CHESTIONAR

I. Economics partea general

1.Evoluia obiectului de studiu al teoriei economice oiconomia, economia politic, economics
(microeconomie, macroeconomie).
2.Modelele de cercetare i funciile teoriei economice.
3.Categoriile i legile economice.
4.Constituirea tiinei economice.
5.Evoluia curentelor i colilor economice.
6.Structura teoriei economice contemporane.
7.Rolul teoriei economice n progresul social.
8.Activitatea economic: coninutul funcional i componentele fundamentale.
9.Economia form principal a aciunii sociale.
10.Nevoile i interesele umane.
11.Rolul lor n dezvoltarea economiei.
12.Resursele, diversitatea lor i caracterul limitat.
13.Alegerea economic: principiul alternativ i efectiv.
14.Problema alegerii economice.
15.Triada ntrebrilor fundamentale.
16.Costul de oportunitate: coninutul, legea creterii.
17.Modelul posibilitilor de producie a societii, curba transformaiei.
18.Coordonarea alegerii n diferite sisteme economice.
19.Sistemul economic esena, elementele generale, tipurile i modelele.
20.Esena i tipurile de coordonare a activitii economice.
21.Costurile de tranzacie costuri de exploatare ale sistemului.
22.Instituiile i rolul lor n formarea i dezvoltarea economiei.
23.Proprietatea i pluralismul formelor sale.
24.Rolul metodologic al relaiilor de proprietate n analiza sistemului relaiilor de producie.
25.Proprietatea ca una din categoriile economice i juridice.
26.Conceptele de baz cu privire la esena proprietii.
27.Baza legislativ a Republicii moldova cu privire la relaiile de proprietate.
28.Privatizarea: esena, metodele, principiile.
29.Etapele, problemele, realiile i consecinele privatizrii n Moldova.
30.Legea Republicii Moldova Despre privatizare.
31.Formele de organizare a economiei.
32.Economia natural i economia de schimb.
33.Bunul esena, formele.
34.Condiiile existenei bunurilor economice i clasificarea lor.
35.Marfa i proprietile ei formele principale de manifestare.
36.Teoriile cu privire la valoarea de schimb a mrfii.
37.Banii: esena i funciile lor.

II. Microeconomie
1.Piaa: condiiile i principiile funcionrii ei.
2.Mecanismul de coordonare a pieei.
3.Principalele categorii de ageni economici, interesele lor.
4.Infrastructura pieei i rolul ei. Sistemul de piee n economia Moldovei.
5.Teoria cererii i ofertei.
6.Cererea: factorii determinani, funcia, interpretarea grafic.
7.Legea cererii.
8.Efectele lui Guffen, Veblen i de snob.
9.Oferta: esena, determinante, interpretarea grafic, funcia.
10.Legea ofertei.
11.Echilibrul pieei (dup L. Walras i dup A. Marshall).
12.Surplusul productorului i consumatorului.
13.Influena statului asupra echilibrului pieei.
14.Reglementarea pieei prin sistemul de impozite, subvenii i preuri fixate.
15.Elasticitatea cererii i ofertei.
16.Definirea i modalitile de calcul al elasticitii.
17.Elasticitatea cererii: tipuri i factori de influen.
18.Elasticitatea ofertei: tipuri i factori de influen.
19.Aplicarea elasticitii n analiza microeconomic.
20.Teoria comportamentului consumatorului.
21.Preferinele consumatorului i utilitatea economic: utilitate total i utilitate marginal.
22.Legea I i legea a II a lui Gossen.
23.Funcia utilitii.
24.Curba de indiferen: trsturile i tipurile.
25.Constrngerea bugetar i alegerea optim a consumatorului.
26.Efectul venitului i efectul substituiei.
27.Curba Venit-consum i curba Preconsum.
28.Activitatea ntreprinztorului.
29.Esena, formele i condiiile realizrii activitii de antreprenoriat.
30.Dezvoltarea micului business i susinerea lui de ctre stat.
31.ntreprinderea (firma) n economia de pia: baza financiar i material a ntreprinderii.
32.Caracteristica formelor organizaional-juridice a ntreprinderii.
33.Planul de afaceri instrument al asigurrii poziiei stabile a firmei pe pia.
34.Legislaia Republicii Moldova cu privire la funcionarea ntreprinderii.
35.Rezultatele activitii economice a ntreprinderii.
36.Oferta concurenial i costurile de producie ale firmei: esena i clasificarea dup diferite criterii,
interpretarea grafic.
37.Venit total i marginal.
38.Profit economic i profit contabil.
39.Condiiile optimizrii volumului produciei i maximizrii profitului.
40.Echilibrul firmei concureniale n perioada scurt i lung de timp.
41.Teoria comportamentului productorului.
42.Funcia de producie n perioada scurt de timp.
43.Noiunea de produs marginal al factorilor.
44.Legea randamentelor neproporionale.
45.Izocuanta produciei i linia izocostei.
46.Echilibrul productorului.
47.Efectul de scar a produciei.
48.Concurena: esena, funcii, criterii.
49.Modelul concurenei perfecte.
50.Firma competitiv, echilibrul pe termen scurt i pe termen lung.
51.Mecanismul pieei concurenei imperfecte.
52.Tipurile de baz ale structurilor de pia n condiiile concurenei imperfecte.
53.Barierele de intrare n ramur.
54.Monopolul curat.
55.Echilibrul firmei monopoliste cu elasticitatea cererii prin pre.
56.Discriminarea prin pre (gradul I, II i III).
57.Consecinele social-economice ale monopolizrii economiei naionale.
58.Politica antitrust a statului.
59.Structura oligopolist a ramurii economice.
60.Modelul formrii preurilor n condiiile oligopolului.
61.Caracteristica pieelor oligopoliste n Moldova.
62.Trsturile specifice ale concurenei monopoliste.
63.Piaa factorilor de producie.
64.Specificul cererii pentru resurse economice.
65.Noiune de capital.
66.Piaa capitalului: cererea, oferta i echilibrul pe piaa resurselor investiionale.
67.Piaa muncii i caracteristicile ei: cererea, oferta, preul muncii.
68.Coninutul economic al salariului i formele lui.
69.Specificul cererii i ofertei pe piaa funciar.
70.Renta funciar i preul pmntului.

III. Macroeconomie
1.Obiectul de studiu, principiile i metodele analizei.
2.Funciile macroeconomiei.
3.Principalele coli macroeconomice.
4.Agregatele macroeconomice.
5.Obiectivele macroeconomiei i problemele macroeconomice de baz.
6.Modelarea macroeconomic.
7.Circuitul economic: scopul, tipurile, variabile cantitative.
8.Fluxul circular esena i tipurile.
9.Caracteristicile modelului fluxului circular n economia simpl.
10.Modelul fluxului circular n economia nchis i deschis.
11.Modaliti de reglare a economiei de ctre stat.
12.Identiti macroeconomice.
13.Abordri macroeconomice: modelul clasic i modelul keynisist.
14.Evaluarea rezultatelor activitii la nivel macroeconomic.
15.Sisteme de evaluare a rezultatelor macroeconomice: sistemul produciei materiale (SPM), sistemul
conturilor naionale (SCN) (indicatorii, obiectivele, utilitatea).
16.Principii ale msurrii rezultatelor activitii n SCN; diferenierea indicatorilor sintetici n SCN.
17.Metodele de calcul al PIB-ului.
18.Evaluarea VN i a altor indicatori n SCN.
19.Indicatorii nominali i reali.
20.Produsul intern brut i bunstarea economic.
21.Rezultatele macroeconomice n Republica Moldova pentru perioada 1991-2010.
22.Instabilitatea macroeconomic i fluctuaiile ciclice.
23.Echilibrul macroeconomic: esen, concept teoretic, forme.
24.Dezechilibrul economic general: esen i situaii economice, componente.
25.Fluctuaiile activitii economice: esena, structura lor.
26.Caracteristicile ciclicitii.
27.Ciclul economic: definiia, fazele, indicatorii, tipurile, cauzele evoluiei ciclice (teorii).
28.Criza: noiune, tipuri.
29.Criza financiar-economic mondial din sec. XXI. Trsturi.
30.Politici anticiclice.
31.Consum, economii, investiii.
32.Concepte fundamentale cu privire la venit (la nivel macroeconomic): forme, indicatori de baz, repartiia
VN; consum: formele, factorii determinani, legitile, funcia macroeconomic a consumului (interpretare
grafic); economiile: baza apariiei, indicii, formele de manifestare, funcia macroeconomic a economiilor
(interpretarea grafic).
33.Investiiile: definiia, clasificarea, factorii de influen, funcia macroeconomic a investiiilor
(interpretarea grafic).
34.Corelaia economii-investiii (interpretarea grafic).
35.Teoriile multiplicatorului i acceleratorului.
36.Modelul AD-AS de echilibru macroeconomic.
37.Cererea agregat (AD): componentele principale, formula, factorii de pre i non-pre (determinanii
cererii agregate), efectul Keynes, efectul Pigou, efectul Mundell-Fleming, interpretarea grafic.
38.Oferta agregat (AS): factorii de pre i non-pre; principalele forme de realizare, tipuri de AS, modelele
de baz (modelul neoclasic pe perioad lung de timp (LRAS), modelul keynesist pentru intervalele relativ
scurte de timp (SRAS), interpretare grafic.
39.Modelul grafic al echilibrului macroeconomic.
40.Decalajele nivelului venitului (recesionist, inflaionist).
41.Crucea lui Keyns (interpretare grafic).
42.Piaa muncii i omajul.
43.Trsturile pieei muncii, funciile, componentele de baz, specificul cererii i ofertei, indicatorii.
44.Modelul neoclasic i Keynesist al pieei muncii.
45.omajul abordri teoretice, evaluarea, cauzele, tipurile.
46.Costurile omajului.
47.Legea lui Okun.
48.Politici antiomaj.
49.Piaa muncii n Republica Moldova.
50.Piaa monetar.
51.Concepte fundamentale cu privire la piaa monetar i financiar: cererea de moned, oferta de moned,
multiplicatorul monetar.
52.Echilibrul pieei monetare.
53.Sistemul financiar-bancar: elementele sistemului bancar: tipurile bncilor comerciale; funciile bncilor.
54.Creditul: subiecii, funciile, clasificarea.
55.Politica monetar-creditar.
56.Inflaia: teoriile inflaiei, indicatorii; cauzele i formele inflaiei.
57.Caracteristica tipurilor inflaiei.
58.Costurile inflaiei.
59.Interdependena dintre inflaie i omaj.
60.Curba lui Phillips pe termen lung.
61.Politici antiinflaioniste.
62.Bugetul de Stat i politica bugetar-fiscal.
63.Bugetul de Stat forma de prezentare, principiile bugetare, elementele i structura.
64.Impozitul esena, funciile, principiile impunerii fiscale, formele, sisteme de impozitare.
65.Deficitul bugetar concepte teoretice, tipologia, metode de finanare.
66.Curba lui Laffer (interpretare grafic).
67.Efectul Oliver-Tanzi.
68.Datoria public i politica bugetar-fiscal (scopurile, instrumentele, efectele).
69.Multiplicatorul fiscal i multiplicatorul bugetului echilibrat.
70.Creterea economic.
71.Conceptul de cretere i dezvoltare economic.
72.Tipurile, indicatorii i factorii creterii economice.
73.Teorii i modele ale creterii economice.
74.Politica social a statului i bunstarea indivizilor.
75.Problema combaterii srciei i realizarea ei n Republica Moldova.
76.Sistemul economiei mondiale.
77.Economia mondial: factorii, trsturile, etapele de dezvoltare, structura, tendinele.
78.Esena i etapele procesului de integrare economic.
79.Diviziunea internaional a muncii: esena i tipurile.
80.Circuitul economic mondial i formele de colaborare economic ntre ri.
81.Comerul exterior.
82.Instituiile i organizaiile mondiale.
83.Sisteme valutare internaionale.
84.Balana de pli.
 I. ECONOMICS

1. Evoluia obiectului de studiu al teoriei economice oiconomia, economia politic, economics

(microeconomie, macroeconomie).
P/u a descrie obiectul de studiu al stiintei ec-ce,vom analiza urm.mom.: -sfera de cercetare-activit.ec-ca
legata de proces.de product.soc.realiz.de catre indivizi; -subiectul cercetarii-indivizii ce detin o libertate ec-
ce relative in act.sale de consumator si producator; -obiectul cercetarii-relat.ec-ce ce apar intre agentii ec-ci
in proces.realiz.activit.ec-ce.; -principiile de realiz.a activit.ec-ce: princip.eficientei,princip.rationalitatii-
maximum de rezultat cu minimum de chelt.,princip.maximalitatii-sa alegem variante optime.
Economicsul (potilica economica)-eco-casa,nomis-lege,politea-orinduire sociala.
Economicsul in calit.de obiect de studiu-analiz.comportamentul ec-ic al ag.ec-ci ce activeaza in
condit.raritatii res.ec.si a concurentei imperfect cu scop.de a effect.o alegere rationala,optimala si eficienta
de utilize.a res.ec. Economicsul are 4 niv.: -microec.-analiz.comportamentul unui agent ec.-producator sau
consummator,firma in condit.ec.de piata cu svcop.de a determ.princip.si legitatile de baza a acestui
comportament p/u a le aplica la analiza unui grup de agenti omogeni; -mezoeconomia-studiaza
comportament.ag.ec.sau la hotarul dintre ramuri:complexul agroindustrial, alimentar,ec.regionala;
-macroec.-studiaza esenta polit.macroec-ce utilize.de stat p/u reglementarea procesel.ec-ce; -megaec.sau
mondoeconomia-analiz.fenomenele ec.-ce ce apar pe piata mondiala.
Obiectul de studiu al teoriei economice a evoluionat pe parcursul istoriei gndirii economice i poate fi
formulat astfel: a) studierea relaiilor economice i comportarea omului n procesele de producie, schimb,
repartiie i consum a resurselor limitate; b) studierea categoriilor i legilor economice, care funcioneaz n
societate; c) studierea diferitor modele i sisteme economice, care au funcionat n economia modern i
funcioneaz n economia contemporan.
2. Metodelele de cercetare i funciile teoriei economice.
Se utiliz 2 gr de metode: 1. Met generale de cercetare (M. inducie-deducie. Inducia trecerea de la
particular la general, Deducia - trecerea de la general la particular, de la teorie la fapte. M. Abstracia
tiinific reflect legi si ipoteze, determ termeni ec-ci. M. analiz i sintez. Analiza nseamn
descompunerea fenomenului, procesului de cercetat n elementele sale componente i cercetarea fiecruia
dintre acestea, ca pri necesare ale ntregului, Sinteza presupune unirea elementelor analizate separat n
cadrul ntregului unitar. Istoricul fixarea faptelor si evenimentelor dupa timp. Logicul trecerea de la
abstract la concret, esential. M. calitativa analiza continut ec, generalizari teoretice. M. cantitativa -
masuratori, evaluari. ) si 2. Met stiintelor reale (M. matematice reproducerea schematic a unui proces
economic sub forma unui sistem linear sau analog, aplicat n procesul de analiz i prognozare a dezvoltrii
economiei naionale: m. functionala, m. grafica, m. tabelara. M. modelarii reprod schematica a unui proces
ec. M. previziunii efect business-planului.)
Funcii: 1.funcia de cunoatere a fenomenelor i proceselor economice. Teoria economic cerceteaz
fenomenele economice, determin legitile economice i formuleaz legile economice. 2. funcia
metodologic. Teoria economic constituie baza teoretic a celorlalte disciplini economice. 3. funcia
practic. Teoria economic servete ca baz n elaborarea politicii economice. n baza teoriei economice
sunt determinate principalele scopuri ale societii n domeniul economic.
3. Categoriile i legile economice.
Categoria economic reprezint o abstracie tiinific, o notiune care reflect una din componentele
relaiilor economice. Categoriile economice pot fi divizate n trei grupe: prima categorii economice
imanente tuturor modurilor de producie (producie, repertiie, consum, munc); a doua categorii
economice care funcioneaz numai n unele moduri de producie (marf, bani, dobnd, rent); a treia
categorii economice care funcioneaz numai n cadrul modului de producie dat (capital, concuren, omaj,
inflaie funcioneaz n sistemul economic bazat pe relaii de pia). Legea economic reflect legturile
generale, eseniale, necesare, repetabile i relativ stabile ale fenomenelor i proceselor economice. Legile
economice, la fel ca i categoriile economice, pot fi divizate n trei grupe mari: legile economice generale,
comune tuturor modurilor de producie (de ex., legea economiei muncii); legile economice imanente numai
unor moduri de producie (de ex., legea cererii); legile economice specifice numai modului de producie
respectiv (de ex., legea acumulrii de capital). Nerespectarea sau ignorarea legilor economice duce la mari
deformri n societate i la pierderi materiale colosale.
 4. Constituirea tiinei economice.
Economia este o tiin social care cerceteaz baza economic a societii umane. Ea analizeaz modul n
care societatea administreaz resursele relativ limitate pentru satisfacerea nevoilor umane nelimitate.
1. Et. antic, perioada pn la mijlocul sec. V e.n., au aprut primele idei economice referitor la
proprietate, impozite, preuri, arend, credit. Reprezentani: Xenofon, Platon i Aristotel. Xenofon a fost
primul din gnditorii antici, care a introdus termenul de economie ca tiin ce studiaz cile de
mbogire.
2. Et. medieval perioada ntre sec. V i XV, influenata de biserica. Canonitii i scolasticii au formulat
ideile: unicul izvor de existen este munca personal; rezultatele muncii individuale trebuie mprite cu cei
apropiai prin intermediul binefacerii. Reprezentant este Toma dAquino, care a formulat conceptele despre
proprietatea privat, dobnd, preul just, salariul just etc
3. Et. mercantilist, perioada 1450 1750. Se afirma, c principala bogie a societii sunt banii
confecionai din aur i argint, c la baza activitii economice se afl comerul. Obiectul de studiu al tiinei
economice este studierea relaiilor de comer.
4. Etapa fiziocrat, care cuprinde a doua jumtate a secolului XVIII. S-a cercetat agricultura, ca
principala ramur unde se creeaz produsul net. Au fost puse bazele teoriei de reproducie i circuit
economic de fiziocratul francez Fr.Quesnay.
5. Evoluia curentelor i colilor economice.
1. Etapa liberalismului clasic, perioada sf. sec. 18 nc. sec. 19 `70, reprezentanti: A. Smith (printe al t.
ec-ce), D. Ricardo. Au defenit obiectul de studiu al tiinei economice este studierea cilor de mbogire a
naiunilor, au elab sistemul de metode de cercet a st ec-ce, au descr sist de categorii si legi ec-ce, au elab un
sir de concepte si teorii (t. miinii invizibile, mecanism de autoregl a pietii- 3principii: libert cererii si a
ofertei, libert pretului, libert concurent; t. de munca a valorii marfii- valoarea de consum, proprietat de
schimb).
2. Etapa marxist, 2 jum. a sec. 19 i nc sec. 20, prezentat de K. Marx, care este considerat un fondator
de nou coal economic, a determinat obiectul de studiu al teoriei economice studierea relaiilor de
producie care apar dintre burghezie i proletariat. K. Marx a formulat un set de categorii economice noi:
munca concret, munca abstract, compoziia organic a capitalului, preul de producie . a. Trecerea de la
concurenta perfecta la imperfecta, a utilizat ptr 1 data met. matem.
3. Etapa neoclasic, perioada dintre anii 70 ai sec 19 i anii 30 ai secolului 20, reprezentanii: K. Menger,
L. Walras, A. Marshall, au formulat teoria valoare-utilitate, teoria echilibrului economic general, teoria
preurilor. Ca obiect al tiinei economice era considerat studierea relaiilor de circulaie i de consum.
4. Etapa keynesian, anii 30 i 70 ai secolului 20, marcat de J.M.Keynes care a formulat urmtoarele
probleme: a) necesitatea amestecului statului n economie i elaborarea programelor anticriz; b) stimularea
cererii agregate pe baza extinderii consumului i investiiilor de capital; c) reducerea omajului pe baza
crerii noilor locuri de munc; d) analiza macroeconomic a proceselor i fenomenelor economice.
5. Etapa neoliberal, care a nceput din anii 70 ai secolului 20, reprezentani: W.Eucken, L.Mises, F.Hayek
i M.Friedman. Ideile principale ale acestor corifei ai tiinei economice constau n urmtoarele: limitarea
statului n activitatea economic; stimularea ofertei pe baza reducerii nivelului de impozitare; reglarea
sistemului monetar prin intervenia Bncii Centrale i reglarea ratei dobnzii; elaborarea programelor de
combatere a inflaiei i proteciei sociale a populaiei.
6. Structura teoriei economice contemporane.
Economia, ca unitate complex, este structurat i abordat ca: Microeconomia const din procesele,
faptele, actele i comportamentele participanilor individuali la activitatea economic (firme, gospodrii
familiale, bnci etc.). Mezoeconomia const din procesele, faptele, actele i comportamentele care se refer
la sectoarele de activitate economic (primar, secundar, teriar), la ramurile activitii economice (industrie,
agricultur, transport, unitile administrativ-teritoriale). Macroeconomia reprezint procesele, faptele,
actele i comportamentele economice referitoare la ntreaga economie privit ca agregat sau ca sistem
(economia naional a Republicii Moldova). Mondoeconomia const din procesele, faptele, actele i
comportamentele subiecilor economici i ale comunitii internaionale dintre economiile naionale.
Economia ca entitate include diferite sectoare economice: sectorul economic primar (agricultura,
silvicultura, industria extractiv, pescuitul), sectorul economic secundar (industria prelucrtoare,
construciile i lucrrile publice), sectorul economic teriar (prestri servicii n bnci, asigurri, transport
etc.), sectorul economic cuaternar (serviciile de informatic, nvmnt superior, cercetare tiinific i
tehnologic).n funcie de relaiile de proprietate economia include: sectorul privat (ansamblul
ntreprinderilor i societilor private), sectorul public (ansamblul ntreprinderilor i asociaiilor n care
statul exercit o influen preponderent), sectorul mixt (ansamblul de ntreprinderi constituite n baza
alocrii capitalului privat i celui public).
7. Rolul teoriei economice n progresul social.
Teoria ec-ca infl.multilateral dezv.societ. Ea este: -baza-fundamentul sistemului invatamantului ec-c si al
formarii gandirii ec-ce stiintifice; -baza teoretico-metodologica in proces.elaborarii si corectarii polit.ec-ce a
firmelor,statului; -izvorul si promotorul valorilor ideologice. Rolul teoriei ec-ce se reflecta prin functiile pe
care le indeplineste: 1. Funcia cognitiv - funcia general de studiere, cunoatere i explicare a
fenomenelor economice, de dezvluire a esenei i legitilor dezvoltrii. Ea permite lrgirea orizontului i
proceselor ce decurg n mediul ambiant, nelegerea mecanismului de funcionare i dezvoltare a sistemului
economic, formarea gndirii economice tiinifice (solicitat n mediul tineretului studios, al specialitilor
calificai, ntreprinztorilor, funcionarilor publici). 2. Funcia practic (pragmatic) - elaborarea
principiilor i metodelor activitii economice raionale, fundamentarea strategiilor dezvoltrii economice,
elaborarea prognozelor tiinifice i a perspectivelor dezvoltrii sociale. Rolul practic al tiinei economice
(ca i al altor discipline) const n asigurarea activitilor raionale, deoarece cunotinele contribuie la
elaborarea previziunii, iar previziunea st la baza aciunii. Deseori, funcia legat de previziunile n
domeniul dezvoltrii economice pe termen scurt i lung devine autonom i se afirm ca o funcie de
pronosticare. Ea are un rol important la elaborarea programelor i prognozelor de dezvoltare pentru subiecii
economici mari i a economiei naionale n ntregime. 3. Funcia metodologic - elaborarea noiunilor
(categoriilor) i a metodologiei de analiz economic (instrumente, procedee, metode tiinifice de
cunoatere), necesare pentru toate tiinele economice aplicative, ce vizeaz soluionarea problemelor
economice concrete. 4. Funcia ideologic - fundamentarea, aprarea i promovarea unor idei i viziuni. In
ultimul timp, ca urmare a ideologizrii excesive a tiinelor sociale n perioada sovietic, muli cercettori
autohtoni ignor nemeritat aceast funcie. Dar, totui, este imposibil ca sociumul s existe "n afara ideilor"
- n toate timpurile, ideile au guvernat i continu s guverneze lumea! Important este ca ideile economice -
"lozincile gospodririi" - s fie constructive i adecvate posibilitilor, tradiiilor i intereselor societii. n
caz contrar, ele se transform n idei-fixe sau se soldeaz cu o politic economic neefectiv.
8. Activitatea economic: coninutul funcional i componentele fundamentale.
Activit.ec-ca se bazeaza pe proces.de confectionare,prelucrare a bunuril.luate din productie.Baza materiala
a activit.ec-ce o constit.posibilit.de productie a societ.ce se analiz.prin categ.fortele de product. a societ. si
are componentele: m-munca individului-acest elem.realiz.crearea fortei de productie; -tehnologii de
productie (mijl.de munca-echipament,utilaj,masini; obiectul muncii-mat.prima,res.nat.); -res.energetice;
-res.informationale.
Activit.ec-ca-interact.omului cu nat.realiz.in anumite condit.istorice cu scopul de a produce bunurile
necesare p/u satisfacerea cerintelro umane.
Activit.ec-ca se analiz.prin urm.categ.: -productia sociala:productia,repartitia,schimbul,consumul;
-reproductia soc.
Activit.ec-ca se analiz.din 2 puncte de vedere:depunerea unui efort,obtinerea unui rezultat.
Activitatea economic cuprinde patru faze: 1. Faza de producie const n combinarea i utilizarea factorilor
de producie n scopul obinerii de noi bunuri economice; 2. Faza de circulaie (schimb), const n
deplasarea n spaiu a bunurilor materiale i trecerea lor de la o persoan la alta pe calea vnzrii-cumprrii;
3. Faza de repartiie, care cuprinde acele activiti economice prin care bunurile materiale sunt orientate
spre destinaiile lor, prin care distribuie i redistribuie veniturile ctre participanii la viaa economic i ntre
membrii societii; 4. Faza de consum, faza care reflect gradul de folosire efectiv a bunurilor i verific
utilitatea acestora i concordana lor cu nevoile umane.
 9. Economia - form principal a aciunii sociale.
Economia, alturi de politic, cultur, tiin, drept, religie, reprezint o component important i dinamic
a civilizaiei umane. Economia este la fel de strveche ca i umanitatea. Activitatea uman a societii este
de neconceput far consumul bunurilor - obiecte sau servicii utile i necesare oamenilor. Parial, acestea sunt
puse la dispoziia omului de natur (lumina solar, aerul, apa, zcmintele minerale etc). Dar marea
majoritate a bunurilor vitale a fost creat de oameni, pe parcursul ntregii istorii a civilizaiei, n mod
consecvent, n procesul activitii economice.
Pe de alt parte, economia este mereu tnr. Ea permanent se transform i este renovat: se perfecioneaz
tehnica i se schimb stocul de resurse, se dezvolt tehnologiile i formele de organizare economic, se
extinde sortimentul bunurilor produse i diapazonul nevoilor umane.
Tipul relaiilor de producie este determinat de posibilitile de producie ale societii - forele productive.
Aceast noiune exprim ansamblul elementelor de care depinde activitatea economic i cuprinde toate
componentele i formele sociale ale activitii de producie, inclusiv: mijloacele de producie; fora de
munc, tehnologii; forme organizatorice de producie; inovaii tehnico-tiinifice; abilitatea.
Pentru societate, mediul ambiant are un sens dublu: pe de o parte, acesta este mediul natural n care locuiesc
oamenii i toate organismele vii, iar pe de alt parte, el este obiectul activitii economice a oamenilor i
"izvor" de resurse.
Fr activitate economic este imposibil funcionarea i dezvoltarea normal a altor sfere ale vieii sociale.
Dat fiind importana primordial a economiei pentru viaa social, se poate discuta despre primatul ei asupra
altor sfere ale activitii sociale.
10. Nevoile i interesele umane. Rolul lor n dezvoltarea economiei.
Necesitatea (trebuinta,cerinta) e o nevoie interna a fiinte umane ce poate fi satisfacuta in procesul
consumului. Exist mai multe tipuri de nevoi. Este cunoscut clasificarea sociologului american, Abraham
Maslow, n care sunt evideniate cinci grupuri de necesiti: 1. Fiziologice elementare (hran, ap,
mbrcminte, adpost); 2. Siguran i securitate; 3. Sociale (contacte umane i afiliere la un grup social);
4. Stim i statutul social; 5. Autorealizare, creativitate. Tipologia nevoilor umane de pe poziiile
semnificaiei lor. Din acest punct de vedere, ele se mpart n: - nevoi primare, ce satisfac necesitile vitale
(hran, mbrcminte, locuin), nu pot fi substituite i, ca regul, nu sunt elastice; - nevoi secundare
(nvmntul, distraciile) sunt elastice, pot fi substituite, la satisfacerea lor se poate refuza total sau
temporar. Nevoile umane se caracterizeaz prin anumite trsturi: 1. Nevoile sunt nelimitate ca numr (pe
masura dezv societatii, oamenii isi diversifica necesitatile). 2. Nevoile sunt limitate dup capacitate i
volum. Orice nevoie descrete n intensitate pe msur ce ea este satisfcut. 3. Nevoile sunt concurente ntre
ele (adic o necesitate poate fi nlocuit cu alta). 4. Nevoile sunt complementare, evolueaz n sensuri
identice, condiionndu-se unele pe altele. 5. Orice nevoie se stinge momentan prin satisfacere.
Sistemul de necesitati da nastere la aparitia sist.de interese ec-ce in baza caruia individual ia diferite decizii.
Dupa purtatorul lor, interesele pot fi impartite in: personale, collective, departamentele, publice, nationale,
globale si interese de grup social. Interesele ec-ce se structureaza si dupa alte criteria: particulare si publice;
curente si de perspectiva; periodicem permanente si acccidentale. In ansamblul lor, interesele reprez o
integritate complexa si contradictorie satisfacerea unor interese deseori este in contradictie cu altele.
11.Rolul lor in dezvoltarea economiei
Tensiunea ntre resursele limitate i nevoile nelimitate, denumit raritatea resurselor, a nsoit i va
continua s nsoeasc pe termen nedefinit societatea uman.
Ea reprezint constrngerea principal a activitii economice, prin care sunt atrase i utilizate resursele n
vederea satisfacerii nevoilor.
De aceea activitatea economic, prin actele sale fundamentale producia, circulaia, repartiia i consumul
se bazeaz pe un ansamblu de decizii care vizeaz stabilirea prioritilor i adoptarea celor mai potrivite
metode i tehnici pentru a asigura fie satisfacerea nevoilor cu un consum minim de resurse, fie obinerea
celui mai mare volum posibil de bunuri i servicii cu resursele atrase n circuitul economic. Acesta este
principiul eficienei economice, component esenial a raionalitii economice. Raritatea i eficiena
reprezint pentru Paul Samuelson temele ngemnate ale economiei politice.
12.Resursele, diversitatea lor i caracterul limitat.
La baza relurii i dezvoltrii produciei de bunuri materiale i servicii stau resursele economice, ce
reprezint potenialul material i spiritual n orice activitate. Resursele economice reprezint totalitatea
elementelor, premiselor directe i indirecte, reale i monetare, care sunt utilizabile i pot fi atrase, n
producerea de noi bunuri economice, necesare satisfacerii nevoilor umane. Structura resurselor economice
const din: 1. Resurse materiale, care includ: resurse umane primare (elemente materiale pmntul,
fauna, flora, menereurile, lemnul, apa, etc.; fore energetice cderea apelor, energia solar, reaciile
chimice.); resurse economice derivate: echipamente i tehnologii de producii, infrastructura material i
social. 2. Resurse umane, care includ: resurse primare populaia; resurse derivate stocul de
nvmnt, cunotine, tiinifice, inovaiile. 3. Resurse financiare mijloacele bneti concentrate la
dispoziia agenilor economici. 4. Resurse informaionale date, informaii sistemice informaionale
pentru conducere, modele, etc.
Limitarea resurselor e o problema ce: poarta un caracter universal; exista doar la saraci; nu afecteaza firmele
mari; exista din cauza nevoilor nelimitate.
13.Alegerea economic: principiul alternativ i efectiv.
n condiiile n care resursele, respectiv veniturile, sunt limitate, agenii economici se confrunt permanent
i continuu cu alegerea destinaiilor sumelor cheltuite, adic alegerea alternativelor de utilizare a resurselor
pentru
satisfacerea nevoilor. Fiecare agent economic trebuie s stabileasc unele prioriti n satisfacerea nevoilor.
Alegerea este posibil deoarece resursele au utilizri alternative, putnd fi cheltuite corespunztor opiunilor
respectivei persoane. Insuficiena resurselor n raport cu nevoile, conjugat cu existena mai multor
alternative de folosire a resurselor fac ca alegerea uneia dintre ele s fie nsoit de sacrificarea celorlalte.
14Problema alegerii economice.
Situatia resurse limitate - nevoi limitate determina problema generala a ec-ei cea a alegerii economice.
Problema fundamental a organizrii oricrei economii poart un caracter universal. Alegerea alternativ a
sferei i modului eficient de utilizare a resurselor este actual n toate timpurile, pentru toate popoarele, la
diferite nivele ale organizrii economice gospodrie casnic, firm, economie naional i mondial.
Problema alegerii economice, fiind universal i general n acelai timp, n diferite societi se rezolv
diferit. Aceasta se explic prin diversitatea cauzelor i circumstanelor. Pentru fiecare ar sunt specifice
particularitile sale: volumul i structura resurselor economice, experiena istoric a dezvoltrii,
particularitile naional-etnice i principiile ideologice ale societii, formele specifice ale ornduirii sociale
i economice, mecanismul de coordonare a proceselor economice.
15.Triada ntrebrilor fundamentale.
"Triada" ntrebrilor: Ce producem? ce mrfuri, de ce calitate i n ce cantitate trebuie de produs pentru
satisfacerea anumitor nevoi? (posibilitatea produciei corelat cu stocul de resurse existente n societate).
Cum, n ce mod se produc bunurile? cu ce resurse i combinaii de resurse, cu ajutorul cror tehnologii?
(alegerea tehnicilor i tehnologiilor pentru producere). Pentru cine se produc bunurile? cine i n ce
cantitate le va consuma? (modul i criteriile distribuirii bunurilor n societate). Toi participanii la activitatea
economic permanent se lovesc de aceste ntrebri complicate i sunt pui n faa alegerii: cu se scop, n ce
mod, n ce cantitate este mai avantajos de-a utiliza resursele existente.
16.Costul de oportunitate: coninutul, legea creterii.
Costul de oportunitate const n valoarea bunurilor alternative, sacrificate pentru a alege un anumit bun, spre
a fi produs sau consumat. Costul de oportunitate reprezint valoarea bunului sau serviciului la care se
renun. Este fieresc ca fie com e interest in obtin utilitatii max cu costuri min. Conf teoriei cost de oport,
aleg ec-ca trb sa se bazeze pe compararea utilitatilor si dezavantajelor oricarei activitati. La evaluarea
costurilor alegerii unei activit, trb sa se ia in calcul baneficiile celei mai bune alternative sacrificate. Asa se
apreciaza costul de productie. In cazul alegerii alternative, vorbim despre retul pierderii. Varianta optimala
a alegerii ec-ce este maximizarea utilitatii obtinute sau minimizarea preturilor pierderilor a costurilor
alternative. In cadrul repartitiei resurselor este necesar sa se tina cont de actiunea Legii cresterii costurilor
alternative. Esenta ei consta in: producerea unitatii suplimentare dintr-un produs este insotita de diminuarea
permanenta a producerii altor marfuri. Odata cu sporirea volumului productiei de acelasi fel, la un moment
dat incep sa se mareasca costurile ptr unitatea de produs, exprimate prin neproducerea altui bun (Legea lui
Vieser: valoarea bunului reprez beneficiile ratate de la consumul altor bunuri, care ar fi putut fi produse cu
resursele utilizate la prod bunului dat).
17.Modelul posibilitilor de producie a societii, curba transformaiei.
In anii 50 sec 20, reprez curentului neoclasic P. Samuelson a propus modelul posibilitatilor de product,
folosind restrictiile: ec-a are un caracter inchis, in ec-e exista 2 ramuri ind militara si alimentara, exista o
cantit Q de resurse ec-ce limitate, toate resursele ec-ce se repart intre 2 ramuri.
Depistam legitatea care reda ca la marirea consumului intr-o ramura se micsoreaza contul resurselor in alta
ramura.
FPP sau curba posibilitatilor de productie este locul geometric al tuturor punctelor, coordonatele carora
reflecta cantit max posibila de bunuri si servicii care se produc in societate in conditiile unei cantit limitate si
const de res ec-ce. Punctul din interiorul curbei reprez coordonata care reda consumul partial de resurse.
Curba reflecta situatia de Parreto-eficienta: nici un individ in conditiile res limitate nu-si poate imbunatati
starea fara a imbunatati starea altuia Orice punct din afara curbei nu poate exista.
Panta FPP are o nclinaie negativ, deoarece ntr-o economie, n care se folosesc deplin i eficient resursele,
pentru a produce mai mult dintr-un bun este posibil doar dac se produce mai puin din celelalte, n
condiiile n care toate resursele de care dispune un agent economic sunt utilizate eficient iar tehnologiile nu
se modific.

18.Coordonarea alegerii n diferite sisteme economice.

Sistemul reprezinta totalitate de elemente care se afla in interactiune si formeaza unitate distincta.
Imaginea sistemului este pe larg utilizata in diferite domenii: in fizica si mecanica (sistemul de transport,
sistemul de ore), biologie (toate fiintele vii sunt sisteme specifice "fine"). De asemenea, poate fi utilizata si
in cazul mediului ambiant (sistemul ecologic).
Abordarea sistemica este valabila si pentru caracterizarea vietii sociale. Activitatea sociala reala nu se
reproduce "pe parti", ci ca an tot intreg, ce consta din diferite procese contradictorii, legaturi si elemente.
In economie, principiile analizei sistemice se utilizeaza din jumatatea a doua a sec. XX, odata cu aparitia
cibemeticii economice. Abordarea economiei ca fonnatiune sistemica integra permite efectuarea modelarii si
gestiunii proceselor social-economice.
Sistemele social-economice sunt destul de complicate si dificil de administrat din considerentele ca, in
calitate de subiect si obiect, apare omul cu multitudinea schimbatoare de nevoi, interese, motivatii ale
comportamentului. Dat fund faptul ca viata sociala este multilaterala, ea se divizeaza in subsisteme.
economice, politice, sociale (in sensul ingust al cuvantului), juridice, ideologice, social-familiale. Ordinea
concreta istorica in societate este determinata de sistemul institutional.

