Ca si la nivelul membrului superior vorbim despre articulatiile centurii membrului inferior si articulatiile membrului inferior liber. Articulatiile centurii membrului inferior: Centura pelvina este formata din cele doua oase coxale impreuna cu osul sacru , posterior si median osul sacru formeaza cu cele doua oase coxale articulatiile sacro-idiace , ligamentele iliolombare fixeaza oasele coxale de coloana lombara iar ligamentele sacro- ischiatice solidarizeaza partile laterale ale sacrului si coccigelui de coloana lombara. In acest mod se realizeaza o unitate functionala in care articulatiile asigura echilibrul intregului bazin , rezistenta dar si elasticitatea acestuia. Articulatia sacro-iliaca: Suprafetele articulare sunt reprezentate pe o parte de fetele auriculare ale coxalului si pe de alta parte de fatetele articulare ale osului sacru.Suprafetele articulare sunt acoperite de un strat de cartilaj si alin , cele doua suprafete articulare de fiecare parte angrenandu-se intre ele , astfel incat osul sacru transmite greutatea organismului catre cele doua coxale si catre membrele inferioare .Aceste articulatii sunt extrem de elastice. Mijloacele de unire sunt reprezentate de capsula articulara intarita de ligamente.Ligamentele sacro-iliace ventrale sunt mai subtiri si fac legatura intre aripioara sacrului si fata pelvina a sacrului de la nivelul primelor ....... sacrate fixandu-se pe osul coxal , pe zona invecinata a liniei nenumite. Ligamentele sacro-iliace dorsale sau posterioare sunt oblice si se intind intre spina iliaca posterioara si creasta sacrata laterala . In partea inferioara ligamentele se intrepatrund cu partea superioara a ligamentului sacro-tuberal sau ligamentul sacro-iliac posterior lung de fiecare parte. A treia categoria o constituie ligamentul sacro-iliac inter-osos. Care reprezinta mijlocul de unire principal intre cele doua oase , fiind extrem de puternic.Este format din fibre scurte si este acoperit de ligamentele sacro- iliace dorsale. In plus exista si ligamentul ilio-lombar de asemen un ligament puternic care se intinde intre coloana lombara si creasta iliaca .El pelaca de la procesele transverse ale vertebrelor a 4-a si a 5-a lombara inseranduse pe creasta iliaca si fosa iliaca. Principalele raporturi pe care le realizeaza articulatia ( anterior cu vasele iliace externe si interne , cu muschiul ilio-opsoas si cu mischiul piniform) (posterior: extenzorii coloanei vertebrale , superior muschiul patratul lombelor , inferior marea incizura ischiatica strabatuta de pachetul vasculo- nervos fesier sau gluteal superior.) Sinfiza pubiana este articulatia care rezulta din unirea anterioara mediana a celor doua oase coxale si este dupa cum spuneam o simfiza. Suprafetele articulare sunt reprezentate de fatetele articulare ovalare simfizare cate una pentru fiecare os coxal. Ca mijloace de unire exista un disc fibro- cartilaginos inter-pubian si doua ligamente periferice:unul superior si unul arcuat.Discul inter-pubian umple spatiul dintre cele doua suprafete articulare iar ligamentele periferice sunt extrem de aderente .Fasciculul pubian superior este constituit fibros , el intinzadu-se intre tuberculul pubian al fiecare piese osoase. Ligamentul pubian arcuat este de fapt o lama semi-lunara rezistenta cu concavitatea in jos si inapoi aflat sub simfiza , marginea s-a inferioara concava orientandu-se catre tuberozitatile ischiatice Raportul de simfize pubiene : inainte cu corpii cavernosi ai penisului sau clitorisului , inapoi cu vezica urinara de care este separata printr-un spatiu pre- vezical , in sus muschii abdominali , in jos ligamentul arcuat se continua cu fascia perineala mijlocie perforata de uretra. Articulatia soldului sau coxo-femurala: este o articulatie sferoida , deci are trei axe de miscare , aceasta articulatie stabilindu-se intre capul femural si cavitatea acetabulara sau cotinoidiana a osului coxal. Suprafetele articulare sunt reprezentate pe de o parte : de capul femural care prezinta foseta capului , pe cealalta parte acetabulul sau cavitatea coteobiana , la care descriem o suprafata articualra semi-lunara si fosa acetabulului de forma patrulatera. Labrul/Cadrul acetabular este structura fibro-cartilaginoasa dispusa ca un inel la periferia acetabulului pentru a ii mari profunzimea si pentru a realiza congruenta dintre suprafetele articulare astfel marit acetabulul putand sa cuprinda doua treimi din capul femural. Ca si in cazul umarului labrul acetabular