Sunteți pe pagina 1din 23

Structura

Notiuni introductive:

- Definitie si istoric

Metode utilizate in analiza imaginilor:

- Calitative
- Cantitative

Etapele analizei imaginilor de teledetectie

Elemente de analiza calitativ, tematica a imaginilor.

Elementele introductive privind analiza imaginilor

Aerofotointerpretarea constituie de 80 de ani metoda prin care geografia, stiinta mediului


in general, dar si alte stiinte utilizeaza informatiile pe care le ofera imaginile de teledetectie.

Metoda a dobandit in ultimele decenii (ultimii 20 de ani) semnificatii tot mai complexe
deoarece s-a trecut intr-un timp destul de scurt de la analize simple vizuale ale imaginilor, la
analize complexe, cantitative ce au la baza algoritmi matematici implementati in diferite module
ale unor pachete soft. de mare performanta.

Def: Reprezinta un ansamblu de metode, procedee, algoritmi destinate examinarii


calitative si cantitative a imaginilor de teledetectie in scopul extragerii in diverse moduri, a
informatiilor legate de tipologia, pozitia si proprietatile diverselor obiecte si fenomene de pe
suprafata terestra.

Etape evolutive in analiza imaginilor:

- Primii analisti d imagine sunt cei din timpul Primului Razboi Mondial
- In perioada interbelica 1920-1940 s-au perfectionat sistemele de obtinere a imaginilor
verticale, utile in scopul producerii de planuri si harti, in aceasta perioada fotografiile
aeriene patrund destul de repede si in domeniul civil, mai intai in domeniile aplicative
cum ar fii agricultura s-au urbanismul si apoi in domeniul stintific (geologia,
geomorfologia, arheologia, istoria etc.)

La inceputurile ei interpretarea imaginilor nu a fost considerata o metoda sigura de


obtinere a informatiilor despre obiecte si fenomene deoarece altgoritmii erau la inceput, iar
rezultatele erau dificil de verificat in teren.
1937 departamentul agriculturi din SUA a folosit fotograme aeriene in scopul realizarii de
lucrari de imbunatatiri funciare.

In anii 20-30 s-au realizat prospectiuni geologice pentru petrol si gaze folosind si
fotograme aeriene in indiile olandeze (Indonezia). In libia s-au efectuat zboruri pentru
prospectiuni de resurse (petrol si gaze)

Germania 1938 la Berlin s-au reunit pentru prima data geografi care utilizau in cercetarile
lor fotografi aeriene.

In Romania primele fotografi din avion sunt daate prin 1911 obtinute de Aurel Vlaicu, iar
din balon pe la 1897.

1925 la Scoala superioara de Constructii s-a sustinut un curs de interpretare a imaginilor


de catre profesorul Ion Vidrascu.

1929 la Bucuresti fotografierea aeriana trece in domeniul civil prin asa numita directie
de cadastru aerian care s-a reorganizat in 1933 si a functionat pana in1941.

1932-1933 s-au fotografiat din avion circa 160 de orse si targuri, primul a fost orasul
Bacau, in acea perioada s-au intocmit si primele harti si planuri la scari mari ale unor asezari.

Dupa 1945 al Doilea Razboi Modial interpretarea imaginilor revine treptat si in domeniul
civil, in 1950 se infinteaza la Delft in Olanda un institut legat de fotogrametrie si analiza de
imagini, din 1970 acesta functioneaza in estul Olandei si poarta titulatura ITC Enschede.

In Romania in 1958 s-a infintat la Bucuresti un institut de geodezie, fotogrametrie,


cartografie si organizarea teritoriului ce a permis la inceputul anilor 60 finalizarea primelor
zboruri de fotografiere a intregului teritoriu.

Mult timp pana in 1989 folosirea de imagini in Romania era secreta.

In 1972 in facultatea de geografie s-a tinut pentru prima data un curs de


aerofotointerpretare in LA.

1980 apare primul curs de aerofotointerpretare geografica Donisa, Grigore si Tovi.


Notiuni de baza privind analiza imaginilor:

Analiza imaginilor este principala cale de legatura intre ramurile geografiei si domeniul
teledetectiei.

Analiza imaginilor a fost numita la noi in anii 60-70 si 80 sub formula fotointerpretare
imaginilor sau aerofotointerpretarea imaginilor deoarece acest domeniu s-a bazat mai
mult pe analiza calitative si mai putin pe abordari cantitative.

Fotointerpretarea este un proces de analiza al imaginilor aeriene si satlitare care se


realizeaza in conextul extragerii de informatii metrice si semantice privind diferitele obiecte
si fenomene care apar in structura acestora.

Fotointerpretarea este o componenta de baza a analizei imaginilor ce presupune


elaborarea datelor preliminare ce vor fii exploatate in conextul abordarii cantitative a
imaginilor de teledetectie.

Fotointerpretarea se poate analiza vizual prin folosirea intensiva a imaginilor in diverse


formule, atat analogic cat si digital in scopul pregatirii prin expertiza a unui set de informatii
de baza in analiza de imagine.

Fotointerpretarea presupune cateva etape elementare:

- Detectarea obiectelor din imagini, etapa ce necesita de multe ori o rezolutie adecvata a
acestora in functie de marimea obiectelor si fenomenelor ce constituie scopul analizei.
Detectarea permite exclusiv delimitarea formelor si contururilor ce pot fi interpretate ca
fiind conforme cu terenul.
- Recunoasterea obiectelor, necesita in general rezolutii de ordinul metrilor astefel incat
analistul sa poata identifica in interiorul contururilor cat mai detaliat caracteristicile unei
structuri, in aceasta etapa exista posibilitatea de a stabilii tipul obiectului pe baza unei
analize mai detaliate si a localiza in raport cu obiecte invecinate identice sau diferite.
- Identificarea obiectelor necesita in general o rezolutie spatiala de ordinul zecilor de cm
deoarece in aceasta etapa se pot identifica si delimita asa numitele sub-obiecte, adica
structuri ce compun obiectul recunoscut in etapa anterioara.
- Descrierea obiectului care necesita in general rezolutii spatiale foarte mari de ordinul cm
pentru ca de aceasta data se obtin descrieri precise ale unor detalii privind obiectul care
conduc in final la precizari privind forma, dimensiunile, dispunerea componentelor, ca
rezultat al unei analize calitative de detaliu.

DETECTARE RECUNOASTERE IDENTIFICARE DESCRIEREA

AVANTAJELE FOTOINTERPRETARII
- Fotointerpretarea se bazeaza pe imaginii ale obiectelor e reprezinta in configuratia lor din
momentul inregistrarii, metoda are un caracter obiectiv.
- Cantitatea de informatie care poate fi extrasa prin interpretarea unei imagini poate fi de
foarte multe ori deosebit de mare, de la simple delimitari de structuri pana la analize de
detaliu ale obiectelor si ale sub-obiectelor.
- Imaginile ofera o privire sinoptica asupra diferitelor obiecte si permit realizarea destul de
rapida a unor legaturi intre obiecte.
- Obtinerea de imagini multitemporare si exploatarea lor prin fotointerpretare presupune
sesizarea schimbarilor ce au avut loc in cadrul arealului analizat la nivelul acestor
imagini,
- Fotointerpretarea ofera posibilitatea colectarii de informatii din zone mai greu acesibile
sau chiar inaccesibile, astfel se pot realiza in final harti topografice dar si harti tematice,
- Fotoiterpretarea poate aduce informatii de mare utilitate pentru o gama larga de domenii,
toata geografia.