Structura sistemului social

Fiecare din sferele de activitate indicate mai sus se deosebeste prin obiective si functii specifice, printr-o
autonomie relativa si legitati particulare de dezvoltare. In acelasi timp, toate subsistemele sunt parti
componente ale unui tot intreg" - sistem social unic. Delimitarea sferelor respective este conventionala,
deoarece exista corelare integra intre procesele sociale, economice si politice.
Procesele sociale din fiecare tara isi au specificul lor aparte. Anume tipul de subordonare si caracterul
interactiunii subsistemelor functionale, ca elemente ale unui tot intreg (a unei entitati), conditioneaza
particularitatile nationale ale sistemului social-economic si dinamica lui istorica.
Subsistemul economic, asigurind fundamentele materiale ale activitatii umane, are prioritate in ierarhia
subsistemelor functionale. Starea economiei, in mare masura, determina "calitatea" sistemului social in
intregime. Totodata, asupra economiei influenteaza procesele ce au loc in diferite domenii (legislate,
politica, ideologic). Reiesind din cele expuse, in stiinta si in practica este actuala cercetarea interactiunii
organice a economiei cu alte sfere ale activitatii sociale.
In caz contrar, reprimand unele subsisteme functionale, putem observa dezintegrarea formatiunii sociale in
intregime.
Sistemul economic e defmit ca un ansamblu de relatii intre oameni ce vor determina modul de organizare si
functionare a activitatii economice si sociale a unei tari. Sistemul economic vizeaza felul de utilizare a
resurselor economice; relatiile institutiilor, organismelor si altor elemente ale suprastructuri politice, juridice
si ideologice, prin intermediul carora se desfasoara activitatea economica
Dupa modul de organizare si constituire la nivelul statului, economia se manifesta ca un sistem concret-
istoric de asigurare materiala a activitatii umane si consta din elemente expuse intr-un ansamblu,
corespunzator unei ordini ierarhice, si care functioneaza pe baza interactiunii elementelor.
Ceea ce inseamna ca nu exista economie "la general": ea intotdeauna a fost "legata" de timp si spatiu (de
exemplu, economia SUA in anii 30 ai sec. XX; economia postsocialista a Republicii Moldova).
Elementele fundamental ale sistemului economic sunt:
-fortele de productie;
-relatiile social-economice, bazate pe anumite forme de proprietate asupra resurselor si rezultatelor activitatii
economice;
-formele de organizare a activitatii economice;
-modurile de coordonare a proceselor social-economice.
19.Sistemul ec-ic esena, elementele generale, tipurile i modelele.
n istoria dezvoltrii ec-ei mondiale se cunosc dou forme de organizare a gospodriei:
1. gospodria natural existena a 2 faze producie-consum; existena unor tehnoligii tradiionale
nvechite; lipsa circulaiei mrfurilor; existena unei proprieti comune asupra resurselor ec-ce i
rezultatelor muncii.
2. ec-ia de schimb (producia marfar) existena celor patru faze ale produciei sociale; e reprezentat
proprietatea privat cu diferite forme derivate ale ei; se dezvolt i se adncete diviziunea social a
muncii.
Aceste 2 forme de organizare a ec-ei de obicei se unesc n diferite per de timp, dnd natere la sistem ec-ic.
Sistemul ec-ic - o modalitate specific de utilizare a res-lor ec-ce rare, de organizare a procesului de
producie i de trecere a bunurilor create de la productor la consumator.
Elementele fundamentale ale sistemului ec-ic sunt:
1. sistemul relaiilor de producie ( ec-ce)
a. relaii tehnologice sunt det de specificul tehnologiilor utilizate (nu constituie obiectul de cerecetare a
teoriei ec-ce);
b. relaiile sociale ec-ce la baza crora se evedeniaz relaii de proprietate (constituie obiectul de
cercetare a teoriei ec-ce indiferent de tehnologiile utilizate)
2. activitatea gospodreasc a indivizilor sau producia social, prezena a celor 3 elem de baz a
produciei (K,L,q); realizarea fazelor produciei sociale ele pot fi realizate n 2 modaliti:
a. producie consum;
b. producie-repartiie-schimb-consum;
3. forele de producie a societii ca totalit condiiilor de realiz a activitii gospodreti cu un anumit
niv de productivitate a factorilor de producie det de progresul tehnico-tiinific existent ntre-o
anumit per istoric;
4. rezultatul activitii gospodreti a individului bunul ec-ic sau marfa.
 5. diviziunea social a muncii dezvoltarea specializrii i cooperrii muncii( n rezultat au aprut
diferite ramuri ec-ce, iar n cadrul firmei au aprut specialtile)
6. raritatea res-lor ec-ce i problema alegerii variantelor alternative de utilizare a acestor resurse.
7. principiul raionalitiin realizarea activitii gospodreti a individului ( maximum de rezultate cu
munim de chelt)
8. eficiena ec-ic ( Parretto Eficien); eficiena productiv raportul dintre rezultatul obinut catre
cheltuielile realizate ( la niv de #re)
9. relaiile de proprietate
Exista urmtoarele tipuri de sisteme ec-ce:
Sistemul ec-ei tradiionale (naturale)- o form de organizare a activitii ec-ce, n care bunurile produse
sunt destinate autoconsumului, nevoile fiind satisfcute fr a apela la ec-ia de schimb. Ec-ia natural este
un sistem ec nchis, specific rilor slab dezvoltate.
Sistemul ec-ei concurenei libere sau ec-ia de pia include 4 faze: producia, repartiia, schimb,
consum. Relaiile ec-ce dintre agenii ec-ci se bazeaz pe mecanismul de autoregulare a pieei (teoria minii
invizibile)
Sistemul ec-ei de comand sau administrativ de comand se bazeaz pe mecanismul amestecului masiv
al statului n ec-ie (prin sistemul de directive); existena proprietii de stat, monopolismul ei; limitarea
complet a libertii ec-ce a productorului i consumatorului; preuri fixate la mrfuri i servicii.
Ec-ia mixt o mbinare organic a sectorului privat cu sectorul de stat, a mecanismelor pieei cu
reglementarea proceselor ec-ce de ctre stat, a micilor #ri cu marele corporaii, caracterizate prin tendine
monopoliste i oligopoliste.
Se ntlnete n practica ec-lor mondiale i care este alctuit din diferite elem specifice ale celor trei sisteme
sus numite. n dependen de ponderea elementelor specifice a unui sistem n practica ec-c mondial putem
determina:
- sistemul ec-ei mixte cu orientare spre ec-ia de pia, realizat prin urmt modele: modelul american,
modelul japonez, modelul socialismului de pia, modelul suedez.
- sistemul ec-ei mixte cu orientare spre ec-ia de comand: modelul socialismului din uniunea
sovietic, modelul socialismului rilor din Europa de Est, modelul socialismului chinez.
Principalele modele ale ec-ei mixte sunt:
Modelul american este un model liberal, cu un niv nalt al diferenierii sociale i cu o pondere redus a
sectorului de stat n ec-ie. El se caracteriz prin crearea de ctre stat a condiiilor optimale de dezvoltare a
antreprenoriatului, de stimulare a iniiativei private. Un amestec minimal a statului n activitatea ec-c. Are
loc ncurajarea concurenei, reglementarea proceselor ec-ce prin mecanismul pieei. O trstur specific a
acestui model este o difereniere enorm a salariilor. Un conductor de firm poate avea un salariu de 110 ori
mai mare dect un simplu funcionar al acestuia.
Modelul german ntitulat de obicei ec-ia social de pia. Se caracteriz printr-o mbinare reuit ntre
exigenele pieei cu protecia social a populaiei, politica ec-c plasat fiind n spaiul ntre un liberalism
tradiional i un dirigism statal forat. Asistena medical i nvmntul snt gratuite. Un rol deosebit este
acordat sistemului bancar, banca central beneficiind de o autonomie deplin i servind drept mecanism de
reglementare a activitii ec-ce. n modelul german ntre salariul unui ef de form i funcionarii acesteia
diferena este relativ mic, doar de pna la 24 de ori.
Modelul suedez, se definete prin accentul pus pe politica social care urmrete scopul reducerii
inegalitii de avere. Acest obiectiv se realiz printr-un mecanism special de redistribuire a veniturilor n
folosul pturilor nevoiae. Stabilind o rat nalt a impozitelor statul acumuleaz n minile sale pn la 60-
70 % din tot PIB, mai bine de jumtate din care este utilizat apoi n scopuri sociale. Sectorul de stat joac un
rol nsemnat. Cea mai mare parte a serviciilor sunt gratuite. In Suedia este puternic dezvoltat sectorul
cooperatist.
Modelul japonez (paternalist) sa format dup cel deal doilea rzboi mondial n condiiile cnd statul nipon
avnd nite chelt militare nensemnate, n cutarea cilor de valorificare a avantajelor sale corporative, a
purces la procurarea masiv a patentelor i licenelor noilor descoperiri i tehnologii americane i europene.
Statul a iniiat, apoi a susinut pe toate cile producerea automobilelor, a produselor electronice i a
computerilor. Niv salariului rmne mereu n urma creterii productivitii muncii. Acest fapt permite
reducerea permanent a costurilor i ca urmare o competitivitate sporit a mrfurilor japoneze pe pieele
internaionale.
20.Esena i tipurile de coordonare a activitii ec-ce
n orice sistem ec-ic, ca urmare a multitudinii subiecilor ec-ci i a intereselor lor, apare necesitatea
coordonrii i sistematizrii activitii comune. Coninutul coordonrii activitii ec-ce se reduce la modul,
ordinea de adoptare a deciziilor cu privire la producie i consum ntre diferii ageni ec-ici.
n calitate de extremitate, "antipod" al activitii ec-ce n teoria ec-c, poate fi menionat ordinea spontan
i ordinea stabilit (din centru) ierarhic. n viaa real, autoorganizarea sistemului ec-ic se combin cu
reglementarea lui din exterior, adic cu gestiunea exercitat de ctre subiecii ec-ci (statul, instituiile civile,
organizaiile mondiale), care "impun" diferite reguli i norme de comportament. Det-rea coraportului efectiv
dintre procesele spontane de organizare a ec-ei i gestiunea contient reprezint sarcina primordial a
tuturor comunitilor.
De pe poziiile modului de coordonare a activitii ec-ce, se disting 3 modele de sisteme ec-ce:
tradiional bazat pe ec-ia natural;
descentralizat bazat pe ec-ia de pia;
centralizat, administrativ de comand bazat pe ec-ia planificat.
Fiecare din modelele menionate reprez o construcie teoretic cu un set de principii specifice. Sistemele ec-
ce reale sunt o combinare complex a formelor, relaiilor ec-ce i, de regul, au la baz una dintre acestea.
21.Costurile de tranzacie costuri de exploatare a sistemului
Activitatea ec-c implic totalit costurilor. Unele apar n procesul de producie i sunt legate de
restructurarea, transformarea res-lor ec-ce n bunuri necesare societii.
Din aceste considerente, ele sunt numite costuri de producie sau costuri de transformare. Costurile
respective constau din totalit chelt efectuate de ctre o #re pu a produce bunuri n expresie bneasc (chelt
pu achiziionarea materiei prime, pu procurarea i exploatarea tehnicii, pu achitarea salariilor).
Alte chelt se refer la meninerea "ordinii" n sistemul ec-ic i asigurarea legturilor de coordonare ntre
agenii ec-ci. Acestea sunt costurile de tranzacie, care reprez chelt de interaciune ale agenilor ec-ci i sunt
legate de ncheierea acordurilor sau transmiterea drepturilor de proprietate de la un agent ec-ic la altul.
R. Matthews susine c: "costurile de tranzacie constituie acele chelt necesare pu reglementrile unui
contract ex ante i monitorizarea sau punerea lui n practic ex post, ele fiind astfel opuse costurilor de
producie, care sunt chelt necesare pu executarea unui contract" .
Categoria "tranzacie" caracteriz diferite aspecte ale afacerii: schimbul de mrfuri, schimbul cu diferite
varieti de activitate sau cu obligaiuni juridice. Costurile date sunt legate de interaciunea subiecilor ec-ici
i necesitatea respectrii regulilor de comportament acceptate n societate.
Pu prima dat termenul "costuri de tranzacie" a fost propus n anul 1937 de savantul american R. Coase.
Costurile de tranzacie cuprind urmt elemente de baz:
chelt de informare (despre partenerii de afaceri, variante eficiente de ncheiere a contractelor, chelt de timp
i res pu selectarea inform despre preuri, calitate);
chelt de negociere i semnare a contractelor(chelt n vederea nelegerilor, serviciilor intermediarilor i
legalizrii contractelor);
chelt de evaluare (a proprietilor utile i calitii, a pierderilor provocate de greeli etc.);
chelt de definire i aprare a dreptului de proprietate (cheltuielile legate de determinarea subiectului i
obiectului proprietii, aprarea proprietii private, ordinii de drept, adic de utilizarea serviciilor organelor
de justiie);
chelt legate de comportamentul oportunist al agentului (cheltuieli legate de nclcarea i nerespectarea
condiiilor contractului; nelciune, furt, escrocherii).
Costurile de tranzacie sunt inevitabile n funcionarea sistemului ec-ic. Acestea reprez chelt de "exploatare",
care sunt la fel de fireti ca i fenomenul "friciunii" n fizic.
Orice societate este interesat n diminuarea tuturor tipurilor de costuri: att transformaionale, ct i
tranzacionale.
Aceasta explic cercetrile permanente i evoluia istoric a formelor i normelor de organizare a activitii
ec-ce.
22.Instituiile i rolul lor n formarea i dezvoltarea ec-ei
Termenul "instituie" este reflectat n sens larg "cumulativ" ca: totalitatea normelor, regulilor, procedurilor
i mecanismelor de realizare, care structureaz (ordoneaz) relaiile dintre oameni.
Dup esena lor, instituiile reprez "regulile jocului" n societate. Ele reglementeaz normele i structurile
relaiilor sociale, funciile i prerogativele structurilor de stat, diapazonul drepturilor i obligaiunilor
individului, mecanismul interaciunii produciei i consumului, direciile de dezvoltare i tipul de coordonare
a proceselor sociale.
Posednd "continuitate" (stabilitate n timp), ele ndeplinesc n societate rolul unui mecanism specific de
transmitere a inform i asigur succesiunea istoric de dezvoltare.
Instituiile reglementeaz i "orienteaz" activitatea uman a societii.
*Tipurile:
Instituii formale i informale
Sub influena factorilor "cu caracter natural" (condiii climaterice, aezare geografic, particulariti
regionale de organizare n vederea asigurrii necesitilor umane), au aprut i s-au afirmat instituiile
informale: tradiii i stereotipuri de gospodrire, obiceiuri i norme religioase, etica i principiile morale ale
popoarelor.
n procesul evoluiei sociale, instituiile informale se completeaz cu instituii formale reguli "scrise", care
prevd drepturile i obligaiile ce reglementeaz activitatea ec-ic. Din acestea fac parte: normele legislative
(regulile dreptului de proprietate, reglementri privind susinerea concurenei) i, de asemenea, mecanisme,
organizaii formate pu asigurarea controlului respectrii regulilor "scrise". Instituiile i institutele formale se
prezint ca un rezultat al activitii subiective a oamenilor. Dac instituiile determin "regulile de joc" pe
teritoriul dat, atunci institutele reprezint juctorii "organizaiile" n spaiul respectiv.
n condiiile n care mediul de trai devine tot mai complicat, sub povara problemelor globale acute,
societatea contemporan este nevoit s activizeze procesul de cutare a instituiilor perfecte att la nivel
naional, ct i la niv mondial.
23.Proprietate si pluralismul formelor sale
Proprietatea repr ansamblul relatiilor dintre oamenii, in legatura cu insusirea, posedarea res-lor utilizate in
activitatea ec-ica si a rezultatelor acestei activitati
Proprietatea repr totalit raporturilor dintre membrii societatii cu privire la insusirea bunurilor existente in
societate, raporturi reglementate de acte juridice sau norme sociale.
Obiectul proprietatii il constituie bunurile materiale si nemateriale. Subiectul proprietatii sunt posesorii
obiectelor proprietatii(pers fiz, jurid, diferite organizatii, statul).
Tipurile de proprietate in ec-ia de piata:
1) Proprietate privata, care in functie de subiectul proprietatii poate fi: individuala, individual-asociativa,
privata de familie, privat-asociativa. Proprietatea privata poate fi bazata pe munca individuala sau pe munca
salariata.
2) Proprietatea publica, care cunoaste asemenea forme ca: proprietatea administratiei centrale si
proprietatea administratiei locale. In tarile socialiste acesta este timpul de proprietate preponderent.
3) Proprietate mixta. Acest tip de proprietate combina, proprietatea privata cu cea publica, iar in unele
cazuri proprietate nat cu cea internat. Proprietate mixta poate fi: privat-publica nationala, privat-publica
multinationala.
24.Rolul metodologic al relatiilor de proprietate in analiza sistemului realtiilor de productie
Proprietatea reprezint relaiile de nsuire, nstrinare i folosin a unui anumit resurs de ctre un individ.
Relaiile de proprietate exist n orice sistem ec-mic i influeneaz direct asupra caracterului relaiilor de
producie (economice). Aceast influen se manifest prin urmtoarele momente:
1Proprietatea determin modul de unire a forei de munc cu mujloacele de producie (K,L,q):
a.unire direct are loc atunci cnd exist proprietate social (public) i mijloacele de producie aparin
lucrtorilor.
b.Unire indirect prin intermediul pieei i vnzrii forei de munc n condiiile proprietii private asupra
mijloacelor de producie.
2Proprietatea influeneaz asupra modalitilor de repartiie a resurselor ec-ce:
a.repartizarea dup fonduri determinate de ctre planul de stat n condiiile dominrii proprietii publice
sau de stat.
b.Repartizarea resurselor ec-ce reeind din cerinele pieei (cererea consumatorului) n condiiile proprietii
private.
3Schimbul de dependen de forma de proprietate poate fi:
a.schimbul liber, la pre de echilibru (preuri libere); alegerea liber a consumatorului a bunurilor dup
calitate pre, design n condiiile proprietii private i concurenei vnztorilor.
b.Schimbul n condiiile proprietii de stat realizat la preuri fixate; n condiiile limitrii posibilitii de
alegere a consumatorilor, a biunurilor dup calitate pre i altele.
4Consumul n condiiile proprietii private va depinde de diversitatea surselor de venit pe care le deine
individul (salariul, renta, dobnda, profit, divident). n condiiile date cerinele pot fi satisfcute n mod
diferit (pentru pturile sociale diferite).
Concluzie: analiza relaiilor de proprietate, a formelor proprietii joac un rol metodologic pentru ntregul
sistem de relaii ec-ce ce apar ntr-un sistem ec-mic.
25.Proprietatea ca una din categoriile ec-ce si juridice
Nivelele ec-ic i juridic ale proprietii, n calitate de componente ale unui tot ntreg, trebuie s fie adecvate
i s se completeze unul pe altul.
Aspectele juridice ale proprietii caracterizeaz:
micarea, "circulaia" patrimoniului;
distribuirea i redistribuirea drepturilor pe patrimoniu (de exemplu, ntocmirea juridic a actelor de
cumprare-vnzare a apartamentului, automobilului).
Coninutul ec-ic al proprietii reflect:
sursele i mecanismul creterii avuiei;
principiile de distribuire a bunurilor materiale i veniturilor;
cauzele diferenierii n procesul de distribuie a averii n rndul populaiei.
Latura juridic i ec-ic a proprietii se deosebete printr-o autonomie relativ. Totodat, este confirmat
istoric c transformrile juridice (formale) ale proprietii, de regul, sunt precedate de dezvoltarea social-
ec-c real a societii i de schimbarea relaiilor de producie. n primul rnd, este vorba despre schimbarea
relaiilor de proprietate asupra mijloacelor de producie.
Coninutul ec-ic al proprietii
Subiectul i obiectul proprietii
n sens ec-ic, proprietatea exprim relaiile obiective dintre indivizi n legtur cu nstrinarea-nsuirea
bunurilor ec-ce i a veniturilor.
Aceste relaii caracteriz contactele ntre participanii (subiecii proprietii) la tranzaciile ce in de
"nsuirea- nstrinarea" anumitor obiecte.
Subiectul proprietii l formeaz agenii ec-ici:
indivizii (ca persoane fizice) i gospodriile casnice;
socio-grupurile (ca persoane juridice asociaii, societi pe aciuni);
administraiile publice de stat.
Obiectul proprietii este un bun n jurul cruia se constituie relaii de proprietate:
imobilul (pmntul, cldirile, instalaiile, reelele de transport);
bunurile materiale (utilajul, mijloacele de transport, materia prim i materialele, obiectele de consum);
active financiare (hrtiile de valoare, banii);
fora de munc, talentul;
rezultatele activitii intelectuale, valorile nemateriale (operele de art, inveniile, manuscrisele, scenariile,
res informaionale).
Indiferent de varietatea obiectelor de proprietate, ele pot fi structurate n dou grupuri: diverse resurse,
necesare pu activitatea de producie; bunuri de consum, utiliz pu consum personal de ctre populaie.
Din punctul de vedere al dezvoltrii societii, o importan primordial o au relaiile de proprietate asupra
condiiilor materiale ale procesului de producie, adic asupra mijloacelor de producie. Sunt importante
urmt circumstane:
subiectul proprietii, care are tangen cu res-le, are posibilit real de a-i nsui o parte din bunurile rare;
nsuirea real depinde de gradul de utilizare productiv a mijloacelor de producie.
Este firesc ca posesorul proprietii s fie cointeresat ntr-o activitate eficient. Iar utilizarea productiv a
resurselor ec-ce rare permite de a satisface mai amplu necesitile oamenilor. n plus, aceasta are un rol
pozitiv asupra progresului social n ntregime.
Aspectul juridic al relaiilor de proprietate se elaboreaz i se perfecioneaz de ctre societate n procesul
de dezvoltare istoric.
Determinarea juridic a proprietii o constituie:
 instituiile informale (tradiii, norme religioase, obiceiuri, principii moral-etice) specifice fiecrui popor;
instituii formale (legi, acte normative) stabilite i controlate de ctre stat.
Aspectele juridice ale proprietii reflect "regulile de joc", n baza crora sunt stabilite relaiile de
proprietate ntre oameni: ce, cui i n ce cantitate aparine?
26.Conceptele de baza cu privire la proprietate.
Exista tripla definire a conceptului de proprietate: conceptul filosofic, conceptul juridic i conceptul ec-ic.
Privit ca o categorie ec-ic, proprietatea a existat de-a lungul societii omeneti, producerea i procurarea
de bunuri necesare traiului este o premis indispensabil pu viaa social i, ca atare, proprietatea este strns
legat de sfera produciei de bunuri materiale i de culegerea roadelor acestei activiti. Din analiza
proprietii n sens ec-ic, rezult faptul ca ea apare odat cu societatea uman i va dispare prin desfiinarea
acesteia.
Proprietatea este apreciat ca fiind o categorie ec-ic, spre deosebire de care, dreptul de proprietate este o
categ juridic ce se distinge prin apropriere, nsuire a unui bun, iar titularul este ndreptit s-i exercite
prerogativele dreptului su prin putere proprie i n interes propriu, respectnd limitele impuse de lege, cu
ndreptirea de a pretinde tuturor celorlali de a se abine de la orice acte care s fie de natur a stnjeni
acest drept. Sensul juridic este mbinat cu cel ec-ic, pu c totalitatea relaiilor ec-ce dintre oameni sunt n
acelai timp i relaii juridice, pe care acetia le au ntre ei n legtur cu bunurile.
n ambele sale accepiuni, proprietatea creeaz accesul suprem al omului la aproprierea bunurilor naturale
sau a celor care sunt rezultatul activitii umane desfurate n sfera produciei de bunuri materiale i
spirituale. Aceast nsuire opereaz fie individual, fie colectiv.
Filozofii sunt cei care spun c omul intr n relaiile de proprietate ca "fiin total" ; dup ei, problema
proprietii este una de eficien ec-ic ce implic realizarea personalitii umane, n general. Deci,
proprietatea este indisolubil legat de viaa oamenilor, fcnd parte din ea, constituind o problem cu
caracter permanent i ocupnd un loc deosebit de important n cadrul tiinelor ec-ce, social-politice i
filosofice.
27.Baza legislativ a Republicii moldova cu privire la relaiile de proprietate.
Articolul 1. Dreptul de proprietate n Republica Moldova
Dreptul de proprietate n Republica Moldova este recunoscut i ocrotit de lege.
Proprietarului i aparine dreptul de a poseda bunurile, de a le folosi i a le administra. Posedarea bunurilor
const n stpnirea efectiv a bunurilor, folosirea bunurilor const n ntrebuinarea calitilor utile ale
bunurilor, iar administrarea bunurilor n determinarea destinului bunurilor.
Proprietarul are dreptul s exercite fa de bunurile sale orice aciuni care nu contravin legilor i nu
duneaz sntii oamenilor i mediului nconjurtor.
Articolul 2. Tipurile proprietii
Republica Moldova exist trei tipuri de proprietate: privat, colectiv, inclusiv colhoznic, i de stat.
Stabilirea de ctre stat, sub orice form, a unor restricii sau avantaje n exercitarea dreptului de
proprietate n funcie de tipul de proprietate nu se admite.
Articolul 3. Formele proprietii
n Republica Moldova se admite funcionarea tipurilor de proprietate n diferite forme organizatorice:
individual, familial, cooperatist, a societii pe aciuni, a societilor economice, a ntreprinderii i
instituiei de stat, municipal, a organizaiilor i micrilor obteti, a organizaiilor religioase, mixt,
inclusiv cu participarea cetenilor i a persoanelor juridice din alte state, precum i alte forme
de proprietate care nu snt interzise de lege.
Articolul 4. Legislaia cu privire la proprietate
Prin prezenta Lege n comformitate cu Constituia Republicii Moldova se reglementeaz
relaiile de proprietate pe ntreg teritoriul Republicii Moldova. Raporturile de proprietate neprevzute
n prezenta Lege se stabilesc de alte acte legislative ale Republicii Moldova, emise n conformitate cu ea,
iar n cazurile prevzute n aceste acte - i de hotrrile Guvernului Republicii Moldova.
Articolul 5. Subiectele dreptului de proprietate
Subiect al dreptului de proprietate poate fi orice persoan fizic, juridic, statul, precum i organele de
autoadministrare local.
 28.Privatizarea: esenta, metodele, principiile
Privatizare-proc efectuat de catre organele puterii de stat si consta in trecerea bunurilor statului in propr
cetatenilor si asociatilor lor. Scopul privatizarii stabilizarea productiei si ridicarea eficientei ei, ridicarea
nivelului de viata al populatiei. *Met de privatizare:
1.met divetitura renuntarea statului de a dirija intreprinderea de stat & transmiterea drept de proprietate
propritarilor particulari. 2.Met de contract aplicata in tarile occidentale prevede incheierea unor contracte
intre firmele particulare si guvern, in c/e se indica de catre # volumul furnizarii marfurilor ce erau anterior
furnizate de stat. 3.Met de privatizare prin vaucere. Statul acorda pers invirsta sau cu un $ mic vaucere
medicale c/e le permite sa se trateze in anumite spitale din contu statului. Sist de vaucere e aplicat & in alte
domenii: inchirierea apartamentelor, procurarea produselor alimentare.
*Principiile de baza ale privatizarii sint urmatoarele:
*asigurarea protectiei sociale a populatiei; *egalitatea drepturilor cetatenilor la primirea unei cote din
bunurule statului, ce urmeaza a fi privatizate;*instrainarea bunurilor statului atit cu plata, cit si in mod
gratuit; *asigurarea publicitatii largi si a unui inalt grad de informare a populatiei asupra procesului de
privatizare.
29.Etapele, problemele, realiile i consecinele privatizrii n Moldova.
In RM a demarat procesul de privatizare propriu-zis, cind in virtutea legii cu privire la privatizare au fost
distribuite si puse in aplicare, conform destinatiei lor, bonurile patrimoniale. Insasi privatizarea, ca proces de
instrainare a bunurilor statului in proprietatea cetatenilor si asociatiilor lor, este efectuata de catre organele
puterii de stat. Au fost adoptate 3 programe de privatizare:
1.1994 privatizarea contra bonurilor patrimoniale;
2.1995-1996 privatizarea mixta contra bonurilor patrimoniale si mijloacelor banesti;
3.1997 privatizarea contra bani.
Initiativa si rolul decisiv in efectuarea procesului de privatizarea ii apartine statului. Privatizarea
patrimoniului economic al tarii al tarii la initiativa statului ne vorbeste de faptul ca statul isi schimba
programul de activitatea economica, fiind indreptata spre cautarea noilor cai de avansare a eficacitatii
economice in cadrul economiei de piata.
Etapele privat. n RM sunt 2 etape:
1.mic privatiz. conerului, alimentaiei publice, deservirii sociale, ntrep. mici & mijlocii din RM,
apartamentilor de stat prin intermediul bonurilor patrimoniale, unde n rezultat 2 mln. de ceteni au devenit
proprietari;
2.mare privat. contra mijl. bneti peste 150 de ntrep. & 100 antiere de construcii nefinisate. La 3 etap
a tranziiei continu restructurarea ntrep. & crearea instituiilor eco de P juridice, fiscale, creditare.
30.Legea Republicii Moldova Despre privatizare.
Cu privire la privatizare
Legea Republicii Moldova
Nr. 627-XIl din 4 iulie 1991
(Monitorul Oficial, 9 decembrie 1999, nr.135-136, p. I, art. 674)
(Monitorul Oficial, 16 aprilie 2004, nr.61-63, p. I, art. 337)
Articolul 1. Notiunea de privatizare
1. Privatizarea este un proces, efectuat de catre organele puterii de stat si ale administratiei de stat, de
instrainare a bunurilor statului in proprietatea cetatenilor si asociatiilor lor (societati pe actiuni si
economice, intreprinderi colective, cooperatiste,particulare si alte tipuri de intreprinderi bazate pe
proprietatea privata a cetatenilor Republicii Moldova). Sint supuse privatizarii bunurile organizatiilor
obstesti, asupra carora statul si-a confirmat dreptul sau de proprietate.
Cetatenii Republicii Moldova participa la procesul de privatizare pe baza liberului consimtamint.
2. Ca urmare a privatizarii bunurilor statului, acesta isi pierde drepturile de posedare, folosire si de
dispunere de bunuri, iar achizitorii isi asuma toate obligatiile, ce deriva din transmiterea dreptului de
proprietate.
Articolul 2. Principiile privatizarii
Principiile de baza ale privatizarii sint urmatoarele:
-asigurarea protectiei sociale a populatiei;
-egalitatea drepturilor cetatenilor la primirea unei cote din bunurule statului, ce urmeaza a fi privatizate;
-instrainarea bunurilor statului atit cu plata, cit si in mod gratuit;
-asigurarea publicitatii largi si a unui inalt grad de informare a populatiei asupra procesului de privatizare.
Articolul 3. Domeniul si obiectele privatizarii
1. Privatizarea se admite in toate ramurile economiei, culturii si ale sferei sociale a republicii si se
extinde asupra obiectelor patrimoniului statului si asupra resurselor naturale de pe teritoriul ei.
2. Obiecte ale privatizarii sint:
- intreprinderile (asociatiile), institutiile, organizatiile unitatile structurale ale asociatiilor, atelierele, alte
subdiviziuni ale intreprinderilor, organizatiilor ce constituie complexe patrimoniale unice;
-partea proprietatii intreprinderilor, aflate in proprietatea statului, ivestita in actiuni si transmisa in
posesie cetatenilor;
-locuintele;
-obiecte nefinalizate, inclusiv cladirile de locuit;
-celelalte mijloace tehnico-materiale, cu exceptia obiectelor aratate la punctul 3 al prezentului articol.
Se admite privatizarea partiala a intreprinderilor de catre lucratorii lor, contra bonuri patrimoniale ce le
apartin, in limita a 20 procente din valoarea intreprinderii. Lista intreprinderilor care urmeaza sa fie
privatizate partial este aprobata de Parlament.
Modul de privatizare a resurselor naturale este stabilit de o legislatie speciala.
3. Obiectele patrimoniului statului nu pot fi privatizate daca acestea:
-asigura capacitatea de aparare si securitatea statului;
-constituie patrimoniul culturii nationale;
-asigura minimul garantat de catre stat al serviciilor sociale gratuite pentru populatie;
-activitatea lor constituie monopolul statului.
Nu sint supuse privatizarii terenurile de pamint atribuite fondului funciar de stat, precum si terenurile
transmise manastirilor in modul stabilit de lege.
Intreprinderile si organizatiile care nu au fost incluse in listele obiectelor supuse privatizarii aprobate de
Parlament, precum si alte obiecte care, potrivit legislatiei, ramin in proprietate de stat, nu sint supuse
privatizarii.
31.Formele de organizare a economiei
tiina economic e ntemeiat pe trei principii:
1.interaciunea dintre teorie ipractic ( t e o r i a s e r v e t e c a c o n d i i e d e e l a b o r a r e a u n o r
d e c i z i i r e f e r i t o r l a d e z v o l t a r e a economiei, iar practica determin adevrul teoretic, confirm sau
respinge teoria);
2.unitateadintre analiza micro i macroeconomic (ea reflect trei probleme fundamentale: Ce? Cum?
Pentru cine de produs ?);
3.istorismul real (tiina economic trebuie s se bazeze pe situaiaeconomic real, s in cont
de condiiile istorice specifice a rii respective).Din punct de vedere al modului n care societatea
rezolv sau ar trebui s rezolve problemele economice tiina economic poate fi divizat n economie
pozitiv i economienormativ.
Economia pozitiv
e v i d e n i a z c e e a c e e s t e n e c o n o m i e i c e e a c e s e p o a t e ntmpla, dac se vor produce
anumite acte i procese economice (ea pune diagnosticul la starea economiei i prognozeaz
dezvoltarea ei viitoare cu ajutorul instrumentelor de analizeconomic).
Economia normativ
a r a t c u m a r f i b i n e s s e d e s f o a r e a c t i v i t i l e economice i ce ar trebui de fcut
pentru ca procesele s se ncadreze n normalitate.
32.Ec-ia naturala si ec-ia de schimb
Economia natural reprezint acea form de organizare a activitii economice n care nevoile de consum
sunt satisfcute din rezultatele propriei activiti, fr a se apela la schimb. n economia natural fiecare
gospodrie individual execut toate activitile de la obinerea diferitor materii prime pn la pregtirea
lor pentru consum.
Economia natural are urmtoarele trsturi:
-n economia natural productorul din punct de vedere economic este izolat;
-productorul nemijlocit este nzestrat cu mijloace de producie necesare pentru nfptuirea produciei;
-produsul creat n economia natural e destinat pentru satisfacerea cerinelor productorului i pentru
consumul din interiorul gospodriei;
-n economia natural pmntul constituie principalul factor de producie;
-baza economic n economia natural const din cules, vntoare i cultivarea pmntului;
-economia natural e ntemeiat pe tehnica rutin, de aceea, nivelul de eficien economic este foarte jos;
-n economia natural predomin diviziunea natural a muncii;
-relaiile de producie n economia natural se manifest ntr-o form transparent, ca relaii dintre oameni, i
nu ca relaii dintre produsele muncii lor;
-fora de munc n economia natural este lipsit de mobilitate, deoarece este strict legat de o anumit
unitate de producie;
-ramura principal n economia natural este agricultura mbinat cu meteugul casnic.
Economia de schimb reprezint acea form de organizare a activitii economice n care agenii economici
produc bunuri n vederea vnzrii, obinnd n schimbul lor altele, necesare satisfacerii cerinelor. Economia
de schimb reprezint forma universal de organizare i funcionare a activitii economice n lumea
contemporan.
Economia de schimb are urmtoarele trsturi:
1.Specializarea agenilor economici n baza diviziunii sociale a muncii, care se caracterizeaz prin
separarea diferitor categorii de munc i fixarea lor ca activiti specializate.
2.Autonomia i independena agenilor economici. Autonomia nseamn c agenii economici au dreptul
de decizie referitor la volumul de producie i realizarea acestuia. Autonomia este fundamentat pe interesul
agentului economic i pe proprietatea privat.
3.Oscilarea activitii economice n jurul pieei. n cadrul pieei se efectueaz schimburile dintre agenii
economici, ntre productor i consumator. Piaa devine astfel instituia central n jurul creia oscileaz
ntreaga via economic.
4.Tranzaciile unilaterale i bilaterale de pia. n cadrul economiei de schimb ntre agenii economici se
desfoar permanent fluxuri (tranzacii) de bunuri i moned de dou tipuri: unilaterale (de transfer), care
reprezint micri univoce de bunuri (donaii, subvenii, impozite, taxe etc.); bilaterale, care reflect
micrile reciproce, biunivoce de bunuri ntre doi ageni economici.
5.Bunurile economice mbrac forma de marf. n condiiile economiei de schimb majoritatea bunurilor
economice se manifest n form de marf. Marfa reprezint un bun economic care servete produciei sau
satisfacerii nevoilor de via ale oamenilor, destinat vnzrii-cumprrii prin tranzaciile bilaterale pe pia.
33.Bunul- esenta, formele
Orice nevoie uman este satisfcut cu ajutorul consumului de bunuri.
ntr-o accepiune general, prin noiunea de bun se nelege orice element al realitii capabil s satisfac o
anumit nevoie (trebuin), indiferent de forma lui de existen, de modul n care este procurat de ctre
consumator, sau de natura nevoii satisfcute.
n totalitatea lor, bunurile se mpart n dou mari categorii: bunuri libere i bunuri ec-ce.
Bunurile libere sunt acele bunuri care, n anumite condiii de loc i de timp, sunt nelimitate n raport cu
nevoile i, ca atare, consumarea lor nu necesit un anumit cost (efort). In categoria acestor bunuri (daruri
ale naturii) se pot include: acrul, lumina solar, cldura solar, apa, peisajele naturale . a..
Bunuriile ec-ce reprezint ansamblul obiectelor materiale luate din natur, prelucrate sau produse ca i
serviciilor de tot felul care pot satisface o anumit trebuin uman. Sunt acele bunuri, rezultate ale unei
activiti ec-ce, a cror caracteristic dominant este raritatea, adic insuficienta lor n raport cu nevoile.
Aceste bunuri exist numai n msura n care sunt produse i ca atare, existena i consumarea lor presupun
anumite eforturi (costuri). Tocmai de aceea, aceste bunuri sunt produse n cantiti limitate.
Unele bunuri libere pot deveni bunuri ec-ce n anumite condiii de loc i de timp, adic n msura n care
consumarea lor necesit anumite cheltuieli (ex. aerul de munte este un bun liber pu locuitorii din ar l un
bun ec-ic pu cei ca-re, ca turiti, doresc s beneficieze de el, acetia trebuind s suporte cheltuieli cu
deplasarea, cazarea a).
Bunurile ec-ce presupun urmtoarele condiii:
a) existena unei nevoi care trebuie satisfcut, ntruct bunul ec-ic se manifest numai n legtur cu o
cerin uman. Pu a se realiza aceast relaie, purttorul trebuinei trebuie s cunoasc proprietile bunului.
b) proprietile corporale, i aeorporale atribuite hunului care satisface nevoia. Proprietile corporale se
refer la caracteristicile i la parametrii funcionali ai bunurilor, iar cele acorporale la nume, marc, service,
comunicaii transmise etc;
c) disponibilitatea i accesibilitatea;
d) raritatea relativa a bunurilor ec-ce.
Condiiile menionate confer bunurilor ec-ce utilitate.
34.Conditiile existentei bunurilor ec-ce si clasificarea lor
Scopul activitii ec-ce este satisfacerea nevoilor. Nevoile snt satisfcute prin consumul anumitor bunuri.
Bunurile ec-ce presupun urmtoarele condiii:
a) existena unei nevoi care trebuie satisfcut, ntruct bunul ec-ic se manifest numai n legtur cu o
cerin uman. Pu a se realiza aceast relaie, purttorul trebuinei trebuie s cunoasc proprietile bunului.
b) proprietile corporale, i aeorporale atribuite hunului care satisface nevoia. Proprietile corporale se
refer la caracteristicile i la parametrii funcionali ai bunurilor, iar cele acorporale la nume, marc, service,
comunicaii transmise etc;
e) disponibilitatea i accesibilitatea;
f) raritatea relativa a bunurilor ec-ce.
Clasificarea bunurilor ec-ce poate fi fcut dup mai multe criterii:
1) Dup criteriul accesului la ele, bunurile se mpart n:
a) bunuri libere, care provin direct din natur, fr efort i la care accesul este gratuit (aerul, apa, cldura i
lumina solar etc);
b) bunuri ec-ce. Acestea snt un rezultat al procesului de producie. Accesul la ele este limitat, obinerea lor
se face prin efort fizic sau bnesc.
2) Dup forma lor de existen, bunurile ec-ce se mpart n:
a) bunuri materiale, numite i corporale": mbrcmintea, alimentele, mainile, echipamentele,
construciile;
b) bunuri imateriale (invizibile sau serviciile): serviciile comerciale,transportul, studiile; telecomunicaiile,
serviciile bancare etc;
c) informaia (culeas din cri, de pe Internet, n timpul cursurilor, de la vecini).
3) Dup destinaia lor final, bunurile pot fi:
a) bunuri de producie (factorii de producie): bunurile cu ajutorul crora se produc alte bunuri (uneltele,
materia prim, tractoarele, camioanele mari etc);
b) bunuri de consum, care satisfac direct nevoile oamenilor (mbrcminte, alimente, locuine, cri,
televizoare, telefoane etc).
4) Dup modalitatea de circulaie, adic dup felul n care ajung de la productor la consumator,
bunurile ec-ce se mpart n:
a) bunuri mrfare, care se obin prin actul de vnzare-cumprare;
b) bunuri nemarfare, care snt destinate autoconsumului productorului (predominante n ec-ia natural, dar
rspndite pe larg n prezent n gospodria casnic).
5) Dup forma de proprietate, bunurile ec-ce pot fi:
a) private;
b) publice.
n analiza micro ec-ic se analizeaz urmtoarea clasificare a bunurilor (mrfurilor):
1. bunuri substituibile dac crete preul la bunul X, cererea pu bunul X scade: cererea pu bunul Y se
va mri (X,Y bunuri substituibile).
2. bunuri complementare dac crete preul la bunul X, atunci scade cererea pu bunul X i se
micoreaz preul la bunul Y.
3. bunuri neutre (indiferente) consumul lor nu depinde de alte bunuri.
35.Marfa si proprietatile ei- formele principale de manifestare
Bunurile mbrac forma de marf.
Marfa - bun ec-ic care servete produciei sau satisfacerii nevoilor de via ale oamenilor, destinat vnzrii-
cumprrii prin tranzaciile bilaterale de pia.
bunurile ec-ce integral marfare sau comerciale sunt cele care trec de la productor la
consumator prin mecanismul pieei pe baza unor preuri care se formeaz liber, n raport de
cerer i ofert.
Bunurile parial marfare sau mixte sunt cele care trec de la productor la consumator prin
vnzare-cumprare, dar preul la care se formeaz att pe baza condiiilor pieei ct i a nuo
obiective de protecie social.
bunurile non-comerciale sau non-marfare sunt bunuri ec-ce a cror producere ocazioneaz
cheltuieli, dar ajung la consumator n mod gratuit.
nsuirile mrfii sunt: utilitatea (valoarea de ntrebuinare) i valoarea de schimb.
Utilitatea mrfii are nsuirea de a satisface anumite necesiti ale omului (reflect raporturile dintre om i
bunuri, dintre nevoile acestuia i caracteristicile bunurilor). Utilitatea de ntrebuinare este purttoarea
material a valorii mrfii. Utilitatea poate exista i fr a fi purttoare de valoare ( aerul, apa, lumina).
Valoarea de schimb raportul cantitativ de scimb al mrfurilor.
32.Teoriile ce stau la baza determinrii valorii:
I. teoria obiectiv a valorii mrfii concepie care i are izvorul n teoria clasicilor
ec-ei politice, conform creia valoarea mrfii este determinat numai de cantitatea de
munc cheltuit peentru producerea ei.
Valoarea ec-ic a unui bun poate fi descompus n urmtoarele elemente:
W= C + V + P, unde:
W valoarea ec-ic a unui bun.
C valoarea mijloacelor de producie consumate.
V- valoarea produsului necesar;
P valoarea plus produslui
V+P valoarea nou creat
Valoarea ec-ic a unui bun poate fi:
a. valoare individual tipul de munc individual cheltuit pu producerea acestui bun la ntreprinderea
dat.
b. Valoarea social timpul de munc socialmente necesar pu a produce un bun ec-ic n condiii de
producie normale din punct de vedere social cu nzestrarea tehnic, organizarea, calificarea,
intensitatea normal.
Timpul de munc socialmente necesar tinde spre timpul individual al acelor ntreprinderi care produc cea
mai mare parte a bunului dat n societate.
Pe pia, n funcie de mrimea timpului socialmente necesar, unii productori ( care au valoare individual
mai mic) vor obine un venit suplimentar, alii (care au valoare individual mai mare) vor pierde, se vor
ruina.
Orice munc omeneasc are un caracter dublu:
- munca concret munca cheltuit ntr-o anumit form soecific, cu anumite mijloace de producie,
cu u anumit scop. Rezulatatul muncii concrete este utilitateea mrfii. Munca concret se manifest ca
o munc nemijlocit particular munca productorilor autonomi independeni. Munca particular a
fiecrui productor aparte devine o prticic a muncii sociale n procesul schimbului (cumprrii-
vnzrii pe pia). Munca social munca cheltuit pu producerea mrfii n ansamblu pe societate.
- Munca abstract munca privit ca simpl cheltuire de for de munc omeneasc n general,
indiferent de forma ei concret. Rezultatul muncii abstracte este valoarea mrfii.
II. Teoria subiectiv concepie care are la baz teza c valoarea i diferenierea
bunurilor este rezultatul aprecierii subietive a indivizilor.
Teoria subiectiv pornete de la premisa c valoarea de schimb se aplic prin:
- utilitate
- raritate.
Valoarea este determinat de utilitatea marginal. Utilitatea nu este aceai pu fiecare unitate de bun pe care o
deine cineva, i va descrete lund n considerare c intensitatea nevoii se diminueaz pe msur ce numrul
utilitilor de bun posedate crete. Principiul de baz al teoriei subiective este principiul utilitii marginale
descrescnde. El presupune c pu un individ, pe msur ce consum dintr-un bun, satisfacia produs de
cretere a consumului scade.
III. Teoria cererii i ofertei dac oferta pe pia este mai mare dect cererea, apoi valoarea de
schimb a mrfii se reduce i invers, dac cererea este mai nalt dect oferta atunci valoarea de
scimb sporete.
IV. Teoria determinrii valorii pe baza mai multor factori. Economistul P. Samuelson,
subliniaz c valoarea este determinat de nsumarea celor trei pri de venit (salariul, profit,
rent) ce revin factorilor de producie i urmrete scopul ca satisfacia venitul, profitul s
atrag cel mai nalt nivel posibil.
36.Banii: esenta si functiile lor.
n vorbirea curent pu bani se utilizeaz i termenul de moned. Termenii de bani i moned nu sunt ns
sinonime. Spre deosebire de bani moneda nu este un termen generic, ce se refer la un anumit fel de bani, i
anume la piasele metalice cu valoare proprie. Moneda, n accepiunea de bani a aprut ca echivalent general,
cnd acest rol a fost ndeplinit de o singur marf, spre exemplu cuprul, argintul sau aurul, care a devenit
astfel moned, cu ndeplinirea funciei de exprimare a valorii tuturor celorlalte mrfuri. Apariia ei a fost
consecina dezvoltrii produciei i a schibului de mrfuri care au evoluat paralel i nentrerupt.
Formele banilor:
a. bani marf banii existeni sub forma bunurilor marfare, care ntr-o zon ec-ic ndeplinesc
funcia de intermediar al schimbului i de msur de etalon general pu celelate bunuri ec-ce.
Ulterior, acest rol a fost preluat de metalele de pre, ndeosebi de aur.
b. Bani moned metalic bani confecionai din aur sau argint care au reprezentat forma
principal de existen a banilor pn n sec al 19lea. Moned lingou dintr-un anumit metal
de o anumit form greutate i valoare care servete ca mijloc de plat legitim. Moneda
metalic, n evoluia ei, a cunoscut trei mari etape:
- moneda cntrit
- moneda numrat
- moneda btut
c. Banii de hrtie semne ale valorii fcute dintr-un material comun (hrtie, metal). Ei se mpart
n dou categorii:
- bilete de banc (bancnote, bani de credit sau moned hrtie)
- bani de hrtie propriu zis (hrtie, moned).
d. bani de cont (moned scriptural) reprezint depunerile din conturile bancare sau de la
Bncile de economii pe numele agenilor ec-ici.
e. Bani electronici cartel de la mijlocul sec 20lea cartel plastic ultra rapid.
Funciile banilor:
a. msur a valorii prin intermediul banilor se pot msura activitile ec-ce, cheltuielile i rezultatele
prezente, trecute i viitoare.
b. Mijloc de circulaie- banii servesc ca intermediar n procesul schimbului de mrfuri.
c. Mijloc de plat pltirea salariilor, pensiilor, achitarea impozitelor.
d. Mijloc de acumulare pu extinderea produciei, procurarea tehnicii noi.
e. Bani mondiali plat pu mrfurile importate i exportate, restituirea creditelor i a dobnzei altor
ri.
Proprietile banilor: portabilitate, durabilitate, divizibilitate, standardizabilitate, recunoaterea uoar.
Puterea de cumprare a banilor cantitatea de mrfuri i servicii care pot fi procurate cu o unitate
bneasc.
Viteza de rotaie a unitii bneti numrul de rotaii efectuate de unitatea bneasc pu cumprarea-
vnzarea mrfurilor i pu diferite pli n decursul unui an.
Circulaia banilor micarea banilor n sfera de circulaie pu efectuarea funciilor ca mijloc de circulaie i
mijloc de plat.
Convertibilitatea banilor nsuirea legal a banilor de a fi schimbai pe ali bani prin cumprare vnzare
pe pia.
Cursul de schimb- numrul de uniti bneti strine care se primesc n schimbul unei uniti bneti
naionale la momentul dat.
 II.MICROECONOMIA

1.Piaa: condiiile i principiile funcionrii ei.

Exist o mulime de definiii ale pieei. Piaa constituie totalitatea relaiilor de vinzare-cumprare dintr-un
anumit spaiu geografic. In sens ngust, piaa poate fi definit drept locul unde se confrunt cererea i oferta
de bunuri, servicii i capitaluri. i nc un moment important. Piaa, scrie cunoscutul economist austriac
Friedrich Hayek, nu produce bunuri, ci doar transmite informaia despre acestea."
Funciile pieei
1.Funcia de intermediere. Piaa i pune fa n fa pe productori i pe consumatori, pe vnztori i pe
cumprtori, fcnd astfel posibil schimbul. Ea ofer consumatorului posibilitatea de a-i alege productorul
optim din punctul de vedere al preului, calitii, modelului ales etc. Aceeai posibilitate de alegere i se ofer
i vnztorului.
2.Funcia de reglementare. Ea ndeplinete rolul unei mini invizibile", care, dup cum spunea A. Smith,i
mpinge" pe agenii economici individuali s acioneze n conformitate cu interesul general, determinnd
productorii s confecioneze bunurile i serviciile de care are nevoie societatea la momentul dat.
3.Funcia deformare a preului. Dei cheltuielile individuale pentru producerea i desfacerea aceluiai bun
snt diferite, piaa stabilete un pre unic, pre care corespunde cheltuielilor socialmente necesare pentru
confecionarea bunului.
4.Funcia de informare. piaa ofer agenilor economici informaia necesar despre mersul afacerilor n
diferite domenii de activitate. Piaa trimite" semnale productorilor despre produsele ce urmeaz a fi
confecionate, despre calitatea i volumul lor, despre profiturile ce pot fi obinute.
5.Funcia de difereniere a productorilor. Piaa i mbogete pe nvingtorii n lupta de concuren i, n
acelai timp, penalizea z, pn la falimentare, ntreprinderile necompetitive. n acest fel, piaa stimuleaz
reducerea cheltuielilor de producie, aplicarea noilor maini i tehnologii, sporirea eficienei produciei. O
dat cu trecerea la economiile mixte, funciile pieei au suferit anumite modificri. Nivelul preurilor,
salariilor, precum i muli ali parametri ai activitii economice, snt reglementai, pe de o parte, de pia, iar
pe de alt parte, de stat.
Tipologia pieelor
1. Din punctul de vedere al nivelului de maturitate, al modului de acces la pia, exist:
a) pia nedezvoltat, cu relaii accidentale i cu o pondere nsem nat a relaiilor de barter (troc), adic de
schimb dup schema: marf - marf;
b) pia liber (clasic), la care are acces orice vnztor i cumpr tor. Aceast pia ntrunete urmtoarele
trsturi: existena unui numr nsemnat de participani la relaiile de schimb, att consu matori, ct i
productori, mobilitatea absolut a factorilor de pro ducie; stabilirea preurilor n mod spontan; lipsa
monopolului i a altor forme de dominaie a vieii economice;
c) pia reglementat, caracteristic, de regul, economiilor mixte, unde statul intervine n scopul
corijrii" unor deficiene ale pieei, programnd dezvoltarea economic i redistribuind o parte important a
produsului intern brut n conformitate cu anumi te obiective sociale, politice i economice. Accesul la o
asemenea
pia necesit deinerea unor autorizaii speciale.
2.Din punctul de vedere al obiectului tranzaciilor, pieele pot fi mprite n:
piaa bunurilor de consum;
piaa capitalului;
piaa muncii (a forei de munc);
piaa pmntului i a resurselor naturale;
piaa hrtiilor de valoare i a valutei;
piaa resurselor informaionale;
piaa produselor cultural-artistice;
piaa tehnologiilor i patentelor;
piaa monetar i de credit.
3.Dup criteriul extinderii geografice, piaa poate fi:
local;
regional (n cadrul unei ri sau al unui grup de ri);
naional;
mondial.
4. Dup msura n care se manifest concurena, piaa se mparte n:
pia cu concuren perfect i pur;
pia de monopol;
pia cu concuren imperfect;
pia mixt.
5. Dupa corespunderii cu legislaia n vigoare,
legale i nelegale (piaa neagr).
Forme specifice ale pieei snt:
bursele (a muncii, a hrtiilor de valoare, a mrfurilor);
licitaiile (pentru vinderea produselor unicale);
tenderele (invitarea, sub form de concurs, a cumprtorilor sau vnztorilor de a face oferte de
cumprare sau de vnzare cu indicarea preurilor).
De remarcat c toate tipurile de piee menionate mai sus se mpart, la rndul lor, n segmente mai mici,
specializate. Astfel, piaa bunurilor de consum se mparte n piaa produselor alimentare, piaa produselor
manufacturiere, piaa locuinelor etc. Toate pieele se afl ntr-o interdependen multifuncional i
permanent. Schimbrile intervenite pe o pia se rsfrng rapid asupra celorlalte piee. De exemplu,
schimbarea cursului monedei naionale n raport cu valutele altor ri (deci schimbrile de pe piaa valutar)
influeneaz nemijlocit cererea de pe piaa bunurilor materiale i a serviciilor etc.
2.Mecanismul de coordonare a pieei.
De ce statul contemporan trebuie s intervin n viaa economic?
Cel mai succint rspuns la aceast ntrebare ar fi: fiindc piaa nu este capabil s fac fa, n mod automat,
tuturor problemelor cu care se confrunt dezvoltarea economic. Amestecul statului n activitatea
economic este generat i de faptul c economia de pia d natere unei enorme diferenieri de avere, pola-
rizeaz societatea n oameni foarte bogai i foarte sraci. Or, veniturile mari nu snt neaprat rezultatul
eforturilor depuse de agenii economici, ci adeseori al exploatrii unor situaii artificial create prin intrigi,
nelegeri monopoliste, corupie etc. Pe de alt parte, n virtutea aciunii nclinaiei spre economisire, cu ct
mai mari snt veniturile, cu att o mai mic parte a acestora este consumat. Or, n cazul acesta, snt limitate
posibilitile creterii economice. Pentru a prentmpina revoltele sociale, a menine o pace social stabil,
fr de care dezvoltarea economic devine problematic, i a asigura o cretere economic cu ritmuri nalte,
statul s-a vzut nevoit s intervin nu numai n procesul de creare a bunurilor materiale, ci i n cel al
distribuirii veniturilor.
De menionat c, n perioada de tranziie la economia de pia, statul ndeplinete i unele funcii specifice,
de o importan trectoare, cum ar fi: elaborarea cadrului legislativ necesar funcionrii economiei de pia,
crearea infrastructurii pieei, privatizarea, liberalizarea vieii economice etc.
Unul din factorii principali care au grbit amestecul statului n viaa economic au fost cele dou rzboaie
mondiale, cnd acesta a trebuit s stabileasc un control mai riguros asupra economiei, oblignd n-
treprinderile s-i reorienteze activitatea spre necesitile rzboiului.
Instrumentele reglementrii economiei de ctre stat
1) politica bugetar;
2) politica fiscal. De obicei, politica bugetar i politica fiscal formeaz un tot ntreg i n aceast calitate
poart numele de politica finanelor publice";
3) politica monetar i de credit;
4) controlul preurilor i al veniturilor;
5) reglementarea administrativ;
6) reglementarea cursului de schimb valutar;
7) reglementarea activitii ntreprinderilor din sectorul public.
Bugetul de stat este principalul instrument de redistribuire a veniturilor n societate. Cu ajutorul impozitelor
i al taxelor, statul influeneaz dinamica cererii, a economiilor i a investiiilor, fluctuaiile ciclice i
proporiile n dezvoltarea diferitelor ramuri ale economiei naionale. Deosebit de numeros i variat este
arsenalul de mijloace fiscale folosit pentru a face fa fluctuaiilor ciclice. De asemenea, statul poate acorda
ntreprinderilor private subvenii, mprumuturi prefereniale sau alte nlesniri financiare.
Dintre instrumentele monetare i de credit folosite de stat vom nominaliza urmtoarele:
a) variaia ofertei de bani prin mrirea sau reducerea ratei dobnzii;
b) modificarea ponderii rezervelor minime pe care bncile comerciale snt obligate s le pstreze pe
conturile Bncii Naionale;
c) operaiunile pe piaa deschis, care constau n punerea n vn-zare a hrtiilor de valoare (obligaiuni, de
exemplu) emise de ctre stat, apoi cumprarea lor.
Instrumentele administrative snt cele mai numeroase i mai variate. Astfel, statul are posibilitatea s
interzic anumite tipuri de activiti economice sau s le admit. Unele activiti pot fi desfurate doar fiind
autorizate printr-o licen special. Statul elaboreaz anumite standarde i norme ce vizeaz diferite produse,
construcii sau activiti i controleaz respectarea acestora de ctre agenii economici.
Politicile economice .
dup criteriul obiectivelor urmrite i al perioadei de timp, -conjuncturale i structurale. Dupa maniera de
influenare a agenilor economici de ctre autoritile publice-politici de limitare, de incitare, de
concentrare.
Exist politici microeconomice i macroeconomice, globale, sectoriale i regionale.
dup criteriul domeniului de aplicare a acestora-politica fiscal, politica industrial, politica agricol,
politica monetar, politica veniturilor etc.
3.Principalele categorii de ageni economici, interesele lor.
Menajele sunt constituite din indivizi si familiile lor.Ele prezinta ca:
-agenti ai ofertei(fiind proprietari ai resurs.econ.,pe care le vind piete respective);
-agenti ai cererii-(achizitioneaza din veniturile lor factoriale bunuri si servicii pe piata bunurilr de consum si
servicii);
Interesul prioritar,scopul compartamentului economic al menagerilor il repr.maximizarea utilitatii de la
veniturile disponibile prin satisfacerea mai ampla a nevoilor.
Intreprindele-sunt unitatile de productie ,ce creeaza bunuri si servicii,destinate vinzarii-cumpararii.
Firma-repr.organizatia ce poseda si gestioneaza una sau mai multe #.Firmele se preinta in calitate de agenti
ai cererii,achizitionind resursele necesare p/u activitatea lor,si in calitate de agenti ai ofertei bunurilor
produse de ele.
Statul-repr.agentul economic colectiv, cu un ansamblu de institutii si organizatii respective,care are
obiectivul de a maximiza bunastarea sociala in cadrul bugetului existent.
Indeplineste un sir de functii:
-elaborarea regurilor de joc si crearea mediului legislativ;
-reglementarea proceselor economice;
-producerea bunurilor publice;
-crearea sistemului de asigurare sociala a populatiei;
Institutiile financiar-bancar-sunt unitatile,functia principala a carora este de a colecta,transfera si repartiza
disponibilitatile financiare.
Restul lumii-ca agent economic,nu se caracterizeaza printr-o functie,ci prin zona de actiune ,prin
dependenta nationala-statala intre agenti economici.
Fluxurile dintre unitati apar ca:
-fluxuri materiale (factori de productie si bunuri si servicii).
-fluxuri monetare(costuri de productie si venituri factoriale).
4.Infrastructura pieei i rolul ei. Sistemul de piee n economia Moldovei.
Infrastructura Pietii -constituie ansamblul de institutii, serv, #-ri specializate, generate de realtiile de Piata,
ele la rindul lor asigura o functionare civilizata si eficienta a pietii.
In lumea contemporana elementele cheie ale infrastructurii:
sistemul comercial (bursele de mrfuri i ale hrtiilor de valoare, licitaiile i iarmaroacele, camerele de
comer, complexele de expoziii);
sistemul bancar (bncile comerciale i sistemul de credit, bncile de emisie);
sistemul publicitar (agenii publicitare, centre informaionale);
sistemul de consulting i audit (servicii ce acord consultaii n probleme economice i juridice, precum i
serviciile care efectueaz controlul (revizia) activitii financiar-economice a ntreprinderii);
sistemul de asigurare (a riscurilor, a proprietii, a vieii etc);
sistemul de nvmnt economic (mediu i superior).
Infrastructura Pietii se caracterizeaza prin diferite variante cu grad inalt de libertate in actiuni, dictat de
prioritatile dezv productiei, comertului, relatiile in cadrul Pietii. Activitatea fiecarui elem al infrastructurii
are menirea de a asigura functionarea normala a pietii de marfuri & serv de finantare a fortei de munca.
Unele elem ale infrastructurii au menirea de a deservi reteaua Pi in ansamblu, ele sint: observarea juridica a
vinzatorilor si cumparatorilor, acordarea asistentei juridice la legalizarea afacerilor comerciale, sist de
transport, depozitele, organiz information de reclama.
Termenul infrastructur" este folosit pentru a desemna dou noiun diferite: infrastructura economiei
naionale" i infrastructura pieei" Infrastructura economiei naionale constituie totalitatea elementelor ma
teriale, organizaionale i informaionale cu ajutorul crora snt asigu rate legturile dintre ramurile i
regiunile economiei i care permit ( funcionare normal a vieii economice.
Din infrastructura economiei naionale fac parte: drumurile auto cile ferate, aeroporturile, colile,
spitalele, hotelurile, reelele informaio nale etc, create, de obicei, din mijloacele organelor puterii centrale
sau locale.
Infrastructura pieei constituie ansamblul de instituii, servicii, ntreprinderi specializate, generate de nsei
relaiile de pia, care, la rndul lor, asigur o funcionare civilizat i eficient a pieei.
Elementele de baz ale pieei
n economia de pia, instituia principal n jurul creia se organizeaz i se desfoar activitatea
economic este piaa. Altfel spus, piaa se afl n centrul vieii economice. La rndul su, nucleul pieei este
constituit din patru elemente de baz, care snt: 1) cererea, 2) oferta, 3) preul i 4) concurena.
Interdependena i interaciunea cererii, ofertei i preului formeaz coninutul mecanismului pieei. Att
cererea, ct i oferta snt legate n modul cel mai direct de mrimea i dinamica preurilor, n acelai timp,
cererea i oferta se influeneaz reciproc fr ncetare. Cu alte cuvinte, cererea influeneaz oferta, iar oferta,
la rndul ei, modific cererea. n urma confruntrii permanente dintre cerere i ofert se stabilete preul de
echilibru.
Concurena, care este o form de rivalitate ntre subiecii relaiilor de pia cu privire la obinerea unor
condiii mai bune de producere, cumprare i vnzare a mrfurilor, influeneaz, la rndul ei, celelalte trei
elemente ale nucleului pieei - cererea, oferta i preul.
5.Teoria cererii i ofertei.
Teoria cererii st la baza alocarii veniturilor bneti limitate de rtre consumatorii raionali, care se dechid s
cumpere diferite bunuri. Prin piaa se inelege ntlnirea cumprtorilor (cei care cer ) cu vnztorii ( cei care
ofer). Interaciunea dintre cerere i ofert va determina preul de pia, adic acel nivel de pre la care
cererea i oferta sunt egale. Acest fact ofer rspunsuri la ntrebarile: ce s producem? cum se produce i
cum vor fi distribuite.
1. PIAA un grup de vnztori i cumprtori a unuii anumit produs sau serviciu.
2. CEREREA reprezint cantitatea total dintr-o anumita marf dorit, care poate fi cumprat de un
individ ntr-o perioad anumit de timp, la un pre unitar dat. nsumnd cererea tuturor cumprtorilor de pe
piaa unui anumit bun rezult cererea total de pia a acelui bun.
Aceast cerere exprim raporturile n legatur cu:
a) cantitatea maxim dintr-un anumit bun care, la un anumit pre, este dorit i poate fi cumprat
b) preul maxim care poate fi achitat pentru cumpararea unei anumite cantitai din bunul dorit.
Creterea preurilor determin o contracie a cererii, iar reducerea preurilor determin o extindere.
Asupra cererii influeneaz mai muli factori i anume:
a ) modificarea veniturilor bneti ale consumatorilor.
c) modificarea preurilor altor marfuri.
d) numarul de cumprtori.
e) preferinele cumprtorilor.
f) previziunile privind evoluia preurilor i a veniturilor.
Relaia dintre evoluia preului unitar (variabila independent) i cererea de pe piaa unui anumit bun
(variabila dependent) poate fi ilustrat cu ajutorul unui tabel, unei funcii, sau unuigrafic.
Cerecea variaz att calitativ ct i cantitativ. Variaia cererii caracterizat de schimbrile n pretul bunului se
numete schimbarea cantitativ a cererii. Grafic acesta reprezint deplasarea pe curba cererii de la un
punct la altul. Deplasarea curbei cererii ntr-o poziie noua arat c cererea se schimb calitativ. Asta se
ntmpl cnd variaz ali factori diferii de pre. Deplasarea curbei n dreapta semnific faptul ca crete
cerecea, deplasarea curbei n stga scade cererea.
n funcie de natura bunurilor ce fac obiectul cererea se deosebesc:
- Cererea pentru bunuri substituibile.
Dac odat cu creterea preului la bunul 1 cererea bunului 2 crete, aceste bunuri sunt numite sistituibile.
- Cererea pentru bunuri complementare.
Mrfurile care pot fi folosite numai n ansamblu, completndu-se una pe alta se numesc bunuri
complementare. Ex. autoturismele i benzina. Dac autoturismele se scunpesc, atunci se cumpr mai puine
i astfel scznd i cererea la benzin.
Clasificarea mrfurilor n mrfuri de substituie i complimentarea e n mare msur subiectiv. Aceasta se
explic prin faptul c orce perechi de mrfuri, n funcie de preferinele indicate pentru un consumator pot fi
substituite, iar pentru altul complementate.
- Cerecera derivat, de ex. cererea pentru fin este determinata de cererea pentru pine.
n funcie de relaia curbei cererii la schimbrile survenite n veniturile consumatorilor, deosebim
bunuri normale i inferioare.
Bunuri normale cnd veniturile consumatorilor cresc, crete i cererea la majoritatea mrfurilor (carne,
mbrcminte ,nclminte).
Bunuri inferioare bunuri a cror cerere se reduce odat cu creterea vetiturilor. Cnd veniturile cresc,
curba cererii la astfel de mrfuri se deplaseaz nu la dreapta, ci la stnga.
Oferta reprezint cantitatea maxim dintr-un anumit bun, pe care un vnztor intenioneaz s o vnd ntr-o
perioad determinat de timp la un anumit pre.
Dac pe piaa unui bun se eumeaz cantitile oferite la acelai pre de ctre toi vnztorii, rezult oferta de
pia.
Ea exprim relaia n legtur cu:
- cantitatea maxim dintr-un anumit bun, pe care vnztorii doresc s-l vnd la un anumit pre unitar.
- Preul unitar minim pretins de vnztori pentru vnzarea unei cantiti dintr-un anumit bun.
n funcie de natura bunurilor, se pot destinge urmtoarele forme de ofert:
1. Ofert de bunuri independente , de ex., oferta de calculatoare , autoturisme etc.
2. Oferta complementar, cnd din producia a unor bunuri principale (de ex. producia de carne, de miere
etc.), rezult unele bunuri secundare.
3. Oferta mixt, cnd mai multe bunuri oferite satisfac aceeai cerere (de ex. cafea, ceai, lapte).
Modificarea preului de pe piaa unui bun determin extinderea i contracia ofertei n aa fel, nct
fiecrui nivel de pre i va corespunde o anumit cantitate oferit.
Dac preul, crete oferta se va extinde, adic va crete cantitatea oferit, iar dac preul se va reduce, oferta
se contract, adic se reduce cantitatea oferit.
Schimbarea cantitii oferite la diferite niveluri ale preului poate fi prezentat i analizat cu ajutorul unui
tabel, unui grafic sau printr-o funcie.
Modificarea cantitii oferite la acelai nivel a preului este determinat de o serie de factori, care mai
poart denumirea de condiiile ofertei i care sunt:
1. costul produciei.
2. preul altor bunuri.
3. numrul firmelor care produc acelai bun.
4. taxele i subsidiile.
5. previziunile privind evoluia preurilor.
6. evenimentele social politice i naturale.
6.Cererea: factorii determinani, funcia, interpretarea grafic.
Cererea reprezint cantitatea dintr-un anumit bun pe care consumatorul dorete i poate s o cumpere ntr-
un anumit interval de timp, la un anumit nivel al preului.
Cererea presupune nu numai o dorin, o nevoie, ci i capacitatea consumatorului de a procura o cantitate
dintr-un anumit bun ntr-o anumit perioad de timp. n acest caz, se mai vorbete despre cererea solvabil,
adic o cerere real, deoarece se presupune c agenii economici dispun de venituri bneti suficiente pentru
a cumpra produsele dorite. n acest sens, nu poate fi calificat drept cerere nevoia unei persoane lipsite de
mijloacele respective de a-i procura un apartament sau o biciclet.
Cererea i are originea n nevoile umane, care, dup cum s-a spus, snt nelimitate i mereu schimbtoare,
dar ea este nemijlocit condiionat de voina de cumprare a consumatorului, de preferinele personale ale
acestuia, precum i de resursele bneti de care dispune. n prezent n Republica Moldova cererea solvabil
este mic, deoarece veniturile bneti ale populaiei snt reduse.
Cererea poate fi:
a) individual (cantitatea dintr-un bun pe care un consumator este decis s o cumpere, dispunnd i de
mijloacele bneti corespunztoare);
b) total sau de pia (suma cererii tuturor cumpr torilor de pe piaa bunului respectiv).
Mrimea cererii este determinat de urmtorii factori: volumul cererii, preul cererii, funcia sau factorii
cererii. Volumul cererii sau cererea total constituie cantitatea dintr-un bun pe care consumatorii doresc i
snt n stare s o procure n anumite condiii. Preul cererii reprezint preul maximal pe care cumprtorii
snt dispui s-1 plteasc. Dinamica cererii este influenat nu numai de modificarea preului, ci i de ali
factori, care vor fi examinai n continuare.
Cel mai important factor (dup pre) care determin comportamentul cererii este venitul. Dac ns n raport
cu creterea preului cererea se afl n poziie descresctoare, atunci o dat cu creterea veniturilor se
mrete i cererea. n linii mari, o dat cu creterea veniturilor populaiei, crete proporional i cererea de
bunuri i servicii, ns cu anumite excepii.
Astfel, dac n cazul bunurilor normale (mbrcminte, nclminte, automobile, locuine etc), o dat cu
sporirea veniturilor consumatorilor, crete i cererea pentru aceste bunuri, atunci n cazul bunurilor de strict
necesitate, dar considerate de consumatori inferioare (cartofii, carnea gras, pinea), o dat cu creterea
veniturilor, cererea se reduce.
Dei cea mai mare parte a bunurilor inferioare face excepie de la legea general a cererii, acest fapt nu
minimalizeaz importana legii, deoarece n majoritatea covritoare a cazurilor creterea veniturilor
cumprtorilor condiioneaz creterea cererii.
Cererea anormal exist atunci cnd cantitatea solicitat crete o dat cu creterea preului, i invers.
Fenomenul se refer, n fond, la obiectele de lux i este condiionat de efectul de snobism". Dac preul la
un produs oarecare consumat de unele pturi bogate ale populaiei scade, acest produs poate s nu mai fie
solicitat de acestea, deoarece el nceteaz a mai fi semnul apartenenei la o anumit categorie social
privilegiat.
n Figura 7.3 (cazul bunurilor normale), curba cererii C, corespunde unui anumit nivel al veniturilor
consumatorului. ns o dat cu creterea veniturilor, acesta este dispus s cumpere o cantitate mai mare de

Figura 7.3. Modificarea cererii n funcie de schimbarea veniturilor consumatorului

produse la un pre mai ridicat, evident dac celelalte condiii nu se modific, n acest caz, curba cererii se
deplaseaz spre dreapta (C2). Aceasta nseamn c dac preul rmne acelai (60), o dat cu creterea ve-
niturilor, consumatorul este dispus s cumpere nu 2 (A), ci 3 uniti de produs (B). Astfel, o dat cu creterea
veniturilor, crete i cererea.
7.Legea cererii.
Relatia dintre pretul unitar al unui bun si cantitatea de bunuri ceruta intr-o anumita perioada de timp se poate
reprezenta grafic, obtinindu-se curba cererii.
Marimea cererii poate fi influentata de urmatorii factorii:
- nevoile sociale
-nivelul preturilor
-venitul mediu pe gospodarie
-pretul bunurilor inlocuitoare sau complementare
-factorii demografici
-factorii psihologici
Intre marimea cererii pentru bunul dat si nivelul pretului exista relatii determinate: reducerea pretului unitar
al unui bun determina cresterea cantitatii cerute din bunul respective si invers. Aceasta dependenta inversa,
negative are character stabil, ce permite tratarea ei ca lege generala a cererii.
Actiunea legii cererii in mod obiectiv provoaca unele efecte:
-efectul de venit- scaderea pretului determina cresterea puterii de cumparare a consumatorului, adica a
venitului ceea ce duce la cresterea cererii
-efectul de substitutie-cresterea pretului determina reducerea cererii la bunul respective si cresterea cererii la
alte bunuri mai ieftine
-efectul utilitatii marginale descrescinde pe masura satisfactiei necesitatii, utilitatea fiecarei doze
suplimentare consummate din acelasi bun scade.
Condiia principal care determin modificarea cererii este schimbarea preului la bunul respectiv. Relaiile
de cauzalitate dintre cerere i pre formeaz coninutul legii cererii.
Legea cererii exprim raportul de interdependen dintre modificarea preului unitar al unui produs i
schimbarea cantitii cerute. O dat cu creterea preului la un bun, cantitatea cerut de consumator tinde
s scad, i invers, o scdere a preului genereaz tendina de sporire a cantitii cerute.
Cu alte cuvinte, atunci cnd preurile scad, cumprtorul tinde s procure mai multe mrfuri, adic cererea
crete, iar atunci cnd preurile cresc, cererea scade.
Interdependena pre-cantitatea cerut

Curba cererii
Curba cererii constituie o reprezentare grafic a relaiei dintre preul unui bun i cantitatea din acel bun
cerut de cumprtori.

unde: P - preul; Q - cantitatea de bunuri cerut

Figura 7.2. Efectele creterii preului asupra cererii
Schema A reprezint un model teoretic al interdependenei dintre pre i cantitile cerute. Schema B este
ns mai aproape de viaa real. Ea reflect faptul c n orice moment, oricare ar fi nivelul preului,
consumatorul, n virtutea ineriei, procur un timp oarecare aproximativ aceeai cantitate de bunuri. Aceast
reacie a cererii fa de nivelul preurilor se observ i atunci cnd preurile cresc, i atunci cnd acestea scad.
Figura 7.2 ne demonstreaz c atunci cnd preul unei uniti de produs crete de la 40 de lei la 60 de lei,
consumatorul este dispus s cumpere nu 3 uniti de produs (d), ci doar 2 uniti (c), i invers, o dat cu
scderea preurilor, consumatorii snt dispui s procure cantiti mai mari din acelai produs.
Astfel, putem conchide c, atunci cnd celelalte condiii rmn neschimbate, o dat cu modificarea preului
se schimb i cantitatea de bunuri care este cerut: creterea preului condiioneaz reducerea cererii i a
cantitii vndute. n acelai timp, scderea preului genereaz tendina de cretere a cererii.
8.Efectele lui Guffen, Veblen i de snob.
Efectul (paradoxul) Giffen (dup numele celui ce a studiat fenomenul pe piaa cartofilor din Irlanda
sec.XIX). Pentru bunurile de prim necesitate, mai accesibile pentru pturile vulnerabile i care constituie o
pondere nalt n cheltuielile lor (n Europa cartofi, fin, pine ieftin, n Asia i America Latin mais,
orez). Deci, n cazul n care preul unui bun crete, iar efectul de venit este mai mare dect efectul de
substituie, cantitatea cerut crete (PQD).
efectul Veblen. T.Veblen, economist american, respinge teza consumatorului - rege i afirm c ei
(consumatorii) nu sunt independeni n alegerea lor, c sunt mnai de dorina de a se evidenia, de a fi
invidiai etc. Mrfurile scumpe, de consum prestigios, care demonstreaz posibilitile i statutul
proprietarilor (automobile Mercedes Benz, Rolls-Royce, mobil scump, castele luxoase, tablouri unicate i
opere de anticariat).
efectul de snob. Snobii, procurnd bunuri, se conduc de dorina de a se evidenia i imita fr discernmnt
tot ce este la mod. Deseori, n aceast goan ignoreaz factorul pre.
9.Oferta: esena, determinante, interpretarea grafic, funcia.
Oferta reprezint cantitatea de produse pe care vztorii snt dispui s o vnd, ntr-o perioad de timp, la
un anumit nivel al preului.
Spre deosebire de cerere, dependena ofertei de pre este direct, altfel spus, cu ct preul este mai ridicat, cu
att este mai mare cantitatea de bunuri oferit.
Oferta poate fi: a) individual (cantitatea de bunuri pe care un productor este dispus s o vnd la un pre
anumit) i b) total sau de pia (totalitatea ofertelor individuale).
Factorul principal care determin schimbarea ofertei este preul. Cu ct preul unui bun crete mai mult, cu
att cantitatea de bunuri oferit este mai mare.
Interdependena pre-cantitatea oferit
PRE 20 40 60 80 100
Cantitate 1 2 3 4 5
oferit
Curba ofertei
Curba ofertei constituie o reprezentare grafic a interdependenei dintre preul unui bun i cantitatea oferit
din acest bun. Grafic, relaia dintre pre i ofert este reprezentat n Figura 1.

unde: P - preul pe unitate de produs; Q - cantitile oferite

Figura 1. Curba ofertei
Curba B este mai aproape de realitate dect dreapta A, deoarece creterea preului nu provoac imediat i o
sporire proporional a ofertei. Aceasta se ntmpl att din cauza ineriei productorului, ct mai cu seam
datorit faptului c o cretere important a cantitilor oferite este greu de realizat ntr-o perioad de timp
scurt. Astfel, este imposibil a efectua un transfer imediat de capital dintr-un domeniu n altul o dat cu
modificarea preurilor; n plus, este necesar i o anumit perioad de timp pentru procurarea unei cantiti
suplimentare de materie prim, echipament i for de munc pentru a mri volumul produciei i deci al
ofertei.
Oricum, ntr-o perspectiv mai mult sau mai puin ndelungat, creterea preului este ntotdeauna nsoit de
o sporire a ofertei.
Factorii care determin modificarea ofertei
Dup cum am vzut, factorul principal care condiioneaz modificarea ofertei este preul. ns dimensiunile
ofertei snt influenate i de ali factori (alte condiii). Acetia snt:
1) Costul de producie, care, de exemplu, poate fi redus n urma utilizrii unor noi tehnologii. El poate i s
creasc din cauza sporirii preului la resursele limitate. Dac costul de producie se va reduce, atunci oferta
pentru bunurile respective se va mri. i invers, cnd costul de producie va crete, oferta se va reduce.
2) Numrul de ofertani, adic numrul firmelor care produc ace lai bun. Ieirea pe pia a noilor firme va
contribui la creterea ofertei, indiferent de pre.
3) Schimbarea preului la alte bunuri, fapt care va condiiona trece rea resurselor la alte domenii de
activitate prin plecarea unor fir me din ramura dat, ceea ce va contribui la reducerea ofertei.
4) Politica fiscal i subsidiile. Majorarea impozitului pe profit i a al tor taxe provoac o reducere a ofertei,
i invers, micorarea lor con tribuie la sporirea ofertei. n cazul n care statul acord unor firme i industrii
anumite subsidii, acestea ncurajeaz creterea ofertei.
5) Condiiile naturale i social-politice. Calamitile naturale, cum ar fi inundaiile, seceta, cutremurele de
pmnt, ngheurile etc, condiioneaz, de obicei, reducerea ofertei. Condiiile social-politice pot fi favorabile
creterii ofertei (stabilitatea politic, de exemplu) sau defavorabile (schimbarea frecvent a guvernelor i a
regulilor de joc etc).
Fiind, dup pre, factorul cel mai important care determin modificarea ofertei, costul de producie depinde,
la rndul su, de tehnolo-

giile de fabricaie, precum i de nivelul i dinamica preului factorilor de producie, adic de preul materiei
prime, utilajelor, energiei, forei de munc etc.
La un anumit nivel al preului, curba ofertei va fi reprezentat de 0! (Figura 7.6). Dac ns, n urma unor
schimbri tehnologice sau a reducerii preului factorilor de producie, costul de producie se va micora,
productorii vor oferi pe pia, la acelai pre, o cantitate mai mare de bunuri (0 2). Din contra, o dat cu
creterea costului de producie (preurile rmnnd neschimbate), cantitatea de bunuri oferit se va reduce
(O3). Punctele A, B i C arat cum, la acelai nivel al preului (60), mrimea ofertei se modific (3, 4, 2) n
funcie de schimbarea costului de producie.
10.Legea ofertei.
Aceasta lege exprima dependent direct ace exista intre prt si marimea ofertei: daca pretul unui bun creste,
celelalte conditii raminind neschimbate, vinzatorul este dispus sa vinda mai mult, si viceversa(atunci
cind Pcreste, Q creste sau cind P descreste si Q descreste).
Aceasta dependent directa, pozitiva intre prt si volumul ofertei, este dictate de rationamentul economic: un
prt mai inalt al bunului asigura incasari din vinzari mai mari, stimulind dezvoltarea productiei si cresterea
ofertei.
Factorul principal care determin schimbarea ofertei este preul. Cu ct preul unui bun crete mai mult, cu
att cantitatea de bunuri oferit este mai mare.
Interdependena pre-cantitatea oferit
PRE 20 40 60 80 100
Cantitate 1 2 3 4 5
oferit
Curba ofertei
Curba ofertei constituie o reprezentare grafic a interdependenei dintre preul unui bun i cantitatea oferit
din acest bun. Grafic, relaia dintre pre i ofert este reprezentat n Figura 7.5.

unde: P - preul pe unitate de produs; Q - cantitile oferite

Figura 7.5. Curba ofertei
Curba B este mai aproape de realitate dect dreapta A, deoarece creterea preului nu provoac imediat i o
sporire proporional a ofertei. Aceasta se ntmpl att din cauza ineriei productorului, ct mai cu seam
datorit faptului c o cretere important a cantitilor oferite este greu de realizat ntr-o perioad de timp
scurt. Astfel, este imposibil a efectua un transfer imediat de capital dintr-un domeniu n altul o dat cu
modificarea preurilor; n plus, este necesar i o anumit perioad de timp pentru procurarea unei cantiti
suplimentare de materie prim, echipament i for de munc pentru a mri volumul produciei i deci al
ofertei.
Oricum, ntr-o perspectiv mai mult sau mai puin ndelungat, creterea preului este ntotdeauna nsoit de
o sporire a ofertei.
Factorii care determin modificarea ofertei
Dup cum am vzut, factorul principal care condiioneaz modificarea ofertei este preul. ns dimensiunile
ofertei snt influenate i de ali factori (alte condiii). Acetia snt:
1) Costul de producie, care, de exemplu, poate fi redus n urma utilizrii unor noi tehnologii. El poate i s
creasc din cauza sporirii preului la resursele limitate. Dac costul de producie se va reduce, atunci oferta
pentru bunurile respective se va mri. i invers, cnd costul de producie va crete, oferta se va reduce.
6) Numrul de ofertani, adic numrul firmelor care produc ace lai bun. Ieirea pe pia a noilor firme va
contribui la creterea ofertei, indiferent de pre.
7) Schimbarea preului la alte bunuri, fapt care va condiiona trece rea resurselor la alte domenii de
activitate prin plecarea unor fir me din ramura dat, ceea ce va contribui la reducerea ofertei.
8) Politica fiscal i subsidiile. Majorarea impozitului pe profit i a al tor taxe provoac o reducere a ofertei,
i invers, micorarea lor con tribuie la sporirea ofertei. n cazul n care statul acord unor firme i industrii
anumite subsidii, acestea ncurajeaz creterea ofertei.
9) Condiiile naturale i social-politice. Calamitile naturale, cum ar fi inundaiile, seceta, cutremurele de
pmnt, ngheurile etc, condiioneaz, de obicei, reducerea ofertei. Condiiile social-politice pot fi favorabile
creterii ofertei (stabilitatea politic, de exemplu) sau defavorabile (schimbarea frecvent a guvernelor i a
regulilor de joc etc).Fiind, dup pre, factorul cel mai important care determin modificarea ofertei, costul de
producie depinde, la rndul su, de tehnologiile de fabricaie, precum i de nivelul i dinamica preului
factorilor de producie, adic de preul materiei prime, utilajelor, energiei, forei de munc etc.
La un anumit nivel al preului, curba ofertei va fi reprezentat de 0! (Figura 7.6). Dac ns, n urma unor
schimbri tehnologice sau a reducerii preului factorilor de producie, costul de producie se va micora,
productorii vor oferi pe pia, la acelai pre, o cantitate mai mare de bunuri (02). Din contra, o dat cu
creterea costului de producie (preurile rmnnd neschimbate), cantitatea de bunuri oferit se va reduce
(O3). Punctele A, B i C arat cum, la acelai nivel al preului (60), mrimea ofertei se modific (3, 4, 2) n
funcie de schimbarea costului de producie.

