Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Manual DR Funciar
Manual DR Funciar
Manual DR Funciar
25
1 )
2. Dreptul de proprietate asupra terenurilor. Notiune. Obiectele si subiectele. Continutul
dreptului de proprietate funciara
Dreptul de proprietate, consfintit de Constitutia Republicii Moldova (art.9, in corelatie cu art.46 si 127),
este un drept fundamental, de veche traditie in catalogul Drepturilor si libertatilor cetatenesti. Acest drept
este unul de baza, cuprins in Declaratia universala a drepturilor omului, adoptata de Adunarea Generala a
ONU la 10 decembrie 1948, care prevede in articolul 17 ca "orjce-persoana are dreptul la proprietate, atit
singura, cit si in asociere cu altii. Nimeni nu poate filipsit arbitrar de proprietatea
sa".......
......
Legislatia in vigoare a Republicii Moldova nu contine o definitie a dreptului de proprietate, legiuitorul
limitindu-se la enumerarea atributelor proprietarului. Astfel, art.89 din Codul civil stipuleaza:
"Erpjietarul.se-bucura de dreptul de posesiune, de folosinta si de dispozitie asupra bunurilor in limitele
determinate de lege", iar art. 1 alin. 2 din Legea cu privire la proprietate consemneaza: "Proprietarului ii
apartine dreptul de a poseda bunurile, de a le folosi si a le administra" 4.
Lipsa unei notiuni adecvate a proprietatii in legislatia Republicii Moldova este recuperata de interpretarea
art. 9 din Constitutie (care stabileste principiile fundamentale privind proprietatea), facuta de catre Curtea
Constitutionala a Republicii Moldova. in Hotarirea privind controlul constitutionalitatii unor prevederi
din Codului funciar din 25 ianuarie 19965, Curtea Constitutionala trateaza proprietatea astfel: "Prin
proprietate se intelege dreptul de proprietate al persoanelor fizice, juridice, statului sau al unitatilor
administrativ-teritoriale asupra unor bunuri imobile sau mobile, exercitind asupra lor posesia, folosinta si
dispozitia, in mod exclusiv si perpetuu prin putere si interes propriu in conditiile legii". Pornind de la
prevederile legale mentionate si bazindu-ne pe doctrinele existentel_putem defini dregtul dejyraprietate ca fiind
acel drept subiectiv ce confera titularului jsauj:xercitarea in putere proprie si in interes propriu a atributelor de
posesie, folosinta si dispozitie asupra bunurilor sale in limitele determinate de lege.
Majoritatea doctrinarilor analizeaza proprietatea ca pe o categorie economico-juridica.
26
Raporturile de proprietate asupra pamintului, ca parte componenta si indispensabila a raporturilor de
proprietate in general, au suferit multiple modificari, deoarece fiecarei formatiuni economico-sociale ii
corespunde un sistem propriu de raporturi de proprietate funciare.
Proprietatea drept categorie juridica ia nastere odata cu aparitia statului si dreptului si reprezinta
rezultatul fixarii in norme juridice a raporturilor economice privind posesia, folosirea si dispunerea
diferitelor bunuri materiale (inclusiv a pamintului).
Reglementarea juridica a raporturilor de proprietate se face prin intermediul anumitor norme, care, in
primul rind, stabilesc posibilitatea (sau imposibilitatea) de apartenenta a bunurilor materiale anumitor
persoane, prevazind modul legislativ de insusire economica a lor; in al doilea rind, determina limitele si
modul de comportare a posesorilor de bunuri materiale, adica atributiile lor; in al treilea rind, includ
instrumentele juridice de protectie a "starii de insusire" de atentatele altor persoane 6.
da, toate normelejnentionatejnaisus, pot
Gajul este una dintre formele de tranzactii funciare si reprezinta o modalitate de garantare a executarii unei
obligatiuni, in al carei temei creditorul (creditorul gajist) are dreptul de a fi satisfacut, cu preferinta fata de ceilalti
creditori, inclusiv statul, din valoarea bunurilor sau a drepturilor patrimoniale date in gaj, in cazul in care debitorul
(debitorul gajist) nu executa obligatiunea garantata prin gaj.
Relatiile de gaj se constituie, de regula, intre persoana fizica ori juridica c e are nevoie de un credit (imprumut)
banesc si, pentru a-1 obtine, se obliga sa depuna in gaj bunuri materiale (sau drepturi patrimoniale asupra acestor
bunuri) care ii apartin cu drept de proprietate si persoana fizica sau juridica care acorda creditul (imprumutul)
solicitat. intr-o atare situatie bunurile materiale (sau drepturile materiale) depuse in gaj servesc drept garantie a
rambursarii creditului66.
Potrivit art. 6 din Legea cu privire la gaj, exista doua tipuri de gaj: gajul inregistrat si amanetul. Dupa natura
relatiilor de drept, la categoria gajului inregistrat se raporteaza in primul rind ipoteca - gajarea pamintului. in cazul
gajului inregistrat, obiectele gajului ramin in posesiunea si folosinta debitorului gajist.
in Republica Moldova sectoarele de teren pot constitui obiecte de gaj in forma de ipoteca. Per a contrario, nu pot
constitui obiecte ale ipotecii:
a) terenurile destinate ocrotirii mediului si sanatatii; terenurile cu valoare istorico-culturala, terenurile zonelor
suburbane si verzi;
b) terenurile cu destinatie speciala;
c) terenurile proprietate publica;
d) terenurile fondului de rezerva;
e) o parte a sectorului de teren, ce nu poate fi folosita in calitate de sector de sine statator, respectindu-se destinatia
secto-
64
rului de categoria respectiva;
':'. ,--'
f) terenurile aferente intreprinderilor pasibile privatizarii.
Conditiile de depunere in gaj a sectorului de teren sint negociate cu creditorul gajist odata cu negocierea conditiilor
de obtinere a creditului de catre debitorul gajist.
in legatura cu faptul ca dreptul privind instrainarea terenului rezulta direct din unele particularitati ale titlului de
proprietate asupra obiectelor gajului, debitorul gajist trebuie sa prezinte creditorului gajist dovezile respective sub
forma unui set de documente oficiale. Dintre acestea mentionam: acordul membrilor familiei, care au atins virsta de
15 ani, de a transmite in gaj sectorul de teren ce le apartine cu titlu de proprietate privata; copia certificatului de
inregistrare a intreprinderii-proprietar al terenului; copia deciziei fondatorului intreprinderii agricole de stat de a
pune in gaj terenul-proprietatea statului; caracteristica calitativa si cantitativa a terenului, pretul normativ al acestuia;
dovezi privind scoaterea terenului de sub gajurile precedente, precum si de alte creante.
Contractul de gaj (ipoteca) al terenului se intocmeste potrivit conditiilor prevazute, cu indicarea obligatorie a unor
clauze ca: partile, drepturile si obligatiunile lor, pretul gajului, termenul contractului, rata anuala a dobinzii,
caracteristica obiectului ipotecii, a termenului-limita de rambursare etc.
Contractul de gajare (ipotecare) se autentifica notarial si se inregistreaza in Registrul unic al gajului.
in cazul neindeplinirii obligatiunilor ce izvorasc din contractul de gaj, creditorul gajist poate pretinde la obiectul
gajului numai in baza hotaririi judecatoresti.
Realizarea terenului ipotecat se efectueaza in conformitate cu ordinea stabilita de legislatia procesuala civila.
in cazul in care suma obtinuta in urma realizarii terenului ipotecat nu este suficienta pentru a satisface creanta
creditorului gajist, acesta poate obtine suma nerambursata din alte bunuri ce apartin debitorului gajist, inclusiv din
valoarea altor sectoare de teren aflate in proprietatea acestuia.
Este cert ca, daca debitorul gajist nu-si onoreaza obligatiunile contractului, el risca sa-si piarda proprietatea asupra
terenului. Astfel, tranzactiile de gaj (ipoteca) au o natura dubla: pot fi atribuite sau la categoria celor a caror
incheiere nu duce la schimbul proprietarului, sau poate fi atribuita la categoria celor care
65
schimba titlul proprietatii in caz de neindeplinire a obligatiilor de catre debitor.
in afara nulitatii relative, cind contractul de vinzare-cumpa-rare este incheiat cu nerespectarea dreptului
de preemptiune (art. 14 alin. 3 Cod funciar), exista dispozitii legale de ordine publica a caror nerespectare
atrage sanctiunea nulitatii absolute.
Aceasta nulitate intervine in urmatoarele cazuri:
- nerespectarea interdictiei de dobindire a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole prin vinzare-
cumparare de catre persoanele fizice si juridice straine (art. 6 alin. 2 din Legea cu privire la pretul
normativ si vinzarea-cumpararea pamin-tului);
- lipsa consimtamintului (acordului) partilor in cazul schimbului de terenuri proprietate privata;
- nerespectarea interdictiei temporare de instrainare sub orice forma, adica prin orice act juridic translativ
de proprietate, a terenurilor cu privire la titlul asupra caruia exista litigii la instantele judecatoresti pe tot
timpul solutionarii acestor litigii;
- nerespectarea formei autentice in cazul instrainarii terenurilor proprietate privata prin acte juridice intre
vii (art. 47 Cod civil);
- nerespectarea procedurii de vinzare a terenurilor agricole proprietate a statului sau a unitatilor
administrativ-teritoriale (art. 4 alin. 5 din Legea nr. 1308-XIII).
.
6. Arendarea terenurilor
Atit Codul funciar, cit si alte reglementari stabilesc reguli speciale care vin sa completeze celelalte
aspecte ale regimului juridic al terenurilor.
Sediul materiei67 este cuprins in art. 40 din Codul funciar, precum si in Legea cu privire la arenda nr. 861-
XII din 14 ianuarie 199268.
in lipsa unei definitii legale a arendarii terenurilor, ne vom referi la formula cuprinsa in art.2 din Legea
16/1994, valabila si pentru tara noastra. Astfel, arendarea terenurilor agricole este considerata contractul
prin care o parte, numita arendator, se obliga sa asigure celeilalte parti, numita arendas, folosinta unor
bunuri agricole (in primul rind terenuri) pe o durata determinata
66
in schimbul unui pret, numit arenda, stabilit de parti.
Din definitia mentionata rezulta neindoielnic urmatoarele caractere juridice ale contractului de arendare 69:
- este un contract bilateral sau sinalagmatic (dind nastere la obligatii reciproce);
- este un contract cu titlu oneros (fiecare parte urmarind un folos patrimonial propriu in schimbul
angajamentului luat);
- este un contract comutativ (la incheierea acestuia, partile cunosc existenta si extinderea obligatiilor lor);
- este un contract cu executare succesiva (o anumita durata fiind de esenta locatiunii);
.-,. ..-.
- este un contract netranslativ de proprietate (usus sifructus, care sint atribute ale dreptului de proprietate
ce se transmit din patrimoniul arendatorului in patrimoniul arendasului, dar transformate in drept de
creanta);
- este un contract incheiat intuitu personae, cel putin in persoana arendasului. Acest ultim caracter nu este
valabil pentru contractul de arendare reglementat de legislatia Republicii Moldova.
in lumina Legii cu privire la arenda, calitatea de arendator o au Guvernul si autoritatile publice locale in
cazul arendarii terenurilor proprietate de stat si proprietarii titulari in cazul arendarii terenurilor
proprietate privata.
