească dimineaţa. Ştim doar că odată cu trecerea timpului şi
apariţiei a noi şi noi curente culinare, micul dejun englezesc suferă modificări, simplificări şi
adăugiri. Un lucru este cert: sub orice formă este servit nu îşi pierde din consistenţă, îţi ţine de
foame până la prânz.
Variante de mic dejun pentru fiecare regiune a Regatului Unit
Varianta traditionala a micului dejun britanic este o îmbinare a tuturor meselor pe care
irlandezii, scotienii sau galezii le iau dimineata. Micul dejun britanic e mai mult decat
cârnăciori, ouă ochiuri cu bacon, fasole (asemanatoare cu iahnia noastra), fiertura calda cu
fulgi de ovaz ( un fel cu cereale fierte in lapte sau apa calda indulcite) si cele cateva legume.
În micul dejun englezesc intra la fel de bine inele de ceapa prăjite, clătite, brioşe, omleta
sau ouă ochiuri în apă, budinci, legume (in general cartofi si varza) rămase de la cină şi
rumenite bine în tigaie a doua zi, chifle simple sau cu cartofi. E un adevart festin doar sa le
enumeri.
Fiecare regiune în parte are, însa, deliciile ei si preparate locale care personalizează micul
dejun:
 În Scotia, masa de dimineată ar trebui sa contină ovăz fiert in lapte, chifle mici cu
cartofi si prăjiturele cu ovăz.
 În Tara Galilor, micul dejun are o delicatesă făcută din alge, fierte, pasate si
transformate in piureu care este apoi prăjit într-o crustă de fulgi de ovăz.
 În Irlanda, pe masă ar trebui să se afle celebra pâine facută cu bicarbonat de sodiu în
loc de drojdie.
 Brunch
La ora 11.00 urmează brunch-ul, masa care ţine loc chiar şi de prânz, în cazul în care
micul dejun e servit mai tarziu.

11
  Pranz
Formal, i se mai spune luncheon. Este servit în intervalul 12.30 – 14.00 şi consta în:
sandwişuri, biscuiţi si brânza; supă şi pâine; brânză, pâine şi bere (aşa-numitul prânz al
ţăranului). Cârnăciorii care se servesc, de obicei, la micul dejun pot fi mâncaţi şi la prânz.
 Ceaiul de la ora 5
Între orele 15.30 si 17.00 se serveşte ceaiul de la ora 5. El consta în: brioşe din făina de
grâu sau orz, gem si smântână mai groasă, lipii unse cu unt, diverse sandwişuri şi, bineînteles,
nelipsitul ceai.
Uneori, pe la ora 18.00, englezii mănâncă o gustare substanţiala, numită si high tea,
populara în nordul Angliei şi în Scotia.
 Supper
Cina se serveşte în intervalul 19.00 – 20.30. Ea mai este cunoscută şi sub denumirea de
dinner, deşi acest termen poate face referire şi la masa de prânz. Cinele oficiale înseamna, în
general, carne şi două feluri de legume servite în acelaşi platou. Adesea, cartoful este una din
cele două legume.
Sosurile sunt alese în funcţie de carne, astfel: hrean şi diverse sortimente de muştar pentru
vită, sos de mentă pentru miel, de mere pentru porc şi sos de pâine pentru carne de curcan. La
desert se mănâncaă budincă (cunoscută şi ca afters, adică o gustare de dupa o masă).
Pentru cina de duminică se pregateşte friptură cu cartofi şi se servesc gogoşi Yorkshire.

 Five o’clock tea - un festin britanic pentru după-amiază

Ritualul ceaiului de la ora cinci poate fi destinderea dupa o zi plină.
Nu e nevoie sa fi damă de lume bună ca să faci vizite sau tratatie cu ceai musafirilor tăi,
aşa cum zicea Caragiale. Nu iţi trebuie nici măcar “un jour fixe” ca sa îl savurezi. Pentru
ceaiul de la ora cinci ai nevoie doar de un ceai cu aroma fina si câteva gustări. Se poate bea in
orice zi a săptămânii, iar ultimele bârfe le vei afla de la prietenii responsabili cu atmosfeara.
O cească de ceai transformată in festin…
Gândeşte-te la Alice în ţara minunilor si ceaiul oferit de pălărierul nebun pe o masă cu
nenumărate feluri de mâncare. Execeptând fantezia personajelor, ora ceaiului britanic are
multe în comun cu imaginea mesei care geme de bunătăti lăngă un ceainic plin cu apă
fierbinte.
Englezii fac un adevărat eveniment din ceaiul sorbit după-amiza, iar uneori cei doi
biscuiţi de pe farfurie se transformă într-un adevarat meniu. Five o’clock tea este mai mult