Concomitent cu pretul exista si alti factori non-stop, care influnteaza oferta:

-Tehnologia productiei;
-Preturile resurselor si costurile de productie ale firmei;
-Nivelul taxelor si subsidiilor de stat;
-Numarul producatorilor;
-Calamitatile natural si socilale;
-Previziunile producatorilor(privind conjuctura pietei).
Modificarea factorilor non-pret ( de exemplu, nivelul impozitelor, numarul de producatori) duce la
modificarea functiei oferei.
11.Echilibrul pieei (dup L. Walras i dup A. Marshall).
Echilibrul pe o pia este considerat stabil, dac exist fore economice care tind s aduc preurile i
cantitile la nivelul celor de echilibru. Pentru nceput, s dm un exemplu care permite s nelegem care
este originea unui dezechilibru, iar apoi vom defini stabilitatea n sensul lui Walras i cea n sensul lui
Marshall.

S presupunem c o schimbare n gusturile consumatorilor se afl la

originea unei deplasri a curbei cererii din C1 i C2 (Fig.1).

Preul de echilibru iniial PE nu mai egalizeaz oferta O i cererea

C2. Astfel echilibrul este distrus. O situaie analoag poate apare i n
cazul deplasrii curbei ofertei.

n general, exist mecanisme economice pentru a atinge noul pre de

echilibru ce corespunde punctului F.

a) Stabilitate n sens Walras

Preul PE nu mai egalizeaz oferta i cererea global, cci cantitatea

ceruci cantitatea cerut yD este superioar n acest caz ofertei yE.
Fig. 1
Dup Walras, cnd cantitatea cerut este superioar cantitii oferite, preul pieii are tendina de cretere.
Totul se ntmpl ca i cum arbitrul de pe pia (commissaire priseur), constatnd o cerere prea mare n
raport cu oferta, ar propune un pre superior. Preul crete pn cnd ajunge s egalizeze oferta i noua
cerere. Noul echilibru, reprezentat prin punctul F, este atins. Cantitatea schimbat la preul PF este agal cu
yF. Altfel spus, Walras pune n felul acesta n eviden stabilitatea echilibrului: dac se pierde vechiul
echilibru din motive exogene, exist mecanisme ce permit atingerea unui nou echilibru ntre cerere i ofert.
Aceast stabilitate rezult din flexibilitatea preurilor, ajustarea se efectueaz prin preuri. Preul este acela
care, prin variaiile sale, permite o nou egalizare ntre ofert i cerere. Variabila pre este privilegiat n
acest raionament Marshall, din contr, privilegiaz variabila cantitate (B29).

b) Stabilitate n sens Marshall

S relum situaia de dezechilibru precedent, ce provenea dintr-o deplasare a curbei cererii C1 n C2 (Fig.2).

Echilibrul iniial reprezentat prin punctul E se traduce printr-o

cantitate yE schimbat la preul PE. Trasnd o dreapt orizontal ce
trece prin yE obinem doudou preuri: PE i PG. PE este preul
ofertei, la care productorii ofer yE. Preul PG este preul cererii,
la care consumatorii solicit cantitatea yG; aceste dou preuri sunt
diferite. Preul de cerere este superior celui de ofert. n aceste
condiii, productoriorii vor mri oferta lor i vor modifica planul
de producie n aceast perspectiv. Aceast aciune este
justificat, pentru c productorii au constatat o stare de penurie i
sunt siguri c vor putea desface producia suplimentar. Cantitatea
oferit crete la nivelul yF, iar echilibrul ntre cerere i ofert este
restabilit.

Fig. 2 n timp ce Walras se baza n raionamenul su pe flexibilitatea

preurilor, Marshall se sprijin pe posibilitile de adaptare a cantitilor produse i oferite. Am disociat
efectul Walras de efectul Marshall. n realitate este foarte probabil ca aceste dou efecte s acioneze legate
(mpreun): calea ctre un nou echilibru se realizeaz printr-o adaptare simultan a preurilor i a
cantitilor. n rest, trecerea de la echilibrul inial E la echilibrul final F semnific modificarea preurilor i a
cantitilor.
12.Surplusul productorului i consumatorului.
n economie, surplusul productorului reprezint diferena dintre ceea ce productorul primete (prin
preul de echilibru i ceea ce el cheltuiete (exprimat prin costul marginal). Curba ofertei pentru firma
concurenial este curba costului marginal pe zona cu nclinaie pozitiv a acesteia, zon n care costul
marginal se afl deasupra celui mediu variabil, ca i deasupra costului mediu total. Aceast curb ne indic
producia pe care firma o ofer la fiecare pre. Inversnd relaia de cauzalitate, aceast curb arat i
mrimea costului marginal al unei anumite producii.
SURPLUSUL CONSUMATORULUI este dat de diferena dintre valoarea bunului - ct de mult suntem
dispui s pltim pentru a-l procura - i preul aferent acelui bun pe pia, la un moment dat. n viaa de zi cu
zi oamenilor le place s se duc la pia i s negocieze preul,ncercnd s obin un pre mai mic, nu numai
comparativ cu ceea ce cere ofertantul, dar i n raport cu suma disponibil pentru cumprturi. Cu alte
cuvinte, oamenii sunt satisfcui atunci cnd, la pia preul real practicat pentru un bun este mai mic dect
suma pe erau dispui s o plteasc. Una dintre implicaiile teoriei utilitii marginale este aceea c, de
regul, atribuim o valoare total mai mare lucrurilor pe care le cumprm dect valoarea pe care o pltim
propriu-zis pe pia, la un moment dat. Oamenii pot ctiga dac se specializeaz n producerea acelor
bunuri pentru care ei au un avantaj comparativ i dac intr apoi n relaii de schimb unii cu alii pentru a-i
procura celelalte bunuri. Teoria utilitii marginale ofer o cale de evaluare a ctigului potenial care se
poate obine prin schimb.
13.Influena statului asupra echilibrului pieei.
In activitatea practica, statutul se implica in procesul de formae a preturilor prin intermediul diferitor
instrumente: legislatie, fiscalitate, cotrolul selectiv al preturilor. Reglementarea centralizata a preturilor este
de doua tipuri: directa si indirecta. Controlul direct al preturilor se efectueaza prin intermediul preturilor se
efectueaza prin intermediul fixarii preturilor la unele marfuri si anume a pretului maximal("preturi plafon")
si a preturilui minimal ("pragul pretului").
Nivelul maximal al pretului ("plafonul") se detemina la un nivel inferior pretului de echilibru: este un pret
social redus, care e fixat pentru sustinerea intereselor consumatorilor vulnerabili.
Preturile maximale nu pot fi depasite si se afla sub nivelul de echilibru al cererii si ofertei, deci sub nivelul
de echilibru al combinatiei productiei-pret. Astfel, daca pe piata unui bun guvernul stabileste un pret maxim,
cantitatea de bunuri ceruta va fi mai mare decit cea oferita (Qd>Qs), pe piata manifestindu-se deficit de
bunuri, egal cu Qd - Qs.Totodata, apar o serie de consecinte negative: deficitul de marfuri, limitarea
consumului(cozile la magazin, cartelele de consum), operatiuni speculative si piata neagra.
Totodata, guvernul poate interveni pe piata anumitor bunuri, atunci cind considera ca ofertantii cistiga prea
putin, fixind limitele ale pretului("pragul"). Acest pret depaseste pretul de echilibru si se stabileste de
guvernele unor tari pentru sustinerea si stimularea producatorilor agricoli, garantind cumpararea produsului
la un pret mai ridicat decit cel al pietei. In figura pretul minim reprezinta pretul stabilit de guvern. Daca un
asemenea pret nu ar exista, pretul de piata ar fi Pe, iarcantitatea vinduta Qe. In conditiile fixarii de catre
guvern a pretului minim, consumatorii vor cumpara cantitatea de bunuri Qd, iar fermierii vor produce
cantiatea de bunuri Qs, inregistrindu-se un exces de oferta egal cu diferenta Qs-Qd. Drept consecinta, apare
excesul bunurilor agricole, ce va duce la cresterea preturilor pentru consumatori. Stocurile cresc formind
"munti de unt" si "lacuri de vin". In aceasta situatie statul poate majora exporturile de produse, achizitiile
publice sau distruge surplusul acumulat.
Astfel, fixarea administrativa a preturilor are si la unele consecinte sociale negative.din aceste considerente,
ea este legitima doar in cazuri extreme.De exemplu, introducerea temporara a sistemului de cartele in urma
calamitatilor naturale sau sociale, a catastrofelor nationale, si este posibila la intreprinderile de stat.
Reglementarea indirecta a preturilor de catre stat seefectueaza prin impunerea pretului si
subventionarea unor producatori. Acest instrument de reglementare administrativa este unul mai civilizat,
ce nu incalca principile functionariipietei.Dar, in acelai timp, impozitele sunt incluse in pretul marfurilor,
ceea ce va influenta nevelul pretului de echilibru.
14.Reglementarea pieei prin sistemul de impozite, subvenii i preuri fixate.
Impozite directe: sunt 3 forme de impozitare:
1-progesiv-cu ct e mai mare $ cu att mai nalt e rata impozitului; cea mai mare cot de impozitare revine
celor bogai;
2-regresiv-presupune reducerea ratei impozitului pe msura creterii $. Acest tip de impozit e folosit ca
instument de lupt contra evaziunii fiscale si de lrgire a ariei de impozitare;
3-proporional-n c/e se acord aceeai rat a impunerii.
n unele ri sa recurs si la impozitul fix c/e reprezint o mtime fix indiferent de mrimea $.
Impozitul progresiv poate fi:
a.progresiv simplu: ex: de la 1-1000 nu se supune impozitrii, de la 1000-300010%, de la 3000-8000
15%, & dac x are salariul 2000 lei impozitul va fi 200 lei, iar y-6000 lei impozitul va fi de 900 lei;
b.progresiv pe trane:ex: suma de 6000 lei va fi impozitat cu 10% pn la 3000 lei, de la 3000-6000 lei cu
15%, n total vom obine 200 lei+450 lei. Impozite indirecte:impozite aplicate asupra mrfurilor & resuselor
& cuprinse ulterior n preurile respective. Aceste impozite snt n ultima instan pltite de ctre
consumatori dei prin intermediul vnztorului.
Cele mai rspndite forme ale impozitului indirecte sunt:
1.imp.pe valoara adugat(TV*-l pltesc # c/e vnd bunuri , incluzndul n preul acestora. n majoritatea
rilor europene exist 2 rate de TVA una standart si alta redus sau special. n RM standart 20% si redus
8% (panificaie, lactate, produse p/u copii). Mrfurile exportate snt scutite de TVA si sunt supuse
impozitrii n ara importat.
2.taxele vamale-acestea pot fi fiscale, protecioniste, prefereniate la export si import variaz ntre 5-15%
din costul mrfurilor produse si importate din rile cu c/e RM are acorduri de liber schimb;
3.accizele-permit colectarea unor sume de bani n bugetul statului n acelai timp, contrbuie la reducerea
consumuluiunormrfuri considerate delux sau duntoare sntii: igri, votc, benzin, bijuterii. Pe lng
impozite si taxe # precum si persoanele fizice snt obligate s achite contribuiile la fondul social- destinaia
lor e de a ntoarce la pltitor sub form de pensii si alte ndemnizaii.
Cotizaiile n fondul asig sociale sunt compuse din:
1-cotiza persoanelor ce lucreaz;
2-cotizaiile #.
Funciile impozitelor:
1f.fiscal-prin intermediul ei se formeaz $ statului si se finanseaz cheltuielie publice;
2 f de reglementare eco- mrind sau micornd impozitul, acordnd anumite nlesniri fiscale, statul are
posibilitatea de a influena pozitiv sau negativ activitatea econ, de a stimula dezvoltarea unor ramuri sau de a
ncetiniritmurile de cretere a altora. n timpul crizelor econmia reducnd impozitele (fapt c/e duce la
dezvoltarea profitului) statul ncurajeaz activitatea econ, ceea ce permite ieirea din criz & invers cnd
creterea econ depete anumite limite statul mrete impozitele;
3 f social-permite redistribuirea $ n folosul pturilor vulnerabile si reduce inegalitatea social
dup nivelul administrrii impozitlui se mpart:
- impozite centrale;
- impozite locale.
-Impozite si taxe republicane: impozitul pe $, TVA, accizele, impozit privat, taxa vamal, taxele percepute n
fondul rutier.
-Impozite locale: impozitul funciar, impozitul pe bunuri imobiliare, pe folosirea res naturale, taxa p/u
amenajarea teritoriului, taxa p/u dreptul de a organiza lecitaii locale si loterii, taxa p/u amplasarea
publicitii, taxa hotilier, taxa p/u amplasarea unitii comerciale, taxa de P, taxa p/u trecerea frontierei de
stat, taxa p/u dreptul de a efectua filmri cinematografice & TV,
Dup frecven:
-permanente, lunare sau anuale,
-de o singur dat.
Toate guvernele lumii percep taxe i impozite pentru a-i asigura veniturile necesare funcionrii. n
acest subcaptol, vom examina efectele acestor impozite asupra bunstrii. S presupunem c guvernul are
nevoie o nou surs de venit i dorete s perceap un nou impozit. Care categorie ar trebui s plteasc
acest impozit? Productorii? Consumatorii? Pentru a rspunde la aceste ntrebri, trebuie s artm cine
pltete impozitul atunci cnd acesta: a) este pltit de productori; b) este pltit de consumatori. Economitii
folosesc termenul de inciden a impozitrii pentru a defini modul n care se distribuie n realitate efectul
impozitelor ntre participanii de pe o anumit pia..n funcie de modul n care sunt percepute, impozitele
pot fi grupate n dou categorii mari: n sum fix i impozite ad valorem. Prima categorie presupune un
impozit n sum constant pe unitatea de bun produs sau consumat. Un exemplu de acest tip este impozitul
pe benzin care este perceput ca o sum fix pe fiecare litru sau impozitul pe igari, bautur etc. Un
impozit ad valorem se percepe pe valoarea bunului produs sau consumat. Taxa pe valoarea adugat este un
exemplu de astfel de impozit. O subvenie este opusul unui impozit. n cazul n care consumul sau
producerea unui bun sunt subvenionate, guvernul pltete consumatorilor sau, respectiv, productorilor fie o
anumit sum de bani pe unitatea de produs (subvenie pe cantitate) fie un procentaj din valoarea bunurilor
consumate sau produse (subveniea ad valorem). Subveniile agricole sunt cea mai frecvent form de
subvenionare. Aceste subvenii urmresc teoretic s reduc volatilitatea preurilor produselor agricole, s
creasc veniturile fermierilor i s fac produsele agricole naionale mai competitive pe pieele
internaionale. Majoritatea rilor dezvoltate subvenioneaz agricultura. n Japonia subveniile reprezint
50% din valoarea produciei agricole. Cu alte cuvinte, n Japonia, din fiecare yen ctigat de fermieri din
vnzarea produselor, 0.5 este pltit de ctre guvern (n fapt, de contribuabili). n Uniunea European,
subveniile reprezint 35% din valoarea produciei agricole, iar n Statele Unite 25%. n Romania n 2004
subveniile agricole au reprezentat 449 milioane euro. Pe unele piee, guvernul stabilete un pre minim, sub
care bunurile nu pot fi vndute. Salariul minim pe economie este cel mai frecvent exemplu de pre minim.
Teoretic aceast msur are rolul de a garanta un venit minim anumitor categorii de muncitori slab calificai
sau fr experien n munc. Conform acestei reglementri, angajatorii (consumatorii de munc) nu pot
plti nici unui angajat o sum mai mic de salariul miminim garantat pe ar. Exist i piee pe care guvernul
stabilete preurile maxime la care anumite bunuri i servicii pot fi comercializate. Exist ri n care statul
stabilete, cel puin n anumite regiuni, chiria maxim ce poate fi perceput pentru diverse spaii locative. n
Canada, de exemplu, exist preuri maxime de vnzare a medicamentelor. Romnia este una dintre rile cu
cea mai mare experien i cultur a unei astfel de msuri.
15.Elasticitatea cererii i ofertei.
Analiznd factorii de influen ai cererii s-a artat c atunci cnd preul unui bun sau serviciu scade,
cantitatea cerut crete. De asemenea, cererea crete atunci cnd venitul indivizilor crete, cnd preul
produselor substituibile crete sau cnd preul produselor complementare se reduce. Astfel, n capitolul
anterior s-a analizat direcia de modificare a cantitii cerute, dar nu i mrimea acestei modificri. Pentru a
analiza sensibilitatea cererii la modificarea unuia dintre factorii si de influen se utilizeaz conceptul de
elasticitate a cererii.
n termenii cei mai generali, elasticitatea reprezint msura n care o variabil oarecare rspunde
la modificarea unei alte variabile. Particulariznd, elasticitatea cererii exprim msura n care cantitatea
cerut se modific n funcie de modificarea unuia dintre factorii si de influen. Coeficientul de elasticitate
a cererii se determin ca raport ntre modificarea procentual a cantitii cerute i modificarea procentual a
unui factor de influen a cererii.
Elasticitatea cererii n funcie de pre exprim modificarea cantitii cerute determinat de
modificarea preului. Coeficientul de elasticitate a cererii n funcie de pre se determin raportnd
modificarea procentual a cantitii cerute la modificarea procentual a preului:
Q
Q % Q0 Q p0
Ecp
p% p p Q0
p0

unde, Q % - modificarea procentual a cantitii cerute

p% - modificarea procentual a preului
Q
- (1/panta tangentei la curba cererii)
P

(P0, Q0) punctul de pe curba cererii n care se calculeaz elasticitatea

 Analiznd factorii de influen ai ofertei, s-a artat c vnztorii unui bun cresc cantitatea oferit
atunci cnd preul bunului crete, cnd preurile factorilor de producie se reduc sau atunci cnd are loc o
mbuntire a tehnologiei de fabricaie. Astfel, n capitolul anterior s-a analizat direcia de modificare a
cantitii oferite, dar nu i mrimea acestei modificri. Pentru a analiza sensibilitatea ofertei la modificarea
unui factor de influen al ofertei se utilizeaz conceptul de elasticitate a ofertei.

Elasticitatea ofertei n funcie de pre .Elasticitatea ofertei n funcie de pre exprim raportul modificrii
procentuale a cantitii oferite dintr-un bun ca urmare a modificrii procentuale a preului su, celelalte
condiii rmnnd neschimbate.

Msurarea elasticitii ofertei

Coeficientul de elasticitate a ofertei n funcie de pre se determin raportnd modificarea

procentual a cantitii oferite la modificarea procentual a preului.
Q%
Elasticitatea ofertei n funcie de pre =
P %

16.Definirea i modalitile de calcul al elasticitii.

Pentru interpretarea actiunii mecanismului pietei si interpretarea proceselor de adaptae a agentilor economici
la noile conditii ale activitarii economice este necesara evaluarea noilor conditii ale activitatii economice
este necesara evaluarea fenomenului elscticitatii. In cea mai generala forma, elasticitatea in teoria
economica caracterizeaza gradul de ensibilitate a subiectilor economici la modificarea conditiilor
pietei. Ea reflecta dependenta modificarii unei marimi economice de variatia altei marimi.
Pentru aprecierea elasticitatii se utilizeaza coeficientul elasticitatii, un indicator relativ, care e definit ca
raport al variatiei procentualee a doua marimi economice dependente. Acest coeficient arata gradul sau
procentul modificarii unei variabile in urma modificarii cu un procent a altei marimi variabile.Coeficientul
de elasticitate poate varia de la "zero" la :ininit".
Conceptul de elasticitate permite de a analiza mai exact comportamentul producatorilor si consumatorilor, de
a prognoza dinamica cererii si ofertei la modificarea factorilor determinati. Elasticitatea cereriin raport cu
preul reprezint modificarea relativ a volumului cererii sub influena modificrii preului cu un procent.
Dar o importan practic o au mrimile relative i nu cele absolute.
E=(delta Q supra Q)/ delta P supra P =delta Qin%/ delta Pin% undeE - elasticitatea cererii fa de pre

Q/Q modificarea relativa cererii;P/P modificarea relativa preului.Cererea se numete elastic, cnd
E DP> 1 (cererea crete sau scade mai repede ca preul)i neelastic(rigid) cnd E DP< 1, adiccererea
crete sau scade mai lent ca preul.Dac modificarea preului nu atrage dup sine nici un fel de schimbri ale
cererii,atunci E DP= 0; daco modificare nesemnificativa preului modificesenial cererea, atunciE DP=.

17.Elasticitatea cererii: tipuri i factori de influen.

Analiznd factorii de influen ai cererii s-a artat c atunci cnd preul unui bun sau serviciu scade,
cantitatea cerut crete. De asemenea, cererea crete atunci cnd venitul indivizilor crete, cnd preul
produselor substituibile crete sau cnd preul produselor complementare se reduce. Astfel, n capitolul
anterior s-a analizat direcia de modificare a cantitii cerute, dar nu i mrimea acestei modificri. Pentru a
analiza sensibilitatea cererii la modificarea unuia dintre factorii si de influen se utilizeaz conceptul de
elasticitate a cererii.
n termenii cei mai generali, elasticitatea reprezint msura n care o variabil oarecare rspunde la
modificarea unei alte variabile. Particulariznd, elasticitatea cererii exprim msura n care cantitatea
cerut se modific n funcie de modificarea unuia dintre factorii si de influen. Coeficientul de elasticitate
a cererii se determin ca raport ntre modificarea procentual a cantitii cerute i modificarea procentual a
unui factor de influen a cererii.
1. Elasticitatea cererii n funcie de pre
Elasticitatea cererii n funcie de pre exprim modificarea cantitii cerute determinat de
modificarea preului. Coeficientul de elasticitate a cererii n funcie de pre se determin raportnd
modificarea procentual a cantitii cerute la modificarea procentual a preului:
Q
Q% Q0 Q p0
Ecp
p% p p Q0
p0

unde, Q % - modificarea procentual a cantitii cerute

p% - modificarea procentual a preului
Q
P - (1/panta tangentei la curba cererii)
(P0, Q0) punctul de pe curba cererii n care se calculeaz elasticitatea
Pentru exemplificare, s presupunem c o cretere a preului de la 200.000 lei la 220.000 lei determin o
reducere a cantitii cerute de la 10 buci la 8 buci pe lun. n aceste condiii:
Q% (10 8) / 10 100 20%

P% (220.000 200.000) / 200.000 100 10%

20%
Ecp 2
10%
n acest exemplu, un coeficient de elasticitate a cererii n funcie de pre egal cu 2, arat c modificarea
cantitii cerute este de dou ori mai mare dect modificarea preului.
Datorit relaiei inverse dintre pre i cantitatea cerut, modificarea procentual a cantitii cerute va avea
ntotdeauna un semn opus modificrii procentuale a preului (cu excepia bunurilor de tip Giffen). n acest
exemplu, modificarea procentual a preului este de + 10% (reflectnd o cretere), n timp ce modificarea
procentual a cantitii cerute este de 20% (reflectnd o scdere). Din acest motiv valoarea coeficientului
de elasticitate al cererii n funcie de pre este un numr negativ. Deoarece pentru intensitatea corelaiei este
important doar valoarea absolut a coeficientului, nu i semnul acestuia, de regul se ia n considerare
valoarea n modul.
2.Varieti ale curbelor cererii
Economitii clasific curbele cererii n funcie de valorile coeficientului de elasticitate a cererii n funcie de
pre. Cererea este elastic atunci cnd Ecp>1, situaie n care cantitatea cerut se modific cu un procent mai
mare dect preul. Cererea este inelastic atunci cnd Ecp<1, situaie n care cantitatea cerut se modific cu
un procent mai mic dect preul. Atunci cnd Ecp=1, preul i cantitatea cerut se modific cu acelai procent,
situaie n care cererea este cu elasticitatea unitar. Atunci cnd Ecp= 0, cererea este perfect inelastic
(rigid), situaie n care curba cererii este o linie vertical. n acest caz, indiferent de modificarea preului,
cantitatea cerut rmne aceeai. Atunci cnd Ecp= , cererea este perfect elastic, situaie n care curba
cererii este o linie orizontal, artnd c modificri foarte mici ale preului vor conduce la o modificare
foarte mare a cantitii cerute.

Figura 1. Varieti ale curbelor cererii

Deoarece elasticitatea cererii n funcie de pre msoar rspunsul cantitii cerute la modificarea preului,
aceasta este strns legat de panta curbei cererii. Dei elasticitatea cererii n funcie de pre este diferit n
fiecare punct al curbei cererii, n teoria economic se consider c cererea pentru un anumit produs este mai
elastic sau mai inelastic n funcie de panta cererii: cu ct cererea are o pant mai abrupt (curba cererii se
apropie de vertical), cu att cererea este mai inelastic.
Atunci cnd curba cererii este reprezentat printr-o linie dreapt, elasticitatea variaz n funcie de zona sau
Q
punctul n care aceasta este msurat. n cazul unei curbe liniare a cererii, raportul P din formula
elasticitii este constant (1/panta curbei cererii), deci coeficientul de elasticitate depinde numai de raportul
P P
Q . Atunci cnd preul crete, cantitatea cerut scade, deci raportul Q crete. Altfel spus, pe msur ce
preul crete, elasticitatea cererii crete i ea, deci curba cererii are un tronson inelastic i unul elastic.
Figura 2. Variaia elasticitii de-a lungul unei curbe a cererii reprezentat ca linie dreapt

Pre Ecp =
Cererea este liniar de forma Q = a bp

a/b
Ecp > 1

Ecp = 1

Ecp < 1
Ecp = 0

a/2 a Cantitate
a/2b

Graficul 6 3. Elasticitatea
cererii n funcie de pre i venitul total
O variabil adesea avut n vedere atunci cnd se analizeaz modul n care un anumit eveniment afecteaz
piaa este venitul total (suma pltit de cumprtori i primit de ctre vnztori). Pe orice pia, venitul total
se determin ca produs ntre preul de vnzare i cantitatea vndut.
O cretere a preului de vnzare al unui bun este aparent benefic pentru productorul (vnztorul) bunului
respectiv. Cu toate acestea, creterea preului de vnzare al unui bun nu conduce ntotdeauna la o cretere a
venitului total. Atunci cnd preul crete, venitul total poate s creasc, s scad sau s nu se modifice, n
funcie de elasticitatea cererii n funcie de pre.
Elasticitatea cererii n funcie de pre pe o anumit pia este o informaie foarte important pentru
productor. Pe baza acestei informaii, productorul poate adopta decizia corect de modificare a preului
(cretere sau scdere, n aa fel nct venitul su s creasc).
Dac cererea este inelastic, modificarea procentual a preului va fi mai mare dect modificarea
procentual a cantitii cerute. Dac preul crete, cantitatea cerut se reduce, iar venitul total va crete
(deoarece creterea preului a fost mai mare dect reducerea cantitii cerute). Dac preul scade, cantitatea
cerut crete, iar venitul total se va reduce (deoarece reducerea preului a fost mai mare dect creterea
cantitii cerute).
Dac cererea este elastic, modificarea procentual a cantitii cerute va fi mai mare dect modificarea
procentual a preului. Dac preul crete, cantitatea cerut scade, iar venitul total se va reduce (deoarece
creterea preului a fost mai mic dect reduceerea cantitii cerute). Dac preul scade, cantitatea cerut
crete, iar venitul total va crete (deoarece reducerea preului a fost mai mic dect creterea cantitii
cerute).
n cazul cererii cu elasticitate unitar, modificarea procentual a preului va fi egal cu modificarea
procentual a cantitii cerute. Dac preul crete, cantitatea cerut scade, iar venitul total va rmne constant
(deoarece creterea preului a fost egal cu reducerea cantitii cerute). Dac preul scade, cantitatea cerut
crete, iar venitul total va rmne constant (deoarece reducerea preului a fost egal cu creterea cantitii
cerute).
Relaia dintre modificarea preului, modificarea venitului total i elasticitatea cererii n funcie de pre este prezetat
n tabelul de mai jos:
Cerere inelastic Cerere cu Cerere elastic
Ecp< 1 elasticitate unitar Ecp>1
Ecp=1
Preul crete Venitul total crete Venitul total nu se Venitul total scade
modific
Preul scade Venitul total scade Venitul total nu se Venitul total crete
modific
Dac cererea este inelastic, modificarea procentual a cantitii cerute este mai mic dect modificarea
procentual a preului. Astfel, veniturile productorilor se vor modifica n acelai sens cu preul.
n cazul n care cererea este elastic, modificarea procentual a cantitii cerute este mai mare dect
modificarea procentual a preului. n consecin veniturile se vor modifica n acelai sens cu cantitatea, deci
n sens invers cu preul.
4. Factorii de influen a elasticitii cererii
De ce elasticitatea cererii pentru anumite bunuri este mai mic, iar elasticitatea cererii pentru alte bunuri este
mai mare?
Principalul factor de care depinde elasticitatea cererii pentru un bun este existena 8sau inexistena) unor
bunuri substituibile. Unele produse, cum ar fi portocalele, au mai multe produse substituibile: mandarine,
grapefruit etc. O cretere a preului la portocale i va determina pe consumatori s cumpere o cantitate mai
mare din posibilii substitueni ai portocalelor i o cantitate mai mic de portocale.
n cazul produselor pentru care nu exist substitueni apropiai, o cretere a preului va determina o scdere
mai mic a cantitii cerute din acel produs.
Cu alte cuvinte, un produs pentru care exist un numr mare de substitueni tinde s aib o cerere
elastic, n timp ce un produs pentru care nu exist substitueni tinde s aib o cerere inelastic.
Trebuie menionat ns c orice produs dintr-un grup de produse asemntoare va tinde s aib o cerere mai
elastic, chiar dac grupul n ansamblul su are o cerere inelastic. De exemplu, sarea i zahrul sunt incluse
n categoria bunuri alimentare, ns cererea pentru zahr este mai elastic dect cererea pentru sare
deoarece zahrul are mai muli substitueni dect sarea (zaharin, miere etc.)
Un alt factor de care depinde elasticitatea cererii este accesul la bunuri complementare. Dac un bun este
un complement minor al unui bun important, cererea pentru el tinde s fie inelastic. De exemplu, cererea
pentru uleiul de motor tinde s fie inelastic, deoarece acesta este un complement al unui bun mult mai
important autoturismul.
De asemenea, elasticitatea cererii depinde de ponderea cheltuielii pentru un bun n bugetul unei
persoane. De exemplu, cum cheltuiala pentru cumprarea scobitorilor are o pondere nensemnat n bugetul
unui individ, cererea pentru scobitori este inelastic.
Elasticitatea cererii depinde i de orizontul de timp. Adesea, cererea pentru un bun sau pentru un serviciu
este mai puin elastic pe termen scurt dect pe termen lung. De exemplu, cantitatea cerut pentru
combustibil de nclzit nu scade pe termen scurt, chiar dac preul acestuia crete. Pe termen lung,
consumatorii gsesc ns metode prin care s diminueze cheltuielile cu nclzirea.
5. Elasticitatea cererii fa de venit
Elasticitatea cererii fa de venit exprim modificarea cantitii cerute dintr-un bun determinat de
modificarea venitului consumatorilor, celelalte condiii rmnnd neschimbate. Coeficientul de elasticitate
a cererii n funcie de venit se calculeaz raportnd modificarea procentual a cantitii cerute la modificarea
procentual a venitului.
Q(%) Q V 0
Coeficientul de elasticitate a cererii fa de venit =
V (%) V Q 0

Elasticitatea cererii fa de venit este strns legat de conceptele de bunuri normale i bunuri inferioare.
n cazul unui bun normal, o cretere a venitului determin o cretere a cererii pentru bunul respectiv.
Deoarece venitul i cererea se schimb n acelai sens, n cazul unui bun normal, elasticitatea cererii fa de
venit are o valoare pozitiv.
n cazul unui bun inferior, o cretere a venitului determin o scdere a cererii pentru bunul respectiv.
Deoarece venitul i cererea se modific n sensuri diferite, n cazul unui bun inferior, elasticitatea cererii fa
de venit are o valoare negativ.
6. Elasticitatea ncruciat a cererii
Economitii utilizeaz termenul de elasticitate ncruciat a cererii pentru a determina modul n care
cantitatea cerut dintr-un bun se modific ca urmare a modificrii preului altui bun.
Elasticitatea ncruciat a cererii exprim raportul modificrii procentuale a cantitii cerute dintr-un bun, ca
urmare a modificrii procentuale a preului pentru alte bunuri, celelalte condiii rmnnd neschimbate.
Q x (%)
Elasticitatea ncruciat a cererii = P (%)
y
Unde, Qx(%) modificarea procentual a cantitii cerute din bunul x
Py(%) modificarea procentual a preului bunului y
Elasticitatea ncruciat a cererii este strns legat de conceptele de bunuri substituibile i bunuri
complementare. Astfel, n cazul bunurilor substituibile, elasticitatea ncruciat a cererii este pozitiv, iar n
cazul bunurilor complementare elasticitatea ncruciat a cererii este negativ.
De exemplu, mandarinele i portocalele sunt bunuri substituibile. Creterea preului mandarinelor determin
o cretere a cantitii cerute de portocale. Deoarece preul portocalelor i cantitatea cerut de mandarine se
modific n acelai sens, elasticitatea ncruciat a cererii este pozitiv.
De asemenea, uleiul de motor i benzina sunt bunuri complementare. O cretere a preului benzinei
determin o scdere a cantitii cerute de ulei de motor. Deoarece preul benzinei i cantitatea cerut de ulei
de motor se modific n sensuri diferite, elasticitatea ncruciat a cererii este negativ.
18.Elasticitatea ofertei: tipuri i factori de influen.
Analiznd factorii de influen ai ofertei, s-a artat c vnztorii unui bun cresc cantitatea oferit atunci cnd
preul bunului crete, cnd preurile factorilor de producie se reduc sau atunci cnd are loc o mbuntire a
tehnologiei de fabricaie. Astfel, n capitolul anterior s-a analizat direcia de modificare a cantitii oferite,
dar nu i mrimea acestei modificri. Pentru a analiza sensibilitatea ofertei la modificarea unui factor de
influen al ofertei se utilizeaz conceptul de elasticitate a ofertei.
1. Elasticitatea ofertei n funcie de pre
Elasticitatea ofertei n funcie de pre exprim raportul modificrii procentuale a cantitii oferite dintr-un
bun ca urmare a modificrii procentuale a preului su, celelalte condiii rmnnd neschimbate.
2. Msurarea elasticitii ofertei
Coeficientul de elasticitate a ofertei n funcie de pre se determin raportnd modificarea procentual a
cantitii oferite la modificarea procentual a preului.
Q%
Elasticitatea ofertei n funcie de pre =
P %
unde, Q% - modificarea procentual a cantitii oferite
P% - modificarea procentual a preului
De exemplu, s presupunem c o cretere a preului unui pachet de cafea, de la 80000 lei la 100000 lei,
determin o cretere a cantitii oferite de cafea de la 1000 pachete/zi la 1500 pachete/zi.
Folosind metoda punctului de mijloc, modificarea procentual a preului este:
P(%) = (100000 80000)/ 90000 = 22.22%
Modificarea procentual a cantitii cerute este:
Q(%) = (1500 1000)/ 1250 = 40%
n aceast situaie, coeficientul de elasticitate al ofertei n funcie de pre este:
0,4/ 0,22 = 1,81
n acest exemplu, valoarea coeficientului de elasticitate al ofertei n funcie de pre, arat c o modificare a
preului determin o modificare de 1,81 ori mai mare a cantitii oferite.
3. Varieti ale curbelor ofertei
Economitii clasific curbele ofertei n funcie de valorile coeficientului de elasticitate a ofertei n funcie de
pre astfel:
- ofert perfect inelastic (rigid), atunci cnd Eop = 0: indiferent de modificarea preului, cantitatea oferit
rmne la acelai nivel;
- ofert inelastic, atunci cnd Eop < 1: modificarea procentual a preului determin o modificare1
procentual mai mic a cantitii oferite;
- ofert cu elasticitate unitar, atunci cnd Eop = 1: modificarea procentual a preului determin o modificare
procentual egal a cantitii oferite;
- ofert elastic, atunci cnd Eop > 1: modificarea procentual a cantitii oferite este mai mare dect
modificarea preului;
- oferta perfect elastic, atunci cnd Eop = : la o modificare orict de mic a preului nu se mai ofer
bunul respectiv.
Pre Pre Pre

p1 p1 p1

Q Cantitate Q 0 Q1 Cantitate Q0 Q1 Cantitate

p0 p0 p0
Pre Pre

p1

p0 Q0 Q1 Cantitate pQ0 Q1 Cantitate

4. Factori de influen ai elasticitii ofertei

Elasticitatea ofertei n funcie de pre depinde de flexibilitatea vnztorilor de a produce mai mult sau
mai puin. De exemplu, toate bunurile prelucrate cum ar fi crile, televizoarele, autoturismele tind s
aib o ofert elastic, deoarece firmele pot s-i extind capacitatea de producie pe termen lung, ca rspuns
la creterea preului.
Pe majoritatea pieelor, principalul factor de care depinde elasticitatea ofertei este orizontul de timp. n
general, oferta este mai elastic pe termen lung dect pe termen scurt. Pe termen scurt, firmele nu por s
modifice cu uurin volumul capacitilor de producie pentru a produce mai mult sau mai puin dintr-un
bun. Astfel, pe termen scurt, oferta tinde s fie inelastic (cantitatea oferit nu este foarte sensibil la
modificarea preului). Pe termen lung ns, firmele pot s construiasc noi fabrici sau pot s le nchid pe
cele vechi. De asemenea, pe pia pot s intre noi firme, iar o parte din firmele deja existente se pot nchide.
Astfel, pe termen lung, oferta tinde s devin elastic (cantitatea oferit este foarte sensibil la modificarea
preului).

19.Aplicarea elasticitii n analiza microeconomic.

1
20.Teoria consumatorului
Comportamentul consumatorului consitue totalitatea actiunilor, atitudinilor si deciziilor individului cu
privire la utiliz ven-lor sale pr procurarea bunurilor materiale si a serviciilor de care are nevoie.Pornind de la
res-le disponibile (ven-le consumatorului, bugetul acestiua) consumatorul in activ sa se conduce dupa
principiul rationalitatii: -max utilitate, min chelt.
Consumul individul depinde de sist de preferinte.Un consumator rational in comportarea sa cu privire la
preferinte poate observa urmat momente: 1.consumatorul va fi in stare sa clasif preferintele, det-nind relatia
de preferinte intre diferite bunuri; 2.preferintele unui consumator sunt tranzitive A>B, B>C reuzlta A>C
3.in comportamentul consumatorului exista axioma de necesitate care ne vorbeste ca o Q m mare este o
prefrabil aunei Q m mici; 4.consumul are continuitate in baza faptului ca necesitatile in bunuri sunt
nelimitate.
Aceste ipoteze cu privire la preferintele consumatorului au fost expuse in functie continua functia
utilitatii.
U- utilitatea consumului unui bun, Ut utilitatea totala obtinuta de pe urma consumului unui set anumit de
bunuri si servicii, Ut = f (x,y,...,z). In microec aceasta functie se inscrie astfel : Ut = f(x,y)
21. Preferinele consumatorului i utilitatea economic: utilitate total i utilitate marginal.
Consumatorii prefer o diversitate de bunuri i sunt dispui s substituie o cantitate dintr-un bun pentru a
obine o cantitate din altul. Cu alte cuvinte, consumatorii nu sunt monomani, pui n faa posibilitii de a
consuma mai multe bunuri nu prefer s consume un singur bun.
Posibilitatea de substituie ntre dou bunuri este reprezentat de conceptul curbelor de indiferen.
Curba de indiferen reprezint totalitatea combinaiilor de consum din dou bunuri, de pe urma crora un
individ obine acelai nivel de utilitate. Dat fiind c toate combinaiile de bunuri de pe o curb de
indiferen aasigur aceeai utilitate, ele sunt combinaii de bunuri ntre care consumatorul este indiferent.
Un set de curbe de indiferen pentru unul i acelai individ reprezint o hart a curbelor de indiferen
(figura 5.2).
x2

=
1
U U ( x1 , x 2 ) U

U U ( x1 , x2 ) U o

x1
Figura 5.2 Curbele de indiferen

Utilitatea este satisfactia obtinuta de individ in urma consumului unui bun oarecare.
Utilitatea marginala reprezinta satisfactia suplimentara care se obtine la consumarea unei unitati
suplimentare dintr-un bun. Astfel sumind succesiv toate utilitatile marginale vom obtine utilitatea totala.
Utilitatea total reprezint satisfacia obinut prin consumul unor cantiti succesive dintr-un bun ntr-o
perioad dat.

Utilitatea marginal reprezint satisfacia suplimentar resimit de individ prin consumul unei uniti
suplimentare dintr-un bun sau serviciu.
Relaia de calcul al utilitii marginale este:
 TU

MU QX i
QX i
Pentru a fi exprimat n termeni matematici, utilitatea marginal poate fi definit ca derivata parial de
ordinul 1 a funciei de utilitate. Deci, MU(Qx) = (TUx)'.
Mrimea utilitii marginale este influenat de diferii factori:
- Volumul sau cantitatea consumat din bunul respectiv.
- Importana bunului i intensitatea cu care se manifest nevoile este diferit.
- Condiiile de reproducere a bunului dat.
MU X MU Y
Deci, condiia de echilibru a consumatorului, respectiv de utilitate total maxim este:
pX pY
Principiul utilitatii marginale descrescinde,sau legea I-a a lui Gosen consta in urmatoarele: cu cit consumul
dintr-un bun oarecare este mai mare, cu atit utilitatea unitatilor suplimentare de bun consumate este mai
mica. Pe masura ce cantitatea consumata dintr-un bun sporeste, utilitatea marginala tinde sa descreasca.
Legea a II-a a lui Gosen, despre echilibrul consumatorului in abordarea cardinalista postuleaza:
Consumatorul v-a aloca venitul sau in asa mod incit utilitatile marginale impartite la pret, sa devina p/u
diferite bunuri, egale.
22. Legea 1 si 2 a lui Gossen
Marimea intensitatii unei placeri descreste progresiv pana la saturare, daca respectiva placere este satisfacuta
in mod continuu si neintrerupt. (Legea Lui Gossen)
Legea utilitatii marginale descrescnde
Masurarea utilitatii economice se realizeaza pe doua cai:
- masurarea cardinala - un consumator dat sa acorde fiecarei cantitati (doze) dintr-un bun sau altul o
utilitate mai mare sau mai mica exprimata printr-un numar de unitati de utilitate (1 kg mere = 8 unit. de
utilitate; 2 kg pere = 12 unit. de utilitate; 1 kg faina = 4 unit. de utilitate; 1 kg salam = 24 unit. de
utilitate)
- masurarea ordinala - aseaza bunurile ntr-o anumita ordine, n raport de preferintele consumatorului,
adica n functie de numarul de unitati de utilitate.
Utilitatea totala rezulta din consumul de utilitati cumulat al unitatilor (dozelor) x1, x2,..., xn din
bunul x este: Ut = u1 + u2 + .... un
Legea utilitatii marginale (numita si legea lui Gossen formulata de acesta n1854) arata ca "atunci
cnd cantitatea consumata dintr-un produs creste, utilitatea marginala a produsului (adica utilitatea
suplimentara, adaugata de ultima unitate) tinde sa se diminueze (P. Samuelson, L`economique, Armand
Collin, Paris, 1969, p.669).
Consumnd continuu un anumit bun, se atinge, la un moment dat, un prag de saturatie dupa care,
daca consumul continua sa creasca, exista riscul sa apara zona de insatisfactie punctul de saturatie este
atins atunci cnd utilitatea marginala devine nula, deci atunci cnd sporirea cantitatii consumate nu mai
aduce satisfactie.
Definind functia de utilitate ca fiind Ut = f(x), rezulta ca aceasta si va atinge optimul (n cazul
de fata maximul) n punctul n care derivata de ordinul 1 (adica utilitatea marginala) va fi nula.
Legea utilitii marginale descrescnde (legea I a lui Gssen) presupune c cu ct un individ consum mai
mult dintr-un bun (x1, x2, xi), cu att va obine o utilitate marginal mai mic prin consumul unei uniti
adiionale din bunul respectiv:
MU X 1 MU X 2 ... MU X i
Fiecare consumator tinde s-i maximizeze utilitatea total din consumul bunurilor achiziionate. n acelai
timp, consumatorul este cointeresat de utilizarea eficient a resurselor sale financiare. De ce principii se va
conduce consumatorul raional?
n microeconomie acest principiul semnific regula maximizrii utilitii totale sau Legea a II a lui Gssen.
Legea a II a lui Gssen presupune c pentru a maximiza utilitatea total, consumatorul trebuie s-i
distribuie venitul n aa fel, nct utilitile marginale ponderate la preul bunurilor s fie egale:
MU X MU Y MU Z
...
PX PY PZ
23. Functia utilitatii
Funcia utilitii totale are urmtoarea form general: TU f QX i
Fig. 2.1. Evolutia utilitatii totale (U) a unei marfi X in functie
de marimea consumului (x
Pe baza unui astfel de grafic pot fi facute cateva constatari.
1) curba utilitatii totale pleaca din originea sistemului de axe,
ceea ce inseamna ca neconsumand nimic din marfa data,
consumatorul nu inregistreaza nici o satisfactie (unui consum nul
nu-i poate corespunde decat o satisfactie nula).
2) Cat timp consumul variaza cu valori pozitive, fara a depasi
nivelul optim xo, odata cu cresterea consumului are loc si
sporirea satisfactiei consumatorului (a utilitatii totale U).
3) Utilitatea totala atinge nivelul maxim Umax cind consumul din
marfa data X este optim (este egal cu xo).
4) Atunci cand consumul depaseste nivelul optim, sunt posibile doua evolutii distincte.
a) utilitatea totala ramane constata (curba utilitatii totale transformandu-se intr-o dreapta linia intrerupta
paralela cu axa absciselor) , suprasaturarea neafectand satisfactia consumatorului, ceea ce se intampla in
cazul majoritatii marfurilor (locuinte, automobile etc.);
b) utilitatea totala descreste, suprasaturarea devenind suparatoare (lucrul valabil in cazul unor marfuri de
genul alimentelor, caldurii, medicamentelor etc.).
24. Curba de indiferen: trsturile i tipurile.
Curba de indiferen - totalitatea combinaiilor de consum din dou bunuri, de pe urma crora un
individ obine acelai nivel de utilitate. Dat fiind c toate combinaiile de bunuri de pe o curb de
indiferen asigur aceeai utilitate, ele sunt combinaii de bunuri ntre care consumatorul este indiferent. Un
set de curbe de indiferen pentru unul i acelai individ reprezint o hart a curbelor de indiferen (figura
5.2).

x2 x2

=
D
1 B
Uo U ( x1 , x2 ) U
U U ( x1, x2 )U C
x1
Figura 5.2 Curbele de
indiferena
x1 Figura 5.3 Curbele de indiferen nu se pot
intersecta
Curbele de indiferen nu se pot intersecta, indiferent de ipotezele pe care le facem cu privire la
comportamenul consumatorului. S presupunem, prin reducere la absurd, c ele se intersecteaz (figura 5.3).
Punctul D aparine unei curbe de indiferen, iar C celeilalte. Punctul B este punctul de intersecie. Fiecare
curb de indiferen reprezint un nivel distinct al preferinelor i s presupunem c DC. Dar punctele B i
C se afl pe aceaeai curb de indiferen, de unde rezult c B~C. n acelai timp ns, B~D (cealalt curb
de indiferen). Prin urmare, dac cele dou curbe s-ar intersecta, atunci B~C~D, contrar ipotezei iniiale
DC. Ar fi i absurd ca un consumator s fie indiferent ntre C i D, deoarece n D el consum aceeai
cantitate din x1, dar consum mai mult din x2.
Caracteristicele curbelor de indiferenta:

1.Curbele de indiferenta sunt descrescatoare, sau au valoarea negative, ele fiind expresia relatiilor de
echivalenta si de indiferenta, deci a nonsaturarii preferintelor". Daca o curba de indiferenta prezinta o
portiune crescatoare, atunci va reflecta relatii de stricta preferinta". In acest caz, utilitatea se schimba ca
urmare a cresterii cantitatii achizitionate din ambele marfuri, anulandu-se, astfel, conceptul de indiferenta.
2. Curbele de indiferenta nu se pot intersecta, daca consumatorul e rational
Daca doua curbe de indiferenta s-ar intersecta punctul de intersectie ar corespunde simultan la doua niveluri
diferite de satisfactie; lucru ce intra in contradictie si cu conceptul de harta de indiferenta
3.cu indepartarea de la origine, utilitatea creste
4. nu intersecteaza axele
5.convexitatea, rezulta ca consumatorul are tendinta sa-si diversifice consumul
Curbele de indiferen au pant negativa- n orice punct al curbei de indiferen, valoarea utilitii totale
este aceeai. Prin urmare, orice deplasare de-a lungul curbei las neschimbat utilitatea total. Modificarea
utilitii totale de-a lungul curbei de indiferen este nul. Putem deci scrie: dU = 0.
U U ( x1 , x2 ) unde U i -utilitatea marginal a bunului xi consumat.

U
U
dU dx1 + dx2 0, sauU1dx1 + U 2 dx2 0

dx1 U
x1

2 <0

x2
x2
dx2 U1 A (; )
dx1 U
Prin urmare: 2 < 0 deoarece, conform 5.1.1 U1 , U 2 >0
dx2 U1 D (*; (1- )* )
Curbele de indiferen sunt convexe- combinaiile
de bunuri sunt preferate extremelor. Cu preferine
convexe, orice combinaie linear dintre cele dou
bunuri va produce consumatorului o utilitate mai
B (; )
mare dect consumul doar al unuia dintre bunuri.
Convexitatea e expresia faptului c oamenii prefer
o diversitate de bunuri. n cazul n care curbele ar fi
concave am observa oamenii cheltuindu-i ntregul x
Figura 5.4 Convexitatea-combinaiile sunt1 preferate
buget pe un singur bun.
extremelor
25 Constrngerea bugetar i alegerea optim a consumatorului.
Interpretarea comportamentului consumatorului, aflat sub restricie a constrngerii bugetare, apeleaz la un
instrument economic de analiz denumit linia sau dreapta bugetului.
B bugetul consumatorului, x1 i x2 - cantitile cumprate din cele dou bunuri i P , P , preurile de
x1 x2

achiziie ale celor dou bunuri, atunci putem scrie:

B x P + x2 Px1
1 x2

Aceasta se numete ecuaia bugetului i poate fi rescris astfel:

Px1 B
x2 x1 +
Px 2 Px 2

X
2a=B/

Panta=

Figura 5.6 Constrngerea bugetar b=B/

Optimul consumatorului X
Pe baza curbei de indiferen i a curbei (dreptei)1bugetului putem analiza echilibrul economic al
consumatorului.
din punct de vedere grafic, echilibrul (optimul) este atins n punctul de tangen dintre curba de indiferen
i dreapta bugetului
26 .Efectul venitului i efectul substituiei.
Orice modificare de pret afecteaza in primul rand veniturile reale ale consumatorilor (capacitatea de
cumparare a veniturilor nominale ale acestora), precum si cererea de consum.
Cererea este afectata in astfel de situatii in doua moduri distincte:
direct, prin intermediul legii cererii (intre pret si cerere existand un raport invers proportional)
indirect, influenta transmitandu-se prin intermediul veniturilor.
De aceea, efectul global al majorarii sau diminuarii unui pret se poate descompune in doua efecte
partiale: unul al substitutiei si altul al veniturilor.
1) Efectul substitutiei a fost remarcat si pus in evidenta pentru prima data de Hicks, motiv pentru
care este cunoscut si sub denumirea de efectul Hicks. Pentru a-l determina, acesta a plecat de la
presupunerea ca venitul economisit de consumator in urma reducerii pretului unei marfi,
veniturile ramase consumatorului dupa 'confiscarea' economiilor ii permit acestuia achizitionarea unor
cantitati de marfuri care sa-i lase satisfactia neschimbata, lanivelul de dinaintea modificarii preturilor.

Efectul substitutiei se explica prin intermediul liniei bugetare CD, veniturilor teoretice VS si legii egalizarii .
utilitatilor marginale pe leu cheltuit.

se transforma in inegalitatea:

,
ca rezultat al ieftinirii, pe leu cheltuit, marfa X devenind mai utila decat marfa Y. Ca urmare, cererea din
marfa X se va inscrie in tendinta de crestere, iar cea de marfa Y in tendinta de scadere, care se mentine pana
cand egalitatea dintre cele doua rapoarte se restabileste. Acest lucru se intampla in punctul intermediar de
echilibru ES in care linia bugetara CD, aferenta veniturilor VS, este tangenta la curba initiala de indiferenta
U0 (ipoteza de la care s-a plecat presupunand constanta satisfactiei initiale). In acest punct este valabila
egalitatea:

Se poate constata deci ca deplasarea intre punctul initial de echilibru E0 si cel intermediar ES are loc
pe aceeasi curba de indiferenta U0.
Asadar, efectul substitutiei, care consta in inlocuirea (de catre consumator) a marfii Y (devenita, pe
leu cheltuit, datorita ieftinirii marfii X, mai putin utila) cu marfa X (devenita, din acelasi motiv, mai utila si
in consecinta, mai solicitata), se concretizeaza in cresterea cererii din marfa X de la x0 la x1, precum (in
acelasi timp) si in diminuarea cererii din marfa Y de la y0 la y1.
2) Efectul veniturilor se manifesta numai dupa ce economiile considerate initial imobilizate
('confiscate') se folosesc efectiv de catre consumator, ceea ce va determina deplasarea liniei bugetare in
pozitia AB1, care corespunde veniturilor realeV1 (care, in urma ieftinirii marfii X, sunt mai mari decat cele
reale initiale V). Mobilizandu-si economiile nefolosite inca, se vor putea suplimenta consumurile din ambele
marfuri, consumurile finale ajungand la nivelurile x1 si y1 (marcate de punctul final de echilibru E1 - in care
linia bugetara AB1 aferenta veniturilor reale V1 este tangenta la curba de echilibru U1).
 Prin urmare, efectul veniturilor, datorat numai cresterii veniturilor reale ale consumatorului in urma
ieftinirii unei marfi, se concretizeaza in sporirea cererii din marfa X de la nivelul xS la nivelul x1, precum si
a cererii din marfa Y de la yS la y1
27. Curba Venit-consum i curba ..Pre- consum
Odat cu modificarea venitului, se modific i echilibrul consumatorului. Sensibilitatea consumatorului
fa de modificarea venitului se exprim i poate fi descris prin trasarea a dou curbe: curba venit-
consum i curba lui Engel (figura 18).
1. Cnd venitul crete (I), echilibrul consumatorului E0 se deplaseaz spre dreapta (n sus) n punctul
E2 i, invers,
2. La scderea venitului (I), echilibrul consumatorului se deplaseaz spre stnga (n jos) n punctul E1
(figura 18a).

Curba venit-consum sau

magistrala consumului reunete
punctele de echilibru E0, E1, E2 i
demonstreaz schimbrile alegerii
de consum a unui individ, n raport
cu modificarea venitului.
Curba lui Engel (dup numele
statisticianului german E. Engel
(1821-1896) este deri- vat din
curba venit-consum i reflect
modificrile comportamentului
consumato- rului fa de bunul X la
schimbarea mrimii venitului (I).
 CAZUL MODIFICRII PREULUI UNUIA DINTRE BUNURI, CETERIS PARIBUS:
a) Dac Px valoarea absolut a pantei liniei bugetului va crete i linia bugetului i va modifica
poziia iniial de la AB pn la AC, iar combinaia optim de consum se va deplasa de la E0 spre E1
(figura 26a).
b) Dac Px valoarea absolut a pantei liniei bugetului va scdea i linia bugetului i va modifica
poziia iniial de la AB n AD, iar combinaia optim de consum se va transfera din E0 n E2.