Potrivit art. 7 din Legea cu privire la arenda, durata contractului de arenda este de 99 de ani70, iar
contractul este incheiat in forma scrisa.
Fiind un contract bilateral, arendarea are un obiect dublu lucrul arendat si pretul (arenda).
Desi art. 5 din Legea cu privire la arenda contine o enumerare exhaustiva a obiectelor arendei,
consideram necesar a ne referi la art. 1 alin. 2 din Legea arendarii, care stabileste ca prin bunuri agricole
care pot fi arendate se intelege terenul cu destinatie agricola, si anume: terenuri agricole productive
arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, arbustii fructiferi, plantatiile de hamei si duzi
pasunile impadurite, terenurile ocupate cu constructii si instalatii agrozootehnice, amenajari piscicole si
de imbunatatiri funciare, drumurile tehnologice, platformele si spatiile de depozitare care servesc nevoilor
productiei agricole si terenurile neproductive care pot fi amenajate si folosite pentru productia agricola,
precum si animalele, constructiile de orice
67
fel, masinile, utilajele si alte bunuri destinate exploatarii agricole. Bunurile enumerate in alin. 2 art. 1 sint
imobile fie prin natura lor (terenurile si constructiile), fie prin destinatie (animalele, masinile, utilajele si
alte bunuri asimilate destinate exploatarii agricole).
in conformitate cu art. 41 alin. 4 din Codul funciar, transmiterea terenurilor in conditii de subarenda este
admisa in cazul in care acest lucru este prevazut in contractul autentificat (conditie inadmisibila in
Rominia).
Plata de arenda si ordinea de incasare a acesteia sint stabilite de comun acord si fixate expres in contract
in forma baneasca, naturala sau mixta. Marimea arendei poate fi schimbata numai de comun acord.
in afara de arenda, arendasul mai achita toate impozitele, daca contractul sau legea nu prevede altfel.
in final constatam ca contractul de arendare poate fi desfacut anticipat atit din initiativa arendatorului, cit
si din initiativa arendasului (art. 17 si 18 din Legea cu privire la arenda).
'h
r
Capitolul V. ADMINISTRAREA DE STAT A FONDULUI FUNCIAR
1. Notiunea, formele si metodele administrarii fondului funciar
Administrarea de catre stat a raporturilor funciare este parte componenta a administrarii statale in general
si reprezinta activitatea organelor de stat in vederea organizarii folosirii rationale a terenurilor si protectiei
lor prin adoptarea masurilor econo-
mico-juridice71.
Statul este abilitat a stabili cadrul legislativ al activitatii de protectie a terenurilor, sa organizeze si sa tina
evidenta acestor terenuri pe categorii de folosinta. Tot statul pregateste hirtiile cadastrale, controleaza
respectarea prevederilor legii de catre detinatorii de terenuri agricole, cum ar fi dispozitiile referitoare la
folosinta integrala si, potrivit destinatiei economice concrete a acestor terenuri, mentinerea si
imbunatatirea calitatii solului s.a. Statul asigura si respectarea tuturor obligatiilor asumate pe plan
international in domeniul cooperarii cu alte state72.
Formele si metodele de administrare sint foarte variate si le gasim in normele juridice, care formeaza unul
dintre cele mai importante instrumente ale regimului juridic al terenurilor, tinindu-se cont de faptul ca
astazi are loc trecerea de la sistemul administrativ de comanda la sistemul economic de reglementare a
raporturilor funciare, care au ca subiecte ale acestor raporturi zeci de mii de proprietari funciari.
Reglementarea de catre stat a raporturilor funciare presupune acordarea deplinei libertati tuturor
subiectelor raporturilor de folosinta funciara, neadmiterea amestecului in activitatea gospodareasca a
acestora. Astfel, amestecul din partea organelor Si organizatiilor de stat, economice si de alta natura in
activitatea detinatorilor de terenuri este interzis, cu exceptia cazurilor in care ultimii incalca legislatia 73. $
Reglementarea de stat a raporturilor funciare consta in crearea organelor statale si stabilirea sferei
obligatiilor lor in baza legala, fixarea formelor si metodelor de administrare, precum
68
69
si a functiilor (directiilor de activitate) exercitate de aceste organe. Functiile organelor de stat privind
administrarea terenurilor au putere juridica si pot fi aplicate atunci cind e necesara interventia statului.
Astfel, in cazul distribuirii loturilor de teren in baza contractului de vinzare-cumparare, functia
administrarii de stat consta in inregistrarea acestei tranzactii de catre autoritatile administratiei publice
locale si in solutionarea litigiilor aparute eventual la incheierea sau desfacerea acestei tranzactii.
Exercitarea de catre organele de stat a functiilor de administrare are la baza doua principii:
1) delimitarea competentei si functiilor dintre verigile corespunzatoare ale aparatului de stat si autoritatile
locale;
2) inadmisibilitatea interventiei unor organe de stat in competenta si functiile altora.
Administrarea terenurilor urmareste mai multe scopuri: asigurarea respectarii legislatiei funciare prin
efectuarea controlului de stat privind folosirea rationala si protectia lor; crearea conditiilor favorabile de
exploatare si protectie a sectoarelor de teren prin organizarea teritoriului, evidenta loturilor, planificarea
activitatilor in domeniul dat, monitoringul funciar; tragerea contravenientilor la raspundere juridica in caz
de neres-pectare a legislatiei in vigoare.
Administrarea terenurilor se subdivide in: generala si ramu-rala.
Administrarea generala este realizata de catre organele de competenta generala si speciala si se extinde
asupra tuturor terenurilor, indiferent de categorie, tipul de proprietate si forma de gospodarire.
Administrarea ramurala se realizeaza prin intermediul ministerelor si departamentelor si este bazata pe
principiul subordonarii intreprinderilor acelor organizatii care au in posesie terenuri.
in literatura juridica de specialitate, pe linga aceste doua forme de administrare se mentioneaza si
administrarea intragospo-dareasca, efectuata de catre detinatorii de teren 74. Aceasta activitate urmareste
scopul de a asigura ordinea de drept in procesul exploatarii terenurilor in conformitate cu destinatia lor si
consta in organizarea teritoriului, evidenta terenurilor, controlul folosirii si protectiei acestora.
70
2. Sistemul organelor de administrare a fondului funciar si atributiile lor
Organele administrarii de stat in domeniul folosirii si protectiei terenurilor se clasifica in functie de
competenta in: organe de competenta generala si organe de competenta speciala.
Din categoria organelor de competenta generala fac parte: Parlamentul Republicii Moldova, Guvernul
Republicii Moldova, precum si autoritatile publice locale.
Atributiile Parlamentului Republicii Moldova:
"~ '
- reglementarea legislativa a relatiilor funciare pe intreg teritoriul Republicii Moldova;
- organizarea controlului asupra respectarii legislatiei funciare;
- stabilirea suprafetelor cu regim juridic special;
- stabilirea tarifelor pentru calcularea pretului normativ al pamintului si impozitului funciar 75.
Atributiile Guvernului Republicii Moldova:
- elaborarea masurilor de protectie a terenurilor si organizarea realizarii lor;
- tinerea cadastrului funciar si organizarea reglementarii regimului proprietatii funciare pe teritoriul
republicii;
- aprobarea cadastrului funciar anual;
- stabilirea modului de incasare a impozitelor funciare;
- stabilirea si schimbarea destinatiei terenurilor;
- determinarea listei de intreprinderi ale caror terenuri ramin in proprietatea statului;
- aprobarea suprafetelor de vii si livezi supuse casarii 76. Atributiile autoritatilor publice locale:
- exercitarea controlului asupra folosirii si protectiei terenurilor;
'
- repartizarea si retragerea terenurilor in modul stabilit de lege;
- schimbarea destinatiei terenurilor;
- autentificarea drepturilor detinatorilor de teren;
- lipsa unei baze unice de inregistrare si evidenta informationala a bunurilor imobiliare si a unui sistem
unic de evaluare a imobilului;
- lipsa unei metodologii unice de realizare a lucrarilor cadastrale.
Astfel, s-au creat conditii obiective si a aparut necesitatea solutionarii la un nivel calitativ nou a chestiunii
privind reglementarea in Republica Moldova a activitatii cadastrale si de inregistrare a drepturilor asupra
bunurilor imobiliare, a crearii bazei de date complexe despre toate tipurile de imobil si resurse naturale.
Succesul promovarii reformelor economice depinde in mare masura de crearea si functionarea
infrastructurii eficiente a pietei imobiliare. Baza acestei infrastructuri o constituie sistemul cadastral si cel
de inregistrare a drepturilor asupra bunurilor imobile. Sarcina principala a sistemului cadastral consta in
identificarea, estimarea, evidenta bunurilor imobiliare si prezentarea de informatii despre aceste bunuri.
Sarcina principala a sistemului de inregistrare a drepturilor asupra bunurilor imobiliare consta in
efectuarea inscrierilor referitoare la aparitia, transmiterea drepturilor asupra imobilului si furnizarea
informatiei din registrele speciale.
intru realizarea programului de creare a sistemului Cadastrului national a fost nevoie, mai intii de toate,
de a crea cadrul legislativ necesar activitatii de cadastru. in acest scop, la 25 ianuarie 1998, Parlamentul
Republicii Moldova a adoptat Legea
87
cadastrului bunurilor imobile nr.l543-XIIP6, prin care s-a stabilit modul de creare si de tinere a cadastrului bunurilor
imobile, prin care urma sa se asigure recunoasterea publica a dreptului de proprietate si a altor drepturi patrimoniale
asupra bunurilor imobile, ocrotirea de catre stat a acestor drepturi, sustinerea sistemului de impozitare si a pietei
imobiliare.
in opinia noastra, actualmente in Republica Moldova este creata o baza legislativa esentiala, ale carei reglementari
cuprind raporturile juridice privind bunurile imobile (inclusiv terenurile) situate in limitele tarii, indiferent de tipul
de proprietate si de destinatia lor, definite ca susceptibile a face obiectul evidentei cadastrale si al inregistrarii.
Cu toate acestea, multiplicitatea actelor normative duce uneori la aparitia unor contradictii intre reglementarile
legale ale actelor cu putere juridica egala sau diverse. Astfel, prin Hotarirea Guvernului nr.794 din 19 august 1997 s-
a preconizat structura Cadastrului national compusa din:
a) cadastrul juridic;
-
b) cadastrul fiscal;
,-. .'-.;...;'
c) cadastrele de specialitate.
Daca Legea cadastrului bunurilor imobile opereaza cu cadastrul bunurilor imobile si cadastrul specializat, tot aceasta
lege defineste servitutile si reglementeaza modul de inregistrare a acestora. insa nici Codul civil, nici Codul funciar
nu contin reglementari ale regimului servitutilor, ca drept real patrimonial al unor persoane asupra unui teren strain.
Aceste reglementari contradictorii, in situatia actuala, impun, de lege ferenda, o unificare a legislatiei:
- implementarea unui singur sistem de evidenta pentru toata tara;
- notiunile cu care se opereaza sa fie tratate univoc, iar lacunele existente sa fie completate.
Pentru a evita insa unele dificultati la analiza problemei in cauza, urmeaza sa apelam la regula stabilita de art.61
par.3 din Legea cadastrului bunurilor imobile, conform careia, pina la aducerea in conformitate cu prezenta Lege,
legile si alte acte normative se vor aplica in masura in care nu contravin acesteia.