12
decât un moment de relaxare, ci o adevărată încântare pe masă: biscuiţi din orz unşi cu
smântână si dulceaţă, sandwişuri şi prăjituri.
Au şi britanicii varinata lor de ceaiuri dansante, mai pe seară, numite High Tea. De data
asta meniul se complică, iar daca faci o astfel de invitaţie la ceai de seara pregăteste pâine
prăjita unsă cu brânza topita amestecată cu bere, pandişpan pufos si biscuişi cu ciocolata.
Nimic nu e simplu într-un ceai englezesc. Laptele, care îi dă fineţea unică, a nascut
dezbateri aprinse şi nici acum nu se ştie exact daca este mai bine să îl torni în ceaşca înaintea
ceaiului sau după. Cei mai mulţi cred, insă, că laptele rece turnat în ceşti înainte să adaugi
licoarea fierbinte salvează şi porţelanul fin, şi gustul, şi aroma ceaiului. Nu toată lumea este
un fan al acestui amestec de ceai cu lapte, aşa că o felie de lămâie nu ştirbeşte cu nimic
originalitatea ceaiului de la ora cinci.
Sunt aproape 1.500 de tipuri de ceai în Marea Britanie. Îti trebuie 4 ani ca să guşti câte
unul în fiecare zi. Britanicii le preferă insă, de sute de ani pe cele din colonii. Ceaiurile
indiene si cele chinezeşti au mare trecere la ora cinci.
 Ceaiuri Darjeeling – vin din nordul Indiei, de pe platourile înalte situate pe versanţii
Himalayei. Au o aromă fină si delicată indiferent daca sunt ceaiuri negre sau verzi.
 Ceaiuri Ceylon – au un gust şi un parfum mai puternic decât cele Darjeeling. Sunt
preferate ceaiurile albe, cultivate in Ski Lanka, cu aromă uşoară de miere si pin
 Ceaiul Assam – este un ceai negru indian, cu aromă puternică si gust dulce ca de
fructe.Englezii îl beau şi la micul dejun, dar si după-amiza.
 Ceaiul Lapsang Souchong – unul din ceaiurile faimoase ale Chinei. Este un ceai
negru afumat cu arome de pin.
 Ceaiul Earl Gray - preferatul britanicilor în orice moment al zilei pentru ca îmbină
aromele plăcute de ceai negru cu cel bergamota.
N-ai să găseşti pe mesele de la Londra pliculeţe ambalate frumos cu aceste ceaiuri pe
care sa le înmoi uşor în apa fierbinte. Ritualul ceaiului nu are nimic în comun cu consumul de
supermarket. Daca vrei să pregăteşti ceaiul ca la carte, cumpără-ţi un ceainic de porţelan si
învaţa să foloseşti frunze de ceai.
Nu e neapărată nevoie să le aplici sau să le impui între prieteni sau la tine acasă, dar daca
din întâmplare ajungi să iei ceaiul la Savoy în Londra, nu uita ca mulţi ochi pot fi aţintiţi
asupra ta. Eticheta face ceaiul britanic o legenda, pentru că nimic nu este lăsat la întâmplare.
Nici măcar linguriţa care trebuie să stea în partea dreaptă pe farfurie atunci când nu este
folosită. În niciun caz nu trebuie să te fure melancolia amestecănd in ceaşca şi nici nu e
permis să strângi în mâini cu stângăcie ceşcuţa delicată de porţelan. Iar, dacă printre ceştile de
13
ceai se oferă si bunătăţi, le vei gusta cu înghiţituri mici, fără să uiţi să zâmbeşti amabil printre
ele.

