LUCRARE DE LICENTA CU TEMA

MATERIALE,BIOPLASTICE IN RESTAURAREA EDENTATIILOR

Cuprins:

Motivatia lucrarii

Partea I-a

Cap .1.

1.1Generalitati despre materialele elastice

1.2.Avantaje si dezavantaje

1.3.Poteza partiala bio plastica - generalitati

1.4.Campul protetic

1.5Elementele componente ale proteze partiale bioplastica

Cap .2.-Etapele clinico-tehnice de realizare a protezei partiale bioplastice:

2.2.Examinarea pacientului

2.3.Amprentarea preliminara

2.4.Modelul preliminar

2.5.Confectionarea lingurii individuale

2.6.Amprentarea functionala si obtinerea modelului de

lucru

2.7.Confectionarea modelului duplicat /obtinerea

modelului duplicat

2.8.Determinarea relatiilor intermaxilare

2.9.Fixarea modelelului in ocluzor

 2.10.Confectionarea machetei scheletului

2.11.Confectionarea tiparului

2.12.Injectarea scheletului

2.13.Dezambalare prelucrarea si lustruirea sheletului

2.14.Proba scheletului in cavitatea bucala

2.15.Monterea dintilor artificiali

2.17.Proba de macheta p schelet

2.18.Confectionarea tiparului

2.19.Dezambalarea,prelucrarea si lustruirea protezei

2.20.Aplicarea protezei in cavitatea bucala

Partea a II -a

A.Studiu de caz:

B.Concluzii

C.Biblografie

1.1.PROTEZELE BIOPLASTICE

Revolutia adusa de materialele termoplastice sa extins rapid in ultimii ani pe intreg

mapamondul.Aceasta noua tehnica prin care un material gata polimerizat este modelat cu
ajutorul caldurii fara a suferii schimbari chimice,a deschis un nou capitol in executarea lucrarilor
protetice .

Usurinta executiei folosind aceste materiale,a dat posibilitatea multor tehnicieni de a excuta
lucrari complexe,realizabile pana acum doar prin complicata thehnologie a scheletatelor.Aceasta
noua tehnica prin care un material gata polimerizat este modelat cu ajutorul caldurii,fara a suferii
schimbari chimice, a deschis un nou capitol in executarea lucrarilor protetiice .Excelentele
calitati mecanice ,de biocompatibilitate si estetica,precum si usurinta ralizarii lucrarilor protetice
au produs schimbati majore renuntandu se treptat la o parte din lucrarile cu schelet metalice,care
presupun tehnici avansate de constructie si ofera grad d scazut de biocompatibilitate confort si
estetica .
 Protezele elastice se pot realiza in doua tipuri :

Proteze cu shelet elastic si baza ( sea )din acrilat termo baro sau auto polimerizablil sau
total elastic .

1.2.AVANTAJE SI DEZAVANTAJE

Avantaje :

Fizionomie

Crosete fizionomice pe gama de culori (A2 ,A3)

Elasticitate mai mare

In cazul desprinderii sau adugarii unui dinte sau mai multi se poate inlocui respectiv adauga

Crosetele se pot adauga tot din material elastic (deoarece acrilatul poate face priza mecanica
cu materialul injectat)

Se pot rebaza

Dezavantaje

Timp de lucru mai mare deoarece necesita mai multe etape

Avantaje si dezavantajeale protezelor total elastice :

Avantaje :

Timp de lucru mai redus

Dezavantaje :

In cazul ruperii desprinderii adaugarii nu se pot inlocuii dintii decat printr o noua injectare
dar retentia ne find chimica ci doar mecanica nu exista acuratete si precizie

Nu permite rebazari decat cu materiale siliconate care rezista cca 6 luni iar costul este ridicat

1.3 Proteza partiala bioplastica.Generalitati

Edentatia: Definitie: Absenta unitatilor odonto-parodontale de pe arcada care se constituie intr-o

entitate patologica si care prin evolutia si complicatiile ei provoaca dezechilibre grave ale
aparatului dento-maxilar atat la nivelul componentelor sale cat si la nivel de ansamblu,
dezechilibre ce pot duce la instalarea unui sindrom dysfunctional.
Incidenta: -egala la ambele sexe, maximum de varsta intre 30-40 de ani.

Edentatia partiala redusa este o maladie infirmizanta, se instaleaza in perioada de varsta active,
tramentul este prin aparate conjuncte; este un tratament invaziv, de ablatie de tesut sanatos; urmat
de substituirea artificiala a elementelor odonto-parodontale absente.

Clasificarea edentatiei dupa numarul dintilor absenti:

-edentatie totala (absenta tuturor dintilor)

-edentatie subtotala (pe arcada mai sunt prezenti cel mult 3 dinti)

-edentatie partiala (lipsa a cel mult 12 dinti)

Edentatia partiala se subimparte in:

-edentatie partiala redesa (lipsesc cel mult 3 dinti consecutiv sau cei patru incisvi);

-edentatie partiala intinsa (lipsesc mai mult de 3 dinti consecutive (cu exceptia celor 4 incisivi)

-edentatia extinsa (edentatia care cuprinde si caninul).

Edentatia poate interesa arcada maxilara sau mandibulara sau ambele.

Dupa poziotionarea dintilor restanti edentatia poate fi:

-edentatie terminala- bresa edentata este limitata mezial de dinti restanti;

-edentatie intercalata-bresa edentata este limitata atat mezial cat si distal de dinti restanti;

-edentatie frontala-reprezinta o forma particulara; dintii restanti care limiteaza bresa edentata
sunt localizati distal de aceasta.

Etiologia edentatiei partiale: etiologie complexa

-factori congenitali

-factori aparenti

-factori dobanditi

Cauze ereditare (congenitale)

Factorii actioneaza din saptamana a 6-a de viata intrauterina in etapa de proliferare; perturbarea
acestei etape rezulta modificari de numar ale formulei dentare (in plus sau minus) atat in dentitia
temporara cat si in cea definitive; corespunzand formelor cicatriciale ale distrofiilor dentare
primare (dupa Magitot).

Formele clinice ale reducerii numarului de unitati dento-parodontale:

-anodontia- lipsa unitatilor odonto-parodontale

-hipodontia-lipsa a cel mult 5 unitati dento-parodontale

-oligodontia-lipsa a mai mult de 5 unitati dento-parodontale

Anodontia poate fi:

-partiala

-extinsa

-subtotala (cand pe arcada exista 1-3 dinti)

-totala

Frecvent: absenta molarului 3

-incidenta incisivului superior

-premolarul 2

Cauze aparente:

-Dintele este inclus, absent de pe arcada, cu morfologie desavarsita si sac pericoronar integru

Incluzia poate fi : totala sau completa sau partiala, poate fi profunda sau superficiala.

Anclavarea dentara (coroana dentara este partial degajata de os este situata sub mucoasa
gingivala dar comunica prin sacul pericoronar cu cavitatea orala; eruptia fiind oprita de un
obstacol mechanic.

Cauze dobandite:

Cuprinde totalitatea afectiunilor aparatului dento-maxilar care prin evolutia lor sau prin esecul
terapeutic (inclusiv iatrogeniile) conduc la extractia dentara.

- afectiunile odontale: caria dentara, etiologie plurifactoriala (triada Keyes: alimentatie,

flora cariogena si mediu favorabil la care se adauga factorul timp) i care predomina
elementul infectios.
- Afectiunile periapicale

- Afectiunile parodontale

- Extractii in scop ortodontic

- Boala de focar

- Osteomielite maxilare

- Tumori benigne si maligne

- Nevralgii trigeminale

- Conditii socio-economice

- conditii biologice

Iatrogenia stomatologica

1. tratamentul afectiunilor coronare odontale incorect

2. tratamentul afectiunilor pulpo-periapicale inadecvat

3. tratamentul bolii parodontale insuficient

4. tratamentul anomaliilor dento-maxilare incorect si incomplet

5. tratamente chirurgicale incorecte

6. tratamente protetice

7. masurile de pregatire preprotetica a campului protetic neadecvate

8. masuri inadecvate in etapa proprotetica (neechilibrare ocluzala)

9. etapa protetica propriu-zisa

instrumente neadecvate

viteze mari si fara racire

prepararea substructurilor organice vitale in lipsa anestziei

folosirea turatiilor inalte (absorbtia odontoblastilor in canaliculele dentinare si

distrugerea lor
 ignorarea protectiei substructurii organice

amprenta intempestiva

executia tehnologica gresita

dispensarizarea

Proteza partiala este o piesa protetica cu ajutorul careia se inlocuiesc toti dintii absenti de pe
un maxilar si se refac functiile aparatului dento-maxilar modificate esential de starea de edentatie
partiala.Proteza partiala este mijlocul de tratament al edentatiei partiale..Proteza partiala se
confectioneaza prin etape clinico-tehnice,cele clinice revenind medicului stomatolog iar cele
tehnice tehnicianului dentar care executa efectiv lucrarea.Medicul stomatolog pune la dispozitia
tehnicianului dentar,amprentele,relatia inrtermaxilara si o serie de indicatii referitoare la dintii
artificiali si felul de montare a acestora.

Edentatia partiala este intalnita in general la varsta inaintata,de multe ori chiar la varsta
medie,iar foarte rar poate fi congenitala.

Edentatia partiala se instaleaza lent,dupa edentatii partiale mai intai reduse apoi intinse.

Cauzele edentatiei totale sunt,in ordinea frecventei,urmatoarele:

1. caria dentara si complicatiile ei;

2. parodontopatiile

3. involutia fiziologica a aparatului dento-maxilar

4. factorul iatrogen,reprezentat de tratamente stomatologice necorespunzatoare

5. afectiunile tumorale

6. traumatismele

Consecintele edentatiei totale sunt:

tulburari de masticatie-masticatia este alterata prin pierderea unitatilor odonto-

parodontale,pacientul preferand alimente de consistenta redusa sau lichide,iar
ciclurile masticatoriidevin atipice si prelungite.

tulburari fizionomice-pierderea dintilor modifica raportul celor doua maxilare in

sensul apropierii lor,aspectul fetei este imbatranit datorita accentuarii santurilor
peribucale,micsorarea DV a etajului inferior al fetei,a profilului facial concav,apar
ragade comisurale,dispare rosul buzelor
 tulburari fonetice se manifesta prin modificarea timbrului vocii,prin alterarea
pronuntarii consoanelor labio-dentale,linguo-dentale si siflante.

Tulburari psihice-toate celelalte modificari, dar in mod deosebit cele fizionomice

care tradeaza starea de edentatie si marcheza imbatranirea,preocupa intens pe
pacientii edentate total.Acestia sunt tristi,deprimati,treptat se instaleaza o labilitate
psihica marcata,intre altele,prin lipsa de intelegere si colabrare in timpul
tratamentului.

1.4.Campul protetic

Campul protetic cuprinde totalitatea tesuturilor cu care proteza vine in contact.Aceste tesuturi
sunt:crestele alveolare,bolta palatine,mucoasa ce acopera aceste formatiuni,mucoasa fundurilor
de sac vestibulare si linguale,precum si mucoasa ,situate la trecerea dintre palatul dur si palatul
moale.Aceste formatiuni sunt puse in evidenta la examenul clinic al pacientului edentate
total,stabilindu-se valoarea lor.

Campul protetic se imparte in doua zone:zona de sprijin-cu care proteza vine in contact si
care cuprinde crestele alveolare si bolta palatina si zona de mentinere-care cuprinde mucoasa
neutrala la nivelul fundurilor de sac vestibulare,linguale si la nivelul liniei AH.

Crestele alveolare: sunt reprezentate de proeminentele intraorale ale oaselor maxilare.Au

forma de potcoava si pot fi proeminente,mai putin proeminente,sterse sau chiar disparute(la
mandibula).Forme creselor mai poate fi favorabila sau nefavorabila.Crestele favorabile se inscriu
in sectiune in forma unui triunghi echilateral cu baza si inaltimea de 10 cm si cu coama
rotunda.Crestele nefavorabile sunt cele subtiri de forma lamelara sau negative.Extremitatile
distale ale crestelor alveolare sunt reprezentate de tuberozitati la maxilar si tuberculi piriformi la
mandibula.Aceste extremitati sunt ,,zone biostatice care se rezorb foarte lent datorita unei
structuri osoase deosebite.

Crestele alveolare bine reprezentate au rol in stabilitatea orizontala a protezelor.De asemenea ele
preiau cea mai mare parte a presiunilor ocluzale.

Bolta palatina:formeaza peretele superior al cavitatii bucale.La edentatul total,bolta palatina

formeaza o parte a campului protetic maxilar,marind suprafeta acestuia.

Bolta palatina este formata din apofizele palatine ale oaselor maxilare unite pe linia mediana in
2/3 anterioare si lamele orizontale ale osului palatin in 1/3 posterioara.

Poate avea diferite forme:adanca,,medie sau plata.Pe linia mediana se afla torusul palatin care
poate avea forme,marimi si pozitii diferite.

Mucoasa campului protetic-este o fibromucoasa ce acopera crestele alveolare si bolta

palatina,avand o grosime si un grad de aderenta diferite de osul subiacent.Din punct de vedere
topografic si functional este diferentiata in mai multe zone:mucoasa fixa,neutra si mobil.Cea fixa
acopera bolta palatina si crestele alveolare,cea neutra sau pasiv mobila se afla la periferia
campului protetic unde mucoasa fixa se rasfrange spre cea mobila ,iar cea mobila cuprinde
mucoasa care acopera buzele,obrajii valul palatin si planseul bucal.

1.5.Elementele componente ale protezei partiale

Proteza partiala este un corp fizic cu care se restaureaza arcada dentara si care este compusa
din urmatoarele parti:

baza protezei

arcada dentara artificiala

Baza protezei-este alcatuita din placa protetica ,numita in acest caz, conector pricipal, si din
saua protetica.

Transmite presiunile ocluzale preluate de la dintii artificiali catre zona de sprijin a campului
protetic,mai exact catre crestele alveolare si bolta palatina,prin intermediul mucoasei.Baza
protezei se confectioneaza in mod obisnuit din rasini acrilice,dar poate fi confectionata si din
aliaje inoxidabile(crom-cobalt),aur platinat sau aluminiu.

Rasinile acrilice din care se confectioneaza baza protezei sunt de culoare roz,asemanatoare cu
mucoasa sau transparente in conditiile unor pacienti care fac reactii alergice la colorantii
roz.Grosimea bazei confectionate din acrilat va fi de 2 mm iar grosimea celei din aliaje metalice
va fi de 0,25 mm.

Baza protezei prezinta doua suprafete:una interna sau mucozala si una externa.Suprafata
mucozala are contact cu mucoasa fixa a campului protetic si are un relief identic cu aceasta dar
in negativ,obtinut printr-o amprentare fidela.Acesta suprafata nu se lustruieste.

Suprafata externa este orientata catre cavitatea bucala si vine in contact cu limba.Din acest
motiv se lustruieste pentru a nu produce leziuni si pentru a nu favoriza aderarea alimentelor.

Placa protetica se aplica pe bolta palatina fiind numita placa palatinala/conector principal.Se
intinde de la baza crestelor alveolare pana la limita dintre palatul dur si palatul moale,unde se
termina pierdut cu grosime redusa.

Saua protezei acopera creasta alveolara avand o suprafata interna in contact cu mucoasa si o
suprafata externa cu doua versante,unul vestibular si altul oral.Versantul vestibular se intinde
pana in fundurile de sac iar cel oral pana la baza crestei unde se continua cu placa
palatinala.Distal,saua protetica acopera tuberozitatile maxilare.

Marginea seii are un relief rotunjit,corespunzator formei si grosimii fundului de sac si ocoleste
bridele laterale si frenul buzei superioare.
 ARCADA DENTARA ARTIFICIALA-este realizata din dinti confectionati din acrilat sau
ceramica,fixati pe saua protetica.Dintii din acrilat se fixeaza chimic,saua protetica fiind
confectionata tot din acrilat iar dintii din ceramica se fixeaza prin intermediul unor retentii
mecanice.

La o proteza totala se monteaza 14 dinti,molarul al treilea nefiind necesar.Dintii din acrilat se

confectioneaza manual sau industrial,intr-o gama variata de forme,marimi si culori.Cei
industriali sunt livrati in garnituri de cate 6 dinti frontali superiori,6 dinti frontali inferiori,8
laterali superiori,8 laterali inferiori si in garnituri complete de 28 de dinti.

Mentinerea si stabilizarea protezei totale

Factorii care asigura mentinerea si stabilizarea sunt factori naturali sau biologici .Ei
sunt:succiunea,adeziunea,tonicitatea musculara,retentivitatile anatomice ale campului protetic si
deglutitia.

SUCCIUNEA-este fenomenul fizic de retinere ce apare intre doua corpuri,determinat de

existenta unei presiuni negative intre ele,in conditiile etanseizarii marginilor.Intre cele doua
corpuri apare un vid intretinut de presiunea atmosferica exterioara care apropie cele doua
corpuri.Valoarea fortei de succiune depinde de volumul spatiului dintre corpuri,de diferenta
dintre presiunea atmosferica si cea din interiorul clopotului si de gradul de etanseizare a
marginilor ce delimiteaza spatiul.Umezirea marginilor favorizeaza etanseizarea.

Succiunea totala-este factorul principal de mentinere si stabilizare a protezei totale.Cand

marginile protezei sunt bine etanseizate la nivelul fundurilor de sac si a liniei AH ,in momentul
cand proteza este presata pe campul protetic,aerul dintre mucoasa si proteza se elimina.Dupa
etanseizarea protezei,presiunea negative de sub proteza de pe o parte si presiunea atmosferei din
exterior,pe de alta parte,impiedica desprinderea protezei.

ADEZIUNEA-este forta de atractie intermoleculara ce apare intre doua suprafete paralele

puse in contact,intre care exista o pelicula de lichid.Valoarea fortei de adeziune este direct
proportionala cu marimea suprafetelor puse in contact,cu paralelismul suprafetelor,cu grosimea
stratului de lichid si vascozitatea lui si cu distanta dintre cele doua suprafete.In cazul protezelor
totale,suprafetele paralele sunt reprezentate de campul protetic si fata mucozala a protezei,iar
lichidul este saliva.

TONICITATEA MUSCULARA-fibrele orizontale ale muschiului orbicular al buzelor si

muschiului buccinator,orientate paralel cu suprafetele protezelor,apasa protezele mentinandu-le
in contact cu campul protetic.Pe de alta parte,actiunea limbii si muschilor orofaciali se
neutralizeaza intr-o anumita zona.Montarea arcadelor dentare artificiale in aceasta zona numita
spatiu neutralfavorizeaza stabilitatea protezei.