are pe sectiune o forma prismatic indulara cu trei fete respectiv baza care se insera pe spranceana acetabulului , fata externa laterala in raport cu capsula articulara si fata interna in raport cu capul femural. La nivelul incizurii acetabulului labrul trece ca o punte peste aceasta incizura primind in aceasta zona denumirea de ligament transvers al acetabulului. Ca mijloace de unire exista capsula articulara si ligamentele de intarire. Mentinerea congruentei o asigura si labrul , muschii peri-articulari, si presiunea atmosferica. Capsula articulara are forma unui manson conoid , deci are forma unui trunchi de con , cu baza mare pe osul coxal si baza mica pe femur , inserctia coxala se face pe fata externa a labului acetabular si la periferia sprancenei acetabulare , iar la nivelul incizurii acetabulare lasa liber orificiul format de ligamentul transvers al acetabulului. Insertia pe colul femural se face pe urmatoarele repere: inainte pe linia trohanteriana , inapoi pe fata posterioara a colului la unirea treimii laterale cu cele doua treimi ale colului. In sus si in jos inserctia urmareste capetele inserctiilor anterioara si posterioara , asigurand continuitatea. Ligamentele articulare sau fasciculele de intarire longitudinale sunt in numar de 3 si defapt rezulta din densificarea capsulei articulare. Asigurand soliditatea articulatiei in statica si dinamica. Ligamentul ilio-femural: este cel mai puternic , are forma unui evantai si se afla pe fata anterioara a articulatiei.Varful ligamentului se insera pe spina iliaca antero-inferioara iar baza sa pe linia inter-trohanteriana. Este format din doua fascicule :unul lateral oblic numit si ilio-trohanterian si altul medial vertical, asa numitul ligament ilio-.... . Ligamentul pubo-femural se afla de asemeni pe fata anteriaora a articulatiei , se insera pe eminenta ilio-pubiana , creasta pectinee si ramura .... a pubisului de o parte si baza trohanterului mic pe de alta parte. Ligamentul ilio-femural limiteaza miscarile de extenzie , rotatie externa si adductie si de asemenea este ligamentul ortostatismului. Ligamentul pubo-femural limiteaza abductia si rotatia externa. Ligamentul ischio-femural: se gaseste ep fata postero-inferioara a articulatiei , se insera pe ischion. Posterior si sub acetabul , are directie in sus si in afara spre femur , o parte din fibre se continua cu zona odiculara si poarta numele de fascicul ischiozonular, altele se fixeaza pe baza trohanterului mare si se numesc fasciculul ischio-supracervical. Limiteaza abductia. Ligamentul capului femural sau ligamentul rotund este o lama fibroasa intra- articualra , triunghiulara ,care se insera prin baza sa pe ligamentul transvers al acetabulului si pe portiunile apropiate ale sprancenei acetabulare , iar prin varf in foseta capului femural.Raportul articulatia soldului vine in raport anterior cu elementele regiunii topografice numite triunghiul lui Scarpa, posterior , superior si lateral cu muschii regiunii fesiere sau gluteale , cu nervul sciatic ( marele nerv sciatic ) , cu nervul femuro-cutanat ( femuro-cutanat posterior) si cu artera ischiatica , articualtia fiind profunda si inconjurata de muschi. Articulatia genunchiului: este cea mai mare articualtie a corpuui uman. Are cateva particularitati : -In primul rand este mai putin acoperita de parti moi , deci mai putin protejata fiind expusa la traumatisme si alti factori nocivi - In al doilea rand este extrem de solicitata in statica si locomotie , ceea ce grabeste uzura elementelor sale componente. -Este sediul a numeroase patologii traumatice ,inflamatorii sau tumorale. Genunchiul face parte din articulatiile condiliene , dar functional poate fi considerata si articulatie trohleana. Suprafetele articulare apartin pe de o parte epifizei ifnerioare a femurului si ep de alta parte epifizei superioare a tibiei plus rotula, numita anatomic:patela. Fibula sau peroneul nu participa la alcatuirea acestei articulatii. Conformatia si orientarea celor doi condili femurali prezinta ca adaptari functionale urmatoarele: -Suprafata lor articualra este recurbata inapoi , cea mai mare parte din aceasta suprafata fiind anteriaora , mult mai mare decat cea posteriaora axului. Altfel spus , pe sectiuen sagitala , raza anteriaora a condilului este mult mai mare si scade progresiv catre posterior.Dand aspect spiralat. -Fiecare condil este orientat oblic , axul sau find oblic de sus in jos si din spatiul inter-condilian spre fata cutanata. -Condilul