ELEMENTE DE BALISTICA JUDICIARA

Aparitia acestui domeniu al tehnicii criminalisticii denumit

balistica judiciara s-a impus datorita frecventei folosirii armelor de
foc in savarsirea de infractiuni si datorita particularitatilor referitoare
la cercetarea la fata locului si la examinarile specifice de laborator.

Balistica judiciara reprezinta o ramura distincta a tehnicii

criminalisticii, destinata examinarii armelor de foc si urmelor acestora
prin metode si mijloace tehnico-stiintifice specializate in scopul
determinarii imprejurarilor in care a fost folosita o arma la comiterea
unei infractiuni si al identificarii sale.
Balistica judiciara se diferentiaza de balistica exterioara sau
balistica tintei avand in vedere obiectivele urmarite si metodele la
care apeleaza. Ea isi propune sa identifice o arma dupa urmele
lasate pe tub, sa determine distanta de la care s-a tras dupa urmele
secundare, sa stabileasca vechimea aproximativa a impuscaturii, etc.

NOTIUNI TEHNICE DESPRE ARMELE DE FOC

Elementele de constructie ale armelor de foc sunt: teava,
mecanismul de inchidere, mecanismul de percutie (de dare a
focului), si de scoatere a tubului tras, patul sau crosa armei si
sistemul de ochire.
 Din punctul de vedere al examinarii criminalistice intereseaza in
special teava si mecanismul de tragere.

Teava armei este formata din camera cartusului sau camera

de detonare, conul de fortare sau racordare care asigura patrunderea
glontului in ultima zona a tevii, zona ghintuita. Tevile ghintuite
imprima o miscare de rotatie proiectilului, necesara stabilitatii
traiectoriei proiectilului. Ele se diferentiaza dupa calibru, numarul,
sensul de rotatie a ghinturilor, latimea si pasul acestora.
Ansamblul mecanismelor de inchidere, percutie si scoatere
a tubului tras serveste procesului de identificare datorita
particularitatilor de constructie si de prelucrare a pieselor
componente ce vin in contact nemijlocit cu tubul cartusului. De ex.
percutorul, pragul aruncator, etc lasa urme specifice apte sa
serveasca la identificare armei.

CLASIFICAREA ARMELOR DE FOC

Criteriile de clasificare urmaresc in principal stabilirea celor mai
adecvate repere care pot facilita identificare de grup sic ea
individuala. Astfel avem:
Dupa destinatie armele se impart in arme militare, arme de aparare
apropiata ( pistoale, revolvere), arme de vanatoare, arme sportive
sau de tir si arme cu diverse destinatii speciale si anume pistoale de
semnalizare, de alarme, cu gaze lacrimogene etc.
Dupa modul de functionare arme cu repetitie la care introducerea
cartusului se face prin manevrarea inchizatorului dupa fiecare foc,
arme semiautomate de tipul pistoalelor la care este necesara
apasarea tragaciului pentru fiecare foc, si arme automate cu o
cadenta de tragere care poate ajunge la cateva lovituri pe secunda.
Dupa constructia canalului tevii avem cu teava lisa, specifica
armelor de vanatoare, arme cu teava ghintuita si arme cu tevi
combinate de tipul armelor de vanatoare cu 3 sau 4 tevi.
Dupa calibru pot fi de calibru mic pana la 6,35 mm, mijlociu intre
6,35 si 9mm si mare peste 9 mm.
Dupa lungimea tevii arme cu teava lunga (pusti si carabine), arme
cu teava mijlocie, specifica in present majoritatii pistoalelor mitraliera
si cu teva scurta pentru revolvere, pistoale.

Munitia armelor de foc

Simpla examinare a caracteristicilor generale ale unui glont ori
proiectil conduce la stabilirea tipului de arma folosit de infractor.

Elementele componente principale din care este format un

cartus indiferent de destinatie si de modul de fabricatie sunt:
- proiectilul sau glontul care se prezinta sub forma
gloantelor, alicelor sau mitraliilor. Un glont se compune
dintr-un miez de otel, de plumb ori otel acoperit cu
plumb si dintr-o camasa metalica. Forma si compozitia
gloantelor este foarte diferita in functie de destinatie sau
de tipul de arma folosit.
- Tubul cartusului confectionat din metal, material
plastic sau carton (la armele de vanatoare) a carui
rozeta este intotdeauna metalica. El contine incarcatura
de pulbere, capsa si proiectilul.
 - Capsa destinata aprinderii incarcaturii contine un
exploziv puternic si sensibil la actiunile mecanice de ex
fulminatul de mercur sau stibiatul de plumb. Aprinderea
are loc in momentul lovirii capsei de catre percutor
urmata de spargerea ei pe o pist interioara denumita
nicovala.

Incarcatura de pulbere a unui cartus se compune din

substante explozive de azvarlire a caror combustie foarte rapida este
insotita de degajarea unei cantitati mari de gaze, capabila sa
propulseze proiectilul cu o anumita viteza. Aceasta incarcatura se
poate prezenta sub 2 forme si anume: pulbere coloidala fara fum si
pulbere neagra sau cu fum, ultima intalnita in present foarte rar in
special la munitia armelor de vanatoare fabricate artizanal.

Elemente imediate de identificare sunt oferite de

poansonarea cartusului respectiv sau cifre batute pe suprafata
exterioara a proiectilului si in special pe rozeta cartusului. Primele 2
cifre reprezinta codul uzinei de fabricatie iar ultimile 2 anul de
fabricatie.