RETENTIILE ANATOMICE ALE CAMPULUI PROTETIC-crestele alveolare bine

reprezentate,cu contur triunghiular in sectiune,tuberozitatile maxilare proeminente,tuberculii
piriformi,bolta palatine adanca si o suprafata mare sunt retentivitatile campului protetic,care
favorizeaza stabilitatea protezelor.

DEGLUTITIA-este actul reflex de inghitire a bolului alimentar.In cazul purtatorului de

proteze totale,contactul dintre arcadele dentare artificiale impinge protezele pe campurile
protetice,actionand ca factor de stabilitate.

CAP.2. ETAPELE CLINICO - TEH NICE DE REALIZARE A PROTEZEI PARTIALE

2.1.EXAMINAREA PACIENTULUI:este prima etapa de lucru,clinica,in care medicul analizeaza

valoarea morfologica si fiziologica a campului protetic.Prin examen clinic se urmaresc reliefurile
osoase din cavitatea bucala,marimea si aspectul crestelor alveolare,raportul dintre ele,bolta
palatina,torusul palatin,tuberozitatile maxilare,tuberculii piriformi,liniile oblice interne,apofizele
genii si torusul mandibular.

Pe langa toate aceste aspecte se mai analizeaza starea de sanatate generala a organismului care
poate influenta restaurarea protetica.

Tot acum se intocmeste fisa clinica si cea tehnica.

2.2 AMPRENTA PRELIMINARA

Este o etapa clinica in care se inregistreaza campul protetic intr-un material de amprentare
sustinut intr-o portamprenta sau lingura standard.Este o copie negativa a campului protetic.

Obiectivele generale ale amprentarii preliminare sunt:

realizarea modelului preliminar

copierea cu exactitate a suprafetei zonei de sprijin,rezolvand integral problema sprijinului

corect si partial,problemele de stabilitate ale protezei

marginile amprentei trebuie sa fie cat mai fidele ca intaltime si grosime,in armonie cu
limitele anatomice si fizionomice ale structurilor orale

reproducerea cat mai exacta a pozitiei functionale a formatiunilor mobile de la periferia

campului protetic

rezolvarea unor probleme de mentinere,neputand solutiona aspectele privind fizionomia si

fonatia

realizarea unei linguri individuale

Pentru realizarea amprentarii preliminare sunt necesare:

 lingura standard corespunzatoare

un material adecvat de amprentare

tehnica de amprentare corespunzatoare

Lingurile standard alese ca portamprenta,trebuie sa corespunda unor cerinte indispensabile

obtinerii unei reproduceri corecte a campului protetic:

sa fie rigide

sa poata fi modificate la nevoie,in functie de particularitatile campului protetic

sa retentioneze materialul de amprenta,asigurandu-i o grosime cat mai uniforma

sa fie prevazute cu maner,stopuri si puncte de reper,necesare unei centrari corecte

sa poata fi sterilizate,pentru a putea fi refolosite,cu exceptia celor de unica folosinta

la maxilar,marginea distala a lingurii sa depaseasca cu 1-2 mm linia de reflexie a valului

palatin

la mandibula,marginea lingurii sa se plaseze la 1-2 mmdeasupra liniei oblice interne

Alegerea materialului de amprenta si a tehnicii de amprentare

Materialul de amprentare folosit difera in functie de particularitatile campului protetic si

anume:

-crestele edentate, tuberozitatile retentive impun folosirea unui material

elastic(alginate,siliconi)

-existenta unui camp protetic cu mucoasa rezilienta,deformabila,necesita un material cu

vascozitate mica(alginte,gips)

-prezenta unui camp protetic dur,cu mucoasa subtire nedeformabila,permite amprentarea cu

materiale cu vascozitate crescuta de tip Stents

-posibilitatea folosirii vechilor proteze ca portamprente cere utilizarea materialelor cu

vascozitate lent progresiva,tip Hydrocast

-existenta campurilor protetice normale,fara caracteristici particulare ne determina sa folosim

alginatele

GIPSUL-in momentul prizei are o consistenta rigida.Se prepara in amestec cu apa,in

proportie de 2/1.Pentru ca gipsul amprentei sa se deosebeasca de gipsul din care se va
confectiona modelul,amestecului i se poate adauga albastru de metil.Timpul de priza este
influentat de temperatura apei folosite,de timpul de spatulare si de folosirea acceleratorilor de
priza.

MATERIALELE TERMOPLASTICE TIP STENTS-in momentul prizei au o consistenta

semirigida.Se plastifiaza in apa calda,la temperatura de 50-60 grade C.Dupa amprentarea
campului protetic,amprenta este racita cu apa si se indeparteaza din cavitatea bucala.

ALGINATELE-sunt materiale din categoria hidrocoloizilor ireversibili,care se prepara in

amestec cu apa.

CONTROLUL AMPRENTEI PRELIMINARE

Corectitudinea amprentei preliminare este apreciata in primul rand de medic,dar si de tehnicianul

dentar,acestia analizeaza amprenta urmarind urmatoarele obiective:

-daca limitele campului protetic sunt inregistrate corect.Aceste limite trebuie trasate cu un
creion chimic de catre medic.Ele sunt situate in zona de mucoasa neutra,relativ inregistrate de
amprentarea in portamprenta standard.In absenta trasarii limitelor campului protetic poate
rezullta un model preliminar deformat si o portamprenta ce ar necesita o adaptare obositoare
pentru medic si pacient deoarece zona de mucoasa neutra poate fi impinsa de o amprentare in
lingura standard cu margini mari.Limitele campului protetic trasate se vor transpune pe ghipsul
modelului in timpul turnarii accestuia si tehnicianul va sti unde sa plaseze marginile
portamprentei individuale.

-daca materialul de amprentare este in contact cu portamprenta standard.Se poate intampla ca

marginile amprentei sa nu fie sustinute de portamprenta,situatie in care se pot rupe sau deforma.

-daca materialul de amprentare a fost in contact cu campul protetic pe toata suprafata

acestuia,deci sa se prezinte neted,in strat continuu,fara goluri

-daca nu lipsesc fragmente din amprenta,in special la cele luate cu ghips,material care se poate
fractura la indepartarea dupa campul protetic.

-daca amprentele luate cu alginate prezinta aspectul normal al materialului sau pierzand apa,au
un aspect ratatinat,semn ca a trecut un timp de la amprentare,iar pastrarea nu s-a facut in mediu
umed.

1. 2.3.CONFECTIONAREA MODELULUI PRELIMINAR SI MODELULUI

DE STUDIU MODELE DE STUDIU

Pentru elaborarea celui mai adecvat plan al lucrarii protetice este nevoie de a se reproduce
cu ajutorul modelelor situatia de la nivelul maxilarelor. In acest scop se va lua amprenta
maxilarului si mandibulei cu pasta de ghips sau cu materiale elastice.
 Prin turnarea amprentelor, dupa procedee cunoscute, se vor obtine modelele de studiu. Pe
aceste modele se vor confectiona sabloane de ocluzie in vederea fixarii in ocluzor sau articulator
este posibila fara sabloane de ocluzie, atunci se va realiza folosind ceara de ocluzie sau simpla
angrenare a unor perechi de antagonisti care pot sa asigure stabilitatea modelelor care redau
relatiile intermaxilare corecte. Modelele fixate in ocluzor sau articulator se trimit cabinetului.

Modelul preliminar este confectionat din gips obisnuit,iar obtinerea lui se face dupa
urmatoarele operatiuni:

-Spalarea amprentei este necesara pentru indepartarea salivei si a urmelor de sange prezente
pe suprafata amprentei.

-Dezinfectia amprentei-se poate realiza prin metode fizice sau chimice externe sau prin
inglobarea in materialul de amprentare a unor substante antiseptice.Majoritatea metodelor de
dezinfectie prezinta dezavantaje,de aceea se practica spalarea amprentelor cu jet puternic de
apa,utilizarea manusilor de protectie atat in cabinet,cat si in laborator,folosirea solutiilor
dezinfectante uzuale(cloramina,hipocloritul de sodiu,solutie glutaraldehida 2%,dezinfectant de
electie a amprentelor din alginat).

-Reconstituirea amprentei-este necesara la amprentele preliminare din gips,care s-au fracturat

la indepartarea de pe campul protetic.Reconstituirea fragmentelor se face prin lipire cu ceara,in
afara limitelor campului protetic.Amprenta reconstituita se solidarizeaza prin lipire de
portamprenta standard.

-Izolarea amprentei-se practica in cazul amprentelor preliminare din gips,pentru a favoriza

separarea lor de modelul confectionat din acelasi material.Izolarea se face prin introducerea timp
de 5-10 min in apa,apa saponata sau prin pensulare cu solutii alginice(Pectizol,Izodent).Prin
introducerea in apa,ghipsul amprentei se suprasatureaza si nu mai adera de ghipsul din care se
toarna modelul.Apa saponata impregneaza modelul cu un sapun de calciu care astupa porii
modelului,favorizand separarea de amprenta.Izolarea cu substante alginice se face prin 2-3
pensulari pe modelul uscat,pana ce formeaza pe suprafata ghipsului o pelicula
fina,imperceptibila si impenetrabila,care va izola perfect amprenta de model.

-Confectionarea modelului preliminar la cantitatea de 200g ipsos sunt necesare 70-80g apa;se
poate folosi gips dur sau clasa a3a ,care poseda proprietati fizico-chimice si mecanice
compatibile cu materialul amprentei preliminare;gipsul se prepara intr-un bol de cauciuc,iar
durata spatularii este de cca 40 sec,pana se obtine o consistenta smantanoasa;daca se foloseste
vacuum-malaxorul,timpul de amestecare este de 30 sec pasta de gips se toarna strat cu strat,prin
depunere in portiunile inalte ale amprentei:bolta palatina la amprenta maxilara,portiunea distala a
crestelor la amprenta mandibulara initial,se va acoperi toata suprafata mucozala a amprentei cu
un strat uniform de gips,cu o grosime de 0,5-1 cm;apoi se se incarca mai mult gips si se astepta
priza acestuia. In timpul turnarii,amprenta se vibreaza manual,prin loviri usoare ale amprentei de
masa,fiind sustinuta de manerul lingurii standard,sau pe masuta vibratorie.Utilizarea unui
vacuum-malaxor confera o calitate superioara materialului,prin obtinerea unei omogenizari
optime,fara incluziuni de aer.Timpul de prelucrare a gipsurilor naturale reprezinta 2/3 din timpul
de priza dupa ce amprenta a fost acoperita cu gips,plusul de material ramas se depune pe o foaie
de hartie sau pe o placute de sticla,peste care se aplica amprenta,paralel cu masa de lucru,presand
ghipsul ca sa ramana un soclu de 1,5cm inaltime.Peste soclul inca in stare plastica,se va depune
amprenta cu stratul de gips orientat in jos.De regula,pentru a evita deformarea modelului
initial,soclul se toarna din acelasi material din care este realizat si modelul.Pe masura ce priza are
loc ,plusul care depaseste amprenta se indeparteaza cu spatula.

La 30-60 min.de la turnarea modelului,dupa priza gipsului,se separa amprenta de

model,operatiune numita demulare.Demularea se face la o ora de la turnare,dar duritatea finala
nu se atinge decat la 24 de ore de la finalizarea turnarii modelului.Procedeul de demulare se
executa cu mare precautie,pentru a nu deteriora modelul propriu-zis.Tehnica demularii se face in
mod diferit,in functie de materialul de amprenta:

1 in cazul amprentelor din ghips-demularea se face prin ciocanire,cu un ciocan de corn.Se

indeparteaza mai intai portamprenta standard,apoi suprafata amprentei este ciocanita usor,pe
versantele crestelor,pana la fragmentare.Cu varful spatulei se separa fragmentele si se
indeprteaza.

2 in cazul amprentelor din materiale termoplastice- demularea se face prin introducerea

amprentei si modelului in apa calda la 80 de grade C,iar dupa plastifierea materialului se
tractioneaza portamprenta.Daca modelul este uscat,situatie care apare cand demularea se face a
doua zi,se recomanda introducerea ansamblului amprenta-model in apa la temperatura camerei
timp de 5 min.pentru hidratare,apoi se trece la demulare.

3 in cazul amprentelor din alginat-demularea este favorizata de elasticitatea materialului si

se realizeaza prin tractionare.Demularea amprentelor se face imediat dupa priza gipsului din care
s-a turnat modelul.

Dupa demulare,soclul modelului se fasoneaza cu spatula sau cu ajutorul soclatorului,dandu-i-se

forma caracteristica de pentagon pentru maxilar si de trapez pentru mandibula.De obicei,modelul
preliminar depaseste limitele campului protetic in toate sensurile,soclul modelului reducandu-se
pana la distanta de 3mm de linia de contur.Soclul va avea cel putin 2 cm grosime si va cuprinde
in interiorul sau ansamblul lingura standard-material de amprenta-model propriu-zis.Distanta
soclu-linie de contur este de 3-4 mm,iar grosimea modelului va fi de 15 mm,cu marginile
perpendiculare pe baza.

Examinarea modelului preliminar daca s-au respectat tehnicile de confectionare,rezulta un

model cu suprafata neteda,care reda cu exactitate zona de sprijin a campului protetic si,in limite
relative,zona de mentinere.

2.4.CONFECTIONAREA LINGURII INDIVIDUALE

LINGURA INDIVIDUALA-este portamprenta cu caracteristici specifice,individuale campului

protetic care urmeaza a fi amprentat.

Este obtinuta pe modelul preliminar,se adapteaza pe toata suprafata de sprijin a viitoarei

proteze,reprezentand suportul materialului de amprentare functionala.
 Scopul confectionarii lingurii individuale fiind acela de a obtine suportul rigid pentru
materialul de amprenta si de a realiza modelarea marginala in vederea obtinerii inchiderii
marginale si a adeziunii protezei pe campul protetic.

Indiferent din ce material se confectioneaza(placa de baza,polistiren,acrilat autopolimerizabil si

termopolimerizabil),lingura individuala trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

sa fie rigida,nedeformabila,in timpul amprentarii finale

sa aiba marginile la distanta de insertia partilor moi

grosimea marginilor este influentata de marimea fundurilor de sac vestibulare,iar marginile

sa fie rotunjite si rascroite in dreptul formatiunilor mobile de la periferia campului protetic

sa fie usor de manevrat

sa fie adaptata intim la campul protetic;in majoritatea tehnicilor de amprentare,lingurile se

confectioneaza cu contact intim la suprafata campului protetic;distantarea de camp se
recomanda in zonele acoperite cu mucoasa sensibila si subtire,cand se foliaza modelul

materialul de amprenta sa adere la lingura

2.5.ELEMENTE COMPONENTE ALE PORTAMPRENTEI INDIVIDUALE

Portamprenta individuala are urmatorele parti componente:

- baza portamprentei

- elemente accesorii:manerul,butonii de presiune(numia la portamprenta

mandibulara),intariturile si bordurile de ocluzie

Baza portamprentei-sau portamprenta propriu-zisa este suportul materialului de

amprentare functionala.Se adapteaza in limitele trasate cu creionul chimic pe model,in raport
intim cu aceasta pentru a avea o buna stabilitate pa campul protetic in timpul amprentarii.

Manerul-este necesar sustinerii portamprentei in timpul manevrelor de amprentare

functionala:aplicarea pe campul protetic,centrarea si indepartarea amprentei.De asemenea
manerul este necesar sustinerii portamprentei si amprentei in timpul vibrarii,la turnarea
modelului functional.

Manerul se plaseaza pe linia mediana avand inaltimea de 10 mm(cat un incisiv central)si

latimea de 15-18 mm(cat doi incisivi centali).Forma fetelor laterale ale manerului trebuie sa fie
usor concava pentru a favoriza prinderea intre degete.Pozitia,forma si dimensiunile manerului
trebuie sa lase libertate de miscare partilor moi pentru a modela materialul da amprentare.
 Butonii de presiune-sunt aplicati numai la portamprenta mandibulara,de fiecare parte,in
dreptul premolarilor.Sunt necesari pentru ca in timpul amprentarii sa se exercite presiuni
uniforme asupra portamprentei,fara ca degetele medicului sa impiedice partile moi din vecinatate
in miscarea lor libera de modelare a marginilor amprentei.

Sunt modelati de forma paralelipipedica avand o lungime de 10 mm,o inltime de 5-7 mm si o

latime corespunzatoare crestei alveolare.

Intariturile-sunt aplicate numai la portamprentele individuale confectionate din placa de

baza termoplastica sau polistiren.Sunt necesare pentru a intari aceste materiale putin rezistente la
nivelul zonei de maxima solicitare care corespunde mijlocului crestelor alveolare.Sunt
confectionate din sarma obisnuita cu grosimea de 1,5 mm,din care se rasuceste o bucla pe linia
mediana cu rol de suport pentru maner.Sarma incalzita la flacara becului Bunsen se introduce in
grosimea placii de baza sau polistiren.

In cazul portamprentei din acrilat ,rezistenta este asigurata de materialul insusi.Daca se doreste
o rezistenta sporita,se poate ingrosa materialul sub forma unor nervuri in lungul mijlocului
crestelor alveolare.

Bordurile de ocluzie-sunt aplicate la indicatia medicului in cazurile in care amprenta se va

efectua sub presiuni ocluzale.Bordurile sunt confectionate din ceara sau stents ,inalte de 10 mm
si late de 5 mm in regiunea frontala,iar in regiunea laterala inalte de 5 mm si late 6-8 mm si
intinse pe lungimea crestelor alveolare pana la nivelul corespunzator fetei distale a molarului de
12 ani.

METODE SI TEHNICI DE CONFECTIONARE

A.TEHNICA DE CONFECTIONARE DIN PLACA DE BAZA

Operatiunile de confectionare se succed in urmatoarea ordine:

a) Pe modelul preliminar se accentueaza cu creionul chimic conturul campului protetic

transpus de pe amprenta preliminara ale carei limite au fost trasate de catre medic.Se urmareste
zona de mucoasa fixa ocolind frenurile si bridele laterale,creasta milohiloidiana, cuprinzand
tuberozitatea maxilara si tuberculii piriformi.Apoi se deretentivizeaza dintii restanti cu cera sau
hartie

b)-Se confectioneaza baza portamprentei individuale.Aceasta acopera zona de sprijin a

campului protetic si trebuie sa aiba o grosime uniforma.Pe modelul umezit se aplica placa de
baza care se plastifiaza uniform cu flacara becului Bunsen si se adapteaza manual prin presiuni
digitale aplicate mai intai pe bolta palatina,apoi pe versantele crestelor alveolare.

