ANTIHISTAMINICE H2

A.Generalitti

. AH2 sunt medicamente aprute ulterior AH1.

. Selectivitatea blocrii receptorilor H2 este remarcabil (n comparatie cu

selectivitatea AH1).

. Actiunea farmacologic cea mai important const n inhibitia secretiei

gastrice acide.

. Eficacitatea deosebit si sigurant n utilizare au impus AH2 ca

medicamente de prim rang n patologia strilor nsotite de hipersecretie gastric.

. Indicate la milioane de pacienti cu boal ulceroas, cimetidina si ranitidina,

cele mai prescrise AH2, au ocupat ani la rnd topul celor mai (bine) vndute
medicamente pe piata mondial a medicamentului.

B. Proprietti fizico-chimice.

. Sunt substante bazice. Srurile cele mai cunoscute sunt clorhidratii.

C. Relatii, structur chimic - activitate farmacodinamic.

. Compusii chimici initiali, contin n molecul ,ca si histamina, imidazol.

. Imidazolul poate fi nlocuit de alti heteroclicli, fr alterarea propriettilor

blocante H2.

.Catena lateral nu impune rigori structurale deosebite pentru mentinerea

efectelor AH2.
 D. Clasificarea AH2

. Principalele clase chimice de AH2:

I. Derivati de imidazol:

1. Cimetidina

2. Etintidina

3. Oxmetidina

II. Derivati de furan:

1. Ranitidina

2. Niperotidina

3. Ramixotidina

4. Donetidina

5. Lupitidina

III. Derivati de tiezol:

1. Nizatidina.

2. Famotidina.

3. Tiotidina.

4. Tuvatidina.

IV. Derivati de oxazol:

1. CRC 1970
 V. Piperidinometilfenoxipropilamide

1. Roxatidina

2.Aceroxatidina.

3. Loxtidina.

4. Lanitidina.

5. Sufotidina.

Dintre aceste AH2, cimetidina, ranitidina, famotidina, nizatidina sunt larg

utilizate n lumea ntreag. Mai nou aprut n arsenalul terapeutic este roxatidina.

E.Farmacocinetic.

( date referitoare la cele 4 AH2 mai cunoscute).

. Ci de administrare:

. Calea de administrare oral este, de departe cea mai utilizat.

. La nevoie se pot administra i.m. sau i.v. (exist forme

farmaceutice parenterale pentru cele 4 AH2 mentionate mai sus).

. Absorbtia:

- Este rapid dup administrare intern.

- Antiacidele pot reduce absorbtia AH2 (cimetidin).

. Legare de proteinele plasmatice redus.

. Metabolizare important la nivel hepatic (redus n cazul nizatidinei).

 - Cimetidina inhib sistemul enzimatic al citocromului P-450,
celelalte AH2 au efect redus sau nul asupra acestuia.

. Eliminare:

- preponderent pe cale renal prin ultrafiltrare si secretie tubular.

- intr n competitie pentru transportul tubular cu creatinina (i

creste valorile serice) si cu unele medicamente bazice (teofilin, procainamid).

. Parametri farmacocinetici:

- Biodisponibilitate redus dup administrare oral datorit

primului pasaj hepatic (cu exceptia nizatidinei).

F. Efecte farmacologice

. Aceste medicamente antagonizeaz in vitro si in vivo actiunile histaminei pe

receptorii H2:

- stimularea secretiei gastrice acide;

- componenta tardiv a rspunsului vasodilatator;

- stimularea cardiac (inotropism si cronotropism);

- efectul imunodepresor;

. AH2 utilizati terapeutic sunt antagonisti completi (puri);

. Efectul de blocare pe receptorii H2 este competitiv ( reversibil) la

majoritatea AH2. Derivatii de piperidin au in schimb , actiune de tip ireversibil
(insurmontabil).