DEZAVANTAJELE FOTOINTERPRETARII

- Din punct de vedere tehnic aceasta presupune pregatire destul de complexa in timp a
specialistilor, multa experienta si chiar specializare,
- Fotointerpretarea ca metoda calitativa de analiza a imaginilor nu este intodeauna o
metoda cu rezultate sigure, ppe de o parte datele obtinute trebuiesc verificate in teren, pe
de alta parte imaginea trebuie supusa unor etape de proesare pentru ca analistul sa obtina
informatii si mai sigure decat in stadiul initial, acest ultim aspect prsupune trecerea in
etapa procesarii digitale a imaginilor ce implica investitii suplimentare in echipament hdd
si soft, in pregatirea personalului si nu in ultimul rand necesita validarea rezultatelor pe
baza altor informatii obtinute din surse independente.
- Gradul de subiectivitate pe care orice analiza calitativa il presupune, pentru ca intervine
incertitudine

PROCESAREA IMAGINILOR

Procesarea imaginilor este componenta cantitativa a analizei imaginilor deoarece aceasta


presupune aplicarea unor altgoritmi matematici diferitelor seturi de date cuprinse in structura
imagiilor

Scopul procesarii imaginilor este pe o parte imbunatatirea alitatilor si pe de o alta parte


pregatrirea lor in vederea folosiri imaginilor in contextul aplicatiilor GIS.

Procesarea imaginilor s-a devoltat mai ales in ultimele 2-3 decenii in contextul in care
domeniul GIS a poliferat la nivelul aplicatiilor si in contextul in care elementele hard si soft
din cadrul GIS s-au perfectionat tot mai mult.

Procesarea imaginilor presupune 3-4 etape majore ce vor fi urmarite in functie de nivelul
de prelucrare la care se afla imaginea de care dispunem:
1. Preprocesarea imaginilor este etapa in care imaginile sunt supuse unor corectii
radiometrice si geometrice ce au ca scop aducerea acestora la un nivel minim care sa
respecte calitatea ceruta diverselor operatii de analiza, in aceasta etapa se realizeaza
trecerea de la imaginea bruta sau initiala la imaginea de nivel 1 sau 2 (vezi ursul de
teledetectie) in care radiometria va fi adusa la un numitor comun astfell incat
signaturile spetrale ale elementelor identice sa fie cat ai apropiat (ex: padurile sa
apara in aceleasi culori, apele la fel).

Prima etapa este destinata restaurarii imaginilor prin aplicarea diverselor corectii ce
vizeza spatiul imaginii radiometria si geometria acesteia.

Exemple de operatii:

- Restabilirea si repozitionarea liniilor de pixel


- Repararea unor defecte generate fie de senzori (eliminarea liniilor cu lipsa de date)
- Aplicarea corectiilor radiometrice ce pot fi corectii atmosferice dar si corectii legate de
particulartatile ilumnarii solare (corctia de distanta pamant soare, corctia de azmut si
elevatie solara, corectia de umbrire).
- Corectia geometrica sau geocorectia prin care se asocieaza imaginii un sisitem de
proiectii raportat la un anumit elpsoid,
- Ortocorectii

2. Procesarea propriu-zisa a imaginii, ce presupune aplicarea unor altgoritmi matematici


care contin dverse operatii astfel incat maginea sa fie pregatita in vederea extragerii
de informatii ce vor fi integrate mai trziu n diverse aplicatii GIS.

Are 2 probleme:
I. Perfectionarea imaginii, cea ce consta in imbunatatirea calitatii imaginii in
vederea extragerii diverselor seturi de date
II. Generarea unor noi imagnii prin operatii matematice complexe care implica si
alt date in scopul cresterii volumului de informatii disponibil

Exemple de elemente de procesari:

- Aplicarea filtrelor sau operatorilor in scopul modificarii unor sgnaturi spectrale,


- Modificarea signaturilor spectrale ale imaginilor color prin conversia nuantelor de
culaore RGB (rosu, verde, albastru) in componentele de baza ale culorilor,
- Fuziunea de date dn imagini obtinute de la diferiti senzori,
- Decorelare datelor prin analiza componentelor principale,
3. Postprocesarea imaginilor, presupune exploatarea imaginilor obtinute anterior in
scopul extragerii de date ce vor fi integrate mai tarziu in diferite aplicati specifice
GIS.
Exemple de operatii:
- Clasificrile de pixeli supervizate si nesupervizate
- Clasificari orientate obiect, presupun gruparea pixelilor pe obecte folosind atat date
derivate din imagine cat si date ajutatoare provenind din alte surse cum ar fi datele din
harti, masuratori, modele numerice de teren etc
- Analiza change detection, presupune aplicare unor altgoritmi cu diferite grade de
complexitate pe imagini multitemporale in scopul diferentierii naturii intensitatii si
directiei schimbarilor ce au afectat diferite elemente de mediu, ex: refacerea unor paduri,
extindera unui oras, aparitia unor autostrazi, poluarea apei, solului.

4. Modelarea biofizica si alte operatii specifice, presupune folosirea datelor din imagnile
post procesate in scopul extragerii de informatii precise privind proprietetile fizice,
ghimice si biologiece ale diferitelor elemennte de mediu.

Exemple:

- Obtinerea de imagini ale potentialulu termic al corpurilor la care pixeli sa aiba asociat
valori de temperatura
- Obtinerea de imagini privind continutul de umiditate a unor culturi agricole sau specii de
copaci
- Obtinerea de imagini prin intermediul carora sa fie evaluata dimensiunea procesului de
fotosinteza la nivelul unor culturi sau plante

Toate aceste imagini obtinute in aceasta etapa sunt rezultatul unor procesari avansate ce
impica atat operatii aplicate imaginilor, cat mai ales determinari in teren si in laburator ale
diversilor parametri caracteristici componentelor de mediu.

Etapele analizei de imagine

Etapele analizei de imagine presupun toate activitatile pe care le urmarim din momentul
formularii obiectivelor sau scopului analizei si pana in momentul obtinerii rezultatelor
analizei sub forma de harti, imagini noi date cantitative si elemente calitative.

Etapele se desfasoare in egala masura in cabinet, in laburator si mai ales pe teren,


deoarece rezultatele partiale si finale trebuiesc supuse validarii.

1. Prima etapa a analizei imaginilor o constituie formularea obiectivelor si


documentarea prealabila a acestora, documentarea este o activitate specifica oricarei
abordari stintifice si are a scop pe de o parte delimitarea spatiala si temporara a
problematici de analizat cat mai ales cunosterea nivelului atins in abordarea
problemelor urmarite din punct de vedere metodologic, dar si din punctul de vedere al
particularitatilor regionale.
Documentarea in aceata etapa presupune selectia foarte atenta a lucrarilor publicate si
nepublicate ce vizeaa problematica urmarite, pe langa bibliografie documentarea presupune
inclusiv culegerea informatiilor cartografice existente in legatura cu zona respectiva dar mai ales
in legatura cu problematica respectiva. O atentie deosebita se acorda in aceasta etapa elementelor
ce vizeaza metode, altgoritmi aplicati de catre alti autori in contextul studiilor anterioare.