Se sectioneaza cu o foarfeca excesul de placa de baza ce depaseste modelul,iar marginile se

rasfrang asfel incat sa ramana la nivelul limitelor trasate pe model.In final,marginile se rotunjesc
cu pietre,freze de acrilat sau pile,pentru a nu leza mucoasa in timpul adaptarii si amprentarii.
 Se controleaza daca baza amprentei are stabilitate pe model,exercitand presiuni digitale
alternativ pe cele doua creste.Daca la acesta manevra baza portamprentei basculeaza,se
plastifiaza din nou si se rebazeaza.

c) Se confectioneaza elementele accesorii:mai intai intaritura de sarma care,prinsa de bucla

mediana cu un cleste crampon se incalzeste la flacara becului Bunsen si se preseaza in grosimea
placii de baza fara a o strapunge.

Din deseurile de placa de baza plastifiate se acopera intaritura si tot din ele se confectioneaza
manerul acoperind bucla mediana a intariturii plasata anterior.Cu freze de acrilat,pietre abrazive
sau cu pila se da forma retentiva a fetelor laterale ale manerului.

Din deseuri de placa de baza se confectioneaza butonii de presiune pentru portamprentele

mandibulare.

Tehnica de confectionare a portamprentei din placa de polistiren este asemanatoare,dar mai

dificila.

B.TEHNICA DE CONFECTIONARE DIN ACRILAT AUTOPOLIMERIZABIL

Modelul preliminar este umezit in apa sau vaselinat.Pasta de acrilat se prepara intr-un godeu si
se acopera cu o placuta de sticla.Doua placute de sticla vaselinate sau distantate intre ele prin
doua suvite din ceara roz plasata la extremitati.Pe placuta inferioara se aseaza o folie de
celofan.Cand pasta de acrilat devine plastica si nelipicioasa se depune intre placutele de sticla ,in
cdrul format de suvitele de ceara.Prin presarea intre placutele de sticla,pasta de acrilat se
calibreaza la o grosime de 2 mm.Pasta este indepartata cu ajutorul foliei de celofan si este pusa
pe model prin rasturnare.

Prin intermediul foliei de celofan placa de acrilat in stare plastica se muleaza pe model sub
presiuni digitale apoi se indeparteaza celofanul si excesul de pasta cu ajutorul unei spatule.La
nivelul marginilor se rasfrange materialul pana la limitele trasate cu creion chimic,iar din
resturile de pasta se,inca in stare plastica,se modeleaza manerul si butonii de presiune.Pentru a
favoriza aderarea manerului si butonilor de presiune,baza acestora si zonele de aplicare se
umezesc cu monomer.Dupa polimerizare,portamprenta se indeparteza de pe model si se
prelucreaza cu freze de acrilat.

Acrilatul autopolimerizabilDuracrol utilizat numai pentru confectionarea portamprentelor

individuale este preferat avand faza de plasticitate mai mare.

In ambalajul acestui material,fabricantul livreaza o folie de material plastic pe care este

imprimat conturul maxilarului si al mandibulei si un snur de bumbac cu sectiunea de 2
mm.Umezind snurul si desfasurandu-l potrivit desenului de pa folia de material plastic,se obtine
un cadru in interiorul caruia se depune pasta de acrilat.Se obtine si in acest mod o calibrare a
pastei de acrilat care se depune pe modelul umezit,usurand adaptarea si scurtand timpul de lucru.

C.TEHNICA DE CONFECTIONARE DIN ACRILAT TERMOPOLIMERIZABIL

 Se realizeaza o macheta din ceara a portamprentei pe modelul umezit.Macheta are toate
componentele portamprentei.

Macheta se ambaleaza intr-un conformator,obtinandu-se un tipar in care se indeasa pasta de

acrilat termopolimerizabil care este supusa regimului de polimerizare de 150 min la o
temperatura ce ajunge in final la 100 grade C.

Dupa polimerizare,portamprenta este dezambalata si prelucrata.

Necesitand un timp de realizare de aproximativ patru ore,aceasta portamprenta este utilizata

rar,si numai atunci cand se doreste ca portamprenta sa ramana baza a viitoarei proteze.In aceste
cazuri va fi folosita si ca baza a sablonului de ocluzie si a machetei arcadelor dentare
artificiale,evident desfiintand manerul si butonii de presiune.

D.TEHNICI MODERNE DE CONFECTIONARE A PORTAMPRENTELOR INDIVIDUALE

Aceste tehnici folosesc diferite materiale pe baza de rasini care,dupa preparare,sunt adaptate pe
model si supuse unor procedee de polimerizare rapida,fie fotopolimerizare,fie termopolimerizare
uscata in aparate speciale.Folosirea acestor materiale de posibilitatea confectionarii unor
portamprente rezistente,obtinute in timp scurt.

2.6 AMPRENTA FUNCTIONALA

Amprenta functionala sau definitiva este o copie negativa a campului protetic edentat total
inregistrat cu fidelitate maxima pe toata intinderea sa.Se obtine dupa adaptarea riguroasa a
portamprentei individuale pe campul protetic si prin folosirea unor materiale de amprentare cu
calitati deosebite.

Adaptarea portamprentei individuale pe campul protetic este o manevra minutioasa care

urmareste sa se mentina si sa fie stabila pe campul protetic intocmai ca viitoarea proteza.Numai
dupa obtinerea acestor calitati se efectueaza amprentarea functionala care necesita o cantitate
redusa de material de amprentare,egal distribuit si modelat functional in zona mucoasei neutre.

Amprenta functionala reda cu fidelitate maxima atat zona de sprijin cat si zona de mentinere a
campului protetic.Exactitatea amprentarii zonei de mucoasa neutra la nivelul fundurilor de sac
prefigureaza grosimea marginilor viitoarei proteze.

Amprentarea functionala reprezinta primul moment cheie care revine medicului stomatolog
pentru reusita tratamentului edentatului total.

1.MATERIALE FOLOSITE PENTRU AMPRENTAREA FUNCTIONALA

Materialul de amprentare functionala este ales in functie de campul protetic,in principal de

calitatea mucoasei si secundar de sustratul osos.
 In functie de calitatea mucoasei,campurile protetice se impart in urmatoarele categorii: camp
protetic moale,camp protetic dur si camp protetic normal.

Pentru campurile protetice moi sunt indicate materiale de amprentare fluide,cum sunt ghipsul si
alginatele.

Pentru amprentarea campurilor protetice dure se folosesc materiale de amprentare

termoplastice,care au o vascozitate mare.

Materialele de amprentare sunt clasificate in functie de consistenta lor in momentul prizei

in:rigide,semirigide si elastice.

1.1 MATERIALE DE AMPRENTARE RIGIDE

Sunt materiale nedeformabile dupa priza si cuprind ghipsul si rasinile sintetice.

Ghipsul-din punct de vedere chimic este sulfat de calciu hidratat,se foloseste la amprentarea
functionala a campurilor protetice moi,iar amprenta se poate pastra fara limita de timp,fara a
suferi deformari esentiale.Daca amprenta functionala se fractureaza la indepartarea de pe
campul protetic,ea se poate reconstitui.

Rasinile sintetice-sunt rar utilizate,deoarece produc iritatii asupra mocoasei.Dintre rasinile

sintetice folosite amintim Mucoseal si Duracrylul.

1.2 MATERIALELE DE AMPRENTARE SEMIRIGIDE

Sunt caracterizate printr-o rigiditate redusa in momentul prizei.Din acesta categorie fac parte:

Pastele ZOE-se caracterizeaza prin plasticitate,exactitate de redare si stabilitate volumetrica

buna.Amprentele pot fi pastrate mult timp pana la turnarea modelului.Dintre eceste materiale
amintim:Repin,S.S.White.

Materiale bucoplastice-sunt plastifiate prin caldura si raman in aceasta stare la temperatura de

35-37 grade C.Aceste materiale nu au timp de priza,ele fiind racite cu apa inainte de indepartarea
din cavitatea bucala.Sunt depuse intr-un bol cu apa rece,iar turnarea modelului se face
imediat.Amprentarea cu materiale bucoplastice se face numai in portamprenta individuala
confectionate din acrilate auto si termopolimerizabile,materialul in stare plastica fiind depus prin
pensulare sau direct din tubul incalzit.Din aceasta categorie fac
parte:Dentiplast,Rezinoplast,Adheseal.

Materiale termoplastice tip Stents-se folosesc pentru amprentari partiale,pentru obtinerea

inchiderii marginale a portamprentei individuale in zonele cheie:distal,in zona Ah si tuberculii
piriformi si frontal ,vestibular si sublingual.

1.3 MATERIALE ELASTICE

 In momentul prizei au consistenta elastica.

Materiale alginice-necesita turnarea imediata a modelului functional;prin amestecare cu apa

formeaza un gel,starea fizica fiind ireversibila.Amprenta cu alginate este instabila
volumetric,deoarece in mediu uscat pierde apa din compozitie si se micsoreaza,iar in mediu
umed se imbiba cu apa,marindu-si volumul.

Materialele alginice sunt indicate pentru amprentarea campurilor protetice moi,cu zone
retentive.

Dupa turnarea modelului si priza gipsului (30 min),amprenta trebuie demulata deoarece
alginatul nu este inert fizic si chimic fata de gips:alginatul absoarbe apa din gips,deshidratandu-
l,si intra in reactie chimica cu gipsul,rezultand un model cu suprafata rugoasa,fara duritate si
neconforma campului protetic.Materialele elastice cel mai des folosite
sunt:Elastic,Algodent,Calcinat.

Elastomeri de sinteza-cuprind:siliconi,thiocauciucuri si polieteri.Prezinta plasticitate exactitate

si stabilitate volumetrica foarte buna.Se pot folosi materiale fluide cum sunt siliconii:Xantropen
verde si albastru,Lastic 55 si Silcoflex;thiocauciucurile:Kerr Permlastic si
Permaflex;polieteri:Impregnum.

Tehnici de amprentare functionala

In prezent,exista multe metode si tehnici de amprentare finala,fiecare cu avantajele si

dezavantajele ei.Tehnicile de amprentare se clasifica in:

Amprentarea muco-dinamica - in timpul amprentarii se efectueaza miscari dirijate ale

partilor moi periprotetice

Amprentarea muco-statica - in timpul amprentarii,partile moi nu sunt mobilizate,marginile

amprentei sunt modelate static.

Amprentarea cu gura deschisa este o tehnica folosita in general,care consta in modelarea

marginilor amprentei prin miscarile partilor moi,mobilizate de catre medic si pacient.

Amprentarea cu gura inchisa se face sub presiune ocluzala functionala,cu mandibula situata
in relatie centrica.Lingurile individuale prezinta borduri de ocluzie.

Amprentarea compresiva se indica la campurile protetice dure,cu rezilienta redusa a

mucoasei.

Amprenta de despovarare realizeaza o repartizare a presiunilor in mod diferit,prin

despovararea unor zone ale campului protetic.
 Analiza amprentei functionale se face in primul rand de catre medicul stomatolog si apoi de
catre tehnicianul dentar care,considerand-o corecta,isi asuma responsabilitatea executarii fazelor
de lucru urmatoare.

O amprenta functionala este corecta atunci cand:

este centrata pe campul protetic;

materialul de amprenta este distribuit in strat uniform si aderent de portamprenta;

marginile amprentei corespund descrierii anterioare.

AMPRENTA MAXILARULUI

Amprenta maxilarului pune in evidenta urmatoarele detalii:

pe linia mediana este situata impresiunea lasata de frenul buzei superioare sub forma unei
incizuri mai mult sau mai putin adanci,corespunzatoare insertiei frenului pe creasta alveolara;

in dreptul incisivilor,marginea amprentei este mai subtire,corespunzatoare formei fundului de

sac la acest nivel;

in dreptul caninilor,marginea amprentei este mai inalta si mai groasa,determinata de

inaltimea fundului de sac ;

in dreptul premolarilor se observa cate doua incizuri de fiecare parte,de adancime

variabila,lasate de bridele de insertie ale mucoasei mobile;

in dreptul molarilor,marginea amprentei este mai groasa si putin rasfranta pe creasta

zigomato-molara;

in dreptul tuberozitatilor marginale,marginile amprentei au grosimea si inaltimea maxima in

functie de forma si relieful acestor formatiuni;

la nivelul boltii palatine,relieful amprentei corespunde formei si adancimii acesteia si

reliefeaza o mica depresiune datorata papilei incisive,traiectul ondulat imprimat de rugile
palatine precum si o depresiune mediana de contur,marime si profunzime diferita in cazul
existentei torusului palatin.

AMPRENTA MANDIBULEI

Amprenta mandibulei pune in evidenta urmatoarele detalii:

 Vestibular

pe linie mediana este situata incizura lasat de frenul buzei inferioare;

in dreptul dintilor frontali,marginea amprentei este mai subtire;

intre premolari,de fiecare parte,apar impresiunile lasate de bridele laterale;

in dreptul premolarilor,marginea amprentei este ceva mai ingrosata,iar la nivelul molarilor

grosimea creste progresiv.

Lingual

pe linia mediana este situata incizura lasata de frenul limbii;

anterior,marginea amprentei este ceva mai groasa de o parte si de alta a frenului;

in dreptul premolarilor,impresiunea torusului mandibular cand acesta exista;

in dreptul premolarilor si molarilor,marginile amprentei sunt mai subtiri datorita modelajului

facut de musculatura planseului bucal;

distal,de ambele parti,sunt situate impresiunile tuberculilor piriformi.

MODELE DE STUDIU

Pentru elaborarea celui mai adecvat plan al lucrarii protetice este nevoie de a se reproduce
cu ajutorul modelelor situatia de la nivelul maxilarelor. In acest scop se va lua amprenta
maxilarului si mandibulei cu pasta de ghips sau cu materiale elastice.

Prin turnarea amprentelor, dupa procedee cunoscute, se vor obtine modelele de studiu. Pe
aceste modele se vor confectiona sabloane de ocluzie in vederea fixarii in ocluzor sau articulator
este posibila fara sabloane de ocluzie, atunci se va realiza folosind ceara de ocluzie sau simpla
angrenare a unor perechi de antagonisti care pot sa asigure stabilitatea modelelor care redau
relatiile intermaxilare corecte. Modelele fixate in ocluzor sau articulator se trimit cabinetului.

MODELUL FUNCTIONAL

Modelul functional reprezinta copia pozitiva,foarte precisa a campului protetic edentat

total,redand cu exactitate atat zona de sprijin cat si cea de mentinere.

Se mai numeste model de lucru sau definitiv pentru ca pe el se vor realiza toate fazele tehnice
pana la obtinerea protezei.

Modelul functional permite aprecierea valorii campului protetic mai bine decat direct,pe
pacient,in privinta:
 formei,volumului,pozitiei si directiei crestelor alveolare;

fundurilor de sac si insertiilor partilor moi;

boltii palatine cu rugile palatine si torusul palatin.

TEHNICA DE REALIZARE A MODELULUI FUNCTIONAL

In cadrul acestei etape tehnice,se parcurg urmatoarele faze:

1. Examinarea in laborator a amprentei finale

2. Pregatirea amprentei prin indiguire si cofrare

3. Turnarea modelului functional

4. Demularea amprentei

5. Soclarea modelului pentru montarea in ocluzor sau articulator.

Indiferent de materialul folosit,amprentele sunt spalate pentru a se indeparta urmele de

saliva.Nerespectarea indicatiilor privitoare la pastrarea amprentei si la timpul de stationare pana
la turnarea modelului final,constituie cauza aparitiei esecurilor.

Scopul pregatirii amprentei in vederea turnarii modelului functional este acela de a

expune,pastra si proteja pe modelul de lucru elementele morfologice si functionale redate la mare
precizie,prin amprentare cu lingura individuala.

Turnarea propriu-zisa a modelului de lucru in vederea obtinerii protezei totale este precedata de
o faza tehnica de importanta majora pentru valoarea finala a protezei.Este vorba de indiuire si
uneori cofrarea amprentei(campuri negative,dificile).

Indiguirea amprentei:- este o manevra a carui scop este conservarea fundurilor de sac,asa
cum au fost inregistrate prin amprentarea functionala.Consta in adaptarea la exteriorul amprentei
a unui rulou de ceara 3-4 mm grosime,care constituie un indicator precis al limitelor pana unde
trebuie redus soclul modelului.Se indiguiesc numai amprentele din gips,pasta ZOE,materiale
rigide si semirigide,care pot fi lipite cu ceara.

La amrenta maxilara se taie fasii cu latimea de 6 mm dintr-o placa de ceara roz.In momentul
indiguirii amprenta trebuie sa fie uscata,pentru a permite fixarea ruloului.Pornind de la linia
mediana anterioara,se adapteaza banda de ceara pe fata externa a amprentei,la o distanta de 3
mm de marginea amprentei.A doua banda de ceara de aceleasi dimensiuni se adapteaza si se
lipeste pe jumatatea cealalta a amprentei.A treia fasie de ceara de,cu latimea de 10 mm,se
adapteaza pe marginea posterioara a amprentei,in continuitate perfecta cu suprafata de imprimare
a acesteia,depasind limita distala a amprentei cu 3-4 mm.

La amprenta mandibulara- atat marginile vestibulare cat si cele linguale ale amprentei sunt
indiguite identic cu maxilarul.In zona corespunzatoare planseului bucal se va lipi de rulou o
placuta asemanatoare acestui planseu.Aceasta completare este necesara pentru dirijarea
materialului din care se toarna modelul si pentru ca soclul sa fie rezistent.

Cofrarea amprentei:- este operatiunea de prefigurare a soclului modelului functional

printr-un cofraj realizat dintr-o fasie de ceara lata de 1,5 cm,lipita de ruloul cu care s-a indiguit
amprenta.

Cofrarea are urmatoarele avantaje:

in timpul vibrarii amprentei,materialul din care se toarna modelul nu curge in afara amprentei

va rezulta soclul modelului gata fasonat din turnare

se face economie de material

Cofrarea se practica numai daca laboratorul nu dispune de soclator.

Soclul modelului este fasonat intr-o forma asemanatoare campului protetic,avand o grosime de
10 mm in punctul cel mai decliv al boltii palatine(la maxilar) si cu 5 mm mai lat fata de periferia
campului protetic.

TURNAREA MODELULUI FUNCTIONAL

Modelul functional trebuie sa prezinte urmatoarele caracteristici:

suprafata sa redea perfect contururile,fara a prezenta incluziuni de aer;

soclul cu grosime suficienta,pentru a evita fracturarea in timpul diferitelor manopere de

laborator;

sa redea exact limitele functionale ale campului protetic;

sa prezinte o margine de siguranta la nivelul soclului,care sa depaseasca cu 3 mm marginea

functionala;

se vor folia torusul maxilar,papila incisiva,exostozele,torusurile mandibulare,gaurile

mentoniere in caz da creasta reziduala resorbita.

Izolarea amprentei finale- consta in spalarea cu apa rece inainte de turnare,exceptie

facandamprentele din gips,care beneficiaza de mijloace proprii de izolare.
Turnarea modelului se face gips dur Moldano pregatit manual sau cu ajutorul
vacuummalaxorului.Priza lenta a gipsului permite o turnare fara riscuri.Turnarea gipsului se face
sub vibrare continua,la vacuummalaxor,pe masuta vibratorie sau manual prin lovirea mesei de
lucru cu mana care sustine amprenta.