Termenul cadastru
Registrul, in sens larg, in care se tine evidenta bunurilor imobile, se numeste cadastru. in ce priveste originea
cuvintului
cadastru opiniile sint divizate. Astfel, dupa unii autori97, acesta ar fi compus din prefixul de origine greaca kata, care
inseamna de sus in jos, si din cuvintul neogrec (bizantin) strikon, care inseamna: registru de impunere, carte de
insemnari, carte de comert. Dupa alti autori98, cuvintul ar deriva din latinescul capitas-trum, care ar fi inrudit cu
capitum registrum si care inseamna la origine impozitul pe capul familiei.
Notiunea de "cadastru" apare pentru prima oara intr-un document din anul 1185, depistat in Venetia sub forma
catastico, apoi a fost reluata si de alte state italiene, dar a intrat in circuit abia in sec. al XVII-lea si din Italia a trecut
in Franta sub forma le cadastre, in Germania sub forma der Kataster. in Rominia apare la inceputul sec. al XlX-lea,
adaptat fonetic cu forma cadastru.
Dar termenul "cadastru" nu se limiteaza la registrele fiscale privind indeosebi detinatorii de imobile funciare, ci se
foloseste in mai multe domenii ale vietii economice.
Astfel mentionam:
. , vo
- cadastrul agricol tine evidenta terenurilor agricole pe categoriile de folosinta, cu indicarea naturii solului, a
claselor
de calitate etc;
- cadastrul strazilor;
-,
., .,.,
- cadastrul cailor ferate;
- cadastrul minelor (in Republica Moldova cadastrele zacamintelor si ale manifestarilor de substante utile,
precum si cadastrele obiectivelor din subteran);
- cadastrul apelor;
- cadastrul silvic;
s
I
- cadastrul regnului animal etc.
Actualmente este general recunoscut ca un cadastru nu se mai tine doar pentru perceperea impozitelor; informatiile
pe care le contine el fiind folosite de multe sectoare de activitati economice, tehnice, sociale, juridice si culturale.
Acesta este motivul pentru care in Rominia termenul "cadastru funciar" a fost adoptat de Legea nr. 23/1933, apoi a
fost abandonat in perioada guvernarii comuniste si substituit cu termenul de "evidenta funciara", activitate care, in
opinia unor autori99, are un continut deosebit de cel al cadastrului si cu alta finalitate, iar in Republica Moldova,
pentru prima oara, acest termen a fost reflectat in art. 172 din Codul funciar al RSSM, adoptat la 22 decembrie 1970.
89
in prezent dreptul la proprietate imobiliara este unul dintre cele mai importante, el constituind
fundamentul democratiei si fiind pus la baza statului democratic. in aceste conditii termenul "cadastru
funciar" trebuie sa-si reia locul in limba si in realitate. Deoarece toate cadastrele contin informatii privind
cantitatea, calitatea, valoarea economica si situatia juridica a obiectului inventariat, nu este justificata
folosirea a astfel de termeni precum cadastru cantitativ, cadastru economic etc, urmind sa se opereze
cu termenii cadastru imobiliar sau cadastru al bunurilor imobile, definiti de legislatia Republicii
Moldova.
Dezvoltarea istorica a termenului a progresat foarte incet din cauza evolutiei lente a sistemelor de
impozitare, care au stat la originea aparitiei lui, precum si din cauza progresului lent al mijloacelor de
masurare si reprezentare grafica a bunurilor imobile. insa, odata cu perfectionarea sistemelor de
clasificare si evaluare a terenurilor, precum si a sistemelor de publicitate imobiliara, cadastrul s-a
transformat intr-o institutie cu multiple intrebuintari, fapt care s-a reflectat deplin in definirea institutiei100.
Notiunea, importanta si continutul cadastrului funciar. Cadastrul este un inventar complex si complet al
fondului funciar al unei anumite unitati teritoriale si se realizeaza prin sintetizarea unor informatii limitate
la obiectivele lui, pe care alte discipline le obtin la studierea pamintului. Cadastrul funciar nu studiaza
pamintul, ci stabileste metodica de colectare, prelucrare, inscriere si prezentare pe harti si in registre a
celor mai importante caracteristici ale lui. Prin aceasta el are afinitati cu toate stiintele ce se ocupa de
studierea pamintului, de relatiile ce se stabilesc intre diferite subiecte de drept privind folosirea lui.
Aceasta sinteza se face in vederea obiectivelor ce revin institutiei cadastrului 101:
- Pentru ca un imobil sa aiba o existenta legala, trebuie sa fie inregistrat intr-un registru public. in acest
scop sint intreprinse operatiuni de delimitare, bornare si masurare a terenurilor, precum si reprezentarea
lor pe harti. Individualizarea si nominalizarea imobilelor, fara de care ele au numai o existenta de fapt, dar
nu una legala, are la baza harti si registre.
- Pamintul ca mijloc de productie in agricultura este un organism viu, care ofera plantelor conditiile
necesare de crestere si dezvoltare, conditii ce difera in timp si spatiu. Pentru a stabili
90
obiectiv capacitatea de productie a solului si a determina raportul calitativ intre diverse terenuri, cadastrul
utilizeaza o parte din informatiile puse la dispozitie de pedologie.
- Terenurile difera intre ele nu numai prin capacitatea de productie, ci si prin pozitia in spatiu, prin
formele si dimensiunile parcelelor. Rezultatele economice ale activitatii de productie pe terenuri de
aceeasi calitate, dar situate la distante diferite de bazele de aprovizionare si de desfacere a produselor, sint
diferite. Pentru determinarea venitului net impozabil si a valorii imobilelor, cadastrul utilizeaza
informatiile din evidentele contabile si metodologice de calcul elaborate de economia
agrara.
- Pentru ca informatiile economice sa fie obiective, nu sub influenta unor conditii particulare, cadastrul
foloseste informatiile statisticii social-economice, in special ale statisticii agricole. La rindul sau, el
furnizeaza statisticii informatii cu privire la suprafetele pe categorii de folosinta si posesori.
- in legatura cu folosirea pamintului, se stabilesc diferite raporturi intre cetateni, intre acestia si stat, intre
diferite organizatii si stat etc, care sint reglementate de acte normative si a caror respectare este
obligatorie, iar la nevoie sint impuse prin forta de constringere a statului. Cadastrul are strinse legaturi cu
dreptul civil, administrativ, funciar, fiscal, de ale caror prevederi trebuie sa se tina cont pe durata
executarii lucrarilor de inventariere. insusi scopul, metodica si succesiunea executarii lucrarilor de
intocmire, pastrare si modificare ale cadastrului sint exact determinate de legi, regulamente si instructiuni.
Pentru sintetizarea notiunii de "cadastru funciar" ne vom referi, in primul rind, la unele notiuni generale
ce definesc "cadastrul bunurilor imobile sau cadastrul specializat", cuprinse in diferite acte normative, iar,
in al doilea rind, vom apela la citeva opinii doctrinare.
Asadar, Legea din 30 august 1882 a cantonului elvetian Vind defineste cadastrul ca pe un "ansamblu de
documente menite sa determine situatia, forma, natura, continutul, valoarea si proprietatea imobilelor sau:
ansamblul documentelor destinate pentru a determina proprietatea funciara" 102.
Legea cadastrului bunurilor imobile cuprinde trei notiuni: "cadastru", "cadastru al bunurilor imobile",
"cadastru specializat".
Astfel, cadastrul reprezinta un sistem informational de stat
91
ce contine inscrisuri despre terenuri, despre obiectele aferente lor si despre drepturile lor, constituit din
cadastrul bunurilor imobile si din cadastrul specializat.
Cadastrul bunurilor imobile este cadastrul general, ce reprezinta un sistem unic multifunctional de
inregistrare de stat a bunurilor imobile si a drepturilor asupra lor, de estimare a valorii acestora.
Cadastrul specializat este cadastrul care include date sistematizate despre bunurile imobile in functie de
particularitatile lor naturale.
Fara indoiala, cadastrul funciar urmeaza a fi atribuit la categoria cadastrelor specializate, deoarece el
reprezinta un subsistem de evidenta si inventariere sistematica a terenurilor sub aspectele tehnic,
economic, ecologic si juridic.
Merita atentie si notiunea cuprinsa in art. 8 al Legii nr. 1247-XII din 22 decembrie 1992, care defineste
cadastrul funciar ca "parte componenta a Cadastrului general, un sistem de sine statator si obligatoriu de
evidenta tehnica, economica si juridica prin care se realizeaza stabilirea, inregistrarea, descrierea si
marcarea pe harti si planuri topografice a tuturor terenurilor, indiferent de destinatie si tipul de
proprietate". insa aceasta notiune trebuie actualizata, deoarece, in momentul de fata, unitati ale acestui
sistem sint nu numai terenurile si detinatorii, dar si drepturile asupra acestora, inclusiv grevarile,
inregistrate in modul stabilit103.
Cadastrul funciar este tratat neuniform si la nivel doctrinar.
Una dintre definitiile mai reusite suna astfel: "Prin cadastru se intelege un inventar al averii imobiliare
cuprinzind totalitatea documentelor alcatuite cu scopul de a masura si identifica proprietatea funciara a
unui teritoriu, precum si a le clasifica dupa venit in vederea stabilirii impozitului si intocmirii cartii fun-
ciare"104.
O definitie care ar cuprinde principalele operatiuni si care nici nu ar fi prea lunga s-ar putea formula
astfel: "Cadastrul funciar general este lucrarea care identifica, descrie, delimiteaza, masoara, clasifica si
evalueaza imobilele funciare, pe care le individualizeaza in natura si cartografie pe harti" 105.
Mai laconica este definitia data de unii autori 106 rusi, in a caror viziune cadastrul funciar de stat reprezinta
totalitatea informatiilor privitoare la statutul juridic, starea si folosinta fondului funciar.
92
in urma analizei notiunilor legale si doctrinare, putem defini cadastrul funciar ca pe un sistem unic
multifunctional de identificare, inregistrare si evidenta tehnica, economica si juridica a terenurilor ca
bunuri imobiliare si a drepturilor asupra lor.
Asadar, cadastrul funciar arata situatia terenurilor si contine informatii privind asezarea, marimea,
categoria de folosinta, calitatea, individualizarea prin numerotare si posesorul. Totodata, cadastrul
identifica terenul si posesorul, verifica temeiul juridic al posesiunii si precizeaza drepturile reale:
proprietatea, folosinta funciara, ipoteca, servitutea, precum si titularul acestora si faptele ce influenteaza
situatia juridica a terenului. Prin urmare, trasaturile caracteristice ale cadastrului funciar
sint urmatoarele:
- este un mijloc de identificare, descriere, estimare, reprezentare pe planuri-harti si planuri cadastrale a
tuturor terenurilor si de inregistrare a drepturilor titularilor asupra lor;
- este un instrument in exercitarea atributiilor statului privind administrarea resurselor funciare, ocrotirea
intereselor publice si private in raporturile juridice ce tin de bunurile imobile;
- este un sistem de ocrotire a drepturilor patrimoniale asupra
terenurilor;
- este un sistem deschis de informare a participantilor la piata bunurilor imobile si a autoritatilor publice,
inclusiv a organelor fiscale.