CAPITOLUL 4
TIPURILE DE STILURI, PREPARATE SI CONDIMENTE DIN
BUCĂTĂRIA ENGLEZEASCĂ
O caracteristică în preferinţele culinare constă în faptul că în toate mesele se solicită
preparate de carne de vita,batal,porc şi pasăre sub forma de preparate reci sau specialităţi de
preparate calde,însoţite cu garnituri de legume ,sosuri şi salate dulci sau acrişoare.
Condimentarea mâncărurilor se face cu condimente clasice:frunze de diferite plante şi
legume(mentă, usturoi, ceapă, pătrunjel, ţelina),piper negru şi alb,alcool sau vin.

14
 La foarte multe preparate se folosesc sosul tomat(ketchup), sosul englezesc, mustar
englezesc.
 Tipuri de stiluri ale meniului din bucătăria englezească
Despre bucătăria englezească modernă se ştie că are multe reţete originare din fostul
Imperiu Britanic, lucru vizibil mai ales prin utilizarea anumitor ingrediente ce provin din
America de Nord, India sau China.
Unele mâncăruri tradiţionale, precum pâinea sau brânza, carnea friptă, plăcintele cu carne,
legumele fierte, au origini antice. Altele, în schimb, au fost adaptate, prin adăugarea unor
ingrediente chinezeşti, indiene, italiene, franţuzeşti etc.

 Preparate si condimente specifice bucătăriei englezeşti

În Anglia exista o bucătărie bogată şi variată cunoscută înca din timpurile străvechi, când
vapoarele aduceau din colonii spre metropolă speciile cele mai diverse de legume, peşte,
cărnuri şi fructe.
Englezii se pricep să savureze mâncărurile şi să le preţuiască.
Iată câteva moduri de preparare a reţetelor specific englezeşti:
• SUPA DE LINTE CU MORCOVI
• IRISH STEW
• FICAT DE VITEL PICANT
• ROASTBEEF
• KEDGERIE
• GĂINĂ UMPLUTĂ
• PLUMPUDDING
Budincă de Crăciun (Christmas pudding), cunoscută şi ca budincă cu prune
(plum pudding), este un desert britanic ce se pregăteşte pentru seara de Crăciun.
Obiceiul de a găti acest desert pentru cina de Crăciun este extrem de vechi, multe familii
având reţete păstrate de generaţii. Budinca de Crăciun poate părea un desert destul de
neobişnuit. Are o culoare închisă, de multe ori chiar neagră, care provine de la zahărul brun şi
melasa folosit, iar multe reţete conţin printre ingrediente şi seu de vacă. Deosebit este si
modul de preparare, la aburi (deşi există şi reţete în care ingredientele se fierb), ceea ce face
ca timpul în care se obţine budinca să fie destul de lung. După ce este gata se păstrează la loc
răcoros iar în ziua în care se serveşte se mai lasă pe aburi câteva ore. Acest desert se păstrează
şi câteva luni,în trecut mulţi punând deoparte şi pentru masa de Paşte.
15
 Pe vremuri, budinca de Crăciun se făcea cu 4-5 săptămâni înainte şi fiecare membru al
familiei învârtea ingredientele, punându-şi o dorinţa. Se obişnuia să se arunce în budincă câte
o monedă ce îi aducea persoanei care o găsea bunăstare în anul următor. Dacă acum se
pregăteşte în castroane mai mari, produsul finit luând forma vasului, în trecut lumea punea
toate ingredientele într-o cârpa sau într-un sac ce se punea apoi pe foc, iar la final budinca
arăta ca o minge.
Primele budinci erau destul de diferite de cea de Crăciun iar scopul lor principal era să
conserve carnea. Pentru că toamna rămâneau fără nutreţ si nu mai aveau cu ce sa-şi hrănească
animalele, oamenii sacrificau o parte din ele şi amestecau carnea cu fructe uscate care aveau
rolul de a o conserva, apoi făceau plăcinte umplute cu carne. Un alt „stramos” al budincii este
un porridge cu ingrediente precum carne de vită, prune, coacăze, stafide, vin şi diferite
mirodenii, care seamănă mai degraba cu o supă.
Varianta care se consumă de Crăciun, se presupune ca a aparut in jurul secolului XVI, iar
in jurul anului 1650 a devenit desertul asociat Crăciunului, pentru ca apoi în 1664 sa fie
interzis de Biserică.
Circulă chiar şi o legendă privind originea ei. Se spune ca un rege englez, rămas în pădure
cu putină mâncare, ar fi înnoptat la cabana pădurarului, care avea la randul lui destul de putină
mâncare, astfel că servitorul regelui a amestecat mâncarea celor doi (făina, ouă, seu, mere,
brandy, prune, zahăr şi bere) şi le-a pus într-o bucată de pânza la fiert, dând naştere astfel
celebrei budinci.
Asocierea acestui desert cu sarbatoarea Crăciunului i se datorează regelui George I, care
în 1714 a ordonat ca desertul să fie inclus în cina regala de Crăciun. Budinca a devenit însa
foarte populara la începutul secolului XIX, în timpul reginei Victoria, când soţul acesteia,
prinţul Albert, s-a îndragostit de desert. în această perioadă, cei bogaţi pregăteau budinca in
vase speciale, în formă de castel sau turnuri, în timp ce restul populaţiei continua traditia
preparării unei budinci rotunde.
Se spune că budinca trebuie să conţina 13 ingrediente, ce îi simbolizeaz pe Iisus şi pe cei
12 apostoli. Deseori, în momentul servirii este însiropată cu brandy, care apoi este aprins,
formând o flacără de efect, ce încântă invitaţii. Mai poate fi însoţită de sos de whisky sau
custard, o cremă englezească din ouă, zahăr si lapte.
Stargazy Pie (sau Starry Gazey, Stargazey) este un fel de mâncare originar din
satul pescăresc Mousehole, comitatul Cornwall ce se serveste în timpul festivalului închinat
lui Tom Bawcock, care în secolul XVI ar fi salvat satul de la foamete.