Gipsul se toarna in cantitati mici succesive aplicate in zona cea mai inalta a amprentei(bolta
palatina) sau la capete(tuberculii piriformi).

Dupa acoperirea intregii suprafete a amprentei cu gips dur se asteapta inceperea prizei cand
sunt create retentii sub forma unor proeminente din moldano sau a unor santuri.

Numai dupa priza completa a gipsului moldano se realizeaza soclul modelului din gips
obisnuit,turnat fie in cofraj,fie sub forma unei gramajoare peste care se aseaza amprenta
functionala.Daca nu se procedeaza astfel,duritatea de suprafata a modelului va fi slaba sau vor
ramane bule in apropierea suprafetei iar la presarea tiparului dupa indesarea acrilatului,stratul
superficial din gips se infunda.Va rezulta o proteza cu plusuri pe suprafata mucozala sau aceasta
suprafata va fi neconforma dimensional su campul protetic.

Aceasta modificare a gipsului moldano este provocata de astfel:

gipsul obisnuit din care se confectioneaza soclul face priza in 20 min.Daca se toarna inainte
de priza completa a gipsului moldano,gipsul obisnuit,facand priza,trage apa din gipsul
moldano modificandu-i omogenitatea;

acest fenomen este amplificat si de dilatarea de priza a ghidajului obisnuit care este de doua
ori mai mare ca a gipsului moldano.

Recomandarea ca grosimea stratului de gips sa fie de minimum 10 mm in amprenta este

insuficienta daca nu se toarna soclul de gips obisnuit dupa priza gipsului moldano.

Modelul de lucru poate fi realizat si din cupru pe cale galvanica.

Demularea amprentei- se face la 60 minute de la turnarea soclului prin procedee diferite,in

functie de materialul amprentei:

prin ciocanire si desprindere a fragmentelor cu spatula,in cazul amprentelor din gips;

in cazul amprentelor din materiale buco-plastice,amprenta se introduce in apa rece 10-15

minute,se introduce modelul 5-6 minute in apa calda la 40 grade C,iar in momentulplastifierii
materialului de amprenta,se tractioneaza amprenta prin intermediul manerului lingurii;

in cazul amprentelor din materiale termoplastice,acestea se introduc in apa calda la 70-75

grade C ,iar dupa plastifiere se elibereaza modelul de amprenta prin tractiune usoara de
manerul lingurii individuale;
 amprentele din materiale elastice se indeparteaza de model doar prin simpla tractiune,acestea
cedand si eliberand modelul;

Soclarea modelului functional- se face cu ajutorul unui cutit de gips sau cu soclatorul,intr-o
forma asemanatoare campului protetic.Soclarea modelelor se realizeaza astfel:suprafetele laterale
ale soclurilor se sectioneaza la 70 grade(superior) si 65 grade(inferior) fata de planul frontal.

In regiunea frontala,modelul maxilar se sectioneaza in bizou formand cu acelasi plan frontal un

unghi de 30 grade.Cele doua jumatati frontale trebuie sa fie egale.

Posterior,in dreptul molarilor de 6 ani,modelele se sectioneaza oblic,formandu-se cu planul

frontal un unghi de 115 grade.

Model mandibular- se rotunjeste in regiunea frontala,de la canin la canin.Este indicat ca

modelul definitiv sa aiba forma unei semielipse,cu curbura in regiunea frontala.

Soclarea bazei modelelor trebuie sa fie paralela cu planul de ocluzie,inaltimea fiecaruia

ajungand in final la 3,5 cm.Acest gen de soclare a fost recomandat de catre Korhaus si
Bruckl,care tin cont de planul meio-sagital si de cel ocluzal.

Folierea modelului:

Modelul final realizat din gips dur nu reda rezilienta mucoasei bucale.Folierea modelului
reprezinta procedura de despovarare a unor zone ale campului protetic,realizandu-se distantarea
lor de viitoarea proteza.Rolul folierii este acela de a evita aparitia leziunilor,a presiunilor
dureroase pe anumite zone ale campului protetic,de a imbunatati stabilitatea protezei prin
inlaturarea aparitiei fenomenului de basculare.

Gravarea zonei AH:

Se realizeaza de cele mai multe ori inaintea machetarii protezei ,dar unii tehnicieni folosesc
gravarea modelului de lucru in aceasta etapa.Aceasta procedura permite realizarea inchiderii
palatine posterioare,iar alegerea tehnicii de gravare depinde de aprecierea reala a rezilientei
tesuturilor.

Tehnica clasica de gravare:

se repereaza santurile pterigomaxilare si foveele palatine

se marcheaza prima linie dintre palatul dur si palatul moale

se marcheaza linia de flexie a valului palatin pe macheta si ulterior pe model

linia a doua se marcheaza in functie de pozitia valului palatin

orizontala- la 3-4 mm de linia de flexie,se recomanda o gravare mai putin profunda

 verticala- la 0-1 mm de linia de flexie,se recomanda o gravare mai adanca

intermediara- la 1-3 mm de linia de flexie,profunzimea gravarii va fi:1 mm la fovee,1,5 mm

in dreptul zonelor Schroder si 0,5 mm in dreptul ligamentelor pterigomaxilare.

2.7 MODELUL DUPLICAT SI OBTINEREA MODELULUI DUPLICAT

Prin modelul duplicat se intelege copia modelului de lucru (asupra caruia s-au efectuat in acest
scop anumite pregatiri), obtinuta cu materiale care redau cu precizie imaginea acestuia si
realizata din materiale termorezistente.

Modelul duplicat se poate realiza din diferite tipuri de gipsuri extradure sau clasa a 4-a. In
vederea duplicarii, se executa pe modelul de lucru o serie de pregatiri, pe de o parte cu scopul de
a proteja modelul si pe de alta parte pentru a usura realizarea machetei pe modelul duplicat.
Astfel conform desenului efectuat pe modelul de gips se vor folia cu foite de plumb sau de ceara
de o grosime 0,5-1 mm crestele alveolare pentru a asigura spatiul necesar intre acestea si sei. Nu
se vor folia zonele retentive unde urmeaza a se aplica portiunile elastice ale crosetelor.

Duplicarea cu ajutorul hidrocoloizilor si al ginatelor.

Hidrocoloizi permit multiplicarea modelelor in conditii foarte bune. In prealabil se alege

o lingura metalica standard mai mare care sa aiba si marginile mai inalte pentru a cuprinde cat
mai bine modelul. Materialul care poate fi negocel, deelastic, dentocol, se introduce in apa
fierbinte unde se mentine timp de 10 min. Se aplica apoi pe suprafata lingurii si se amprenteaza
modelul exercitand o presiune usoara asupra lui timp de 1 min. Materialul de amprenta se
mentine nemiscat pe model cu ajutorul lingurii, se raceste cu jet de apa dupa care se va indeparta
prin tractiune in directia dintilor. Se prepara gipsul extradur tip convertin intr-un bol de alginat in
proportie 1/3 apa, consistenta gipsului trebuie sa fie smantanoasa, se pune tiparul modelului
duplicat pe masuta vibratoare, se toarna gipsul pe cel mai inalt punct al amprentei modelului
duplicat. Dupa ce gipsul a facut in intregime priza se demuleaza pentru a fi modelata macheta
viitorului schelet elastic.

FOLIEREA MODELULUI

In macheta scheletului se realizeaza pe modelul de lucru confectionat din gips dur, este
nevoie ca modelul sa fie pregatit prin foliere. La executarea folierii se va tine seama de desenul
scheletului trasat pe model.

Zonele si materialele cu care se executa folierea sunt urmatoarele : crestele alveolare din
portiunile edentate unde vor fi plasate seile protezei se vor acoperi cu o folie de 0,5-1 mm;
versantul lingual al crestei alveolare inferioare si portiunile sensibile ale mucoasei care
intereseaza traseul barelor, se vor folia cu plumb; zonele retentive de la nivelul dintilor stabilite
in raport cu directia de insertie a protezei, se vor desfiinta prin adaugare de cement dentar.
Scopul urmarit prin foliere este : de a crea, la nivelul seilor, spatiul necesar pentru ca puntea
mucozala a acestora sa poata fi acoperita cu material acrilic; de a se evita leziunile mucoasei, si a
zonelor sensibile si ale parodontiului marginal; de a permite manoperele de aplicare si
indepartare a protezei fata de portiunile retentive ale dintilor existenti pe arcada.

Pe modelul duplicat nu se va efectua nici un fel de foliere.

Modelul duplicat se realizieaza cu ajutorul mai multor materiale reversibile si ireversibile

ex:silicon A+B,zeta (material d amprentare) etc

Manopere d executarea modelui duplicat :

Toate zonele retentiva precum rugi proeminete ,leziuni ele extractiilor spatiile interdentare
,zonele retentive ale dintilor se deretentivizeaza cu cera d proteze d 1.5, Se ia un conformator
special d duplicat pe care se lipeste bine modelul functional cu ceara pentru a inpiedica
desprinderea miscare modelului d capacul conformatorului.

se prepara siliconii d duplicare (se incalzeste/se unesc cele doua parti )apoi se toarna in
conformator pasta preparata .

Dupa ce materialul d dupliacat a facut priza se desface conformatorul in care a ramas copia
fidela a modelului confectionat .In tipar se toarna gips d clasa a IV sau orice gips extradur,pentru
a inpiedica orice fractura a modelului in momentul injectarii.

2.8.DETERMINAREA RELATIILOR INTERMAXILARE

1.1 SABLOANELE DE OCLUZIE

Sabloanele de ocluzie sunt piese auxiliare indispensabile in tehnologia protezelor totale,cu

ajutorul carora medicul determina rapoartele intermaxilare si stabileste date referitoare la
alegerea si pozitionarea dintilor artificiali.

Prin intermediul sabloanelor de ocluzie se determina nivelul si directia planului de orientare

ocluzala,dimensiunea verticala de ocluzie,dimensiunea verticala de postura si relatia
centrica.Sabloanele de ocluzie reproduc cu aproximatie baza si arcadele dentare artificiale ale
viitoarelor proteze.

Partile componente ale sabloanelor de ocluzie sunt:baza sablonului si bordurile de ocluzie.

1.2 Parti componente ale sablonului de ocluzie Baza sablonului de acluzie

Este asemanatoare cu baza portamprentei individuale,putand fi chiar acesta,readaptata pe

modelul functional.Se confectioneaza din placa de baza termoplastica,polistiren sau rasina
acrilica.

Daca baza sablonului se confectioneaza din placa de baza,are un caracter provizoriu si serveste
numai in scopul stabilirii relatiilor intermaxilare.
 Daca baza se confectioneaza din rasina acrilica,pe langa inregistrarea relatiilor
intermaxilare,are si rolul de suport al machetei cu dinti,ramanand placa viitoarei baze a protezei.

Bazele sabloanelor trebuie sa respecte anumite reguli:

Sa se adapteze perfect pe modelul de lucru

Sa fie stabile din punct de vedere dimensional

Sa fie rigide,nedeformabile la temperatura bucala si sub efectul presiunilor la care vor fi

supuse

Sa aiba aceiasi grosime ca si viitoare proteza,netulburand nici un reflex

exteroceptiv;marginile bazei sablonului sa patrunda in fundul de sac si sa ajunga la zona
AH,reproducand cel putin partial zonele de succiune obtinute in amprentarea functionala

Sa nu prezinte asperitati pe fata mucozala

Sa fie usor de confectionat si ieftine

Sa poata fi indepartata si repusa pe model cu usurinta

Sa nu deterioreze modelul in cursul diferitelor manopere de laborator si de

cabinet.Aceasta conditie impune folierea modelului in zonele retentive

Baza sablonului inferior se armeaza cu o intaritura de sarma

Confectionarea bazei sablonului se face pe modelul functional umezit in apa,pe care se aplica
placa de baza sau polistiren,adaptandu-se dupa tehnica de confectionare a lingurii individuale.

Baza sablonului se considera perfect adaptata atunci cand acopera in intregime si corect
campul protetic,cand are o grosime suficienta pe toata suprafata si cand,apasand alternativ cu
degetele in diferite puncte,nu prezinta fenomene de basculare.

Dupa confectionare,baza sablonului se lasa sa se raceasca si dupa aceea,si se inceara

indepartarea si repunerea sa pe model,in caz contrar producandu-se deformarea bazei.Marginile
bazei sablonului se rotunjesc si netezesc cu o pila sau cu o freza de acrilat.Prin delimitarea
marginilor si prin adaptarea intima a bazei la intreaga suprafata a campului protetic se poate
obtine fenomenul de adeziune.In acest fel,sabloanele au stabilitate in momentul determinarii
relatiilor intemaxilare.La controlul calitativ,baza sablonului trebuie sa acopere in intregime
campul protetic,sa aiba o grosime uniforma si sa fie adaptata pe model.

Placa de polistiren este improprie pentru confectionarea bazei sablonului,deoarece are o

plasticitate mai redusa si o elasticitate remanenta,care necesita incalziri repetate,dar in lipsa altui
material,trebuie folosita prin imbunatatire cu pasta ZOE,care se aplica pe baza prevazuta cu
perforatii si se preseaza pe modelul functional umezit.Astfel,sablonul va avea stabilitate pe
model si in cavitatea bucala.

La mandibula baza sablonului are forma de potcoava,uneori destul de ingusta,cea ce impune

masuri de rezistenta prin in tariturile cu sarma.

In cazul campurilor protetice mandibulare atrofiate,amprenta functionala este luata cu o

portamprenta din acrilat termopolimerizabil,iar baza sablonului se confectioneaza din acrilat
autopolimerizabil.

Bordurile de ocluzie

Poarta denumirea de valuri de ocluzie si au forma si dimensiunea viitoarelor arcade dentare

artificiale,fiind plasate pe locul acestora.

Bordurile de ocluzie sunt confectionate de obicei din ceara,pentru a putea fi prelucrate cu

usurinta de catre medin in cabinet in vederea obtinerii relatiilor intemaxilare si a stabilirii
reperelor necesare alegerii si montarii dintilor.Mai pot fi confectionate din stents,mai ales atunci
cand la determinarea relatiilor intemaxilare se fac inregistrari grafice prin intermediul unor
dispozitive montate pe bordurile de ocluzie.

Dimensiunile bordurilor de ocluzie sunt:

in regiunea frontala 10 mm inaltime si 4 mm latime

inregiunea laterala 5 mm inaltime si 6-8 mm latime la nivelul molarului de 12 ani.Mai

exact,latimea bordurii in regiunea laterala trebuie sa fie cat latimea crestei alveolare

Bordurile de ocluzie se solidarizeaza cu baza sablonului prin lipire cu cera bine incalzita,cu
ajutorul unei spatule.

TEHNICA DE CONFECTIONARE

Tehnica de confectionare a bazei sablonului de ocluzie este asemanatoare cu cea a

portamprentei individule,in functie de material.In plus fata de aceasta ,este necesara adaptarea
marginilor bazei sablonului pana in fundurile de sqac si in zona AH pentru ca sablonul sa fie
stabil si sa aiba mentinere pe campul protetic in timpul determinarii raporturilor intermaxilare.

In cazul folosirii portamprentei individuale ca baza a sablonului se procedeaza asfel:

se sectioneaza manerul si butonii laterali de presiune

baza sablonului confectionata din placa de baza termoplastica,se plastifiaza si se

readapteaza pe modelul functional umezit
 baza din acrilat se readapteaza pe modelul functional umezit sau vaselinat prin
adaugarea unei cantitati de acrilat autopolimerizabil(captusire) sau cu pasta de oxid de zinc-
eugenol.

Bordurile de ocluzie din ceara se obtin prin plastifierea unei placi de ceara roz si rasucirea ei
pana se formeaza un rulou.Acest ruluo se adapteaza pe baza sablonului in lungul crestelor
alveolare si se lipeste cu ceara.Cat ruloul este in stare plastica se preseaza pe o plcuta de sticla
pentru ca suprafata sa ocluzala sa devina plana.

Bordura de ocluzie se reduce ca intindere pana la nivelul molarului de 12 ani.

Suprafetei vestibulare a bordurii de ocluzie i se da o forma plana,neteda.In final,prin curbura

segmentului frontal si directia segmentelor laterale,bordura de ocluzie are o forma asemanatoare
arcadei dentare.

Confectionarea bordurii de ocluzie se poate obtine intr-un timp foarte scurt plasifiind ceara roz
intr-o lingura si turnand-o intr-un conformator special de forma si dimensiunile bordurilor.Prin
separarea celor doua parti ale conformatorului care se asambleaza printr-un sistem de patrice-
matrice,se elibereaza bordura de ceara.

Bordura de ocluzie din stents se obtine die manual,fie in conformator,dupa plastifierea in apa
calda a unei placute din acest material.

1.3 DETERMINAREA RELATIILOR INTERMAXILARE

Cu ajutorul sabloanelor de ocluzie,medicul stomatolog stabileste pozitia fiziologica a

mandibulei fata de maxilar in trei planuri:frontal,sagital si orizontal.Aceasta pozitie poarta
numele de relatie centrica si determina pozitia de intercuspidare maxima a arcadelor dentare
artificiale.

Prin intermediul sabloanelor de ocluzie,medicul stomatolog pune la dispozitia tehnicianului

dentar cele doua modele functionale in aceasi pozitie in care s-a aflat mandibula fata de
maxilar,in timpul determinarii relatiei intermaxilare.

Dupa detrminarea relatiilor intemaxilare,sabloanele de ocluzie se prezinta astfel:

Pozitia modelelor prin intermediul sabloanelor de

ocluzie corespunde pozitiei de relatie centrica,adica pozitiei fiziologice a mandibulei fata de

maxilar.In acesta relatie,condilii mandibulei se afla in pozitia cea mai posterioara si superioara in
cavitatea glenoida,muschii ridicatori ai mandibulei fiind contractati simetric.Acesta pozitie din
care mandibula porneste si revine in miscarile pe care le executa

Bordurile de ocluzie se intalnesc prin suprafetele lor

libere prelucrate pentru a reprezenta planul de orintare ocluzala.Acest plan se afla la pacient in
regiunea anterioara paralel cu lina bipupilara si la distanta de 2 mm sub marginea buzei
superioare.In regiunea laterala este paralel cu planul Camper situat intre aripa nasului si
tragus(conductul auditiv extern) si la jumatatea distantei dintre crestele alveolare.La nivelul
acestui plan de orientare ocluzala se vor intalni suprafetele ocluzale ale dintilor artificiali.

Distanta verticala intre modele mentinuta de sabloa

ne este distanta dintre mandibula si maxilar,numita dimensiunea verticala a etajului inferior al

fetei.Acesta dimensiune este determinata dupa criterii antropometrice,fiziologice si fizionomice.