Analiza aceste baze informationale trebuie realizata sitematic pentru ca in fnal sa fie
identificate problemele nerezolvate sau insuficient abordate care se pot constituii in obective ce
vor fii urmarite in contextul analizei noastre.

In etapa documentarii se realizeaza stabilirea exacta a obiectivelor analizei imaginilor,


acest aspect poate permite si precizarea mai realista a limitelor zonei ce va face obiectul analizei
imaginilor

Etapa alegeri sau selectiei imaginii

Prin alegerea imaginilor in functie de scopul aplicatiei se stabileste baza de interpretare si


de analiza, element ce influenteaza considerabil calitatea rezultatelor ce vor fi obtinute. In cadrul
aceste etape se va tine seama de faptul ca imaginea constituie de fapt un set de date avand 3
dimensiuni:

- Dimensiunea spatiala (orice imagine de teledetectie are o localizare bine precizata in


spatiul geografic ce poate fi definita in primul rand prin coordonate sistem de proiectie si
elipsoidul corespunzator. Imaginea prezinta si o anumita acoperire spatiala.
- Dimensiunea spectrala o imagine de teledetectie a fost obtinuta in diverse moduri intr-
un interval spectral sau in mai multe intervale spectrale bine precizate. In functie de acest
aspect o imagine poate prezenta anumite informatii: ex. Diferentierea vegetatiei se poate
realiza cel mai bine in imagini extinse si in domeniul infrarosului
- Dimensiunea temporala spre deosebire de harti la care cunoastem de regula anul
actualizari si anul imprimarii, in cazul imaginilor se cunoaste exact momentul de timp la
care au fost obtinute, se stie ora, ziua si anul.

Imaginea poate fi asimilata unui punct avand 3 axe directoare:

- Spatiu
- Timp
- Spectru

Fiecare punct sau pixel al imaginii are asociate aceste 3 atribute

Exemplu un pixel al unei imaginii landsat TM sau ETM+, acest pixel prexinta 3
dimensiuni, cea spatiala data de coordonatele centrului acestuia (x, y), numarul digital sau
valoarea spectrala ce se exprima in functie de rezolutia radometrica a imaginii, data la care a fost
obtinuta imaginea, adica dimensiunea temporala, acelasi pixel inregistrat la o alta data prezinta o
alta valoare numerica, pixelul isi modifica valoarea spectrala in functie de momentul de timp la
care s-a realizat imaginea din diverse cauze:

- Modificare conditiilor atmosferice


- Deplasarea soarelui pe bolta
- Modificari fenologice (paduri sau culturi agricole)
- Diverse cauze antropice
- Aparitia unor constructii

Reguli de baza aplicate in alegerea imaginilor pentru analiza:

- Natura obiectelor si fenomenelor ce urmeaza a fi analizate fiecare obiect sau fenomen


acopera un anumit spatiu, prezinta un anumit comportament spectral si se raporteaza la
un anumit interval de timp. Exemplu: un front atmosferic ce evolueaza intr-o configuratie
barica acopera mii de km2 prin intermediul formatiunilor noroase, avand o dinamica
temporala de ordinul zilelor sau al orelor, in acest contex imaginile adecvate pot avea
rezolutii spatiale mici si acoperiri spatiale mari mergand pana la parti din continete sau
mari parti din emisfere.
- Analiza circulatiei urbane necesita cunoasterea exacta a specificului acesteia prin
studierea legaturilor dintre infrastructura urbana, strazi, bulevarde, linii de tranv. si
vehiculele aflate in miscare sau stationare, in acest caz sunt necesare imaginii de rezolutii
spatiale mari si foarte mari si nu de putine ori se folosesc imagini multitemporale.
- Proprietatile spatiale, spectrale si temporale ale imaginilor, diferitele obiecte si fenomene
prezente in structura imaginilor pot aparea sau pot sa nu apara in contextul analizei
acestor. Exemplu: vegetatia este dificil de analizat la nivel de tipologie si stare de sanatate
pe imagini in culori naturale, de aici rezulta ca alegerea unei imagini presupune
cunoasterea cat mai detaliata a propietatilor spectrale ale fenomenului respectivm, de
asemenea analistu trebuie sa se raporteze la rezolutia spatiala (deoarece unele elemente
suficient de mici pot disparea pe imaginii la rezolutii medii), forma acelor elemente poate
fii confundata daca imaginea nu este suficient de expresiva.
- Aspectul temporal este de asemenea important deoarece unele obiecte sau fenomene apar
si dispar in timp. Ex: analiza unei zone de centru comercial.
- Nivelul de documentare al problematici specifice analizei de imagine, alegerea imaginilor
fara documentarea in prealabil a obiectivelor urmarite poate conduce la investitii
necorespunzatoare, si de foarte multe ori la erori de interpretare si de procesare a
imaginilor ce vor influenta decisiv rezultatele obtinute, documetarea presupune in aceasta
etapa cunoasteara atat a obiectelor sau fenomenelor ce ne intereseaza, dar mai ales a
tipurilor de imagini disponibile (prin consultatre de siteuri si manuale pe internet) si
modalitatilor de procesare a acestora.
- Accesibilitatea imaginilor, imaginile de teledetectie de cele mai multe ori sunt accesibile
contra-cost, exista portaluri specializate pe internet si baze de date complexe in care
utilizatorii pot afla ce imagini sunt disponibile satelitare sau aeriene, ce zone acopera
aceste imagni, in ce intervale spectrale au fost obtinute, la ce date au fost obtinute. In
general aceste pagini de internet ofera informatie prezentata cartografic privind
acoperirea spatiala si de foarte multe ori ne prezinta imaginile intr-un format mult
micsorat insotit de informatii de baza, in mediul virtual exista si arhive de imagini
gratuite, dar cu anumite conditii de utilizare deoarce datele de teledetectie presupun un
regim juritic specific, ex: baza de date GLCF. In contextul analizelor avansate de imagini
principala problema este imposibilitatea de a beneficia de cel mai potrivite imagini in
mod gratuit, anumite fenomene o desfasurare limitata in timp si spatiu cum ar fi
inundatiile pe diverse fluvii sau incendiile forestiere. Necesita alegerea unor seturi
multitemporale de imagini care se surprinda fenomenul in diverse stadii si in egala
masura situatiile de dinaintea producerii si de dupa producere.
- Nivelul de procesare a imaginilor destinate analizei. Este o conditie precizata in
momentul alegerii si achizitiilor imaginii deoarece folosirea imaginilor brute sau
neprocesate poate conduce la rezultate nesatisfacatoare, de exemplu folosirea unei
fotograme aeriene in proiectie centrala in elaborarea uneo harti de vegetatie sau de
utilizarea a terenurilor. Aceasta etapa este strans legata de documetarea meteorologica a
analizei pentru ca diferite etape de procesare nu mai sunt necesare in situatia in care
imaginea le-a suportat deja inainte de a fi livrata beneficiarului. Ex: o imagine satelitara
georeferentiata nu mai necesita coresctii geometrice sau o imagine de nivel 1 sau 2 nu
mai necesita intodeauna corectii radiometrice.
- Experienta analistului. Analiza de imagine presupune pregatire suficient de complexa atat
in domeniul fotointerpretarii cat mai ales in cel al procesarii, de foarte multe ori analistul
se va documenta in amnualele de utilizare ale imaginilor pentru a achizitiona cel mai
potrivite seturi de date in concordanta cu specificul aplicatiei. Interpretarea vizuala a
imaginilor necesita o pregatire geografica si tehnica, insa procesarea digitala implica si o
pregatire suficienta in domeniul informatici. Cunosterea imaginilor a obiectivelor si
metodelor analizei necesita de multe ori lucrul in echipa in contextul dezvoltarii
diverselor aplicatii.