Consideram ca sarcinile de baza ale cadastrului funciar sint:
- inregistrarea de stat a terenurilor si drepturilor patrimoniale
asupra lor;
- estimarea de stat si inregistrarea preturilor normative ale terenurilor in scopul impunerii fiscale si al
incasarilor;
- prezentarea informatiilor necesare la macro- si micro-niveluri pentru solutionarea de stat, inclusiv a
celor ce vizeaza politica regionala, dezvoltarea teritoriului, politica fiscala etc;
- prezentarea informatiilor cetatenilor si persoanelor juridice;
- crearea conditiilor pentru creditarea garantata.
Odata cu adoptarea Legii cadastrului bunurilor imobile, in Republica Moldova a fost creat un nou sistem
al organelor cadastrale care, comparativ cu vechiul sistem (Serviciul Republican pentru Reglementarea
Regimului Proprietatii Funciare si Cadastrul Funciar, BIT birourile de inventariere tehnica, autoritatile
publice locale), este mai compact si adaptat la mini-divizarea administrativ-teritoriala a tarii.
93
J
Acest sistem se constituie din: ;; ; ;, l
-
a) Agentia Nationala Cadastru, Resurse Funciare si Geodezie;
b) organele cadastrale teritoriale.
in competenta Agentiei intra promovarea unei politici unice in domeniul crearii si tinerii cadastrului;
organizarea si coordonarea licentelor pentru executarea lucrarilor de creare si tinere a cadastrului; exercita
alte atributii privind tinerea cadastrului, inclusiv angajamentele internationale ale Republicii Moldova in
domeniu.
Organul cadastral teritorial elaboreaza si actualizeaza planul cadastral al teritoriului, intocmeste dosarul
cadastral al fiecarui bun imobil; efectueaza inregistrarea drepturilor asupra bunului imobil; furnizeaza in
modul stabilit tuturor celor interesati informatia cadastrala privind bunurile imobile si drepturile asupra
lor; asigura pastrarea si arhivarea registrelor cadastrale. In cadrul organelor cadastrale teritoriale activeaza
registratori, ale caror atributii de baza sint prevazute de art. 12 din Legea cadastrului bunurilor imobile.
Procedura intocmirii si tinerii la zi a cadastrului funciar actual difera de cea reglementata de Legea
nr,1247-XII din 22 decembrie 1992 si Regulamentul nr. 24 din 11 ianuarie 1995107, ale caror prevederi
sint valabile in masura in care nu contravin Legii cadastrului bunurilor imobile.
Asadar, pentru intocmirea cadastrului funciar sint necesare colectari de date, care pot fi obtinute in urma
lucrarilor cadastrale. Potrivit art. 14 din Legea cadastrului bunurilor imobile, lucrarile cadastrale se
compun din:
- stabilirea hotarelor unitatilor administrativ-teritoriale, a terenurilor si delimitarea lor prin borne;
- stabilirea si marcarea pe teren a hotarelor intravilanului;
- identificarea terenurilor in baza documentelor care atesta drepturile, prin confruntarea datelor din aceste
documente cu datele constatate pe teren. Identificarea se legalizeaza printr-un act de constatare pe teren;
- masuratorile pe teren pentru intocmirea sau actualizarea planurilor cadastrale.
Pe planul cadastral intocmit se indica in mod obligatoriu hotarele, numerele cadastrale si alte
caracteristici ale terenului. Este de mentionat ca fiecare proprietar funciar poate cere de la organul
cadastral teritorial stabilirea hotarului fix al terenului ce-i apartine. Hotarul fix este hotarul ale carui
coordonate sint
94
stabilite si fixate pe teren prin borne, in baza actului de constatare pe teren, coordonat cu proprietarii
terenurilor adiacente. La stabilirea hotarului fix se intocmeste, in mod obligatoriu, planul geometric al
terenului.
in conformitate cu art.4 din Legea cadastrului bunurilor imobile, sint supuse inregistrarii cadastrale:
- bunurile imobile, inclusiv terenurile; , -. -..:
- drepturile asupra lor.
Terenurile, ca bunuri imobile, si drepturile asupra lor sint inregistrate in registrul bunurilor imobile
document de baza al cadastrului funciar. Acest registru contine inscrisuri privind fiecare teren, dreptul de
proprietate si alte drepturi patrimoniale, .
titularii de drepturi, actele ce atesta drepturile, tranzactiile cu
B
terenurile si alte temeiuri ale nasterii, modificarii, grevarii si
stingerii drepturilor.
Registrul bunurilor imobile se tine manual pe fisiere de hirtie 1
si computerizat pe fisele electronice, ambele modalitati avind
aceeasi putere juridica.
La inregistrarea primara in cartea bunurilor imobile pentru fiecare teren se intocmeste un dosar cadastral.
El contine un exemplar al documentului ce confirma drepturile asupra terenului, planul cadastral, planul
geometric si alte documente.
Registrul bunurilor imobile se constituie din mai multe capitole care contin inscrisuri referitoare la:
- locul amplasarii terenului, suprafata si datele privind hotarele;
- modul de folosinta a terenului;
- numarul cadastral al terenului; -A
, ;
- toate datele referitoare la proprietarul terenului, inclusiv domiciliul persoanei fizice sau sediul persoanei
juridice;
- marimea cotei, in cazul dreptului de proprietate funciara
in diviziune;
j
- documentele in a caror baza a fost inscris dreptul de pro-
|
prietate (testament, hotarirea judecatoreasca etc);
126
Ultima dispozitie legala si-a gasit o dezvoltare ampla in Regulamentul cu privire la atribuirea terenurilor,
care, afara de termenul "expropriere" utilizeaza si notiunea "alienare fortata" a terenurilor.
Am redat textele legale fara a le comenta, pentru a demonstra inconsecventa legiuitorului in definirea
unuia si aceluiasi proces.
in astfel de conditii, pentru a elucida situatia creata, ne vom referi si la art_46.p. 2 din Constitutia
Republicii Moldova, care dispune: "Nimeni nu poate fi expropriat decit pentru o cauza de utilitate
publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire".
Analiza dispozitiilor legale citate mai sus ne permite a trage urmatoarele concluzii:
a) exproprierea149 (precum si alienarea si instrainarea fortata - ca termeni sinonimi) inseamna "trecerea in
posesia statului, pentru lucrari de interes public, a unui teren ori a unei constructii, proprietate a unei
persoane fizice sau juridice?'150.
Exproprierea poate fi declansata in diferite scopuri: agricole si neagricole. in primul caz, este cert ca
terenul expropriat nu este neaparat scos din circuitul agricol, avrnd loc numai schimbul proprietarului. Iar
in al doilea caz, odata expropriat, terenul agricol este scos din circuitul agricol, schimbindu-i-se
destinatia.
in baza ultimului caz, putem afirma ca exproprierea este o metoda de scoatere a terenului din circuitul
agricol;
b) deoarece exproprierea pentru cauza de utilitate publica poate avea loc numai cu o prealabila
despagubire, atribuirea unui alt lot de teren in schimbul celui expropriat, ca masura de despagubire, poate
fi tratata ca un schimb fortat de terenuri;
c) scoaterea (excluderea) terenului din circuitul agricol poate fi efectuata nu numai in interese publice, dar
si in interesele_ detinatorilor de terenuri. Terenurile agricole pot fi retrase nu doar de la proprietarii
funciari, ci si de la alti detinatori cu titlu de posesiune si beneficiere funciara;
d) orice scoatere (excludere) a terenului din circuitul agricol presupune, in mod obligatoriu, schimbarea
destinatiei acestuia, actiune aprobata de organele puterii executive de comun acord cu organele pentru
mediu;
e) schimbarea folosintei agricole nu inseamna excluderea terenului din circuitul agricol;
f) retragerea temporara a unor terenuri din circuitul agricol pentru executarea unor lucrari de prospectiuni
geologice, de
127
instalare a unor linii de telecomunicatii, conducte de gaze, apeducte etc, nu schimba destinatia de baza a
acestora;
g) terenul agricol poate fi retras din proprietate privata, posesiune si folosinta in cazurile in care
detinatorul cu titlul respectiv nu-1 cultiva, il utilizeaza contrar scopului sau nu intreprinde masuri de
protectie si ameliorare a solului.
Retragerea terenului in astfel de situatii intervine ca o sanctiune ce nu urmareste scopul de a exclude
terenul din circuitul agricol, ci de a schimba doar detinatorul.
in lipsa unei notiuni legale si a unei definitii doctrinare distincte, riscam a presupune ca scoaterea terenurilor
din circuitul agricol ca actiune juridica reprezinta un mijloc de stingere a drepturilor de detinatori ca urmare
a excluderii acestora din categoria cu destinatie agricola pentru utilizarea lor ulterioara in scopuri
neagricole.
Totodata constatam ca exproprierea (alienarea fortata, retragarea) terenului agricol poate avea drept
consecinta excluderea terenului din circuitul agricol.
Din aceste motive, in continuare ne vom referi doar la scoaterea definitiva a terenurilor din circuitul
agricol prin expropriere sau alienare fortata pentru cazuri de utilitate publica.
in literatura de specialitate151 se mentioneaza justificat ca procesul tehnico-stiintific nu numai ca
influenteaza pozitiv dezvoltarea agriculturii, ci si atrage dupa sine un sir de excese nedorite legate, in
principal, de folosirea terenurilor agricole de catre diferite intreprinderi industriale. Aceasta se
conditioneaza prin faptul cajconstructia unor intreprinderi industriale, a altor obiective si instalatii, a caror
activitate nu tine de productia agricola sau prelucrarea acesteia, reduce suprafetele acestor terenuri si
influenteaza negativ calitatea lor. /
Reamintim ca scoaterea terenurilor din circuitul agricol se circumscrie necesitatilor atribuirii acestora
pentru alte scopuri. Atribuirea, ca actiune juridica, reprezinta un mijloc de instituire a dreptului unui
subiect asupra lotului de teren. La fel ca si "scoaterea", "atribuirea" se realizeaza in baza unui act
administrativ al organului abilitat. in acest contextXatribuirea terenului poate fi efectuata numai dupa
retragerea acestuia din posesia detinatorului, fapt care, de regula, duce la scoaterea lotului din circuitul
agricol.; Aceste doua actiuni constituie verigile unuia si aceluiasi proces.