Curbura vestibulara a bordurii superioare de ocluzie

reprezinta locul unde se vor plasa fatele vestibulare ale dintilor frontali superiori,deci suportul
buzei superioare care va sigura plenitudinea fetei.

Fata de mijlocul crestei alveolare,curbura vestibulara se poate afla mai anterior.Acest decalaj
este impus de gradul de atrofie a crestei alveolare la maxilar.

1.4 REPERE TRASATE PE SABLOANE

Sunt necesare alegerii si montarii dintilor frontali superiori:

Linia mediana se traseaza dupa linia mediana a fetei

De o parte si de alta a ei se vor monta incisivii centrali superiori,cu fata meziala in contact cu
acesta linie.

Linia caninilor marcheaza locul unde se va afla cus

pidul caninilor superiori.Corespunde comisurii bucale,locul de intalnire a buzelor.

Linia surasului marcheaza locul pana unde se ridica

buza superioara cand pacientul zambeste.La acest nivel se va plasa coletul dintilor frontali
superiori.

Avand la dispozitie aceste repere,tehnicianul are posibilitatea alegerii dintilor frontali

superiori.Astfel,latimea acestui grup va fi cuprinsa intre liniile caninilor,iar inaltimea intre planul
de orientare ocluzala si linia surasului.

2.9..MONTAREA MODELELOR IN OCLUZOR SI ARTICULATOR

 1.1MONTAREA IN OCLUZOR

Operatiunea se incepe prin verificarea ocluzorului a carui articulatie balama trebuie sa permita
doar miscari verticale.Miscarile orizontale indica o uzura a articulatiei cu implicatii negative
asupra montarii dintilor.Axul articulatiei balama trebuie sa fie drept,sa permita miscarea libera a
bratelor ocluzorului si la nevoie,separarea acestora.Surubul si piulita de fixare trebuie sa-si
efectueze cursele fara dificultate.

Pregatirea modelelor

Modelele se monteaza in ocluzor cu ajutorul gipsului,pozitia lor unul fata de celalalt fiind cea
determinata de sabloane.Inainte de fixare se verifica sabloanele de ocluzie urmarindu-se daca
sunt stabile pe modele si bine solidarizate intre ele,incat sa nu permita deplasarea unui sablon
fata de celalalt,in sens vertical sau orizontal.

Se verifica daca intre baza sablonului si suprafata modelelor nu s-au interpus intamplator
fragmente de ceara,gips,placa de baza care pot provoca instabilitatea sablonului pe model.

Se verifica de asemenea daca portiunile distale ale soclurilor celor doua modele nu permit
asezarea sablonului in pozitie corecta.Aceste extremitati se vor reduce astfel ca un spatiu de 2-3
mm intre socluri sa ofere siguranta ca bazele sabloanelor stau corect pe modele.

Daca verificarea indica o instabilitate a sablonului pe model,tehnicianul va cere medicului

repetarea determinarii relatiei intermaxilare.

Dupa pregatirea modelelor,ansamblul modele-sabloane se solidarizeaza prin lipirea pe soclul

modelelor a trei bete de chibrit,doua in zonele laterale si unul frontal.Lipirea se face cu ceara de
lipit,modelele fiind uscate.

Reguli de fixare in ocluzor

Ansamblul modele-sabloane se monteaza in ocluzor respectandu-se urmatoarele reguli:

planul de orientare ocluzala reprezentat de intalnirea

suprafeteler libere ale celor doua borduri de ocluzie ale sabloanelor sa fie orizontal,paralele cu
planul mesei de lucru.

linia mediana a modelelor,trasata pe soclul modelu-

lui superior,sa corespunda planului medio-sagital al ocluzorului si sa fie perpendicular pe axul

balama.

Gipsarea modelelor in ocluzor

 Suprafata soclului modelelor se umezeste in apa pentru a favoriza aderarea pastei de gips.

Se prepara pasta din gips din care,o cantitate mica se aseaza pe masa de lucru,peste acesta
pasta se aplica ramura inferioara a ocluzorului.Se adauga o noua cantitate de gips.Ansamblul
modele-sabloane se introduce intre bratele ocluzorului cu partea distala spre balama.Bratul
superior al ocluzorului este ridicat mai sus fata de soclul modelului superior.

Se aplica o cantitate mica de gips pe soclul modelului superior si se coboara ramura superioara
a ocluzorului infundandu-se in gips.Gipsul care depaseste soclul modelelor se indeparteaza,iar
partea superioara se rotunjeste dandu-i-se o forma simetrica,rotunjita.In final,ansamblul trebuie
sa aiba un volum care sa-i asigure manevrarea usoara in timpul montarii dintilor.

Dupa priza gipsului,surubul ocluzorului se avanseaza pana ia contact cu ramura superioara,se

fixeaza cu ajutorul piulitei si pentru siguranta mentinerii pozitiei se lipeste cu ceara de lipit sau
placa de baza.

MONTAREA IN ARTICULATOR

Montarea in articulatorul mediu

Pregatirea modelelor consta in urmatoarele operatiuni:

pe suprafata bazala a soclului modelului superior

se traseaza linia medio-sagitala si doua linii de orientare simetric dispuse fata de

prima

pe sabloane se creaza trei puncte de reper care permit

pozitionarea lor in pozitie centrica,apoi se solidarizeaza intre ele

modelele sunt umezite pentru a facilita gipsarea

ramurile articulatorului de vaselineaza pe segmentele

unde se monteaza modelele pentru ca gipsul sa nu adere.

Fixarea modelului superior se ridica ramura superioara a articulatorului.Sablonul cu modelul

superior se aseaza pe planul de orientare protetica asfel ca linia mediana a modelului sa se
suprapuna cu mediana ramurei superioare,iar punctul interincisiv sa vina in contact cu varful tijei
de orientare existenta pe articulator.In aceasta pozitie,bordura de ocluzie a sablonului superior se
lipeste cu ceara de planul de orientare protetica.Se aplica pasta de gips pe suprafata bazala a
soclului modelului superior si se coboara ramura superioara a articulatorului pana ia contact cu
modelul.
 Fixarea modelului inferior se indeparteaza planul de orientare protetica.Modelul inferior
impreuna cu sablonul este repozitionat fata de cel superior in pozitia de relatie centrica cu
ajutorul celor trei repere.Bordurile sabloanelor sunt lipite cu ceara.Se depune o cantitate de pasta
de gips pe masa de lucru peste care se aseaza ramura inferioara a articulatorului si se coboara
modelele asamblate si fixate pe ramura superioara.Platoul incizal pa care ia contact tija verticala
se regleaza la inclinarea corespunzatoare indicata de medic.

Montarea in articulatorul individual

Pentru montarea modelelor in acest articulator,medicul stomatolog inregistreaza cu ajutorul

arcului facial urmatoarele elemente:

axul bicondilian

inclinarea pantei tuberculilor articulari

nivelul punctului infraorbitar

relatia intermaxilara

Arcul facial,impreuna cu sablonul superior,este montat in articulatorul individual in pozitia

stabilita pe pacient in momentul determinarii relatiei centrice.Tija care a fost fixata la nivelul
punctului infraorbitar este orientata spre un reper care materializeaza acest punct pe articulator.

Modelul superior se aseaza pe sablon si este gipsat pe ramura superioara.

Se indeparteaza arcul facial,iar sablonul inferior impreuna cu modelul este pozitionat fata de
sablonul superior in relatie centrica.Se gipseaza modelul inferior.Mecanismul articular este reglat
la inclinarea pantei tuberculilor articulari inregistrata la pacient,de asemenea inclinarea platoului
incizal.Sistemul de fixare a modelelor permite indepartarea lor si repunerea acestora,putand fi
folosit pentru mai multe cazuri.

2.10.CONFECTIONAREA MACHETEI SCHELETULUI DIN

MATERIALE BIOELASTICE

CLASIFICAREA CROSETELOR UTILIZATE LA MENTINEREA

PROTEZELOR PARTIALE CU PLACA

Crosetele, ca mijloace de mentinere ale protezei partiale cu placa prezinta o mare

diversitate de forme. In scop didactic clasificarile crosetelor se fac dupa cateva criterii:

b) Dupa materialul din care se confectioneaza.

 - Crosetele metalice, care pot fi impartite la randul lor in : crosete plane si crosete de
sarma. Acestea din urma cuprind printre altele : crosetul simplu, crosetul simplu
elastic, crosetul in bucla, crosete incalecate etc.

Ancorajul protezei scheletate se asigura prin bratele de pe fetele laterale ale dintilor. Linia
crosetelor trebuie sa treaca prin mijlocul protezei. In proteza scheletata se folosesc crosetele
elastice utilizate la proteza partiala cu placa si diferite tipuri de crosete turnate.

In general alegerea ancorajului se face in functie de inclinarea axului dintilor si de gradul

convexitatilor vestibulare. La dintii inclinati si cu convexitati pronuntate sunt indicate crosetele
de sarma care nu vor traumatiza dintii la scoaterea si introducerea protezei.

Folosirea culiselor prin intermediul unor coroane metalice este de asemenea indicata.

Daca nu se poate respecta regula liniei crosetelor este indicata confectionarea opritorilor
de basculare sub forma unui croset continuu sau prelungiri pe dintii frontali sau pe mucoasa.

Sprijinul protezei scheletate trebuie sa fie mixt sau parodontal. Suprafata sprijinului
parodontal trebuie sa fie mai mare sau cel putin egala cu suprafata sprijinului mucosal. In
edentatiile mixte si terminale datorita sprijinului parodontal, inexistenta unui stalp distal poate
provoca infundarea seii sprijinite numai mezial. Aceasta situatie poate avea repercursiuni asupra
dintelui stalp de sprijin in sensul mobilizarii acestuia, dar si asupra protezei care poate bascula.
Pentru remedierea acestor inconveniente se interpun intre crosetul ultim care asigura sprijinul
parodontal si saua terminala, unele dispozitive de amortizare a presiunilor nocive. Acestea pot fi :
conexiunile elastice, dispozitive de diferite forme confectionate din sarma, mai frecvent in forma
de S care asigura deplasarea verticala si orizontala a seii protetice. Un sistem de conexiune este
si sistemul Ott care consta in prelungirea barei pana la capatul distal al seii. Intrerupatorii de
forte (Beat-Muller, Stein, Steiger etc) sunt dispozitive care permit ca in momentul aplicarii fortei
de masticatie pe sa, aceasta sa se detaseze si sa se infunde in mucoasa. Conectorii articulati sunt
un mijloc intermediar intre cele doua forme anterioare. Saua in acest caza poate executa
deplasari verticale fara a se detasa complet.

Sprijinul parodontal al protezei se asigura prin pinteni ocluzali, culise, fete ocluzale
metalice si bare fixate la elementele de agregare.

Pintenii ocluzali se aplica pe fetele ocluzale ale dintilor, uneori fiind necesara pregatirea
unor lacasuri speciale. Pintenii ocluzali pot fi plasati si pe doi dinti invecinati (crosete reciproce
de tip Bomwill). Repartizarea pintenilor ocluzali se face in asa fel ca suprafata de sprijin sa
incadreze suprafata mucosala a seilor.

Baza protezei. La proteza scheletata inferioara baza protezei poate fi o bara linguala in
grosime de 3-4 mm si de forma ovala asezata la distanta de mucoasa si planseu. In cazul cand
frenul limbii sau insertia planseului nu permit plasarea unei bare linguale aceasta se inlocuieste
printr-un croset continuu sau printr-o placa metalica aplicata pe fetele linguale ale dintilor. La
maxilar, configuratia bazei scheletului poate fi foarte variata. Poate fi o bara plasata distal la
distanta de 0,5-1 mm de bolta in regiunea mediana, sau o bara palatinala situata in dreptul
molarului I. Baza scheletului la maxilar mai poate avea forma unei ferestre sau diferite bare unite
prin sisteme speciale.

Confectionarea machetei se face ceara d proteza d 1,5.Delimitarea zonelor : la nivelul coletelor

in zonele linguale/palatinale ale dintilor restanti pe crestele alveolare si in limita liniei AH

Ex :

Pentru astfel de proteze mobilitatea dintilor marginali NU trebuie sa fie mai

mare de 1grad.

Cazurile care nu pot fi realizate sunt:

1. uni si biterminale

2. cu ocluzie adanca

3. gingii burjonate si mobile

4. cand presiunea masticatorie posterioara este foarte mare, iar inaltimea

coroanei molarilor este

foarte mica

5. coletul dintilor este inflamat

6. gingia este infectata

7. dintii nu sunt bine intretinuti si bolnavi

- la executia protezei din ceara, se recomanda ca distanta dintre campul
protetic si dinte sa fie de

0,3mm pentru usurarea injectarii materialului.

- la protezele cu edentatii distale este recomandat sa nu se faca punctele de

contact pentru a nu leza

dintii marginali ai edentatiei si pentru evitarea altor accidente din aceasta

cauza. - la dintii frontali nu se

face acest lucru pentru trebuiesc sa fie mai fizionomic.

- crosetele, modelate in ceara, vor trebui sa aiba aproximativ 1mm grosime.

- la protezele inferioare, lingual, ceara va fi mai groasa ca placa palatinala,

adica de 1,5mm, si se

modeleaza in functie de dintii restanti si portiunea edentata.

- marginile protezei din ceara vor trebui sa fie foarte bine sigilate pentru a nu
avea surprize neplacute la

ambalat (sa nu intre gips pe sub baza de ceara protezei).

- gipsurile folosite la ambalarea protezelor sunt cele de clasa a4-a, pentru ca

celelalte se pot fisura sau

chiar sparge in timpul injectarii materialului.

A.DESENAREA LIMITELOR SI TRASEULUI

ELEMENTELOR COMPONENTE

ALE PROTEZEI SCHELETATE

Cu ajutorul modelelor de studiu si a situatiei din cavitatea bucala se va trasa pe modelul

de lucru conturul definitiv al elementelor acestei proteze : seile, barele si crosetele.

Seile protezelor scheletate vor fi plasate pe portiunile edentate ale crestelor alveolare
extinzandu-se in functie de topografia si intinderea edentatiei pe versantul vestibular si o parte
din cel oral. In cazul unor brese mici-mai ales frontale-saua nu va trece pe partea vestibulara a
crestei alveolare. Este bine ca partea metalica a sei sa mearga numai pana la mijlocul crestei
alveolare iar partea vestibulara sa se realizeze din acrilat. In general, saua va trebui sa aiba o
forma retentiva (coada de randunica, grilaj, decupari ovale etc) in plan orizontal pentru o
favoriza includerea ei in acrilat. Este necesar sa ia aceasta masura in cazul spatiilor edentate
reduse unde inlocuirea dintilor lipsa se face prin coroane acrilice fixate pe bonturi realizate la
nivelul scheletului metalic. Aceasta situatie se intalneste de obicei la nivelul dintilor frontali. In
spatiile edentate, saua se va desena, in sens meziodistal, tinand seama de directia de insertie a
protezei. In acest scop se va avea in vedere protectia ecuatorului protetic corespunzator directiei
de insertie care a fost trasata pe suprafata modelului, in jurul dintilor stalpi, pentru ca saua sa nu
fie plasata sub zonele retentive ale dintilor. In medie distanta dintre dinti si sa va fi 2-4 mm in
acest fel se evita lezarea parodontiului marginal.

Barele protezei scheletate.

Aceste elemente, denumite bare prezinta baza protezei care a suferit in decursul
timpului procesul de reducere pana in fata ei moderna de scheletare.

Viitoarele bare metalice realizeaza unirea dintre sei si crosete si constituie totodata liniile
de forta ale protezei scheletate. In acelasi timp ele trebuie concepute si plasate ca sa nu produca
nici o leziune a tesuturilor subiacente si invecinate. De aceea pe traseul lor, modelul va fi foliat
cu foaie de plumb de grosime 0,5-1 mm. Barele vor fi dimensionate in raport cu solicitarile la
care va fi supusa proteza. Cu cat presiunea pe care trebuie sa o suporte scheletul va fi mai mare,
atat barele vor fi mai late. Nevoia si posibilitatea de a proiecta bare mai inguste sau mai late
depinde de conditiile pe care le ofera campul protetic si de calitatile metalului de care dispunem.

Stabilirea traseului si numarului de bare se va tine seama de conditiile de echilibru static

si dinamic pe care le ofera cazul clinic. Lungimea si latimea barelor vor fi astfel concepute ca sa
evite bascularea protezei si fracturarea ei la maxilar. Maxilarul da multiple posibilitati de
proiectare si plasare a diferitelor bare care inlocuiesc baza protezei.

Baza protezei scheletate la maxilar poate fi o bara sau un sistem de bare care face
legatura dintre sei si crosete.

In cazul cand se foloseste o singura bara ea va fi plasata anterior avand o forma lata si
subtire care infunda in mucoasa 1-2 mm, infundare care se realizeaza prin gravarea modelului de
lucru (SWENSON) sau plasata posterior inainte de linia A si distala de mucoasa.

Cand baza protezei scheletate este reprezentata printr-un sistem de bare, atunci barele
duble, transversale fata de linia mediana a modelului, vor fi plasate una anterior mai ingusta si
alta mai lata posterior intre linia molarului 1 si linia A. Barele pot si dispuse circular amintind de
placile fenestrate. Exista cazuri in care barele laterale iau forma unor crosete continui.

Crosetele.

Se va desena pe model traseul crosetelor care urmeaza a se realiza in intregime prin

turnare odata cu scheletul metalic si celalalte sisteme de crosete cu care va fi prevazuta proteza.

Daca dintii stalpi sunt mici cronici si paraleli intre ei se va desena traseul unor brate care
vor fi realizate prin turnare.
 Pintenii ocluzali si cinguli trebuie astfel proiectati incat sa transmita parodontiului forta
de masticatie in directia axului dintelui respectiv. In cazul contrar ei constituie un element nociv
pentru dinte.

Se vor desena crosete combinate pe o parte turnata pe alta din sarma in prezenta unor
dinti vestibularizati sau cu fata vestibulara mult mai bombata si cand dintii prezinta o inclinatie
orala sau convexitate pronuntata a acestei fete. In aceasta situatie fetele bombate sau mult mai
inclinate vestibular sau oral se vor proiecta in functie de ecuatorul protetic. Traseul unor crosete
de sarma care datorita elasticitatii lor marite permit manoperele de aplicare si inderpartare ale
protezei de pe campul protetic, manopere care ar fi fost impiedicate de crosete turnate in
lungime. Pe fetele opuse neretentive ale dintilor se vor desena conturul bratelor care vor fi
turnate si vor avea rol de contra-crosete. Bratele crosetelor turnate ca si a celor din sarma trebuie
sa cuprinda minim 2/3 din circumferinta dintelui

B.CLASIFICAREA CROSETELOR UTILIZATE LA MENTINEREA

PROTEZELOR PARTIALE CU PLACA

Crosetele, ca mijloace de mentinere ale protezei partiale cu placa prezinta o mare

diversitate de forme. In scop didactic clasificarile crosetelor se fac dupa cateva criterii:

c) Dupa materialul din care se confectioneaza.