. Cel mai important efect clinic al AH2 se produce pe secretia gastric:

- scad volumul si aciditatea acesteia;

- este afectat primordial secretia acid:

 - bazal (diurn si nocturn);

- declansat de alimente;

- stimulat prin histamin, acetilcolin, gastrin, insulin,

metilxantine;

- Concomitent inhib secretia factorului intrinsec Castle, fr s

modifice absorbtia vitaminei B12;

- Secretia de pepsin (pepsinogen) este redus ca urmare a scderii

volumului secretor.

. Ca urmare a scderii acidittii intragastrice ,AH2 pot creste gastrinemia;

. AH2 au influent nesemnificativ asupra secretiei pancreatice exocrine, ca

si asupra altor secretii exocrine;

. AH2 nu afecteaz functia sfincterului esofagian inferior si golirea gastric.

. AH2 au efect aditiv cu AH1 n antagonizarea vasodilatatiei histaminice.

G. Efecte adverse

. Fiind printre cele mai utilizate medicamente (pe milioane de pacienti), AH2
sunt printre cele mai bine monitorizate medicamente n planul farmacovigilentei;

. Reactiile adverse:

- sunt rare;

- de obicei lipsite de gravitate;

- necesit foarte rar reducerea dozelor sau ntreruperea

tratamentului;

- dispar la oprirea administrrii medicamentelor.

. Efectele adverse apar ca si o consecint a :

 - reactiilor de hipersensibilizare;

- efectelor de tip blocant pe receptorii H2( cele generate de

hiposecretia gastric, efectele cardiovasculare);

- efectelor endocrine;

- interactiunilor medicamentoase.

. Cele mai des observate efecte nedorite sunt cele pe:

- sistemul nervos central;

- tractul digestiv, iar n cazul cimetidinei

- efectele endocrine si

- interactiunile medicamentoase.

I. Reactii alergice

. Sunt rare si de gravitate redus.

1. Manifestri generale:

- soc anafilactic, angioedem, laringospasm, bronhospasm.

2. Modificri cutanate:

- eruptii cutanate, urticarie, prurit;

- sindrom Stevens-Johnson.

3. Hematologice:

- leucopenie;

- trombocitopenie;
 - pancitopenie.

4. Hepatice (foarte rare):

- cresterea enzimelor de citoliz

5. Renale (cazuri izolate):

- nefrit interstitial.

II. Hipoaciditate sau anaciditate gastric avnd ca si consecinte (posibile):

1. Riscul cancerigen:

- asocierea dintre administrarea AH2 si aparitia unor cancere a fost

fcut datorit:

- unor observatii clinice izolate;

- studiilor experimentale de lung durat, pe diverse

specii animale;

- posibilitatea formrii de nitrati si nitrozamine n conditii

de hipoaciditate.

- La ora actual pare suficient de argumentat afirmatia c AH2 nu

favorizeaz aparitia unor cancere dar se impune continuarea studiilor clinice n acest
domeniu.

2. Riscul infectiilor digestive:

- mai ridicat la persoanele peste 65 de ani.

3. Hipergastrinemie:

- posibil implicat n aparitia tolerantei

-n reactivarea simptomatologiei la ntreruperea brusc a tratamentului.

 III. Tulburri digestive:

- greturi si vrsturi;

- diaree; mai rar constipatie;

- xerostomie.

IV. Tulburri nervoase:

- desi nu trec prin bariera hematoencefalic efectele adverse pe

s.n.c. sunt printre cele mai des mentionate

-apar mai frecvent:

- dup doze mari;

- la vrstnici;

- n insuficientele renal si hepatic;

- la pacientii n stare critic.

- constau n:

- stri de confuzie;

- comportament bizar, halucinatii, manifestri paranoice;

- convulsii;

- miscri coreiforme;

- sindrom de trunchi cerebral ,reversibil (tulburri

auditive, de vedere, disartrie , parestezii);

V. Modificri endocrine

- Prezente ntr-un numr de cazuri la cimetidin, mult mai rare la ranitidin,

foarte rare sau neobservate la celelalte AH2;
 - Se observ mai frecvent la brbati si constau n:

- oligospermie;

- ginecomastie;

- reducerea libidoului, impotent.