Pregatirea analizei imaginilor:

Pregatirea imaginilor pentru analiza este o etapa care in anumite situatii are un caracter facultativ in
functie de nivelul imaginilor utilizate, principala problema este redata de mediul in care se realizaeaza
analiza imaginilor:

Analiza in mediul analogic care nu foloseste tehinica copiuterizata deoarece imaginile sunt
accesibile numai in format analogic.
Analiza in mediul digital care foloseste tehnica compiuterizata si care de cele mai multe ori
presupune imbinarea elementelor calitative (interpretare vizuala) cu elemente cantitative
(procesarea imaginilor).

In cadrul acestei etape principala problema o constituie acoperirea spatiala prin imaginii a zonei de
interes, in acest caz in functie de spacificul aplicatiei imaginile pot fi colectate din arhive in raport cu o
anumita data de referinta, dar in numeroase cazuri se apeleaza la imagini inregistrate la diferite date;

Exemplu:

1. Cartografierea pe baza imaginilor, a padurilor din cadrul unui ocol silvic in contextul realizarii
amenajamentului ocolului silvic, hartile de amenajament care cuprin unitati de productie, parcele
in functie sau delimitate in functie de spacii, grad de acoperire, clase de productie, vor avea la
baza asamblaje de imaginii care cel putin teoretic ar trebuii sa aiba aceeasi data de referinta. In
anumite conditii se pot comanda zboruri speciale care se acopere prin imagini spatii ce corespund
ocolului silvic, in cazul in care este greu de realizat aceasta acoperire temporala se aleg imagini
de la date apropiate care vor fi asamblate.
2. Analiza imaginilor in scopul detectiei schimbarilor (analiza change detection); analiza
modificarilor in utilizarea terenurilor intr-o zona, analiza stadiilor vegetatiei, analiza dezvoltarii
unor orase. In acest caz se aleg imaginii reprezentand aceeasi zona, pe cat posibil cu aceleasi
limite si aceeasi rezolutie spatiala si spectrala in scopul extragerii elementelor cheie care pot
explica schimbarile aparute.

O alta problema in pregatirea imaginilor o constituie normalizarea geometrica si radiometrica


a acestora.
Normalizarea geometrica a imaginilor sta la baza pregatirii imaginilor pentru
analiza deoarece in aceasta etapa sa atribuie fiecarei imaginii o proiectie cunoscuta,
raportata la un anumit elipsoid astfel incat imaginile rezultate sa prezinte o scara
unica in asa fel incat sa constituie chiar si o baza de cartografiere.

In principal exista 2 aspecte:

Georeferentierea care permite obtinerea in mediul digital de mozaicuri unitare la nivelul


regiunii de interes:
Exemplu:
Mozaicul Landsat al Munteniei si Olteniei

Ortorectificarea (ortocorectia) presupune normalizarea geometrica a imaginilor atat prin


atribuirea unui sistem de proiectie si coordonate prestabilite, cat mai ales prin reproiectarea
pixelilor sau punctelor imaginii pe un singur plan folosind datele oferite de modelul digital al
terenului. Ortorectificarea se aplica de regula imaginilor la rezolutii mari, efectul ei fiind legat
de unificarea scarii indiferent de altitudinea obiectelor.

Pe langa aceasta efectul deplasarii radiale (deplasarii de relief) poate fi mult diminuat astfel incat
obiectele sa apara prin imagini cat mai apropiate de proiectia lor in plan
Normalizarea radiometrica este o etapa a preprocesarii care urmareste unificarea signaturilor
spectrale la nivelul imagini astfel incat calitatea imaginii sa fie corespunzatoare cerintelor
interpretarii si signaturile spectrale ale aceluiasi element sa fie foarte apropiate.

Probleme ce pot aparea:

Repararea unor defecte ale imaginilor; Exemplu: reparare imaginilor Landsat 7 din perioada
defectiunii sistemului de scanare (linii negre, se inlocuiesc pixeli ce lipsesc de la alta imagine
obtinuta anterior).
Aplicarea corectiilor de iluminare solara; in cadrul aceleiasi scene satelitare elemente de
acelasi tip pot prezenta diferente de signaturi spectrale datorita positiei soarelui pe bolta
(azimut, elevatie), distantei Pamant Soare si fragmentarii terenului
Corectiile atmosferice presupun obtinerea de imagini noi unificate la nivel de signaturi
spectrale in conditiile eliminarii pe cat posibil a efectelor atmosferice asupra signaturilor
spectrale; Exemplu: imaginea obtinuta trebuie sa fie aproape identica cu o imagine care s-ar
obtine in conditiile inexistentei atmosferei. (curatarea pixelului de efectele atmosferei)
Corectia umbrelor pe imagini presupune unificarea signaturilor spectrale ale acelorasi
elemante in special pe imaginile din zone fragmentate si mai ales in combinatiile din spectrul
vizibil sau la cele care folosesc informatie spectrala din spectrul vizibil:

Exista 3 posibilitati de corectie a umbrelor:

Folosirea unor imaginii ale umbririi derivate din modelul numeric al terenului si realizarea unor
regresii lineare cu pixelii din imagine.
Prin combinarea unor rapoarte de benzi spectrale, in cazul imaginilor cu mai multe benzi
spectrale.
Aplicarea de masti (imagine binara) pe imagini la nivelul arealelor umbrite.

Analiza propriu-zisa a imaginilor

Presupune 2 situatii diferite in functie de formatul analogic, respetiv digital al imaginilor


folosite. Analiza imaginilor poate semnifica fie o analiza calitativa (bazata pe descrieri si
observatii), fie o analiza cantitativa (care consta in plicarea unor altgoritmi matematici in vederea
extragerii diferitelor elemente din imagine.

2. Analiza imaginilor in format analogic analiza imaginilor pe suport de hartie de


pelicula din celuloid, pe suport de sticla etc.

Reprezinta prima posibilitate de analiza a imaginilor aeriene din istorie ce s-a bazat inca
de la sfarsitul secolului 19 pe interpretarea cuplurilor stereoscopice de imagine.

Examinarea dubleturilor de imagine s-a realizat la inceput in scop militar in vederea


obtinerii de informatii calitative privind caracteristicile terenului si al obiectelor legate de
acestea in contextul intocmirii hartilor strategice.
Prin analiza acestor imagini se obtin in primul rand modele stereoscopice a caror
extindere spatiala se suprapune pe zona comuna a doua fotograme consecutive obtinute in
cadrul aceluiasi zbor.

Prin exploatarea stereomodelului exista posibilitatea de a intocmi schite expeditive la


o scara aproximativa privind diverse trasaturi alese in mod selectiv in functie de
scopul analizei imaginilor.

Exemplu: extragerea retelei de drumuri si cai ferate, a vetrelor de asezari, unor categorii
de utilizare a terenurilor etc.