Curba pre-consum unete punctele de echilibru de tipul E0, E1, E2 i arat evoluia cantitii cerute din
bunurile X i Y, dac se modific preul bunului X.
Curba cererii individuale pentru bunul X reflect cantitile de echilibru achiziionate la preul pieei, ceteris
paribus.
Concluzii:
1. Conform teoriei comportamentului consumatorului, n limita veniturilor bneti (disponibile) i a
preurilor existente pe pia, consumatorii, pornind de la preferinele lor, tind s efectueze alegerea
raional.
2. Satisfacia obinut prin consumul unor cantiti succesive dintr-un bun ntr-o perioad dat este
denumit utilitate total.
3. Utilitatea marginal reprezint schimbrile n utilitatea total ce rezult din consumul unei uniti
suplimentare a bunului respectiv. Gradul de satisfacie a consumatorului n urma consumului unei
cantiti suplimentare de bun scade (Legea I a lui Gssen).
4. Alegerea optim presupune egalitatea utilitilor marginale ponderate la pre: (Legea a II-a a lui
Gssen).
5. Curba de indiferen reprezint combinaiile alternative de bunuri, care permit consumatorului s obin
acelai nivel de utilitate.
6. Grafic alegerea consumatorului raional se determin prin punctul de tangen al liniei bugetului cu cea
mai nalt curb de indiferen posibil. n acest punct, linia bugetului i curba de indiferen au aceeai
pant, sau MRS este egal cu raportul preurilor.
7. Dependena dintre venit i programul de consum poate fi reflectat pe curba venit-consum, respectiv i
pe curba lui Engel.
8. Dependena dintre pre i programul de consum este reflectat pe curba pre-consum, ct i pe derivata
acesteia curba cererii.
9. Efectul total al modificrii preului include: efectul de venit i efectul de substituie.
10. Teoria comportamentului consumatorului are valoare aplicativ n diferite aspecte ale alegerii
consumatorului.
28. Activitatea ntreprinztorului
Activitatea de antreprenoriat in conditiile econ de piata este realizata de catre subiectul liber de gospodarie
producator (#zator). Conform legislatiei obiectul activ de antreprenoriat poate fi orice, realiz in diferite
domenii in afara de cele interzise de catre lege.
Subiectul poate fi:
-un individ, indifferent de cetatenie
-un grup de indivizi
-statul
activitatea de ntreprinztor -activitatea de fabricare a produciei, de executare a lucrrilor i de prestare a
serviciilor, desfurat de ceteni i de asociaiile acestora n mod independent, din propria iniiativ, n
numele i cu riscul propriu, sub rspunderea lor patrimonial, n scopul asigurrii unei surse de venituri
permanente (Legea nr. 845/1992, art. 1).
n calitate de ntreprinztor, poate activa o persoan fizic sau juridic, care efectueaz orice gen de
activitate economic neinterzis de lege, precum ar fi: producerea bunurilor materiale, intermedierea
comercial, activitatea de comer (vnzarea-cumprarea), operaiile cu valorile mobiliare etc.
Persoana fizic, fr a constitui o persoan juridic, poate desfura activitatea dat, dac:
a obinut patenta de ntreprinztor;
a nregistrat o ntreprindere individual;
a nregistrat o gospodrie rneasc.
Codul civil clasific persoanele juridice n persoane juridice cu scop lucrativ i persoane juridice cu
scop nelucrativ (art. 55), dreptul de a desfura activitatea de ntreprinztor avnd-o cele cu scop lucrativ
(societile comerciale, societile cooperatiste, ntreprinderile de stat i municipale).
Lund n considerare importana acestei activiti, statul permite practicarea ei numai dup
nregistrarea oficial. Prin nregistrare se urmresc mai multe scopuri, dintre care cele mai importante sunt:
efectuarea unui control asupra persoanei care practic activitatea de ntreprinztor, contracararea activitii
ilegale, inerea unei evidene statistice n vederea reglementrii economiei, promovarea politicii de
impozitare, informarea publicului asupra identitii i capacitii persoanelor nregistrate.
Din definitia dreptului afacerilor, reies i principalele elemente ale activitii de ntreprinztor:
 Activitatea independent presupune libertatea ntreprinztorului n alegerea obiectului viitoarei activiti
i a metodelor de lucru, inadmisibilitatea imixtiunii n afacerile private. ntreprinztorul activeaz din propria
voin i n interesul su propriu.
Activitatea independent a ntreprinztorului are, totui, anumite limite, astfel c nu putem vorbi de
libertate total. Independena lui poate fi limitat de actele normative, dar numai n msura necesar
asigurrii securitii statului, ordinii publice, sntii, drepturilor i libertilor legale ale altor persoane etc.
Activitatea din proprie iniiativ este activitatea care se exercit prin propriul spirit de ntreprinztor i
propria ingeniozitate. Iniiativa trebuie s fie raional, ntemeiat, real i legal. Nimeni nu poate fi obligat
s practice activitatea de ntreprinztor.
Activitatea n nume propriu este desfurat de ntreprinztor sub denumirea de firm proprie, dac
este persoan juridic cu scop lucrativ, iar de ntreprinztorul individual sub numele su, care trebuie s fie
inclus n denumirea de firm. Denumirea de firm i numele individualizeaz ntreprinztorul n activitatea
sa.
Activitatea pe riscul propriu i sub rspunderea patrimonial proprie. Riscul activitii de
ntreprinztor, spre deosebire de alte noiuni juridice ale riscului, poate fi definit ca activitatea acestuia pe
pia, n condiiile incerte referitoare la posibilul ctig sau pierdere, cnd cel care ia decizia, nefiind n stare
s prevad faptul dac va obine profit sau va suferi pierderi, trebuie, totui, s opteze pentru una din
deciziile optime.
Rspunderea material a ntreprinztorului este divers, n funcie de forma organizatorico-juridic, i
intervine atunci cnd activitatea sa este ineficient sau cnd nu i-a onorat obligaiile.
Activitatea n scopul asigurrii unei surse de venit permanent. Activitatea de ntreprinztor
presupune obinerea sistematic a unei surse de venit, ca rezultat al unei activiti continue, i nu ocazionale.
29. Esena, formele i condiiile realizrii activitii de antreprenoriat
Formele de antreprenoriat:
-individuala
-de grup asociativa
-de stat
Principiile realiz antreprenoritatii de stat:
1.realiz active din numele personal sub raspunderea materiala personala
2.dezv progresului tehnico-stiintific cu realiz diferitor inventii si rationalizari in procesul econ
3.activ se realiz in baza riscului(comercial, productive, financiar, bancar)
4.maximizarea profitului si minimizarea costurilor de productie
Esenta active antreprenoriatului este obtinerea de max profit pe baza organizarii de productie tinind cont de
principiile numite mai sus.
Mediul social a active de antrepr:
-legea despre #re si #zator
-legile despre societatile pe actiuni
-legea insolvabilitatii (bancrotizare)
-legile anti-trust (concurentei, antimonopoly
-legea bugetului de stat
-legea despre proprietate
-acte normative ce det procedura de inregistrare a #zatorului si a #rii
Activ antreprenoriala organizata de catre un grup de indivizi sau stat se analizeaza in microec ca neofactor
de productie (abilitatea #zatorului). De acest factor depend in mare masura rezult ec-ce ale firmei, pozitia ei
pe piata.
30. Dezvoltarea micului business i susinerea lui de ctre stat
n 2006 Republica Moldova a aprobat Legea privind susinerea sectorului #lor mici i mijlocii, care
prevede direciile susinerii de stat a IMM-urilor, subiectele i obiectele susinerii, fondurile specializate,
strategiile de stat etc. Susinerea de ctre stat a #lor mici i mijlocii se efectueaz difereniat, n funcie de
genul de activitate, de perioada de funcionare i de numrul agenilor economici, cu utilizarea diferitor
forme i metode de susinere i surse de finanare. Susinerea dezvoltrii sectorului ntreprinderilor mici i
mijlocii se efectueaz de ctre autoritile publice, conform strategiilor i programelor de stat aprobate de
Guvern, i de ctre organizaii nestatale. Subiecte ale susinerii de stat a dezvoltrii sectorului
ntreprinderilor mici i mijlocii sunt ministerele, alte autoriti ale administraiei publice centrale,
autoritile administraiei publice locale, alte organe autorizate. Subiecte ale susinerii nestatale a dezvoltrii
sectorului ntreprinderilor mici i mijlocii sunt persoanele fizice i juridice, inclusiv strine. Obiecte ale
susinerii de stat a dezvoltrii sectorului ntreprinderilor mici i mijlocii sunt ntreprinderile micro, mici i
mijlocii.
31. Intreprinderea (firma) n economia de pia: baza financiar i material a ntreprinderii.
La toate etapele de dezvoltare a economiei principalulu ei element a fost ntreprinderea. ntreprinderea de
producie este o unitate specializat sepatrat, temelia creia o constituie colectivul de munca profesionist
organizat, capabil s produc, cu ajutorul mijloacelor de care dispune, articolele necesare consumatorilor (s
execute lucrri, s presteze servicii) cu destinaia, profilul i n asortimentul cuvenit Din ntreprinderile de
producie fac parte uzinele, fabricile, combinatele, carierele, minele, porturile, drumurile, bazele i alte
formaiuni economice cu profil de producie.
Mediul intern al ntreprinderii l constituie oamenii, mijloacele de producie, infoemaia i mijloacele
bneti.
Mediul exterior, care asigur nemijlocit eficiena funcionrii ntreprinderii l constituie, n primul rnd,
consumatorii de producie, furnizorii componentelor de producie, precum i organele de stat i populaia din
apropierea imediat a ntreprinderii
ntreprinderea poate avea diverse secii i alte subdiviziuni similare sau secii i sectoare, unite ntr-un singur
complex tehnologic i n rezultatul activitii crora se lanceaz unul i acelai produs. Fiecare ntreprindere
industrial se afl n legtur strns cu alte diverse structuri ale economiei naionale. Ea primete de la
furnizori materie prim, materiale, energie electric, combustibil i materiale lubrifiante, maini i utilaje
tehnologice, concomitent drept intermediari se prezint organizaiile de aprovizionare i transport.
ntreprinderea livreaz produsele sale diverilor consumatori individuali sau n grup.
n conformitate cu legislaia n vigoare a Republicii Moldova organizaiile comerciale - persoane juridice pot
fi constituite sub form de ntovriri i societi economice, cooperative de producie, ntreprinderi de stat
i municipale. La rndul lor, ntovririle economice pot fi create sub form de ntovriri complete sau n
comandit (de ncredere), iar societile economice sub form de societi pe aciuni (de lip liber i
nchise), societi cu rspindere limitat i suplimentar.
Intenionnd s s-i creeze o ntreprindere, orice ntreprinztor trebuie mai nti s-i formuleze o idee clar
despre tipul i activitatea viitoare a acesteia. Volumul de producie preconizat sau serviciile ce vor fi prestate
n viitor trebuie s fie asigurate cu toate resursele materiale necesare. Trebuie de asemenea s fie luate corect
n calcul posibilitile de completare a capitalului propriu. Toate aceste aspecte urmeaz s fie fixate n
documentul principal planul de business al antreprenorului2.
O sarcin important a ntreprinderii este obinerea venitului de la realizarea n rndurile consumatorilor a
peoduciei sale (lucrrilor executate, serviciilor prestate). Cu ajutorul venitului obinut se satisfac cerinele
economice i sociale ale colectivului de munc i ale posesorilor mijloacelor de producie.
ntreprinderea industrial, ca sistem de producie, are la temelia ei anumite legturi ntre intrri resurse i
ieiri - producie, care mpreun formeaz un tot ntreg n scopul organizrii peoduciei.
Indiferent de forma de proprietate, de regul, ntreprinderea funcioneaz n regim de autogestiune
autorecuperare i autofinanare depline. Ea ncheie n mod independent contracte cu consumatorii de
producie i cu furnizorii de resurse necesare i se achit cu ei.
Funciile principale ale ntreprinderii de producie sunt:
fabricarea produselor pentru consumul individual i de producie;
vnzarea i realizarea producie ctre consumator;
deservirea postrealizare a produciei;
asigurarea tehnico-material a produciei la ntreprindere;
dirijarea i organizarea muncii personalului la ntreprindere;
dezvoltarea multilateral i sporirea volumului de producie la ntreprindere;
activitatea antreprenorial;
plata impozitelor, achitarea cotizaiilor i plilor obligatorii i benevole n buget i ndeplinirea
obloigaiilor sale fa de alte organe financiare;
respectarea legilor statului, a standardelor i normativelor n vigoare.
Funciile ntreprinderii se concretizeaz i se precizeaz n dependen de: mrimea ntreprinderii;
apartenea ramural; gradul de specializare i cooperare; exisoena infrastructurii sociale; formele de
proprietate; relaiile cu oeganele locale ale puterii.

2
 Administraia i personalul ntreprinderii au obligaia s aib grij ca produsele pe care le livreaz s fie de
calitate suficient de nalt i relativ ieftin. i una, i alta sunt necesare pentru cucerirea i meninerea pieei
respective de desfacere.
ntreprinderea industrial constituie un sistem nu numai de producie, ci i social. De fapt n colectivele de
munc ale ntreprinderilor de producie se hotrte destinul striii a evoluiei economiei i a politicii rii.
32. Caracteristica formelor organizaional-juridice a ntreprinderii
Criteriile principale de clasificare a ntreprinderilor sunt: specializarea ramural i pe obiecte; structura
produciei; capacitatea potenialului de producie (mrimea ntreprinderii).
n funcie de ramura economic ntreprinderile se divizeaz n:
ntreprinderi industriale de fabricare a mainilor, utilajului, instrumentelor, dobndirea materiei prime,
producere a materialelor, energiei electrice i a altor mijloace de producie;
ntreprinderi agricole de cretere a culturilor cerealiere, legumelor, fructelor, animalelor, culturilor
tehnice;
ntreprinderi de construcii i transport.
Din punctul de vedere al necesitilor umane cele mai importante sunt ntreprinderile de producere a
obiectelor de consum, adic ntreprinderile agricole, alimentare, ale industriei uoare, industriei
constructoare de maini, chimice, de prelucrare a lemnului, ale gospodriei comunale i locative.
Ramurile mari ale economiei se divizeaz n ramurimai mici, specializate bunoar, industria se mparte n
2 ramuri specializate mari: de explorare i de prelucrare. La rndul ei, ramura prelucrtoare se divizeaz n:
industria uoar, alomentar, grea etc.
ntreprinderile pot fi de specializare ngust, care fabric un asortiment limitat de produse, i de profil larg,
ce produc un asortiment larg de articole cu destinaie divers (cel mai adesea acestea pot fi ntlnite n
industrie i agricultur). n asemenea ramuri ca industria chimic, textil i siderurgie exist ntreprinderi
combinate. Esena lor const n faptul c un anumit tip de materie prim sau de producie finit la una i
aceeai ntreprindere se transform paralel sau consecutiv n alt tip, iar apor n tipul urmtor. Bunoar, n
cadrul industriei textile combinarea de acest tip se manifest la fabricarea firelor, din care se produce a,iar
din a pnz.
Clasificarea ntreprinderilor dup capacitatea potenialului lor de producie (mrimra ntreprinderii) a
cptat cea mai larg rspndire. De regul, toate ntreprinderole se mpart n 3 grupe: mici, mijlocii i mari.
La raportarea ntreprinderii ctre una din grupele date se folosesc urmtorii indicatori: numrul de lucrtori,
volumul valoric al produciei, costul dondurilor fixe de producie.
33. Planul de afaceri - instrument al asigurrii poziiei stabile a firmei pe pia
Planul de afaceri este un instrument de planificare ce are rolul de a oferi o mai mare vizibilitate asupra
elurilor si evoluiei unei anumite afaceri careia i este dedicat. Primele planuri de afaceri au aprut cu mult
nainte de apariia computerului i a tehnologiei informatice, dar rolul i importana unui plan bine facut, a
rmas aceeai pn in zilele noastre. De fapt principiile de baza ale banilor i ale afacerilor de succes, rmn
mereu neschimbate. De multe ori rolul unui plan de afaceri este i de suport n obinerea unei finanri. De la
un investitor privat, de la o banc sau chiar de la statul romn. Acesta din urm, deruleaz o serie de
programe de finanare nerambursabil destinate IMM-urilor din Romnia, obinerea finanrii fiind
condiionat de realizarea unui plan de afaceri. Cele mai importante programe ce necesit un plan de afaceri
sunt Programele SRL-D i START. Valoarea real a crerii unui plan de afaceri nu este de fiecare dat
palpabilitatea produsului, adic aceea ca, la final, vei simi produsul in mana. Adevrata valoare este c
necesit un proces de cercetare si gndire despre tipul de afacere pe care vrei s-l faci, totul decurgnd ntr-
un mod sistematic. n timp ce scrii un plan de afaceri, vei studia, vei cerceta, te vei gandi de mai multe ori
nainte sa-i rspunzi la ntrebari, vei analiza orice idee i ct de bun este ea pentru tine. Necesit timp
acum, dar efectele viitoare sunt ct se poate de profitabile. Lipsa unui plan de afaceri te poate costa grav n
viitor si duce chiar la falimentul afacerii.
34. Legislaia Republicii Moldova cu privire la funcionarea ntreprinderii
- Legea Nr. 845 din 03.01.1992 cu privire la antreprenoriat i ntreprinderi
- Legea Nr. 146 din 16.06.1994 cu privire la intreprinderea de stat
- Hotarire pentru aprobarea unor acte normative viznd funcionarea Legii cu privire la ntreprinderea
de stat nr. 770 din 20.10.94
- Legile despre societatile pe actiuni
35.Rezultatele activitii economice a ntreprinderii.
36.Oferta concurenial i costurile de producie ale firmei: esena i clasificarea dup diferite criterii,
interpretarea grafic.
Costul de productie- totalitatea cheltuielilor in expresie monetara, pe care producatorul le efectueaza p/u
fabricarea si vinzarea bunurilor economice. Este expresia baneasca a factor. de productie necesari p/u
producerea si comercializarea acestor bunuri si servicii. Costul de productie este egal cu cu cheltuielile de
productie
Costul de producie este expresia monetar a consumului de factori de producie pentru obinerea unui bun
economic dat.
Costul de producie este o mrime agregat (el cumuleaz toate cheltuielile ocazionate de realizarea bunului
economic)
Funciile costului de producie: -de recuperare a cheltuielilor de producie ; -de decizie microeconomic
(decizie privind oferta); de comparare a competitivitii firmei
Tipologie:
-dup relaia cu volumul fizic al produciei (produsului global): -cost fix (CF): este relativ constant n
raport cu variaia produsului global fizic : CF = f(q) , cu fq = 0, unde q este produsul global fizic ; -cost
variabil (CV): este relativ variabil direct proporional n raport cu variaia produsului global fizic: CV =
h(q) , cu hq > 0 ; -cost total (CT): suma algebric a costului fix a celui variabil : CT = CF + CV = f(q) +
h(q)
-dup baza de raportare: -cost global (CG): se refer la costul ntregul produs global; cost global fix: CGF;
cost global variabil: CGV; cost global total: CGT = CGF + CGV; cost mediu (CM): se refer la costul unei
uniti de produs
cost mediu fix: CMF = CGF / q;cost mediu variabil: CMV = CGV / q; cost mediu total: CMT = CGT / q =
CMF + CMV; cost marginal (Cm): arat creterea costului global total generat de creterea cu o unitate a
produsului global fizic: Cm = CGT / q sau, n cazul continuu, Cm = CGT / q
-dup gradul de cuantificare: -cost contabil (Cc): este determinabil pe baza documentelor contabile ; -cost de
oportunitate (Co):avantajul maxim la care se renun atunci cnd se ia o decizie economic (de alocare a
resurselor)
-dup efectivitatea cheltuielilor: -cost explicit (Ce): cheltuieli care reprezint ieiri efective de moned ;
cost implicit (Ci): neintrri scontate de venituri
-dup orizontul de timp: cost pe termen scurt (Cts): cost care funcioneaz pe un interval de timp n care nu
au loc modificri substaniale n factorii de producie (ndeosebi la nivelul capitalului sau tehnologiei) ; cost
pe termen lung (Ctl): cost care funcioneaz pe un interval de timp n care se produc modificri substaniale
n factorii de producie (ndeosebi la nivelul capitalului sau tehnologiei)
Principiile costului de producie: -principiul cauzalitii (al suficienei): nici o cheltuial care nu contribuie
la obinerea bunului economic nu trebuie s intre n cost; -principiul integralitii (al necesitii): nici o
cheltuial care contribuie la obinerea bunului economic nu trebuie exclus din cost; -principiul
omogenizrii (al uniformizrii): toate cheltuielile care intr n cost trebuie aduse la acelai grad (de
complexitate, de intensitate etc.) ; -principiul actualizrii (al scontrii): toate cheltuielile care intr n cost
trebuie aduse la acelai moment
Interpretarea grafic a costurilor:

37.Venit total i marginal.

Venit total i marginal
n domeniul afacerilor, venitul reprezint o sum de bani pe care o companie o primete din activitile sale
normale de afaceri, de obicei, din vnzarea de bunuri i servicii
Venit marginal venit suplimentar obtinut de o firma care urmarea vnzarii unei unitati suplimentare de
produs. Calculareavenitului marginal este deosebit de importanta pentru producator deoarece cu ajutorul
acestei marimi se determina cantitatea optima de produse care aduce profit maxim. Astfel o firma si mareste
productia pna n momentul n care costul marginal se identifica cuvenitul marginal. Punctul de intersectie al
curbei costului marginal (n crestere) cu curba venitului marginal (n descrestere) poarta denumirea de punct
optim. Pentru orice nivel de productie care depaseste acest punct optim, costurile marginale vor fi mai mari
fata de venitul marginal, iar firma va nregistra pierderi.
VM= VT/ Q. VM = venitul marginal, VT = modificarea venitului total, Q = modificarea cantitii
cerute
Venitul total este produsul dintre pre i cantitatea vndut.

Cnd cererea este elastic, o reducere a preului determin creterea venitului total. Dac cererea este
inelastic, reducerea preului determin o reducere a venitului. Pe graficul (a) se observ c la cantiti mai
mici cererea este elastic (jumtatea de sus), la cantiti mai mari cererea este inelastic (jumtatea de jos).
Din graficul (b) reiese c venitul total crete n zona cererii elastice i scade n zona cererii inelastice. Venitul
total atinge o valoare maxim n zona cu elasticitate unitar.
De aici se desprinde o regul simpl care poate fi aplicat pentru reprezentarea curbei venitului marginal
care corespunde unei curbe a cererii reprezentat printr-o linie dreapt: curba venitului marginal
)
(a)
intersecteaz ntotdeauna axa orizontal la jumtatea distanei dintre punctul de intersecie al curbei cererii
lei
cu axa orizontal i originea sistemului de axe. Aceast regul nu se poate aplica pentru curbe ale cererii
l.
care nu sunt reprezentate printr-o linie dreapt.
ntotdeauna, curba venitului marginal este situat sub curba cererii. Acest lucru arat c pentru un monopol
mi
venitul marginal este mai mic dectZon
r( de (creterea
preul cerere venitului total generat de vnzarea unei uniti
80 elastic
suplimentare de produs este mai mic dect preul acelei uniti). De ce? Pentru a crete volumul total al
ita
vnzrilor, monopolul trebuie s reduc preul tuturor unitilor vndute i nu doar al ultimei uniti.
un

Cerere unitar
nit
ve
i
40
Zon de cerere
e

inelastic
Pr

Cerere
0
10 20 30 40
-13
Venit marginal
Cantitate

(b)
80
)
lei
Venit total
il.
(m
tal 40
to Venit total
nit maxim
Ve

0
10 20 30 40

Cantitate
38.Profit economic i profit contabil.
Profitul este partea ramasa din venitul total ce revine ntreprinzatorului dupa ce s-au scazut toate cheltuielile
aferente venitului respectiv.
Profitul, este in cel mai restrins sens, venitul pe care il obtin agentii economici, ca produs al utilizarii
capitalului. in sensul cel mai larg, profitul este cistigul pe care-l obtin agentii economici, ca surplus peste
costul de productie. De aici, rezulta ca profitul este avantajul realizat in forma baneasca dintr-o actiune,
operatie sau activitate economica.
Costul contabil- cheltuielile pe care le face intreprinderea p/u achizitioanarea factor. de productie de la alti
agenti economici, adica costurile explicite, precum si amortizarea, care face parte din costurile implicite.
Profitul contabil reprezint excedentul de venit net peste costul contabil. Desigur, delimitarea acestuia este o
problem financiar-juridic a fiecrei ri. De asemenea, delimitarea formei respective de profit i impunerea
fiscal a acestuia se fac prin reglementri speciale pe categorii de firme (private, mixte i publice, mici i
mari etc). Profitul contabil este numit de unii autori profit oficial, legislativ i statistic.
Costul economic- cuprinde costul explicit si cheltuielile factorilor proprii (costurile implicite), dar care nu
sint reflectate in evidenta contabila, cum ar fi pamintul si cladirile care apartin intreprinderii date, consumul
de munca al proprietarului, dobinzile ce se cuvin p/u folosirea capitalului propriu.
Din punctul de vedere al contribuiei la activitatea economic, profitul economic sau legitim reprezint
venitul obinut de cei ce ntemeiaz, organizeaz i administreaz o firm i care sunt proprietarii bunurilor
produse de ctre firm. Ei vnd aceste bunuri i ceea ce obin ca excedent peste costul total este profitul
economic. Profitul economic este considerat ca rsplat pentru abilitate i asumarea riscului.
Profitul economic reprezint diferena dintre venitul total al firmei i costurile de oportunitate ale tuturor
intrrilor (factorilor) utilizate de aceasta ntr-o perioad de timp. n genere, atunci cnd se face teoria
general a profitului se are n vedere acest tip de profit.
Profitul contabil, ca i cel economic, poate fi privit ca profit normal i ca supraprofit.
39.Condiiile optimizrii volumului produciei i maximizrii profitului.
Optimul producatorului constituie un criteriu de comportament, conform caruia producatorul urmareste ca,
la un cost de productie total dat, sa maximizeze productia obtinuta. n cazul n care, nsa, nu este necesara
marirea ofertei de bunuri economice, starea de optim a producatorului presupune ca un volum de productie
dat sa se obtina cu costuri minime. n vederea optimizarii volumului productiei si maximizarii profitului,
trebuie sa se tina cont de relatia dintre costul marginal si venitul marginal. Profitul obtinut este maxim
atunci cnd venitul marginal este egal cu costul marginal, deoarece n acest caz se obtine o diferenta maxima
ntre totalul ncasarilor si totalul cheltuielilor. n determinarea nivelului productiei care maximizeaza profitul
este utila si cunoasterea unui caz particular - pragul de rentabilitate. Acesta indica volumul de productie
sau cifra de afaceri de la care producatorul ncepe sa obtina profit. n acest "punct mort", ncasarile totale ale
ntreprinderii sunt egale cu costul total, iar profitul este nul.
Profitul obinut este maximatunci cnd venitul marginal este egal cu costul marginal, deoarece nacest caz se
obine o diferen maxim ntre totalul ncasrilor i totalul cheltuielilor. nelegerea acestei condiii de
optim are la baz explicaia ce urmeaz: Profitul (Pr) ntreprinderii se determin ca diferen ntre totalul
ncasrilor (sau veniturilor) i totalul costurilor: Pr = It CT. Aceste mrimi depind de volumul produciei
fizice.Volumul produciei care maximizeaz profitul trebuie s satisfac o anumit conditie,i anume: la
nivelul acelui volum al produciei (Qx), prima derivatafunciei profitului n raport de Q trebuie s fie zero.
Condiia de maximalizare a profitului devine:Vmg Cmg = 0 sau Vmg = Cmg
40.Echilibrul firmei concureniale n perioada scurt i lung de timp.
Pentru o firm perfect concurenial, echilibrul pe termen scurt presupune ca ea s fie mulumit cu actualul
nivel al produciei. Altfel spus, o firm perfect concurenial este n echilibru atunci cnd costul marginal
este egal cu venitul marginal care este totodat i preul produsului. Pe termen lung, echilibrul firmei
concureniale presupune i alte dou condiii: (i) fiecare firm trebuie s fie mulumit cu dimensiunea ei
curent i (ii) firmele care acum nu sunt pe pia trebuie s fie dispuse s rmn n afara ei, iar firmele
existente pe pia s fie dispuse s rmn aici.
 lei
ii
m
(
1.00
r
0
ta Cost marginal pe termen
ni scurt
Cost total mediu pe termen scurt
u
st Cost total mediu pe termen lung
co
500
i Venit marginal
e (pre)
Pr
Cost variabil mediu pe termen
scurt

25 50
Cantitate (uniti/zi)
Figura 7.8. Echilibrul firmei pe termen lung n condiii de concuren perfect

n condiii de echilibru pe termen lung, preul, costul marginal pe termen scurt, costul total mediu pe
termen scurt i costul total mediu pe termen lung au aceleai valori.
n concluzie, condiiile de echilibru pe termen lung pot fi sintetizate astfel:

Pre = Cost marginal =Cost total mediu pe = Cost total mediu pe

termen scurt termen lung
Dac vreuna dintre prile aceste ecuaii nu s-ar verifica, firmele ar avea motive s-i modifice planurile. De
exemplu, dac preul nu este egal cu costul marginal, firmele vor vrea s-i schimbe nivelul de producie
dat fiind dimensiunea lor. De asemenea, dac ar exista diferene ntre costurile totale medii pe termen scurt
i lung, firmele vor vrea s-i schimbe dimensiunea care le permite s realizeze nivelul actual al produciei.
Totodat, dac preul este mai mic dect costul total mediu pe termen lung, firme din industria respectiv vor
vrea s ias de pe pia sau dac preul este mai mare dect costul total mediu pe termen lung ar fi atrase
firme din afara industriei.
41.Teoria comportamentului productorului.
Teoria productorului presupune utilizarea unor instrumente de analiz, obiectivul sau funcia scop i
construcia funciei ofertei. Teoria permite productorilor evitarea soluiilor costisitoare i luarea celor mai
avantajoase decizii economice n vederea atingerii scopului de maximizare a profitului. Producerea
bunurilor n scopul satisfacerii nevoilor de consum este posibil, n condiiile n care ntreprinztorii dispun
de resurse economice, combin i utilizeaz eficient factorii de producie.
Obiectivul productorilor este maximizarea profitului. Profitul (notat cu P ) este obinut prin scderea
costurilor totale din valoarea produciei vndute3 ( p Q ): max P p Q CT
Productorul se regsete n activitatea economic mai ales sub denumirea de firm. Aceasta acioneaz n
mediul concurenial fiind prezent pe cel puin dou piee- piaa factorilor de producie i piaa bunurilor- ,
avnd ca obiectiv principal organizarea i asigurarea obinerii de bunuri economice marfare corporale,
servicii i informaii, oferite ulterior consumatorului.
n teoria productorului, ntreprinderea apare drept cadru de combinare i transformare a factorilor de
producie n rezultate finale. Analizat ca agent economic productor ce urmrete ca scop principal
obinerea profitului, ntreprinderea este numit firm de afaceri. n general, se consider c la producerea
bunurilor particip trei factori: munca, natura (pmntul) i capitalul. Acestor factori clasici li se pot aduga
i: ntreprinderea (antreprenoriatul), progresul tehnic, inovaia i resursele informaionale

3
42.Funcia de producie n perioada scurt de timp.
PERIOADA SCURT de producie este definit de economistul A. Marshall ca fiind intervalul de timp n
care cel puin un factor de producie nu se modific, este constant.
Perioada scurt de timp prezint acea perioad n decursul careia cel puin un factor ramne neschimbat.
Factorii care variaz = factorii variabili.
Factorii care nu variaz = factorii constanti.
In cazul modelului cu 2 factori n perioada scurta de timp, capitalul este factorul constant, iar munca
factorul variabil. n perioada scurta de timp, ca firma sa varieze volumul de producere, este necesar i e
unica posibilitate de a varia factorul munca utilizat.
Este necesar ca firma s cunoasca dependena ntre volumul de producie produs i cantitatea factorului
variabil pentru a putea determina necesitatea de factori la sporirea dorit a volumului de producie.

n perioada scurt de timp deosebim: -produs fizic total = Q(cantitatea de marfa) prezint cantitatea de
marf produs la o anumit valoare a factorului variabil cnd ceilali factori sunt constani. -Produs mediu
fizic = AP prezint raportul produsului total la cantitatea utilizat a factorului APPl=Q/L; APPk=Q/K.
-Produs marginal fizic = MPP prezint variaia produsului total n rezultatul variaiei factorului variabil cu
o unitate MPPl=Q/L; MPPk nu e pentru perioada scurta.
nterpretare grafica:

APPl produsul mediu care caracterizeaz productivitatea medie a factorului, garficul reprezint tg
unghiului de nclinaie a razei lansat din originea de coordonate ctre punctele graficului produsului total.
APPl Q/L
A punctual cnd raza e tangent pentru A, APPl este maximal
MPPl = Q/L graficul prezint tangenta unghiului de inclinaie a tg catre graficul produsului total.
B punctual de inflexiune. Pentru B, MPPl este maximal.
Dac MPPl este mai mare dect APPl, atunci APPl crete i invers.
MPPl caracterizeaz productivitatea marginal a factorului.

43.Noiunea de produs marginal al factorilor.

Produsul marginal reprezint producia suplimentar (suplimentul de producie) care se obine prin folosirea
unei uniti n plus dintr-o resurs, celelalte resurse rmnnd neschimbate (constante). Produsul marginal se
determin prin raportarea suplimentului de producie (PT) la sporul de resurs (R): Pm = PT/R.
Produsul marginal reprezint volumul suplimentar al produciei rezultatul din creterea cu o unitate a
nivelului unui factor de producie, nivelul celorlali factori de producie fiind meninut neschimbat.
Relaia dintre producia total, produsul marginal i productivitatea muncii
Numrul de muncitori Producia Productivitatea muncii Produsul marginal al muncii
total Q/M Q/M

1 52 52 52

2 112 56 60

3 170 56,7 58

4 220 55 50
Produsul marginal al muncii , particularizarea noiunii produs marginal al unei resurse la situaia forei
de munc, reprezint producia suplimentar obinut ca urmare a utilizrii unui muncitor suplimentar, in
condiiile in care celelalte resurse sunt fixe.
PM = Q / M, in care: PM = produsul marginal al muncii; Q = modificarea produciei; M =
modificarea numrului de muncitori.
Dup cum se poate observa din tabel, producia crete pan la al noulea muncitor, dup care scade. Evoluia
productivitii muncii este prezentat in coloana a treia, iar cea a produsului marginal in oloana a patra a
tabelului.Produsul marginal are o evoluie normal: mai intai crete, dup care descrete, devenind negativ
la un moment dat.
Dorim s precizm c se calculeaz produsul marginal al muncii i nu produsul marginal al unui anumit
muncitor. De exemplu, atunci cand crete numrul de muncitori de la 7 la 8, se consider c toi muncitorii
acioneaz la fel, contribuind in msur egal la creterea produciei de la 304 la 314 uniti.
Legea randamentelor neproporionale stipuleaz c dac vom mri progresiv utilizarea unui factor
oarecare, n timp ce alii vor rmne constani, produsul marginal al factorului variabil va fi neproporional
la nceput va crete, apoi va atinge un punct de stabilitate, dup care va descrete.
44.Legea randamentelor neproporionale.
Este o lege generala: daca o productie oarecare reclama utilizarea a doi sau mai multi factori de productie, si
daca se adauga progresiv aceeasi doza la cantitatea folosita dintr-un factor, n timp ce cantitatea altor
factori nu se schimba, produsul marginal al factorului variabil creste pna la un anumit punct, apoi
descreste.
Randamentele descrescatoare privesc nu productia totala (Qt), ci doar productia marginala a factorului
variabil. De aceea, aceasta lege este denumita si legea descresterii produsului marginal.
Legea randamentelor neproportionale nu este valabila dect n anumite conditii care vizeaza n principal,
urmatoarele: a) factorii de productie considerati trebuie sa fie omogeni. Dar, munca si capitalul
se prezinta sub multiple si variate forme; b) legea admite ca se pot adauga unei cantitati constante dintr-un
factor, doze suplimentare dintr-un alt factor. Dar n acest proces daca nu se adauga dect un factor de
productie se obtine un produs aditional nul; c) legea nu poate fi reprezentativa dect pentru o stare data a
tehnicii. Punctul de plecare este acela de la care se intra n faza de randamente descrescatoare,
deplasndu-se sau ndepartndu-se n masura n care metoda de productie se perfectioneaza; legea
nu este valabila dect pentru o scara de productie data; ea se aplica n cazul n care se adauga, la o cantitate
fixa a unui anumit factor, unitati succesive ale altui factor variabil.
Cnd doi factori cresc n aceeasi proportie apar urmatoarele situatii: a) produsul poate creste n aceeasi
proportie; se apreciaza ca exista un randament constant de scara; b) produsul poate creste ntr-o proportie
mai mare; este randamentul crescator de scara; c) produsul poate creste ntr-o proportie mai mica; se
apreciaza ca este un randament descrescator de scara.
Avantajele interne ale scarii sunt acelea care decurg din cresterea dimensiunilor firmei si care pot fi datorate
unor cauze cum sunt: - specializarea muncitorilor pentru un volum ridicat de productie; - utilizarea unui
capital tehnic mai eficient care este adesea indivizibil si care, n consecinta, nu poate fi folosit economic
dect pentru nivele de productie ridicate; - factori tehnologici care dau mai multa eficienta scarii dar si mai
multa productie n aceasta situatie cresterea nrumarului de mecanici este mai mica dect a masinilor
achizitionate.

45.Izocuanta produciei i linia izocostei.

Izocuanta este o reprezentare grafic a unui ansamblu de substituiri a factorilor de producie care conduc
la obinerea aceluiai volum al produciei. Fiecare punct de pe izocuant reprezint deci o anume combinare
a factorilor ce permite obinerea aceluiai volum al produciei. Aceasta nseamn c nivelul produciei
rmne constant iar raportul factorilor de producie se schimb continuu.
Caracteristicile acestei izocuante sint: - Multitudinea variantelor de consum a factor. de productie
determina existenta multitudinii izocuantelor care formeaza harta izocuantelor. - Izocuantele plasate la
dreapta semnifica o cantitate mai mare a factor. de productie utilizati si prin urmare un volum mai mare de
productie; - Izocuantele nu se intersecteaza; - Panta izocuantelor este negativa; - Panta izocuantelor reflecta
raportul de schimb al factor. de productie, acest raport se numeste rata marginala de substitutie tehnologica.
Mulimea izocoantelor nterpretate pe plan reprezint harta izocoantelor.

Linia izocost este cantitatea maximala de factori de productie ce poate fi cumparata in limita anumitor
cheltuieli.
Panta liniei izocost reflecta raportul de substitutie a factor. de productie reiesind din preturile la ele.
Transformnd funcia izocostei n form liniar (Graficul 4.1.) obinem: K=TC/r - W/r*2, W costul muncii
(salariul).
La variaia preurilor factorilor de producie izocosta i schimb unghiul de nclinaie.

46.Echilibrul productorului.
E-este punctul de echilibru a productorului.Acest punct reflect egalitatea posibilitilor tehnologice i
economice ale producerii bunurilor.Acest punct de pe linia izocost devine tangent cu una din izocoante.
Situatia de echilibru este obtinuta atunci cand firma nu mai poate sa-si mareasca productia in conditiile
constrangerilor precizate.
 L

In reprezentare grafica, echilibrul producatorului poate fi definit pornind de la confruntarea liniei

izocostului cu harta izocuantelor. Linia izocostului are panta negativa si va fi intotdeauna tangenta uneia
dintre izocuante. Dupa cum se vede si in Figura 5, echilibrul producatorului este atins in punctul E in care
linia izocostului este tangenta la una din izocuante (in exemplul nostru, Q2). Situarea acestui punct in grafic
defineste atat nivelul
maxim al productiei posibil de realizat (Q2 = 200 m2), cat si combinatia de factori utilizati, reprezentata prin
coordonatele LE si KE.
Potrivit acestei ipoteze, producatorul trebuie sa aleaga acea combinatie de factori (L si K) ale caror
preturi sunt date (PL si PK) care sa-i permita realizarea nivelului dat de productie (Q D) cu un cost (C = LPL +
KPK) minim; in aceasta ipoteza, costul este, deci, variabila a carei marime trebuie minimizata prin metoda
de productie utilizata.
47. Efectul de scar a produciei
Legea descresterii efectului la scara relateaz ca, creterea volumului de producie, cauzat de modificarea
lent a factorului variabil, se va micsora pe masura creterii raportului ntre factorul variabil i factorii
constani(la tehnologia dat). Legea descreterii efectului acioneaz att asupra factorilor de munc, ct i
asupra factorului capital, att n perioada scurt, ct i lung de timp. Pentru analiza acestui efect se
introduce noiunea de efect intern la scar: se spune c firma ii schimb scara produciei atunci cnd toi
factorii de producere variaz n proporii egale. Q=f(K/L)
bQ = f(a K; a L), cind b>a efect pozitiv, cind b<a efect negative, si pentru b=a efect unitar= constant.
Interactiunea factorilor de producie este condiionata de substibilitatea, divizibilitatea, adaptivitatea i
complementaritatea lor.
Randamentele de scar fac legtura dintre producie i o combinaie de factori care variaz
amndoi, n mod simultan. Randamentele de scar pot fi (vezi economiile de scar): - constante dac
producia crete n aceeai proporie cu creterea inputurilor; - cresctoare dac outputul crete ntr-o
proporie mai mare dect creterea de inputuri; n acest caz avem de a face cu economii de scar creterea
cantitii produse permite reducerea costurilor pe unitatea produs; - descresctoare, dac producia crete
ntr-o proporie mai mic; n aceast situaie avem de a face cu pierderi sau dezeconomii de scar (cazul unei
ntreprinderi foarte mari care cunoate dificulti de coordonare i care, pentru a-i ameliora situaia i a iei
din situaia de pierderi de scar va trebui s se divizeze pe centre de profit, mai uor de coordonat, sau s
divizeze producia pe centre de costuri, s identifice activitile cele mai puin rentabile i s le
externalizeze). Se vorbete de economii de scar sau randamente de scar cresctoare atunci cnd costul
mediu CM se diminueaz odat cu creterea volumului produciei. Atunci cnd costul mediu CM se menine
constat ct timp producia crete, suntem n prezena randamentelor constante. n cazul n care costul mediu
CM crete n ritm mai mare dect creterea produciei, randamentele nregistrate sunt randamente
descresctoare sau pierderi ori dezeconomii de scar.
48. Concurena: esena, funcii, criterii.
Concurenta-o rivalitate, o lupta, o confruntare permanenta dinre agentii economici pentru atragerea de
partea lor a clientilor si obtinerea, pe aceasta cale, a unui profit cit mai mare posibil. Fiind o lupta, o
competitie, o intrecere intre participantii la procesul de productie, ea ii imparte pe acestea innvingatori si
invinsi, impunindu-i pe toti sa lupte pentru a obtine acces la cele mai avantjoase conditii de producere si
desfacere a marfurilor.
In functie de instrumentele folosite de respectarea legislatiei si a normelor morale concurenta poate fi:
Concurenta loiala(sau corecta)-se desfasoara intr-un cadru, egal, deschis, in conformitate cu legislatia in
vigoare si in acord cu normele morale acceptate de societate.
Concurenta neloiala(sau incorecta)-atunci se incalca legislatia in vigoare sau normele morle ale societatii.
In functie de factorii cum ar fi: numarul si puterea economica a vinzatorilor si a cumparatorilor
participanti la shimb; gradul de mobilitate al factorilor de productie si transparenta a pietei; nivelul general
de dezvoltare a tarii; precum si functionalitate a pietei, exista 2 tipuri de concurenta: a) concurenta
perfecta(pura);b)concurenta imperfecta.
Concurenta poate fi descrisa tinind cont de diferite criterii: -criteriul subiectii care participa in relatiile de
concurenta; -dupa metode: - concurenta prin de pret - concurenta non profit; dupa obiectul: - interramurala
- intraramurala
La analiza acestor tipuri de C se utilizeaza anumite criterii si conditii : -numarul si puterea agentilor
economici participanti la tranzactie ; -gradul de diferentiere a bunurilor care satisfac o anumita trebuinta ;
-gradul de transparenta a pietei ; -gradul de mobilitate a factorilor pe piata ; -fluiditatea pietei (restrictii sau
facilitati) ; -diferite politici nationale sau locale
FUNCTIILE CONCURENTEI : Functia de inovare realizarea investitiilor in tehnologii performante de
productie
functia de reglare a situatie de monopolist pe piata (legislatia antitrud) ; concurenta de reglare a cererii si
ofertei pe piata unui bun ; de determinare a preturilor de realizarea bunurilor ; Regleaza piata prin libertatea
preturilor ; Determina reducerea preturilor de vanzare ; Face posibila ca prin macanismele preturilor,
societatea sa produca doar ceea ce e necesar si dorit, si cerut de consummator, intervenind astfel in
repartizarea si alocarea resurselor
Transforma interesele individuale in interese sociale si actiunile indivizilor in necesitati reale ale societatii
49. Modelul concurenei perfecte
Concurena perfect este un model al teoriei economice. Acest model descrie o form ipotetic a pieei n
care nici un productor sau consumator nu are puterea de a influena preurile de pe pia.
Concurenta perfecta se defineste prin cteva trasaturi fundamentale si anume:
Atomicitatea pietei-existenta unui nr mare de vinzatori si cumparatori pe piata astfel incit nici unul din ei
in mod individual, nu dispune de puterea de a exercita o oarecare influenta asupra pretului.
Omogenitatea bunurilor-intreprinderea livreaza produse pe care cumparatorii le considera relativ
identice si substituibile. In acest caz, cumparatorul nu e motivat sa prefere acelasi produs de la un alt
vinzator.
Libera intrare pe piata-piata e libere si oricine poate sa intre si sa iasa de pe ea fara nici un fel de
restrictii, fie acestea producatori sau cumparatori.
Mobilitatea factorilor de productie-posibilitatea acestor de a se deplasa liber si in orice moment de pe
piata unui produs pe piata altuia, iar producatorii pot gasi liber si nelimitat capital si forta de munca pentru a
efectua aceasta trecere.
Transparenta pietei-atit producatorii cit si consumatorii dispun de toata informatia cu privire la cerere,
oferta si preturi. Numai in asemenea caz cumparatorul poate obtine cel mai bun produs la cel mai bun pret.
informare perfecta - cumparatorii si vnzatorii sunt n posesia tuturor informatiilor relevante referitoare
la piata, inclusiv cele privind pretul si calitatea produsului;
acceptarea pretului - cumparatorii si vnzatorii nu sunt capabili sa influenteze individual pretul la care
produsul se poate vinde sau cumpara; acest pret se formeaza pe baza mecanismului pietei libere si reprezinta
ceva dat din afara pentru toti protagonistii pietei;
fluiditate: toate resursele sunt complet mobile. Sunt bariere minime deintrare i ieire a firmelor de pe
pia. Practic intrarea i ieirea de pe pia sunt instantanee i fr costuri.
 transparen : vnztorii i cumprtorii au o informaie perfect asupra pieei, astfel nct deciziile
se iau n condiii de certitudine

50. Firma competitiv, echilibrul pe termen scurt i pe termen lung.

Echilibrul firmei pe termen lung, in conditiile concurentei perfecte, se bazeaza pe mai multe premise. In
primul rand, pe termen lung, toti factorii de productie sunt variabili, astfel incat firmele pot sa-si dezvolte
capacitatile vechi de productie sau sa-si construiasca altele noi. De asemenea, pe termen lung factorii de
productie pot fi transferati de la productia unui bun economic la altul, iar numarul firmelor din ramura este
variabil. De regula numarul firmelor va creste daca in ramura se obtin supraprofituri. (profitul obtinut peste
profitul normal este denumit profit pur sau profit economic).
Strategia pe termen lung a unei firme competitive este urmatoarea: -daca firma este deja pe piata, produce o
cantitate la care costul marginal egaleaza pretul produsului; -daca pretul este inferior costului unitar mediu,
firma va realiza pierderi si pe termen lung nu merita sa ramna pe piata.
Curba ofertei pe termen lung a ntreprinderii concurentiale este portiunea curbei MC situata deasupra
curbei AC. Deci, pe termen lung, firmele competitive lucreaza la pragul de rentabilitate. Daca realizeaza
pierderi, se retrag de pe piata.
Asadar, conditia sau regula care confera firmei perfect competitive starea de echilibru pe termen scurt este:
Cm = Vmg = P
Desigur, ca nu orice nivel al productiei pentru care C m = P are ca rezultat obtinerea profitului de catre firma.
Ea va obtine profit pentru aceea productie care permite egalarea costurilor sale marginale cu pretul de piata
in masura in care pretul depaseste costul mediu. Curba costului marginal devine astfel curba ofertei firmei pe
acea portiune crescatoare a Cm pozitionata deasupra minimului costului total mediu (CTM).
In Figura 7.5 sunt prezentate trei situatii undeo firma care opereaza pe o piata perfect competitiva se poate
afla in pozitie de echilibru pe termen scurt. In toate cele trei cazuri, firma produce si vinde pe piata la nivelul
productiei unde Cm = p, insa, date fiind circumstantele particulare fiecarui caz in parte, rezultatele obtinute
sunt diferite, si anume:
a) primul caz (A) reda situatia cea mai profitabila a unei firme in echilibru pe termen scurt, unde C m = P, dar
acesta din urma este mai mare decat costul total mediu (P > C TM). Firma obtine intregul profit normal, inclus
in CTM, precum si un profit suplimentar (suprafata hasurata). Pe termen lung, dupa cum vom vedea ceva mai
departe, profitul suplimentar nu va mai fi obtinut datorita intrarii de noi firme in ramura (in industrie si pe
piata respectiva), cresterii cantitatii oferite si tendintei de scadere a pretului.
b) cel de-al doilea caz (B) reda situatia asa-numitei firme reprezentative a pietei cu concurenta
perfecta. Ea functioneaza la nivelul productiei pentru care costurile sale marginale sunt egale cu pretul pietei
dar si cu costul total mediu (Cm = p = CTM). Cum se observa in grafic, in aceasta situatie linia pretului este
tangenta minimului CTM, ceea ce inseamna ca venitul total este egal cu costul total, iar profitul suplimentar
este zero. Firma poate insa functiona atat pe termen scurt cat si pe termen lung, deoarece obtine intregul
profit normal care este inclus in costul total.
c) cel de-al treilea si ultimul caz (C) reda situatia unei firme care inregistreaza pierderi, unde C m = p
dar acesta din urma este mai mic decat costul mediu (P < C TM). Ea poate totusi sa-si acopere toate cheltuiele
variabile precum si o parte din costurile fixe. In aceasta situatie pierderile firmei sunt mai mici decat cele
determinate de incetarea totala a activitatii. Pe termen lung firma nu poate functiona, factorii de productie
mergand in alte activitati unde se gasesc utilizari oportune.
51. Mecanismul pieei concurenei imperfecte.
n teoria economic, concurena imperfect, este situaa de pe pia n care condiiile necesare pentru
existena concurenei perfecte nu sunt satisfcute.
Concurena imperfect poate aprea pe anumite piee din cauza lipsei de informare a cumprtorilor i
vnztorilor despre preuri i despre bunurile de pe pia
Concurena imperfect este una monopolistic, care se caracterizeaz prin: -numr mare de productori, care
ofer spre vnzare produse diferit; -accesul pe pia este liber; -productorii nu controleaz preul ;
-produsele sunt difereniate ; -agenii economici pot influena prin aciunile sale raporturile dintre cerere i
ofert, dar idinamica preului; -cumprtorii sunt muli, mici i dispersai
Formele concurenei imperfecte : - MONOPOLUL = este situaia de pia n care o singur firm
produce/ofer un singur bun si seconfrunt cu toat cererea. - Concuren monopolistic, situaie n care
exist muli vnztori de bunuri total diferite. - MONOPSONUL = este situaia de pia n care o singur
firm cumpr de la mai muli productori.
- OLIGOPOLUL = este situaia de pia in care exista un numar limitat de firme care asigur oferta unui
bun, n timp ce numrul de cumprtori este mare. - OLIGOPSONUL = este tipul de pia unde exist un
numr restrns de firme maricumprtoare ale unei mrfi vndut de mai muli productori.
Exista urmatoarele forme de monopol: 1.Monopolul natural- prevede exploatarea resurselor
naturale:petrolul,apele minerale etc. 2.Monopolul inovatorului- prevede producerea si comercializarea unui
produs nou, de calitate inalta. Este un monopol temporar care sfirseste la aparitia pe piata a aceluiasi produs
de alt producator. 3.Monopolul bazat pe realizarea economiilor de scara- prevede utilizarea unor factori
temporari care permit producerea si comercializarea bunului dat la un pret mai mic. 4.Monopolul prin
alianta- prevede anumita intelegeri, deobicei tainice, intre unele intreprinderi cu privire la marinea
preturilor,la impartirea pietelor de desfacere. Este socotit ilegal.
5.Monopolul legal- prevede acordarea de catre stat a unor drepturi exclusive de a produce si comercializa
un anumit bun.
Factorii ce limiteaza monopolul: Legislatia antimonopolului, Marimea cererii, Liberalizarea comertului
exterior, Posibilitatea comercializarii bunurilor substituibile
Oligopolul exista in ramurlei: siderurgia, chimia de baza,producerea de avioane,calculatoare etc.
Trasaturile pietei oligopoliste: *Concurenta redusa; *Interdependenta deciziilor luate de intreprinderi, adica
orice decizie influienteaza si pe celelalte intreprinderi.
Pe piata oligopolista intrprinderile incerca sa evite modificare preturilor, deoarece concurentii vor face
acelasi lucru pentru a nu-si pierde clientii si aria de influienta. Astfel intreprinderile concurrente trebuie sa
aleaga intre a se confrunta cu rivalii , a-i domina, sau a coopera cu ei.
Piata cu concurenta monopolistica- este o piata in care se inregistreaza un numar mare de intreprinderi,
dar care prin diferentierea produselor oferite, isi creaza o clientela fidela. Acest tip de piata se refera mai
mult la ramuri ca: producerea automobilelor, incaltamintei, imbracamintei, electronicii.
Trasaturile de baza ale pietei monopolistice: Prezenta pe piata a mai multor agenti economici care activeaza
independent unul de altul, Lipsa barierelor de acces pe piata, Bunurile produse de diferite intreprinderi sunt
diferentiate si deci fiecare intreprindere isi stabileste singura pretul bunului sau.
Monopsonul reprezint acea structur a pieei n care exist un singur cumprtor pentru un anumit bun i
muli vnztori pentru acel bun
Tipologie: monopson productiv: cumpr for de munc la pre de monopson i vinde bunurile obinute la
pre de concuren perfect ; monopson comercial: cumpr bunurile la pre de monopson i le vinde la pre
de concuren perfect.
Monopsonul apare ca rezultat al: specializrii extreme; sindicalizrii (ndeosebi pe piaa forei de munc dar
i n domeniul creditului bancar sau n alte domenii)
Monopsonul anuleaz concurena economic n sfera cererii dar o menine n sfera ofertei (diametral opus
comparativ cu monopolul).
Tipurile de baz ale structurilor de pia n condiiile (b) concurenei imperfecte
lei)
Piata monopol
il.
(m
Zon de cerere elastic
tar
80
uni
nit
ve Cerere unitar
i
e 40
Zon de cerere inelastic
Pr