- Aceste simptome au fost corelate cu efectele observate pe sistemele

hormonale:

- blocarea receptorilor pentru androgeni ; si, probabil n msur mai

redus:

- inhibita metabolizrii estradiolului;

- eliberarea de prolactin.

VI. Efecte adverse cardiovasculare:

- Se observ rar, mai ales dup administrare i.v.;

- Constau n :

- tahicardie dar si,

- bradicardie, bloc A-V;

- hipotensiune arterial.

VII. Efecte adverse prin interactiuni medicamentoase.

H. Supradozarea si intoxicatia acut:

. Toxicitatea redus a fost observat dup administrarea eronat a unor doze

zilnice mari (5,2 - 20 g);
 . Evolutii fatale au fost observate dup doze mari, necunoscute(n caz de
intoxicatii cu cimetidin si diazepam) (prin tulburri cardiace).

. Tratamentul const n:

- spltur gastric sau emez (n primele 4 ore de la ingestie);

- msuri simptomatice si de sustinere a functiilor vitale;

- diurez fortat nu creste eliminarea si nu este recomandabil.

I. Interactiuni medicamentoase

- Mai frecvente n cazul cimetidinei.

1. In etapa de absorbtie:

- AH2 reduc absorbtia medicamentelor cu pKa mic (3-4) ce se

absorb n mediu acid (ketoconazol);

- Biodisponibilitatea ar fi redus de antiacide (chestionabil), M-

colinolitice, dar chiar si de prokinetice (metoclopramida).

2. In etapa de biotransformare:

- Cimetidina interfereaz cu sistemul oxidazelor mixte dependente

de citocromul P 450, inhibnd metabolizarea si crescnd riscul de toxicitate pentru
medicamentele metabolizate la acest nivel.

- Manifestarea ca efect advers, are relevant clinic mai ales n caz

de tratament asociat al cimetidinei cu medicamente cu indice terapeutic mic:

- anticoagulante orale;

- antiaritmice (lidocain, procainamid);

- anticonvulsivante ( fenitoin, carbamazepin);

- beta -adrenolitice;
 - teofilin.

- Contrar unor surse bibliografice mai vechi se pare c AH2 nu

interfereaz cu biotransformarea etanolului.

3. In etapa de eliminare, toate AH2 reduc transportul tubular (si excretia)

medicamentelor bazice (teofilina, procainamid).

J. Indicatii terapeutice

. Profilul terapeutic si eficienta sunt asemntoare pentru toate AH2.

. Potenta este diferit . Din punct de vedere al utilizrii clinice este acceptat
urmtoarea echivalent: cimetidin 0,8 g; ranitidin 0,3 g; nizatidin 0,3 g; famotidin
0,04 g.

. Efectele adverse sunt mai frecvente la cimetidin si mai rare la AH 2 din

generatiile mai noi (ranitidina si famotidina).

. In tratament cronic apare fenomenul de tolerant:

- apare chiar dup a doua doz;

- se dezvolt gradat;

- se stabilizeaz la aproximativ o lun de la nceputul administrrii.

. Intreruperea brusc a tratamentului cu AH2 poate reactiva simptomatologia

,n boala ulceroas).

I. Indicatii terapeutice legate de efectul antisecretor gastric.

1. Boala ulceroas:

a) Ulcerul duodenal (U.D.)

- In U.D. rata vindecrii este legat de 2 factori:

- gradul de control al acidittii intragastrice pe 24 de

ore;
 - durata tratamentului.

- Exist mai multe modalitti de administrare:

- patru doze pe zi;

- dou doze pe zi;

- o singur doz, seara la culcare.