Conform legislatiei funciare in vigoare,texproprierea detinatorilor funciari cu drept de proprietate privata
si atribuirea tere-
128
J
nurilor in alte scopuri decit cele agricole tine de competenta_Gu-vernului. Autoritatile administratiei
publice locale sint competente de a retrage si a repartiza terenurile proprietate municipala si de a schimba
destinatia terenurilor15
Dispozitiile legale care reglementeaza ordinea si consecventa actiunilor de expropriere in scopul
satisfacerii necesitatilor funciare ale statului si societatii isi au sediul in urmatoarele acte normative:
a) Codul funciar (art. 15,16);
b) Legea privind pretul normativ si modul de vinzare-cum-parare a pamintului (art. 11-17);
c) Legea exproprierii pentru cauza de utilitate publica;
d) Regulamentul cu privire la atribuirea terenurilor (capitolul
IV).
inainte de a trece la examinarea procedurii de scoatere a terenurilor din circuitul agricol prin expropriere
si atribuirea lor in alte scopuri, reamintim unele reguli generale menite sa protejeze terenurile din punct de
vedere cantitativ sau sa reduca impactul amplasarii unor obiective industriale etc:
-(pentru constructia de intreprinderi industriale, de locuinte, cai ferate, autostrazi, linii de transportare a
energiei, conducte magistrale si in alte scopuri decit cele agricole, sint atribuite terenuri nepotrivite pentru
agricultura sau cu un grad de fertilitate scazut; y
atribuirea terenurilor cu gradul de evaluare mai mare decit 60 de puncte, terenurilor irigate in scopuri
neagricole este interzisa, exceptie facind cazurile de importanta majora constructia si reconstructia
autodrumurilor si cailor ferate, liniilor de telecomunicatii, a conductelor magistrale; J
- interzicerea atribuirii terenurilor beneficiarilor carora li s-au atribuit anterior loturi agricole si care nu si-
au onorat obligatiunile de a le folosi conform destinatiei si de a efectua lucrari de restabilire a terenurilor
utilizate; "
- in cazul amplasarii obiectivelor pe terenuri fertile si al necesitatii sistematizarii lor pe verticala,
persoanele juridice si fizice carora li s-au atribuit terenuri agricole sint obligate sa decoper-teze stratul de
sol fertil de pe intreg santierul si sa-1 transporte pe loturile de o calitate joasa;
A constructia liniilor de transportare a energiei electrice cu tensiunea sub 35 kW si a liniilor de
telecomunicatii se efectueaza
129
in lungul drumurilor, pe teritoriul terenurilor nefolosite in agricultura si pe pasuni cu productivitate redusa, in
conformitate cu normele de constructii, fara retragerea terenurilor de la detinatorii lor;
- amplasarea liniilor mentionate trebuie sa fie coordonata cu detinatorii respectivi de terenuri, autoritatile publice
locale, serviciile de stat pentru reglementarea regimului proprietatii funciare, arhitectural, ecologic si antiincendiar;
- intocmirea materialelor referitoare la retragerea si atribuirea terenurilor in alte scopuri decit cele agricole ce tin de
competenta Guvernului se efectueaza de catre Institutul de Proiectari pentru Organizarea Teritoriului; in celelalte
cazuri de catre seniciile de reglementare a regimului proprietatii funciare ale autoritatilor publice locale;
f-in cazurile de retragere a terenului pentru extragerea zacamintelor minerale utile este necesar avizul Asociatiei de
Stat de Productie pentru Exploatari Geologice si al Departamentului Standarde, Metrologie si Supraveghere
Tehnica.T
in conformitate cu art. 15 din Codul funciar, retragerea terenului agricol de la detinatorul funciar pentru scopuri
neagricole, si in primul rind pentru necesitatile statului si societatii, se efectueaza in modul urmator:
-\ subiectele interesate de retragerea terenului si atribuirea in scopuri neagricole depun la autoritatile publice o cerere
privind coordonarea prealabila a amplasarii obiectivului, indicind suprafata solicitata, locul amplasarii, caracteristica
tehnica etc. La cerere sint anexate planurile, schitele si alta documentatie tehnica;
-'autoritatile locale examineaza cererea si, in cazul solutionarii ei pozitive, creeaza o comisie in a carei componenta
sint inclusi persoanele interesate, specialisti, precum si detinatorii din a caror folosinta, posesie sau proprietate se
solicita terenul;
- calauzindu-se de: Schema generala a folosirii resurselor funciare a Republicii Moldova, schemele judetene de
reglementare a regimului proprietatii funciare, proiectele de organizare a teritoriului, materialele explorarilor
geologice si pedologice, bonitatea solurilor, evaluarea economica a terenurilor si alte materiale care caracterizeaza
locul amplasarii obiectivului, comisia examineaza posibilitatea atribuirii terenului din fondul de rezerva al statului,
din cele nedestinate sau nepotrivite agricul-
130
turii, iar in lipsa acestora din terenurile agricole de cea mai proasta calitate; tine cont de posibilitatea pastrarii
maxime a terenurilor agricole productive valoroase, a prevenirii proceselor negative care cauzeaza degradarea
solului, precum si a celei mai rationale folosiri a investitiilor capitale ce urmeaza a fi utilizate pentru valorificarea si
ameliorarea terenurilor.
Rezultatele activitatii comisiei privind selectarea lotului amplasarii obiectivului sint consemnate intr-un act.
Materialele referitoare la coordonarea prealabila a amplasarii obiectivului includ:
- actul de selectare a terenului;
. ; ;. A
- copia planului cadastral funciar;
- acordul in scris al proprietarului terenului cu privire la retragerea lotului;
- avizul pedologie asupra terenului ce urmeaza a fi retras;
- memoriul explicativ.
Toate aceste documente sint prezentate administratiei publice locale pentru examinare. in caz de necesitate aceste
actiuni sint coordonate cu Ministerul Mediului, cu alte ministere si departamente.
in cazul in care retragerea si atribuirea terenului tine de competenta Guvernuliii, materialele, cu avizul autoritatilor
locale, sint prezentate la Ministerul Agriculturii si Industriei Alimentare, care le transmite ulterior, cu avizul sau,
Guvernului.
Autoritatile publice locale sau Guvernul, dupa caz, examineaza materialele cu avizele anexate si elibereaza
solicitantilor permisiunea pentru executarea lucrarilor de proiectare, care insa nu serveste drept temei pentru
executarea lucrarilor de constructie.
in acest caz, detinatorilor de terenuri, de la care se prevede retragerea terenurilor, nu li se recomanda alocarea de
investitii capitale.
Aceste actiuni se incadreaza in prima faza a procesului de retragere-atribuire a terenului.
La cea de ajiatfaiazaV in baza datelor initial obtinute/se intocmeste proiectul retragerii terenului pe copia de pe
planul cadastral funciar al detinatorilor de terenuri la scara respectiva si conform actului comisiei de evaluare (actul
cercetarii tehnice a suprafetelor silvice) privind determinarea pagubelor, pierderilor productiei agricole si silvice si a
volumelor de lucrari
131
pentru decopertarea, transportarea si depozitarea stratului de sol fertil.
Pe copia planului cadastral funciar se indica terenurile, cim-purile asolamentelor, tarlalele plantatiilor de
culturi multianu-ale, alte elemente, precum si lotul de pamint ce urmeaza a fi retras, indicindu-se
dimensiunile liniare pe perimetru si masurile de reparare a obiectivului catre locul concret, explicatia
privind terenurile agricole de pe lotul ce urmeaza a fi retras, precum si lotul pentru depozitarea stratului
de sol fertil decopertat de pe terenurile prevazute pentru santierele de constructie (in caz de necesitate) si
locurile unde se preconizeaza sa se efectueze lucrari privind valorificarea terenurilor noi, ameliorarea
radicala sau acoperirea cu un strat de sol fertil a terenurilor agricole cu productivitate redusa.
in baza materialelor prezentate, la care sint anexate avizele organelor respective, autoritatile publice
locale sau Guvernul, dupa caz, adopta hotarirea privind retragerea-atribuirea terenului.
Referitor la procedura de scoatere (excludere) a terenului din circuitul agricol, s-ar parea, la prima vedere,
ca legiuitorul introduce un exces de formalism juridic in luarea acestor masuri, transforma operatiunile
juridice in masuri birocratice inutile. in realitate, aceste acorduri si avize se cer tocmai pentru a evita
scoaterea nejustificata a unor terenuri din fondul funciar agricol, pentru asigurarea unei protectii mai
eficiente a acestei bogatii naturale a tarii, care trebuie nu numai ameliorata mereu, ci si protejata
cantitativ.
Cit priveste principiile exproprierii: exproprierea poate fi dispusa numai pentru cauza de utilitate publica;
utilitatea publica se stabileste in conditiile prevazute de Lege (sau in alt act normativ), prin acte de
autoritate; in toate cazurile proprietarul expropriat trebuie sa fie despagubit; despagubirea trebuie sa fie
dreapta si prealabila.
Pentru legislatia din Rominia si Republica Moldova este valabil si principiul controlului judecatoresc.
in consecinta, exproprierea poate fi definita ca o institutie de drept public care consta in achizitia fortata,
cu titlu oneros, pentru cauza de utilitate publica, in conditiile legii si sub control judecatoresc, a unor
imobile proprietate privata153.
Mai constatam ca efectele exproprierii 154, in materie de drept civil, sint:
132
a) transferul dreptului de proprietate asupra terenului supus exproprierii in patrimoniul expropriatorului;
b) stingerea dreptului real de folosinta;
c) stingerea drepturilor personale asupra imobilului -concesiunea si arenda.
in materie de drept funciar, exproprierea are ca efect scoaterea terenului din circuitul agricol si
schimbarea destinatiei acestuia.
Compensarea pagubelor si pierderilor productiei agricole cauzate in urma scoaterii (excluderii)
terenurilor din circuitul agricol
Pagubele pricinuite prin retragerea terenurilor trebuie sa fie reparate integral (inclusiv avantajul ratat)
detinatorilor care le-au suportat de catre intreprinderile, institutiile si organizatiile carora li s-au repartizat
terenurile retrase. Pierderile din productia agricola, pricinuite de retragerea din circuitul agricol a
terenurilor, in alte scopuri decit productia agricola, se repara de catre persoanele interesate. Aceste doua
dispozitii legale, cuprinse in art. 97 si 99 din Codul funciar, sint concretizate intr-o serie de norme care isi
au sediul in diverse acte normative.
Astfel, art.48 din Regulamentul cu privire la atribuirea terenurilor stabileste dreptul persoanelor fizice si
juridice ale caror terenuri au fost expropriate la recuperarea pagubelor cauzate de aceasta actiune
fortata. Aceasta compensare este infaptuita de catre noul detinator de teren.
Modul de compensare a pagubelor cauzate este reglementat de art. 16 din Legea privind pretul normativ
si modul de vinzare-cumparare a pamintului si prevede:
; a) atribuirea unui alt lot de teren de aceeasi suprafata si, daca este posibil, de aceeasi calitate;
b) in cazul in care calitatea terenului propus in schimb este in defavoarea detinatorului de teren, acestuia i
se compenseaza pierderile cauzate de schimbul inechitabil;
c) daca detinatorul de teren refuza sa ia in schimb alt lot ori statul nu dispune de teren pentru schimb,
pagubele i se compenseaza in bani (tariful constituind 579,00 lei pentru o unitate de grad-hectar) sau in
produse agroindustriale, conform unei intelegeri contractuale intre detinatorul de teren si organele de stat;
133
d) compensarea valorii plantelor agricole multianuale defrisate, recoltei nestrinse, a instalatiilor de irigare
etc. j[
Compensarea pierderilor productiei agricole cauzate de excluderea terenurilor din categoria cu destinatie
agricola se efectueaza in scopul obtinerii mijloacelor pentru finantarea programului de valorificare a
terenurilor noi si de sporire a fertilitatii solurilor, precum si pentru efectuarea altor lucrari de imbunatatiri
funciare.
Mijloacele banesti destinate compensarii pierderilor cauzate de excluderea terenurilor din circuitul agricol
se acumuleaza la un cont special al Guvernului si se utilizeaza exclusiv pentru realizarea programului de
valorificare a terenurilor noi si sporirii fertilitatii solurilor, conform Regulamentului cu privire la modul
de acumulare si utilizare a mijloacelor banesti incasate in legatura cu excluderea terenurilor din circuitul
agricol.