Cerere
0
10 20 30 40
-13
Venit marginal
Cantitate

80
lei)
il. Venit total
(m
al
40
tot
nit
Ve

0
10 20 30 40

Cantitate
Piata monopson
Figura 8.10 Preul i cantitatea care maximizeaz profitul
52. Tipurile de baz a structurilor de Piata n condiiile concurenei imperfecte.
Principalele P in conditiile concurentei imperfecte:
*P concurentei monopoliste
*P concurentei oligopolista.
Concurenta monopol structura de P in c/e oferta Pi provine de la un nr mare de # a caror produse desi sint
similare sint diferintiate, acest tip de concurenta se intilneste in domeniu vinzarii cu amanuntul.
Asemanarile cu concurenta perfecta:
*accesul liber pe P *nr mari de producatori
*informarea completa a consumatorului. Asemanarile cu P de monopol:
*fiecare prod e unic in ceea ce priveste produsul sau chiar existenta bunului substituibil, substitutia lor nu e
perfecta
*fiecare prod isi stabileste pretul dar nu poate fi foarte diferit de al concurentei sai. Pe term lung pretu e mai
mare decit costul marginal.
Deosebiri:
*fiecare producator satisface o parte mica din D cons
*concurenta perfecta e o concurenta prin pret, iar cea monopol e una prin produs
*intre # de pe P monopol exista o interdependenta foarte slaba.
Piata monopol -tipul de Piata cu concurenta imperfecta c/e asigura gradul cel mai inalt de satisfactie pt
consumatori. Piata ologopol omogena e in cazul producatorilor de prod standardizate. P oligopola e
diferitianta de P prod c/e se aseamana dar & se deosebesc.
Patrunderea pe Pe oligopol e dificila deoarece # se protejeaza prin bariere de intrare: Avantaje tehnologice;
prod de scara; posibilitatea stabilirii unui pret sub costu de prod. Intre # de pe P oligopol exista relatia de
interdependenta.
53. Barierele de intrare n ramur.
Intensitatea rivalitatii intre firme rezulta din interactiunea urmatorilor factori structurali:
- Gradul de concentrare al concurentei. Daca pe piata exista multi concurenti sau acestia sunt
echilibrati ca forta, dimensiune si resurse, rivalitatea poate fi intensa. Cind insa sectorul este foarte
concentrat sau dominat de citeva firme puternice, acestea vor impune o disciplina a concurentei, jucind rol
de coordonatori ai sectorului.
- Ritmul de crestere al sectorului. Daca sectorul cunoate o cretere lenta, concurena se transforma
intr-un joc de imparire i reimparire continua a pieei pentru firmele dornice de expansiune.
- Gradul de difereniere al produselor pe piaa.Lipsa de difereniere a produselor favorizeaza o
concurena intensa, bazata pe strategii de pre i calitate, adica pe forme concureniale explozive.
Diferenierea produselor creeaza anumite straturi protectoare contra razboiului concurenial, deoarece
consumatorii vor alege ce produse sa cumpere bazindu-se in principal pe preferina pentru anumii
distribuitori carora le sunt fideli.
- Dimensiunea costurilor de stocare i a costurilor fixe. Daca un produs este dificil sau costisitor de
stocat, firma producatoare va fi tentata sa-i reduca preurile pentru a asigura vinzarea rapida. Acest lucru
determina o presiune la nivelul preurilor pe piaa, ceea ce va menine profiturile la un nivel redus.
Aceeai reacie vor avea i firmele care lucreaza cu cheltuieli fixe importante. Ele doresc sa-i utilizeze la
maximum capacitaile de producie, motiv pentru care vor proceda la reduceri drastice de preuri atunci
cind se confrunta cu capacitai excedentare.
- Modificarile de capacitate .Creterea brusca i semnificativa a capacitaii unuia dintre concureni
poate determina ruperi periodice ale echilibrului intre cerere i oferta in sector, acestea generind in
consecina perioade recurente de suprasaturare a capacitailor i scaderi ale preurilor.
- Diversitatea concurenilor Piaa pe care evolueaza concureni ale caror strategii, origini i
personalitai sunt diferite, care au obiective diferite i maniere diferite de a le indeplini, este o piaa
incarcata, marcata de disensiuni i neinelegeri, caci concurenii se vor pune mai greu de acord asupra
regulilor jocului concurenial, deciziile corecte din punct de vedere strategic pentru unii, fiind eronate
pentru alii. Diversitatea unui sector este marita de prezena firmelor straine, faa de care diferenele pot
imbraca multe forme, raminind insa evidente.
- Barierele de ieire in condiiile in care obstacolele la ieirea de pe o piaa (evideniate anterior) sunt
importante, chiar firmele care au pierdut batalia concureniala nu parasesc sectorul, nu abandoneaza,
preferind sa se mulumeasca un timp cu randamente minime sau negative, decit sa suporte costurile
evadarii. Cramponarea de o activitate nerentabila este masura proprie lor slabiciuni, insa afecteaza in general
performanele intregului sector, ceea ce duce in final la intensificarea rivalitaii intre concureni.
54.57 Monopolul curat.Consecinele social-eco ale monopolizrii eco RM.
Notiunea de monopol constituie 2 cuvinte grecesti: monos- singur & polen-vinzator. P de monopol e o P
la nivelul unei ramurisau al unui singur produs pe c/e oferta unui bun e asigurata de un singur producator. Pt
ca o # sa aiba o pozitie de monopol e necesar ca: intreprinderea tb sa produca un bun neinlocuibil, pe P
interna nu tb sa activeze firme straine c/e sa propuna acelasi bun. Intreprinderea monopolista are
posibilitatea de a modifica: volumul productiei, pretul de P. Deaceea intreprinderea monopolistica e obligata
sa tina cont de interdependenta: pret- D, adica fixarea unui pret mai ridicat asupra D. Scopul intreprindreii
ramine- maximizarea profitului. Pt aceasta intreprinderea monopolistica tb sa resolve o probl dubla: sa
determine cantitatea de bunuri oferite, sa stabileasca un pret optimal. Profitul maximal se obtine in cazul in
c/e $ marginal adica $ dobindit prin realizarea unei unitati suplimentare dintr-un bun oarecare e egal cu
costul marginal. Pe P de monopol $ marginal e descrescator in functie de cantitatile vindute. Curba $ mediu
cu panta negativa e situata mai sus decit curba $ marginal deoarece monopolul reduce pretul de vinzare la
toate unitatile oferite nu doar la unitatea marginala. (desen)
Piata de monopol- este o piata la nivelul unei ramuri (subramuri) sau chiar al unui singur produs pe care
oferta unui bun este asigurata de un singur producator.
Monopolul este contrariu concurentei. Piata poate fi dominata atit de producator cit si de cumparator.Cind
domina oferta unei intreprinderi, atunci ea se afla in situatie de monopol, iar cind domina cererea- de
monopson.
Monopolul absolut exista acolo unde avem un producator si un consumator.
In cazul pietei de monopol intreprinderea-monopolist are posibilitatea de a modifica: volumul si pretul
productiei pe piata. In urma fixarii pretului de piata care in cazul acestui tip de piata este mai inalt, permite
obtinerea unui profit mai mare, numit profit de monopol.
Exista urmatoarele forme de monopol:
1.Monopolul natural- prevede exploatarea resurselor naturale:petrolul,apele minerale etc.
2.Monopolul inovatorului- prevede producerea si comercializarea unui produs nou, de calitate inalta. Este un
monopol temporar care sfirseste la aparitia pe piata a aceluiasi produs de alt producator.
3.Monopolul bazat pe realizarea economiilor de scara- prevede utilizarea unor factori temporari care permit
producerea si comercializarea bunului dat la un pret mai mic.
4.Monopolul prin alianta- prevede anumita intelegeri, deobicei tainice, intre unele intreprinderi cu privire la
marinea preturilor,la impartirea pietelor de desfacere. Este socotit ilegal.
5.Monopolul legal- prevede acordarea de catre stat a unor drepturi exclusive de a produce si comercializa
un anumit bun.
55.Echilibrul firmei monopoliste cu elasticitatea cererii prin pre.
Pentru cereri elastice, suprafata dreptunghiului de cumparare este maxima pentru preturi relativ scazute, iar
pentru o cerere inelastica, maximul suprafetei implica preturi ridicate. Din aceasta constatare rezulta ca
atunci cnd monopolul se exercita asupra unor bunuri esentiale pentru existenta oamenilor, el are tendinta
de a face sa creasca preturile. n virtutea acestui principiu, monopolistii pot sa practice o politica a
cantitatilor contrara binelui comun prin limitarea productiei pentru a evita scaderea preturilor (fig. 7.6).
Fig. 7.6. Influenta gradului de elasticitate asupra pretului.
Pretul de monopol determinat pornind de la firma
Bunurile vndute trebuie produse, ceea ce nseamna ca profitul monopolistului este limitat, n afara de
cantitatea cererii si de catre costul de productie. n cazul unei cereri date, monopolul va trebui sa determine
punctul de echilibru care maximizeaza profitul la un anumit cost. n fond, trebuie gasita acea cantitate a
ofertei care maximizeaza diferenta ntre pret si costul de productie.
56. Discriminarea prin pret
Discriminarea prin pret e o situatie in c/e intreprinderea monopol vinde aceleasi produse la preturi diferite &
in c/e diferenta de pret nu e justificata de diferenta de cost. Discriminarea prin pret e una din modalitatile de
extindere a pietii in conditiile monopolului.
Exista mai multe situatii c/e in c/e intreprinderea monopolist poate prectica discriminarea prin pret:
1) situatii de ordin geografic cind comunicarea intre diferite P regionale sau internationale e complicate.
2) situatii de ordin social-eco cind intrepr monopol vind bilete de avion sau tren la preturi diferite pt diferite
categorii sociale.
3) situatii temporare, sezoniere, cind pretul serv hotelier sau al biletelor de avion difera in functie de
perioada a anului.
57.linga 54
58.Politica antitrust a statului.
Monopolul: specificul formrii preului, problema discriminrii prin pre; consecinele social-economice ale
monopolizrii economiei Moldovei. Politica antimonopolist a statului..
Noiunea de monopol" constituie o combinaie a dou cuvinte greceti: monos" (singur) i polen" (vnztor).
Astfel, prin nsui sensul cuvn-1 tului, monopolul reprezint o situaie opus celei create n cazul concurenei
perfecte. Mai mult, monopolul este antipodul concurenei. Piaa poate fi dominat att de productor, ct i de
cumprtor. Atunci cnd o ntreprindere (productorul) domin oferta (avnd n fa un numr infinit de cumprtori),
ea se afl n situaie de monopol, iar cnd aceasta domin cererea - de monopson. O situaie de monopol absolut exist
acolo unde avem un singur productor i un singur consumator.
Piaa de monopol este o pia la nivelul unei ramuri (sub-ramuri) sau chiar al unui singur produs pe care oferta unui
bun este asigurat de un singur productor.
Pentru ca o ntreprindere s ocupe o poziie de monopol, snt necesare dou condiii: 1) ntreprinderea trebuie s
produc un bun nenlocuibil (adic nesubstituibil) i 2) Pe piaa intern nu trebuie s activeze firme strine care
propun acelai bun.
Spre deosebire de piaa cu o concuren perfect, unde productorii pot influena doar volumul produciei, adic doar
oferta, n cazul pieei de monopol ntreprinderea-monopolist are posibilitatea de a modifica: 1) volumul produciei; 2)
preul de pia.
Posibilitatea ntreprinderii-monopolist de a fixa preul de pia i permite acesteia s stabileasc, de obicei, un pre mai
ridicat dect n cazul unei piee cu concuren perfect. n urma fixrii unui asemenea pre, relativ stabil, monopolul
obine un profit mai nalt, numit profitul de monopol". Anume acest surplus de profit este motivul formrii
monopolului.
Aici se cere o mic precizare. Fixarea preului de monopol, mai ridicat dect n cazul concurenei perfecte, este
posibil datorit faptului c ntreprinderea-monopolist stabilete un volum al produciei mai mic dect cel care ar fi
existat n condiiile concurenei perfecte. Urmrind scopul obinerii unui profit mai mare dect profitul obinuit,
monopolul stabilete o corelaie optim ntre pre i volumul de producie oferit.
Mecanismul formrii preului de monopol
 Dup cum am constatat deja, pe o pia cu concuren de monopol, ntreprinderea poate modifica att preul, ct i
cantitatea de bunuri oferit. ns avnd teoretic posibilitatea s fixeze orice pre, ntreprinde-rea-monopolist este
obligat s in cont de interdependena pre-ceren, adic de consecinele fixrii unui pre mai ridicat asupra cererii.
Pentru ntreprindere, nici reducerea sau majorarea preului, nici sporirea sau mrirea volumului produciei nu este un
scop n sine. Scopul ntreprinderii rmne acelai - maximizarea profitului.
Dorind s vnd o cantitate tot mai mare de bunuri pentru a obine venituri suplimentare, ntreprinderea va fi interesat
s micoreze preul pn la un nivel care i va permite s comercializeze acea cantitate de bunuri i la acel pre care i
va aduce cel mai mare profit posibil.
Cu alte cuvinte, dorind s asigure maximizarea profitului, ntreprin-derea-monopolist trebuie s rezolve o problem
dubl:
a) s determine cantitatea de bunuri oferit;
b) s stabileasc un pre optimal.
Dei formal (teoretic) monopolul poate stabili orice nivel al preului i poate oferi orice cantitate de bunuri, n realitate
el este limitat din ambele pri. Cci pentru a vinde mai mult, este necesar de a vinde mai ieftin. Confruntat cu o
asemenea situaie, ntreprinderea este impus s caute i s gseasc acel punct de echilibru ntre pre i cantitate care
i-ar asigura obinerea profitului maximal.
Profitul maximal se obine m cazul n care venitul margina, adic venitul dobndit prin realizarea unei uniti
suplimenta re dintr-un bun oarecare, este egal cu costul marginal.
Peste aceast limit, orice unitate suplimentar de produs are un cos marginal mai mare dect venitul ce-1 poate aduce.
(Reamintim aici ci pe o pia cu concuren perfect maximizarea profitului se realizeaz i punctul n care costul
marginal coincide ca mrime cu preul de pia.^
Pe piaa de monopol venitul marginal este descresctor n funcii de cantitile vndute. Totui curba venitului mediu,
tot cu panta nega tiv, este situat mai sus dect curba venitului marginal, deoarece mo nopolul reduce preul de
vnzare la toate unitile oferite, nu doar 1; unitatea marginal (Figura 9.5).
Figura 9.5 reprezint evoluia venitului mediu i a venitului margina atunci cnd are loc creterea volumului de bunuri
oferite, concomiten
unde:

V-curba ncasrii venitului mediu; P- preul;

Vmg - curba ncasrii venitului marginal; Q - cantitile oferite.
Figura 9.5. Evoluia preului i a venitului mediu i marginal al ntreprinderii-monopolist
cu reducerea preului de vnzare. Constatm c la un pre de 80 USD ntreprinderea ar putea comercializa doar o
singur unitate de produs. Pentru a vinde dou uniti, el trebuie s reduc preul pn la 70$, trei uniti - pn la 60$,
iar 4 uniti - pn la 50$ unitatea. Reducerea preului se refer la toate unitile de produs vndute. Astfel, la un pre de
70$ productorul va comercializa ambele uniti de produs, la preul de 60$ - 3, de 50$ - 4 uniti, de 40$ - 5 uniti,
de 30$ - 6 uniti. n exemplul de mai sus, reducerea preului concomitent cu mrirea cantitilor de produs vndute
este avantajoas pentru monopolist. Venitul lui va crete n felul urmtor: vnznd 1 unitate de produs la preul de 80$
el va obine 80$; 2 uniti (70x2)=140$; 3 uniti (60x3)=180$; 4 uniti (50x4)=200$, 5 uniti (40x5)=200$. Deja la
un pre de 30$ pentru o unitate de produs, chiar dac va comercializa 6 uniti de produs, ntreprin-derea-monopolist
nu va obine dect un venit egal cu 180 USD (30x6).
Oricum, ncasarea marginal (venitul marginal) este mereu mai mic (mai mic) dect ncasarea medie sau preul de
vnzare. Curba ncsrii medii este deasupra curbei ncasrii marginale. n cazul monopolului, preul este superior, iar
cantitatea de bunuri oferit - inferioar situaiei de pe piaa cu concuren perfect. Diferena dintre profitul obinut
de ntreprinderea-monopolist i profitul obinut pe o pia cu concuren perfect constituie renta de monopol.
Figura 9.6. Echilibrul monopolului
Curbele punctate (Figura 9.6) reflect evoluia costului mediu i a costului marginal, care ne-au permis s determinm,
n cazul concurenei perfecte, pn la care punct ntreprinderea poate mri cantitile oferite. Acesta este punctul D,
unde costul marginal este egal cu preul de pia.
Liniile nentrerupte reflect evoluia venitului mediu i a venitului marginal. ntreprinderea-monopol va obine un
profit maximal mrind; volumul ofertei pn n punctul (A), unde venitul marginal va fi egal cu costul marginal.
Discriminarea prin pre
Pn la acest moment am presupus c ntreprinderea-monopolist fixeaz acelai pre pentru toate produsele realizate pe
piaa pe care o contro-: leaz. ntr-adevr, ea are i dreptul, i posibilitatea s procedeze n acest = fel. n realitate ns,
urmrind scopul maximizrii profitului, ntreprin- l derea-monopolist fixeaz preuri diferite pentru acelai produs.
Discriminarea prin pre este o situaie n care ntreprinderea-monopolist vinde aceleai produse la preuri diferite i
n care diferena de pre nu este justificat de diferena de cost.
Spre deosebire de opiniile ce predominau n societate i n teoria economic pe la nceputul secolului XX, potrivit
crora monopolul este un ru absolut, cu doar consecine negative, tiina economic contemporan demonstreaz c
monopolul exercit asupra societii att o influen negativ, ct i una pozitiv. Vom enumera mai nti principalele
efecte negative ale situaiei de monopol, care snt:
a) Stabilirea unor preuri de vnzare mai nalte dect cele ce s-ar forma n condiiile unei concurene perfecte, fapt care
este, desigur,n detrimentul consumatorului.
b) Mrind preul n scopul meninerii acestuia la un nivel ridicat,monopolul reduce, de obicei, cantitatea de bunuri
comercializati consumat, fapt care este, de asemenea, n detrimentul consumatorului.
c) n cazul monopolului, are loc formarea unor supraprofituri durabile i nejustificate din punct de vedere economic.
Monopolul obine un profit care este calificat att de concureni, ct i de o bun parte a societii ca anormal.
d) Dispunnd de o mare for economic i financiar, monopolurile pot influena substanial viaa politic a unei ri,
uneori n detrimentul intereselor naionale ale acesteia. Astfel, ntreprinderile-monopolist i au permanent
reprezentanii lor n organele puterii centrale sau locale, posturi pe care le procur direct sau indirect, prin
subvenionarea partidelor politice. (De obicei, monopolurilehrnesc" n permanen toate partidele care au anse, mai
devreme sau mai trziu, s ajung la putere.)
Dup cum am spus, monopolurile pot exercita i o influen pozitiv, benefic pentru societate, i anume:
1) Posednd resurse financiare enorme i tinznd s se menin mereu pe pia, ntreprinderea-monopolist investete
sume nsemnate n inovare, n cercetarea tiinific, descoperind noi tehnici i tehnologii de producere, mai calitative
i cu costuri mai reduse, fapt de care beneficiaz ntreaga societate.
2) Numai marile ntreprinderi au posibilitatea de a efectua importante economii de scar, ceea ce permite producerea
unor cantiti mari de bunuri cu costuri mai sczute. Micile ntreprinderi au, de obicei, costuri mai ridicate i nu snt
capabile s lanseze noi produse
care pot fi confecionate cu folosirea unor tehnologii costisitoare.
3) ntreprinderile-monopolist i pot permite sponsorizarea unor aciuni de caritate, sponsorizarea tiinei, culturii,
educaiei. Ce-i drept, i n acest caz, marile ntreprinderi urmresc anumite interese, fie acestea publicitare sau politice.
Vorbind despre efectele negative i pozitive ale ntreprinderilor-mo-nopolist, trebuie s precizm c acestea difer n
funcie de ar. n cazul Republicii Moldova, de exemplu, unde ntreprinderile-monopolist nu investesc nici un bnu
n activitile de cercetare pentru a lansa noi produse i tehnologii, ele joac preponderent un rol negativ. n asemenea
categorie de ri, legislaia antimonopol trebuie s fie mai dur, mai restrictiv, iar organele care aplic aceast
legislaie - cu competene i drepturi sporite.
59.60. Structura oligopolist a ramurii eco. Modelul formrii preurilor n condiiile oligopolului.
Oligopolulu e o situatie ce exista pe P unei ramuri sau subramuri, in c/e un numar redus de # controloeaza
producerea & comercializarea unui bun oarecare. Oligopolul inseamna-vinzatori putini. P de oligopol e o P
intermediara intre cea de monopol & cea cu concurenta perfecta.
Particularitatile oligopolului sunt:
1. Existenta unui numar mic de cocncurenti. Pe o P de oligopol doua, trei sau patru # pot asigura 50%-90%
din volumul vinzarilor pe aceasta P.
2. Interdependenta deciziilor luate de # c/e activeaza pe aceasta P, in sensul ca decizia unei # monopolist va
influenta in mod direct activitatea altor # de pe P respectiva.
3. Comportamentul intermediar al oligopolului, plasat intre cel al monopolului c/e asigura 100% din vinzari,
& cel al unei # de pe P cu concurenta perfecta cu o pondere neinsemnata in totalul vinzarilor. Trasatura
definitorie a Pi oligopoliste consta in existenta unei inseminate interdependente intre actiunile diferitilor
producatori cu privire la marimea pretului & la volumul productiei oferite. Intreprinderea in situatie de
oligopol nu poate lua nici o decizie in privinta fara a tine cont de rectia de raspunsul concurentilor. Ea e
obligata sa-& elaboreze propria strategie de maximizarea profitului in functie de un osibil comportament al
concurentilor . In cazul unei cooperari tactice, # de pe P oligopolista recunosc o intreprinderer lider, o #
dominanta c/e fixeaza prima pretul preluat apoi de celelalte # cocncurete. Formarea monopolului permite #
sa redice pretul sis a obtina un timp oarecare un profit de monopol. Astfel, P cu concurenta de oligopol se
poate transforma in orice moment intro P de monopol. Intrucit schimbarea pretului e o actiune riscanta,
intreprinderea de pe P oligopolista prefera sa recurga la alt instrument al luptei de concurenta, c/e e
diferentierea produselor & plasarea unor produse noi mai calitative, mai ieftine mai originale.& din acest caz
firmele concurente nu vor genera reducerea profitului firmei inovatoare.
61.Caracteristica pieelor oligopoliste n Moldova.
Pieele oligopolistice au urmtoarele caracteristici:- existena a ctorva firme mari(de la 2 pn la 10) cu o
pondere semnificativ n volumul total de vnzri i posibilitatea de a influena preul bunului;
- produsele pot fi omogene sau difereniate, ceea ce nseamn c firmele oligopoliste pot obine produse
standardizate sau difereniate;
- ptrunderea pe o pia cu structur oligopolist este dificil, deoarece oligopolul se proteajeaz prin bariere
considerabile la intrarea n ramur. Un alt obstacol la penetrarea n ramur este costul ridicat al capitalului,
investiiilor, ceea ce descurajeaz intrarea n industria respectiv.
- utilizarea pe larg a concurenei non-pre(atragerea consumatorilor prin calitatea bunurilor i serviciilor,
publicitatea agresiv, garanii de deservire post-vnzare)
- interdependena universal a firmelor oligopoliste.
62.Trsturile specifice ale concurenei monopoliste.
Concurena monopolist reprezint o structur de pia n care oferta provine de la un numr mare de
firme, ale cror produse, dei similare, sunt difereniate.
Pentru concurena monopolist sunt caracteristice urmtoarele particulariti:
1.numeroi vnztori de produse similare, segmentul de pia ce revine unei firme de 1-10% din volumul
vnzrilor pieei, ei sunt n stare s controleze piaa- monopoliti pariali;
2.produse difereniate- fiecare firm produce un produs similar, dar nu identic celor realizate de ctre firme.
Produsul poate fi difereniat dup form, culoare, ambalaj, marca comercial, nivelul deservirii. Ca urmare,
firma nu este primitoare de pre i se confrunt cu o cerere descresctoare. Dac n cazul concurenei
perfecte, consumatorului i este indiferent de unde cumpr produsul, aici el devine fidel(n condiiile unui
pre egal). Astfel, se relev o trstur a concurenei contemporane- concurena prin produse.
3.accesul relativ liber pe pia, trstur ce se apropie maimult de concurena perfect de ct de monopol. Pe
o astfel de pia, blocajele, de genul nelegerii secrete dintre firme, sunt excluse. Numrul firmelor de pe
pia se ajusteaz n aa fel nct pe termen lung profitul tinde spre zero.
4.firmele nu pot mpri piaa i fixa nivelul preurilor p/u a-i crete profiturile. Dar, firma are un anumit
control asupra preului la producia sa.
Acest tip de concuren se ntlnete n mod frecvent n domeniul produciei bunurilor de consum(industria
textil, a nclmintei, a produselor cosmetice) i n sfera serviciilor.
n condiiile concurenei monopoliste, datorit numrului relativ mare de vnztori i ponderii
nesemnificative n volumul circulaiei de mrfuri, comportamentul fiecrei firme este destul de independent.
Ea nu evalueaz reacia concuremnilor la determinarea preurilor bunurilor i a volumului de producie.
Pe termen scutr n condiiile concurenei monopolistice, producia corespunztoare maximizrii profitului se
obine analogic cazului monopolului, la intersecia curbelor costului marginal i ncasrii marginale:
MC=MR.
Condiia maximizrii a profitului pe termen lung este aceeai- MC=MR.
Efectele concurenei monopolistice:
Concurena monopolistic este mai puin eficient comparativ cu concurena perfect, ceea ce se refer n
astfel de procese negative, ca:
-diminuarea volumului de producie;
-creterea preurilor bunurilor, P mai marea de ct MC;
-apariia capacitilor de producie excedentare;
-majorarea cheltuielilor p/u act-tea de publicitate.
n acelai timp, concurenei monopoliste i sunt specifice i latuir pozitive:
-diferenierea bunurilor i serviciilor, majorarea calitii lor;
-satisfacerea necesitilor i a gusturilor variate ale consumatorilor.
63.Piaa factorilor de producie.
Atribut obligatoriu al economiei de pia contemporane este piaa factorilor de producie:
-piaa funciar
Factorul pamant reprezinta totalitatea resurselor naturale (suprafetele agricole, padurile, apele,aerul,
resursele productive) pe care oamenii le pot utiliza, adopta si transforma conform intereselor lor de consum.
-piaa capitalului
Capitalul ca factor de productie este definit prin totalitatea bunurilor economice produse eterogene si
reproductibile utilizate in productie si /sau distributia si comercializarea de bunuri si servicii. Cu alte
cuvinte, capitalul este constituit din stocul de active fizice (cladiri, utilaje, masini).
-piaa muncii
Munca privita ca factor de productie este reprezentata de totalitatea resurselor umane(fizice si intelectuale)
care sunt efectiv antrenate in activitati economice.
Fiecare din pieele nominalizate are particularitilesale, i se deosebete dup mai multe poziii:
-obiectul cumprrii-vnzrii;
-subieci,
-specificul formrii cererii i ofertei,
-mecanismul formrii venitului factorial specific
n acelai timp, pieelor respective le sunt specifice i caracteristici generale. Cererii de orice factor de
producie i sunt specifice aa caracteristici universale, ca:
-cererea p/u orice factor de producie este derivat i dependent de cererea p/u produs, creat cu ajutorul
factorului de producie dat
-mrimea cererii p/u factorul de producie este influenat de preul factorului respectiv i de utilitatea
marginal acestuia. La creterea preului factorului de producie, cererea se va diminua,
-cererea se va modofica i n funcie de mrimea venitului marginal obinut n procesul produciei. Cu ct
venitul marginal va depi costul suplimentar al factorilor, cu att mai mare va fi cererea acestora..
Oferta resurselor pe toate pieele depinde de urmtoarele circumstane:
-decizia proprietarilor privind utilizarea alternativ a resurselor proprii,
-mrimea veniturilor p/u resurse.
Resursele sunt oferite pe piaa ramural respictiv, dac preul lor este superior costurilor de oportunitate.
Dar, dc pe piaa dat preul resurselor este inferior preului minim al ofertei, aceasta duce la transferarea
resurselor pe alt pia, cu un nivel al preului mai nalt.
Pe fiecare din pieele nominalizate se formeaz un pre al resurselor respective, care se prezint n calitate
dubl: venit p/u vnztorul i cheltuieli p/u cumprtorul. n procesul cumprrii- vnzrii resurselor ec.are
loc cutarea preului reciproc acceptabil p/u parteneri, care le asigur echlibrul intereselor.
Pe piaa cu concuren perfect, unde exist muli cumprtori i vnztori de resurse, ce concureaz ntre
mei, nici un agent ec.nu poate individual influena preul resurselor.
P/u economia contemporan sunt caracteristice pieele cu concuren inmerfect. Aici, datorit concetrrii
puterii ec., unii productori sau cumprtori pot influena preurile resurselor economice.
64.Specificul cererii pentru resurse economice.
65.Noiune de capital.
Capitalul ca factor de productie este definit prin totalitatea bunurilor economice produse eterogene si
reproductibile utilizate in productie si /sau distributia si comercializarea de bunuri si servicii. Cu alte
cuvinte, capitalul este constituit din stocul de active fizice (cladiri, utilaje, masini).
Bunurile capital sunt considerate ca fiind acele bunuri care sunt produse pentru a satisface nevoile directe de
consum ale oamenilor, ci pentru a fi folosite in productie ; din acest motiv elementele care formeaza
capitalul sunt denumite capital tehnic.
Capitalul fix este acea parte a capitalului real, tehnic format din bunuri de lunga durata(cladiri, masini) care
participa la mai multe cicluri de productie consumandu-se treptat si inlocuindu-se dupa mai multi ani de
utilizare.
Uzura capitalului fix poate fi fizica sau morala.
Uzura fizica consta in pierderea treptata a capacitatii de functionare a capitalului fix datorita folosirii lui in
procesul de productie sau datorita actiunii distructive a agentilor naturali.
Uzura morala reprezinta deprecierea capitalului fix inainte de a ajunge la limita maxima a utilizarii
capacitatii productive datorita efectului introducerii continue a progresului tehnic.
Recuperarea pierderilor datorita uzurii se face prin amortizare.
Amortizarea este procesul de recuperare a pretului de cumparare a capitalului fix.
Capitalul circulant este reprezentat de stocurile de materii prime, materiale, combustibili, semifabricante
etc.de care dispun agentii economici.
Procesul de formare a capitalului se realizeaza avand ca sursa investitiile.Acestea reprezinta cheltuielile pe
care le fac agentii economici pentru dezvoltarea capacitatiilor de productie si pentru refacerea si ameliorarea
acestora, precum si pentru cresterea stocului de capital.
Inteprinzatorul dispune de abilitati care ii permit organizarea si desfasurarea unor activitati economice
profitabile.
Inteprinderea reprezinta cadrul organizational unde se manifesta abilitatea inteprinzatorului, spiritul de
initiativa si risc, capacitatea acestuia de a combina eficient factorii de productie.
66.Piaa capitalului: cererea, oferta i echilibrul pe piaa resurselor investiionale.
Notiunea de capital cuprinde bunuri de natura eterogena. Conceptual de dobinda a fost utilizat in cazul
capitalului monetar sau de imprumut.
In sens ingust, dobinda e un venit pe c/e il insuseste proprietarul capitalului banesc c/e compensa pt suma
de bani imprumutata. Ea constituie pretul capitalul moneda dat in folosinta temporara.
In sens larg dobinda constituie un venit ce revine proprietarului oricarui capital inturnat in activitatea eco
in indiferite daca acest e imprumutat sau aprtine intreprinzatorului respective. Marimea si dinamica dobinzii
sint determinate cu ajutorul urmatorilor indicatori: masa dobinzii sau suma absoluta a dobinzii. rata dobinzii
se calculeaza ca raportul procentual dintre masa dobinzii anuale si capitalul imprumutat.
Cel mai important factor ce determina marimea ratei dobinzii e raportul dintre oferta si D de capital. Oferta
de capital e determinate de catre banii temporar disponibili c/e se transforma in lichiditati lichide.
Sursele capitalului de imprumut sint:
-sumele de bani temporar disponibili, conditionate de insusi caracterul circuitului capitalului industrial &
comercial
-economiile menajelor
-banii proprietarului capitalului de imprumut bancherii si capitalistii rentieri
-economiile guvernului ce se creaza in cazurile in c/e veniturile bugetare sint mai mari decit cheltuielile.
Oferta de capital e influentata nemijlocit de rata dobinzii. Cu cit rata dobinzii e mai inalta, cu atit oferta de
capital de imprumut e mai mare. D de capital de imprumut exprima nevoia de bani & vine din urmatorii fact
ai vietii economici:
-#, c/e au nevoie de imprumuri pt a face investitii destinate reutilarii, modernizarii sau largirii aparatului
productive, pt plata salariilor
-menajele c/e recurg la imprumuturi pt procurarea obiectelor de folosinta indelungata
-institutiile administratiei c/e recurg la imprumutul de bani in conditiile incare veniturile publice sunt
inferioare chelt. Cu cit rata dobinzii e mai mica cu atit D de bani e mai mare.
Rata dobinzii se determina ca un raport procentual dintre marimea dobinzii anuale & suma de bani
imprumutata dupa formula: d=D/C*100%
unde d- rata dobinzii,
D-marimea absoluta a dobinzii.
 C-suma de bani imprumutata.
Rata dobinzii e influentata de urmatorii fact:
1.raportul dintre D & oferta de capital de imprumut
2.rata inflatiei *rata profitului *marimea riscului
3.perioada de timp pt c/e se imprumuta suma de bani
4.pol eco a statului.
Rata dobinzii e influientata nemijlocit & de rata profitului. Rata dobinzii creste o data cu cresterea ratei
profitului. Un alt factor c/e determia nivel ratei dobinzii e inflatia. Cu cit e mai inalt e rata inflatieii cu atit e
mai mare & rata dobinzii.
67.Piaa muncii i caracteristicile ei: cererea, oferta, preul muncii.
Piata muncii reprezinta locul abstract in c/e se intilnesc D de munca cu oferta de munca. Pe acesta P au loc
negocierile intre cumparatorul si vinzatorul fortei de munca. D de munca din partea # depinde de D
menajelor de bunuri si serv.
Cele mai importante particularitati a pietii muncii sint:
- P muncii e o P cu concurenta imperfecta
- pe P muncii asupra formarii pretului o influenta deosebita au negocierile intre salariati si patronat, precum
& pol eco a statului in aceste domenii
- P muncii e mai organizata & mai reglementata decit alte .
Cererea de munca reprezinta nevoia reala de munca salariata care se formeaza la un moment dat intr-o
economie. Cererea de munca depinde de ritmul de crestere economica, de nivelul si dinamica productivitatii
muncii, de structura productiei si activitatilor economico-sociale, de formele de ocupare si regimul ocuparii
etc. Aceasta se exprima prin numarul de locuri de munca si nu include activitatile realizate de femeile
casnice, militarii in termen, studentii si alti nesalariati. Principalii factori care determina cresterea sau
reducerea cererii de munca sunt:
a) pretul bunurilor rezultate din utilizarea factorului munca; intre modificarea preturilor de pe piata
diferitelor bunuri si modificarea cererii de munca exista o relatie pozitiva;
b) gradul de substituire a muncii cu un alt factor de productie influenteaza negativ cererea de munca;
c) modificarea pretului unui alt factor de productie care poate substitui munca determina o modificare
in aceeasi directie a cererii de munca;
d) nivelul calitativ al muncii - modificarea calitatii muncii determina o modificare in acelasi sens a cererii
de munca;
e) asteptarile intreprinzatorilor - considerand ca toti ceilalti factori raman constanti, evolutia cererii de
munca depinde direct de previziunile intreprinzatorilor in legatura cu mersul afacerilor.
Oferta de munca reprezinta munca pe care o pot depune membrii societatii in conditii salariale. Ea este
asigurata de resursele de munca existente pe piata. Resursele de munca ale unei tari reprezinta totalitatea
populatiei in varsta de munca si apta de munca. Limitele varstei de munca sunt determinate de la o tara la
alta prin legislatie. Resursele de munca se compun din:
- populatia ocupata, inclusiv cea cuprinsa in gospodaria casnica;
- persoanele in varsta de munca, dar care sunt in scoli, in armata etc.
Resursele de munca ale unei tari depind de o serie de factori demografici cum ar fi: natalitatea, mortalitatea,
durata medie a vietii, conditii de trai etc. Populatia in varsta de munca cuprinde totalitatea persoanelor aflate
in limitele legale de varsta, indiferent daca participa sau nu la vreo activitate. Populatia apta de munca
cuprinde toate persoanele avand varsta legala de munca si care pot sa participe la munca. Nu cuprinde
persoanele invalide. Oferta de munca se exprima prin numarul celor apti de munca, din care se scad femeile
casnice, studentii, militarii in termen, cei care desfasoara activitati nesalariale si cei care nu doresc sa se
angajeze in nici o activitate.
68.Coninutul economic al salariului i formele lui.
Piata Salariul e remunerarea muncitorului salariat pt utlizarea muncii acestuia in calitate de factor de
productie. Salariul reprezinta in mediu circa 50%-70% din PIB in mai multe din tari dezvoltate. Salariul are
o natura dubla. Poate fi anlizat:
- din punct de vedere al intreprinzatorului, in acest caz salariul constituiund un elem al costului de productie
- de pe pozitiile posesorului fortei de munca, adica ale angajatului, cind salariul e o forma a $.
Salariul se prezinta sub doua forme: salariul nominal & salariul real.
Salariul nominal reprezinta suma de bani pe c/e o primeste salariatul pt munca depusa.
Salariul real reprezinta cantitatea de bunuri & serv c/e poate fi cumparata la un moment dat cu salariul
nominal.
Marimea salariului real e determinata de marimea salariului nominal & de nivelul preturilor.
SR=SN/IP
unde: SR- salariu real,
SN-salariul nominal,
IP- indecele pretului.
Marimea salariului real depinde de nivelul impozitelor, precum & de puterea de cumparare a banilor.
Formele de salarizare constituie modalitatile cu ajutorul carora se stabileste marimea & dinamica salariilor
individuale, adica a acelei parti din produsul muncii c/e revine angajatilor.
In activitatea eco sint folosite 3 forme de salarizare:
1) Salarizarea pe unitatea de timp stabileste marimea salariilor in functie de durata muncii ( ora, zi,
saptamina, luna, trimestru, an). Aceasta forma de salarizare permite efectuarea unui lucru calitativ,
constiincios. In acelasi timp se stimuleaza cresterea productivitatii muncii & adeseori necesita
supravegherea angajatilor.
2) Salarizarea in accord presupune remunerarea muncii in functie de cantitatea de bunuri produsa, de
activitatile & operatiunile efectuate. Salarizarea in accord contribuie la cresterea productivitatii muncii &
permite evidentierea efortului fiecarui salariat.
3) Salarizarea mixta e o imbinarea a celorlalte doua forme de salarizare, presupunind realizarea unor
cantitati precise de munca intr-o unitate de timp. Salariul mixt constituie participarea salariatilor la
repartizarea profitului #.
69.Specificul cererii i ofertei pe piaa funciar.
Piaa funciar include aceleai mecanisme ca i restul pieelor: cererea, oferta, preul, concurena.
Evoluia i dinamica preului asupra pmntului depinde de urmtorii factori:
-cererea i oferta de terenuri agricole. Creterea cererii duce la ridicarea preului asupra pmntului i
respectiv a rentei funciare;
-cererea i oferta de produse agricole legate de sporirea numeric a populaiei i a volumului de
materie prim necesar pentru industria prelucrtoare
-mrimea i evoluia rentei. Creterea rentei funciare inevitabil duce la ridicarea preului la terenurile de
pmnt;
- posibilitatea folosirii alternative a pmntului (construirea unui stadion, bazin, cazino etc.) poate s
aduc proprietarului o rent mai mare dect anterior;
-rata dobnzii.
70.Renta funciar i preul pmntului.
Renta e veniul pe caree il obtine posesorul unui factor deproductie disponibil in cantitati limitate si ai carui
oferta e rigida. Ea e plata pt utilizarea temporara a factorilor de productie deosebiti, cu insusiri speciale.
Renta constituie, un surplus, un excedent peste venitul normal.
Renta exista sub mai multe forme:
1.funciara/pamintului in present e principala forma de renta. Renta funciara exista ca:
-absoluta
-diferentiata
-de pozitie
-de monopol.
2.de abilitate aceasta forma de renta revine unui individ c/e poseda niste calitati rare, deosebite. Renta de
abilitate poate fi obtinuta de un jucator celebru de fotbal, un savant etc.
3.renta minima se intilneste in industria extractive si revine proprietarilor unor mine aflate fie mai la
suprafata pamintului, adica cu pondere mai ridicata a elem exploatat
4.renta de constructie aceasta forma de renta e insusita de catre posesorii unor constructii asezate fie mai
aproape de centru unei localitati fie intro zona unde e mai dezvoltata infrastructura sau se afla in vecinatatea
unui loc celebru sau a unei zone de agreement
5.renta vinzatorului e obtinuta din vinderea marfii la un prt mai ridicat decit pretul de P
6.renta cumparatorului constituie un surplus de venit ce revine individului c/e procura un bun oarecare la
un prt mai mic decit cel estimate initial
7.renta de marca e obtinuta de catre detinatorii unor produse de marc ace se bucura de o popularitate
deosebita printer cumparatori. Pretul pamintului constituie suma de bani platita de catre comparator
vinzatorului acesteea pt obtinerea dreptului de proprietate asuprea pamintului respective.
Asupra prt pamintului influienteaza mai multi fact:
-marimea si evolutia rentei
-rata dobinzii bancare
-D & oferta de pamint
-D & oferta de produse agricole
-posibilitatile de folosire alternative a pamintului.
Exista o formula speciala c/e se foloseste in cazul de determinare a pretului pamintului Pp=R/d*100%
unde Pp-pret pamint,
R-marimea rentei anuale
d-rata anuala a dobinzii.
Prt pamint se stabileste pe P funciara in RM ca si in celelalte tari de tranzitie, P funciara se afla in process
de formare.
Preul pmntului Ca i orice factor de producie, pmntul se vinde i se cumpr pe o pia special,
numit piaa funciar".
Preul pmntului constituie suma de bani pltit de ctre cumprtor vmztorului acestuia pentru obinerea
dreptului de proprietate asupra pmntului respectiv.
 III. MACROECONOMIA

1.Obiectul de studiu, principiile i metodele analizei.

Macroeconomia poate defini obiectul su de studiu n diferite modaliti:
1.macroeconomia fiind un compartiment din teoria economic (economics).
Analizeaz sist.de relaii economice care apar ntre indivizi n procesul produciei saciale la nivel de toat
economia naional, innd cont de raretatea resurselor economice i condiiile concurenei imperfecte. Spre
deosebire teoria economic care analiznd acest sistem de relaii economice are scopul de a evidenia
legturile cauzale dintre fenomenele analizate, macroeconomia studiaz legturile funcionale dintre aceste
fenomene. De aici rezult c analiza macroeconomic are un caracter aplicativ.
2.macroeconomia analizeaz agregatele macroeconomice corelaia i interaciunea dintre ele cu scopul de
a determina condiiile de realizare a echilibrului macroeconomic.
3.macroeconomia analizeaz politicile macroeconomice din punctul de vedere a esenei lor,
instrumentariul folosit pentru a influena asupra problemelor din diferite faz a ciclului economic i
consecinele aprute n economia naional.
Principiile analizei macroeconomice:
-principiul raionalitii. -Principiul echilibrului -Principiul existenei fluxului circular cheltuieli venit.
-Principiul analizei dinamice -Principiul interdependenei ntre analiza micro i macroeconomice.
Macroeconomia este o tiin social care are caracter general i metodologie pentru alte discipline
economice.
Metodele analizei macroeconomice.
1.metodele tiinifice generale (analiza, sinteza, deducia, inducia...) 2.metodele tiinelor
concrete(tabelar, grafic, analitic,) 3Metode de agregare.4Metoda de balanta(presupune analiza
fenomenelor in baza principiilor fuxului circular cheltuieli-venituri)

2.Funciile macroeconomiei.
Macroeconomiea ndeplinete mai multe funcii, cele mai importante fiind urmtoarele:
1.Funcia cognitiv (sau de cunoastere) adic funcia de studiere a realitii economice, de colectare a
faptelor i fenomenelor ec-ce, de sintetizare i explicare a acestora.
2.Funcia metodologic(practica) const n faptul c teoria ec-c elaboreaz modalitile i instrumentele
de analiz a fenomenelor i faptelor ec-ce, formuleaz principalele categorii, legiti i tendine n evoluia
activitii ec-ce, toate acestea fiind folosite n procesul de cercetare de ctre celelalte tiine ec-ce.
3.Funcia de prognozare are ca obiectiv elaborarea, n baza cercetrilor efectuate, a strategiilor i
programelor de organizare mai eficient, mai productiv a activitii economice.
4.Funcia informativ-educativ const n formarea orizontului economic al cetenilor unei ri, n
familiarizarea cu modul de funcionarea a economiilor contemporane, n dezvoltarea convingerii c nivelul
de via ntr-o ar sau alta depinde, n primul rnd de nivelul productivitii muncii cetenilor acesteia.
3.Principalele coli macroeconomice. (au fost coala clasic, scoala keynesist, coala monetarist)
De pe urma marii depresiuni economice treptat se pune temelia curentului dirigismului economic prin prima
coal macro economic coal keinesian ntemeiat de savantul englez J.M. Keyns. n 1936 n lucrarea
sa teoria general a ocupaiei i a banilor Keyns formuleaz principiile teoretice a noului concept :conceptul
macroeconomic. Makroeconomia lui keins n linii generale se bazeaz pe 3 concepte:
1.conceptul cererii efective;
2. teoria multiplicatoruli care prevedea c investiiile realizate din bugetul de stat n anumite ramuri ale
economiei vor provoca o cretere multiplicat la nivelul produsului social.
3. teoria acceleratorului ne arat care va fi influena.
Primele ncercri de a face o analiz a fenomenelor economice la nivel de stat sau toat economia naional
au fost efectuate de fiziocartul F.Rene n tabelele economice a 2 jum a sec. 17. economia politic clasic a
lui A.Smith i D. Richardo n lucrarea Avuia naiunilor
K.Marx n capital introduce schemele reproduciei capitalului social la nivel de toat economia naional. n
teoria i practica economic ideile dirigismului economic au existat pn n anii 60 ai sec 20 fiind
schimbate de coala monetarist iniiat de fridman care a renoit conceptul clasic de libertate economic i
mecanismul de autoreglare a pieei. Meritul lui Keyns const n aceea c el a propus un mecanism nou de
reglementare a fenomenelor i proceselor economice intervenie masiv a statului n economie
internaional.
4.Agregatele macroeconomice.
Agregatele macroeconomice sunt marimi sintetice cu care se masoara rezultatele intregii activitati
economice reprezentate de bunuri si servicii. Principiile care stau la baza masurarii rezultatelor
macroeconomice sunt:
-in cadrul agregatelor de rezultate se cuprind bunurile si serviciile care sunt vandute pe piata;
-produsele si serviciile se cuprind in calcul, numai daca sunt rezultatul activitatii productive din perioada de
calcul;
-baza evaluarii rezultatelor o constituie veniturile factorilor de productie antrenati in activitatea economica
(salariul, profitul, renta si dobanda);
-la masurarea rezultatelor activitatii nu se admit inregistrari repetate;
-la calcularea rezultatelor (agregatelor macroeconomice) se tine cont de teritoriul unde isi desfasoara
activitatea agentii economici obtinand indicatori interni si indicatori nationali;
-indicatorii de rezultate se pot exprima in preturile pietei sau in preturile factorilor;
-indicatorii de rezultate se exprima ca indicatori nominali (in preturi curente) sau ca indicatori reali (in
preturi comparabile);
-indicatorii pot fi calculati ca indicatori de natura bruta (contin amortizarea) sau ca indicatori de natura neta
(nu contin amortizarea).
Delimitarea conceptului de productie in ansamblul activitatilor sociale are la baza trei conventii.
1.In conceptul de productie sunt cuprinse toate activitatile creatoare de bunuri si servicii:
-destinate vanzarii pe piata ;
-nedestinate vanzarii pe piata dar care au fost obtinute pe baza unor factori de productie care se schimba pe
piata .
In aceasta definitie, sunt excluse serviciile pe care o unitate si le face pentru sine, fara a pune in actiune
factori de productie dobanditi pe piata (de exemplu, activitatea casnica).
2.Deoarece conceptul de productie se refera la activitati socialmente organizate, o parte mai mare sau mai
mica a activitatii economice cunoscuta sub denumirea de 'economie subterana' - 'scapa' inregistrarilor
statistice traditionale. Cuantificarea precisa a activitatilor din economia subterana este imposibila, dar o
estimare a acesteia permite:
- compararea cu produsul intern brut masurat oficial;
- evaluarea efectelor sale asupra altor sfere economice si sociale.
3. Agregatele macroeconomice de rezultate evidentiaza productia finala (PF). Daca productia din
economie s-ar exprima prin valoarea bunurilor si serviciilor produse de catre toti subiectii economici s-ar
obtine un indicator care ar cuprinde inregistrari repetate de rezultate. Astfel, indicatorul obtinut (productia
bruta - PB) inglobeaza in valoarea lui, si valoarea bunurilor produse si consumate in aceeasi perioada
(consumul intermediar - CI) pentru a se realiza noi produse.
5.Obiectivele macroeconomiei i problemele macroeconomice de baz.
Macroeconomia exprima procesele, faptele si comportamentele agentilor economici agregati. Acest nivel al
economiei se refera la marimile si variabilile agregate ale intrarilor si iesirilor unitatilor economice dintro
piata. Macroeconomia n calitate de obiectiv de baz evideniaz problema realizrii echilibrului
macroeconomic dintre cererea agregat i ofert agregat.
Pe lng acest obiectiv putem determina urmtoarele scopuri.
1.realizarea ocupaiei eficiente a resurselor economice.
2.echilibrarea pieei muncii i micorarea omajului pn la nivelul natural al omajului
3.stabilirea nivelul preului n economie( inflaie deflaie)realizarea echilibrului pe piaa monetar.
4.realizarea echilibrului al PIB i PNB.
5.realizarea echilibrului a diferitor pri a balanei de pli.
6.realizarea echilibrului pe piaa valutar, stabilirea cursului de schimb valutar.
Problemele macroec sunt:
1.asigurarea echilibrului, in progress, intre cererea globala si oferta globala; cresterea economica, respective
dezvoltarea economica durabila; 2 ocuparea deplina a resurselor de munca, deschiderea posibilitatilor de
manifestare a caracterului active, creator, al factorului uman; 3 asigurarea eco-ei nationale cu moneda in
cantitatile si structurile cerute de mersul normal al fluxurilor economice reale; 4 realizarea fluxurilor
multiple bugetare si fiscale; 5. asigurarea pe termen mediu a unei balante comerciale si aunei balante de plati
externe echilibrate; !!! Problemele sunt grupate in: comerciale si financiare, in reale si monetare, in
interne si externe etc. Problemele sunt de diferite tipuri: sociale, politice, ecologice, functionale.
6.Modelarea macroeconomic-
7.Circuitul economic: scopul, tipurile, variabile cantitative.
In ec-ia nationala interactiunea dintre agentii macroec agregati are loc pe piete aggregate dupa principiul
fluxului circular venit-cheltuieli, in rezultat in economia nationala se creaza un circuit ec care:
-Constituie un tablou ordonat si integru al activitatii ec complexe din cadru economiei nationale;
-Rezultat al agregarii agentilor ec-ci pe sectoare institutionale
-Este un model care descrie fluxurile de bunuri si servicii ce au loc intre subiectii ec-ci, echilibrate prin
fluxuri de moneda
Scopul functionarii si analizei circuitului ec-ic:
-Evidentierea principalelor fluxuri ec-ce
-Determinarea locului sectoarelor institutionale in derularea tranzactiilor in ec-ie
Tipurile de circuite ec-ce
1.Modelul circuitului ec in ec simpla descrie tranzactiile dintre menaje si firme
2.Modelul circuitului ec in ec inchisa descrie tranzactiile dintre menaje firme si stat
3.Modelul circuitului ec in ec deschisa intre cele toate sectoare menaje firme stat si strainatate.
Variabile cantitative utilizate pentru descrierea circuitului ec
1.de tip flux un parametru ec valoarea caruia se masoara intro unitate de timp (de regula un an) ex:
economiile, investitiile, deficitul bugetar, produsul intern brut.
2.De tip stoc un parametru ec marimea caruia se masoara la un anumit moment dat ex: masa monetara,
acumulare de capital.
3.Indicatori ce reflecta starea conjucturii ec. ex rata dobinda, nivelul preturilor, rata inflatiei, rata
somajului.
8.Fluxul circular esena i tipurile.
Fluxul economic reprezinta o masa de bunuri, servicii sau moneda in miscare, exista doua tipuri de fluxuri:
1.Fluxuri reale: de bunuri si servicii; de factori de productie;
2.Fluxuri monetare: reprezinta veniturile si cheltuielile agentilor economici. Majoritatea acestor operatiuni
sunt tranzactii ce au loc pe piata, caracterizinduse prin corespondenta flux real flux monetar.
In economie exista insa fluxuri monetare echivalente, dar si fluxuri unilateral reale sau monetare
Interdependent fluxurilor care apar intre agentii ec-ci in cadrul circuitului ec-ic poate fi analizata pornind de
la relatiile ce se stabilesc intre categoriile de agenti ec-ci in desfasurarea activitatilor specific, legate de
functiile ce le exercita. Tranzactiile pe piata sunt, de regula, tranzactii bilaterale: transmiterea unui bun ec-ic
sau serviciu (flux real) este insotita de transmiterea unei anumite sume de bani , reprezentind contravaloarea
bunului sau serviciului respectiv(flux monetar).
Fiecare tranzactie bilateral are deci doua fluxuri :
-un flux real si un flux monetar,
-echivalente si de sens contrar.
In ec-ie mai au loc si tranzactii unilateral, care nu presupun nici o contraprestatie, ca de exemplu, a beneficia
de un serviciu public nu presupune si plata acestui serviciu, incasarea unor subventii, mosteniri, donatii,
cadouri, etc.
9.Caracteristicile modelului fluxului circular n economia simpl.
Serviciile KLQ Piata factorilor de serviciile KLQ
Cheltuieli p/u procurari venit factorila
productie

