Cel de-al treilea exercitiu controlul asupra sentimentelor

"Prin cel de-al treilea exercitiu cautam sa obtinem controlul asupra lumii sentimentelor noastre, sa
nu ne mai identificam cu ele, ci sa invatam sa ne folosim sentimentele ca si organ de percepere de
sine si de percepere a lumii. In timp ce ne facem cele trei exercitii (de control asupra gandirii,
controlul asupra vointei si controlul asupra sentimentelor), invatam sa ne privim ca din exterior
propriile facultati sufletesti: gandirea, simtirea si voirea. Cu primul exercitiu, avem surpriza de a
descoperi cat de inconsistenta este gandirea noastra. Prin efectuarea celui de-al doilea exercitiu
ajungem sa ne intrebam, in timp ce avem o viata foarte plina si ocupata, cate din actiunile noastre
izvorasc din propria initiativa. Dar privirea catre lumea propriilor sentimente este cel mai greu de
suportat. Pe vremea cand lucram cu un grup de oameni, am observant ca acest al treilea exercitiu
dadea nastere unui protest launtric: chiar este nevoie sa ne controlam sentimentele ? Chiar este in
neregula sa avem sentimente ce valuresc in mod liber? Oare acest exercitiu nu o sa ne diminueze
capacitatea de a simti ? Cand privim la viata de sentimente, pare la inceput ca putem avea cu greu
vreun sentiment. La putin timp dupa, multe sentimente dureroase, daca nu chiar negative, se nasc
si traiesc in sufletul nostru; sentimentele armonioase, pozitive pe care le putem identifica este
foarte mic. Observarea acestui lucru este ceea ce ne face sa protestam fata de al treilea exercitiu.
Totusi, merita sa scoatem aceasta lume a sentimentelor la iveala, acest efort ne va ajuta in
cunoasterea de sine.

Un prim pas in lumea inca necunoscuta a sentimentelor este sa facem un inventar al tipurilor de
sentimente pe care le avem de-a lungul unei anumite zile. In acest sens, este util sa luam o foaie de
hartie si chiar sa desenam un fel de harta a sentimentelor avute de-a lungul unei zile, ca si cum am
desena o gradina a sentimentelor: un mare domeniu de iritare, o vale de ingrijorare , un manunchi
de recunostinta, un mic strat de respect si asa mai departe. Harta
poate diferi de la o zi la alta, chiar daca unele elemente specifice vor reveni din cand in cand si
dupa un anumit timp. Atunci cand ne vom observa sentimentele in acest mod pentru o perioada de
timp, este posibil sa descoperim ca exista si o alta gradina secreta in sufletul nostru, dar care este
ascunsa de catre sentimentele mai puternice ce stau in fata ei. Aceasta a doua gradina ascunsa
consta in sentimente gingase, precum starea sufleteasca data de cerul albastru la venirea
primaverii, sau precum sentimentul pe care-l avem cand iarna intram intr-o camera incalzita de
focul din soba.

Despre acest al treilea exercitiu, Rudolf Steiner spune ca priveste forma de exprimare a
sentimentelor noastre. Acest lucru ajuta la rezolvarea neintelegerii ca exercitiul ar rezulta in
reprimarea sentimentelor noastre si in a le distruge spontaneitatea. Fara indoiala ca este potrivit sa
plangem la necaz si sa radem cand ne simtim inima plina de bucurie. Aceste sentimente nu
trebuiesc indepartate din suflet, dar noi le putem controla incat sa nu ne inecam in lacrimi sau sa
lesinam de ras. Ceea ce conteaza aici este recunoasterea sentimentelor pe care le avem in noi si sa
fim capabili sa le denumim. In acest fel, ele devin parte din noi si ne devin accesibile. Cand ulterior
le exprimam, putem sa le stam alaturi si sa le purtam de grija. Astfel nu doar ne exprimam
sentimentele, dar le si punem amprenta noastra. Sau altfel spus, observam ce anume vrea acel
sentiment sa ne comunice. De exemplu, putem observa nelinistea din sufletul nostru si ne putem
intreba de la ce anume vine. Retinem sentimentul asa cum este si incercam sa privim prin el ca
printr-o fereastra.