De notat faptul ca art. 14 din Legea privind pretul normativ si modul de vinzare-cumparare a pamintului
conditioneaza adoptareihotaririi de atribuire a terenului de catre Guvern de momentul transferarii, de catre
persoanele in favoarea carora au fost retrase terenurile, a mijloacelor banesti echivalente cu pierderile
cauzate de excluderea terenurilor din circuitul agricol, stabilind un termen de o luna.
134
Capitolul VIII. REGIMUL JURIDIC AL TERENURILOR GOSPODARIILOR .,,.,
TARANESTI (DE FERMIERI)
1. Notiunea de gospodarie taraneasca si particularitatile acesteia
Celula principala a organizarii productiei in sectorul agrar o constituie gospodaria taraneasca (de fermier),
care este bazata pe independenta economica.
Termenul "gospodarie taraneasca", utilizat de legislator, reprezinta o legatura istorica dintre generatia
trecuta si cea noua, restabileste adevarata denumire a stravechilor producatori ai produselor alimentare
pentru locuitorii oraselor.
Totodata atributul "taranesc" ne vorbeste de faptul ca se formeaza gospodarii bazate pe proprietatea
privata, pe munca individuala sau familiala, unde mijloacele de productie si productia obisnuita apartine
taranilor.
in Republica Moldova gospodaria taraneasca si-a gasit consfintirea legislativa pentru prima data in Legea
cu privire la gospodaria taraneasca (de fermier) nr. 841-XII din 3 ianuarie 1992. Conform acestei Legi
gospodaria taraneasca reprezinta o forma de activitate libera de antreprenor ce se realizeaza pe principiile
avantajului economic.
in etapa actuala statutul juridic al gospodariilor taranesti este reglementat de Legea nr. 1353-XIV din 3
noiembrie 2000155.
Conform art. 2 al acestei Legi, gospodaria taraneasca este o intreprindere individuala, bazata pe
proprietatea privata asupra terenurilor agricole si asupra altor bunuri, pe munca personala a membrilor
unei familii (membri ai gospodariei taranesti), avind ca scop obtinerea de produse agricole, prelucrarea
lor primara, comercializarea cu preponderenta a propriei productii agricole.
Dupa cum se vede din continutul ambelor legi privind gospodaria taraneasca sint utilizate doua denumiri:
gospodarie taraneasca si gospodarie de fermier. Care este deosebirea dintre ele?
De mentionat ca in literatura de specialitate pot fi evidentiate doua puncte de vedere in acest sens.
135
i
in primul caz se sustine ca intre aceste notiuni exista o deosebire care se manifesta prin faptul ca
gospodaria de fermier este un gen de intreprindere, care se ocupa in special de producerea marfurilor
agricole si in care se permite munca straina, iar gospodaria taraneasca este un tip de intreprindere
naturala, unde cea mai mare parte a productiei obtinute se consuma de sine statator, in gospodaria
taraneasca lucrarile sint efectuate numai de catre membri acesteia.
in al doilea caz, autorii sustin ca intre aceste notiuni nu exista nici o deosebire.
Utilizarea termenului fermier este un rezultat al aplicarii nu numai a metodelor occidentale de organizare
a productiei, dar si a terminologiei din acest domeniu.
in rezultat notiunea de gospodarie de fermier a capatat o raspindire larga de la cuvintul englez "farmer",
insa aceasta in practica nu evidentiaza nici o deosebire economica sau juridica intre notiunile in cauza.
Legea nr. 1353-XIV din 3 noiembrie 2000 prevede ca gospodaria taraneasca (de fermier) are statutul
juridic de persoana fizica.
Numai gospodariile taranesti pot desfasura activitate individuala de intreprinzator in agricultura.
Suprafata terenurilor si marimea altor bunuri, inclusiv arendate, ale gospodariei taranesti trebuie sa
asigure utilizarea preponderenta in cadrul acesteia (mai mult de 50 la suta anual) a muncii personale a
membrilor ei (art. 3 din Lege).
Legea in cauza prevede expres ca daca gospodaria taraneasca nu intruneste conditiile enumerate, ea este
obligata sa asigure, in termen de 3 luni, astfel de conditii sau sa se reorganizeze, sau sa se lichideze, in
modul stabilit de legislatie. , ..
2. Constituirea si inregistrarea gospodariilor taranesti
~-
Gospodaria taraneasca se constituie si se inregistreaza conform ordinii stabilite de legislatie.
Gospodaria taraneasca se constituie pe principiul liberului consimtamint.
Fondator al gospodariei taranesti poate fi persoana fizica ce a atins virsta de 18 ani, are capacitate de
exercitiu deplina, poseda teren cu drept de proprietate privata si locuieste permanent pe
teritoriul unitatii administrativ-teritoriale in care urmeaza sa fie inregistrata gospodaria (art. 9 din Lege).
Gospodaria taraneasca poate fi constituita si dintr-o singura persoana fizica. O persoana fizica poate fi
fondatorul (membrul) numai al unei gospodarii taranesti.
Gospodaria taraneasca se creeaza in temeiul declaratiei de constituire, semnata de fondatorul ei si de
membrii potentiali ai acesteia.
Legislatia in vigoare prevede ca in declaratia de constituire a gospodariei taranesti (de fermier) trebuie sa
se indice:
a) denumirea completa si abreviata a gospodariei;
b) sediul gospodariei;
c) numele, prenumele, data nasterii, cetatenia si domiciliul fondatorului si al potentialilor membri ai ei,
gradul de rudenie al acestora cu fondatorul;
d) numerele de inregistrare, amplasarea si suprafata, conform cadastrului bunurilor imobile, ale
terenurilor proprietate individuala sau proprietate comuna, inclusiv ale terenurilor din extravilan
considerate gradini, precum si a terenurilor arendate;
e) componenta altor bunuri imobiliare care se transmit in proprietate comuna membrilor gospodariei.
Semnatura fondatorului si semnaturile celorlalti membri din declaratia de constituire sint autentificate de
catre notar sau secretarul primariei la care se inregistreaza gospodaria.
Fondatorul este, de regula, si conducatorul gospodariei taranesti, in cazul eliberarii fondatorului din
functie, membrii acesteia il aleg conducator pe unul dintre ei care a atins virsta de 18 ani, are capacitate
de exercitiu deplina, locuieste pe teritoriul unitatii administrativ-teritoriale in care este inregistrata gospo-
daria taraneasca si poseda calificarea in domeniul agriculturii sau o experienta de munca in agricultura de
cel putin 3 ani.
in afara de conducator, membri ai gospodariei taranesti, pot fi urmatoarele persoane apte de munca: sotul
(sotia), parintii, copiii, inclusiv adoptivi, fratii, surorile si nepotii lui care au atins virsta de 16 ani.
Persoanele care lucreaza in gospodarie in baza de contract nu sint considerate membri ai gospodariei
taranesti.
Primirea in gospodaria taraneasca se face cu acordul membrilor ei, iar iesirea se face la cerere si nu
necesita acordul celorlalti membri ai ei.
,-;; s,
136
137
Dupa constituirea gospodariei taranesti fondatorul prezinta primariei, pentru inregistrarea acesteia,
urmatoarele documente:
a) declaratia de constituire;
b) copiile dupa documentele ce confirma dreptul de proprietate privata al fondatorului si al potentialilor
membri ai gospodariei asupra terenurilor;
c) copiile de pe contractele de arenda a terenurilor, dupa caz, autentificate de catre secretarul primariei;
d) bonul de plata, pe contul primariei, a taxei de inregistrare a gospodariei.
De retinut ca primaria trebuie sa inregistreze gospodaria taraneasca si sa efectueze inscrierile respective in
Registrul gospodariilor taranesti in decursul unei saptamini de la data prezentarii documentelor necesare.
In final primaria elibereaza certificatul de inregistrare sau emite o decizie in scris privind refuzul de a
inregistra gospodaria.
Refuzul de a inregistra gospodaria taraneasca sau incalcarea termenelor ei de inregistrare pot fi atacate pe
cale administrativa si/sau judiciara (art. 13 din Lege).
Gospodaria taraneasca este in drept sa-si inceapa activitatea din ziua inregistrarii.
3. Drepturile si obligatiile gospodariilor taranesti
Ca si orice alt subiect de drept, participant la circulatia civila, gospodaria taraneasca are anumite drepturi
si poarta anumite obligatiuni care sint determinate de Legea cu privire la gospodariile taranesti si de alte
acte normative.
in primul rind gospodaria taraneasca are dreptul de a folosi independent pamintul, adica sa-si determine
directia si volumul activitatii sale economice si financiare de sine statator.
in rest pentru realizarea acestui drept gospodaria taraneasca mai poate:
a) sa angajeze si sa elibereze lucratori in baza de contracte individuale de munca;
b) sa construiasca, in conformitate cu actele normative, obiectivele activitatii sale;
c) sa efectueze lucrari de irigare, desecare si alte lucrari de ameliorare in conformitate cu legislatia;
138
d) sa ia si sa dea in arenda terenuri si alte bunuri; &
e) sa dispuna de produsele si veniturile sale;
. ,|e
f) sa stabileasca preturile de comercializare la productia proprie;
g) sa desfasoare activitate externa conform legislatiei;
h) sa asigure riscul pierderii (nimicirii) sau deteriorarii bunurilor comune ale membrilor gospodariei,
precum si alte riscuri de intreprinzator;
i) sa dispuna de stampila, sa deschida conturi bancare, inclusiv valutare.
in cazul in care gospodaria taraneasca nu dispune de stampila, semnatura conducatorului poate fi
autentificata de notar sau de secretarul primariei care a inregistrat gospodaria.
Gospodaria taraneasca este obligata:
a) sa primeasca licente, in conformitate cu legislatia, in cazul practicarii de activitati pasibile de licentiere;
b) sa asigure protectia muncii membrilor gospodariei si a persoanelor care lucreaza in baza de contract;
c) sa achite integral si la timp salariile angajatilor, sa plateasca contributiile de asigurari sociale de stat si
sa le acorde asistenta sociala;
d) sa foloseasca terenurile conform destinatiei;
e) sa pastreze fertilitatea solului prin masuri de protectie, sa aplice tehnologii care ocrotesc natura;
f) sa acorde servitute in terenurile pe care le detine;
g) sa nu incalce drepturile proprietarilor si beneficiarilor funciari vecini;
h) sa respecte standardele, cerintele ecologice si sanitaro-veterinare, alte cerinte privind calitatea
productiei comercializabile;
i) sa indeplineasca integral si la timp obligatiile fiscale.
Gospodaria taraneasca are dreptul sa desfasoare activitati si sa indeplineasca si alte obligatiuni care nu
contravin legislatiei.
139
4. Regimul juridic al terenurilor si al altor bunuri ale gospodariilor taranesti
Regimul juridic al terenurilor gospodariei taranesti si protectia lor sint adecvate cerintelor generale si
speciale inaintate fata de subiectele drepturilor si obligatiunilor terenurilor cu destinatie agricola.
Conducatorul gospodariei taranesti poate infaptui posesia, beneficierea si dispunerea terenurilor aflate in
proprietate privata in masura in care o prevede legislatia funciara.
De mentionat ca dispunerea de catre conducatorul gospodariei taranesti a lotului de pamint se efectueaza
numai cu acordul tuturor membrilor gospodariei taranesti.