Surse p/u ch-e investitionale Piata economii

firme
financiara menaje

Venituri Piata bunurilor si bunuri si servicii

serviciilor
Cheltuielile de investitii cheltuieli de consum
Sageata din mijloc fluxuri financiare
Sageata din afara fluxuri reale
1. acest model descrie tranzactiile intre 2 agenti
2. volumul de bunuri si servicii oferit de catre firme corespunde nivelul veniturilor menajelor
3. fluxurile venituri-cheluieli si resurse- productie au loc concomitant in directii opuse si se reinoiesc
permanent
4. pentru a atinge echilibru este necesar:
- venitul national trebuie sa fie egal cu cheltuieli si investitii
- trebuie sa fie respectata egalitatea intre ec si investitii pe piata financiara
10.Modelul fluxului circular n economia nchis i deschis-
11.Modaliti de reglare a economiei de ctre stat.
Interventia statului in ec-ie se poate face prin trei modalitati:
a.Politici structural
b.Politici de ajustare
c.Politici de environement.
Politicile structural se refera indeosebi la planificarea macroec-ca (dar, in sens larg, aici se include si
elaborarea obiectivelor si strategiilor social-ec-ce pe termen lung precum si , in actual etapa din tara noastra,
politica de privatizare a societatii sau politita de reglementare/dereglementare cu specia sa,
nationalizare/denationalizare).
Politici de ajustare se refera la : politica monetara, politica fiscal, politica de preturi, politica de venituri.
Politicile de environement privesc: mediul natural, mediul ec-ic extern si mediul monetary extern.
Macrostabilizarea ec-ca este rezultatul aplicarii tuturor celor 3 categorii de politici, nici un stat neaplicind o
anumita politica pura ci, un mix de politici, in functie de situatia concreta din tara respective si de filosofia
ec-ca si sociala a guvernului care detine puterea politica de stat.
Tranzitia ec-iei presupune destructurari (la nivelul proprietatii, al sistemului financiar bancar, chiar la nivel
moral si social), deci dezechilibrari care efecteaza sau chiar pericliteaza eforturile de macrostabilizare,
trebuie retinut, insa ca tranzitia nu se produce de la sine, ea este infaptuita sub coordonarea unitara a statului,
reprezentind o interventie subiectiva, pe baza unei strategii ec-ce si a unei filosofii social-politice. Din acest
motiv, devine obligatoriu ca politicile structurale si cele de ajustare sa formeze un mixt coerent din punct de
vedere functional.
12.Identiti macroeconomice.
Identitati in cazul unei economii simple (inchise)
Y-valoarea productiei(venitul)
C-valoarea consumului(cheltuielile pentru consum)
I-cheltuielile pentru investitii
Identitati:
PNB amortizarea(dobinda capitalului)=PNN
PNB impozite indirect = VN
VN = Salariile platite + venitul proprietarilor+veniturile provenite din rente+profiturile firmelor + dobinda
nata
VP=VN profiturile firmelor contributii la asigurari sociale + incasari din transferuri + venituri din
dobinzi + dividend
VPD=VP-impozitele personale plati neimpozabile
VPD=Cheltuielile personale + economiile personale
In cazul unei economii simple, fara sector guvernamental si fara comert exterior, putem scrie o identitate (o
afirmatie intotdeauna adevarata) intre productia vinduta sic ea obisnuita:
Y=C+I
Conform acestei relatii toata productia obtinuta este si consumata.
Intro economiesimpla sectorul particular primeste ca venit toata valoarea bunurilor si serviciilor produse, o
parte se consuma si o parte se economiseste:
Y=S+C
Unde S sint economiile din sectorul particular.intregul venit este alocat sau pentru consum sau pentru
acumulare.
C+I=Y=C+S
Care ne indica faptul ca productia produsa este egala cu productia vinduta, ca valoarea productiei produse
este egala cu venitul primit iar acesta din urma este cheltuit pe bunuri sau economisit.
Pornind de la relatia dintre economii si investitii:
I=Y-C=S
Aceasta identitate ne arata, pe de o parte, ca economiile sint identic egale cu venitul minus consumul, si pe
de alta parte, ca investitiile sint identic egale cu economiile. Aceasta ultima constatare este sa se faca o
investitie fizica iar o parte din investitii pot fi investitii in stocuri indezirabile, ca urmare a unor greseli de
apreciere ale producatorilor. Iata ca de fapt identitatea de mai sus ne face sa fixam faptul ca productia minus
consumul inseamna investire, ca productia inseamna venit si ca venitul minus consumul inseamna
economisire.
Identitati in cazul unei economii cu sector guvernamental si comert exterior (deschise)
G-achizitiile guvernamentale de bunuri si servicii
TA-impozite si taxele percepute de stat
TR- transferurile catre sectorul particular (inclusiv dobinda)
NX- exporturile nete
Y=C+I+G+NX
I reprezinta investitia reala, adica si investitia dorita si cea nedorita in stocuri. Revenind la Y=S+C intre
productie si venit, va trebui sa mai tinem cont de faptul ca o parte din venit este cheltuit acum pe impozite si
taxe TA iar sectorul particular primeste o serie de transferuri nete TR, care se adauga la VN. In aceasta
situatie venitul disponibil YD va fi:
YD=Y+TR-TA
Acest venit disponibil nu poate fi alocat decit tot consumului si economisirii si atunci:
YD=C+S
C+S=YD=Y+TR-TA daca il separam pe C obtinem : C=YD-S=Y+TR-TA-S
Identitatea de mai sus ne indica faptul ca consumul reprezinta diferenta intre venit plus transferuri minus
impozitele si economiile.
Y=Y+TR-TA-S+I+G+NX
S-I=(G+TR-TA)+NX ne arata ca diferenta dintre economii si investitii, in cazul acestui tip de economie,
este identica cu suma dintre marimea (G+TR-TA)
Identitatea macroec-ca fundamentala, care poate fi scrisa astfel:
C+G+I+NX=Y=YD+(TA-TR)=C+S+(TA-TR) - partea din stinga este cererea pentru productie, pe
componente, ea este identica cu productia furnizata. Productia furnizata este egala cu venitul. Venitul
disponibil este egal cu venitul plus transferurile, mai putin impozitele si taxele. Venitul disponibil este alocat
pentru economii si pentru consum.
13.Abordri macroeconomice: modelul clasic i modelul keynisist.
Teoria clasica a preturilor este punctual de referinta in conceptia respective despre echilibrul economic. In
fond, originea conceptiei respective se afla in principiile liberalismului economic, in asa numita mina
invizibila, formulate de Adam Smith. Anume mina invizibila era considerata in masura sa lege si sa
armonizeze comportamentele producatorilor si ale consumatorilor. Asa cum se exprima P.A. samuelson,
principiul minii invizibile consta in faptul ca fiecare individ, urmindusi in mod exclusiv propriile interese
egoiste, ar fi condus ca de o mina invizibila la realizarea scopurilor celor mai avantajoase pentru toti, astfel
incit orice interventie a statului in mecanismul pietei libere ar antrena aproape inevitabil consecinte nefaste.
Pornind de la ideea ca variatia preturilui in raport de cerere si oferta are caracter vremelnic(echilibrul era
considerat absolut), David Ricardo sustinea ca echilibrul va putea fi restabilit prin evolutia ofertei care va
aduce pretul la nivelul sau natural.
Ipotezele de functionare a echilibrului general (neoclasic), formulate de L. Walras, sunt:
-Existenta concurentei pure si perfecte;
-Valabilitatea echilibrului pe termen scurt, ceea ce implica mentinerea populatiei totale si a populatiei active,
constata stocului de capital, stabilitatea statului tehnologic al populatiei, comportamente constante;
-Simultaneitatea determinarii diverselor echilibre, factorul timp neluinduse in analiza. Echilibrul se
realizeaza concomitent pe cele trei piete: a muncii, a bunurilor si serviciilor, monetara.
Modelul macroeconomic keynesian
Caracterul abstract al modelului neoclasic al echilibrului economic general a fost cu mult timp in urma
observat. Intro societate in care actioneaza mecanisme naturale de schimb, productia nationala se stabileste
spontan si necesar la acel nivel la care toti lucratorii sunt ocupati deplin si toate capitalurile disponibile sunt
utilizate, de asemenea, integral.
Se introduc o serie de concepte macreconomice noi cum sunt cele de venit global, consum global.
Analiza keynesiana se centreaza pe elementele teoriei clasice, elemente pe care le interpreteaza prin
introducerea altor ipoteze. Modelul lui keynes reprezinta, dupa opinia celor mai multi analisti, o reforma
profunda a teoriilor anterioare. Aceasta in sensul ca:
-El reprezinta o abordare veridica maecroec, care se afla la baza dezvoltarii contabilitatii nationale in cele
mai multe tari, dupa cel de al II razboi mondial.
-Influenta acestei teorii a fost considerabila. Multe modele econometrice se bazeaza pe aceasta teorie, in plus
ea a fost si este fundamentul politicii economice in unele tari.
-Pe baza acestei teorii sa fortificat rolul statului ca agent economic, ca si cel al programarii in ecoomiile
moderne de piata.
Principalele caracteristici ale modelului sunt:
1.Aceasta constituie o teoriue dinamica a fluxurilor economice, compatibile cu pluralitate de echilibre
diferite, echilibrul ocuparii depline, neconstituind decit una dintre posibilitati.
2.El include mai multe variabile decit modelul clasic si presupune, in consecinta mai putine constante.
3.Modelul ia in consideratie fluxurile monetare din economie, precum si rolul lor activ.
4.Este o abordare in termen de circuit. Modelul ec consta in relatii de cauzalitate intre variabilele care se
influentiaza unele pe altele si care asigura realizarea unui echilibru global.
5.Aceasta presupune o aaluza pe termen scurt unde stocul de capital este considerat ca un dat. Mai precis in
acest model investitiile sunt considerate doar un factor de crestere imediata a venitului, nu si ca factoer de
crestere a potenialului productiv.
6.Modelul pune un accent particular pe importanta cererii globale.
14.Evaluarea rezultatelor activitii la nivel macroeconomic.
Pentru evidentierea rationalitatii activitatii economice si determinarea eficientei utilizarii factorilor
productivi, este necesara cuantificarea si masurarea rezultatelor obtinute, atat la nivel microeconomic, cat si
mezo si macroeconomic. Daca rezultatele microeconomice reliefeaza activitatea desfasurata de diferiti
agenti economici la nivelul unitatilor economice, rezultatele mezoeconomice se refera la activitatea
desfasurata la nivelul ramurilor si al unor zone teritorial-administrative.
Rezultatele macroeconomice (la nivelul economiei nationale) reprezinta iesirile din activitatile agentilor
economici agregati, pe care piata le valideaza, iar cunoasterea si analiza evolutiei lor are o semnificatie
practica deosebita. Astfel, pentru agentii economici, rezultatele macroeconomice constituie punctul de
plecare pentru luarea deciziilor privind orientarea viitoare a atragerii si utilizarii factorilor de productie,
stabilirea dimensiunii, structurii si calitatii ofertei si cererii de bunuri economice.
Rezultatele sunt evidente sub forma unor indicatori macroeconomici (agregate): 1productia 2consumul
final ,privat, intermediar, public 3venitul national 4economisire 5investitii 6oferta monetara (masa
monetara) 7cererea monetara 8exporturi, importuri 9venituri si cheltuieli publice (buget)
Rezultatele sunt nregistrate n conturi (contabilitate nationala)
Indicatorii macroeconomici:
1.PNB (produsul national brut) - valoarea bunurilor si serviciilor produse pe teritoriul unei tari + VBS
produs de firme romnesti din strainatate
2.PIB (produs intern brut) - valoarea bunurilor si serviciilor produse pe teritoriul nationali indiferent de
firme autohtone sau straine
PIB / PNB nominal - din punct de vedere al preturilor
PIB n preturi curente
PIB / PNB n preturi constante
PNB / PIB real - valoarea PIB-ului este corectata cu cresterea preturilor
PIB pe ramuri: agricultura, industrie etc.
Analiza utilizeaza PIB pe categorii mari de utilizare:
-consum privat, final, public
-investitii
-stocuri
-export
-import
3.PNN = PNB - Amortizmente
4.VM - ansamblul veniturilor agenti economici ca urmare a operatiilor de repartitie
VN disponibil = VN - impozite (taxe + subventii, ajutoare)
5.TVA = suma valorilor adaugate realizate n economie;
 = valoarea bunurilor si serviciilor produse - consumul intermediar
6.Consumul
7.Economisirea
8.Investitii - formarea bruta de capital
PNB / PIB - exprima performantele si nivelul de dezvoltare economic
PIB / locuitor
15.Sisteme de evaluare a rezultatelor macroeconomice: sistemul produciei materiale (SPM), sistemul
conturilor naionale (SCN) (indicatorii, obiectivele, utilitatea).
Sistemul produciei materiale (S.P.M.) a fost conceput i s-a utilizat o dat cu apariia pe scena istoriei a
statelor socialiste. Acest sistem se bazeaz pe teoria muncii productive i a valorii munc, potrivit creia
numai munca prestat n sfera produciei materiale creeaz bunuri economice i, deci, venituri. Cunoscut i
sub denumirea de sistemul de balane ale economiei naionale, S.P.M., are o construcie complex, ce
cuprinde patru balane principale:
- balana material a economiei naionale (balana produciei, consumului i acumulrii produsului social i
venitului naional);
- balana financiar a economiei naionale (balana produciei, repartiiei i folosirii venitului naional);
- balana forei de munc;
- balana avuiei naionale.
Sistemul conturilor naionale (SCN) constituie un instrument complex de eviden, anliz i decizie
economic i se fundamenteaz pe teoria factorilor de producie, potrivit creia factorii participani la
multiplele activiti economice sunt recompensai n raport cu serviciile aduse (munca prin salarii, natura
prin rent, capitalul prin profit i/sau dobnd).
Principalul obiectiv al S.C.N. l constituie msurarea produciei naionale i a principalelor sale elemente
constitutive.
Sistemul conturilor naionale este compus din trei elemente de baz:
1. Agenii economici sunt grupai n patru categorii i anume: uniti productoare de mrfuri (bunuri i
servicii); productori de servicii guvernamentale (instituii ale administraiei de stat, instituii de nvmnt
etc.); productori de servicii casnice (spltorii, reparaii etc.); instituii cu caracter nelucrativ care presteaz
servicii gospodriilor(culte, servicii juridice etc.).
2. Operaiunile cuprind toate actele economice i financiare efectuate de ageni. Acestea se refer la:
- fluxuri materiale (producie, consum i formarea capitalului) concretizate n producia de bunuri
materiale i servicii, import, consumul intermediar, consumul final, individual i social, modificarea
stocurilor, investiii, export;
- fluxuri financiare (venituri, cheltuieli, finanarea capitalului), concretizate n utilizarea elementelor valorii
adugate (salarii, profituri, amortizri), operaiuni de asigurare, credite, modificarea creanelor i a
angajamentelor, transferuri curente.
3. Cel de-al treilea element al S.C.N., conturile evideniaz distinct fluxurile materiale i pe cele
financiare, delimiteaz bunurile economice cu caracter marfar de cele nemarfare i surprind, n timp i
spaiu, legturile dintre agenii economici. S.C.N. cuprinde patru conturi: 1) producia, 2) consumul, 3)
acumularea i
4) restul lumii.
Utilitate Pornind de la multitudinea fluxurilor din economie, SCN le sintetizeaz ntr-un numr restrns de
variabile i ofer tabloul general al rezultatelor macroeconomice pe baza crora se pot msura evoluia
economiei, potenialul de consum i de investiii i se pot fundamenta deciziile organismelor
guvernamentale. Baza teoretic a SCN este teoria factorilor de producie conform creia factorii de
producie sunt recompensai dup aportul lor la activitatea economic. Agregarea veniturilor tuturor
factorilor de producie d msura rezultatelor macroeconomice.
16.Principii ale msurrii rezultatelor activitii n SCN; diferenierea indicatorilor sintetici n SCN.
Cu toate trsturile comune, referitoare la scopul si directii de utilizare, cele doua sisteme se deosebesc
prin conceptia teoretic pe care se fundamenteaz, de unde decurg o serie de diferentieri privind:
- obiectul msurrii, indicatorii cu care se exprim cantitativ procesele respective,
-importanta care se acorda fluxurilor, din punctul de vedere al continutului lor,
-preferinta pentru anumiti indicatori etc.
n sistemul conturilor nationale, msurarea rezultatelor se fundamenteaz pe teoria factorilor de productie,
ceea ce nseamn c evaluarea lor se bazeaz pe veniturile factorilor de productie care au participat la
activittile economice. Specific economiei de piat, n definirea activittii productiei, este testul pietei, n
sensul c orice activitate este considerat productie, dac ea contribuie la satisfacerea unei nevoi si dac
cineva este dispus s plteasc pentru achizitionarea rezultatelor activittii.
17.Metodele de calcul al PIB-ului.
Cu toate trsturile comune, referitoare la scopul si directii de utilizare, cele doua sisteme se deosebesc prin
conceptia teoretic pe care se fundamenteaz, de unde decurg o serie de diferentieri privind obiectul
msurrii, indicatorii cu care se exprim cantitativ procesele respective, importanta care se acorda fluxurilor,
din punctul de vedere al con inutului lor, preferin a pentru anumiti indicatori etc.
n sistemul conturilor nationale, msurarea rezultatelor se fundamenteaz pe teoria factorilor de productie,
ceea ce nseamn c evaluarea lor se bazeaz pe veniturile factorilor de productie care au participat la
activit ile economice. Specific economiei de piat, n definirea activittii productiei, este testul pietei, n
sensul c orice activitate este considerat productie, dac ea contribuie la satisfacerea unei nevoi si dac
cineva este dispus s plteasc pentru achizitionarea rezultatelor activittii.
18.Evaluarea VN i a altor indicatori n SCN.
Valoarea nominal - valoarea indicat pe fiecare titlu de valoare la momentul
emisiunii acesteia i care servete drept temei pentru calcularea dobnzilor, dividendelor.
VN (venitul national) exprima veniturile factorilor de prosucti implicate in activitatea economica (venituri
din munca si din propriette). VN este produsul national net la preturile factorilor (preturile de baza):
VN=PNNpb
Venitul national brut (VNB)= VN+A
Venitul national disponibil (VND) este VN orectat cu transferuri cu strainatatea care nu au legatura cu
procesul de productie (cotizatii, ajutoare, txe etc): VND=VN+STCS
STCS- soldul (incasari minus plati) transferurilor curente cu strainatatea
Venitul personal al menajelor (VPM) reprez partea di venitul national care revine menjelor:
VP=VN-VAS+TM
VAS- venituri care revin altor sectoare: contribute pentru asigurarile sociale, profituri nedistribuite ale
firmelor, mpozitul pe profit
TM- transferuri catre menaje: pensii, ajutor de somaj, alte ajutoare, burse, alocatii.
Venitul disponibil al menajelor (VDM) este valoarea ramasa dupa plata impozitelor si taxelor platite de
ppulatie: VDM=VPM-Imp.pop.
Venitul personal disponibil este folosit p-u cumpararea bunurilor si serviciilor de consum si pentru
economisire.
19.Indicatorii nominali i reali.
Valori nominale vs valori reale
1.Indicatorii macroeconomici exprimati n preturile fiecarui an se numesc indicatori valori nominali
- indicatorii valorici nominali includ si influenta inflatiei
2.Pentru a asigura comparabilitatea n timp a indicatorilor macroeconomici, se calculeaza indicatorii
macroeconomici reali
3.Indicatorii macroeconomici reali se determina cu ajutorul deflatorului (de regula se foloseste deflatorul
PIB - DPIB)
4.Deflatorul PIB reprezinta rata generala a cresterii preturilor n economia nationala pe o perioada
determinata, de regula un an
20.Produsul intern brut i bunstarea economic.
PIB-ul este "Principalul agregat macroeconomic al sistemului contabil national ce exprima valoarea
adaugata bruta a bunurilor si serviciilor ajunse in ultimul stadiu al circuitului economic, care au fost produse
in interiorul unei tari de catre agentii economici autohtoni si straini intr-o anumita perioada de timp, de
regula un an." PIB = consum + investiii + exporturi importuri
Metodele de calcul a PIB-ului
Calculul P.I.B. se realizeaz, n general, pornind de la trei metode:
1) metoda valorii adugate (sau metoda produciei)
2) metoda cheltuielilor (sau a utilizrii produciei finale)
3) metoda veniturilor
Dorina permanent a individului de a ajunge la un nivel satisfactor de bunastare a reprezentat, de-a lungul
timpului, un factor pentru dezvoltarea economic a societii, fiind n acelai timp cauza i efect pentru
numeroase descoperiri tiinifice.Bunastarea, cu cele dou aspecte ale sale - material i spiritual -
reprezint, de fapt, scopul tuturor tiinelor cu caracter aplicativ, al fiecrei ramuri a tiinei economice, al
tiinelor sociale, etc.
La nivel individual, bunstarea depinde de numeroase elemente dintre care cele mai importante sunt
veniturile, nivelul consumului, sigurana social, aspecte personale precum gradul de cultur i educaie
(care genereaz anumite nevoi spirituale), familie, santate etc. n general, e acceptata ideea
ca bunstarea general este suma bunstarii individuale. O cretere a bunstrii generale e considerat orice
ameliorare a bunstrii unui individ care nu duce la reducerea bunstrii altui individ.
Deoarece PIB-ul combin suma tuturor activitilor care se pot evalua n bani i nu a folosinei acestora (sau
chiar a distrugerii acestora) este un mijloc condiionat de msurare a bunstrii i a calitii vieii. Dorina
permanent a individului de a ajunge la un nivel satisfctor de bunstare a reprezentat, de-a lungul
timpului, un factor pentru dezvoltarea economic a societii, fiind n acelai timp cauza i efect pentru
numeroase descoperiri tiinifice
21.Rezultatele macroeconomice n Republica Moldova pentru perioada 1991-2010.
Funcionarea economiei naionale poate fi prezentat dup rezultatul obinut prin dinamica principalilor indicatori
macroeconomici, care se afl ntr-o strns legtur unul cu altul, iar nivelul dezvoltrii unei economii poate fi
determinat prin mrimea lor.
Dintre toi indicatorii, se evideniaz 2 indicatori de baz: PIB i PNB. Ambii ne prezint valoarea de pia a bunurilor
de consum final care se produc n economia unei ri ntr-o anumit perioad de timp (1 an).
Pentru a combate tendinele negative n evoluia rii, autoritile RM au iniiat un ir de reforme structurale i
instituionale, efectele crora au nceput s se manifeste abia la nceputul noului mileniu. ^
Astfel, n anii 2001 - 2002) pentru prima oar de la declararea independenei, n RM au fost nregistrate mbuntiri
substaniale a indicatorilor economici. n termeni reali, PIB a crescut cu 21,6% , salariul mediu lunar - cu 70,1% , iar
pensia medie lunar - cu 93%.
Reformele promovate n ultimii ani au determinat atingerea unor rezultate pozitive ca: crearea unei economii
bisectoriale, sectorul privat contribuind la etapa actual cu mai mult de 60% la formarea PIB- ului.
Distribuia PIB-ului pe sectoare este urmtoarea: agricultura48%, industria28%, servicii 24%.
n Republica Moldova, din 2000 pn-n 2004 s-a nregistrat o majorare a PIB-ului cu 33,6% : n anul 2002, RM a
obinut un PIB per capita de #47Jrdolari, cifr care este de 5,3 ori mai joas dect media mondial7804 dolari; mai
mult ca att, PIB per capita al RM se situeaz sub media tuturor regiunilor din lume, chiar i sub cea a Africii
Sahariene1790dolari.
n comparaie cu anul 2001, n 2002 a fost obinut o cretere a PIB-ului cu 7,2%, a produciei industrialecu
10,6%, a volumului tranzaciilor comercialecu 17,7%. Volumul exportului a crescut ntr-un an cu 20,4% i a atins
nivelul de 687,8 mln. dolari, volumul importului cu 23% , ajungnd la 1100mln. dolari. Suma investiiilor strine
directe n economia rii a nregistrat mrimea de 462 mln.dolari. n anul 2002 circa 40% din populaie se aflau sub
pragul srciei i aveau un venit mai mic de 2,15 dolari pe W zi.lnflaia anual a fost de 5,3%, iar deficitul bugetului
consolidatcalculat n PIB, constituia 0,5% n acelai timp, este util de specificat c PIB-ul RM n anul 2003
constituia 27,6 mlrd. lei, adic a crescut n condiiile diminurii cu peste 40% a volumului investiiilor pe fundalul unei
majorri cu 25% a cheltuielilor pentru consumul populaiei. Cheltuielile pentru consum au ntrecut chiar i creterea
economic. Sporul lor a fost determinat n principal de transferurile valutare ale cetenilor moldoveni aflai la munc
peste hotare. Transferurile din strintate au atins o valoare de 300mln. dolari. Bineneles c o bun parte din
transferurile private se efectueaz prin canale nonbancare care nu pot fi luate uor n calcul, dar care se estimeaz a fi
mult mai mare dect cele pe care le ofer cifrele oficiale. Volumul PIB per capita a constituit 578 dolari.
n 2004, n RM PIB-ul a crescut cu 7,3% nsumnd 32 mld. lei n preuri curente. Conform datelor Departamentului de
Statistic i Sociologie volumul PIB-ului per capita a crescut la 712 dolari.
R.Moldova este o ar cu o economie mic i deschis, de aceea factorii externi influeneaz semnificativ creterea
economic. Acest fapt devine clar din urmtoarele paradoxuri ale creterii economice, n general din perioada de dup
criz : cererea intern a Moldovei depete cu mai bine de 30% PIB-ul rii, iar importurile depesc exporturile de 2
ori. n 2004. venitul bugetului consolidat a totalizat 600 mln. dolari, ceea ce este cu 13,6%mai mult fa de anul
2003. Aportul capitalei RMChiinu, la formarea venitului bugetului a constituit 36%. Sursele principale de venituri
n buget au devenit impozitele indirecte (n primul rnd TVA45.6%, accize12,1%). Cota impozitului pe venit de
la activitatea de antreprenoriat a constituit 20%, dar colectarea lui s-a mrit fa de anul 2003 cu 35%. Cheltuielile
bugetului consolidat, n 2004 au nsumat 7,39 mii. lei.
n 2004 nivelul inflaiei a depit toate pronosticurile, limita alctuind 12,5%.
n ianuarieseptembrie 2005 la bugetul public naional au fost acumulate venituri n sum de 10336,4 mii. lei sau cu
o depire de 32,6% fa de aceeai perioad a anului trecut. Concomitent,s-au efectuat cheltuieli n sum total de
9734,9 mii. lei, fiind n cretere cu 25,6% respectiv. n ansamblu, bugetul public naional s-a ncheiat n primele 9 luni
ale anului 2005 cu un excedent n sum de 631,6 mii. lei, n perioada similar a anului trecut fiind marcat un deficit n
mrime de 66,5 mii. lei.
Ratele medii ale dobnzilor n cadrul sistemului bancar au sporit la credite n mediu pn la 21% anual (n anul 2003
19,2%). Acest fapt ine de factorul inflaionist creterea brusc a inflaiei n 2003 pn la 15,7% fa de 4,4% n
2002, ct i depirea nivelului planificat al inflaiei n 2004.
Posibilitile de consolidare a creterii economiei prin perfecionarea legislaiei practic s-au epuizat: pentru toi a
devenit clar c nu este suficient s ai o legislaie bun, ci este important ca normele ei s fie aplicate n practic.
Reformele din economia RM nu par s aib un caracter convingtor. Conform majoritii indicatorilor,RM se afl ntr-
un "zbor la nivelul firului de iarb", dei la prima vedere pare c situaia economic se dezvolt cu succes: PIB i
producia sunt n cretere, inflaia este sub control, calitatea politicii macroeconomice este apreciat pozitiv de o serie
de structuri internaionale; chiar i conform statisticii artm destul de bine: n 2005 PIB-ul n RM din nou a avut un
ritm nalt de cretere 8,6% pn la 16 mird. lei, in preuri curente; in preuri medii ale anului trecut PIB-ul a
constituii4,4 mird. lei. Creterea economic peste ateptri a continuat cu 9% in trimestrul II a anului 2005.
Potrivit datelor statistice, n 2005, volumul produciei a constituit 35,6 mird. lei, consumul intermediar 22 mird. lei,
valoarea adugat brut 13,5mlrd. lei, iar impozitele nete pe produs i import 2,5 mird. lei.Statistica mai arat
c, n I jumtate a anului, consumul final al gospodriilor populaiei a fost n mrime de 14,7 mird. lei, iar consumul
administraiei publice i private 3 mird. lei. Formarea brut de capital a fost n mrime de 4,2 mird. lei, iar exportul
net a constituit 6 mird. lei.
n anul 2005, RM al aselea an consecutiv nregistreaz cretere economic: n 2000 creterea a fost de 2,1% , n 2001
6,1% , n 2002 7,8% , n 2003 6,6% i n 2004 7,3%.
Creterea PIB-ului este cea mai nalt din ultimii 15 ani pentru aceast perioad i a depit recordul din anul 2004, de
respectiv 6,1%. Valoarea adugat brut a avut o cot de 5,4% n sporirea real a PIB-ului, n timp ce consumul
intermediar 2,7%.
Impozitele nete pe produs i import au crescut cu 19,72%. Volumul produciei s-a mrit cu mult mai puin
6,1%.Consumul final al gospodriilor populaiei s-a majorat cu 8,9%
Statistica arat c comerul exterior al RM in 2005 a crescut cu 23,5% i a constituit cea 3,4mlrd. dolari. n acelai timp
s-a nregistrat un deficit nomercial enorm, acesta fiind de 1,22 mird. dolari (estimat la peste 40%din PIB). Moldova de
fapt are exporturi mai mari dect deficitul comercial. Este interesant c buturile alcoolice, produsele alimantare i
tutunul constituie 36,3% din exporturile moldoveneti.
n pofida barierelor impuse de Rusia, exporturile moldoveneti au nregistrat o valoare de 347,52 mln. dolari,
importurile 273,64mln. dolari.
n rile UE Moldova a exportat mrfuri n valoare total de 324,27mln. dolari, ns a importat n sum de 752,35mln.
dolari.
n spatele datelor statistice despre creterea economic a RM se afl suferine inacceptabile,deoarece n majoritatea
rilor reducerea deficitului bugetar a fost realizat prin diminuri reale substaniale ale cheltuielilor sociale.
Stabilitatea macroeconomic a RM solicit utilizarea n mod activ a politicii fiscale n calitate de instrument de
promovare a creterii economice.
Este evident c guvernul RM se confrunt cu o problem critic: cum s asigure protecie populaiei astzi, n timp ce
pune pitra de temelie pentru o zi de mine mai bun. El va reui s ating acest scop doar n cazul n care va ntreprinde
reforme ndrznee i prevztoare, care s stopeze irosirea mijloacelor financiare deficitare, s asigure generaiei
locuri de munc salarizate i s transforme mediul macroeconomic al muncii ntr-un mediu de promovare a majorrii
veniturilor tuturor cetenilor RM.
22.Instabilitatea macroeconomic i fluctuaiile ciclice.
Dou fenomene caracterizeaz evoluia economiilor de pia moderne: existena unui trend de cretere n
ritm susinut i prezena unor fluctuaii importante ale activitii n jurul acestui trend.
Fluctuatii ciclice- sunt determinate de factori interni, de factori ce tin de functionarea activitatii economice,
de interdependentele dintre partile sale componente. Fluctuatiile ciclice sunt fluctuatii agregate,
reproducindu-se cu o anumita regularitate, desi nu se reproduc la aceleasi dimensiuni.
Ciclicitatea- este forma de miscare, de existenta a economiei in care fazele de crestere alterneaza cu cele de
regresare si depresiune.
Ciclul economic-reprezinta perioada de timp, de la inceputul unei crize economice pina la inceputul altei
crize economice. Este perioada de timp care separa doua crize economice. Adica reprezinta o fluctuatie a
nivelului activitatii economice agregate, masurat de regula prin PNB careia ii corespunde un model de
succesiune a etapelor de expansiune(largire, crestere) si de recensiune(restringere) a activitatii economice.
Literatura economica delimiteaza ciclul economic in patru faze:

1.Faza de criza economica- in care are loc stagnarea sau un regres, respectiv o contractie puternica a
activitatii economice.
2.Faza de depresiune- se caracterizeaza prin stagnarea productiei sau o crestere neinsemnata a acesteia,
continuind sa se manifeste fenomene negative, cum ar fi: cresterea somajului, salari mici, eficienta scazuta
etc. In aceasta faza se petrec citeva lucruri bune pentru economie, in sensul ca, pe fondul scaderii dobinzii
bancare si al preturilor in scadere, are loc o innoire a capitalului fix, cerindu-se astfel premizele urmatoarei
faze, respectiv inviorarea economica.
3.Faza de inviorare(crestere economica sau boom economic)- intreprinzatorii investesc masiv penru a-si
revigora productia, ca urmare a reducerii preturilor la principalii factori de productie, creste cererea de
materii prime, materiale, capital fix si cererea de bunuri si servicii, cu efecte pozitive asupra dezvoltarii
economice.
4.Faza de avint sau expansiune economica-este faza de crestere economica maxima, caracterizata printr-o
crestere generalizata a vinzarilor si preturilor, abundenta de credite si crestere a veniturilor, faza in care are
loc o puternica dezvoltare economico- sociala a tarii.
Dupa faza de expansiune, ciclul se repeta, urmind din nou faza de criza economica. Nu exista 2 cicluri sau
doua faze asemanatoare, acestea reluindu-se la noi dimensiuni, diferentiinduse datorita conjuncturii in care
se produc, timpului si mediului social, politic in care se desfasoara.

23.Echilibrul macroeconomic: esen, concept teoretic, forme.

Cresterea si dezvoltarea economica, precum si problemele acestora, sunt strans legate de starea de echilibru
si de cea de dezechilibru economic.
Echilibrul macroeconomic exprima starea de concordanta relativa intre C si O agregate, in cadrul pietelor:
bunurilor materiale si sv, muncii, monetare, a capitalurilor, al economiei in ansamblul ei, care are la baza o
alocare si o folosire rationala a resurselor, o functionare normala a structurilor economice in inredependenta
lor.
Echilibrul economic trebuie inteles ca o tendinta ce nu exclude abateri nesemnificative, abateri care nu
afecteaza functionarea de ansamblu a economiei.
Pt intelegerea echilibrului macroeconomic, este necesara cunoasterea urmatoarelor elemente:
1 ) C si O agregate, ambele exprimandu-se monetar, pt ca nu sepot insuma bunuri materiale si servicii decat
doar daca se exprima intr-o forma unitara;
2 ) relatiile dintre productie, venituri si cheltuieli; productia da nastere la fluxuri de bunuri materiale si sv,
care, la randul lor, determina flx de venituri, distribuite detinatorilor de fdp, ceea ce atrage dupa sine flx de
cheltuieli prin care se procura bunuri economice, oferite de productie; in acest fel, C si O sunt legate intre
ele si este necesar sa cunoastem reactia acestora nu nuai la modificarea preturilor, ci si la modificarea
veniturilor;
3 ) interdependentele dintre piete, respectiv ditre echilibrele economice partiale; starea de
echilibru/dezechilibru in cadrul unei piete se reflecta direct sau indirect, in anumite proportii, si in
functionarea de ansamblu a economiei nationale.
Realizarea echilibrului pe piata bunurilor materiale si serviciilor pp respectarea urmatoarei
conditii:Oglobala = Cglobala sau Y = D. In acest caz, O este concretizata in marimea PNB sau VN si se
repartizeaza pt consum si economii: Y = C + S. C se concretizeaza in 2 mari componente:
C de bunuri de consum si cererea de bunuri de productie (de investitii): C + S = C + I S = I.
Economiile sunt egale cu investitiile, aceasta fiind considerata conditia de echilibru pe piata bunurilor
materiale si a sv.
Pe realizarea echilibrului pe piata bunurilor economice, este necesar ca tot ceea ce se produce sa fie
cumparat, iar ceea ce nu este consumat, adica tot ceea ce este economisit, sa fie investit. In realitate
insa, exista posibilitatea dezechilibrului deoarece nu tot ceea ce se economiseste se si investeste.
Realizarea echilibrului economic pe piata bunurilor economice ia in considerare si schimburile economice
cu alte tari. O parte a productiei interne se exporta, iar unele nevoi sunt satisfacute pe baza importului din
alte tari.
Integrarea acestor elemente in modelul de echilibru conduce la urmatoarea relatie de echilibru:
C + S + H = C + I + E,
unde H = valoarea importului, iar
E = valoarea exportului.
S + H = I + E S - E = I - H sau S - I = E - I.
Echilibrul macroeconomic depinde insa si de realizarea echilibrului in cadrul altor piete.
Pe piata muncii, echilibrul pp egalitatea dintre C de ft de munca si O de forta de munca, relatia de echilibru
fiind: YL= DL.
Pe piata monetara, strea de echilibru pp egalitatea dintre C de moneda si O de moneda. O de moneda este
dependenta de M monetara si de viteza de rotatie a banilor, iar C de moneda depinde de volumul mrf
tranzactionate si de nivelul preturilor. Astfel, conditia de echilibru pe piata monetara poate fi exprimata
astfel: Ym = Dm ; Mv = TP.
Echilibrul economic nu este un scop in sine, realizarea lui este subordonata cresterii si dezvoltarii
economice, imbunatatirii conditiilor de viata ale oamenilor.
Realizarea echililibrului macroeconomic pp realizarea echilibrului pe toate pietele, precum si realizarea
echilibrului bugetar.
Asigurarea echilibrelor partiale se reflecta favorabil in dinamica echilibrului macroeconomic, iar
disfunctionalitatile sau dereglarile acestora afecteaza, buna functionare a economiei in ansamblu.
Formele Echilibrul macroeconomic poate fi:
Echilibrul economic static reflecta starea momentana a economiei, considerata drept punct de
referinta. In realitate nu exista echilibru static, deoarece intotdeauna au loc schimbari in sistemul de
trebuinte, in cel al resurselor, astfel incat echilibrul economic nu ramane la nivelul celui realizat, ci se
schimba in timp, necesitand ajustari corespunzatoare conditiilor mereu dinamice.
Echilibrul economic dinamic reflecta tendinta obiectiva de adaptare in dinamica a O la exigentele
C, de realizare a concordantei intre C si O, de fiecare data la un nivel superior.
Factorii care influenteaza echilibrul economic
1.populatia care, prin numar, structura pe grupe de varsta si socio-profesionale, prin nivelul de calificare al
lucratorilor, determina schimbari corespunzatoare in ansamblul C;
2.progresul tehnico-stiintific, care deteermina aparitia de noi produse, de noi ramuri, determina modificari
in structura si nivelul ramurilor si, totodata, innoiri ale C si O agregate;
3.comportamentul agentilor economici, care se schimba, determinand schimbari in folosirea veniturilor, ca
si in structura pe ramuri si subramuri economice, a plasarii capitalurilor in afaceri;
4.limitele resurselor, care actioneaza restrictiv, impunand restructurari in alocarea si combinarea fdp.
Ca urmare a acestor factori, echilibrul economic are un caracter relativ, aceasta notiune trebuind abordata
in conditii determinate de loc si timp.
24.Dezechilibrul economic general: esen i situaii economice, componente.
Datorita faptului ca starea de echilibru se manifesta ca o stare de moment, starea de dezechilibru este cea
care caracterizeaza, in general, economia, intensitatea dezechilibrului fiind diferita de la o perioada la alta.
Dezechilibrul poate fi interpretat fie ca o stare normala a dezvoltarii economice, fie ca o stare anormala a
acesteia. Atunci cand dezechilibru se manifesta in forme dorite, acceptate ca normale, economia se
caracterizeaza printr-o stare normala de functionare, in aceste caz dezechilibrul fiind suportul progresului
economic si social. In situatia in care predomina dezechilibrele anormale, apare criza, cu toate consecintele
sale negative: inflatie, somaj, inrautatirea conditiilor de viata. In acest caz, necesitatea echilibrarii dezvoltarii
economice, inseamna luarea de masuri pt aducerea dezechilibrelor anormale in limitele celor normale care
actioneaza pozitiv asupra progresului social si economic.
In teoria economica, dezechilibrele normale sunt desemnate cu termenul de presiune, iar cele anormale prin
notiunea de absorbtie.
Presiunea este acea forma a dezechilibrului, care se manifesta printr-o O mai mare decat C, concurenta
fiind foarte puternica intre ofertanti si cumparatorii find aceia care fac selectia bunurilor economice care se
vor produce.
Deoarece cumparatorii au posibilitatea de a alege, se acorda prioritate vanzatorilor care asigura ao cea mai
avantajoasa prin calitate si pret.
Presiunea stimuleaza: imbunatatirea calitatii, reducerea costurilor si promovarea progresului tehnic; ea
concentreaza investitiile spre obiective destinate dezvoltarii produselor noi.
Absorbtia corespunde cu situatia in care, pe piata, exista C excedentara, concurenta fiind f puternica intre
cumparatori, cresterea volumului vanzarilor este determinata de producatori, care gasesc cumparatori pt tot
ceea ce produc. Vanzatorii au posibilitatea sa-si aleaga cumparatorii. Marea majoritate a investitiilor servesc
largirii productiei pe calea extensiva. Consumatorul nu-si poate satisface pe deplin aspiratiile si lipseste
stimularea agentilor economici pt a produce bunuri de calitate, pt ca tot ceea ce se produce se vinde cu
usurinta. Sunt stimulate atat risipa cat si economiile.
25.Fluctuaiile activitii economice: esena, structura lor.
Activitatea economic are un caracter fluctuant, ciclic,unele stari de expansiune sint urmare de situatii de
criza, starile de echilib sint schimbate de cele de dezechilibru, per-le de cre a PIB sint inlocuite de per de
reducere a lui.Toate fenomenele si procesele din univers sint supuse anumitor fluctuatii.
Se pot delimita fluctuaii: sezoniere, accidentale (ntmpltoare) i ciclice.
1. Fluctuaiile sezoniere se deruleaz, de regul, pe parcursul unui an, ca urmare a influenei unor factori
naturali sau sociali i sunt n general explicabile i previzibile. Astfel, sub incidena unor factori naturali-
climaterici, volumul produciei, al ocuprii, al activitii economice n general, cunoate fluctuaii pe
parcursul unui an n agricultur, construcii, turism, n unele subramuri ale industriei etc.
2. Fluctuaiile ntmpltoare, accidentale, sunt determinate de factori aleatori sau evenimente neateptate:
cataclisme naturale, evenimente sociale i politice deosebite, decizii neateptate ale unor ageni economici, o
anumit stare de spirit a populaiei etc.
3. Fluctuaiile ciclice sunt determinate de factori ce in de funcionarea activitii economice, de
interdependenele dintre prile sale. Sunt fluctuaii agregate i se reproduc cu o anumit regularitate, dei nu
pot fi ncadrate n termene riguroase, exacte. Ca expresie a fluctuaiilor ciclice, activitatea economic trece
prin anumite faze, fiecare cu trsturi distincte i care se deruleaz aproximativ n aceeai succesiune.
26.Caracteristicile ciclicitii.
Ciclicitatea-forma specifica de evolutie a oricaror activitati ec, care se caracteriz prin succesiunea fazelor de
progras si expansiune ec cu cele de regres si recesiune.Ciclicitatea atesta faptul ca orice dezvoltare,
inclusive cea economica,se infaptuieste sub forma de spirala. Totodata ,dezvoltarea ciclica constituie unul
din mecanismele principale de autoreglare a eei de piata.
n caracterizarea ciclicitii, ca form de micare a activitii economice, se pornete de la:
- succesiunea i repetabilitatea n timp a unor stri ale economiei (numite faze ale ciclului) care seamn n
linii generale de la un ciclu la altul;
-n fiecare faz, starea i performanele agregate ale economiei (ritmul venitului naional, al produciei
industriale i agricole,
-gradul de ocupare a forei de munc, dinamica nivelului de trai, etc. au anumite caracteristici, diferite
de la o faz la alta.
Fazele micrii ciclice se condiioneaz reciproc i, n unitatea lor, pregtesc premisele care asigur
activitii economice continuitate, schimbri calitative i progres. De aceea, teoria economic a desprins
concluzia c ciclicitatea reprezint forma normal de evoluie a activitii economice.
27.Ciclul economic: definiia, fazele, indicatorii, tipurile, cauzele evoluiei ciclice (teorii).
* Ciclul ec este un model de succesiune a fazelor de expansiune i de recesiune a activitatii economice in
jurul trendului de cretere economic.
Ciclul economic repr o forma de desfasurare a activitatii economice cind economia trece prin mai multe
faze si revine la faza initiala.
* Tipuri de cicluri economice:
a) Ciclurile pe Termen Lung, de 50-60 ani seculare, Kondratiev;
b) Pe T.Mediu, 8-10 ani decenale, ciclul afacerilor;
c) Pe T.Scurt, 3-3,5 ani.
* Fazele ciclului:
Criza repr un punct de la care inceteaa cresterea economica si incepe recesiunea.
Recesiunea este faza in care are loc o reducere continua a activitatii economice. se reduc vinzarile, scad
profiturile si salariile. Un sir de #ri isi intrerup cu totul activitatea sau chiar falimenteaza. Creste numarul
somerilor si scade cursul actiunilor. Se reduce masa monetara si rata dobinzii.
Inviorarea constituie faza in care, pe baza reinoirii capitalului fix si aplicarii noilor tehnologii, are loc
reluarea procesului de productie si cresterea veniturilor populatiei si ale #rilor. Acest fapt stimuleaza cererea
agregata. Continua reducerea ratei dobinzii si #rile sunt incurajate sa investeasca mai mult, creindu-se
conditii p/u o noua expansiune economica.
Expansiunea este faza ciclului in care are loc cresterea cu ritmuri importante a produsului national, a cererii
de forta de munca, a veniturilor populatiei si ale #rilor. Insa anticipind o crestere a cererii si a veniturilor,
#rile vor investi p/e anumite limite rationale, vor desfasura o activitate economica exagerata, incalcind
echilibrul si impingind economia spre o noua criza.
* Cauze i teorii ale evoluiei ciclice
Dup marea depresiune din 1929-1933, s-au spulberat convingerile privind capacitatea de autoreglare a
economiei pentru asigurarea echilibrului dintre economii i investiii, n condiii de deplin ocupare. Ca
atare, n explicarea ciclului decenal, au aprut ca determinante cauzele de tip endogen-exogen. Dup acestea,
ciclurile rezult din conjugarea aciunii unor factori interni sistemului economic, interdependenelor din
cadrul su i a unor circumstane exogene lui.
n baza lor, sistemul economic conine n sine mecanisme destabilizante care genereaz fluctuaii ciclice, iar
factorii exogeni (condiiile naturale, sociale, politice etc) pot favoriza sau frna aciunea acestora.
Exist unele teorii numite "exclusiv endogene". Printre ele, reine atenia "teoria ciclului de
reinvestiional", elaborat de G. Haberler. Acesta susine c originea micrii ciclice decurge din procesul
reproduciei capitalului (cel fix n.n.), a crui nlocuire este ampl n unele perioade i nesemnificativ n
altele. Alternana unor perioade de nlocuire febril a capitalului fix cu altele, cnd n mod necesar volumul
rennoirii lui este redus, ar explica evoluia ciclic i fazele sale.
Un anumit rol n explicarea evoluiei ciclice l-au avut i teoriile subconsumului, dup care insuficiena
cererii (determinat de inegaliti i injustiii n repartizarea veniturilor frneaz oferta i creterea
produciei, care atrag sporirea omajului). Acesta devine apoi un factor suplimentar de reducere a cererii,
accentund dezechilibrul pieei, cu efecte cumulative pentru reducerea produciei i declanarea crizei
economice.
Teoriile supraacumulrii de capital explic evoluia ciclic prin fluctuaiile investiiilor. Dup acestea,
creterea investiiilor stimuleaz cererea global, genernd un proces cumulativ de expansiune economic.
Dup teoria marxist, cauza fundamental a crizelor economice de supraproducie se afl n contradicia
fundamental a sistemului economic i care conduce la declanarea crizelor ciclice prin incidena
nemijlocit, direct a contradiciilor derivate (forme de manifestare a contradiciei fundamentale) ajunse la
un anumit grad de maturizare. Sunt de reinut dintre acestea: tendina de cretere mai rapid a produciei
dect a cererii solvabile, apariia unor neconcordane ntre structura ofertei i a cererii, care conduc la
formarea unei "supraproducii relative" i reducerea tendenial a ratei profitului.
n concepia keynesist, succesiunea fazelor de prosperitate i de recesiune poate fi analizat n legtur
cauzal cu evoluia eficienei marginale a capitalului, n interdependena cu rata dobnzii. Dezvoltnd i
concretiznd concepia keynesian, P. Samuelson a elaborat modelul evoluiei ciclice pe baza
interdependenei multiplicatorului i acceleratorului, aciunea combinat a celor dou mecanisme fiind cauza
care poate determina expansiunea i recesiunea ciclic8.
28.Criza: noiune, tipuri.
*Criza - Situatie in care economia unei tari trece brusc printr-o scadere a fortei sale, scadere adusa de regula
de o criza financiara.O economie ce trece printr-o criza economica va experimenta aproape sigur o scadere a
PIB (Produs Intern Brut), o evaporare a lichiditatilor si o crestere / scadere a preturilor din cauza unei inflatii
/ deflatii.Crizele economice pot lua forma unei stagflatii, unei recesiuni sau unei depresii economice, si
uneori poate duce la colaps economic.
*Tipurile de crize
Tipurile de crize pot fi stabilite in functie de criteriile pe care le aplicam in clasificare:
1. Dupa tipul de solutii si modul de rezolvare, identificam:
- crize de dezvoltare;
- crize de legimitate;
- crize de onestitate;
-crize de competenta.
2. Dupa tipul de mediu:
- crize interne;
- crize externe.
3. Dupa domeniul in care apare criza:
- crize politice;
- crize economice;
-crize ideologice;
- crize culturale;
-crize de comunicare;
-crize de imagine.
4. Dupa urgenta rezolvarii:
- crize imediate;
- crize urgente;
- crize sustinute.
5. Dupa nivelul la care apare criza:
- crize locale;
- crize nationale;
- crize zonale;
- crize continentale;
- crize mondiale.
29.Criza financiar-economic mondial din sec. XXI. Trsturi.
Marea criz economic a fost perioada crizei lumii capitaliste datorate supraproduciei, ntre anii 1929-
1933, caracterizat printr-o scdere dramatic a activitii economice mondiale. Primele semne ale crizei s-
au manifestat nc din anul 1928.
Criza economic a avut efecte devastatoare, att n rile puternic industrializate, ct i n cele mai puin
dezvoltate, ale cror economii depindeau n cea mai mare msur de exporturile de materii prime.
*Trasaturi: 1Nivelul comerului mondial a sczut rapid, la fel cum au sczut de altfel i veniturile
personale, veniturile bugetare i profitul din afaceri. 2.Oraele din ntreaga lume au suferit puternic de pe
urma crizei, n special cele care depindeau de industria grea. 3.Activitatea n construcii a fost practic oprit.
4.Zonele rurale a suferit de pe urma scderii preurilor mrfurilor agricole cu 40 60%. 5.Mineritul i
exploatarea lemnului au avut probabil cea mai dramatic scdere, deoarece cererea sczuse puternic iar
alternativele de reangajare a muncitorilor mineri sau forestieri n alte sectoare erau cele mai reduse.
Marea depresiune economic n diferite ri ale globului s-a ncheiat n momente diferite. 6.n majoritatea
rilor au fost concepute programe de refacere i cele mai multe au trecut prin diferite transformri politice,
care le-au mpins spre extremele dreapt sau stng.
7.Ca urmare a crizei economice, a crescut inflaia i omajul, respectiv a aprut penuria produselor de larg
consum.
30.Politici anticiclice.
Politicile anticiclice i au originea n modalitile fundamental diferite de a percepe cauzele fluctuaiilor
ciclice.
Politicile anticiclice, avnd ca obiectiv influenarea cererii agregate, pornesc de la teoria lui Keynes,
dup care cauza principal a fluctuaiilor agregate ale activitii economice rezid n modificrile
nedorite ale cererii agregate (n special ale cererii pentru bunuri de investiii) n raport cu
posibilitile i evoluia efectiv a produciei (oferta agregat).
1.Politica cheltuielilor publice se bazeaz pe majorarea cheltuielilor bugetului administraiei centrale n
faza de recesiune - chiar cu preul unui deficit bugetar - cu scopul de a menine sau impulsiona cererea
agregat (pentru a stimula producia n vederea trecerii la faza de recesiune).
Cheltuielile publice favorizeaz cererea global prin intermediul achiziiilor de stat, investiii cu caracter
social-cultural i n sectorul public. O importan major prezint majorarea prestaiilor i alocaiilor de
securitate social (ajutoare de omaj, alocaii familiale, de reciclare profesional etc.) care permit ca, n faza
de recesiune, s fie atenuate fluctuaiile negative ale veniturilor disponibile pentru numeroase categorii ale
populaiei.
2.Politica monetar i de credit are ca principale instrumente rata dobnzii, creditul i masa monetar.
Ele se aplic difereniat n funcie de starea conjuncturii economice.
Astfel, n faza de boom prelungit, cnd ritmul inflaiei i (sau) pericolul apariiei altor dezechilibre n
economie sunt majore, se apeleaz, de regul, la o politic monetar restrictiv prin punerea n micare a
unor instrumente specifice: sporirea ratei dobnzii, promulgarea unor restricii suplimentare la acordarea de
credite, controlul asupra masei monetare este mai riguros, majorarea rezervelor obligatorii, supravegherea
mai strict a activitii financiar-bancare. Asemenea msuri au ca efect frnarea cererii de satisfactori i a
investiiilor i, pe aceast baz, a activitii economice, cu preul creterii omajului i a gradului de
nefolosire a altor factori de producie. n faza de recesiune se poate aciona n sens invers: reducerea ratei
dobnzii (scontului), faciliti pentru sporirea volumului creditului i a masei monetare, reducerea nivelului
rezervelor obligatorii ale bncilor comerciale, achiziionarea intens de ctre autoritile monetare a titlurilor
de stat i altor categorii de titluri pe piaa deschis i pe cea a schimburilor valutare, amnarea (prelungirea)
scadenei unor credite etc.
Prin astfel de msuri se urmrete stimularea consumului i investiiilor, a cererii globale n general i pe
aceast baz creterea produciei i a gradului de ocupare a forei de munc.
3.Politica fiscal const n a utiliza sistemul de impozite i taxe n scopuri anticiclice.
Astfel, n condiii de recesiune, se poate proceda la reducerea fiscalitii (gradul de impozitare direct a
veniturilor i de taxare a consumului), lsnd o cot procentual mai mare din venituri asupra agenilor
economici particulari, ceea ce are menirea s ncurajeze cererea pentru bunuri de consum i investiionale.
Acest fapt este favorizat i de sistemul cotelor progresive de impozit care permite ca plile pentru impozite
s se diminueze relativ mai mult dect contracia veniturilor. n condiii de boom, se procedeaz, de regul,
la majorarea fiscalitii, pentru a frna cererea pentru bunuri de consum i investiiile, chiar inflaia,
impozitele sporind mai rapid dect veniturile n expansiune.
31.Consum, economii, investiii.
*Consumul reprezint partea din venit cheltuit pentru procurarea de bunuri i servicii destinate satisfacerii
necesitii menajelor i a necesitilor generale a societilor.Tipuri de consum:
a. Consum final
b. Consum intermediar-consum de materie prim
c. Consum privat- bunurile i serviciile achiziionate de ctre populaie cu scopul satisfacerii
necesitilor
d. Consum public- reprezint consumurile instituiei administraiei locale i de stat efectuate pentru
prestarea serviciilor publice.
Dup obiectul consumului:consum material(bun material) i consum nematerial(servicii).
Dup modalitatea de relizare:consum de mrfuri, autoconsum.
Factorii care determin nivelul consumului:
Factori obiectivi- nivelul venitului,salariului i dinamica lor; ateptrile consumatorilor n ceea ce privete
cheltuielile de consum n prezent i viitor; anticiprile consumatorilor cu privire la evoluia veniturilor,a
preurilor; modificarea politicii fiscale a statului.
Factori subiectivi- dorina de acrea o rezerv bneasc pentru situaii neprezzute; constituirea de rezerve
bneti pentru asigurarea btrneii; instinctul de ridicare a standardului de via a oamenilor; senzaia de
libertate i independen.
Dup Keynes evoluia consumului n societate se realizeaz n baza legii psihologice fundamentale-
o dat cu creterea sau micorarea venitului la individ se manifest o nclinaie spre mrirea sau micorarea
consumului,dar ntr-o proporie mai redus.n baza acestei legi putem calcula urmtorii indicatori ai
consumului: -
nclinaia medie spre consum-exprim partea din venitul disponibil destinat consumului C=C/Yd
nclinaia marginal spre consum determin modificarea consumului la o modificare unitar a venitului
disponibil C= C / Yd
Funcia macroeconomic a consumului ne reflect dependena ntre consum pe de o parte i factorii care l
influeneaz: consumul autonom(C0),nclinaia marinal spre consum(C),venitul disponibil(Yd).
Consumul autonom reprezint o mrime constant a cheltuielilor consumatorului realizate la momentul dat
indifferent de nivelul venitului disponibil.Consumul autonom se realizeaz n condiii cnd Yd=0.

C C=C0+C*Yd

C2
C1
C0 C0

Yd
Yd1 Yd2

*Economiile apar n practica economic n urma realizrii procesului de economisire.Economisirea se

relizeaz n decursul unei perioade de timp i reprezint un flux de venituri acumulate.
Indicatorii economiilor:
nclinaia medie spre economii-reprezint ponderea economiilor n venitul disponibil total.
Smed=S/ Yd
nclinaia marginal spre economii-reprezint ponderea economiilor n urma modificrii unitare a
venitului disponibil. S= S/ Yd.
Formele de economii:
1.Economii personale Spers=Yd-C
2.Economiile brute ale firmelor Sf= A+Profit nerepartizat
3.Economiile statului Sstat= T(suma impoyitelor acumulate)-G-TR
4.Economiile totale= S pers + Sstat
Funcia macroeconomic a economiiloor reprezint legtura dintre mrimea economiilor pe de o
parte i factorii care o influeneaz,venitul disponibil i consumul.
S=Yd-C S= - C0+(1-C)*Yd S= - C0+S*Yd

S
S= - C0+S*Yd

S>0
S2
S=0
Yd

-S1 S<0
*Investiiile reprezint totalitatea cheltuielilor orientate spre achiziionarea bunurilor de capital n scopul
sporirii avuiei societii.Investiiile reprezint rice decizie de cheltuire care conduce la dobndirea unui activ
n vederea obinerii ulterioare a unui flux de lichiditi.
Clasificarea investiiilor:
1) n funcie de sursele de formare: investiii de nlocuire i investiii nete(se cheltuie pentru procurarea
utilajului nou).Prin intermediul investiiei de nlocuire i nete se poate calcula investiia brut:
Ibrut=I+In.
2) n funcie de destinaie: investiii pentru procurarea de maini i utilaje,investiii n
construcii,investiii pentru creterea stocurilor de mrfuri.
3) Dup subiectul proprietii: investiii private realizate n sectorul privat, investiii publice realizate de
ctre stat.
Factorii de influen a investiiilor: rata dobnzii,rata profitului ateptat,politica statului n domeniul
investiiilor,fluctuaiile profitului la investiiile existente,conjuncture economiei naionale.
n macroeconomie funcia investiiilor poate fi prezentat ca dependena ntre factorii de influen a
investiiilor i mrimea investiiilor obinut sau rezultatul.Prima reprezentare n cazul dependenei
investiiilor de rata dobnzii: I=I0-d*r
unde I-investiii, I0 investiii autonome, r- rata dobnzii, d- coeficientul sensibilitii investiiilor la
modificarea ratei dobnzii.
r
D(I)

Y(I)

n cazul dependenei investiiilor de rata dobnzii i venit I=I0-d*r+i*y , unde y-venit, i-coeficientul
sensibilitii investiiilor la modificarea venitului i reprezint nclinaia marginal spre investiii i= I/ Y.

D(I2)
r
Rata dobnzii
constant,investiiilr cresc

D(I1) Y(I)

32.Concepte fundamentale cu privire la venit (la nivel macroeconomic): forme, indicatori de baz,
repartiia VN; consum: formele, factorii determinani, legitile, funcia macroeconomic a
consumului (interpretare grafic); economiile: baza apariiei, indicii, formele de manifestare, funcia
macroeconomic a economiilor
(interpretarea grafic). Venitul naional reprezint venitul total obinut din utilizarea factorilor de
producie ntr-o anumit perioad de timp. Elementele componente ale VN:

Salariul i remuneararea
Dobnda
Renta
Profitul de la ntreprindere i profitul de la proprietate.
Formele principale ale VN:
1. Venitul naional reprezint venituri ncasate de proprietarii factorilor de producie i schimbul
resurselor economice furnizate unitilor de producie
 2. Venitul naional reprezint utilizarea veniturilor provenite din avtivitatea productiv pentru
cumprarea de bunuri i servicii necesare pentru consum.
Metode de calcul:
Metoda produciei-VN reprezint valoarea adugat net exprimat n preurile factorilor de producie creat
pe parcursul unui an de ctre agenii economici ai unei ri.
VN= suma VANp.fact =PNNp.fact =PNBp.fact-A
VN=PIN-Iind.n (investitii indirect nete)
VN=PNN-Iind,n
Metoda repartiiei- VN include veniturile impozabile la nivel microeconomic.
VN= Sal+R+DOB+Pr
VND=consum+economii la nivel national
33.Investiiile: definiia, clasificarea, factorii de influen, funcia macroeconomic a investiiilor
(interpretarea grafic).
* Investiiile -reprezint totalitatea cheltuielilor efectuate de o ntreprindere pentru
formarea capitalului, respectiv pentru creterea volumului capitalului fix i creterea volumului stocurilor de
capital circulant. Investiia total ntr-o anumit perioad pentru formarea brut de capital fix se numete
investiie brut.
*Clasificarea investiiilor
Dup natura investiiilor avem categorii de investiii:
1. Investiii corporale. Se ncadreaz n elementele de capital fix.
-Investiii propriu-zise, achizionarea de mijloace fixe pentru modernizare, dezvoltare, construcie, nlocuire.
-Investiii asimilate, lucrri geologice, proiectare, organizare de antier.
2. Investiii necorporale.
-Realizarea de analize, studii i diagnostic
-Formare i perfecionare personal
-Programe informatice
-Cercetare i dezvoltare pentru atragerea de clieni poteniali
3. Investiii financiare sau de portofoliu
-Cumprarea de hrtii de valoare (aciuni, obligaiuni, titluri de stat)
4. Dup scopul realizrii investiiilor
-Investiii de cretere economic
-Investiii strategice
- investiii ofensive
- investiii defensive
5. Dup gradul de risc
-Investiii cu risc minim (strategice cu garanii guvernamentale)
-Investiii cu risc redus (nlocuirea utilajelor uzate existente)
-Investiii cu risc mediu (modernizare, dezvoltare)
-Investiii cu risc mare (costuri importante, incertitudine privind rezultatele ateptate)
6. Dup relaia dintre investiia realizat i proiectul principal
-Investiia de baz
-Investiii colaterale
-Investiii conexe
*Factorii de influen
-Cererea de investitii care depinde la randul sau de eficienta marginala a capitalului si de marimea ratei
dobanzii;
-Riscul intreprinzatorului in raport cu riscul imprumutatorului.Totodata,acesta este influentat de modificarile
nefavorabile in marimea etalonului monetar.Riscul intreprinzatorului este legat de incertitudinile privind
profitul pe care il asteapta de la investitia preconizata.riscul creditorului tine de insolvabilitatea
debitorului,ca urmare a nerealizarilor,asteptarilor acestuia de la investitia executata pe baza de credit.
-Fluctuatiile profitului la investitiile existente care ,la randul lor,sunt rezultatul raportului dintre dimensiunea
stocurilor bunurilor de capital,in raport cu evolutia productiei cerute pe piata,respectiv cu anticiparile
investitorilor in legatura cu evolutia vanzarilor si profiturilor in domeniul unde se investeste.
-Politica statului in domeniul investitiei poate contribui la cresterea cererii de bunuri investitionale sau la
diminuarea aceteia.Aceasta depinde atat de volumul si orientare cheltuielilor publice pe sectoare si domenii
cat si de subventiile in acest domeniu.
-Starea generala a economiei nationale(recesiune sau boom;stabilitatea factorilor politici ,economici,sociali)
are un impact mai mare sau mai mic direct sau indiract asupra investitiilor.Daca economia este confruntata
cu o stagnare sau cu o recesiune,populatia va fi preocupata sa-si asigure surse pentru consumul viitor.In faza
respectiva,se actioneaza mai intai pentru franarea fenomenelor negative,inclusiv prin franarea investitiilor
pentru a opri sa se creeze conditii de stimulare a investitiilor.
-Conjunctura economiei mondiale(cererea de bunuri si servicii pe piata mondiala)poate favoriza sau frana
inclinatia spre investitiile dintr-o tara.Astfel,daca pe piata mondiala sunt cerute cu insistenta anumite bunuri
economice,imtreprinzatorii sunt dispusi sa efectueze investitii in domeniile respective.
-Rata rentabilitatii investitiilor si a rentabilitatii minime;
-Perioada de rambursare;
-Cheltuieli cu intretinerea si functionarea bunurilor de capital realizate;
-Politica statului in domeniul fiscalitatii,respectiv gradul de fiscalitate in raport cu profitul etc.;
-Randamentul viitor al bunului de capital incita la investitii suplimentare,acesta fiind determinat de raportul
dintre pretul de oferta a unui bun capital(pretul actual al activului fizic)si viitorul sau randament(valoarea
economica a lui).Prin speculatiile de la bursa de valori se accentueaza instabilitatea economica,deci se
reduce si motivatia de a investi.
-Tipul de progres tehnic dominant si gradul de accelerare a inovatiilor si inventiilor;
-Dimensiunea stocurilor bunurilor de capital in raport cu evolutia productiei cerute pe piata;
cresterea ofertei de bunuri;
-diversificarea si ridicarea calitatii lor;
-imbunatatirea conditiilor de viata.
*n macroeconomie funcia investiiilor poate fi prezentat ca dependena ntre factorii de influen a
investiiilor i mrimea investiiilor obinut sau rezultatul.Prima reprezentare n cazul dependenei
investiiilor de rata dobnzii: I=I0-d*r
unde I-investiii, I0 investiii autonome, r- rata dobnzii, d- coeficientul sensibilitii investiiilor la
modificarea ratei dobnzii.
r

D(I)

Y(I)

34.Corelaia economii-investiii (interpretarea grafic).

LM

re IS

Ie=Se
n modelul de echilibru a economiei nchise volumul investiiilor trebuie s fie egalat sau s corespund cu
nivelurile economiilor totale.

35.Teoriile multiplicatorului i acceleratorului.

Efectul de multiplicare n economia naional apare datorit existenei fluxului circular venit-cheltuieli i
datorit modificrii consumului i economiilor n componena venitului naionl ntr-un anumit raport dup
principiul reaciei n lan. n economia naional pot fi ntlnite urmtoarele tipuri de multiplicator:
multiplicatorul investiional, multiplicatorul guvernamental, m.bugetului balansat,m.monetar,m.exportului
net. n urma efectului de multiplicare are loc creterea PIB-ului i a tuturor indicatorilor
macroeconomici,inclusiv a venitului personal disponibil,n componena cruia crete consumul i
economiile.Acesta la rndul su va provoca o stimulare a creterii investiiilor n etapa urmtoare,ceea ce iar
va provoca o cretere multiplicat a PIB-ului la un nou nivel de realizare.De aici putem constata c n
economie apare efectul de accelerare n teoriei acceleratorului care ne descrie influena modificrii PIB-ului
asupra modificrii investiiilor. Acceleratorul (a) se exprim cu ajutorul relaiei urmtoare:

a= I / Y sau(PIB)

Principiul acceleratorului exprim efectul creterii veniturilor asupra investiiilor,sub impulsul stimulativ al sporirii cererii de
consum.El evideniaz relaia existent ntre modificarea cererii bunurilor de consum i cea a bunurilor de
capital. Cunoscnd valoarea acceleratorului,putem estima cu ct vor crete investiiile necesare pentru a
spori producia,ca urmare a unei creteri a cererii de bunuri de consum.Trebuie precizat c exist anumite condiii
specifice n care acioneaz principiul acceleratorului,precum: existena unei faze de expansiune
economic(boom economic),n care veniturile s aib o tendin de cretere,i un orizont de timp mai mare
de un an,pentru a avea rgazul realizrii investiiei; utilizarea la capacitate maxim a capacitilor de producie
existente.
36.Modelul AD-AS de echilibru macroeconomic.
Modelul AD-reprez acea cantitate de bunuri si servicii pe care menajele, firmele, statul si strainatatea sint
predispusi sa procure intr-o anumita per de timp la anumit niv al preturilor, a inflatiei si a ocupatiei fortei de
munca. Grafic1
In analiza AD putem depista 2 grupe de factori:
1)factorul cantitativ-niv pretului sub influenta niv pretului in AD are loc schimbari invers proportionale
care pot fi analizate in baza legii econ,a cererii.
2)factorii calitativi-factorii nonpret sau componentele AD; pret constant, se schimba consumul menajelor
AD=C si exportul net se schimba AD=C+Ig+G+Nx Elementele component ale factorilor nonpret: C,I,G,Nx
In macroec pu inclinatia negativa a curbei AD exista 3 efecte:
1.efectul ratei dobanzii,
2.efectul bogatiei accumulate si
3.efectul importului
Grafic1

Pe msura creterii pretului mediu pe economie de la P1 la P2, cererea agreg se reduce de la Y2 la Y1

Modelul AS reprez un model macroecon care ne reflecta acel niv al PIB care poate fi creat in eie intr-o per
de timp la un anumit niv al pretului, al inflatiei si al somajului.
Oferta agregat depinde de mai multi factori:
1) Niv mediu al preturilor pe emie.Intre merimea ofertei agreg sin iv general al preturilor exista o
interdependent direct propor. O data cu ridicarea preturilor, va creste si cantitatea de bunuri si servicii
oferita de firme.Grafic2
2)Modif preturilor factorilor de productie, adic a muncii, a echipamentelor, a utillajelor. O cretere a
salariilor va conduce la o reducere a cantitatii de bunuri produse cu aceeai suma de bani si deci la o
reducere a ofertei. O dat cu reducerea preturilor la fact de productie, oferta globala se va mri.
3)Modificarea productivitatii muncii in urma folosirii unor tehnologii mai avansate, conditionind
reducerea costurilor, contribuie la cre ofertei agreg.