Posibilitatea masurarii pe stereomodele cu ajutorul barei de paralaxa a dimensiunii


diferitelor obiecte in plan vertical, rezultatele acestor analize cantitative se pot
constitui in statistici ce se pot exploata matematic in vederea analizei unor obiecte si
fenomene.

Exemplu: analiza evolutiei ravenelor si ogaselor din podisul X, analiza alunecarilor de


teren in contextul inventarierii multitemporale a acestora.

Folosirea dubletului la intocmirea de planuri si harti topografice sau de planuri si harti


cadastrale, in acest caz se folosesc procedee de stereorestitutie in scopul extragerii de
catre analist a unor elemente de lanimetrie si de altimetrie din structura modelului
stereoscopic.

Aparatura de stereorestitutie opto-mecanica permite extragerea selectiva destul de precisa


a detaliilor din teren cu ajutorul unor pantografe reglabile ce transmit miscarea realizata de
operator la o masa de desen.

Realizarea de harti tematice prin interpretarea imaginilor in format analogic


presupune o specializare a analistului de imagine in recunoasterea analiza si
extragerea diverselor elemente caracteristice peisajului prezent in imagine.

Exemplu: realizarea hartilor padurilor pentru amenajamentele silvice sau realizarea hartii
solurilor destinate lucrarilor de imbunatatiri funciare.

Principala problema a acestor harti tematie o constituie geometria imaginii deoarece o


harta in adevaratul sens al cuvantului trebuie sa aiba aceeasi scara si sa se raporteze la o singura
proiectie si la acelasi sistem de coordonate, in acest context cel mai bine se preteaza folosirea
imaginilor ortofotocoretate, a ortofotoplanurilor si ortofotohartilor.

Determinarea vitezei de deplasarea a vehiculelor folosind cuplul de imagini cu date


cunoscute
1. Analiza imaginilor digitale ofera posibilitati practic nelimitate in ceea ce priveste
informatiile spatiale ce se extrag din imagini in scopul integrarii lor in diferite aplicatii
GIS.

Analiza in format digital al imaginilor presupune 2 aspecte:

Operatii similare analizei imaginilor in format analogic ce se realizeaza folosind


modulul de analiza spatiala al orcarui pachet softwer specializat (este obligatoriu ca
pachetul respectiv sa cunoasca proiectii cartografice)

Exemplu: masurarea distantei intre 2 localitati, masurarea cele mai scurte distante intre 2
puncte, masurarea de suprafete, determinarea inaltimii unor obiecte in programe de analiza
stereoscopica a imaginilor

- Aplicarea de altgoritm de modelare a diverselor obiecte si fenomene pe baza signaturilor


lor spectrale:
Extragerea informatiilor prin interpretare vizuala si vectorizare a diferitelor trasaturi,
cea mai simpla posibilitate de producere a unor informatii digitale pe baza analizei
calitative a imaginilor, scopurile sunt multiple insa cel mai important este construirea
de baze de date simple sau complexe referitoare la diverse entitati spatiale.

CLC corine lend cover 2000 este un sistem standardizat de clasificare a


modurilor de acoperire a terenurilor in cadrul U.E si a statelor asociate avand
o singura legenda cu mai multe clase, coduri si nuante de culori. Sistemul
aplicat dupa anul 2000 pentru realizarea de harti ale vegetatiei si utilizarii
terenului in Europa pe baza analizei imaginilor landsat
Vectorizarea diferitelor trasaturi se poate realiza in acelasi timp folosind modele
stereoscopice anaglifice generate pe baza unor dublete de imagini, in acest caz
imaginea se poate examina stereoscopic cu ochelari anaglifici (3D) ce prezita lentilele
in cele 2 culori complementare ale anaglifei rosu si albastru. Modelul stereoscopic se
obtine doar pentru zona comuna a acelor 2 imagini, spatiul in care analistul poate
extrage diversele trasaturi de interes.
Vectorizarea se poate realiza cu ajutorul statiilor fotogrametrice digitale care prezinta
placi video speciale pentru stereoscopie, monitor si oglinzi sau ecrane de polarizare
respetiv ochelari speciali cu lentile de polarizare ce vor fi utilizati de catre analist.
Sistemele de acest tip permite atat interpretarea vizuala a modelului stereoscopic cat
mai ales masuratori de cele mai diferite tipuri si restituirea in format digital a
trasaturilor din imagine; exemplu: intocmire de planuri cadastrale digitale pentru
centrul unui oras pe baza de cupluri digitale de imagine.

2. Extragerea si analiza datelor raster o constituie clasificarea de pixeli (vezi carte 1)


- Presupune extragerea diferitelor entitati din cadrul imaginilor (paduri, asezari) sub forma
de grupari de pixeli mai mult sau mai putin omogene in vederea realizarii de harti
tematice sau a integrarii acestora in diferite analiza GIS.

Exista 2 mari tipuri de clasificari:


- Nesupervizate ce permit gruparea pixelilor doar pe baza signaturilor spectrale
- Supervizate ce permit gruparea pixelilor pe baza unor altgoritmi matematici in functie de
asemanarea acestora cu pixeli alesi ca esantion pentru diferitele entitati in contextul
interpretarii vizuale a imaginilor

Clasificarea orientata obiect se bazeaza pe secmentarea imaginii in obiecte la scara ceruta


de catre analist si clasificarea acestor obiecte in functie de o serie de conditii bine prceizata ca
depilda, dimensiunile obiectelor, gradul de circularitate, textura obiectelor, etc.

Spre deosebire de clasificarile de pixeli care utilizeaza exclusiv date spectrale, in acest
caz analistul poate integra diverse alte seturi de date digitale in format raster pentru a dirija catre
scopul urmarit rezultatul clasificarii.

Exemplu: harti ale acoperiri terenului in format raster sau harti geologice, de soluri, harti raster
derivate din interpolarea parametrilor climatici. (soft E-cognition).

Exemplu: clasificarea podurilor, clasificarea cladirilor acoperite cu tabla, calsificarea strazilor cu


latime mai mare de 4 metri etc.

Construirea altgoritmilor de analiza avansata a imaginilor

Elemente de analiza a geologiei pe imagini

Imaginile de teledetectie se preteaza aplicatiilor geologice in functie de caracteristicile lor


radiometrice si rezolutie dar mai ales in functie de problematica geologica ce se impune a fi
abordata.

Aplicatii de geologie care pot integra analiza de imagine:

- Elaborarea hartilor geologice la nivel de tipuri si subtipuri tematice (harti litologice,


structural-tectonice, complexe ori geofizice)
- Realizarea de analize pentru prospectiuni geologice identificarea in zone greu
accesibile a unor substante minerale utile.
- Analiza unor fenomene geologice asociate dinamici scoartei terestre: vulcani, cutremure,
miscari oro si epilogenetice.
- Analiza raportului dintre structura geologica si litologie pe deo parte respectiv relieful
(macro si mezo relieful pe de alta parte)

Analiza elementelor geologice se bazeaza in egala masura pe folosirea de imagini satelitare


de rezolutii medii dar si pe folosirea de imagini satelitare si aeriene de rezolutii mari si foarte
mari, aceste pot fi integrate in aplicatii GIS atat separat cat si combinat scopul fiind extragerea in
diverse formate (vector sau raster) a informatiei geologice utile.