- Crosetele metalice, care pot fi impartite la randul lor in : crosete plane si crosete de
sarma. Acestea din urma cuprind printre altele : crosetul simplu, crosetul simplu
elastic, crosetul in bucla, crosete incalecate etc.

Ancorajul protezei scheletate se asigura prin bratele de pe fetele laterale ale dintilor. Linia
crosetelor trebuie sa treaca prin mijlocul protezei. In proteza scheletata se folosesc crosetele
elastice utilizate la proteza partiala cu placa si diferite tipuri de crosete turnate.

In general alegerea ancorajului se face in functie de inclinarea axului dintilor si de gradul

convexitatilor vestibulare. La dintii inclinati si cu convexitati pronuntate sunt indicate crosetele
de sarma care nu vor traumatiza dintii la scoaterea si introducerea protezei.

Folosirea culiselor prin intermediul unor coroane metalice este de asemenea indicata.

Daca nu se poate respecta regula liniei crosetelor este indicata confectionarea opritorilor
de basculare sub forma unui croset continuu sau prelungiri pe dintii frontali sau pe mucoasa.

Sprijinul protezei scheletate trebuie sa fie mixt sau parodontal. Suprafata sprijinului
parodontal trebuie sa fie mai mare sau cel putin egala cu suprafata sprijinului mucosal. In
edentatiile mixte si terminale datorita sprijinului parodontal, inexistenta unui stalp distal poate
provoca infundarea seii sprijinite numai mezial. Aceasta situatie poate avea repercursiuni asupra
dintelui stalp de sprijin in sensul mobilizarii acestuia, dar si asupra protezei care poate bascula.
Pentru remedierea acestor inconveniente se interpun intre crosetul ultim care asigura sprijinul
parodontal si saua terminala, unele dispozitive de amortizare a presiunilor nocive. Acestea pot fi :
conexiunile elastice, dispozitive de diferite forme confectionate din sarma, mai frecvent in forma
de S care asigura deplasarea verticala si orizontala a seii protetice. Un sistem de conexiune este
si sistemul Ott care consta in prelungirea barei pana la capatul distal al seii. Intrerupatorii de
forte (Beat-Muller, Stein, Steiger etc) sunt dispozitive care permit ca in momentul aplicarii fortei
de masticatie pe sa, aceasta sa se detaseze si sa se infunde in mucoasa. Conectorii articulati sunt
un mijloc intermediar intre cele doua forme anterioare. Saua in acest caza poate executa
deplasari verticale fara a se detasa complet.

Sprijinul parodontal al protezei se asigura prin pinteni ocluzali, culise, fete ocluzale
metalice si bare fixate la elementele de agregare.

Pintenii ocluzali se aplica pe fetele ocluzale ale dintilor, uneori fiind necesara pregatirea
unor lacasuri speciale. Pintenii ocluzali pot fi plasati si pe doi dinti invecinati (crosete reciproce
de tip Bomwill). Repartizarea pintenilor ocluzali se face in asa fel ca suprafata de sprijin sa
incadreze suprafata mucosala a seilor.

Baza protezei. La proteza scheletata inferioara baza protezei poate fi o bara linguala in
grosime de 3-4 mm si de forma ovala asezata la distanta de mucoasa si planseu. In cazul cand
frenul limbii sau insertia planseului nu permit plasarea unei bare linguale aceasta se inlocuieste
printr-un croset continuu sau printr-o placa metalica aplicata pe fetele linguale ale dintilor. La
maxilar, configuratia bazei scheletului poate fi foarte variata. Poate fi o bara plasata distal la
distanta de 0,5-1 mm de bolta in regiunea mediana, sau o bara palatinala situata in dreptul
molarului I. Baza scheletului la maxilar mai poate avea forma unei ferestre sau diferite bare unite
prin sisteme speciale.

2.11.CONFECTIONAREA TIIPARULUI

- Inainte de ambalare, modelele pe care sunt modelate viitoarele proteze, se

vor reduce cat mai mult cu

ajutorul unui cleste de ghips sau a unui fierastrau, pentru a ocupa cat mai
putin spatiu in chiuveta. Cu

cat sunt mai mici, cu atat injectarea este mai calitativa.

- inainte de ambalare chiuveta trebuie izolata cu lac izolator sau cu apa cu

sapun.

- intr-o chiuveta incap 6-7 proteze mici sau una mare(partiala sau totala)

- protezele se unesc cu tije la mijloc, in centru

- injectarea se face dinspre palatinal spre vestibular, deci tijele vor fi aplicate
pe portiunea palatinala
sau linguala.

- inainte de ambalare, modelele se lasa 10 minute in apa rece, abia apoi se

ambaleaza

- proportia gipsului este: la 100g praf se adauga 20-25ml apa(lichid)

- la ambalare, la fel ca pentru proteza acrilica, se are grija ca dintii sau ceara
sa nu atinga partea de sus

a chiuvetei

- in prima parte viitoarea proteza se ambaleaza cu marginile ingropate

- dupa ce gipsul a facut priza, se pun tijele pentru injectare astfel: se pune
tija mare de 8mm din

mijlocul chiuvetei in sus, apoi se aplica tijele mici de 4mm intr-un unghi de
90 grade, pe suprafata

gipsului, unind protezele cu tija mai mare

- dupa izolarea primei parti cu un lac izolator, partea a doua se toarna astfel:
se aseaza chiuveta pe

masuta vibratoare si se toarna putin material pana protezele(proteza) sunt

acoperite acoperite, abia apoi

se asambleaza si partea a doua a chiuvetei si se umple cu restul de material

- cand priza gipsului este aproape completa, se taie surplusul de gips si de

ceara nivelandu-se, iar apoi

se lasa ca priza sa fie completa

- daca ambalarea se face in chiuveta de plastic, aceasta se poate pune la

700 W in cuptorul de

microunde, la o temperatura medie timp de 1 minut, dupa care ceara poate

fi eliminata cu ajutorul unui

generator de aburi sau apa fierbinte

- daca ambalarea se face in chiuveta de alama eliminarea cerii se face

normal prin incalzirea tiparului in apa fierbinte si curatarea tiparului d ceara
cu ajutorul apei fierbini si detergent degresabil .
- se verifica daca sunt dinti sau bucati de gips care s-au desprins din tipar,
acestea putand fi corectate cu un adeziv

2.12.INJECTAREA SCHELETULUI

1. Chiuveta curatata de orice urma de ceara, se aseaza in dispozitivul ei avand grija ca gaura

dispozitivului sa fie aceeasi cu tija de patrundere a materialului in tipar(de 8mm). Se are grija ca

dispozitivul sa fie bine inchis cu suruburile adecvate

2. Se seteaza presa hidraulica pe RISE

3. Se unge tija de injectare si pistonul in interior si exterior cu grasime alimentara

4. Surubelnita mica se introduce in gaura din fata dispozitivului de incalzire pana se poate vedea
in

mijlocul acestuia, iar apoi se aseaza tija de turnare in locul ei si pistonul alaturi pe dispozitiv

5. Se pune chiuveta montata pe masuta hidraulica peste care se aseaza dispozitivul de incalzire
cu

placa electrica si senzorul de temperatura fixate in locasurile lor

6. Se da drumul la temperatura si se fixeaza la 287o +2o, iar cand ajunge la 287o se asteapta 7
8

minute, dupa care se pune cartusul cu capul in jos in tija de injectare, apoi pistonul peste cartus

7. Se da drumul la timerul setat pe 11 minute

8. Dupa cele 11 minute se aude o muzica, se opreste timerul, se scoate, tija se duce in jos

cu cartusul si pistonul,dupa care se inchide bara de presiune pana atinge pistonul si inca 2 rotatii,

apoi cu bara hidraulica se ridica pana arcul incepe sa se preseze. Se sta 2-3 secunde si se mai
ridica

pana tot arcul se preseaza si se inchide masinaria (se scoate din priza)

9. Se sta 3 minute dupa care se lasa sa cada presa hidraulica (FALL), iar chiuveta si dispozitivul
de

incalzire coboara.
10. Se ridica bara de presiune si se introduce surubelnita mare in gaura tijei de injectare care va fi

invartita 360o pana se rupe materialul

11. Se scoate tija si se pune in suportul ei, iar cu ajutorul unui ciocan si al barei de curatare vom
scoate

tot surplusul de material

12. Chiuveta se lasa sa se raceasca lent timp de 30-50 minute

13. Se deschide chiuveta si se scoate proteza rezultata

14. Se taie tija protezei si se prelucreaza si lustruieste ca o proteza normala

15. Surplusurile mari se pot degaja cu ajutorul unei spatule

16. La prelucrare se folosesc pietre de carborund cu diferite rugozitati, apoi gume de silicon
(polipanti)

17. Se lustruiesc cu perii din par natural + paste de lustruit cu apa, apoi pufuri de bumbac cu
pudra fina

si apa

18. La prelucrat pozitia protezei trebuie schimbata foarte des, iar la lustruit se va folosi multa apa
ca

materialul sa nu-si schimbe proprietatile incalzindu-se (arzand)

19. Intotdeauna vom avea odublura a situatiei din cavitatea bucala pentru a putea incerca
pozitionarea

protezei pe campul protetic inca din laborator

20. Inainte de a pozitiona proteza pe campul protetic, aceasta se va introduce in apa calda 1-2
minute si

abia apoi se va incerca pe model

21. Crosetul se poate ajusta, in apa fierbinte, prin inchidere-deschidere in functie de caz

Sugeram medicilor ca inainte de a introduce proteza in cavitatea bucala sa lase proteza(protezele)

1-
2 minute in apa calda apoi sa le lase sa se raceasca pana la o temperatura suportata de pacient, iar
abia

apoi sa o ataseze in cavitatea bucala.

Schelet injectat cu tije :

INDICATII PENTRU ALEGEREA DINTILOR ARTIFICIALI INSCRISE IN

FISA DE LABORATOR

Aceste indicatii se refera la:

Forma dintilor frontali superiori care sunt corelati

cu forma fetei.Incisivul central superior are forma asemanatoare conturului facial

care poate fi triunghiular,dreptunghiular,patrat,ovalar sau trapezoidal.Aceasta armonie danto-
faciala are un rol deosebit in fizionomie.

Culoarea dintilor se stabiliste corespunzator varstei

culorii tegumentelor,ochilor si parului.Pacientul este consultat,dar parerea sa nu

este hotaratoare,stiut fiind, ca majoritatea solicita culori nefiresti.

Suprafata ocluzala a dintilor laterali care trebuie sa

corespunda stereotipului individual de masticatie al pacientului si campului

protetic

Dimensiunea vestibulo-orala a dintilor laterali va fi

corespunzatoare latimii crestei la acest nivel

Raportul de ocluzie in regiunea frontala psalidodont

 sau labiodont este stabilit dupa proteze vechi,date furnizate de pacient,fotografii si
in functie de raportul intraalveolar

Materialul din care sunt confectionati dintii arifici-

ali poate fi acrilat sau ceramica prefabricata.

Se poate recomanda ca dintii laterali confectionati din acrilat sa aiba suprafata

ocluzala metalica,obtinuta prin turnare.Astfel de dinti pot fi individualizati ocluzal si au avantajul
ca nu se abrazeaza.

ALEGEREA DINTILOR ARTIFICIALI

ALEGEREA DINTILOR FRONTALI

Forma,dimensiunea si culoarea dintilor frontali sunt stabilite de catre medic si

urmareste realizarea unei armonii dento-faciale care sa refaca fizionimia pacientului.

Tehnicianul dentar,folosind indicatiile date de sabloanele de ocluzie si cele

consemnate in fisa de laborator,alege dintii artificiali din garniturile pe care le are la
dispozitie,sau ii confectioneaza manufactural.Reperele trasate pe bordurile sabloanelor de
ocluzie stabilesc dimensiunea mezio-distala si cervico-incizala a celor sase dinti frontali
superiori.

Inaltimea incisivului central superior trebuie sa se inscrie intre planul de ocluzie

reprezentat de linia de-a lungul careia se intalnesc bordurile de ocluzie si linia surasului.Latimea
celor sase dinti frontali superiori trebuie sa se inscrie pe curbura bordurii superioare de ocluzie
intre cele doua linii ale caninilor.

In unele cazuri,la nivelul grupului frontal superior,se realizeaza diasteme uneori

si trema,de obicei cand pacientul a prezentat dentitia naturala cu aceste spatii interdentare.

Culoarea dintilor artificiali se realizeaza potrivit schemei inscrise de medic

pentru cele trei zone ale dintilor.

ALEGEREA DINTILOR LATERALI

Marimea si relieful ocluzal al dintilor laterali sunt inscrise in fisa de laborator.

Marimea dintilor laterali este dependenta de latimea vestibulo-orala a crestei

alveolare si de lungimea acesteia.Astfel,pentru creste late se aleg dinti lati,iar pentru creste
inguste dinti ingusti.Dintii lati in sens vestibulo-oral,montati pe creste late,transmit presiunile
ocluzale in perimetrul de sustinere oferit de creste,proteza fiind bine echilibrata.

Dintii lati in sens vestibulo-oral,montati pe creste inguste,vor transmite o parte

din presiunile ocluzale in afara perimetrului de sustinere oferit de creste,iar proteza va
bascula.Bascularea protezei va imprima presiuni exagerate asupra versantelor crestei alveolare
care se va atrofia.In urma acestei basculari rezulta o creasta alveolara de forma lamelara.

Dintii laterali trebuie montati in sens mazio-distal in spatiul dintre canin si un

punct situat la 5-6 mm inaintea tuberozitatii maxilare,respectiv tuberculului piriform.

Inaltimea dintilor laterali se stabileste in fuctie de distanta dintre crestele

alveolare.Aceasta distanta poate fi apreciata vizual,sau masurata cu rigla lui Gysi conceputa in
acest sens.Tot cu ajutorul acestei rigle se stabileste si inclinatia liniei interalveolare care uneste
mijlocul crestelor alveolare ale maxilarului si mandibulei.Unghiul pe care linia interalveolara il
formeaza cu orizontala planului de ocluzie stabileste tipul de montare al dintilor laterali.

Relieful ocluzal al dintilor laterali trebuie sa se incadreze in fiziologia

masticatiei fiecarui pacient si sa fie adaptat dimensiunii crestei alveolare.

Relieful ocluzal este stabilit de catre medic in functie de stereotipul de

masticatie.Pentru pacientii care fac miscari masticatorii predominant verticale se aleg dinti cu
relief ocluzal mai cuspidat,iar pentru cei cu miscari predomonant orizontale relieful ocluzal va fi
moderat cuspidat.

Alegerea reliefului ocluzal se face si in functie de valoarea crestelor

alveolare.La un camp protetic cu creste alveolare bine reprezentate sunt indicati dinti cu relief
ocluzal mai cuspidat,intrucat descompunerea fortelor verticale in componente oblice de catre
planurile inclinate ale cuspizilor,nu afecteaza stabilitatea protezelor.In cazul campului protetic cu
creste alveolare sterse sunt indicati dinti cu relief ocluzal moderat cuspidat care evita
descompunerea fortelor in componente oblice,oferind garantia stabilitatii protezelor.

DINTII ARTIFCIALI

DINTII DIN ACRILAT

Sunt utilizati mai frecvent datorita unor avantaje:

pot fi realizati atat industrial cat si manufactural

se prelucreaza si se lustruiesc usor

permit individualizarea ocluzala repetata

permit modificari de forma si volum pe proteza finita

se solidarizeaza cu saua protezei printr-o legatura chimica

 sunt mai ieftini

Dezavantajele dintilor confectionati din acrilat sunt:

se abrazeaza, avand rezistenta redusa

sunt penetrati de germeni si saliva

au instabilitate cromatica

DINTII DIN CERAMICA

Pot fi procurati din comert in garnituri compuse din acelasi numar de dinti ca si
cei din acrilat fabricati.

Dintii din ceramica prefabricati au urmatoarele caracteristici:

au transluciditate si culoare identica cu a dintilor natu

rali

nu se abrazeaza

mentin ocluzia functionala

au structura compacta,impenetrabila

au stabilitate cromatica

Dintii din ceramica sunt utilizati rar la proteza totala datorita urmatoarelor
dezavantaje:

pot fi adaptati cu mare dificultate la dimensiunile mo-

delelor numai prin ajustarea fetelor ascunse,dar cu riscul desfiintarii retentiilor

mecanice

fetele vizibile nu pot fi prelucrate pentru ca pierd lu-

ciul

se fixeaza mecanic pe baza protezei putandu-se desp-

prinde
 contactul dintilor de pe cele doua proteze produce un

zgomot caracteristic

sunt casanti,fracturandu-se usor

au pretul de cost ridicat

MACHETA PROTEZEI TOTALE

BAZA MACHETEI

Dupa alegerea dintilor artificiali urmeaza pregatirea pentru montarea acestora.In

acest scop se realizeaza baza machetei.Se umezeste modelul in apa si se aplica o jumatate din
placa de ceara roz,plastifiata in flacara becului Bunsen.Placa de ceara se aseaza pe model cu fata
opusa celei trecute prin flacara si se adapteaza prin presiuni digitale exercitate pe bolta palatina
si pe versantele crestelor edentate.

Excesul de ceara,care depaseste conturul desenat anterior pe model cu creion

chimic,se indeparteaza.La nivelul fundului de sac,ceara este presata pentru a patrunde in acest
spatiu.Configuratia externa a bazei viitoarei proteze ve prezenta un aspect neted.

Se pot folosi intarituri din sarma,in special la mandibula si adaugarea unei

bucati de placa de baza pe bolta palatina.La maxilar,pa langa placa de ceara roz mulata pe
suprafata de sprijin a campului protetic,se poate fixa o folie de staniol pe suprafata palatinala
externa,care sa protejeze baza machetei in etapa de fixare a dintilor la baza,impiedicand
modificarea grosimii acesteia.Dupa adaptarea placii de ceara si uscarea modelului,baza machetei
se lipeste in 2-3 locuri,pentru a fi stabila.

Pe mijlocul crestelor edentate se lipeste o suvita de ceara roz,lata de 5 mm si

groasa de 4 mm care permite,prin plastifiere,insertia dintilor artificiali pe arcade si solidarizarea
acestora de macheta bazei viitoarei proteze.

MONTAREA DINTILOR ARTIFICIALI

Dintii arificiali se monteaza dupa anumite reguli impartite in doua

categorii:reguli generale de montare si reguli individuale sau particulare,pentru fiecare dinte in
parte.Aceste reguli au fost stabilite de Alfred Gysi care foloseste dinti anatoformi de forma si
dimensiuni identice cu dintii naturali.