Grafic2

In urma interactiunii cererii aggregate i ofertei aggregate apare situatia de echilibru

P AD AS

0 Y

37.Cererea agregat (AD): componentele principale, formula, factorii de pre i non-pre

(determinanii cererii agregate), efectul Keynes, efectul Pigou, efectul Mundell-Fleming, interpretarea
grafic.
*Cererea agregata (globala) reprezinta ansamblul cerintelor solvabile de bunuri si servicii produse ntr-o
economie, ntr-o perioada de timp si la un nivel mediu general al preturilor acestora.
*Structura cererii agregate cuprinde patru componente de baza:
1.cererea pentru consumul personal (C),
2.achizitiile guvernamentale (G),
3.cererea pentru investitii (I) si
4.cererea externa formata din exportul net (EN).
Deci: CA = C + G + I + EN
Cererea pentru consumul personal (C) este reprezentata de totalitatea cheltuielilor de consum ale
sectorului privat (gospodariilor) pentru achizitionarea de bunuri materiale (inclusiv bunuri durabile) si
servicii de consum (finale). Reprezinta componenta principala n structura CA, marimea ei fiind n functie
de veniturile consumatorilor si de nivelul preturilor pe care ei trebuie sa le plateasca pentru bunurile
respective.
Achizitiile guvernamentale (G) (ale administratiilor publice locale si centrale) se refera la cheltuielile
pentru consumul public si investitiile publice. Acestea cuprind cumpararile de bunuri si servicii pentru buna
functionare a institutiilor statului, pentru prestarea de servicii publice, achizitii pentru rezervele de stat,
precum si refacerea si dezvoltarea infrastructurii nationale, constructia de locuinte etc. G nu trebuie
confundat cu cheltuielile guvernamentale totale (ale bugetului de stat) care cuprind n plus si transferurile de
plati catre alte sectoare(subventii, alocatii, ajutoare, etc).
Cererea pentru investitii (I) reprezinta cheltuielile firmelor pentru investitii brute, definite n sensul de
adaos la stocul de capital tehnic (formare bruta de capital fix si cresterea stocurilor). Consta n construirea de
cladiri, achizitionarea de masini si utilaje necesare continuarii si cresterii productiei. Ea nu include
achizitionarea hrtiilor de valoare (plasamentele) si nici investitiile n capital uman.
Exporturile nete (EN) reprezinta diferenta dintre exporturi si importuri (EN =EX-IM) si reflecta influenta
comertului exterior asupra cererii agregate (cererea agregata a strainatatii, a restului lumii).
Unele componente ale cererii agregate sunt relativ stabile n timp si evolueaza,
de regula, n sens pozitiv .n schimb, alte componente ale CA, cum sunt investitiile, se modifica mai rapid si
pot cunoaste oscilatii importante, cauznd fluctuatii ale activitatii economice.
*Asupra AD influenteaza urmatorii factori :
- factor. Cantitativ (de pre)
-factorii calitativi (non-pret )
- factor. Cantitativ (de pre).
Influenta nivelului prt.determina la nivel de macroeconom.actiunea legii econom.a cererii,care ne reflecta
interdependent invers proportional intre nivelul pretului si cantitatea de PIB ceruta de catre
sect.macroeconomic.Reesind din difinitia AD putem determina elementele de baza ale AD.
AD=C+Ig+G+Xn
Egalitatea data se analizeaza in macroeconom.ca principal identitate macroeconom.keynesista,cu ajutorul
caruia Keynes a argumentat posibilitatile amestecului statului in econom.nationala la nivel de sectoare
macroeconom.prin intermediul polititcilor macroeconom.

-factorii calitativi (non-pret ) rezulta din componenta curbei AD:

-nivelul bunastarii indivizilor
-interventiile guvernamentale (impozite,subventii)
-nivelul venitului national al tarilor cu care colaboreaza econom.nationala.
*Efectul ratei dobinzii (Keynes).
MV-masa monetara
In cazul unei MV const.ridicarea nivelului pretului provoaca deficit de bani la toate sect.macroec..In
rezultatul creste cererea p/u credit bancile ridica rata dobinzii si se reduce cererea p/u credit.De aici
firmele si menajele vor cere o cantitate mai mica din PIB in cazul ridicarii nivelului pretului.
NP def MV D credit rd
Determinanii cererii agregate Totalitatea factorilor non-pre a cereri iagregate. are loc reducerea stocurilor
reale de bani (M/P). respectiv cererea agregat se reduce P => L => r => I =>
*Efectul bogiilor acumulate (Pegou)
In cazul ridicarii nivelului preturilor activele financiare pastrate sub forma de deposit pe cont in banca se
depreciaza sau isi micsoreaza valoarea reala,cu alte cuvinte puterea de cumparare a activelor financiare
scade.
*Modelul Mundell-Fleming5
Modelul Mundell-Fleming este un model dezvoltat independent de cei doi economiti, prin care se studiaz
influena regimului ratei de schimb a monedei asupra efectelor de cretere economic pe care le au politica
fiscal i politica monetar.
Pornind de la ipoteza perfectei mobiliti a capitalului, modelul demonstreaz c, n cazul unei rate de
schimb fixe, politica monetar este ineficace, dup cum este i politica fiscal, n cazul unei rate de schimb
flexibile.
Modelul Mundell-Fleming este foarte important pentru c reprezint unul din punctele de plecare n ceea ce
privete lucrrile din domeniul macroeconomiei deschise i al determinrii ratelor de schimb optime.
NP D PIB;
D import Import
X -Xn

38.Oferta agregat (AS): factorii de pre i non-pre; principalele forme de realizare, tipuri de AS,
modelele de baz (modelul neoclasic pe perioad lung de timp (LRAS), modelul keynesist pentru
intervalele relative scurte de timp (SRAS), interpretare grafic.
*Oferta agregata (globala) reprezinta ansamblul bunurilor si serviciilor oferite pe piata nationala de catre
toti agentii economici, autohtoni si straini. Altfel spus, oferta agregata reprezinta productia totala interna de
bunuri economice plus oferta strainatatii (importurile).
*Factorii.
Factorii non-pre determin deplasarea n spaiu a curbei ofertei agregate.
Factorii de pre conduc la deplasarea de-a lungul curbei ofertei agregate.
In teoria economica oferta a gregata a cunoscut doua interpretari diferite : cea clasica si cea
keysenesiana.
In conceptia clasica curba ofertei aggregate este vertical ceea ce inseamna ca economia functioneaza la
nivelul utilizarii depline a factorilor.Astfel spus nivelul total al productiei nu se modifica indifferent de
nivelul preturilor.Aceasta inseamna ca la o productie neschimbata si oferta rigida ,preturile si costurile
cresc.Daca se presupune ca productia Yn corespunde unui nivel al utilizarii depline se poate trasa curba
clasica a ofertei aggregate.

Curba keynesiana a ofertei aggregate este orizontala si corespunde unei situatii in care economia
functioneaza la nivel de subutilizare a factorilor de productie ,adica exista factori de productie disponibili si
ca urmare costurile medii nu se modifica.Curba keiseniana a ofertei aggregate este ca o dreapta orizontala
.La un anumit nivel al preturilor p (0-zero) firmele vor produce orice cantitate de bunuri si servicii solicitate
de catre piata Y0 , Y1,Y2..Yn

Modelul neoclasic pe perioada lunga de timp (LRAS)

Conceptul classic a ocupatiei totale a resurselor economice reprezinta AS ca volumul maximal posibil de
bunuri de servicii care poate fi produs intr-o econom.nationala intr-o anumita perioada lunga de timp PIB
potential.
In conditiile producerii PIB potential cresterea cererii aggregate pe piata bunurilor din cauza lipsei de
resurse disponibile are loc ridicarea nivelului pretului. (Q-const.) p/u perioada de timp.
In rezultat pe graphic curba AS se prezinta sub forma de segment vertical sau ,,clasic.
Segmentul classic apare in cazul modelului posibilit.de productie a societatii.In urma influentei
progr.tehnico-stiintific si altor factori exterior segmental classic se poate deplasa la drapta si la stinga.
Modelul keynesist - pentru intervaelele relativ scurte de timp (SRAS)
Modelul keinesist analizeaza oferta agregata a inconditiile de recesiune a economiei nationale sau a
ocupatiei partiale a resurselor economice,pe o perioada scurta de timp.In aceasta perioada economia se
confrunta cu:-somajulu; -stocuri marfare; -capacitati de productie excident .

Cauza ca nivelul pretului ramine comnstat in

aceasta perioada este ocupatia partial a
resurselor econom.in cazul maririi cererii
aggregate provoaca o crestere a volumului
productiei fara a modifica nivelul costurilor
medii.

39.Modelul grafic al echilibrului macroeconomic.

Realizarea echilibrului la nivel de macroeconomie dintre AD si AS are loc sub forma de etendinta spre
echilibru (AD = AS). In rezultat realizariii acestei tendinte in econom.apare nivelul echilibratal PIB (PIBc)
la care se realizeaza egalitatea data.
PIB echilibrat ne descrie o situatie de stabilizare a econom.nationale la un anumit nivel al PIB la care AD
este egal si apriximativ cu AS .
Aceasta stare a econom.poate fi mentinuta p/u o perioada de timp ajut.politicilor macroeconom.care
coreleaza actiunea factorilor calitativi ai AD sau AS.
La nivel de macroeconom.interactiunea dintre AD si AS provoca modificari in nivelul pretului si volumul
PIB echilibrat.Pe graphic aceste situatii pot fi prezentate prin deplasarea curbei AD si AS.
Conditii:
1)AS constant , NP = ?
AD Q(PIB) = ?
2)AS constant
AD
In cazul dat in macroeconom.apare efectul mecanismului cu clich care face imposibil micsorarea nivelului
prt (NP ) ,deoarece exista postulatul ca preturile si salariile in macroeconom.sint inelastice catre micsorare.
Cu alte cuvinte in econom.trebuie sa determine o noua system de echilibru dintre AS constant si AD
micsorata la nivelul pretului NPe1
3) AD constant
AS - ;

40.Decalajele nivelului venitului (recesionist, inflaionist).

Evaluare efectelor modificrii cererii i ofertei agregate asupra echilibruluivenitului naional
(VN) are loc n funcie de venitul naional potenial.
Venitul naional potenial(VN*)este nivelul maxim al venitului naional obinutn condiiile n care factorii
de producie din economia naional sunt utilizai la niveluri optime.Utilizarea optim a factorilor de
producie este determinat de condiiile de maximizare a profitului.
Diferenele dintre venitul naional realizat (VNR) i venitul naional potenial (VN*) se numesc
decalaje ale venitului naional.
Exist dou tipuri de decalaje:
Decalaj recesionist apare atunci cnd VNR este mai mic dect VN*.
Decalaj inflaionist apare atunci cnd VNR este mai mare dect VN*
Decalaj inflaionist apare atunci cnd investiitile planificate sunt mai mari decit economisirile. (Ig> S)
,care corespund nivelul ocupatiei totale a resurselor economice .In acest caz oferta de economisiri este mai
mica decit cererea p/u investitii deoarece posobilitatile reale p/u marirea investitiilor in economie care se
afla la nivelul ocupatiei totale a resurselor nu exista oferta agregata in cazul dat nu poate sa creasca.In
rezultat , populatia tot mai mare parte din veniturile disponibile indreapta spre consume.cererea asupra
marfurilor si serviciilor creste ,iar datorita efectelor de multiplicare aceasta cerere actioneaza asupra
procesului de marire a preturilor (apare cresterea inflationista a preturilor).

Decalajul recesionist apare atunci cind investitiile sint mai mici decit economisirea .(Ig<S ) ,in cazul dat
cheltuielile curente p/u consumul marfurilor si serviciilor se micsoreaza, deoarece populatia prefera cea mai
mare parte din venit sa economiseasca, aceasta provoaca o staguare a process de productie ,cresterea
somajului.Efectul de multiplicatie care apare in cazul dat va provoca o miscare a ocupatiei fortei de munca
in celelalte ramuri ale econom.nationale si la o micsorare esentiala a venitului national.

41.Crucea lui Keyns (interpretare grafic).

Economia poate fi n echilibru daca cheltuielile efective sunt egale cu cele planificate: Y = E (Fig. 12.3.).
Dreapta de 45o din figura 12.3. este locul geometric al punctelor n care conditia E = Y este ndeplinita.
Intersectia ei cu dreapta cheltuielilor efective (E) va indica echilibrul economic (Y*). Cum ajunge economia
n echilibru?
Modificarea stocurilor ntreprinderilor joaca un rol important n procesul de echilibrare. Sa presupunem ca
PIB este mai mare dect Y* (Fig. 12.4.). n acest caz, E1 < Y1. Deoarece cheltuielile planificate sunt mai mici
dect productia (outputul), ntreprinderile vnd mai putin dect au produs. Produsele nevndute maresc
stocurile lor. Cresterea neplanificata a stocurilor incita ntreprinderile sa reduca numarul de angajati si
productia, deci PIB scade (sageata 1). Cresterea neplanificata a stocurilor si scaderea venitului national
continua pna cnd venitul atinge nivelul de echilibru Y*. La echilibru, venitul este egal cu cheltuiala
planificata (Y* = E*), deoarece punctul A este pe dreapta de 45o.
Daca, dimpotriva, PIB este mai mic dect nivelul de echilibru (Y2 < Y*), atunci cheltuielile planificate
depasesc productia (E2 > Y2). ntreprinderile vnd mai mult dect produc si stocurile lor scad. Se angajeaza
noi lucratori pentru a mari productia (sageata 2). Acest proces va continua pna cnd venitul devine egal cu
cheltuiala planificata.
n concluzie, crucea lui Keynes arata cum se determina venitul Y n conditiile investitiei planificate

date si a politicii fiscale date

Atunci cnd celelalte condiii rmn neschimbate, o dat cu creterea preurilor de la OP1 la OP2, oferta
agreg va creste de la OY1 pina la OY2.
42.Piaa muncii i omajul.
Forta de munca-reprezinta totalitatea aptitudinilor fizice si intelectuale ce exista in societatea omeneasca pe
care factorul social uman le pune in functiune atunci cand creaza bunuri economice sau servicii.
In aceste conditii, munca reprezinta cheltuirea constienta a fortei proprii de munca.
*Piata muncii reflecta legaturile reciproce dintre realitatile demografice care determine oferta de munca si
cereri ale dezvoltarilor,categoriilor economico-sociale care genereaza cererea de munca.
Astfel piata muncii presupune negocierea permanenta dintre purtatorii ofertei de munca si cei ai cererii de
munca sub aspectul calitativ,cantitativ si structural.
Distingem urmatoarele categorii:
1)Piata principala a muncii-se caracterizeaza prin nivelul ridicat a stabilitatii si sigurantei lucului de munca
garantat prin salarizare.
2)Piata secundara a muncii-se caracterizeaza prin parametrii specifici ai activitatii economice,respectiv
instabilitate accentuata ,salarizare modesta si perioada limitata.
3)Piata tertiara a muncii-se caracterizeaza prin activitati economice specifice categoriilor serviciilor in
care nivelurile salariale ating cote maxime in perioada de maxima solicitare si niveluri reduse in conditiile
utilizarii timpilor limitati sau volumul scazut al dimensiunii productiei.
Cererea de munca poate fi aproximata ca fiind totalitatea disponibilului neocupat in conditiile in care
factorul social uman doreste si incearca gasirea ocuparii in productie.
De obicei , pe piata muncii apar doua efecte specifice alocarii ocuparii timpilor in productie.
a).Efectul de venit-reprezinta dispozitia populatiei sau al unei persoane de a renunta la timpii ocupati in
productie , adica la o anumita valoare de venit realizat in favoarea timpilor de odihna sau repaus care ii
confera acestuia dispozitie ulterioara.
b)Efectul de substituire-reprezinta optiunea factorului social uman de a renunta la timpii de odihna , adica
valoarea scazuta a venitului realizat pentru marirea timpului ocupat , adica cresterea venitului.
Cele doua efecte sunt independente , una functie de cealalta , si in aceste conditii se realizeaza practic
permanenta ocuparii locurilor de munca.
Cererea de munca reprezinta nevoia de munca salariala ce se formeaza intr-o economie cu piata
concurentiala exprimata prin numarul de locuitori apti de munca.
In aceste conditii , personalul ocupat primeste salarizare sau remunerare.
*SOMAJULreprezinta un fenomen social foarte complex al dezechilibrului economic care presupune un
excedent al ofertei fortei de munca ce reprezinta o stare de inactivitate econmica totala sau partiala proprie
celor care nu au un loc de munca , sunt in cautarea unui loc de munca , nu-si pot gasi loc de munca , sau au
conditia de salariat dar sunt angajati numai cu timp partial de munca.
Distingem urmatoarele forme sau structuri ale somajului :
- somaj voluntar este determinat de refuzul de a se angaja a celor ce apreciaza ca salariul sau conditia de
munca nu recompenseaza in mod corespunzator eforturile pe care acestia le consuma in productie.
- somaj involuntar apare atunci cand dispozitia de munca este impusa de catre angajator .
- somaj natural sau somaj normal reprezinta o forma de somaj care nu este determinata de factorii
conjuncturali sau monetari.
- somaj ciclic reprezinta excedentul fortei de munca a carei geneza ciclica este determinata de conjunctura
economica cu caracter sezonier al diferentelor activitatii economice.
- somaj structural este determinat de tendinta de restructurarile economice care au loc sub incidenta
crizelor economice , sau ale revolutiilor tehnico-stiintifice, sau inchiderii firmelor , sau restructurarii
fundamentate si orientate datorate modificarii gustului de consum, respectiv ale actiunii consumatorilor.
- somaj tehnologic determinat de inlocuirea vechilor tehnici si tehnologii cu altele noi, precum si de
centralizarea unor capitaluri ale sectoarelor economice care conduc la restrangerea locurlor de munca.
- somaj tehnic reprezinta o stare de inactivitate fortata impusa de discontinuitatile care intervin in
procesele de productie pe un timp determinat(grevele,intreruperea energiei termice, electrice, clima
defavorabila, defectiuni in sistemul de productie, etc).
- somaj de crestere economica este provocat de cresterea cererii de locuri de munca ca urmare a intrarii
unor activitati economice in faza de recesiune.In aceste conditii , fie se reduce timpul individual de munca ,
adica diminuarea venitului personalului angajat, fie se reduce arbitrar valoarea manoperei pe timpul lucrat ,
adica venit salarial scazut.
- somaj frictional (de tranzitie) reprezinta starea de inactivitate momentan temporara care corespunde
unei situatii sau faze intermediare datorate schimbarii locului de munca dintre doua activitati de la locul
vechi la viitorul loc de munca.
- somaj de inadaptare reprezinta o forma determinata a populatiei active, caracterizata prin
imposibilitatea organizatorica de a se adapta la tehnicile si tehnologiile dezvoltarii actuale care presupune
viteza de executie si flexibilitate crescuta.
- somaj apparent reprezinta forma de contradictie dintre autoritatea angajatoare si dreptul solicitantului la
ajutorul social ce compenseaza partial efectul pierderii salariului .Aceasta forma de somaj este caracteristica
persoanelor care sunt indecise de a ocupa sau nu o anumita functie sau loc de munca precum si factorul
social uman aflat in perioada de reconversie profesionala.
- somaj deghizat reprezinta existenta locurilor de munca cu productivitate scazuta in care angajatii
primesc un nivel redus de salariu, ei nefiind de fapt nici someri, nici angajati.

Dintre masurile de diminuare a somajului amintim:

- politici de pregatire si calificare ale somerilor
- politici de reconversie profesionala
- politici ale protectiei populatiei active ocupate
- politici ale orientarii muncii intre angajati si agentii economici ofertanti in vederea corelarii locurilor de
munca(detasari sezoniere).
43.Trsturile pieei muncii, funciile, componentele de baz, specificul cererii i ofertei, indicatorii.
Trasaturile pietei muncii - Piata muncii este, din mai multe puncte de vedere, o piata imperfecta, sursa
imperfectiunilor fiind data in principal de :1) existenta concurentei intre un numar infinit de mare de
ofertanti avand o putere economica redusa in procesul vanzarii fortei de munca si un numar relativ mic de
cumparatori ai acesteia;2) existenta interventiilor legislative exercitate de catre guverne;3) presiunile
exercitate de catre sindicate asupra formarii salariului, stabilirii conditiilor de munca, a incheierii
contractelor de munca, a aplicarii si respectarii unor norme legate de securitatea fizica si sociala a
lucratorilor;4) capacitatea de informare partiala cu privire la existenta si evolutia cererii si a ofertei de munca
pe alte piete
Piata muncii este o piata contractuala, o piata pe care stabilirea drepturilor si obligatiilor dintre vanzatorii
si cumparatorii de munca se realizeaza pe baza unor contracte economice si sociale.Ea este in acelasi timp
o piata administrata. La nivelul ei, firmele isi gestioneaza fondurile de care dispun in functie de strategiile
de salarizare elaborate pe baza prevederilor legislative, dar si in functie de strategiile de dezvoltare a
productiei de bunuri finale si servicii la care este utilizata munca angajata de catre acestea.Piata muncii este,
in acelasi timp, o piata puternic segmentata pe niveluri determinate de factori economici si sociali, cum ar
fi: siguranta locului de munca, riscul somajului, dimensiunea si securitatea venitului, nivelul de de educatie
si formare profesionala, gradul de sindicalizare si forta de negociere a sindicatelor in relatiile cu patronatul.
Functiile pietei muncii - 1.functia de alocare si realocare a fortei de munca pe sectoare, ramuri, ocupatii,
profesii si calificari, in teritoriu, care se refer la o serie de mecanisme ale pietei muncii, intre care salariul si
diferentele salariale.2.functia productiv-creativa-participativa, care permite combinarea optima sau, dupa
caz, substituirea factorilor de productie, managementul participativ, stimularea creatiei, a calitatii, a
participarii la munca, 3.functia educativ-formativa, prin modelarea si generarea cererii de calificari, a
flexibilizarii ofertei de forta de munca, a asigurarii nevoii de forta de munca calificata pentru sistemul
productiv, 4.functia de repartitie primara si de redistribuire a veniturilor din munca, printr-un sistem de
criterii stabilite prin acte normative si /sau prin contracte (acorduri) colective;5.functia de protectie sociala si
de dezvoltare umana durabila, exprimat prin asigurarea conditiilor optime de munca, a educatiei si formrii
profesionale, plata remuneratorie, egalitatea de sanse si nondiscriminarea pe piata muncii.
Componentele de baza- Componentele pieei muncii sunt reprezentate de cererea de for de munc i de
oferta de for de munc.Multitudinea de activiti ce se desfoar n economie pentru obinerea de bunuri
i servicii att pentru pia, ct i pentru auto-consum genereaz nevoia de munc. Cererea de munc
reprezint aadar, nevoia de munc salariat care se formeaz la un moment dat ntr-o economie de pia.
Oferta de munc reprezint resursele de munc de care dispune societatea (regiunea) la un moment dat i
care se delimiteaz pe baza urmtoarelor criterii: salarizarea (remunerarea), posesia aptitudinilor fizice i
intelectuale necesare pentru prestarea unei anumite munci, cutarea susinut a unui loc de munc, precum
i disponibilitatea unei persoane de a ocupa imediat un loc de munc, adic de a presta un serviciu.
Specificul cererii si ofertei-cererea de munc este pe termen scurt, practic, invariabil; crearea de noi locuri
de munc presupune dezvoltarea activitilor existente i iniierea altora noi, probleme complexe care se
realizeaz n timp;- oferta de munc, la rndul ei se formeaz n cadrul unui orizont de timp ndelungat, timp
n care noua generaie ajunge la vrsta legal de munc i se instruiete;- oferta de munc (cu gradul ei de
instrucie, cu calificrile ei) i pune amprenta asupra modului de satisfacere a cererii de munc;-
mobilitatea redus a forei de munc, a posesorului acesteia; - oferta de munc depinde i de ali factori
dect cei economici (vrsta, starea sntii, psihologia oamenilor);- eterogenitatea cererii i ofertei de for
de munc, neconcordana dintre structurile acestora fac ca substituirea ntre diferitele ei componente s fie
redus.
Indicatorii pe pietii muncii -Populatia activa din punct de vedere economic cuprinde toate persoanele care
furnizeaza forta de munca disponibila p/u productia de bunuri si servicii;-Populatia inactiva cuprinde toate
persoanele indiferent de virsta care n-au lucrat cel putin o ora si nu erau someri in perioada de referinta.
-Populatia ocupata cuprinde toate persoanele de 15 ani.
44.Modelul neoclasic i Keynesist al pieei muncii.
Modelul neoclasik - n planul ideologic al economiei politice, perioada anilor 1870-1914 a fost marcat de
o schimbare de mare amploare n istoria gndirii economice.n timp ce teoria clasic prea c i-a atins
limitele i c marxismul era ignorat de cea mai mare parte a economitilor, o noua teorie a luat natere n
anii 1870 prin lucrrile lui Jevons, Menger i Walras. Mai trziu numii neoclasici sau marginaliti, ei au
generat direcii de gndire, reprezentare, tradiii pedagogice care n ansamblu se aseaman foarte mult
cuceea ce Kuhn a denumit o noua paradigma1.Dei aceti teoreticieni au fost contestai, paradigma a urmat
s domine gndirea economic a secolului XX. Analiza neoclasic se caracterizeaz prin trei direcii: o
paradigm,metodologia individualist, un cadru de referin piaa, raionalitatea, comportamentul de
optimizare a utilizrii fiecrui factor. La fel ca i pentrutoate pieele i piaa muncii se caracterizeaza ca un
loc de ntlnire a unui pre i a unui echilibru a cantitilor oferite si cerute; agenii sunt entiti individuale
(angajatul, angajatorul) i nu entiti colective; raionalitatea acestora va sta la baza atitudinii lor, n sensul c
vor analiza avantajele i dezavantajele alegerii lor. n concepia lui Keynes, pe piaa muncii echilibru cu
omaj zero nu poate fi atins, tocmai datorit rigiditii salariilor n termeni monetari. n abordarea
economitilor clasici, coordonarea pe piaa muncii se produce la fel ca pe oricare alt pia prin
creterea/scderea preurilor (salariul fiind preul factorului munc) n funcie de cererea i oferta pieei.
Dat fiind rigiditatea salariilor asumat de Keynes, apare aceast situaie ciudat a economiei n echilibru
dar cu omaj mai mare dect zero3. (Fig. 3)n accepiunea lui Keynes, o economie este n echilibru atunci
cnd venitul agregat (Y) corespunztor acelei economii este egal cu suma consumului (C) i investiiilor (I)
totale.Y = C+I . Explicaia keynesist a crizelor pornete de la supoziia c pe pia are loc un colaps brusc
al investiiilor sau o scdere brusc a cererii pentru bunuri de capital.
45.omajul abordri teoretice, evaluarea, cauzele, tipurile
Somajul- cea mai folosit pe care o dau economitii omerului este urmtoarea: acea persoan care caut un
loc de munca remunerat, i care nu are un asemenea loc n mod current.
omajul poate fi caracterizat prin mai multe aspecte:1.Nivelul omajului care se determin n funcie de
doi indicatori, i anume: -masa omajului i -rata omajului. Masa omajului const din numrul
persoanelor care, la un moment dat ntrunesc condiiile pentru a fi incluse n categoria omerilor. Rata
omajului, ca mrime relativ a fenomenului, se calculeaz ca raport procentual ntre masa omajului
(numrul mediu al omerilor) i unul din parametrii de referin ai acestuia. Astfel de parametri sunt:
populaia activ, populaia activ disponibil, fora de munc (populaia ocupat plus omajul), populaia
ocupat, populaia ocupat ca salariai.2.Intensitatea omajului este o alt caracteristic a fenomenului
omaj. n funcie de aceasta se poate distinge:omajul total, care presupune pierderea locului de munc i
ncetarea total a activitii; omajul parial, care const n diminuarea activitii unei persoane, n special
prin reducerea duratei sptmnii de lucru sub cea legal, concomitent cu scderea remunerrii; omajul
deghizat, specific mai ales rilor slab dezvoltate unde numeroase persoane au o activitate aparent cu
productivitate mic.3.Un alt element este durata omajului sau perioada de omaj din momentul pierderii
locului de munc pn la reluarea activitii..4.Structura omajului sau componentele acestuia reprezint o
alt caracteristic. Acestea se formeaz prin clasificarea omerilor dup diferite criterii: nivelul calificrii,
domeniul n care au lucrat, categoria socio-profesional creia i aparin, sex, categorii de vrst etc.
Somajul este generat de cauze ce in de situaia economic a utilizatorilor, pe de o parte, i de statutul
social al ofertanilor de munc, pe de alt parte.
Tipurile somajului-omajul tehnologic - trecerea de la ramurile propulsatoare ale vechiului mod tehnic de
producie la cele ale noului mod tehnic de producie, ct i de procesul centralizrii capitalului i
concentrrii produciei.-omajul intermitent este cauzat de insuficiena mobilitii minii de lucru sau de
decalajele ntre calificrile disponibile i cele cerute; acesta este i consecina practicrii contractelor de
angajare pe perioade scurte. -omajul de discontinuitate n munc se coroboreaz cu reglementrile
privind concediile de maternitate i alte aspecte ale vieii de familie.
-omajul fricional se manifest cnd, unele persoane i prsesc serviciul avut n mod voluntar sau prin
concediere i n consecin, pentru o perioad de timp sunt omeri.
omajul sezonier este specific n activitile economice care sunt influenate de factorii naturali
(agricultur, construcii), ceea ce se repercuteaz i asupra cererii de munc. Este, de regul, un omaj de
durat relativ scurt.
46.Costurile omajului.
Costurile somajului sunt atat de evidente incat riscam sa nu avem ce spune cu adevarat interesant despre
aceasta problema.
Costurile somajului in functie de modul cum este privit acest fenomen macroeconomic pot fi:
Costurile sociale (care se refera la economia nationala privita ca un tot unitar, in ansamblu):
Costurile sociale -reducerea PNN sau PIB dupa caz;- neutilizarea unei importante cantitati de resurse de
munca;-incetinirea ritmului de dezvoltare economica;-reducerea veniturilor si cheltuielilor bugetului de stat;
- cresterea cheltuielilor statului;-probleme de ordin psihologic.
costurile directe-costurile directe iau forma cheltuielilor (persoanelor fizice, firmelor si statului) pentru
plata ajutorului de somaj, pentru calificarea si recalificarea somerilor.
costurile indirecte-reducerea veniturilor personale;-reducerea veniturilor bugetare;-deteriorarea capacitatii
de munca;-descurajarea individului (somerului).
47.Legea lui Okun.
Legea ce reflecta legatura dintre rata de crestere economica si rata somajului este cunoscuta sub denumirea
de legea lui Okun. Conform acestei legi, rata somajului scade cu 0,5%, pentru fiecare procent de crestere a
PIB peste o rata a trendului de 2,25%.
Aceasta relatie are un caracter statistic si nu este valabila pentru orice tara ci doar pentru
SUA si pentru etapa in care Okun a facut cercetarile. O asemenea relatie statistica se poate deduce pentru
fiecare tara in parte, in functie de conditiile create ale etapei pe care o parcurge putandu-se utiliza in
functionarea politicii strategice de explansiune economica in vederea reducerii somajului la o marime
convenabila.
48.Politici antiomaj.
Obiectivul principal al politicilor antisomaj este de a proteja veniturile obtinute de gospodarii de
fluctuatiile determinate de trecerea in somaj a unuia sau mai multor membri din cadrul unei gospodarii.
Politicile antisomaj se impart in:
I. Politici pasive politici prin care statul sustine direct nivelul de trai al indivizilor ale caror sanse de
angajare in munca au scazut considerabil.. II. Politici active pol prin care se intervine direct pe piata
muncii cu scopul de a reduce rata somajului stabilind-o la nivel de echilibru.
Tipuri:
1) Pol care au drept scop de a inlesni intrarea in contract a ofertantilor si a doritorilor de locuri de
munca, care includ: plasarea in munca; angajarea activitatii agentiilor private de plasare in munca;
consultanta si orientarea profesionala; cursuri de pregatire si consultanta p/u cei dezavantajati; asistenta p/u a
inlesni mobilitatea geografica.
2) Programe de calificare a somerilor, care includ: programe de pregatire a somerilor adulti in alte
domenii sau recalificarea lor; programe care sunt orientate catre cei amenintati cu pierderea locurilor de
munca.
3) Politici de crearea a noilor locuri de munca, acestea includ: crearea directa de locuri de munca;
acordarea de subventii p/u pastrarea anumitor locuri de munca; angajarea de someri cu stagiu indelungat;
Politicile antisomaj mai pot fi completate si cu urmatoarele pol:
a) Pol de venit sunt aplicate atunci cind exista forme de control guvernamental asupra salariilor, cum
ar fi: un procent maxim permis de crestere a ratei salariilor; stabilirea unui salariu mediu pe
economie; acordarea de indexari si compensari p/u toti salariatii etc.
b) Pol de impozitare si taxare sunt politici de venit bazate insa pe mecanismele indirecte.
Politicile de stabilizare macroeconomica cuprind cele trei tipuri: pol anticiclice, antiinflationiste si
antisomaj.

49.Piaa muncii n Republica Moldova.

Republica Moldova a nregistrat, n primul trimestru, cea mai mare cretere a ratei omajului din ultimii
patru ani, numrul omerilor ajungnd la 102,1 mii de persoane, potrivit Biroului Naional de Statistic.
Piaa muncii din Moldova are un caracter specific, odat cu creterea omajului se nregistra i o cretere a
numrului populaiei inactive (care nu a fost angajat nicio zi n cmpul muncii )mare parte dintre care este
plecat peste hotare". Aceasta este i cauza creterii omajului n primul trimestru 2010". Republica
Moldova are un exces de for de munc, economia nu poate s absoarbe resursele de for de munc de
care dispunem". Acest lucru demonstreaz c modelul vechi de cretere economic bazat pe consum i
importuri, dorim sau ba, ar trebui s fie schimbat cu unul ce s-ar sprijini pe investiii, producere i
export". Relansarea pieei muncii va depinde, de modul n care se va reui stabilizarea economiei i
depirea crizei politice".
50.Piaa monetar.
Piata monetara este o piata a capitalurilor pe termen scurt si foarte scurt . Existenta acestei banci este legata
de faptul ca unele banci sunt beneficiare ale unui surplus de incasari , iar altele au de efectuat un surplus de
plati .Piata monetara nu este o piata localizata , tranzactiile acestei piete se incheie prin telefon , telex , fax .
Piata monetara se deruleaza in principal la bancile care creaza moneda , de la care se pot procura
disponibilitatile necesare pentru a face fata fluxurilor de plati .Piata monetara este o piata de lichiditati pe
termen scurt pentru toate organismele de credit bancare . Participantii la aceasta piata sunt banci , case de
economii , societati financiare , banca de emisiune , trezoreria statului , casele de titluri . Piaa monetar
sau piaa creditului are drept obiect capitalurile disponibile pe termen scurt i piaa valutar este un
compartiment obligatoriu pentru fluxurile de capital din i ctre exterior .Astfel , n cadrul pieei monetare
distingem :
-piaa monetar (clasic);-pieele paralele.Piaa monetar, aa-zis clasic, are n fapt mai multe
ipostaze:
-piaa monetar sau piaa scontului;-piaa monetar propriu zis,considerate ca dou pri componente
complementare ale pieii monetare clasice .
51.Concepte fundamentale cu privire la piaa monetar i financiar: cererea de moned, oferta de
moned, multiplicatorul monetar.
piata financiara: - este locul schimburilor directe de capitaluri pe termen mediu si lung intre debitori si
investitori, iar suportul operatiunilor il constituie valorile mobiliare. este ansamblu contractelor la termen
incheiate intr-un cadru juridic determinat intre detinatorii si utilizatorii de fonduri.
Clasificarea pietei financiare: 1) din punct de vedere al agentilor implicati: -piata primara (care ne asigura
colectarea veniturilor economisite de la posesorii de capital financiar disponibil pe piata interna sic ea
internationala); -piata secundara (asigura detinatorilor de titluri financiare lichiditatea si mobilitatea
veniturilor economisite, constituind un cadru organizat ce se numeste bursa de valori pentru schimbarea
titlurilor financiare emise) 2) din punct de vedere a duratei pt care sunt mobilizate resursele: -piata monetara
(pt tranzactiile pe termen scurt, 1 an) piata de capital (pt tranzactiile pe termen lung si mediu).
Piata monetara este o piata a capitalurilor pe TS unde se intilneste cererea si oferta de fonduri, din partea
agentilor economici si institutiilor financiar-creditare. Segmentele pietei monetare sint: 1) piata scontului
(se realizeaza vinzarea-cumpararea de cambii), 2)piata interbancara (bancile se imprumuta reciproc), 3)piata
certificatelor de deposit (atragerea de resurse banesti prin emiterea certificatelor de deposit negociabile care
pot fi rascumparate de banci la o anumita dobanda), 4)piata efecturilor de comert (bancile, firmele sau alte
institutii financiare, 5) piata eurovalutelor (atragerea si plasarea de fonduri in valuta inafara tarii de origine a
fiecarei valute).
Cererea de moneda.- Cererea de moneda exprima cererea de active monetare, adica de active care
indeplinesc functiile banilor la un moment dat si in medie intr-un orizont de timp ca flux. Oferta de
moneda - (masa monetara) reprezinta cantitatea totala de moneda aflata in circulatie la un moment dat. In
teoria economica se analizeaza in calitate de: a)masa monetara fastoc totalitatea instrumentelor banesti de
care dispun agentii economici nonfinanciari dintr-o economie nationala la un moment dat. b) masa monetara
ca flux masa medie de bani, utilizata intr-un orizont de timp. Masa monetara se masoara ca lichiditatea
monetara. Multiplicatorul monetar-eprima variatia masei monetare ce rezulta din variatia unei u.m
introdusa in sistemul bancar sub forma de numerar (baza monetara).Baza monetara (in sens strict )este
cantitatea de moneda centrala (bilete si piese metalice)emise de banca de emisiune.Multiplicatorulk monetar
(Mm)este inversul ratei rezervelor obligatorii(r),sau este raprotul intre masa monetara (M)si baza monetara
(Bm)
Mm=1/r, sau M=Mm*Bm echivalent Mm=M/Bm
52.Echilibrul pieei monetare.
Pe piata monetara in rezultatul confruntarii dintre cerere si oferta de moneda apare situatia de echilibru
monetar.
M/P M/P re2 M/P2 M/P0 M/P1
Re1 E1 L1 E2
Re E L re E L0 re E

Echilibrul pieei monetare se obine n cazul cnd L=M.

M se regleaz de ctre BNM cu ajutorul celor 3 instrumente (rata scontului (de refinanare),rata rezervelor
obligatorii, operaiuni pe piaa deschis (open-merket)) i nu depinde de rata dobnzii.
L este invers legat de rata dobnzii i depinde direct de nivelul venitului.
Dac venitul crete, L crete i ca urmare rata dobnzii crete.
Echilibrul monetar reprezint:
-Acea stare n care oferta i cererea de moned sunt egale.
-Acea stare n care nu exist nici exces de bani, nici penurie de bani n circulaie, acea stare n care nu exist
nici inflaie, nici deflaie:
-Este punctul neutru dintre inflaie i deflaie.
53.Sistemul financiar-bancar: elementele sistemului bancar: tipurile bncilor comerciale; funciile
bncilor.
Sistemul financiar bancar care are da obiect instrumentele si tehnicile de plata reprezinta un domeniu de
pregnanta importanta in desfasurarea operatiunilor economice si financiare in economia de piata.
Componentele sistemului bancar pot fi individualizate dupa mai multe criterii, dar cel al functiilor
bancilor este poate cel mai reprezentativ. Din acest punct de vedere sunt identificate urmatoarele trei tipuri
de banci:
1.banci de emisiune, care emit numerar, ca rezultat al autorizarii lor de catre stat, 2.banci comerciale sau
de depozit, care efectueaza multiple operatiuni bancare, 3.banci specializate: institutii de depozit, institutii
de creditare specializate, societati financiare, companii de investitii, banci cooperatiste, case de economii,
fonduri de pensii, fonduri de plasamente, case de titluri, banci de afaceri s.a.
Alte criterii utilizate pentru clasificarea bancilor sunt:1.raza de implantare (teritorial, ramura
economica);2.nivelul de distributie (en gros - care efectueaza operatii de anvergura si cu amanuntul - care
au drept clientela ntreprinderi mici si mijlocii si persoane fizice);3.statutul juridic (publice, private,
cooperatiste, de ajutor reciproc)4.specifice n mecanismul economic:-colectarea depunerilor;-gestiunea
mijloacelor de plata;-acordarea de credite;-consultanta si diferite alte servicii.
Sunt doua tipuri de banci:1.banci de afaceri (discount houses sau accepting houses), care vnd servicii:
aranjamente financiare de fuziune sau dizolvare, asistarea de emisiuni de titluri, evaluari de risc s.a.;
2.banci comerciale (commercial banks sau clearing banks), care colecteaza disponibilitati, gestioneaza
mijloace de plata si acorda credite.
Principalele funcii ale bncilor sunt:
acumularea i mobilizarea capitalului bnesc;
intermedierea n operaiunile de creditare;
efectuarea decontrilor i plilor;
crearea instrumentelor de plata.
54.Creditul: subiecii, funciile, clasificarea.
Creditul reprezinta relatia baneasca intre o persoana fizica sau juridica, numita creditor, care acorda unei
alte persoane, numita debitor, un imprumut in bani in general cu o dobanda stabilita in functie de riscul pe
care si-l asuma creditorul sau de reputatia debitorului.
Subiectii:
Creditorul este unul din participantii la relatiile creditare, subiectul care acorda mprumutul. Creditorii
acorda mprumuturi din urmatoarele surse:1. mijloace proprii;2. mijloace mprumutate (bancile).
Debitorul este unul din participantii la relatiile creditare, subiectul caruia i se acorda mprumutul.
Debitorul se deosebeste de creditor prin faptul ca el nu devine proprietarul mijloacelor mprumutate. De aici
reese obligatiunea debitorului de a folosi mijloacele mprumutate n modul stabilit de creditor, n momentul
acordarii mprumutului.
Functiile creditului.- 1. functia de redistribuire temporara a mijloacelor libere - majoritatea absoluta a
mijloacelor temporar libere se redistribuiesc prin intermediul sistemului financiar al tarii, care este format
din banci comerciale si institutii financiare specializate. 2. functia de reglare a volumului masei monetare
din rotatie. Marirea sau micsorarea masei monetare se nfaptuieste n baza operatiunilor de credit ale bancii
centrale.
Criteriile care determina delimitare principalelor tipuri de credit sunt :
-Persoana creditorului -Modalitatea specifica de formare si utilizare a capitalurilor disponibile
-Persoana debitorului -Dimensiunile si dinamica necesitatilor debitorului si modul de folosire a capitalurilor
imprumutate - Obiectul creditului si sfera de utilizare -Duratele de constituire a capitalului disponibil si de
utilizare de catre imprumutati.
Pe baza acestor criterii, raporturile de credit se structureaza astfel :
1.Creditul comercial - Creditul comercial este acel credit acordat intre producatori si comercianti prin
vanzarea marfurilor, in schimbul unor instrumente de credit (sau efecte de comert). 2.Creditul obligatar -
Creditul obligatar se refera la relatiile de credit in care partenerii sunt institutiile statale sau intreprinderile
economice in calitate de debitori, care emit obligatiunile,3.Creditul ipotecar - Creditul ipotecar reprezinta
principala modalitate de sprijinire a proprietatii imobiliare.
Acesta presupune o conventie intre creditor si imprumutat, in care se prevad urmatoarele :
-Proprietatea ce serveste ca garantie a rambursarii imprumutului -Conditiile de remunerare si scadentele de
rambursare -Penalitatile in caz de rambursare anticipata (partiala sau integrala) a creditului -Circumstantele
in care prin nerespectarea conditiilor de imprumut debitorul poate pierde proprietatea
4.Creditul de consum- Creditul de consum este creditul pe termen scurt, mediu sau lung, acordat
persoanelor individuale destinat a acoperi costul bunurilor si serviciilor de care beneficiaza.
55.Politica monetar-creditar.
Politica monetar-creditar: esena, scopurile, instrumentele
Scopul principal al politicii monetar-cereditare este de a ajuta economiei naionale dea atinge nivelul
produciei ce s-ar caracteriza prin ocupaia total i lipsa inflaiei.
Exist trei mijloace principale ale politicii monetar-creditare:
1) operaiunile pe piaa deschis ce presupune cumprarea i vnzarea de ctre bnci a obligaiunilor
mprumuturilor de stat;
2) modificarea ratei rezervelor;
3) modificarea ratei scontului.
Teoria keynsist presupune modificarea ratei dobnzii, a investiiilor i a PNN echilibratn situaia de
dezechilibru economic prin urmtoarele msuri:
1) Politica banilor ieftini:
problema: criza economic
politica: Banca Comercial cumpr obligaiunile mprumutului de stat, micoreaz rata rezervei
obligaiunilor i rata sconturilor.
Rezultat: mrirea ofertei monetaremicorarea ratei dobnziicreterea cererii pentru investiiicreterea
ADcreterea PNN echilibrat.
2) Politica banilor scumpi
problema: inflaia prin cerere
politica: Banca Comercial vinde obligaiunile mprumutului de stat, mrete rata rezervei obligaiunilor i
rata sconturilor.
Rezultat: Sm se micoreaz; crete rata dobnziimicorarea cererii pentru investiiimicorarea AD.
n timpul actual eficiena politicii monetar creditare a devenit un obiect de discuii a economitilor.
Unii arat prile pozitive ale politicii monetar-creditare:
-politica monetar-creditar funcioneaz mai rapid i este mai mobil, mai flexibil;
-izolarea de presiunile din sfera politicii.
Teoria monetarist: n viziunea adepilor acestei teorii politica monetar-creditar este neeficient, dar
modificarea Sm este principalul factor al stabilizrii economiei.
Prile negative ale politicii monetar-creditare:
-asimetria ciclic politica banilor ieftini d posibilitate bncilor comerciale de a mri suma de bani
acordat cu mprumut,ns ea nu garanteaz c bncile vor acorda acest mprumut i Sm se va mri;
-modificarea vitezei de rotaie a banilor.
Dup opinia keynisitilor viteza de circulaie a banilor are tendina de a se schimba n direcie opus
schimbrii ofertei monetare. Prin aceasta se lichideaz acele modificri n oferta monetar, care au fost
provocate de politica monetar-creditar.
-efectul exportului net.
1) Politica banilor ieftini:
problema: criza economic, lipsa creterii economice
politica: politica banilor ieftini (n rezultatul micorrii ratei dobnzii)micorarea cererii pentru valuta
naional
Xn se micoreaz scade ADscade AS.
2) Politica banilor scumpi
problema: inflaia prin cerere
politica: crete rata dobnziicrete cererea pentru valuta naional crete cursul valutei naionale
Xn ADAS.
56.Inflaia: teoriile inflaiei, indicatorii; cauzele i formele inflaiei.
Inflaia este un proces de cretere continua a nivelului mediu (sau general) al preurilor i de diminuare a
puterii de cumprare a monedei. Atunci cnd crete preul individual la un bun oarecare, are loc o modificare
a raportului dintre cerere i ofert i o redistribuire a resurselor ntre ramuri i domenii de activitate. n cazul
dezechilibrului dintre cererea agregat i oferta agregat ns apare inflaia.
Cei mai importani indicatori i indici sunt:
a) Indicele general al preurilor i tarifelor de consum (IPC) , este acel indice prin care se msoar
modificarea ponderat a preurilor tuturor produselor exprimat printr-un raport procentual ntre preul
produsului la momentul actual i preul aceluiai produs la un moment trecut conform relaiei:
IPC=P1/ P0100
unde P1-nivelul curent al preurilor
P0-nivelul preurilor la un moment trecut .
Acest indice ajut n primul rnd Guvernului deoarece este capabil s rspund la ntrebarea acestuia dac
politica sa social economic este sau nu convenabil. Fiind un fenomen de cretere generalizat a preurilor,
rata inflaiei este dedus de cele mai multe ori din idicele general al preurilor folosindu-se relaia :
R(inf)IPC1-IPC0 /IPC0100
unde : IPC1-indicele curent al preurilor ;
IPC0-indicele preurilor la un moment trecut .
b) Cunoaterea i evoluia puterii de cumprare a poulaiei (PCB) respectiv a cantitii de mrfuri ce se
pot procura cu ajutorul unei uniti monetare , deci valoarea relativ a monedei ; repezint inndicatorul cel
mai folosit n economie . Puterea de cumprare permite comparaia n timp , de la o perioad la alta , pentru
o ar dat sau chiar ntre ri folosind relaia : PCB=MM/IPC unde MM-masa monetar .
Cauzele inflaiei - principalele cauze ale inflaiei (crora le corespund i anumite tipuri concrete ale
acesteia) snt:1)creterea masei monetare peste limitele necesare;2)presiunea cererii agregate atunci cnd
oferta agregat rmne relativ rigid (inflaie prin cerere);3)presiunea costurilor de producie (inflaie prin
costuri) n urma creterii preurilor la factorii de producie, n special a salariilor;4)creterea afluxului de
bunuri sau devize din alte ri (inflaie importat);5)cauze de natur psihosocial.
Formele inflatiei - Inflatia cunoaste forme diferite de manifestare in functie de comportamentul
consumatorilor si de deciziile organelor de stat. Ea este rezultatul dezorganizarii economice si financiare,
reflectat in cresterea masei monetare intr-un ritm mai rapid decat al productiei de bunuri si servicii, dar in
esenta si functiile sale
inflatia nu este un fenomen exclusiv monetar ci si unul economic si social-politic.
In functie de amploarea procesului inflationist in teoria si practica economica s-au incetatenit mai multe
tipologii ale inflatiei clasificate dupa mai multe criterii:
In functie de gradul de intensitate al acesteia pot fi distinse:
-Inflatie taratoare, caracterizata prin faptul ca, cresterea preturilor nu depaseste o limita moderat , de circa
3-4% pe an;
-Inflatie deschisa, caracterizata printr-o crestere a preturilor de 5-10% pe an;
-Inflatie galopanta, care presupune o crestere a preturilor cu peste 15% anual si care provoaca dezichilibre
social-economice.
In functie de cauza principala care o genereaza distingem:
-Inflatie prin cerere, generata de un anumit exces al cererii globale comparativ cu oferta globala, decalaj la
care economia nu poate raspunde prompt, ea necesitand un timp de raspuns. In consecinta, preturile cresc,
ceea ce determina o intensificare si mai mare a cererii, cumparatorii anticipand noi majorari de preturi. Ca
atare, fenomenul se autointretine si se autoamplifica;
-Inflatia prin costuri, datorata cresterii preturilor diferitilor factori de productie a materiilor prime, energiei,
creditului, fenomen ce conduce la majorarea costurilor de productie si de circulatie si, in final, a nivelului
general al preturilor;
-Inflatia interna (endogena), generata de dezechilibrele economice si financiare proprii tarii in cauza;
-Inflatia importata (exogena), provocata de cauze localizate in exterior, dar care se repercuteaza in
interiorul tarii de referinta prin intermediul preturilor de import, al balantei de palti si a cursurilor valutare, al
importului de capital.
Tinand seama de efectele inflatiei asupra cresterii economice distingem:
-Stagflatia, caracterizata prin fenomenul de stagnare a economiei in perioadele de manifestare a inflatiei;
-Slumpflatia, individualizata prin fenomenul de regres al economiei pe durata de manifestare a inflatiei.
Atat stagflatia cat si slumpflatia contrazic teza de inspiratie keynesista potrivit careia inflatia in anumite
limite constituie un stimulent al activitatii economice.
Avand in vedere ritmul de depreciere al puterii de cumparrae al monedei, distingem:
-Inflatia latenta, caracterizata printr-un ritm de depreciere al monedei mai scazut decat ritmul cresterii
emisiunii monetare;
-Inflatia noua (moderna), caracterizata prin cresterea cronica, generala si progresiva a preturilor, spre
deosebire de perioadele anterioare cand asemenea fenomene erau accidentale, fiind urmate de faze de
absorbtie a fenomenului inflationist.
Dupa funcionarea mecanismului pietei:
-Inflatia deschisa economia de piata continua sa finctioneze ca un mecanism in care preturile sunt fixe.
Orice exces de cerere (insuficienta a bunurilor sau a fortei de munca) conduce la o crestere a preturilor sau a
salariilor;
-Inflatia reprimata apare atunci cand controlul guvernamental impiedica cresterea preturilor bunurilor de
consum si a salariilor, astfel incat excesul de cerere este doar reprimat, nu si redus. O data cu indepartarea
controlului guvernamental trebuie sa ne asteptam la cresteri de preturi si de salarii.
Dupa asteptarile inflationiste:-Inflatia anticipata;-Inflatia neanticipata.
57.Caracteristica tipurilor inflaiei. aceleasi ca si la punctual 56,ele sunt descrise mai sus
58.Costurile inflaiei.
Economistii teoreticieni au identificat si trateaza sase costuri ale inflatiei moderate anticipate (corect).
1)Primul tip de cheltuieli-pierderi sociale-cu inflatia respectiva sunt cele legate de deprecierea inflationista a
banilor existenti la populatie.
Cresterea ratei inflatiei antreneaza sporirea ratei nominale a dobanzii,ceea ce,la randul ei,duce la diminuarea
rezervelor de mijloace banesti in expresie reala.Or,daca masa medie de bani numerar devine mai
mica,populatia va fi nevoita sa se deplaseze de mai multe ori la banca pentru a scoate bani numerar din
cont..
2)Al doilea tip de costuri ale inflatiei este legat de necesitatea deselor calculari si recalculari de preturi,de
operatiunile de afisare a acestora. 3)In al treilea rand,inflatia viciaza corelatiile istorice intre preturile relative
ale diferitelor bunuri materiale si servicii.Ca urmare,devine imposibila calcularea cu oarecare rigoare a
eficientei si rentabilitatii la nivel de firma si de ramura. 4)Un al patrulea gen de cost al inflatiei consta in
potentarea incertitudinii si riscului in economie.Cu cat rata inflatiei este mai mare si inregistreaza fluctuatii
puternice,cu atat firmele vor intampina dificultati in a previziona incasarile si costurile,deci si in a-si calcula
profiturile.5)In al cincilea rand,inflatia antreneaza redistribuiri arbitrare ale avutiei si ale veniturilor intre
gospodarii,firme si stat.Aceasta redistribuire este de notorietate generala in cazul persoanelor care dispun de
venituri fixe,care,adesea,nu sunt indexate la inflatie sau se indexeaza la cote mai mici decat rata
inflatiei.Daca rata reala a dobanzii scade ca rezultat al inflatiei,va aparea un transfer de resurse monetare de
la creditori la debitori,acestia din urma achitandu-si datoriile in bani depreciati.
6)Costurile psihologice si costurile politice reprezinta cel de-al saselea cost al inflatiei.Adesea,oamenii o duc
mai prost,chiar daca veniturile lor cresc mai mult decat rata inflatiei.Ratele ridicate ale inflatiei neasteptate
perturba ordinea sociala existenta.De aceea,aceasta inflatie este insotita de tensiuni sociale si,adesea,de
schimbari profunde.7)In al saptelea rand,inflatia contribuie la inrautatirea raporturilor economice externe ale
tarii ceea ce dezechilibreaza balanta de plati externe.explicatia consta in faptul ca inflatia intr-o tara fiind
mai mare decat in alte tari,exporturile tarii respective apar mai scumpe si deci mai putin competitive,iar
importurile mai ieftine,in comparatie cu produsele indigene. 8)Inflatia implica folosirea suplimentara a unor
resurse in comparatie cu perioada de stabilitate a preturilor.Este vorba de cheltuielile ce se fac cu urmarirea
evolutiei fenomenului inflationist la toate nivelele: firme, sindicate, banci, guvern.
Inflatia este unul dintre cele mai perverse dezechilibre macroeconomice actuale.
59.Interdependena dintre inflaie i omaj.
Coexistena inflaiei cu omajul ridicat i restrngerea activitilor economice a fost numit stafglaie.
Economistul A.W. Philips a descoperit o relaie invers proporional ntre rata de variaie a preurilor i
nivelul omajului; cu ct prima va fi mai mare cu att cea de-a doua este mai mic reciproca fiind valabil .
Aceast idee este exprimat printr-o curb care-i poart numele economistului. Atunci cnd autoritile
provoac prin creearea de moned o cretere a preurilor i implicit i a salariilor, lucrtorii cresc ntr-un
prim timp oferta locurilor de munc, deoarece ei cred c salariile lor reale au crescut. Atunci cnd salariaii
constat c preurilor au crescut n acelai ritm cu salariile lor ei revin la situaia iniial reducnd ofetra de
munc , deci omajul crete. Astfel dac se dorete reducerea omajului, autoritile vor trebui s sporeasc
creearea de moned n fiecare perioad pentru a ntreine ideea c salariul real crete, ns toate acestea cu
riscul de a avea o inflaie ridicat .
Explicaiile anterioare sunt valabile n cadrul unei piee de munc echilibrat adic omajul este ntotdeauna
voluntar , adic toi cei care vor s lucreze cu salariile curente o pot face .
Mai exist un tip de omaj anume omajul natural , acesta apare n condiiile non-inflaioniste. Rata natural
a omajului este atunci cnd fluctuaia sa nu depinde de rata inflaiei.
60.Curba lui Phillips pe termen lung.
Dac omajul scade sub o anumit rat, inflaia se accelereaz. Rata suficient de nalt a omajului, care
poate evita acest lucru, este denumit rat a omajului care nu accelereaz inflaia (Nairu).
Orice politic are drept scop declarat att un nivel sczut de omaj, ct i o inflaie moderat. Aceasta, cu
scopul esnial de a creea o cretere economica nalt i durabil. Totui, ultimele decenii ne arat c
procesele inflaioniste i ale neocuprii se interfereaz n multiple domenii i cu efecte din ce n ce mai
neateptate. Relaia dintre omaj i inflaie ambele privite n dinamic este surprins cu ajutorul curbei
Phillips, dup numele economistului englez de origine neo-zeelandez care a fundamentat-o pentru prima
dat.
Pe baza cercetrii unei ample serii de date, care s-au extins pe intervalul de timp 1861-1957, privitoare la
rata omajului (ca indicator structural) i dinamica salariului nominal (ca indice cu baz n lan) n Anglia,
economistul englez A. W. Phillips a descoperit o relaie logic ntre dinamicile celor dou mrimi.
Pe baza ipotezei, conform creia modificarea preului este egal cu modificarea salariului minus efectul
creterii productivitii medii, Phillips a observat o relaie invers ntre rata inflaiei i rata omajului.
Nivelul omajului a fost mai mare cnd ritmul de cretere a salariului nominal a fost mai lent. Invers,
omajul a fost mai mic cnd creterile salariului nominal au fost mai rapide.
Relaiile sunt plauzibile, deoarece nivelul i dinamica salariului depind de raportul dintre cererea i oferta de
munc. Dac, de pild, cererea de munc este mai mare dect oferta, atunci salariile sunt mai mari, ele cresc.
Caracterul plauzibil al relaiei se poate demonstra i pe baza aezrii salariului n postur de variabil
independent. Salariile mai mici fac ca cererea s fie mai mare ca oferta. Extinznd relaiile, s-a considerat
c guvernele pot reduce rata omajului provocnd n mod deliberat inflaia. Ideea este destul de hazardat.
n varianta sa original, curba Phillips este o relaie de interdependen invers ntre nivelul relativ al
omajului i ritmurile de cretere a salariului nominal.
Aceast relaie poate fi surprins prin formula: DWt = f(u)t,
Unde DW este modificarea n ratele salariului nominal;
u este rata omajului;
t este timpul (perioada, fiecare an economic).
Curba Phillips, pe care economitii o folosesc n zilele noastre, se deosebete de cea iniial prin trei
aspecte:
1.n modelul contemporan, ritmurile de modificare anual a salariului mediu nominal au fost nlocuite cu
ratele inflaiei. Aceast deosebire nu are o prea mare importan principal, deoarece creterea salariului
nominal, ca i modificarea salariului real sunt strns legate ntre ele. n perioadele n care are loc creterea
rapid a salariului se nregistreaz, de regul, i o cretere rapid a preurilor.
2.Curba Phillips actual include indicatorul ritmurilor ateptate ale inflaiei (nu doar pe cele nregistrate
efectiv). Prin acestea, modelul este tributar economistului american Milton Friedman. Dezvoltnd, la
sfritul anilor 60, modelul ateptrilor false ale lucrtorilor, acest economist a pus n eviden importana
deosebit a ateptrilor pentru analiza ofertei globale.
3.Modelul teoretic de analiz contemporan include i indicatorul schimbrilor oc ale ofertei. Prin aceast
nou variabil cuprins, curba Phillips este datoare O.P.E.C. Primul oc petrolier (1973), ca i cel de-al
doilea (1978) , prin care preurile mondiale la petrol au fost substanial ridicate, au determinat pe specialiti
s-i ndrepte atenia asupra urmrilor ocurilor economice, n general asupra nivelului i dinamicii ofertei
globale.
Curba Phillips este un instrument de fundamentare a politicilor economiei ofertei. Ea este o altermativ de
reprezentare a ofertei globale. Pe baza ei, se adopt politica economic de reglementare a cererii globale, i
astfel se ajunge la fundamentarea alegerii ntre inflaie i omaj, ale crei condiii sunt date de curba ofertei
globale.
61.Politici antiinflaioniste.
Datorit consecinelor negative asupra organismului economic i social, inflaia constituie un obiectiv major
al politicilor macroeconomice din toate rile cu economie de pia. De asemenea, politicile antiinflaioniste
actuale trebuie astfel elaborate nct s combat eficient inflaia i, n acelai timp, s permit creterea
economic i limitarea omajului. n mod firesc, politicile de combatere a inflaiei sunt corelate cu cele dou
forme cauzale ale acestui fenomen - inflaia prin cerere i inflaia prin costuri. n consecin, ele vizeaz, fie
controlul cererii agregate, n sensul reducerii ei, fie controlul ofertei agregate, n sensul sporirii ei.
Controlul cererii agregate se poate realiza prin dou tipuri de politici economice: politici bugetar-
fiscale i politici monetare.
Politicile bugetar-fiscale folosesc, de regul, dou instrumente sau prghii de politic economic, precum:
fie reducerea cheltuielilor publice,care constituie o component important a cererii agregate, fie creterea
presiunii fiscale ,ceea ce reduce masa monetar destinat consumului i investiiilor. Astfel, att prin politica
restrngerii cheltuielilor publice(guvernamentale), care presupune meninerea unor deficite bugetare ctmai
mici, ct i prin politica presiunii fiscale, care nseamn o cretere a impozitelor directe i indirecte, se
realizeaz aa-numita "politic deflaionist". Dac aceleai prghii se folosesc n sens invers, respectiv
creterea cheltuielilor guvernamentale i reducerea impozitelor, atunci se are n vedere reducerea omajului,
i constituie pri componente ale unei politici denumite "reflaioniste".
Politicile monetare vizeaz controlul masei monetare aflate n circulaie i au drept scop, fie
blocarea(nghearea) masei monetare, fie reducerea acesteia n corelaie cunevoile circulaiei. Ambele cerine
se realizeaz prin combinarea, de ctre banca central, a urmtoarelor instrumente de politic monetar:
-manevrarea taxei rescontului,
-operaiuni de open-market,
-variaia cotei rezervelor obligatorii.
Manevrarea taxei de rescont reprezint un instrument dominant al politicii monetare, datorit efectului
su asupra volumului creditului ce se poate acorda ntr-o economie, deci asupra mrimii masei monetare,
dac se are n vedere funcia de emisiune a creditului. Manevrarea taxei de rescont genereaz creterea sau
scderea costului creditului, prin intermediul dobnzilor, fapt care se reflect n micorarea sau mrirea
masei monetare din circulaie, n concordan cu obiectivele de politic monetar ale bncii centrale.
Controlul ofertei agregate presupune susinerea ofertei din economie, acionnd asupra tuturor cauzelor
care conduc la scderea sau stagnarea produciei naionale. n acest context, trebuie precizat c uneledin
msurile menite s ajute la relansarea ofertei globale sunt contrare celor aplicate pentru restrngerea cererii
globale din economie
ntre msurilede sprijinire a ofertei agregate dintr-o economie se pot enumera, ca principale,
urmtoarele:
-ieftinirea creditelor , prin scderea ratei medii a dobnzii pe piaa monetar, i acordarea acestora, cu
prioritate, n scopuri productive i acelor ageni economici care prezint planuri de afaceri viabile.
-acordarea unor faciliti fiscale, care pot nsemna:
-scutiri sau reduceri de impozite n primii ani de activitate;
-reduceri de impozitepentru profiturile reinvestite;
-scutiri temporare de la plata impozitului peprofit pentru investiiile de capital strin;
-aplicarea sistemului deamortizare accelerat a capitalului fix;
-reducerea taxelor vamale la unelematerii prime provenite din import i nglobate n produsele
destinatepieei interne;
-reducerea taxelor vamale la unele produse finite provenitedin import .a.
-reducerea costurilor de producie,deziderat care poate firealizat prin eforturile i implicarea direct
a agenilor economici. Acetia trebuie s ia n considerare, att achiziionarea de factori de producie la
preurile cele mai mici de pe pia (fr a fi ns afectat calitateaacestora), ct i creterea randamentului
acestor .
62.Bugetul de Stat i politica bugetar-fiscal.
Bugetul statului este un program sau plan de cheltuieli, ce urmeaz a se efectua, i de venituri, ce urmeaz a
se realiza ntr-o perioad determinat, fiind aprobat de Parlament.
Bugetul de stat este alctuit din:- din impozite, taxe i ncasri. Veniturile bugetare nu includ mprumuturile
de stat. Lista veniturilor bugetare se aprob ca anex la legea bugetar anual.
partea de cheltuieli. Cheltuielile includ: fondul de salarii al angajailor autoritilor publice; alte cheltuieli
operaionale ale autoritilor publice; cheltuielile pentru nvmnt, tiin, cultur i art.
Politica bugetar-ficala - Politica bugetar-fiscal, fiind parte component a politicii economice a
rii,reprezint prghie efectiv n reformarea economiei. Aceast politic influeneaz toate sferele vieii:
economic, politic, social. Prin intermediul ei, se formeaz resursele financiare ale statului, se realizeaz
politica social, se stimuleaz activitatea investitional etc. Mecanismul bugetar-fiscal asigur influen
dubl asupra proceselor economice: n primul rnd, majornd cheltuielile bugetare n domeniile prioritare i,
n al doilea rnd, crend condiii de acumulare a veniturilor prin intermediul sistemului fiscal. Folosind
instrumentele politicii bugetar-fiscale,statul realizeaz reformele pe care e axat strategia de dezvoltare
social-economic arii.
Funcii bugetare:
1bugetul are funcie juridic, pentru c anual se adopt printr-un act cu putere de lege, dispoziiile
cuprinse n aceast lege fiind imperative cu privire la cuantumul minim al veniturilor i maximum de
cheltuieli.2bugetul are o funcie politic - bugetul reflect ntregul program politic al guvernului, votarea
lui de ctre Parlament presupunnd prezentarea ntregii politici guvernamentale. 3bugetul are o funcie
financiar, n sensul c presupune determinarea sub form bneasc a necesarului de cheltuit n
domeniul public i evaluarea ct mai corect a surselor care pot fi de natur fiscal n marea lor majoritate, i
nefiscal.4bugetul are o funcie public. Bugetul este un mijloc de satisfacere a nevoilor colective, fiind un
act de conducere statal, emanat dintr-un interes general-public.
63.Bugetul de Stat forma de prezentare, principiile bugetare, elementele i structura.
Bugetul de stat--Instrumentul principal de promovare a politicii bugetare este bugetul de stat. Bugetul este o
noiune ntlnit tot mai des n vocabularul economic i cu o arie larg de utilizare. Un buget este o
previziune a veniturilor i cheltuielilor unui oarecare agent economic pentru o perioad de timp, de regul,
pentru un an. n acest sens, putem vorbi despre bugetul de familie, bugetul ntreprinderii, bugetul diferitelor
ministere, bugetul universitii, bugetul local, n fine, bugetul de stat.
Bugetul de stat este un document (o lege votat de parlament), n care snt nscrise cheltuielile statului i
veniturile necesare pentru acoperirea acestora. Bugetul de stat este elaborat anual de ctre guvern (mai
precis de ctre Ministerul Finanelor) i aprobat ulterior de parlament. Bugetul de stat mai este denumit
Legea finanelor". n acest sens, ca lege a finanelor", bugetul prevede i autorizeaz cheltuielile i
veniturile statului.
La temelia elaborrii bugetului de stat snt puse patru principii de baz:
1.Anualitatea. Aceasta nseamn c bugetul este elaborat n fiecare an i prevederile lui vizeaz doar cadrul
anului respectiv. Veniturile i cheltuielile prevzute de bugetul de stat snt valabile doar pentru durata de
timp votat de parlament, adic pe durata unui an.
2.Previzionalitatea. Aceasta nseamn c snt planificate din timp att veniturile, ct i cheltuielile pentru
anul viitor.
3.Universalitatea. Bugetul de stat cuprinde toate veniturile i cheltuielile de stat. Acest fapt faciliteaz
efectuarea controlurilor din partea parlamentului.
4.Echilibrul bugetar sau regula de aur a finanelor clasice const n faptul c cheltuielile statului trebuie s
fie egale cu veniturile acestuia.n economiile contemporane, aceste principii, att de populare altdat, au
ncetat s mai fie aplicate cu strictee. Din punctul de vedere al soldului bugetar, n procesul executrii
bugetului pot aprea trei situaii diferite, i anume de:
1)buget echilibrat, cnd cheltuielile snt egale cu veniturile, iar soldul bugetar este egal cu zero;
2)buget excedentar, cnd veniturile snt mai mari dect cheltuielile, iar soldul bugetar este pozitiv;
3)buget deficitar, cnd veniturile snt mai mici dect cheltuielile, iar soldul bugetar este negativ.
In cel de al treilea caz, se formeaz aa-numitul deficit bugetar". Deficitul bugetar este o stare a bugetului
de stat cnd cheltuielile depesc veniturile.
Deficitul bugetului de stat are urmri nefaste asupra dezvoltrii economice.
Pentru a diminua sau a elimina acest deficit, n practica mondial snt utilizate mai multe metode, i
anume:
1.recurgerea la mprumuturile interne;
2.folosirea veniturilor provenite din privatizare;
3.emisia de ctre Banca Central a unei cantiti suplimentare de bani;
4.folosirea mprumuturilor externe.