Imaginile satelitare de rezolutii medii cu aplicatii in domeniul geologiei ofera o serie de


avantaje remarcabile:

- Aceste imagini prezinta diferite canale spectrale atat in vizibil cat si in IR care prin
combinatiile color specifice pot aduce imagini purtatoare de informatii inaccesibile in
teren ochiului uman.
- Imaginile de rezolutie medie si mica prezinta o acoperire spatiala mult mai extinsa decat
cele de rezolutie mare si foarte mare, fapt ce ofera posibilitatea unei analize sinoptice
asupra diferitelor unitati si subunitati geologice: Ex: urmarirea traseelor unor falii,
identificarea unei succesiuni de panze de saliaj etc.
- Mijloacele digitale de analiza a imaginilor ofera posibilitatea fuziunii de date obtinute cu
ajutorul senzorilor de tipuri diferite: Ex: fuziune de imagini landsat cu imagini SPOT sau
fuziune de imagini landsat cu imagini RADAR. In acest mod rezuta imagini noi
superioare la nivel de rezolutie spatiala dar superioare si sub raportul continutului
informational: Ex: imagini landsat fuzionate cu imagini RADAR pe care se observa
caracteristicile structurii geologice.
- (NHAAP)
- Fotogramele aeriene si imaginile satelitare de mare si foarte mare rezolutie spatiala
prezinta avantajul unui volum mare de detalii din teren dar acoperirea lor spatiala este
foarte lilitata, aceasta depinde de plafonul de zbor si performantele camerelor sau
scanerelor utilizate.

Aceste imagini devin de un real folos in situatia in care se urmaresc diferite detalii litologice
(afrodimente de roci), diferite structuri cu ocurenta locala, domuri cuvete sinclinale, cueste etc,
dar mai ales acestea ofera o interpretare destul de detaliata a raporturilor geologiei cu relieful
(reteaua de vai si cu vegetatia)

Analiza litologiei pe imagini (analiza rocilor pe imagini) se bazeaza pe faptul ca diferitele


roci pe care le contin diversele formatiuni geologice, granit, gresie etc au propietati spectrale
cunoscute ce se pot analiza folosind curbele spectrale caracteristice, aceste curbe spectrale sau de
reflectanta sunt rezultate din masuratori spectrometrice de laburator la nivel de roci si minerale,
calibrate apoi cu ajutorul imaginilor de la diferiti senzori folosind spectrometria de teren.
In acest scop se pot construii aplicatii speciale de tipul bibliotecilor spectrale care constituie
mici baze de date care stocheaza intr-un format specific curbele spectrale calibrate pentru diferite
minerale si roci. Aceste aplicatii se pot interoga in mediul digital impreuna cu imaginea dupa o
expertiza prealabila care impune documentarea analistului in legatura cu specificul litologiei
formatiunilor geologice din zona acoperita de imagini (biblioteca spectrala a comitetului
geologic american USGS)

Analiza litologiei presupune intodeauna alegerea celor mai potrivite imagini sub raportul
rezolutiei spectrale, in acest caz analistul se va informa asupra reflectantei si radiantei rocilor sau
mineralelor cautate si totodata va selecta cele mai utile imagini.

Ex: pe baza imaginilor landsat multispectrale si a datelor din harta geologica se pot
reconstituii coloane stratigrafice care se prezinte varsta formatiunilor geologice, dar in acelasi
timp si litologia lor, concordanta cu signatura spectrala (aplicatie in zone desertice).

In practica analiza litologiei solicita din partea specialistului o cunoastere aprofundata a


domeniului spectral IR si mai ales a intervalului dintre valorile de 1,6 si 2,2 microni precum si a
unor sectiuni din spectrul IR termal 3-5 microni, 8-14 microni.

Rolul vegetatiei in analiza geologiei:

In zonele desertice lipsa sau slaba consistenta a vegetatiei asigura analistului posibilitatea de
a identifica mult mai usor diferite roci si structuri geologice, prin coinregistrarea imaginilor cu
harti geologice se pot obtine reprezentari cartografice cu un nivel destul de mare de expresivitate.

Al 2-lea aspect se intalneste in zonele in care vegetatia si solurile acopera formatiunile


geologice, in acest caz analiza se poate concentra pe 2 directii:

- Identificarea unor aflorimente (roca apare la zi)


- Analiza legaturii dintre formatiunea geologica si vegetatie, ceea ce presupune mai multe
probleme.

Vegetatia apare suprapusa formatiunilor geologice in conditiile in care acestea se pot altera si
pot deveni roci parentale pentru soluri.

Anumite formatiuni vegetale sunt legate de o tipologie aparte a formatiunilor geologice astfel
incat analistul poate folosi acest element ca un indiciu in studiul geologiei. Ex: prezenta stepei si
a silvostepei pe depozite loss-oide, plopi si salcii in lungul apei = aluviuni si soluri aluviale.

Anumite particularitati ale substratului pot genera diferite anomali in desfasurarea ciclului
fenologic al vegetatiei, (pe anumite substrate anumite specii vegetale inverzesc mai tarziu sau se
usuca mai repede, pe calcar se usuca mai repede, fagul pe substrat calcaros si facug pe sisturi
cretacice)

Exemple de aplicatii in analiza geologiei pe imagini:


1. Identificarea formatiunilor geologice in imagini.

- In zonele desertice si in general in zonele fara vegetatie si invelis de soluri identificarea


se poate realiza in mod direct deoarece formatiunile geologice apar la zi
- Principala problema separarea litologiei de scoartele de alterare, deoarece in acest mod se
reduc posibilitatile de a confunda rocile masive cu produsii de alterare
- Alegerea imaginilor depinde de specificul zonei geologic dar in mare masura de
experienta celui care analizeaza imaginea (Geomorfologi from space)
- Identificarea formatiunilor geologice la nivelul cutei Waterpocket s-a realizat folosind
mai multe imagini aeriene si satelitare pe baza diferentelor de ton de culoare la care se
adauga diferentele texturale.
2. Identificarea formatiunilor geologice pe baza decoleraridatelor multispectrale:

Decolerarea datelor presupue generarea automata a unor constante (numite si componente


principale) care aplicate valorilor spectrale din imaginea initiala vor modifica signaturile
spectrale respectiv nuantele si tonurile de culoare (PCA= Analiza componentelor principale)

3. Cartografierea litologiei pentru hartile geologice

In arealele desertice sau cu vegetatie si soluri foarte putine esxista posibilitatea ca in urma
tratamentelor imaginilor sa se realizeze pe setul de date obtinut clasificari de pixeli in sistem
nedirijat (formatiunile geologice este clasificata doar dupa diferentele spectrale) sau in sistem
dirijat (supervizat) Vezi lucrarile practice

4. Aplicatii ale imaginilor hiperspectrale (cu numar mare de benzi si inguste) in


identificarea mineralelor si rocilor (ex imagine AVIRIS cu foarte multe benzi)

Pe baza cunoasterii detaliate a curbei spectrale aracteristice mineralelor si rocilor, analistul


poate selecta din cubul imaginii 3 sau mai multe benzi spectrale (imagini spectro-zonale)
care sa surprinda intrvalul de varf de reflectanta pentru mineralul sau roca analizata.