Elementele tragerii
Principalele elemente ale tragerii cu semnificatie in solutionarea
cauzelor penale sunt:
 Viteza proiectilului este in functie de tipul si de
cantitatea de pulbere, de greutatea proiectilului si de
lungimea tevii.
Traiectoria reprezetnata de linia curbata descrisa de
centrul de greutate al proiectilului in drumul parcurs de la
iesirea din teava armei si pana la tinta este definite printr-
o serie de elemente cum sunt unghiul si linia de tragere,
punctul de incidenta, etc.
Bataia armei reprezinta distanta maxima la care poate
sa ajunga un proiectil. Sub raport balistico- judiciar
intereseaza bataia eficace si anume distanta la care
proiectilul isi mentine precizia si forta distructiva. Aceasta
depinde de viteza initiala a glontului.

Urmele formate prin folosirea armelor de foc

1. Urmele formate de arma pe cartus la tragerile executate

cu o arma de foc indiferent de tipul aceteia se formeaza

invariabil urme de tubul cartusului iar in cazul armelor cu
teava ghintuita se formeaza pe glont urme caracteristice
reliefului tevii.
 - Urmele de pe tub se formeaza in trei etape succesive:
incarcarea, tragerea si extragerea tubului tras. In momentul
incarcarii se formeaza urme dinamice longitudinale pe peretii
laterali ai tubului prin impingerea cartusului in camera de
detonare. In momentul tragerii sau al declansarii focului apar in
primul rand urmele percutorului si ale peretelui frontal al
inchizatorului ce se formeaza pe fundul cartusului. In momentul
extragerii tubului se imprima pe rigola sau marginea anterioara
a rozetei urmele ghearei extractoare iar pe fundul tubului
urmele pragului aruncator (ejectorului). Avand in vedere
perfectionarile aduse munitiei armelor de foc se afla si aceea a
confectionarii tuburilor din materiale plastice care se
autodistrug prin insasi arderea pulberei de azvarlire situatie in
care resturile acesteia nu mai pastreaza urmele sus-
mentionate.
- Urmele de pe glont au un caracter dinamic si reflecta
caracteristicile constructiei interioare a tevii ghintuite.

2.Urmele de impuscare prin care se inteleg in primul rand

urmele specifice formate de proiectil urme care sunt denumite si
factori primari sau urme principale ale tragerii. De asemenea, avem
urme secundare sau factori suplimentari ai tragerii formate in special
in tragerile de la o anumita distanta.
Urmele principale sunt rezultatul actiunii directe exercitate. Ele se
intalnesc sub trei forme:
- urme de perforare in situatia in care proiectilul a
traversat intreg corpul;
 - urme de patrundere sau canale oarbe cand glontul
patrunde in corp fara a mai iesi;
- urme de ricosare cand glontul este deviat de obiect, in
functie de densitatea obiectului, de unghiul de lovire.

URMELE DE PERFORARE acestora le sunt specifice trei

elemente: orificiul de intrare, canalul si orificiul de iesire.
Orificiile de intrare si iesire se deosebesc intre ele prin anumite
caracteristici pe baza carora se stabileste directia din care a patruns
proiectilul, directie ce nu coincide in toate cazurile cu directia de
tragere, traiectoria glontului putand fi influentata de diversi factori.
Pe corpul uman orificiul de intrare se caracterizeaza prin lipsa
de tesut iar diametrul sau este apropiat de cel al proiectilului. Orificiul
de iesire nu prezinta lipsa de tesut.
Pe imbracaminte sau pe alte obiecte confectionate din material
textile orificiul de intrare este mai mic decat cel de iesire.
Urmele formate in obiectele lipsite de elasticitate (caramida,
piatra, beton) orificiul de intrare este mai mare decat diametrul
proiectilului, practic ne aflam in fata unei ruperi sau sfaramari. La
obviectele din lemn diametrul orificiilor corespunde in mare cu cel al
proiectilului.
La geamuri perforarea capata forma unui trunchi de con cu
baza mare in directia de inaintare a proiectilului astfel ca orificiul de
intrare este mai mic decat cel de iesire.

URMELE DE RICOSARE constau din adancituri sau

zgarieturi in fucntie de unghiul de lovire si de natura obstacolului aflat
pe traiectoria glontului. Ricosarea determina o modificare a
traiectoriei glontului concomitant cu o reducere a fortei sale cinetice.

Urmele secundare sunt rezultatul actiunii unor factori

suplimentari ai tragerii altii decat cei specifici proiectilului. Urmele
secundare pot fi impartite in 2 mari categorii:
- urme secundare formate indiferent de distanta de
tragere inelul de frecare creat prin depunerea prin
marginea orificiului de intrare a unor particule de
unsoare, praf, rugina sau oricare alta substanta aflata
pe suprafata proiectilului si inelul de metalizare care
consta din depuneri de particule metalice desprinse de
pe suprafata proiectilului in momentul perforarii unor
obiecte cu un anumit grad de densitate ( de ex
strabaterea unor oase plate ale corpului uman);
- urme secundare formate la tragerile cu teava armei
lipita de corp sau de la mica distanta si anume
rupturile provocate de gaze apar la tragerile effectuate
la distante mai mici de 10cm, urmele gurii tevii se
formeaza prin lipirea acesteia de corp, urmele de
unsoare existent ape teava armei apar sub forma de
stropi depusi in jurul orificiului de intrare, etc.

Sub raport tehnic criminalistic examinarea urmelor secundare

se face in conditii de laborator, descoperirea lor necesitand folosirea
radiatiilor invizibile, cele infrarosii, analizele spectrale si chimice,
analize prin activare cu neuroni etc.