64.Impozitul- esenta, functiile, principiile impunerii fiscal, formele, sisteme de impozitare.

Impozitele reprezinta o forma de prelevare a unei parti din veniturile si/ sau averea persoanelor fizice si
juridice la dispozitia statului in vederea acoperirii cheltuielilor publice. Aceasta prelevare se face in mod
obligatoriu, cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie directa din partea statului. Printre elementele
impozitului se numara subiectul (platitorul), suportatorul, obiectul impunerii, sursa impozitului, unitatea de
impunere, cota (cotele) impozitului, asieta, termenele de plata s.a.
*Funciile impozitului
Funcia fiscal - datorit acestei atribuii, impozitul furnizeaz permanent resurse financiare publice.
n statele dezvoltate, impozitele, taxele icontribuiile asigur opt sau nou zecimi din totalul resurselor
financiare ale statului in rile in curs de dezvoltare aceast pondereeste mai mic.
Funcia de reglare economico - social - graie nsuirilor impozitului de a influena procesele economice i
relaiile sociale,n prezent el a devenit instrumentul cheie de dirijare macroeconomic.
*Principiile impunerii:
1. Principiul justetii impunerii (echitatii fiscale) consta in aceea ca supusii fiecarui stat sa contribuie, pe
cat posibil, cu impozite in functie de veniturile pe care le obtin. Prin promovarea acestui principiu, se
urmarea anularea privilegiilor de care se bucurau nobilii si clerul in ceea ce priveste impozitele directe si
participarea tuturor supusilor statului la acoperirea cheltuielilor publice pe masura veniturilor obtinute.
2. Principiul certitudinii impunerii presupune ca marimea impozitelor datorate de fiecare persoana sa fie
certa si nu arbitrara, iar termenele, modalitatea si locul de plata sa fie stabilite fara echivoc, pentru a fi
cunoscute si respectate de fiecare platitor.
3. Principiul comoditatii perceperii impozitelor cere ca impozitele sa fie percepute la termenele si in
modul cel mai convenabil pentru contribuabil.
4. Principiul randamentului impozitelor urmarea ca sistemul fiscal sa asigure incasarea impozitelor cu
un minim de cheltuieli si sa fie cat mai putin apasator penrtu platitori.
*Sisteme de impozitare
n decursul istoriei au existat trei modaliti diferite de stabilire a raportului ntre mrimea venitului i
mrimea impozitului. n funcie de aceasta, s-au constituit trei forme de impozitare i trei sisteme de
impozitare:
1. impozitul progresiv, potrivit cruia cu ct este mai mare venitul, cu att mai nalt este rata
impozitului. n asemenea caz cea mai mare greutate a impunerii cade pe umerii celor bogai.
2. impozitul regresiv presupune reducerea ratei impozitrii pe msura creterii veniturilor. Acest tip e
folosit ca instrument de lupta contra evaziunii fiscale i de lrgire a ariei de impozitare.
3. impozitul proporional, n care se achit aceeai rata a mpunerii.
4. n unele ri s-a recurs la impozitul fix, care reprezint o mrimea venitului.
65.Deficitul bugetar- concepte teoretice, tipologia, metode de finantar
Cheltuieli curente care depesc veniturile curente. Termenul se folosete de regul pentru a descrie o
situaie n care veniturile guvernamentale, ncasrile din impozite, nu acoper cheltuielile guvernamentale.
Tipurile:
-Deficitul care se bazeaz pe diferena dintre sumacheltuielilor publice ocazionate cu plile prin transferuri
icele pentru cumprare de bunuri i servicii publice i suma veniturilor fiscale este considerat
deficit primar.
-Dac la deficitul primar se adaug plile de dobnzi aferente mprumutului de stat, nscrise n buget sub
form de cheltuial public, se obine deficitul total.Deficitul total nregistrat ntr-un an poate fi divizat n
dou componente:
1. deficitul structural, care are loc atunci cnd bugetulajustat n mod ciclic este n deficit i
2. deficitul ciclic, care este definit ca deficitul bugetartotal minus deficitul structural.
Existena deficitului bugetar se datoreaz mai multor cauze, dintre care pot fi enumerate urmtoarele:
1) scderea producerii de bunuri i servicii n economie,pe ansamblu;
2) creterea cheltuielilor n scopul realizrii anumitorprograme sociale;
3) creterea activitii sectorului obscur al economiei;
4) creterea cheltuielilor marginale ale producieisociale;
5) emisiunea monetar n exces i care s nu justifice ocretere economic.
Exist dou tipuri de surse de finanare a deficitului bugetar:
A. Sursele externe:
Grante sunt sursele mai des atrase, nu aduc la creterea datoriei externe a statului, fiind simpl finanare dar
nu surs de venit. Exist trei tipuri de grante. Unele sunt acordate n mod de valut strin sau naional.
Credite concesionate. Caracteristica specific a acestor credite este dobnda mai joas n comparaie cu
dobnda de pia, perioada preferenial nsemnat i perioada lunga de achitare. Aceste credite pot fi atrase
de instituii guvernamentale sau strine (Banca Internaional de Reconstrucii i Dezvoltare, Banca
European de Reconstrucii i Dezvoltare).
Credite comerciale. Ele vin de la bncile comerciale, furnizori strini sau de la guverne strine. Termenele
achitrii lor variaz de la cteva luni pn la zeci de ani.
Reducerea averii strine. Averea poate fi sub form de valut strin, care este proprietatea bncii centrale,
depozite strine proprietatea guvernului sau sub form de avere strin, inclusiv aciunile companiilor
strine. Utiliznd valuta strina banca central vinde valuta la sectorului privat i crediteaz venitul
guvernului. n caz c guvernul vinde averea strin (aciunile sau cldirile), venitul n valut strin este
ndreptat sau la achitarea obligaiilor strine sau se convertirea n valuta strin prin vnzarea venitului
bncii centrale.
Acumularea temporar a datoriei externe. Cnd achitarea dobnzii creditorului strin nu este efectuat la
timp, dobnda cresctoare mrete deficitul, ns aceast parte a deficitului este finanat automat prin
refuzul achitrii dobnzii. Dac termenul achitrii cu furnizorii a venit dar nu se efectueaz, aceasta tot duce
la acoperirea automat a deficitului prin refuzul de la achitarea obligaiilor.
B. Sursele interne a finanrii deficitului bugetar
mprumutarea de la sectorul nebancar .
mprumutarea de la sistemul bancar.

66.Curba lui Laffer

Curba arata in mod clar ca veniturile din impozite pot creste pana la un anumit punct (A), dupa care incep sa
scada. Se mai poate observa ca in punctele C si D se obtin aceleasi intrari fiscale, desi rata de impozitare a
crescut de la E la F.
Curba lui Laffer demonstreaza ca, dincolo de o anumita limita, presiunea fiscala se traduce printr-o pierdere
de venituri bugetare. Cand rata impozitarii depaseste un anumit prag, inclinatia catre investitii scade,
cresterea economica se sufoca. Aceasta curba prezinta doua avantaje: pe de o parte, permite sa se calculeze
pentru fiecare fel de impozit in parte, ca si pentru totalul impozitelor, punctul optim, acela in
carerandamentul impozitului este si ramane maxim; pe de alta parte, ea permite sa se justifice o politica de
reducere a impozitelor.curba Laffer se divide n dou zone:
-zona din stnga, denumit zona admisibil, n care se subliniaz ideea c reducerea bazei impozabile este
inferioar creterii ratei presiunii fiscale, rezultnd o cretere a ncasrilor la buget i
-zona din dreapta, denumit zona inadmisibil, prin care se evideniaz c orice cretere a presiunii
fiscale nu este suficient pentru a compensa reducerea bazei de impozitare.
67.Efectul Oliver-Tanzi
Efectul Oliver-Tanzi reprezint intirzierea intentionata a virarii impozitelor la bugetul de stat de catre
contribuabili in conditiile cresterii nivelului inflatiei. Acest efect poart numele economitelor, care n anii
70 ai secolului XX au acordat atenia la fenomenul dat din cauza inflaiei existente n America Latin.
Inflaia ridicat creeaz stimulente economice pentru amnarea la plat impozitelor pentru ca in perioada de
intirziere are loc deprecierea banilor si aceasta constituie un avantaj pentru contribuabil. Acest lucru poate
duce la apariia deficitului bugetar.
Exist un decalaj de timp ntre calculul i plata impozitelor, de aceea ncasrile fiscale reuesc s se
deprecieze.
Efectul Oliver-Tanzi este cunoscut de la sfritul de-al Doilea Rzboi Mondial, iar acesta n-a fost investigat
n detaliu.

68.Datoria publica si politica bugetar-fiscala (scopurile, instrumentele, efectele)

Datoria public constituie totalitatea mprumuturilor interne i externe contractate de ctre stat n scopul
acoperirii deficitului bugetar. n mod nemijlocit, DP nu figureaz n bugetul de stat. n buget este nscris la
capitolul cheltuieli, doar dobnda care in anul respectiv urmeaza a fi pltit creditorului intern sau extern.
Deoarece DP poate fi acoperit prin veniturile acumulate sub forma de impozite, de obicei se spune c
mprumuturile fcute de ctre stat astzi reprezint impozitele ce vor fi colectate mine.
Politica bugetar-fiscal, fiind parte component a politicii economice a rii,reprezint prghie efectiv
n reformarea economiei. Prin intermediul ei, se formeaz resursele financiare ale statului,
se realizeaz politica social, se stimuleaz activitatea investitional etc. Mecanismul bugetar-fiscal asigur
influen dublasupra proceselor economice: n primul rnd, majornd cheltuielile bugetare ndomeniile
prioritare i, n al doilea rnd, crend condiii de acumulare a veniturilor prin intermediul sisiemului fiscal.
Instrumentele politicii fiscale:
a) impozite - rol: financiar: mijlocul principal de procurare a resurselor fondurilor publice; economic:
realizeaza cointeresari ale subiectilor economici (stimulari/inhibari); social: realizeaza redistribuirea
venitului n societate, n acord cu politica de securitate sociala a guvernului.
b) taxe,c) alte prelevari obligatorii,d) cheltuieli guvernamentale - rol: curent - satisfacerea nevoilor
curente ale functionarii societatii n ansamblu; de macrostabilizare - inducerea de efecte de cointeresare n
sensul realizarii, mentinerii sau restabilirii echilibrului macroeconomic n economia reala.
Efectele politicii fiscale ar putea fi localizate la nivel macro, aceste efecte sunt localizate n redistribuirea
social a resurselor, ieirile sociale dinamice, utilizarea "complet" sau parial a pieei, poziia
emigraionist i echilibrul extern.
1. Efectul multiplicator
Prin cheltuieli publice venitul naional crete. Plile statului, fie merg direct la gospodriile particulare (de
exemplu, beneficii pentru copii, angajaii economisesc plata suplimentare) sau indirect asupra
ntreprinderilor.
2. Efectul accelerator Venitului naional este descris drept efect multiplicator. Creterea cererii conduce de la
sine, la creterea capacitii de utilizare n ntreprinderi. Pentru a elimina blocajele, ntreprinderile sunt "
forate" s fac investiii. Acest efect de la creterea venitului naional la creterea investiiilor este numit
efect accelerator.
69.Multiplicatorul fiscal si multiplicatorul bugetului echilibrat-
multiplicatorul desemneaza un factor care indica in ce masura un impuls economic originar (variabila
independenta) influenteaza o marime explicativa (variabila dependenta). Multiplicatorul fiscal reflecta
cresterea venitului si a productiei prin diminuarea prelevarilor (impozitelor) efectuate de catre stat,
presupunand nemodificat totalul cheltuielilor. Cu alte cuvinte, perceperea de impozite mai reduse
incurajeaza agentii economici in afaceri, adica in extinderea activitatii prin investitii, stimuland, astfel
ocuparea fortei de munca, cresterea veniturilor si productiei. Multiplicatorul bugetului echilibrat ne ndic
efectele unei majorri a achizitiilor guvernamentale nsoite de o cretere a impozitelor, astfel nct la noul
punct de echilibru surplusul bugetar este exact acelai ca i la punctul iniial de echilibru. Deci
multiplicatorul bugetului echilibrat este un multiplicator asociat cu un surplus sau deficit bugetar neschimbat
i ca atare va fi egal cu 1.
70.Cresterea economica
Esena, scopurile i caracteristicile principale ale creterii economice
In prezent creterea economic se consider drept o expresie sintetic a anselor pentru o via mai bun i
de aceea reprezint un obiectiv major de politic macroeconomic.
Creterea economic este interpretat ca o evoluie pozitiv, ascendent a rezultatelor macroeconomice.
Creterea economic const in sporirea cantitativ a activitilor i rezultatelor acestora pe ansamblul
economiei naionale in strins legtur cu factorii care contribuie la aceast sporire.
Creterea economic se exprim prin dinamica indicatorilor macroeconomiei ai rezultatelor activitii in
termeni reali respectiv PIB, PNB i VN, corectai cu mrimea defalcatorului. Deoarece dinamica
macroeconomic este corelat cu dinamica demografic, variaia indicatorilor macroeconomiei se raporteaz
frecvent la variaia populaiei totale.

71.Cresterea economica si dezvoltarea economica

Cresterea economica exprima (sintetizeaza) modul in care ansamblul activitatilor economice, privite la
nivelul unei economii nationale, contribuie la sporirea reala a produsului national brut pe locuitor, intr-un
orizont indelungat de timp.
Cresterea economica pe termen lung are doua surse importante:
- cresterea cantitativa a factorilor de productie utilizati (a numarul de persoane, a cantitatii de capital fix
sau circulant utilizat); aceasta poarta si denumirea de crestere economica extensiva;
- cresterea calitativa a factorilor, adica cresterea eficientei utilizarii factorilor de productiei (a
productivitatii acestora); rezultatul este cresterea economica intensiva.
Cresterea economica aduce beneficii agentilor economici. Dintre acestea enumeram:
- Cresterea standardului de viata. Sporirea volumului de bunuri si servicii finale la nivelul unei tari
este echivalenta, de regula, cu modificarea in sens favorabil a consumului.
- Atenuarea saraciei. Cresterea capacitatii de productie genereaza mai multe locuri de munca si, deci,
surse de venit mai numeroase pentru menaje;
- Modificari in structura consumului.
Dezvoltarea economica este un concept care caracterizeaza ansamblul efectelor economice, directe si
indirecte, care se propaga la nivelul unei economii nationale ca urmare a transformarilor cantitative,
structurale si calitative ce au loc in viata economica a unei tari intr-o anumita perioada de timp, sub influenta
conjugata a unui sistem de factori.
Pentru caracterizarea dezvoltarii economice a unei tari se folosesc:
a. indicatori economici cantitativi care exprima: nivelul productiei nationale reale pe locuitor; modificarie
structurale care au loc in profil de ramura si teritorial; nivelul de trai al populatiei; eficienta utilizarii
factorilor de productie.
b. indicatori economici calitativi/criterii de apreciere a efectelor calitative pe care le antreneaza sistemul
transformarilor din intreaga viata economico-sociala a unei tari.
Dezvoltarea economica presupune cresterea economica, dar nu orice proces de crestere economica ce se
realizeaza la nivelul unei tari inseamna si dezvoltare economica; dezvoltarea economica se exprima prin
efectele ei pozitive prin care genereaza progresul.
72.Tipurile, indicatorii si factorii cresterii economice
Indicatorii fundamentali care se folosesc pentru evidetierea/masurarea cresterii economice sunt PIB si
PNN (VN)
Pentru determinarea ratei cresterii economice se utilizeaza indicele unei variabile macroeconomice
(indicator macroeconomic); de exemplu, indicele PIB: IPIB = PIB1 / PIB0 x 100
In acest caz, rata cresterii economice (Rc) va fi: Rc = IPIB 100%
Descrierea cresterii economice se realizeaza cu ajutorul functiei de productie:PIB = f (munca, capital,
progres tehnic)
Cresterea cantitatii de munca utilizata in conditiile in care stocul de capital ramane constant determina
utilizarea factorilor de productie cu o eficienta din ce in ce mai mica ceea ce determina o scadere a
productiei pe locuitor (datorita randamentelor descrescatoare).
Cresterea cantitatii de capital utilizat determina cresterea cantitatii de bunuri si servicii obtinute intr-o
economie nationala, dar in aceeasi maniera ca si cresterea cantitatii de forta de munca. Progresul tehnic, este
in prezent unul dintre cei mai importanti factori ai cresterii economice, fiind o sursa importanta a cresterii
productivitatii factorilor de productie si, deci, a cresterii economice intensive.
Cresterea economica poate fi:
- pozitiva, sanatoasa, reala: sporirea productiei nationale pe locuitor exprima/inseamna o productie
fizica mai mare de bunuri
- negativa (descrestere economica): productia de bunuri economice pe locuitor, in expresie fizica,
scade
- exclusiv nominala: sporirea PNB pe locuitor, din punct de vedere fizic, nu are loc, cresterea valorica
a acestuia datorandu-se exclusiv cresterii preturilor
- zero: PNB real pe locuitor nu se modifica
- constanta: productia nationala pe locuitor inregistreaza o rata proportionalconstanta de crestere.
In functie de raportul dintre rata de crestere a PNB pe locuitor si rata inflatiei, pot exista urmatoarele situatii
principale:
- crestere economica neinflationosta: rata de crestere economica (ritmul cresterii PNB pe locuitor) este
superioara ratei inflatiei
- crestere economica inflationista: rata cresterii economice este mai scazuta decat rata inflatiei.
Cea mai grava dintre situatiile posibile este aceea in care cresterea economica este negativa si este insotita
de cresterea inflatiei si a somajului.
exist i urmatoarele tipuri de crestere:
- crestere extensiva realizata prin marirea volumului/cantitatii factorilor de productie utilizati si a
volumului de rezultate
- crestere intensiva realizata prin folosirea mai eficienta a factorilor de productie si cresterea
productivitatii lor
- cresterea potentiala rata de crestere maxima a productiei nationale cu mijloacele disponibile
- crestere echilibrata realizata in conditiile respectarii echilibrelor clasice (al bugetului, al balantei
de plati), fara tensiuni inflationiste si cu utilizarea deplina a fortei de munca
- crestere exponentiala (ultrarapida) crestere multiplicativa, cu o rata constanta
- crestere economica negativa.
Principalii factori care stau la baza cresterii economice sunt:
directi
Cresterea populatiei active
Investitiile in capitalul uman
Cresterea volumului capitalului utilizat
Schimbarile tehnologice
indirecti
Institutiile (institutiile financiare, administratiile private etc.
Guvernul
73.Teorii si modele ale cresterii economice
Teoria clasica a cresterii economice a fost dezvoltata de Smith, Ricardo si Malthus. Ea se bazeaza pe legea
randamentelor descrescatoare si descrie evolutia economiei in conditiile in care pamantul este o resursa
limitata, iar populatia este in crestere. In aceste conditii populatia este condamnata sa traiasca la nivelul de
subzistenta. Legea randamentelor descrescatoare avea ca rezultat faptul ca, atunci cand pamantul este
limitat, cresterea populatiei determina reducerea salariilor, la nivelul la care populatia se va afla intr-o
situatie stationara (numarul va ramane constant). Clasicii au omis aportul progresului tehnic la cresterea
economica.
Keynesismul considera ca venitul national creste pe seama cresterii cererii agregate. Precursorii lui Keynes
s-a preocupat stabilitatea activitatii economice si de reducerea somajului. Ei au subliniat rolul major al
investitiilor privite ca acumulare de capital si ca o componenta a cererii agregate. Acestea (investitiile) au
rolul hotarator in cresterea venitului national si, deci, a productiei nationale.
Teoria neoclasica introduce, ca variabila exogena progresul tehnic. Se mentine rolul important al investitiilor
(care au ca rezultat cresterea inzestrarii tehnice a muncii) si al cresterii cantitatii fortei de munca utilizata.
Noua teorie a cresterii considera progresul tehnic a fi o variabila endogena. Investitiile nu constau in
reproducerea acelorasi bunuri, ci in producerea de utilaje, masini etc, care incorporeaza in ele cunostintele
acumulate de oameni. De asemenea, se ia in considerare si faptul ca randamentul social este superior
randamentului privat, determinand astfel, externalitati tehnologice pozitive si deci cresterea productivitatii.
Noua teorie considera ca incorporarea cunostintelor are loc prin doua cai:
- invatare prin practica, in sensul ca oamenii incorporeaza experienta acumulata in elementele de
capital;
- inventie, schimbarile tehnologice fiind procese sistematice, gandite.
Modele creterii economice.
Modelul lui Harrod. n centrul modelului se afl corelaia ntre dintre rata creterii economice i rata
acumulrii, de care depinde rata investiiilor. Elementele de baz sunt trei ecuaii p/u care se calculeaz trei
ritmuri posibile de cretere economic, care snt: rata de facto, rata garantat i rata natural a creterii
economice.
Rata de facto sau real se calculeaz n felul urm: GxC=S, unde G - rata de cretere venitului naional, C -
coeficientul capitalului, S - rata investiiilor.
Iar G=S/C, aceasta ecuaie demonstreaz c creterea ec-c se afl ntr-o legtur direct proporional cu rata
acumulrii.
Modelul elaborat de Solow - este analizat aportul factorilor direci(munca, capitalul, progresul tehnic) asupra
creterii ec-ce: r = A/A + a*K/K + (1-a)*L/L,
unde r - ritmul creterii ec-ce; A/A - creterea productivitii globale, generate de progresul tehnic; a -
ponderea venitului factorului de prod-e capital n PIB; K/K - ritmul de cretere a factorului capital;
L/L - ritmul de cretere a factorului munc.
74.Politica social a statului i bunstarea indivizilor.
Politica social definete setul de politici publice ce urmresc realizarea proteciei sociale i a bunstrii.
Politica social studiaz fenomene ce transcend aciunile i politicile guvernamentale: dincolo de serviciile
sociale politica social studiaz o gam larg de fenomene sociale i economice legate de bunstarea la nivel
individual, familial sau la nivelul colectivitii. Ariile de interes n studiul politicii sociale cuprind:
1. practici administrative i politici n domeniul serviciilor sociale, incluznd servicii medicale,
asigurri sociale, educaie, angajare i formare profesional, servicii comunitare, locuire;
2. probleme sociale, incluznd criminalitate, handicap, omaj, sntate mintal, btrnee;
3. discriminare i dezavantaje: ras, etnie, gen, srcie i inegalitate economic.
Un loc central n politicile sociale n Moldova l ocup politicile n domeniul salarizrii i asigurrii cu
pensii, precum i politica tarifar n domeniul locativ-comunal. Statul reglementeaz remunerarea muncii
lucrtorilor, n primul rnd, prin stabilirea standardelor minime n acest domeniu, printre care un rol
important l are salariul minim.
Bunastarea sociala - definiii
1) daca se utilizeaza criterii externe (normative), atunci bunastarea este definita ca fiind conditia de viata
optima, ideala.
2) daca se utilizeaza criterii interne (standarde subiective), atunci bunastarea este definita pe baza
experientelor individuale. Atunci, are 2 dimensiuni:experienta emotional-afectiva (emotii
pozitive);experienta cognitiv-evaluativa (satisfactia fata de propria viata modul cum individul isi percepe
propria conditie si asteptarilor bine determinate).
75.Problema combaterii srciei i realizarea ei n Republica Moldova.
Srcia reprezint lipsa de mijloace financiare necesare unui trai adecvat n raport cu standardele
colectivitii. Putem distingentre srcia absolut i srcia relativ.
Srcia absolut semnific situaia n care venitul bnesc al unei persoane este prea mic pentru a-l menine
n via i sntos.
Srcie relativ - situaia n care standardul de via al unei persoane este substanial diferit de nivelul
societii n care triete, astfel nct nu poate participa la o via normal.
Efectele srciei n Republica Moldova
Economice:; dependena de remitene; scderea puterii de cumprare; nrutirea nivelului de trai;
Sociale:; sporirea ratei mortalitii; nrutirea sntii populaiei; nrutirea cuprinderii n nvmnt;
nivel nalt al divorurilo; abandonul copiilor; trafic cu fiine umane i organe;
Politice: deteriorarea imaginii rii n plan naional i internaional;
Ecologice: nrutirea strii ecologice a rii (poluarea apei i aeruluii;
Culturale: decdere moral n societate; rspndirea valorilor false.
Spirituale: religiozitate fals; idolatrie.
Srcia reprezint imposibilitatea unei persoane de a-i satisface necesitile de azi i probabilitatea sczut
de a le satisface n viitor. Cu alte cuvinte, srcia afecteaz negativ durabilitatea vieii unei persoane.
Totodat, srcia unei persoane, diminund potenialul ei economic, social, cultural, contribuie la scderea
potenialului societii n ansamblu. i invers: o ar srac diminuiaz potenialul economic, social i
cultural al unei persoane, contribuind la degradarea acestei persoane.
76.Sistemul economiei mondiale. -
77.Economia mondial: factorii, trsturile, etapele de dezvoltare, structura, tendinele.
Economia mondiala un sistem complex, dinamic, care incorporeaza ansamblul economiilor nationale dar
si relatiile, interdependentele economice dintre ele, generate si dezvoltate pe baza diviziunii internationale a
muncii, precum si de mecanismele, normele juridice si institutiile nationale si modiale conform carora se
realizeaza aceste legaturi.
Trasaturile de baza:
1) Cresterea futunoasa a numarului de state suverane si afirmarea economiilor nationale ca rezultat al
evolutiei contradicotrii si al destramarii unor sisteme, spatii economice;
2) Tendintele de reconstruire si dezvoltare a unor noi spatii economice zonale, regionale, internationale;
3) Unitatea economiei mondiale asigurata prin accentuarea si diversificarea interdependentelor
economiilor nationale, internationale, regionale si mondiale.
 4) celulele de baza ale economiei mondiale sunt inca economiile nationale;
5) economia mondiala este expresia unui system de interdependente; dezvoltarea economiilor nationale
determina adancirea diviziunii mondiale a muncii care la randul ei genereaza interrelatiile intre economiile
nationale;
6) in cadrul economiei mondiale, in diferitele sale zone se remarca o alternare a fazelor de expansiune
cu cele de recesiune; rezultanta pe termen lung este insa pozitiva, produsul mondial brut inregistrand
cresteri;
7) economia mondiala este eterogena; intre diferitele sale zone se mentin decalaje datorita dezvoltarii
inegale.
Componentele de baza ale economiei mondiale:
a. Economiile nationale;
b. Organizatiile economice internationale: Banca Mondiala, FMI, Organizatia Mond a Comertului etc;
c. Societatile transnationale
d. Gruparile integrationiste regionale
e. Fluxurile economice internationale: de marfuri si servicii, de capitaluri, de forta de munca, monetare si
financiare.
Factorii ce au influentat asupra economieie mondiale:
a) Scaderea considerabila a preturilor la produsele de baza si a paritatilor schimburilor comerciale;
b) agravarea crizei datoriilor externe, majorarea dobinzilor, ceea ce a redus ritmurile cresterii eocnomice in
tarile in curs de dezvoltare;
c) Schimbarea raportului dintre crestrea economica si consumul de resurse;
e) Confruntarea cu problemele globale ale omenirii si necesitatea masurilor concrete in solutionarea lor la
scara nationala si internationala.
Etape de dezvoltare:
a. dezvoltarea economiei de schimb i a comerului dintre diferite ri:
- economie natural (n care accesul la bunuri se face n mod direct, n vederea autoconsumului)
- economie de schimb (n care accesul la bunuri i servicii se face indirect, prin intermediul
schimbului)
b. dezvoltarea comerului cu produse manufacturate, favorizat n special de dezvoltareaindustriei
c.diviziunea internaional a muncii.
d. progresul tehnic i tehnologic.
e. expansiunea extern a firmelor din rile dezvoltate.
f.formarea i dezvoltarea corporaiilor. Corporaiile presupun relaii de colaborare economic ntre
componentele sale, ceea ce determin dezvoltarea relaiilor economice internaionale.
78.Esena i etapele procesului de integrare economic.
Prima etap, dup al doilea rzboi mondial, a demarat prin demersurile fcute de Jean Monnet, ef al
Organizaiei Naionale de Planificare a Franei, n scopul realizrii unei uniti a Europei. J.Monnet a sugerat
c producia de crbune i oel a Franei i Germaniei s fie administrat de un organism comun.
Robert Schuman, ministrul de externe al Franei a mers mai departe i n mai 1950 a anunat un program de
constituire a Comunitii Europei a Crbunelui i Oelului (CECO). Planul Schuman menit s evite o nou
conflagraie, punnd ramurile de baz ale industriei de armament sub control internaional prin intermediul
unui tratat inviolabil, a constituit primul pas pe calea construirii Europei. Italia i rile Benelux-ului au
sprijinit de ndat acest program i n primvara anului 1951 a fost semnat Tratatul de la Paris ntre Belgia,
Frana, Republica Federativ Germania, Italia, Luxemburg i Olanda. CECO i Adunarea Parlamentar
corespunztoare au fost oficializate n august 1952, iar J.Monnet a devenit primul preedinte al naltei
autoriti a Crbunelui i Oelului.
Se trece astfel de la Europa cooperrii la Europa integrrii, cutndu-se domeniile cele mai potrivite,
care s fie alturate crbunelui i oelului. Frana consider ca cele mai potrivite sunt transporturile i
energia, n special energia nuclear, iar Germania Federal i rile Beneluxului doreau s se acorde
prioritate comerului.
Etapa a doua a integrrii economice vest-europene a nceput cu Conferina Interguvernamental, care s-a
ntrunit la Bruxelles n iarna 1955-1956 sub preedenia lui Spaak, fost ministru de externe al Belgiei, i n
aprilie 1956 prezint ntr-un raport ctre guverne concluziile ei n legtur cu felul n care uniunea vamal i
exploatarea n comun a energiei atomice ar trebui organizate.
Etapa a treia a integrrii economice n Europa de Vest a fost inaugurat prin fuzionarea n 1965 a celor
trei comuniti menionate mai sus (CECO, EUROATOM i CEE) sub denumirea generic de Comunitatea
Economic European (CEE), avnd acelai organ de conducere i buget comun. Mult vreme s-a folosit
frecvent denumirea de Cei 6 sau Piaa Comun, avndu-se n vedere, c pe lng realizarea Uniunii
Vamale (1968), erau nlturate i barierele privind fluxul de factori de producie, ce au loc ntre rile
membre ale Comunitii. n anii 1962-1964 se instituie Politica Agricol Comunitar (PAC).
Etapa a patra a integrrii economice Vest-european s-a desfurat i se deruleaz n continuare sub
semnul extinderii i al consolidrii procesului de integrare european.
Extinderea CEE, iar mai apoi a Uniunii Europene (UE), a avut loc prin aderarea succesiv, n mai multe
reprize, de noi ri
79.Diviziunea internaional a muncii: esena i tipurile.
Conceptul de diviziune mondiala a muncii exprima relatiile ce se stabilesc intre economiile nationale cu
privire la distribuirea activitatilor economice intre ele si arata modul de inserare, pozitia si locul fiecarei tari
si grup de tari in economia mondiala, specializare a agenilor economici n vederea participrii la circuitul
economic mondial.
In prezent, pot fi distinse cinci tipuri de specializare internationala, si anume:
- specializarea intersectoriala bazata, initial, pe complementaritatea dintre sectorul industrial si
cel agricol;
- specializarea interramuri (echipamente bunuri industriale de consum);
- specializarea intraramuri (bunuri industriale de consum bunuri industriale de consum,echipamente -
echipamente);
- specializarea organologica;
- specializarea tehnologica.
Specializarea internaional este determinat de diferii factori.
- Specializarea internaional n diverse producii primare (cafea, ceai, citrice, minereuri etc.)
depinde, nainte de toate, de existena unor condiii naturale favorabile.
- Specializarea internaional n domeniul produciei manufacturiere depinde, mai ales, de factori
tehnico-economici i sociali: nivelul aparatului de producie i gradul su de diversificare, calificarea forei
de munc, disponibilitile de capital, tradiiile industriale etc.
80.Circuitul economic mondial i formele de colaborare economic ntre ri.
Totalitatea fluxurilor economice internationale, privite nu ca o simpla suma aritmietica ci in stransa lor
interdependenta, formeaza circuitul economic mondial.
Circuitul economic mondial are: caracter istoric; caracter dinamic - continutul si formele in care se
realizeaza s-au periectioiiat continuu, in raport cu gradul de dezvoltare a economiilor nationale si stadiile de
formare si dezvoltare a economiei mondiale; caracter obiectiv: fiecare economie nationala, indiferent de
potentialul ei economic nu se poate dezvolta autarhic, trebuie sa dezvolte relatii economice externe, deci
trebuie sa participe la circuitul economic mondial.
Factori care influenteaza dezvoltarea circuitului economic mondial:
favorizanti:- de ordin politic: aparitia de noi state independente;- de ordin economie: dezvoltarea fortelor
de productie, cu deosebire revolutia telmico-stiintifica, care a determinat o dezvoltare cantitativa, dar mai
ales calitativa.
cu actiune contrara:- cresterea tensiunii in relatiile internationale in anumite zone si anumite
perioade;- crize specifice perioadei de dupa cel de-al doilea razboi mondial;- accentuarea protectionismului.
Cooperarea economica internationala reprezinta o forma superioara a legaturilor economice dintre state, in
care se impletesc elemente din domeniul productiei cu cele din sfera circulatiei, cele din economie cu cele
din stiinta si tehnica, presupunind existenta unei legaturi mai stranse si pe perioade mai lungi intre parteneri.
Realizarea cooperarii economice internationale poate avea loc intr-o gama variata de forme, cum sunt:
a) construirea de obiective economice pe teritoriul unei tari;
b) cooperarea in fabricarea de utilaje, masini, subansamble si piese;
c) fabricarea unor produse pe baza folosirii licentelor, brevetelor sau documentatiei tehnice a
partenerului. Cooperarea in sfera productiei stimuleaza cooperari in activitatile de marketing, domeniul
valutar, cercetarea stiintifica, transporturi, totodata contribuind la dinamizarea economiilor tarilor care
participa la acest proces.
d) efectuarea de prospectiuni si explorari de catre o tara in alta tara;
e) cooperarea cu firme comerciale straine;
 f) cooperarea in realizarea unor obiective turistice;
g) fondarea de societati mixte - un acord intre doua sau mai multe parti pentru a lucra impreuna in cadrul
unui proiect de afaceri; ca un aranjament intre doua sau mai multe firme independente pentru organizarea
productiei si marketingului. Cooperarea prin societati mixte prezinta cateva caracteristici:
1.Relatiile dintre parti sunt de lunga durata, iar partenerii participa in comun la gestionarea afacerilor si
raspund solidar.
2.Cooperarea are un caracter organic (sau institutionalizat) in sensul ca partenerii detin parti dintr-o
societate, care poate fi nou-creata sau rezultata din transformarea unei societati existente (prin preluare de
actiuni de catre unul din parteneri).
3.Cooperarea are un caracter complex si evolutiv, in sensul ca ea poate sa se refere atat la actiuni de
marketing si comercializare, cat si la activitati productive sau cele bancare.
81.Comerul exterior.
Activitatea de comer exterior cuprinde: n raporturile cu strintatea privind vnzarea-cumprarea sau
schimburile de mrfuri, prestrile de servicii, transporturile i expediiile internaionale, proiectarea i
executarea de lucrri, asisten sau colaborare tehnic, vnzarea sau cumprarea de licene pentru folosirea
brevetelor de invenii sau a procedeelor tehnologice, consignaia sau depozitul, reprezentarea i comisionul,
operaiunule financiare, asigurrile i turismul i, n general, orice acte sau fapte de comer.
Formele tradiionale de comer exterior sunt:
a) importul de mrfuri, care reprezint totalitatea operaiunilor cu caracter comercial prin care se cumpr
mrfuri din alte ri i se aduc n ar pentruconsumul productiv i neproductiv; b) exportul de mrfuri-
totalitatea operaiunilor cu caracter comercial prin care o parte din mrfurile produse sau prelucrate ntr-o
ar se vnd n alte ri.
82.Instituiile i organizaiile mondiale.
Institutiile si organizatiile internationale implicate in economia mondiala pot fi clasificate in doua categorii:
1) organizatii cu vocatie mondiala (Organizatia Natiunilor Unite)
2) organizatii specifice segmentelor pietei mondiale (Organizatia Mondiala a Comertului, Organizatia
Internationala a Muncii, Grupul Bancii Mondiale, Fondul Monetar International)
ORGANIZAtIA NAIUNILOR UNITE (ONU)
ONU a fost creata in 1945 pe baza Chartei Natiunilor Unite semnata la 26 iunie 1945 de catre 50 de state.
Actualmente ONU numara 191 de tari.
Limbile oficiale ale ONU sunt: chineza, engleza, franceza, rusa, spaniola si araba( in Adunarea Generala,
Consiliul de Securitate, Consiliul Economic si Social).
Structura administrativa presupune urmatoarele: Adunarea Generala; Consiliul de
Securitate; Consiliul Economic si Social (ECOSOC); Curtea Internationala de Justitie (CIJ); Consiliul de
Tutela; Secretariatul.
ORGANIZAIA MONDIALA A COMERULUI (OMC)
Este o organizaie internaional care supervizeaz un numr mare de acorduri care definesc "regulile
comerciale" dintre statele membre. OMC este succesoarea Acordului general asupra tarifelor i comerului"
i opereaz n direcia reducerii i abolirii barierelor comerului internaional. OMC are dou funcii de baz:
este un forum de negocieri pentru discuii asupra regulilor comerciale noi, dar i deja existente i ca i un
corp de acord n privina disputelor.
BANCA MONDIALA SI GRUPUL BANCII MONDIALE
Banca Internationala de Reconstructie si Dezvoltare (BIRD), cunoscuta, mai ales ca Banca Mondiala
a fost creata de Conferinta Monetara si Financiara de la Bretton Woods (iulie 1944) .
Actualmete BIRD are 183 de tari membre.
Resursele BIRD au urmatoarele surse principale de provenienta:
1) Cote subscrise de catre fiecare stat-membru
2) Alte venituri, obtinute din operatiuni bancare proprii, plasamante pe piata obligatiunilor, etc
3) Imprumuturi proprii
Prin resursele alocate BIRD sprijina reconstructia si dezvoltarea tarilor in dezvoltare, acordand credite pe
considerente economice. Aceleasi scopurile au si celelalte institutii, insa pentru tari mai sarace.
Obiectivele Bancii Mondiale, stabilite la Bretton Woods, sunt:
Obiective principale: Sprijinirea reconstructiei si dezvoltarii tarilor membre; Incurajarea investitiilor straine
private, prin garantii sau participare la imprumuturi; Stimularea dezvoltarii echilibrate pe termen lung a
comertului international si mentinerea unor balante de conturi echilibrate; Coordonarea imprumuturilor
acordate sau garantate de BIRD cu imprumuturi obinute pe alte cai; Ajutarea statelor-membre in efortul de
trecere de la economia de razboi la economiade piata.
Obiective secundare: Medierea in vederea rezolvarii unor litigii internationale; Asistenta tehnica prin
stabilirea si elaborarea de proiecte tehnice si caiete de sarcini, acordarea de sprijin bancilor de dezvoltare
regionale; Infiintarea unor consortii bancare , in vederea mobilizarii de fonduri pentru acordarea de asistenta
financiara; Rol de consilier tehnic pe langa diverse institutii internationale care solicita sprijin.
FONDUL MONETAR INTERNATIONAL (FMI)
FMI a fost creat, impreuna cu BIRD. Activitatea sa a inceput la 1 martie 1947. Fondul Monetar
Internaional reprezint alturi una dintre cele mai mari construcii internaionale concepute de SUA i ntr-
o msur mai mic de Regatul unit al Marii Britanii, la sfritul celui de-al doilea rzboi mondial.
Scopul su este s mpiedice revenirea catastrofei din anii 30 (scderea brusc a activitii economice,
nchiderea frontierelor, manipulrile monetare, venirea la putere a regimurilor dictatoriale i belicoase),
printr-un liberalism organizat combinnd, cu ajutorul statelor, respectul fa de disciplinele precise cu o
cooperare internaional puternic, n scopul de a le ajuta pe cele care se afl n dificultate.
Resursele financiare ale FMI se constituie din:
a) Varsaminte efectuate de tarile membre, numite cote-parti sau cote de participare
b) Credite puse la dispozitia sa de unle tari industrializate
c) Venituri din dobanzi
d) Alte venituri, cum ar fi, spre exemplu, veniturile din investitii proprii
FMI nu actioneaza ca o banca, ci ca o institutie financiara, in sensul ca nu modifica valoarea totala a
lichiditatilor, ci numai structura acestora, pe diferite valute.
ORGANIZATIA INTERNATIONALA A MUNCII (OIM)
Organizatia Internationala a Muncii (OIM) este agentia specializata a Natiunilor Unite care cauta sa
promoveze justitia sociala si recunoasterea internationala a drepturilor omului si drepturilor muncii.
OIM a fost fondata in 1919 si a devenit prima agentie specializata a Organizatiei Natiunilor Unite (ONU) in
1946.
OIM formuleaza standardele internationale in domeniul muncii sub forma unor Conventii si Recomandari.
Acestea stabilesc normele de baza ale dreptului muncii: libertatea asocierii, dreptul la organizare, negocierea
colectiva, abolirea muncii fortate, egalitatea sanselor si tratamentului si alte standarde care reglementeaza
intreg spectrul problemelor dreptului muncii.
Organizatia Internationala a Muncii (OIM) acorda asistenta tehnica, in principal, in domenii ca:
1 pregatirea si reabilitarea profesional/ocupationala;
2 politica angajarilor;
3 managementul muncii;
4 dreptul muncii;
5 conditii de munca.
83.Sisteme valutare internaionale.
Perfectarea juridic a Primului sistem valutar mondial a fost ncheiat i legalizat printr-un acord
interstatal abia n 1867, la Conferina de la Paris, care a recunoscut oficial aurul drept unica form de bani
universali. Standardul-aur reinea creterea nejustificat a volumului circulaiei bneti, cci nu permitea
sporirea necontrolat a masei monetare. Valutele (monede naionale) ale rilor aveau un anumit coninut n
aur, ce determina paritile-aur ale acestora, erau liber convertibile n aurul ce fusese recunoscut ca moned
universal. Apruser condiii favorabile pentru instituirea regimului de cursuri valutare liber-flotante n
funcie de cererea i oferta pieei.
Totodat, treptat, au prins a se manifesta i prile negative ale standardului-aur (moned). Descoperirea
noilor zcminte aurifere erau urmate de fiece dat de salturi ale inflaiei, iar schimbrile spontane privind
cantitatea aurului dobndit implicau grave fluctuaii ale masei monetare. Standardul-aur (moned) a ncetat
s mai corespund proporiilor crescnde ale relaiilor economice i condiiilor economiei de pia dirijat,
pierzndu-i efectiv funciile de sistem bnesc i valutar.
Cel de-al II-lea sistem valutar mondial a fost nfiinat la Conferina de la Genova din 1922. n calitate de
mijloace de decontri internaionale urmau s fie folosite aurul i valutele (devize) a 30 de ri. Aceti bani
de credit naionali au prins a ndeplini funciile de mijlocare internaionale de plat i rezerv.
Reglementarea valutar se realiza prin promovarea unei politici valutare active. n condiiile meninerii
paritilor-aur i regimului cursurilor valutare liber-flotante ale paritilor-aur, conversiunea n aur a
valutelor era implementat nu numai direct (S.U.A., Marea Britanie, Frana), ci i indirect, prin intermediul
valutelor strine (Germania i nc vreo 30 de ri).
n perioada interbelic, ns sistemul valutar se caracteriza prin instabilitate, statutul valutei de rezerv
nefiind atribuit vreunei valute, iar n sfera raporturilor economice internaionale predominau relaiile
comerciale i de pli bilaterale. n anii 30, sistemul valutar mondial s-a descompus n cteva blocuri: ale
dolarului, lirei sterline, francului .a., iar n timpul Celui de-al Doilea Rzboi Mondial decontrile
internaionale se efectuau dup schema de schimb clearing (fr numerar) din cauza unor stricte limitri
valutare.
Agravarea crizei Sistemului valutar din Geneva a impus necesitatea elaborrii unui nou sistem valutar
mondial.
Cel de-al III-lea sistem valutar mondial a fost numit Bretonn-Wood, prelund denumirea localitii unde a
avut loc Conferina ordinar valutar-financiar internaional (S.U.A., 1944), la care a fost adoptat decizia
de a crea Fondul Monetar Internaional (F.M.I.).
Principalele elemente ale acestui sistem se bazau pe urmtoarele principii:
aurul ndeplinea funcia de bani universali n calitate de mijloc pentru stingerea creanelor
internaionale i de mijloace de rezerv pstrate n conturile bncilor din S.U.A. i Marea Britanie
sau n hrtii de valoare pe termen scurt ale guvernelor acestor ri;
n calitate de bani universali, erau folosite valutele S.U.A. - dolarul i Marii Britanii - lira sterlin;
dorind s atribuie dolarului statutul de valut de rezerv, trezoreria S.U.A. l preschimba pe aurul
bncilor centrale strine potrivit echivalentului su oficial n aur existent n 1934, adic cu cte 35 de
dolari S.U.A. pentru 1 uncie monetar, care era egal cu 31,1035 grame aur;
rile-membre ale F.M.I. au stabilit paritile propriilor monede n dolari S.U.A., pe care nu le puteau
modifica, fr acordul conduceri F.M.I., mai mult dect cu 10%, iar cursurile valutei mai mult dect
cu 1%.
Sistemul Bretonn-Wood , n care i-au gsit expresia poziiile dominante ale S.U.A., a prins a fi considerat
sistem al standardului dolar-aur. ns, deja la nceputul anilor 70, principiile acestui sistem au ncetat s mai
corespund noii amplasri de fore n lume (crescuse inflaia i instabilitatea balanelor de pli).
Actualul, cel de al IV-lea sistem valutar mondial, a cptat denumirea de Sistem Jamaican, fiindc a fost
legalizat n 1976 prin Acordul statelor-membre ale F.M.I. de la Kingston (Jamaica). La baza lui stau
principiile:
nici o valut naional n-a obinut de-jure statutul de valut de rezerv, iar rolul de mijloc principal
internaional de plat i rezerv a fost atribuit unei noi valute (monede) colective - unitatea bneasc
internaional D.S.T. (drepturi speciale de tragere, sau SDR - n englez: Special Drawing Rights);
valoarea D.S.T. se calculeaz pe baza coului valutar" a 5 ri (din 1981) i este revzut peste
fiecare 5 ani. Cu toate acestea, ponderea valutelor S.U.A. n coul valutar constituie cca 40%, dolarul
continund s fie n mod efectiv principala valut de rezerv:
fiecrei ri i se acord dreptul s-i aleag singur orice regim pentru cursul valutar, iar principala
sarcin a F.M.I. const n intensificarea reglementrii valutei interstatale;
printr-o decizie a Conferinei valutar-financiare, a fost anulat preul oficial la aur, la materialele din
aur, precum i cotizaiile ce trebuiau pltite n aur de rile-membre ale F.M.I., fapt care, n fond, a
dat un caracter legal procesului de demonetizare a aurului.
84.Balana de pli.
Instrument economico-statistic in care se includ si se compara incasarile si platile realizate de o tara, din
relatiile sale economice, financiare si monetare cu alte tari, pe o anumita perioada, de obicei un an.
Printre cele mai utilizate forme de balanta de plati externe sunt:
- Balanta de plati globala: nregistreaza toate operatiunile economice ale unei tari cu
restul lumii;
Balanta de plati regionala: nregistreaza toate operatiunile economice ale unei tari cu un grup de tari,
uniune economica sau monetara;
- Balanta de plati bilaterala: nregistreaza operatiunile economice ntre doua tari;
- Balanta de plati program: este varianta proiectata pe un orizont de timp viitor, proiectiile referindu-
se n principal la contul curent si la investitiile nete n economie. n functie de valorile proiectate se va
determina necesarul de resurse pentru a acoperi eventualele deficite de cont curent si care se pot obtine din
credite externe sau din activele de rezerva;
- Balanta de piata: are n vedere fluxurile de ncasari si plati n valuta nregistrate pe o perioada
determinata (de regula mai mica de un an). n cazul acestei balante sunt nregistrate si previziunile cu privire
la ncasarile / platile potentiale.
Balanta de plati externe poate fi una statica (cnd sunt surprinse toate creantele si obligatiile de plata la acel
moment, indiferent de scadenta lor) sau dinamica cnd sunt nregistrate fluxurile ce au luat nastere n cadrul
unei perioade determinate, inclusiv fluxurile restante dar scadente (exigibile) n perioada curenta si care au
fost platite / ncasate pna la data ntocmirii balantei de plati.
In scopul asigurarii comparabilitatii internationale, posturile din balanta de plati externe se pot structura in
doua grupe :
Grupa I , numita Balanta Curenta ( Contul Curent ), include :balanta comerciala; balanta serviciilor;
balanta transferurilor unilaterale.
Grupa II , numita Balanta Miscarilor de Capital ( Contul de Capital ), include : balanta miscarilor de capital
pe termen scurt; balanta miscarilor de capital pe termen lung; balanta rezervelor valutare internationale.
Rolul balantei de plati externe - permite compararea sub raport cantitativ si calitativ a schimburilor reale
si financiare ale unei tari cu strainatatea. Din analiza balantei de plati externe si a soldurilor conturilor
acesteia se pot trage o serie de concluzii cu privire la competitivitatea externa a economiei nationale, n
special n ceea ce priveste comertul cu bunuri si servicii. Pe baza balantei de plati se poate determina de
asemenea pozitia investitionala internationala a unei economii care arata sintetic pozitia net - debitoare /
creditoare a unei tari precum si gradul de atractivitate mediului de afaceri intern pentru investitorii rezidenti
si nerezidenti. Balanta de plati se constituie ca un instrument important n modelarea si coordonarea
politicilor comerciale externe.
n acest sens se poate observa ca soldurile balantei de plati constituie fundamentul pentru o serie de politici
macroeconomice: fiscale, monetare, valutare, comerciale (tarifare si netarifare) etc.