REGULI GENERALE DE MONTARE A DINTILOR

Fiecare dinte articuleaza cu doi anatgonisti formand

unitati de masticatie.Fac exceptie incisivul central inferior si ultimul molar

superior care articuleaza cu un singur antagonist.
 Dintii se monteaza strict pe mijlocul crestei alveolare,

santul intercuspidian mezio-distal corespunzand muchiei crestei.

Dintii de pe cele doua arcade vin in contact de-a lun-

gul unui plan numit de ocluzie.Acesta formeaza doua curbe de ocluzie orientate
cu concavitatea in sus,curba sagitala de ocluzie a lui Spee si curbe transversala a lui Wilson.

REGULI INDIVIDUALE DE MONTARE A DINTILOR

Aceste reguli dau posibilitatea montarii dintilor intr-un aranjament ce

corespunde pacientilor tineri,la varsta de 20-30 de ani,fiind numita montarea ideala.Pozitia
fiecarui dinte este apreciata la valori medii care favorizeaza raporturi ideale dento-dentare.Nu
corespunde varstei avansate a edentatului total dar cunoasterea acestei metode da posibilitatea
adaptarii montarii la varsta pacientului.

Orientarea fiecarui dinte se face in doua sensuri:mezio-distal si vestibulo-oral.

MONTAREA DINTILOR ARCADEI SUPERIOARE

INCISIVUL CENTRAL SUPERIOR este dintele cu care se incepe montarea

pe arcada maxilara.Se aseaza cu fata meziala pe linia mediana,iar marginea incizala vine in
contact cu planul de orientare ocluzala reprezentat de placuta lui Pedro Saizar,sau,pentru metoda
lui Gysi,de o placuta de sticla.

Axul longitudinal al coroanei privit dinspre vestibular are o inclinare distala de

2-3 grade.Axul longitudinal al coroanei privit dinspre proximal are o inclinare vestibulo-
palatinala de 5-8 grade,uneori 10 grade,marginea incizala fiind deci vestibularizata,iar coletul
oralizat.

Cei doi incisivi centrali,asezati de o parte si de alta a liniei mediane,prezinta o

mica divergenta spre colet,rezultata din inclinarea axelor lor spre distal.

INCISIVUL LATERAL SUPERIOR se monteaza cu axul longitudinal inclinat

cu 3-5 grade iar in sens palatinal cu 6-10 grade,uneori 12 grade,coletul aparand infundat spre
palatinal,comparativ cu cel al incisivului central.Marginea incizala se situeaza la 0,5-1 mm
distanta de planul de orientare ocluzala.

CANINUL SUPERIOR se monteaza cu axul longitudinal inclinat distal cu

1,5-2 grade,iar palatinal cu 2-5-7 grade,coletul sau apare proeminent in vestibul.Atinge planul de
orientare ocluzala cu varful cuspidului sau jumatatea meziala a fetei vestibulare a caninului se
armonizeaza cu grupul frontal,iar cea distala cu cel al premolarilor.
 PRIMUL PREMOLAR SUPERIOR se monteaza cu axul longitudinal
perpendicular pe planul de orientare ocluzala sau cu coletul inclinat in sens mezio-distal cu 1-2
grade.Santul mezio-distal corespunde cu mijlocul crestei reziduale.Atinge planul de ocluzie cu
varful cuspidului vestibular,iar cuspidul palatinal se afla la o distanta de 0,5 mm.Intre primul
premolar si canin poate sa existe un spatiu redus.Liniile prelungite spre bolta palatina,care unesc
cuspizii vestibulari si orali ai primilor premolari superiori din stanga si din dreapta
arcadei,intersecteaza linia mezio-sagitala posterior amplasarii lor.

PREMOLARUL SECUND SUPERIOR se monteaza cu coletul inclinat cu 0,5

mm spre mezial,santul mezio-distal se plaseaza pe mijlocul crestei.Fata meziala este in contact
cu fata distala a primului premolar.Axul longitudinal este perpendicular pe planul de orientare
ocluzala.Atinge planul de ocluzie cu ambii cuspizi, cuspizii vestibulari si orali ai premolarilor
superiori din hemiarcada dreapata si stanga sunt una in prelungirea celeilalte,fiind dispuse
perpendicular pe planul mezio-sagital,in dreptul dintilor respectivi.

Dupa montarea premolarilor superiori,marginile incizale ale dintilor frontali

trebuie sa formeze o linie curba,simetrica fata de linia mediana

PRIMUL MOLAR SUPERIOR este montat cu axul longitudinal inclinat

mezial si palatinal astfel incat fata ocluzala priveste in jos,inapoi si in afara.Santul intercuspidian
este plasat pe mijlocul crestei edentate,fata sa meziala este in contact cu fata distala a
premolarului secund superior.Se monteaza prin amplasarea cuspidului mezio-vestibular in santul
dintre cuspizii mezio-vestibular si mezio-central ai primului molar inferior.Atinge planul de
ocluzie prin cuspidul mezio-palatinal in timp ce cuspidul mezio-distal se afla la o distanta de 1
mm sau 6 grade fata de acesta.

MOLARUL SECUND SUPERIOR comparativ cu primul molar

superior,acesta este montat cu axul longitudinal mai inclinat,atat mezial cat si palatinal,fata sa
meziala este in contact cu fata distala a primului molar superior.Nu atinge planul de ocluzie,iar
cuspidul mezio-palatinal se afla la o distanta de 0,5 mm fata de acesta.

MACHETA PENTRU PROBA

Poarta denumirea de macheta preliminara,scopul ei fiind proba in cavitatea

bucala.

Macheta cu dintii pentru proba este pregatita astfel:

se modeleaza festonul gingival si ginia artificiala

numai in regiunea frontala,pentru ca medicul si pacientul sa poata aprecia

valoarea fizionomica a montarii

dintii artificiali sunt curatati de ceara

baza din ceara a machetei va fi prevazuta cu o intari-

 tura din placa de baza la maxilar sau din sarma la mandibula.

Proba machetelor in cavitatea bucala este prima etapa de tratament,in care

pacientul ia act de materializarea datelor culese anterior,iar medicul poate controla corectitudinea
manoperelor si a executiei de laborator.In acesta etapa se pot remedia unele greseli din etapele
anterioare.

Tehnicianul va trimite in cabinet machetele asezate pe modelele functionale

montate in ocluzor sau articulator,sabloanele de ocluzie si fisa de laborator.

REALIZAREA MACHETEI DEFINITIVE

Dupa proba machetei in cavitatea bucala si corectarea eventualelor deficiente,se

definitiveaza baza machetei,pentru a putea fi transformata in proteza finita.

Modelarea definitiva a machetelor are drept scop:

redarea aspectului dento-facial si fizionomic al protezei acrilice

asigurarea mentinerii si stabilitatii protezei

asigurarea functiei fonetice

asigurarea rezistentei mecanice a protezei acrilice

mentinerea unei igiene corespunzatoare

Dupa definitivarea machetelor,acestea se lipesc de jur-imprejur cu ceara

fierbinte de modelele functionale,inca montate in ocluzor sau articulator,urmand finisarea formei
ei externe.

Grosimea machetelor trebuie sa fie uniforma in toate punctele ,deoarece

soliditatea viitoarei proteze depinde de echilibrul armonios al grosimii acesteia.

Finisarea modelajului cerii are scopul de a evita retusarea suprafetei lustruite a

protezei,al carei strat superficial este cel mai comprimat,cel mai omogen,cel mai compact si cel
mai polimerizat.Finisarea cerii incepe prin omogenizarea sa.

La macheta protezei superioare:

se va picura ceara topita in portiunile care reproduc

fundul de sac vestibular,pana la umplerea lor

se modeleaza versantele vestibulare de la linia medi-

 ana spre distal,iar in zona laterala versantele vor fi modelate convex

deasupra incisisivilor superiori se va crea o usoara de-

presiune,in dreptul muschiului orbicular al buzei

la nivelul caninului se va imita bosa canina

in dreptul dintilor laterali,gingia artificiala va urma

traseul unei concavitati care priveste inspre exterior si in jos,astfel incat contractia
muschiului buccinator sa nu influenteze negativ stabilitatea protezei

in jurul fiecarui dinte artificial se va reproduce rebor-

dul gingival vestibular si forma estompata a radacinii acestuia,mergand dinspre

colet spre fundul de sac

in spatiul dintre dinti se vor imita forma si pozitia pa-

pilelor interdentare,la un volum corespunzator varstei pacientului

la pacientii tineri,festonul gingival va fi situat la nive-

lul coletului dintilor artificiali,iar papilele interdentare vor fi mai proeminente;la

pacientii in varsta,festonul gingival va fi mai retractat si dintii vor avea colet fals,iar spatiile
interdentare vor fi marite

la nivelul incisivilor centrali,linia de colet este mai ri-

dicata cu 1-2 mm fata de incisivii laterali,iar la nivelul caninilor cu 1-1,5 mm mai

ridicata fata de incisivii centrali

versantele palatinale ale machetei merg paralel cu

configuratia boltii,modelajul in cele doua treimi posterioare ale boltii palatine va

fi concav,cu o trecere atenuata spre versantele orale ale seilor

grosimea machetei bazei protezei,la nivelul boltii pa-

latine ,trebuie sa fie de 1,5 mm in centru si 2,5 mm la periferie,pentru a rezista

solicitarilor intense in momentele functionale

in dreptul rugilor palatine naturale vor fi reproduse pe

 macheta rugi palatine artificiale,modelarea lor si a papilei incisive face ca limba
sa intalneasca pe proteza reliefuri asemanatoare celor naturale,usurand pronuntarea vocalelor
u,i,e.

armarea protezei superioare se poate face cu plasa de

sarma sau cu 1-2 microfolii de acrilat polimerizat,rezultand o placa protetica in

straturi

marginile machetei se rotunjesc si ocolesc insertiile

frenurilor si bridelor

culoarea gingiei artificiale va fi mai inchisa la barbati

si mai deschisa la femei

La macheta protezei inferioare:

macheta bazei protezei va fi modelata pa ambele ver-

sante,pentru ca actiunea musculaturii sa se exercite echilibrat,marind stabilitatea

macheta trebuie sa fie subtire in portiunea frontala ve-

stibulara,pentru ca sa nu deranjeze contractia muschiului orbicular al buzei

in dreptul primului premolar,macheta trebuie sa fie

subtire pe versantul vestibular,unde actioneaza muschiul micul zigomatic,canin si

triunghiularul buzelor,iar pe versantul lingual,modelajul va fi plan,cu o mica concavitate

in dreptul molarilor,gingia artificiala va fi mai groasa

si va avea o forma concava,orientata spre exterior si in sus.

la nivelul zonei linguale,in dreptul incisivilor,gro-

simea machetei va trebui sa fie astfel dimensionata,incat sa nu deranjeze miscarile

limbii in timpul vorbirii;versantul lingual se va modela drept si subtire.In dreptul caninilor si
pana la extremitatea distala,macheta va fi mai groasa si perfect neteda,pentru a nu permite limbii
sa mobilizeze proteza

proteza inferioara se armeaza cu bare de sarma wipla

 de 1,5 mm grosime sau fibre de sticla;mijloacele de armare sunt introduse in ceara
machetei plastifiate

marginile machetei se rotunjesc si ocolesc insertiile

frenurilor si bridelor

Fetele dintilor artificiali trebuie sa fie foarte bine curatate de ceara,pentru ca

fixarea acestora in gipsul tiparului sa se faca in conditii optime.In cazul dintilor de
portelan,rezistenta legaturii lor de acrilat se face prin modelarea machetei peste coletul si peste
crampoanele lor.

Suprafetele machetei vor fi netezite,prin radiere cu cutite bine ascutite si prin

stergerea superficiala cu o buleta de vata imbibata intr-un solvent al cerii,pentru ca prelucrarea
finala a protezei sa fie minima.Suprafata machetei se lustruieste cu aer cald cu ajutorul flacarii
becului Bunsen

2.11. CONFECTIONAREA TIPARULUI SI A SEII DIN ACRILAT

Dupa ce macheta a venit din cabinet d la proba se trece la urmatoarea etapa polimerizarea sei din
acrilat :

- Macheta se lipeste d model foarte intim pentru a impiedica orice eroare a protezei finale .se
izoleaza macheta si modelul in apa timp de 5 min

- materale necesare :bol alginat ,spatula ,gips clasa a III a sau siliconi

Se preapara gipsul de consistenta smantanoasa care se aplica pe macheta de ceara cu usoare

vibratii pentru nu a aparea bule interdentare

-dupa ce a facut gipsul priza intr un vas se incalzeste apa pentru a se curata tiparul d cera ,se
curata bine cu apa calda si detergent degresabil se izoleaza tiparul cu grija pentru a nu atinge
dintii din tipar .

Izolarea tiparului:

Este operatiunea prin care peretii tiparului sunt acoperiti cu o pelicula dintr-o substanta care
are calitatea de a impiedica aderarea pastei de acrilat de gipsul tiparului.Acesta pelicula extrem
de fina nu influenteaza volumul cavitatii tiparului.

Substantele izolatoare trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

-sa adere intim de gipsul tiparului

-sa formeze o pelicula foarte fina fara sa modifice relieful si volumul tiparului

-sa fie inerte fata de acrilat

Prepararea pastei d acrilat termopolimerizabil

Acrilatul din care se confectioneaza baza protezei este o rasina acrilica formata dintr-o
pulbere si un lichid.Polimerul(pulberea) este de culoare roz,in mai multe
nuante,care se aleg dupa o cheie de culori,in functie de culoarea gingiei
pacientului.Exista polimer incolor prntru confectionarea bazie protezei la pacienti
ce prezinta reactii alergice la colorantul polimerului roz.Monomerul este
incolor,cu un miros iritanta caracteristic,volatil si inflamabil,care fierbe la
temperatura de 100,3 grade C.Este pastrat in flacoane de culoare bruna,ermetic
inchise.

Rasina acrilica,tip Superacril-Spofa,este un produs termo-polimerizabil,realizat in sase

nuante de roz notate cu:A,B,C,D,E,F, iar cel notat cu 0 este incolor.

Indiferent de produs,proportia in care se face amestecul este precizata in instructiuni si

poate fi 3/1 sau 2/1 polimer-monomer.

Cantitatea polimer-monomer difera in functie de proportiile

lucrarii protetice,dar in medie sunt necesare 15-20 grame pulbere si
proportia corespunzatoare de lichid,potrivit instructiunilor.

Dupa omogenizarea amestecului cu un baton de sticla,recipientul este acoperit cu o placuta

de sticla,pentru a impiedica evaporarea monomerului.

Amestecul trece prin trei faze fizice:

in prima faza amestecul are aspectul de zahar umezit

in a doua faza amestecul este lipicios si se trege in fire

in a treia faza amestecul ia aspectul unei paste netede

nelipicioase,cu aspect de aluat care se desprinde usor de peretii recipientului.In aceasta

faza,dupa o eventuala malaxare intre degete pentru imbunatatirea omogenitatii
amestecului,pasta se intrduce in tipar.

Timpul in care amestecul trece prin cele trei faze este variabil de la un material la altul si
depinde de temperatura peretilor recipientului si a mediului ambiant.

Nerespectarea proportiei de amestec are urmatoarele consecinte:

-excesul de polimer reduce grdul de plasticitate al pastei,iar proteza va avea zone de coloratie
diferita si rezistenta mecanica scazuta

-excesul de monomer mareste coeficientul de contractie al acrilatului,procentul de monomer

rezidual va fi marit cu actiunea iritanta asupra tesuturilor si va contribui la aparitia
porozitatilor.

Operatiunea este denumita curent indesare si consta in introducerea pastei de

acrilat in tipar.

Pasta de acrilat indepartata din recipient este modelata in forma de rulou si se

introduce in jumatatea de tipar in care se gasesc dintii,acoperindu-se toata zona bazei
protezei.Se aplica o folie de celofan sau polietilena peste jumatatea tiparului in care s-
a introdus pasta de acrilat si se cupleaza cealalta jumatate

Este un procedeu chimic prin care pasta de acrilat trece din starea plastica in cea de corp
solid cu urmatoarele calitati:

rezistenta la solicitare mecanica

greutate redusa

precis,fara modificari de forma

stabil cromatic

neutru din punct de vedere chimic

fara gust si miros

tolerat de tesuturile cu care vine in contact

Acrilatele din care se confectioneaza protezele sunt termopolimerizabile.Reactia de

polimerizare se declanseaza din momentul punerii in contact a monomerului cu
polimerul,dar este impulsionata si desavarsita cu ajutorul caldurii.

Procesul chimic de polimerizare dezvolta o energie calorica de 30 grade C care se

insumeaza la temperatura de incalzire a tiparelor.Aceasta energie trebuie luata in
calcul astfel ca in prima faza de incalzire,temperatura sa fie 60-70 grade C pentru
ca in interiorul tiparului temperatura sa nu depaseasca 100,3 grade C.Ridicarea
temperaturii se face lent,in 30 de min pana la 60 de grade C ,unde se mentine 60
de min.Dupa acest interval,temperatuara se ridica lent in 30 de min la 100 de
grade C unde se mentine inca 30 de min,iar racirea tiparului se face de asemenea
lent,in vasul in care a fiert.Timpul de polimerizare este de 150 min,in ritm
 lent,fara a depasi valoarea de 100,3 grade C,temperatura la care monomerul
fierbe,se volatilizeaza si rezulta o proteza poroasa.

Dezambalarea se face mult mai usor decat la protezele clasice pur si simplu se desprinde
partea d gips d proteza

Se prelucreaza si se lustruieste la fel ca si protezele clasice

Cuprinde operatiunile de planare si netezire.

PLANAREA

Este operatiunea care urmareste indepartarea plusurilor datorate excesului de material

introdus in tiparul care se inchide imperfect din cauza uzurii componentelor
cuvetei.

NETEZIREA

Este operatiunea prin care sunt indepartate micile rugozitati,rezultate fie in urma modelarii
insuficiente a machetei,fie izolarii necorespunzatoare a tiparului.

Netezirea suprafetei externe a protezei este necesara pentru a se obtine suprafete

neretentive si neiritante la contactul cu partile moi.

INSTRUMENTAR

Instrumentarul abraziv pentru prelucrarea rasinilor acrilice se compune din pietre de

diferite forme si marimi,din discuri si din benzi de smirghel sau hartie sticlata.

FREZELE se folosesc pentru prelucrarea prin aschiere a diferitelor materiale utilizate in

stomatologie,operatiune numita frezaj.Sunt utilizate frezele pentru acrilat care au
dimensiuni mari si frezele pentru tratamente odontale,care sunt de dimensiuni
mici si mijlocii,sau frezele tehnice pentru metal.