- Ultima modalitate asigur n U.D., vindecri n

aproximativ 80% din cazuri dup 4 sptmni de tratament si de 95% dup 8 sptmni.

b) Ulcerul gastric (U.G.):

- durata tratamentului este similar ,iar rata vindecrii

apropiat sau usor mai redus.

2. Sindrom Zollinger - Ellison:

- AH2 se utilizeaz anterior interventiei chirurgicale sau n formele

inoperabile;

- Sunt necesare doze mari , n 4 prize zilnice.

3. Ulceratii de stress:

- administrare preventiv.

4. Ulceratii medicamentoase.

5. Sindromul de aspiratie pulmonar:

- preventiv, prin reducerea acidittii gastrice.

6. Esofagita de reflux:

- se prefer inhibitorii pompei de protoni.

 II. Utilizri n asociere cu AH1

7. Urticaria cronic;

8. Mastocitoza;

9. Sindromul carcinoid gastric.

III. Utilizri n surpadozri si intoxicatii acute medicamentoase:

. In aceste situatii a fost utilizat investigational,cimetidina,

. Prin inhibitia metabolismului medicamentelor este util n situatia

cnd se formeaz compusi reactivi bazici prin biotransformare, asa cum se ntmpl n:

10. Intoxicatia acut cu paracetamol.

11. Hemoliza si methemoglobinemia dup dapson.

K. Contraindicatii (prudent):

- alergie specific;

- sarcin (prudent);

- vrstnici;

- insuficient renal si insuficient

hepatic

- asocieri medicamentoase
riscante.

L. Principalele medicamente AH2

 I. CIMETIDINA ( ALTRAMETR ,CEMIDINR , CIMEHEXALR ,
HISTODILR , TAGAMETR )

Posologie

. In boala ulceroas se administreaz de obicei 0,4 - 0,8 g/zi seara la culcare

timp de cel putin 4 sptmni , n U.D. si 6 sptmni n U.G..

. In sindromul Zollinger - Ellison: 0,4 g de 4 ori/zi.

. Doza total nu va depsi 2,4 g/zi.

. In insuficienta renal dozele se reduc n functie de clearance-ul creatininic.

. De asemenea se reduc dozele n encefalopatia portal (cu 40%).

II. RANITIDINA (ULCORAN+, ULTIDINR , GERTOCALMR ,

ZANTACR )

Posologie

. In boala ulceroas, n doz unic vesperal 0,3 g/zi.

. In sistemul Zollinger - Elleson se indic p.o. 0,15 g de 2 sau 3 ori pe zi ;la

nevoie se poate creste pn la 6 g/zi p.o.. Uneori se injecteaz n perfuzie lent i.v. 1
mg/kg/or.

. Ca si pentru cimetidin se reduce posologia n insuficienta renal.

Ranitidine Bismutrex (complex al ranitidinei cu citratul de bismut), indicat

n tratamentul complex (tripla terapie) n infectia cu Helicobacter pylori.
 III. FAMOTIDINA (FAMOGASTR , GASTROSIDINR , QUAMANTELR ,
ULFAMIDR )

Posologie

. Doza uzual n administrare unic zilnic este de 0,04 g.

. In sindromul Zolinger - Ellison : initial 0,02 g p.o. la 6 ore. Doza poate

creste pn la 0,8 g/zi. Se poate administra si i.v. n bolus ,sau n perfuzie lent.

. In insuficienta renal, la valori ale clearance-ului creatininic < 10 mL/1',

doza se reduce cu 50%

IV. NIZATIDINA

AXIDR cpr. 0,15 g; 0,30 g; f. 0,4 g

. Doza uzual p.o. : 0,3 g seara la culcare.

. Dozele se reduc n insuficienta renal.

V. ROXATIDINA

ROXANER 0,075 si 0,15 g.

.Posologie: 0,15 g seara.Document Info

Accesari: 3688
Apreciat:
Comenteaza documentul:
Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta

Creaza cont nou

A fost util?
Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2012 )