Bunurile membrilor gospodariei taranesti, de regula, se folosesc in comun. Bunurile folosite in comun de
membrii gospodariei taranesti pot apartine unuia sau mai multor membri ai gospodariei cu drept de
proprietate individuala; membrilor gospodariei cu drept de proprietate comuna in devalmasie sau cu drept
de proprietate comuna in diviziune daca ultimul este prevazut de contract (art. 18 din Lege).
Bunuri comune pot fi: terenurile, plantatiile, constructiile gospodaresti si alte constructii, instalatiile de
ameliorare si alte instalatii, vitele productive si de munca, pasarile, tehnica agricola si mijloacele de
transport, utilajele, inventarul si alte bunuri, procurate pentru gospodarie in comun de catre membrii ei.
Membrul gospodariei taranesti este in drept sa vinda, sa daruiasca sau sa instraineze in alt mod cota sa din
bunurile comune exclusiv membrilor gospodariei.
Membrii gospodariei taranesti au dreptul prioritar fata de alti membri ai familiei conducatorului ei de a
procura cota ce se instraineaza din bunurile comune.
Daca inreaga cota din bunurile comune s-a vindut, a fost daruita sau instrainata in alt mod, se considera ca
titularul care a instrainat-o s-a retras din gospodarie. Acest fapt se noteaza in Registrul gospodariilor
taranesti (de fermieri).
140
Capitolul IX. REGIMUL JURIDIC AL TERENURILOR DIN INTRAVILANUL "'
LOCALITATILOR
1. Notiunea de teren din intravilan si componenta acestuia
in conformitate cu legislatia in vigoare, se considera terenuri din intravilanul localitatilor toate terenurile
din teritoriul localitatii in limitele hotarelor ei.
in literatura de specialitate se mentioneaza ca intravilanul este teritoriul unei localitati sau colectivitati
ocupat de constructii sau neocupat in raza localitatii respective, care il desparte de extravilan teritoriu,
de regula, cu destinatie agricola, pentru organizarea productiei agricole si agroindustriale 156.
Spre deosebire de terenurile cu destinatie agricola terenurile din intravilanul localitatilor nu sint mijloc de
productie, cu toate ca in componenta lor exista si terenuri agricole, dar servesc ca baza teritoriala pentru
amplasarea diferitelor obiective de menire locativa, de productie, social-culturala s.a. Aceste terenuri sint
menite sa satisfaca alte necesitati ale populatiei decit cele agricole.
De aceea valoarea acestor terenuri se determina in functie de alti factori, care nu au insemnatate decisiva
pentru terenurile agricole. Aici prevaleaza indicii de relief, de amplasare, de asigurare cu cai de
comunicare s.a. Fertilitatea solului joaca un rol mai putin important.
Terenurilor din intravilanul localitatilor le este dedicat un capitol aparte din Codul funciar al Republicii
Moldova (cap. VI).
Notiunile de intravilan si extravilan se intilnesc si in alte acte legislative. Legea privind principiile
urbanismului si amenajarii teritoriului din 26 martie 1996157 prevede utilizarea notiunii de intravilan ca
teritoriu ocupat de terenuri, amenajari si constructii ce constituie localitatea, inclusiv de terenuri prevazute
pentru extinderea ei. Limita intravilanului este stabilita prin planul urbanistic general.
Extravilanul este teritoriul din afara intravilanului localitatii cuprins in limita teritoriului administrativ,
care inglobeaza acti-
141
II
vitati dependente sau nu de functiile localitatii conform planurilor urbanistice si planurilor de amenajare a
teritoriului.
Potrivit prevederilor legislatiei funciare si ale altor acte normative, terenurile din intravilanul localitatilor se impart
in terenurile municipiilor, oraselor, comunelor si satelor.
Articolul 42 din Codul funciar stabileste ca terenurile din intravilanul municipiilor se afla in proprietate municipala,
iar terenurile din intravilanul celorlalte localitati se afla in administrarea autoritatilor publice locale.
Conform Legii nr. 191-XIV din 12 noiembrie 1998 privind organizarea administrativ-teritoriala a Republicii
Moldova, municipiul este o localitate de tip urban cu un rol deosebit in viata economica, social-culturala, stiintifica,
politica si administrativa a republicii, cu importante structuri edilitar-gospodaresti si unitati din domeniul
invatamintului, ocrotirii sanatatii si culturii. Un loc aparte in acest sens il ocupa municipiul Chisinau, statutul sau
fiind reglementat printr-o lege organica.
Orasul, conform Legii sus-numite, este o unitate administrativ-teritoriala mai dezvoltata decit satul din punct de
vedere economic si social-cultural, cu structuri edilitar-gospodaresti si comerciale corespunzatoare, a carei
populatie, in mare parte, este incadrata in industrie, in prestarile de servicii si in diferite domenii de activitate
intelectuala, in viata culturala si cea politica.
.. ,-.;;
Satul este o unitate administrativ-teritoriala care cuprinde populatia rurala unita prin teritoriu, conditii geografice,
relatii economice, social-culturale, traditii si obiceiuri.
Doua sau mai multe sate se pot uni, formind o singura unitate administrativ-teritoriala, numita comuna.
Din componenta terenurilor municipiilor, oraselor si satelor (comunelor) fac parte:
- terenurile pe care sint amplasate constructiile si alte amenajari;
: , :,,:;-- v.
- terenurile de uz public;
- terenurile pentru transporturile rutier, feroviar, aerian, naval, prin conducte, pentru liniile de telecomunicatii, de
transport electric, pentru exploatari miniere si pentru alte industrii;
- terenurile impadurite;
- terenurile cu destinatie agricola si alte terenuri (art. 44 din Codul funciar).
- ..,,
, r
.,
142
7
Fiecare dintre aceste categorii de terenuri din intravilan isi are componenta sa interna si scopuri de folosire, despre
care se va vorbi mai jos.
2. Particularitatile dreptului de proprietate si de folosinta (beneficiere) a terenurilor din
intravilan
Terenurile din intravilanul localitatilor se afla atit in proprietate publica, cit si in proprietate privata a
cetatenilor, a persoanelor fizice si persoanelor juridice.
in acelasi timp terenurile din intravilanul localitatilor se pot afla in folosinta temporara sau permanenta.
La fel de importanta este arenda acestor terenuri.
in proprietate publica se afla, de regula, o buna parte din terenurile destinate constructiilor urbane si
rurale, terenurile de uz public, terenurile pentru transporturi, liniile de telecomunicatii, industrii s.a.
Acelasi lucru se poate spune despre terenurile impadurite ale oraselor si satelor.
in proprietate privata se afla terenurile din intravilanul localitatilor destinate constructiilor de case de
locuit din sectorul privat, unor obiective de menire social-culturala, de prestari de servicii.
Nu pot fi in proprietate privata terenurile folosite pentru caile de comunicatie (piete, strazi, pasaje,
drumuri), pentru necesitatile social-culturale ale populatiei (gradini publice, parcuri, lacuri, plaje,
bulevarde) s.a.
Art. 11 din Codul funciar stabileste expres modalitatea de aparitie a dreptului de proprietate privata asupra
sectoarelor de teren din intravilan pentru case, anexe gospodaresti si gradini.
Autoritatile publice locale atribuie cetatenilor terenuri fara plata, eliberindu-le titluri de proprietate:
- . ;
- trec in proprietatea cetatenilor sectoarele de teren ocupate de case, anexe gospodaresti si gradini care li
s-au atribuit in conformitate cu legislatia;
- atribuie familiilor nou-formate sectoare de teren din rezerva intravilanului, pina la epuizarea acesteia,
pentru constructia caselor de locuit, anexelor gospodaresti si gradini: in orase de la 0,04 pina la 0,07
ha, iar in localitati rurale pina la 0,12 ha. Dimensiunile concrete ale terenurilor se stabilesc de catre
autoritatile publice locale;
143
. - trecerea (in limita normelor de urbanizm, iar daca aceasta nu este posibil, tinind seama de suprafata
reala a terenului ce deserveste constructiile) terenurilor aferente caselor de locuit cu mai multe
apartamente privatizate, care nu constituie blocuri, in proprietatea comuna in diviziune a proprietatilor
apartamentelor, proportional suprafetei privatizate de ferme.
Atribuirea repetata a terenurilor in proprietate privata cetatenilor pentru scopurile indicate mai sus se
efectueaza numai contra plata prin vinzare la licitatie, organizata de administratia publica locala.
Pretul initial de vinzare a terenului nu va fi mai mic decit pretul normativ al pamintului calculat in baza
tarifelor stabilite de legislatia in vigoare.
Atribuirea repetata, fara plata, a terenurilor in scopurile prevazute se admite numai cetatenilor a caror
proprietate funciara a fost distrusa in urma calamitatilor naturale.
Folosirea tuturor terenurilor oraselor si satelor (comunelor) se infaptuieste in conformitate cu planurile lor
de sistematizare si cu planurile de organizare economico-funciara a intravilanului localitatilor.
Planurile de sistematizare ale oraselor si satelor (comunelor), conform art. 45 din Codul funciar,
determina directiile principale ale folosirii terenurilor din intravilan pentru constructia caselor, a
obiectivelor industriale si de alta natura, pentru amplasarea si amenajarea locurilor de agrement, iar
planurile de organizare economico-funciara a intravilanului determina directiile principale ale folosirii
terenurilor care nu sint destinate constructiilor si a celor care ramin temporar neocupate de constructii.
Aceasta precizare joaca un rol important in folosirea cit mai eficienta si rationala a terenurilor din
intravilanul localitatilor Republicii Moldova.
,...,.. .,.-., ,
,.,,..... :,
3. Modalitatea de stabilire a hotarelor localitatilor
Hotarul intravilanului (teritoriul localitatii) care il desparte de extravilan formeaza perimetrul localitatii.
Perimetrul respectiv al localitatii se stabileste prin reglementarea regimului proprietatii funciare in
conformitate cu planul general si pe baza argumentarii tehnico-economice a dezvoltarii orasului si satului
(comunei).
.,.
144
Perimetrul oraselor, conform art. 43 din Codul funciar, se stabileste si se modifica de catre Guvern.
perimetrul celorlalte localitati se stabileste si se modifica de catre autoritatile publice locale.
E de mentionat mecanismul acestei stabiliri a perimetrelor
localitatilor.
Conform art. 10 din Codul funciar, consiliile satesti (comunale) si orasenesti elaboreaza propuneri vizind
aprobarea de catre consiliul raional (judetean) si municipal a perimetrelor localitatilor satesti. Art. 9 din
acelasi Cod prevede ca de competenta consiliului raional (judetean) tine stabilirea si schimbarea
perimetrului intravilanului localitatilor si solutionarea litigiilor privind perimetrele, pe cind art. 8 din
Codul funciar prevede ca aprobarea hotarelor unitatilor administrativ-teritoriale in baza propunerilor
consiliilor raionale si municipale tine de competenta Guvernului.
Reglementari de acest fel se contin si in Legea nr. 191-XIV din 12.XI.1998 privind organizarea
administrativ-teritoriala a Republicii Moldova, al carei art. 19 prevede ca modificarea hotarelor unitatii
administrativ-teritoriale, transferarea centrului administrativ se efectueaza de catre Parlament in baza
propunerilor Guvernului si administratiei publice locale dupa consultarea cetatenilor.