Sentimentele noastre sunt cele care ne conecteaza cu lumea. Odata ce am descoperit ca viata
noastra de simtire este o punte intre noi si lume, observam in curand ca pe aceasta punte se circula
in ambele sensuri. O impresie din afara ne evoca un anumit sentiment. Un copil ce zburda ne
trezeste un sentiment de voiosie. Deci un mesaj ce vine de la lumea exterioara ne este adus in
suflet. In mod contrar, poate fi sufletul nostru cel care incearca sa ne comunice ceva prin
intermediul sentimentelor. Amintirea unui profesor dificil din copilaria noastra si care purta adesea
culoarea verde ne poate face sa simtim antipatie atunci cand vedem culoarea verde. Altfel spus, un
sentiment ne poate spune ceva nu numai despre lumea exterioara, dar si despre noi insine. Daca
reusim sa facem diferenta intre aceste doua aspecte lumea exterioara si lumea launtrica-,
sentimentele ne pot conduce spre cunoasterea lumii exterioare si de asemenea spre cunoasterea
de sine.

Procesul de constientizare a propriei lumi de sentimente ne poate face sa desoperim ca unii dintre
noi suntem oameni cu sentimente puternice, iar altii cu sentimente slabe si care razbat greu la
suprafata. Ambele aspecte sunt situatii de dezechilibru ale vietii sufletesti. Probabil ca fiecare
persoana poarta aceste doua aspecte in suflet si depinde de ce anume aspect din lumea exterioara
ne face sa manifestam o extrema sau alta in viata de simtire. In exercitiul al treilea, in special
sentimentele puternice pe care le avem ne retin atentia si sunt cele pe care incercam sa le tinem
sub control. Dar este cel putin la fel de fructuos sa luam in considerare si sa crestem sentimentele
ce apar delicat in suflet, ca in stare de vis si pe care de-abia le observam. Adesea ne poate lua un
timp sa facem acest lucru si avem nevoie sa cream un spatiu sufletesc pentru sentimentele
delicate. Plasand aceasta in contextual hartii gradinii de sentimente: unele sentimente foarte
puternice au nevoie de a fi tunse; la polul opus, sentimentele fine se dezvolta numai cand
plantam semintele lor. Multe sentimente puternice isi fac anuntata prezenta in suflet cu putere si nu
pot fi trecute cu vederea. Pentru alte sentimente, trebuie sa devenim foarte atenti, sa le ascultam
ca si cum am privi la dispozitia trezita in suflet de amintirea ninsorii sau a unui curcubeu, a unei ploi
de vara, a inceputului de toamna. Dar sa invatam sa observam de asemenea dispozitia pe care ne-
o trezesc in suflet diferite locuri din lume, de exemplu diferenta dintre ce simtim in atmosfera de la
Groningen, comparata cu ce simtim cand suntem in Amsterdam, si cat de diferite sunt sentimentele
trezite de atmosfera dintr-o cresa, in comparatie cu cele dintr-o scoala.

Cand practicam exercitiul de control asupra sentimentelor pentru un timp mai lung, putem parcurge
cateva etape. Prima etapa este sa prindem intr-o harta gradina de sentimente, asa cum am
explicat mai sus. A doua etapa este sa fim gradinarul acestei gradini de sentimente si sa ajustam
sentimentele care sunt prea galagioase si sa plantam seminte ale unor sentimente-impresii linistite.
Daca facem acest lucru pentru cateva saptamani, putem trece la urmatoarea etapa: exprimarea
sentimentelor.

Nu suntem obisnuiti sa ne folosim sentimentele ca si mijloc de comunicare. In multe cazuri, ceea ce