Analiza poate fi facilitata pe de o parte de calibrarea (recunoasterea relevantei acesteia)


corecta a signaturilor spectrale in teren si in acelasi timp de folosirea aplicatiilor de tipul
bibliotecilor spectrale

5. Cartografierea automata a ocurentei mineralelor

Aplicatiile se pot realiza folosind bibliotecile spectrale si in acelasi timp clasificarile


supervizate astfel incat in final sa rezulte harti ale ocurentei, folosirea acestor informatii necesita
insa o validare prin cartari, elevari de probe, masuratori spetrometrice si analize de laburator.

Aplicatiile sunt foarte imortante pentru prospectiunile geologice.

6. Folosirea imaginilor de radiometrie pentru diferentierea diverselor tipuri de roci


Exemplu Imaginile Aster

In situatia in care combinatiile fals color nu sunt suficient de relevant in ceea ce priveste
diferentierea rocilor si formatiunilor geologice se pot aplica normalizari ale imaginii cum ar
fi de pilda rapoartele de benzi, in final rezulta imagini noi cu alte nuante de culori ce pot
ajuta analistul in diferentierea rocilor si formatiunilor geologice.

7. Identificarea si analiza structurilor cutate in adrul marilor zone de orogen.

In cele mai multe cazuri analizele acopera suprafete mari si foarte mari de ordinul sutelor si
miilor de km deoarece sunt urmarite continuitatea sistemelor de cute, a bazinelor de sedimentare
si mai ales a marilor deformari ce afecteaza structura de orogen (falii, decrosari).

Mozaicurile de imagini de cele mai multe ori fals color necesita o normalizare avansata a
signaturilor spectrale inclusiv prin corectarea iluminarii solare respectiv a umbririi versantilor

In zonele de la marginea muntilor la contactul cu bazinele sedimentare in conditii de desert


sau semidesert exista posibilitatea de a identifica structuri tipic montane ex: cute de saliaj
transformate in creste datorita eroziuni selective, de structuri specifice bazinelor sedimentare cu
un anumit grad de cutare (domuri, brahii anticlinale in alternanta cu structuri exumate specifice
muntelui.

Mereu rocile dure ies in evidenta in imagini datorita eroziunii selective

8. Analiza structurilor e baza imaginilor radar (a se reciti in carte 2)

In acest caz semnalele radar sensibile la diferentele de rugozitate ale suprafetelor pot permite
scanarea in diverse moduri a suprafetelor lipsite de vegetatie. Imaginea rezultata poate oferii
informatii deosebit de valoroase privind tipologia litologica si structurala a elementelor ce
alcatuiesc suprafata ortografica.

Recunoasterea faliilor in imagine

- Stratele geologice ce intra in contact au tipologii diferite si varste diferite de o parte si de


cealalta a planului de falie
- Aparitia de discontinuitati topografice evidente si de forme de relief diferite
- Aparitia unor depresiuni in lungul liniei de falie datorate eroziunii selective a rocilor mai
moi in raport de cele mai dure
- Aparitia de abrupturi, creste, tzancuri, la marginea compartimentului mai inaltat
- Schimbari ale retelei de drenaj la intalnirea cu linia de falie
- Modificari in repartitia vegetatiei datorate mai multor factori

Pe linii de falie pot aparea izvoare de magma


Alterarea poate largi liniile da falii si le face mai vizibile

9. Delimitarea marilor unitati structurale pe baza identificarii prinipalelor linii tectonice,


frunti de panza de saliaj, detrosari, flexuri

Ultimul curs: Realizarea hartilor structural tectonice prin interpretarea geologica

Aplicatii ale SRTM (model numeric al terenului la 90 m in modelarea 3D simpla sau


complexa a ariilor de contacte tectonice majore, sisteme de falii complexe de importanta
regionala, decrosari, frunti de panza de saliaj etc.

In aceste imaginii se pot evidentia reliefurile pe structuri faliate alcatuite din compartimente
mai inaltate numite si horsturi, si compartimente mai coborate care se numesc si gravene.

Analiza reliefului terestru pe baza imaginilor satelitare si aeriene

Analiza reliefului pe imaginii se poate realiza la cele mai diferite scari de la scara globala
la scara regionala si locala, la nivelul celor mai diferite problematici:

- Fizionomia reliefului (morfografia)


- Morfometria (altimetrie, fragmentare, pante etc)
- Morfogeneza (clasificarea formelor de relief pe tipuri genetice; relief fluviatil, glaciar,
vulcanic, structural)
- Morfodinamica (complexitatea proceselor geomorfologice actuale, alunecari de tere,
torentialitate, procese de albie (eroziune, transport si acumulare), topirea ghetarilor, etc)

Principalele probleme abordate:

1. Analiza reliefului pe baza configuratiei drenajului si texturii impusa de catre retelele de


drenaj.
2. Alegerea imaginilor potrivite in contextul analizei reliefului
3. Analiza reliefului pe tipuri genetice.

Analiza drenajului pe baza imaginilor satelitare si aeriene

Drenajul sau retelele de drenaj constituie o expresie a interactiunilor complexe dintre


hidrosfera, litosfera si reliefosfera.
Organizeare retelelor de drenaj presupune o relatie complexa de schimb material si
energetic intre apa provenita din diverse surse si suprafata topografica.

Expresia actuala a drenajului poate ajuta analistul sa inteleaga natura fenomenelor legate
de geneza si evolutia reliefului in contextul realizarii de harti geomorfologice si de analize
detaliate privind tipologia si dinimaica reliefului.

Reteaua de drenaj prin configuratia ei tradeaza specificul tipologiei, genezei, dinamicii


reliefului in cadrul zonei analizate.

Tipologia retelelor de drenaj

In analiza drenajului pe imagine se aplica defapt criterii indirecte de tipul structurii si


texturii care rezulta din modul de asociere a talvegurilor, lacurilor, izvoarelor, al tuturor
elementelor ce alcatuiesc reteaua de drenaj.

Tipuri:

- Dentritic: seamana cu un copac, presupune procese torentiale intense in conditii de


structuri geologice orizontale monoclinale sau usor deformate prin cutari (flexurate) si
litologii relativ omogene. in acest caz substratul este de regula impermeabil sau mai greu
permeabil, deoarece rocile sunt fie argiloase sau marmoase fie sunt scoarte de alterare
formate pe seama unor roci compacte care contin la randul rol minerale argiloase.
- Paralel: este un caz particular al drenajului dentritic in care talvegurile urmeaza
aproximativ aceeasi directie, iar inramurarea retelei este slaba, de regula este specific
unor litologi foarte omogene pe suprafete orizontale (cum este in campie), pe loss-uri si
depozite lossoide, pe anumite glacisuri si piemonturi (portiuni mici).

Adancirea talvegului poate fi conditionata si de prezenta unor linii de fisuratie in sistem


paralel sau unor contacte litologice in conditii de eroziune selectiva.

- Spalier: o combinatie intre cel dentritic si cel paralel si este caracteristic mai ales
structurilor de orogen (zonelor cutate) in care se succed in sistem paralel anticlinale si
sinclinale pe flancurile carora s-au organizat retele inramurate .

- Rectangular: este specific structurilor faliate de tipul horsturilor si grabenelor, dar apare
si pe formatiunile geologice intersectate de sisteme complexe, de frisuri, falii si decrosari:
Ex: zone montane cu horsturi si grabene sau zone unde predomina gresiile si chiar
formtiunile calcaroase.