16
 O iarnă cumplită ameninta să lase populatia înfometată deoarece frigul si furtunile făceau
imposibil pescuitul (principala sursă de venit a locuitorilor din Mousehole). Se spune ca în
ajunul Crăciunului, pe 23 decembrie, Tom Bawcock, un bătrân pescar care trăia singur in
Mousehole, ştiind că nu avea nimic de pierdut, şi dorind să-şi ajute sătenii, a plecat cu barca
în larg, înfruntând valurile imense iar curajul i-a fost răsplătit cu o captură mare de şapte tipuri
de peste. Din peştele prins de Bawcock a fost făcută o plăcintă imensă, care să hrănească
întregul sat. Capetele de sardine străpungeau aluatul, pentru a demonstra că înauntru se afla
peşte şi că lumea a scăpat de foamete. Sardinele par să privească stelele, de unde şi numele
StarGazy.
Unii bucătari spun însă că motivul pentru care peştii sunt puşi cu capul în sus este că
prin uleiul care se scurge din capete placinta devine mai pufoasă şi capătă un gust mai
puternic.
O altă legendă legată de Stargazy Pie şi de alte plăcinte cu umpluturi neobişnuite din
Cornwall spune că motivul pentru care diavolul nu trecea pe aici era faptul că te puteai aştepta
să gaseşti orice în plăcintele preparate de săteni.
Festivalul in cinstea lui Tom Bawcock se ţine şi în ziua de azi, pe 23 decembrie, în
Mousehole când la Ship Inn se găteşte Stargazy Pie. Au circulat zvonuri conform cărora
festivaul a fost doar o invenţie a proprietarului Ship Inn in anii 1950.
Astăzi, umplutura cuprinde mai multe tipuri de peşte, ouă fierte, uneori şi cartofi şi şunca.
În unele localităţi din Cornwall se foloseşte o crustă din piure de cartofi în loc de aluat.

 Condimente din bucataria englezeasca

Condimentele asigura un metabolism alert, un bun tranzit intestinal si contribuie la
ameliorarea afectiunilor respiratorii si la mentinerea unei anumite greutati corporale.
Consumate in exces pot provoca ulcer sau reflux gastro-esofagian. Asadar, inainte de a va
apuca de o dieta condimentata ar fi bine sa consultati medicul sa vedeti daca organismul
vostru ar suporta sau nu un astfel de tratament.
 PIPERUL NEGRU (ENGLEZA: BLACK PEPPER)
- se foloseste aproape in toata lumea; cel mai delicios piper negru se spune ca provine din
regiunea Kampot (Cambodgia).