experimentam este impachetat in forma gandurilor. Sa nu mai spunem: Eu sunt trist, ci mai
degraba: Modul in care spui aceasta ma face sa ma simt trist. In prima formulare, impartasim ce
simtim altcuiva. In a doua, exprimam prin ganduri o anumita atitudine sufleteasca, in functie de
ceea ce simtim. Un sentiment care nu a evoluat inca in judecata, dar este exprimat in cuvinte ca si
experienta pura a sufletului, prezinta o miscare launtrica ce se poate dezvolta pe mai departe. Caci
un sentiment exprimat este intotdeauna intr-o stare de devenire (statu nascendi). Prin exprimarea
sa in exterior, niveluri mai adanci ale acestui sentiment se pot naste. Cealalta persoana ne poate
intelege mai usor si intr-un mod mai putin subiectiv. In acest mod, o a patra etapa devine vizibila.
Calea prin care ne ajutam pe noi insine sa devenim mai constienti de miscarile noastre sufletesti
exprimandu-le cu grija, este in acelasi timp un mod prin care il ajutam si pe celalalt sa isi exprime
sentimentele: interlocutorul le asculta pe ale noastre fara prejudecati, devine constient de ele si
poate pune intrebari sa le inteleaga mai bine. Va deveni clar ca acesta ultima etapa nu poate fi
facuta fara a se ajunge la un anumit nivel de abilitate in etapele anterioare.

Sunt cateva domenii favorabile pentru dezvoltarea sentimentelor, cum ar fi domeniul artistic, atat
in a ne exprima intr-un domeniu artistic, cat si in a fi interesat de diferite creatii artistice.
Exprimarea activa in arta are intotdeauna loc prin intermediul sentimentelor. Dupa ce am privit
cincisprezece minute la Mireasa evreica a lui Rembrand, putem sa observam ca in suflet s-au trezit
sentimente foarte distincte. De asemenea, cand suntem artisti, suntem ghidati de sentimentele
noastre. Cand interpretam o sonata de Chopin, sentimentul ne spune cu ce viteza sa interpretam si
unde se afla punctul de focus. Simtirea devine in acest fel un instrument de perceptie, in adevaratul
sens al cuvantului.

Exercitiul de control asupra sentimentelor este o problema in a gasi echilibrul sufletesc. Cand Rudolf
Steiner vorbeste despre stapanirea de sine, acest lucru nu inseamna ca trebuie sa iti temperezi
sentimentele sau sa le reprimi, dar in schimb, in loc sa revarsam valuri de emotii, ramanem verticali
si echilibrati. In viata de sentiment avem intotdeauna de-a face cu polaritatile: cu confort si
disconfort, bucurie si tristete, simpatie si antipatie. Exprimam un sentiment, dar in strafundul
sufletului aceasta permite unui alt sentiment sa ia nastere in acest timp. Frumusetea fina a
mesteacanului face posibil sa experimentam si forta robusta a stejarului. Aceasta balanta reciproca
se aplica si relatiei existente intre emotiile puternice care apar fara efort si au tendinta de a fi
exagerate si partea tacuta a vietii de sentiment, cea pentru care este necesar sa cream spatiu si
timp.
Daca reusim sa temperam intrucatva sentimentele puternice si tumultoase, salvam si daruim
energie sentimentelor mai putin vizibile si delicate din suflet. Si reversul se va aplica de asemenea:
sentimentele religioase sau perceperea naturii pot cantari destul de mult intr-o parte a balantei
pentru ca sentimentele tumultoase de pe cealalt taler sa nu dezechilibreze balanta sufletului.

Contrar celorlalte doua exercitii anterioare, nu putem fixa exercitiul de control al sentimenelor la un
anumit moment al zilei. Cee ace are importanta este sa prindem momentul cand sentimentele sutn
pe cale de a izbucni si sa ne asiguram ca nu doar exprimam aceste sentimente, ci le si imprimam
prezenta noastra. La inceputul zilei, imediat dupa trezire, putem sa stam un moment si sa ne
propunem sa practicam exercitiul de-a lungul zilei ce urmeaza. Privind inapoi la cum s-a desfasurat
ziua inainte de a ne culca, revedem momentele in care am reusit acest lucru, sau cand am ratat
oportunitatea de a-l practica. Privind ca din exterior la sentimentele pe care le-am trait de-a lungul
zilei reprezinta un ajutor inspre a avea prezenta de spirit necesara de a prinde momentul precis in
care ele apar in suflet.
Prin acest exercitiu invatam sa traim in present. Comunicarea noastra cu lumea, respiratia dintre
interiorul nostru si exterior sunt astfel fortifiate."

(traducere din "Calea celor 6 exercitii: exercitii de baza pentru dezvoltarea spirituala, de Joop van
Dam)