- Radial (centrifug): talvegurile au scurgere de la interior spre exterior, este caracteristic


structurilor vulcanice, prezenta acestuia poate arata inclusiv ca si in celelalte cazuri stadii
de evolutie, astfel incat o retea perfect centrifuga se instaleaza la scurt timp dupa eruptie,
iar o retea centrifuga combinata cu alte tipologii poate arata o anumita evolutie in conditii
de epigeneza (procesul evolutiv prin care eroziunea a indepartat formatiunile mai moi ce
acopera formatiuni geologice mai dure, rezultatul il reprezinta scoaterea la supafata a
unui relief ce era acoperiti initial de formatiunile moi) si antecedenta(se refera la vai,
presupune persistenta unui sistem de drenaj in aceeasi configuratie pe aceleasi directii
dealungul intregului proces evolutiv).

Drenajul actual poate trada ceea ce s-a intamplat in trecut, evolutia trecuta.

- Circular/Inelar: este specific diferitelor structuri cutate similare unor boltiri de tipul
domurilor sau brahi anticlinalelor (domuri de forma ovala, mai alungite). In conditiile
eroziunii selective noua retea de drenaj se organizeaza pe flancurile acestor structuri la
contactul dintre rocile mai moi si rocile mai dure .

- Multi-Bazinal/Centripet: reteaua de drenaj este polarizata de mai multe nuclee


reprezentand de regula zone de pierderea apei sau de concentrare a acesteia, este specific
in primul rand regiunilor endoreice (regiuni ce nu au drenaj catre exterior), un exemplu
tipc il constituie drenajul zonelor calcaroase unde apa se pierde in subteran prin ponuare,
alt exemplu: zonele cu crovuri dezvoltate pe depozite de loss (baragan, campia olteniei)

- Neorganizat: care presupune intreruperea evolutiei firesti a reliefului intr-o anumita zona
si tendinta noii retele de drenaj de a se reorganiza. Ex: drenajul zonelor de unde s-au
retras ghetari de calota. Prin retragerea ghetarilor de calota reteaua de drenaj preexistenta
nu s-a mai pastrat fiind inlocuita cu o noua retea de drenaj in cur de reorganizare.

In anumite regiuni analiza drenajului pe imaginii presupune si aplicarea criteriilor de


diferentiere a texturilor, regiunile cu texturi din ce in ce mai grosiere la nivelul suprafetei
topografice fara sol si vegetatie presupun o mai mare densitate a drenajului, deci un substrat mai
greu permeabil, la polul opus regiunile cu texturi foarte fine la nivelul suprafetei topografice
presupun un drenaj mai puternic in subteran si mult mai slab organizat la suprafata

Ex: gresiile, calcarele in comparatie cu argilele si marnele.

Tipuri de imagini folosite in analiza reliefului:

- Prima conditie in alegerea imaginilor o constituie scara spatiala si temporala a


fenomenelor ce vizeaza geneza si evolutia reliefului. Ex: pentru mezorelief se aleg de
regula imagini la rezolutii medii si la scari medii si cateodata scari mari, pentru micro
relief alegerea acestora presupune cunoasterea dimensiunii formelor rezultate din
procesele geomorfologice specifice. Ex: analiza evolutiei unei albii, respectiv analiza
unei alunecari de teren.

- Tipologia imaginilor dupa modul de obtinere.

- Raportarea imaginilor la spectrul electromagnetic

Alegerea imaginilor presupune pe deoparte o documentare cat mai consistenta a fenomenelor


ce urmeaza a fi analizate mai ales in ceea ce priveste localizarea acestora in spatiu si in timp (in
ce regiune s-a produs, cand a inceput, cat s-a continuat).

Alt aspect presupune aprecierea cat mai corecta a scarii spatiale a fenomenului, dimensiunile
acestora, lungime, latime, suprafata, deoarece in acest mod se vor alege imaginile cu cea mai
buna acoperire spatiala si care vor oferii cel mai mare continut informational. Ex: torentii de
grohotis ce pot fi analizati pe fotograme aeriene obtinute si la intervale de o zi sau de cateva zile;
ghetarii montani sau de calota ce pot fi analizati pe imagini satelitare de rezolutie medie la
intervale de ordinul saptamanilor, lunilor si chiar anilor.

Tipurile de imagini:

- Imagini satelitare multispectrale avantajul imaginilor multispectrale il constituie


posibilitatea de a obtine combinatii fals color ale IR in care pot fi deosebite formele de
relief fixate de sol si vegetatie in raport cu cele dezgolite (roca la zi sau depozite
sperficiale) ex: desertul, pedimentele si zonele mai umede unde relieful este acoperit de
vegetatie naturala xerofile sau culturi
- Imaginile satelitare de mare rezolutie spatiala in culori naturale (si fotogramele aeriene la
rezolutii foarte mari in culori naturale. Aceste imagini ofera posibilitatea realizarii de
cartari si masuratori de precizie asupra formelor de relief atat din punct de vedere spatial
cat si temporal. Analizand astfel de imagini mai ales in mediul digital se pot elabora
descrieri insotite de date statistice privind cele mai mici microforme ex: in cazul unui
ghetar pe imagine Iconos la rezolutie de 1m se pot cartografia crevasele, morenele
mediane, laterale sau frontale, dar se pot obtine si date privind relatia ghetarului cu
versantul modelat initial in sistem glaciar si stadiul de evolutie a reliefului.

Pe baza acestor imagini exista posibilitatea de a elabora harti tematice dar mai ales harti
topografice (foarte utile in zonele inaccesibile)

- Imaginile radar SAR (radar cu deschidere sintetica) prezinta anumite diferentieri texturale
in functie de rezolutie si modul de obtinere (polarizarea fasciculuilui de microunde)
avantajul acestor imagini este legat mai inati de posibilitatea delimitarilor de principalele
tonuri de relief in functie de expunerea lor la fluxurile de microunde si in functie de
caracterul unitar sau ne unitar al suprafetei topografice. Primul element ce se poate
extrage este fizionomia reliefului, pe langa aceasta se pot extrage si caracteristicile de
baza ale drenajului dar se pot face si interpretari destul de detaliate privind elementele
structural tectonice si relattia acestora cu relieful.

- Imaginile derivate din modele numerice ale terenului obtinute prin scanare radar (vezi
SRTM) dar mai ales prin scanare cu sistem lidar. Aceste seturi de date contin mai ales
informatie altimetrica deoarece el reprezinta date raster la care fiecarui pixel ii corespund
pe deo parte pozitia in spatiu si pe de alta parte valoarea altimetrica masurata, rezolutia
acestor imagini poate atinge cativa cm astfel incat din analiza lor sa rezulte harti
morfometrice de detaliu, hipsometrice, ale pantelor, ale configuratiei suprafetelor
topografice etc, dar si alte harti privind tipologia unor forme de relief (ex: alunecari de
teren sau relieful de albie).

Analizele avansate ale morfodinamici integreaza pe scara larga imagini LIDAR in structura
diferitelor modele dezvoltate in aplicatii GIS avand un caracter multitemporal (ex: analiza
deplasarii laterale pe un sector de albie sau analiza deplasarii unui con de dejectie, analiza
efectelor de inundatii sau analiza deplasarii unui ghetar