Frezele pentru acrilat se folosesc la prelucrarea acrilatelor termo si autopolimerizabile si

sunt de forme diferite:flacara,sfera,hemisfera,buton,para,roata simpla,roata cu
striuri transversale si trunchi de con cu capatul liber rotunjit.

Frezele mici si mijlocii si cele tehnice pentru metal sunt sub forma:rotunda,cilindrice,cu
varf plat,cilindrice cu varf ascutit,conica avand varf rotund si trepan.

PIETRELE sunt instrumente abrazive din corindor sau carborund,a caror actiune se
bazeaza pe duritatea mare a particulelor capabile sa erodeze materialele asupra
carora se actioneaza.Aceste pietre sunt de dimensiuni mari si mici.Pot fi de doua
 feluri:montate pe o tija metalica sau montate pe un mandrin.Au forma de
roata,sfera,con,con intors,cilindru,flacara,lenticulara.

DISCURILE sunt instrumente folosite pentru individualizarea dintilor.Sunt de tip

Horico,discuri diamantate,discuri de carborund si discuri de hartie abraziva.

LUSTRUIREA PROTEZEI

Este operatiunea prin care suprafetele externe ale protezei sunt finisate pana la obtinerea
unui luciu caracteristic.Lustruirea este necesara pentru:

favorizarea alunecarii partilor moi umezite de saliva

in timpul vorbirii si mimicii

prevenirea leziunilor partilor moi invecinate:limba,

planseu bucal,mucoasa obrajilor si buzelor

impiedicarea aderarii si stagnarii alimentelor pe

suprafata protezei

mentinerea culorii asemanatoare mucoasei cavitatii

bucale.

INSTRUMENTAR

Operatiunea de lustruire se realizeaza cu ajutorul motorului orizontal de tehnica dentara la

care se atasaza accesoriile pentru lustruit:filturi,perii si pufuri.Motorul actioneaza
1500-3000 turatii pe minut.

Folosirea filturilor si periilor devine eficienta prin intermediul unor paste de lustruit cu
granulatie fina,specifice diferitelor lucrari protetice,care se interpun intre
instrumentul rotativ si piesa protetica.

FILTURILE sunt confectionate din pasla densa,in forma de con,plana sau lenticulara.Fiecare
filt are in mijloc un orificiu,care permite cuplarea pe axul motorului
orizontal.Filturile actioneaza prin intermediul pastei de lustruit,proteza fiind
presata moderat asupra instrumentului rotativ,evitandu-se deteriorarea prin
abraziune si incalzire excesiva.

PERIILE sunt confectionate din par tare sau moale,cu fir lung sau scurt,si au forma
circulara.Cu periile se actioneaza dupa netezirea cu filturi si tot prin intermediul
 pastelor de lustru.Daca nu se foloseste pasta de lustru,protezele se deterioreaza
prin arderea stratului superficial al acrilatului.

PUFUL CIRCULAR este confectionat din bumbac si actioneaza asupra protezelor,fara pasta
de lustru.Cu puful uscat se obtine luciul definitiv al acrilatului.Trebuie avut grija
sa nu se insiste prea mult cu puful pentru a nu se arde acrilatul.

APLICAREA PROTEZEI IN CAVITATEA BUCALA

Indicatii : sa nu patrunda in fundurile de sac in zonlele mobile sa ocoleasca frenurile si bridele

pentru a evita scoaterea din cavitatea bucala

Culoarea si dimensiunea dintiilor sa fie in coordonata cu aspectul facial

Pacientul sa fie multumit de pesa protetica

STABILIREA DIRECTIEI DE INSERTIE A PROTEZEI.

TRASAREA ECUATORULUI PROTETIC IN FUNCTIE

DE DIRECTIA DE INSERTIE

In functie de planul elaborat pentru viitoarea proteza scheletata, s-au efectuat in cavitatea
bucala o serie de pregatiri (paralelizari de dinti, coroane de invelis, locasuri pentru elementele de
sprijin etc.) menite sa usureze realizarea unui ax comun, al unor dinti cu axe neparalele, sa
permita aplicarea unor elemente de sprijin si de mentinere eficiente. Aceasta situatie a campului
protetic, redata fidel de modelele de lucru trebuie din nou analizata in vederea determinarii celei
mai favorabile directii de insertie pentru stabilirea protezei. Amintim ca prin directia de insertie
se intelege sensul de aplicare si indepartare a protezei de pe campul protetic. Aceste manopere
trebuie sa se poata efectua relativ usor cand proteza urmeaza directia mentionata. Cand insa,
asupra protezei actioneaza forte din directii diferite fata de linia de insertie, proteza se va opune
acestora. Pentru aceasta este indicat ca directia de insertie sa nu fie perpendiculara pe planul de
ocluzie, caci in aceasta linie actioneaza cele mai multe forte de dislocare, ci sa cada oblic pe
acest plan. O astfel de plasare influenteaza favorabil stabilitatea protezei prin faptul ca zonele
neretentive fata de directia de insertie a protezei sunt retentive fata de linie de actiune a fortelor
de dislocare.

Directia de insertie a protezei se determina fie prin metoda bisectoarelor, fie cu

paralelograful. Ambele metode au fost descrise in cadrul protezei partiale cu placa.

Dupa ce s-a determinat sau s-a ales o directie de insertie favorabila pentru stabilitatea
protezei, se traseaza ecuatorul protetic al dintilor in raport cu aceasta. Inscrierea ecuatorului
protetic pe dintii stalpi se face fixand modelul pe platoul reglabil al paralelografului in asa fel ca
dispozitivul de inscriere sa indice directia de insertie. Apoi, se insemneaza pe dintii stalpi
convexitatile maxime in raport cu directia de insertie. Apoi, se insemneaza pe dintii stalpi
convexitatile maxime in raport cu directia de insertie. Aceasta este ecuatorul protetic stabilit in
functie de un plan comun si care in acest caz nu coincide cu cel anatomic care este individual si
difera de la un dinte la altul. Inscrierea ecuatorului protetic este necesara in vederea desenarii
traseului crosetelor cu care va fi prevazuta viitoarea proteza scheletata.

CAPITOLUL II

STUDIU DE CAZ

Protezele elastice se pot realiza in doua tipuri :

Proteze cu shelet elastic si baza ( sea )din acrilat termo baro sau auto polimerizablil sau total
elastic .

Avantaje si dezavantaje ale protezelor elastice cu schelet

Avantaje :

Fizionomice

Crosete fizionomice pe gama de culori (A2 ,A3)

Elasticitate mai mare

In cazul desprinderii sau adugarii unui dinte sau mai multi se poate inlocui respectiv adauga

Crosetele se pot adauga tot din material elastic (deoarece acrilatul poate face priza mecanica cu
materialul injectat)

Se pot rebaza

Dezavantaje
Timp de lucru mai mare deoarece necesita mai multe etape

Avantaje si dezavantajeale protezelor total elastice :

Avantaje :

Timp de lucru mai redus

Dezavantaje :

In cazul ruperii desprinderii adaugarii nu se pot inlocuii dintii decat printr o noua injectare dar
retentia ne find chimica ci doar mecanica nu exista acuratete si precizie

Nu permite rebazari decat cu materiale siliconate care rezista cca 6 luni iar costul este ridicat

Etapele clinico-tehnice si Designul protezelor recomandate pentru acest tip de material

- Examinarea pacientului

- Stabilirea planului de tratament

- Amprenta preliminara

- Modelul preliminar Lingura individuala

- Amprenta functionala

- Modelul functional Sablonele de ocluzie

- Inregistrarea relatiei inter-maxilara- proba de schhelet

- Proba de macheta

Proteze cu schelet din material elastic

Etape :

Modelajul acestor proteze este asemanator cu a unei proteze normale din acrilat, dar pentru ca

tehnologia materialului este diferita, modelajul crosetelor protezei este diferit.

1. Proteza cu croset Crab

Pentru acest tip de proteza, ca si pentru celelalte, se stabilesc mai intai marginile protezei
desenandu-le

pe model cu ajutorul unui creion. In locul crosetelor din sarma elastica se modeleaza doua
crosete din

ceara vestibular si palatinal (lingual), ajungand pana la ecuatorul anatomic al dintilor, sub forma
unor

clesti de crab (privind dinspre incizal), ocolind dintii marginali ai edentatiei. Aceste crosete au

suficienta forta sa mentina proteza pe campul protetic.

2. Proteza cu croset Ring

3Proteza Fluture
Acest tip de proteza foloseste NUMAI pe frontali, la tipul de edentatie cu un dinte lipsa, iar care
se sustine vor trebui fie de asemenea (canin-canin) si sanatosi

4. Proteza cu brate

Acest tip de proteza se

foloseste la edentatia mai mare de un dinte frontal. La aceasta baza protezei e mai mare palatinal
(lingual) cu sprijin pe cate doi dinti marginali, iar vestibular se ocoleste 1 mm marginea
gingivala a dintelui marginal sanatos ajungand interdentar pana in treimea cervicala a dintelui.
Acest model are un design foarte fizionomic, iar puterea de sustinere a protezei pe campul
protetic este mai mare ca la proteza Fluture.

5Proteza cu croset taiat

Acest tip de proteza se

foloseste NUMAI pe dintii

frontali, la tipul de edentatie

cu un dinte lipsa, iar dintii pe

care se sustine vor trebui sa

fie de asemenea frontali

(canin-canin) si sanatosi

.Acest tip de proteza se

foloseste la edentatia mai

mare de un dinte frontal. La

aceasta baza protezei e mai

mare palatinal (lingual) cu

sprijin pe cate doi dinti

marginali, iar vestibular se

ocoleste 1 mm marginea

6Proteza cu croset ca un deget

6. Proteza cu croset ca un bat

Acest tip de proteza se foloseste atunci cand exista diasteme intre dintele marginal edntatiei si
ceilalti

dinti. Aceasta se realizeaza ocolind dintele marginal palatinal (lingual) si venind cu crosetul
inspre
vestibular pana in dreptul coletelor dintilor. Acest croset este ceva mai gros ca un croset obisnuit.

Acest tip de material se poate folosi si la protezele scheletate.

Aceasta proteza se aseamana cu cea

cu croset Crab, singura diferenta

fiind in dreptul molarului, caruia

palatinal i se da o mai mare

elasticitate crosetului printr-o simpla

deschizatura (taietura) din cauza

pozitionarii palatinizate pe care o

are molarul sau a ecuatorului

anatomic foarte pronuntat. Aceasta

taietura nu trebuie sa fie mai mare

ca inaltimea coroanei.

Acest tip de proteza se foloseste cand marginea

gingivala a dintelui este foarte pronuntata,

ocolind aceasta portiune si rezultand un croset

ca un deget.

La protezele cu dinti frontali este suficienta doar priza mecanica dintre dintele acrilic si baza
protezei.

La protezele cu dinti posteriori se foloseste si o bara metalica asezand-o drept pinten de pe un

dinte

marginal pe altul; sau modeland din ceara cate un pinten pe dintii marginali sau alte elemente
speciale

de ancorare, toate acestea pentru evitarea infundarii protezelor din cauza presiunii masticatorii
mari.
Recomandari in executia protezelor elastice

Pentru astfel de proteze mobilitatea dintilor marginali NU trebuie sa fie mai mare de 1grad.

Cazurile care nu pot fi realizate sunt:

1. uni si biterminale

2. cu ocluzie adanca

3. gingii burjonate si mobile

4. cand presiunea masticatorie posterioara este foarte mare, iar inaltimea coroanei molarilor este

foarte mica

5. coletul dintilor este inflamat

6. gingia este infectata

7. dintii nu sunt bine intretinuti si bolnavi

- la executia protezei din ceara, se recomanda ca distanta dintre campul protetic si dinte sa fie de

0,3mm pentru usurarea injectarii materialului.

- la protezele cu edentatii distale este recomandat sa nu se faca punctele de contact pentru a nu

leza

dintii marginali ai edentatiei si pentru evitarea altor accidente din aceasta cauza. - la dintii
frontali nu se

face acest lucru pentru trebuiesc sa fie mai fizionomic.

- crosetele, modelate in ceara, vor trebui sa aiba aproximativ 1mm grosime.

- la protezele inferioare, lingual, ceara va fi mai groasa ca placa palatinala, adica de 1,5mm, si se

modeleaza in functie de dintii restanti si portiunea edentata.

- marginile protezei din ceara vor trebui sa fie foarte bine sigilate pentru a nu avea surprize
neplacute la

ambalat (sa nu intre gips pe sub baza de ceara protezei).

- gipsurile folosite la ambalarea protezelor sunt cele de clasa a4-a, pentru ca celelalte se pot
fisura sau

chiar sparge in timpul injectarii materialului.

Acest tip de material nu face priza chimica

cu dintii acrilici, ci doar mecanica. Din

aceasta cauza se fac retentii in T sau Y

in baza dintelui.

- inainte de ambalare, modelele pe care sunt modelate viitoarele proteze, se vor reduce cat mai
mult cu

ajutorul unui cleste de ghips sau a unui fierastrau, pentru a ocupa cat mai putin spatiu in
chiuveta. Cu

cat sunt mai mici, cu atat injectarea este mai calitativa.

- inainte de ambalare chiuveta trebuie izolata cu lac izolator sau cu apa cu sapun.

- intr-o chiuveta incap 6-7 proteze mici sau una mare(partiala sau totala)

- protezele se unesc cu tije la mijloc, in centru

- injectarea se face dinspre palatinal spre vestibular, deci tijele vor fi aplicate pe portiunea
palatinala

sau linguala.

- inainte de ambalare, modelele se lasa 10 minute in apa rece, abia apoi se ambaleaza

- proportia gipsului este: la 100g praf se adauga 20-25ml apa(lichid)

- la ambalare, la fel ca pentru proteza acrilica, se are grija ca dintii sau ceara sa nu atinga partea
de sus

a chiuvetei

- in prima parte viitoarea proteza se ambaleaza cu marginile ingropate

- dupa ce gipsul a facut priza, se pun tijele pentru injectare astfel: se pune tija mare de 8mm din
mijlocul chiuvetei in sus, apoi se aplica tijele mici de 4mm intr-un unghi de 90 grade, pe
suprafata

gipsului, unind protezele cu tija mai mare

- dupa izolarea primei parti cu un lac izolator, partea a doua se toarna astfel: se aseaza chiuveta
pe

masuta vibratoare si se toarna putin material pana protezele(proteza) sunt acoperite acoperite,
abia apoi

se asambleaza si partea a doua a chiuvetei si se umple cu restul de material

- cand priza gipsului este aproape completa, se taie surplusul de gips si de ceara nivelandu-se, iar
apoi

se lasa ca priza sa fie completa

- daca ambalarea se face in chiuveta de plastic, aceasta se poate pune la 700 W in cuptorul de

microunde, la o temperatura medie timp de 1 minut, dupa care ceara poate fi eliminata cu
ajutorul unui

generator de aburi sau apa fierbinte

- daca ambalarea se face in chiuveta de alama eliminarea cerii se face normal

- se verifica daca sunt dinti sau bucati de gips care s-au desprins din tipar, acestea putand fi
corectate cu un adeziv

Injectarea propriuzisa

1. Chiuveta curatata de orice urma de ceara, se aseaza in dispozitivul ei avand grija ca gaura

dispozitivului sa fie aceeasi cu tija de patrundere a materialului in tipar(de 8mm). Se are grija ca

dispozitivul sa fie bine inchis cu suruburile adecvate

2. Se seteaza presa hidraulica pe RISE

3. Se unge tija de injectare si pistonul in interior si exterior cu grasime alimentara

4. Surubelnita mica se introduce in gaura din fata dispozitivului de incalzire pana se poate vedea
in

mijlocul acestuia, iar apoi se aseaza tija de turnare in locul ei si pistonul alaturi pe dispozitiv
5. Se pune chiuveta montata pe masuta hidraulica peste care se aseaza dispozitivul de incalzire
cu

placa electrica si senzorul de temperatura fixate in locasurile lor

6. Se da drumul la temperatura si se fixeaza la 287o +2o, iar cand ajunge la 287o se asteapta 7
8

minute, dupa care se pune cartusul cu capul in jos in tija de injectare, apoi pistonul peste cartus

7. Se da drumul la timerul setat pe 11 minute

8. Dupa cele 11 minute se aude o muzica, se opreste timerul, se scoate, tija se duce in jos

cu cartusul si pistonul,dupa care se inchide bara de presiune pana atinge pistonul si inca 2 rotatii,

apoi cu bara hidraulica se ridica pana arcul incepe sa se preseze. Se sta 2-3 secunde si se mai
ridica

pana tot arcul se preseaza si se inchide masinaria (se scoate din priza)

9. Se sta 3 minute dupa care se lasa sa cada presa hidraulica (FALL), iar chiuveta si dispozitivul
de

incalzire coboara.

10. Se ridica bara de presiune si se introduce surubelnita mare in gaura tijei de injectare care va fi

invartita 360o pana se rupe materialul

11. Se scoate tija si se pune in suportul ei, iar cu ajutorul unui ciocan si al barei de curatare vom
scoate

tot surplusul de material

12. Chiuveta se lasa sa se raceasca lent timp de 30-50 minute

13. Se deschide chiuveta si se scoate proteza rezultata

14. Se taie tija protezei si se prelucreaza si lustruieste ca o proteza normala

15. Surplusurile mari se pot degaja cu ajutorul unei spatule

16. La prelucrare se folosesc pietre de carborund cu diferite rugozitati, apoi gume de silicon
(polipanti)
17. Se lustruiesc cu perii din par natural + paste de lustruit cu apa, apoi pufuri de bumbac cu
pudra fina

si apa

18. La prelucrat pozitia protezei trebuie schimbata foarte des, iar la lustruit se va folosi multa apa
ca

materialul sa nu-si schimbe proprietatile incalzindu-se (arzand)

19. Intotdeauna vom avea odublura a situatiei din cavitatea bucala pentru a putea incerca
pozitionarea

protezei pe campul protetic inca din laborator

20. Inainte de a pozitiona proteza pe campul protetic, aceasta se va introduce in apa calda 1-2
minute si

abia apoi se va incerca pe model

21. Crosetul se poate ajusta, in apa fierbinte, prin inchidere-deschidere in functie de caz

Sugeram medicilor ca inainte de a introduce proteza in cavitatea bucala sa lase proteza(protezele)

1-

2 minute in apa calda apoi sa le lase sa se raceasca pana la o temperatura suportata de pacient, iar
abia

apoi sa o ataseze in cavitatea bucala.

BIBLIOGRAFIE:

Cartea tehnicianului dentar :dr schlezak francisc plesa victor

I.Randasu Tehnologia protezelor dentare

Internet : www.bredent.com traduse in limba romana Prof. Grigore Cristina