medial este mai proeminent si coboara fata de condilul lateral.Condilul medial este mai ingust si mai lung fata de condilul lateral , iar cei doi condili diverg din inainte inapoi. Datorita acestui aspect , diametrul transversal al extremitatii inferioare femurale este mai mare posterior decat anterior. -Epifiza superiaora a tibiei prezinta o fateta ... articulara , cu cele doua fose articulare numite cavitati glenoide , separate prin eminenta inter-condiliara sau spina tibiei. Meniscurile inter-articulare sunt doua fibro-cartilaje , dezvoltate al periferia fosetelor articualre tibiale , pentru asigurarea congruentei intre suprafetele condiliene femurale pe de o parte si fosele articualre ale tibiei escavate insuficient. Pe sectiune , fiecare menisc prezinta doua fete , una superiaora concava corespunzatoare condilului femural , alta inferioara plana aderenta de fosa articualra a tibiei corespunzatoare. Prezinta o baza , respectiv circumferinta laterala care corespunde capsulei pe care adera. De asemenea prezinta o creasta mediala mai subtire orientata spre centrul , interiorul articulatiei de care ramane distantata si de asemenea prezinta doua extremitati , una anteriaora si una posteriaora , numita coarne. Inserctia meniscurilor pe platoul tibiei se face exclusiv prin intermediul coarnelor , meniscurile sunt mobile in timpul miscarilor. Meniscul lateral are forma unui cerc aproape complet , find intrerupt numai al nivelul eminentei inter-condiliene de care se insera prin cele doua coarne. Meniscul medial are forma semi-lunara avand o intrerupere mediala mai mare. Inserctiile sunt mai departate , respectiv cornul anterior pe ... anterioara a corpului pubial , iar conrul posterior pe aria inter-codiliana posterioara. Anterior cele doua meniscuri sunt unite printr-o bandereta fibroasa transversala numita ligamentul transvers al genunhiului , mijloacele de unire la nivelul articulatiei genunchiului sunt reprezentate de : capsula articulara si o serie de ligamente. Capsula se prezinta ca un manson care uneste cele trei oase :femurul tibia si patela. Anterior ea este eprforata de patela si se insera pe marginile acesteia si se insera acoperind condilii si lasand epicondilii femurali extra-articulari. In fosa inter-congiliara , capsula ramane profunda continuandu-se cu ligamentele incrucisate. La nivel tibial , inserctia pleaca de al aria inter-condiliana anteriaora si se termina la aria inter-condiliana posterioara pe ligamentele incrucisate. Capsula se gaseste sub cartilajul articular si nu cuprinde articulatia tibio-fibulara sau tibio-peroniera superioara. Ea adera de baza circumferinta meniscurilor si astfel este impartita in doua portiuni: O portiune supra-mmeniscalasi alta sub- meniscala Ligamentul patelei este o formatiunei fibroasa , puternica , lunga si destul de lata , aflata inaintea articulatiei.Are forma triunghiulara , se insera prin baza sa pe varful patelei si prin varf pe partea inferioara a tuberozitatii tibiei. Prezinta doua fete si doua margini. Ligamentele posterioare : este vorba de un plan fibros posterior , care acopera ca o punte scobitura inter-condiliana , fiind formata din trei parti: una in mijloc si doua pe lateral. Partile laterale se numesc:calotele fibroase si intra in structura capsulei articulare , in plus exista doua formatiuni ligamentare : ligamentul politeu oblic, ligamentul popliteu arwat. Ligamentul popliteu oblic , pleaca de la tendonul muschiului semi-membranos , se indreapta in sus si in afara si se termina pe calota fibroasa a contibului lateral , in vreme ce ligamentul poplitei arwat este o banda fibroasa co concavitate superioara , pleaca de la condilu lateral si merge in profunzime spre fosa inter- condiliana , trecand pe sub ligamentul popliteu oblic si deci prezinta o amrgine superioara concava si o margine inferiaora convexa. De la marginea inferiaora convexa pleaca o banda fibroasa numita retinaculul ligamentului arcuat , care merge la capul fibulei. Ligament colateral lateral sau fibular si un ligament colateral medial sau tibial. Ligamentul colateral lateral , pelaca de la partea superiaora a epicondilului lateral al femurului si se insera pe partea antero-laterala a capului fibulei inaintea varfului capului. Ligamentul nu adera de capsula. Prin fata sa profunda acest ligament este in raport cu tendonul muschiului popliteu si artera articualra supero-externa , iar prin fata sa superficiala cu fascia femurala. Ligamentul colateral fibial.