17
- ajuta la prevenirea acumularii de gaze in stomac, distruge celulele grase si ajuta enorm la
procesul digestiv.
 MUSTAR ALB
Utilizarea semintelor de mustar alb drept condiment este relativ limitata, dar semintele
intregi se folosesc la muraturi; in acest scop, se combina cu ienibahar si frunze de dafin.
Semintele rasnite sunt un condiment popular in Anglia, unde se amesteca cu apa si se adauga
la tocanite si sosuri.
 BUSUIOC - OCIMUM BASILICUM
Frunzele proaspete de busuioc au o aroma puternica si caracteristica, ce nu se poate
compara cu a altui condiment, desi se regaseste, foarte vag, in aroma ienibaharului. Pe langa
tipul de busuioc mediteraneean, cunoscut europenilor, mai exista o serie intreaga de alte
varietati, multe dintre ele hibrizi, cu diferite arome.

CONCLUZII SI RECOMANDARI

Anglia debordeaza de "traditii imperiale": arhitectura, tabieturile, faimosul ceai englezesc,

chiar si ploile renumite si acel smog pe care eu nu l-am intalnit pana acum. Totul impresionant
pana la bucataria englezeasca.
Celebrul pieton englez (si voi explica candva de ce-l numesc asa) nu mai gaseste o placere
din a gati, ci copiaza trasaturile omului modern, apeland la "mancare gata preparata". Aici
intervin monstrii culinari pe post de mamici protectoare care in curand vor mesteca pentru ei

18
(marile hipermarketuri: Sainsbury, Tesco, Marks&Spencer, Carrefour, Metro si alte
ciudatenii).
Anglia debordeaza de "traditii imperiale": arhitectura, tabieturile, faimosul ceai englezesc,
chiar si ploile renumite si acel smog pe care eu nu l-am intalnit pana acum. Totul impresionant
pana la bucataria englezeasca.
Celebrul pieton englez (si voi explica candva de ce-l numesc asa) nu mai gaseste o placere
din a gati, ci copiaza trasaturile omului modern, apeland la "mancare gata preparata". Aici
intervin monstrii culinari pe post de mamici protectoare care in curand vor mesteca pentru ei
(marile hipermarketuri: Sainsbury, Tesco, Marks&Spencer, Carrefour, Metro si alte
ciudatenii).
Bucătăria englezească înseamnă în primul rând carne. Mai înseamnă porridge, pătrunjel
verde tocat, pudding și plăcinte tot cu carne. Mai înseamnă un dejun copios dar și cina ca cea
mai bogată și mai consistentă masă a zilei. Cina poate fi înlocuită cu un ceai, la care se
servesc diferite preparate reci.
Băuturile alcoolizate calde sunt, de asemenea, o particularitate englezească. Deși în trecut
bucătăria englezească consta doar în carne și legume fierte, în prezent aceasta s-a diversificat
foarte mult datorită faptului că societatea engleză a devenit cosmopolită. Astfel comunitățile
evreiești, arabe, chinezești, indiene și-au adus contribuția pe plan culinar.

BIBLIOGRAFIE

- http://www.foodstory.ro/bucatarie-internationala/mic-dejun-englezesc-cele-mai-bune-
mancaruri-ale-englezilor-in-aceeasi-farfurie#ixzz2wOozG6SI
- http://www.foodstory.ro/cafea-ceai/five-o-clock-tea-un-festin-britanic-pentru-dupa-
amiaza#ixzz2wOqcmW4e
- http://www.coolinaria.ro/a/1865/Mancaruri-traditionale-englezesti.html#

19
- http://www.foodstory.ro/bucatarie-internationala/in-jurul-lumii-in-cautarea-
experientelor-culinare-budinca-de-craciun-anglia#ixzz2wP5SsbQW
- http://www.foodstory.ro/bucatarie-internationala/in-jurul-lumii-in-cautarea-
exeprientelor-culinare-stargazy-pie-anglia#ixzz2wP6cy1OV

ANEXA

20
Mic dejun englezesc

21
Five o’clock tea

22
Condimente

Stargazy Pie

23
Christmas pudding

24