Aceste situatii sint reglementate si mai detaliat in Legea nr. 741-XIII din 20 februarie 1996 a
Regulamentului cu privire la modul de solutionare a chestiunilor organizarii administrativ-teritoriale a
Republicii Moldova.
Aceste neconcordante intre normele citate in practica aplicarii lor conduc la situatii de conflict legate de
stabilirea si modificarea hotarelor intravilanului localitatilor, ceea ce necesita armonizarea si unificarea de
urgenta a acestor reglementari.
4. Regimul juridic al terenurilor din intravilan
Dupa cum s-a mentionat mai sus, fiecare categorie de terenuri din componenta intravilanului are componenta sa
interna si regimul sau juridic.
Terenurile destinate constructiilor urbane si rurale cuprind terenurile pe care sint amplasate constructiile si
amenajarile si cele pe care urmeaza sa fie construite case, cladiri de menire social-culturala, industriala si cu alta
destinatie.
145
Legislatia funciara prevede ca aceste terenuri se atribuie intreprinderilor, institutiilor si organizatiilor
pentru zidirea si exploatarea constructiilor industriale, a caselor, a cladirilor de menire social-culturala,
precum si cetatenilor pentru constructia individuala de locuinte (art. 46 din Codul funciar).
Prezinta interes faptul ca suprafata acestor terenuri, precum si conditiile de folosire a lor in scopurile
mentionate se stabilesc nu de catre lege, ci conform normelor si documentatiei tehnice de proiectare.
inceperea lucrarilor de constructie inainte de obtinerea permisiunii de la organele de arhitectura si
urbanistica este interzisa.
Terenurile de uz public in orase si sate (comune) sint terenurile folosite pentru piete, strazi, pasaje,
drumuri, gradini publice, parcuri, bulevarde, scuaruri si alte necesitati.
Terenuri de uz public sint cimitirele, gunoistile si alte terenuri pentru necesitati comunale.
Pe terenurile de uz public se permite amplasarea constructiilor si amenajarilor capitale in conformitate cu
destinatia speciala a acestor terenuri, precum si a constructiilor si amenajarilor provizorii usoare (gherete,
chioscuri).
Particularitatile regimului juridic al terenurilor cu destinatie speciala din intravilanul localitatilor constau
in faptul ca aceste terenuri sint atribuite intreprinderilor, institutiilor si organizatiilor respective pentru
realizarea scopurilor, sarcinilor si functiilor lor.
Amplasarea constructiilor, precum si lucrarile de amenajare sint esfectuate de catre beneficiarii funciari
prin hotarirea autoritatilor administratiei publice locale.
Terenurile impadurite ale localitatilor servesc pentru protectia mediului inconjurator, organizarea odihnei,
necesitati de cultura s.a.m.d.
Terenurile arabile, plantatiile multianuale, finetele, imasurile si altele sint terenurile cu destinatie agricola
ale localitatilor.
146
Capitolul X. REGIMUL JURIDIC AL TERENURILOR INDUSTRIEI,
TRANSPORTURILOR,
TELECOMUNICATIILOR SI CU ALTE
DESTINATII SPECIALE
1. Notiunea si caracteristica generala a regimului juridic al terenurilor industriei,
transporturilor, telecomunicatiilor si cu alte destinatii speciale
I.fRepartizarea fondului funciar al Republicii Moldova in multiple categorii se efectueaza in conformitate
cu destinatia speciala a acestora, tinindu-se cont de succesiunea valorificarii lor si a obiectivelor
amplasate pe terenurile mentionate.
De exemplu, amplasarea si functionarea intreprinderilor de exploatari miniere pe aceste terenuri
presupune, respectiv, existenta unui beneficiar al folosintei subsolului, ceea ce face ca regimul juridic al
acestui sector de teren pe care este amplasata intreprinderea in cauza sa fie reglementat nu numai de
legislatia funciara, ci si de cea miniera158.
Potrivit art. 52 din Codul funciar al RM, in'categoria data de terenuri intra sectoarele de terenuri
distribuite in folosinta organizatiilor, intreprinderilor, institutiilor etc, pentru indeplinirea sarcinilor
specifice ce stau in fata lor, cum ar fi:
- amplasarea si exploatarea cladirilor administrative si de deservire;
- a constructiilor auxiliare si industriale;
- a celor miniere;
- de transport;
- construirea cailor de acces;
- a retelelor ingineresti;
- organizarea productiei industriale;
- constructia magistralelor de transport;
- instalarea liniilor de telecomunicatie;
- a liniilor de transport electric etc.
De aceea, toate terenurile cu destinatii speciale constituie o categorie distincta de terenuri in cadrul
fondului funciar al tarii,
147
deosebindu-se prin regimul lor juridic atit de terenurile cu caracter agricol, cit si de toate celelalte terenuri
neagricole (ale fondului silvic, al apelor sau cele destinate localitatilor...). Folosirea acestor terenuri,
schimbarea destinatiei lor initiale, precum si trecerea lor in alta grupa de terenuri cu destinatii speciale se
realizeaza in cadrul unor raporturi juridice de drept funciar intervenite intre organul central de specialitate
al administratiei publice si diferiti beneficiari.
Acestor terenuri (destinate industriei, transporturilor, telecomunicatiilor etc.) le sint caracteristice atit
scopurile comune generale, cit si cele speciale, care, la rindul lor, se combina si se completeaza unul pe
altul.
Trasatura comuna a acestor categorii de terenuri este ctoate terenurile respective apar ca o baza teritoriala
si nu fac "parte din categoria terenurilor cu destinatie agricola, adica in calitate de mijloc principal de
productie in sectorul agrar. Constituie o exceptie cazurile in care unele terenuri din categoria mentionata
care nu sint folosite se atribuie in folosinta temporara intreprinderilor cu profil agricol. i
Astfel, persoanelor juridice si fizice li se atribuie terenuri pentru desfasurarea activitatii de productie
conform destinatiei de baza, in alte scopuri decit cele agricole, ca:
- constructia de intreprinderi industriale, obiective ale gospodariei de locuinte si deservire comunala;
- cai ferate si autostrazi;
- linii de transportare a energiei electrice;
- conduce magistrale.
Terenurile mentionate se atribuie in baza materialelor cadastrului funciar general, ca fiind nepotrivite
pentru agricultura sau ca terenuri agricole cu un grad de fertilitate scazut, precum si terenuri neimpadurite
sau ocupate cu tufisuri si plantatii forestiere de valoare redusa, f
Principalele caracteristicfale acestor terenuri sint urmatoarele:
' - nu alcatuiesc masive funciare (agricole), fiind dispersate printre terenuri cu alta destinatie;
- se pot prezenta sub forma unor fisii inguste si continue de terenuri, cum ar fi in cazul cailor ferate
magistralelor de transport etc;
- apar ca suprafete izolate de teren raspindite printre terenu-
148
rile urbane, agricole sau forestiere destinate exploatarilor miniere, deservirii conductelor de gaze etc;
- detinatorii unor asemenea categorii de terenuri cu titlu de proprietate, administrare sau folosinta pot fi
nu numai persoanele juridice, dar si persoanele fizice. insa persoanele fizice pot avea cel mult dreptul de
folosinta secundara pe unele portiuni din aceste suprafete, cum ar fi dreptul de a duce animalele do-
mestice la pasunat pe terenuri pasunabile din zona drumurilor rutiere sau a cailor ferate;
- terenurile cu destinatie speciala au un regim juridic corespunzator destinatiilor specifice la care sint
afectate. 7
Amplasarea unor obiective, cum ar fi magistralele de transport, liniile de telecomunicatii si de transport
electric, conductele de petrol si de gaze, de canalizare, apeductele si alte instalatii similare, pe terenurile
cu destinatie speciala presupune gruparea si amplasarea acestora de-a lungul si in imediata apropiere a
cailor de comunicatii, diguri, canale de irigare si de desecare in asa fel incit sa nu se stinjeneasca
efectuarea lucrarilor agricole.
Legislatia funciara actuala159 permite amplasarea pe categoria de terenuri cu destinatie speciala a loturilor
auxiliare (de serviciu).
Loturile auxiliare se distribuie unor categorii de salariati din anumite ramuri ale economiei nationale, cum
ar fi transporturile, telecomunicatiile, industria forestiera, silvicultura, piscicultura, gospodaria apelor etc,
pentru gradini, finete, pasuni, conform hotaririi administratiei unitatii respective unde activeaza
beneficiarul acestor loturi si numai pentru perioada de munca in unitatea respectiva in scopuri agricole.
Unei familii i se atribuie doar un singur lot de serviciu.
Daca pe lotul auxiliar au fost semanate culturi cerealiere, iar raportul de munca dintre beneficiarul lotului
auxiliar si intreprindere inceteaza, dreptul de folosinta a acestui lot se stinge doar dupa stringerea recoltei.
Dreptul asupra lotului auxiliar se pastreaza pentru lucratorii care au iesit la pensie conform limitei de
virsta sau la pensie de invaliditate; pentru familiile lucratorilor care satisfac serviciul militar activ sau cele
care au intrat la invatatura pe intreaga perioada a satisfacerii serviciului militar sau de studii; membrilor
inapti de munca ai familiei lucratorilor ce si-au pierdut viata in exercitiul functiunii; adica pentru sotul
inapt de munca si parintii
149
batrini pe viata, iar pentru copii pina la atingerea majoratului.
Conform p. 2 al Regulamentului "Privind terenurile destinate industriei, transportului, telecomunicatiilor,
apararii si cu alte destinatii speciale" adoptat prin Hotarirea Guvernului Republicii Moldova din
12.11.1993, nr. 707, astfel de terenuri se atribuie de catre organele administratiei publice locale
intreprinderilor, institutiilor si organizatiilor industriale, de extractie miniera, de transporturi etc. pentru
amplasarea si exploatarea constructiilor si edificiilor administrative, sociale, auxiliare, organizarea
productiei industriale, constructia cailor de acces, comunicatiilor ingineresti, magistralelor de circulatie,
liniilor de telecomunicatii si de transport al energiei electrice.
2. Componenta si particularitatile regimului juridic al terenurilor cu destinatie speciala
Regimul juridic al terenurilor destinate industriei
Terenurile cu destinatie industriala sint terenurile atribuite de autoritatile publice locale pentru/amplasarea
si exploatarea cladirilor administrative si de deservire, a constructiilor auxiliare si constructiilor
industriale, miniere etc, intreprinderilor, institutiilor si organizatiilor, pentru realizarea sarcinilor specifice
puse in fata lor.
Marimea suprafetelor de terenuri atribuite in aceste scopuri se stabileste in conformitate cu normele si
documentatia proiectelor tehnice aprobate, in fiecare caz aparte, de aceea legislatorul nu reglementeaza
expres acest aspect.
intreprinderile de profil industrial se clasifica, dupa scopul lor de baza, inflntreprinderi care prelucreaza
materia prima si -intreprinderi care asigura necesarul de materie prima minerala si alte necesitati ale
economiei nationale.
in aceasta ordine de idei, intreprinderile industriale se grupeaza in cele cu profil minier si altele decit
acestea. insa, indiferent de clasificarea si gruparea efectuata, tuturor intreprinderilor industriale le este
caracteristic regimul juridic de folosire a acestor terenuri:
a) Deoarece activitatea economica a intreprinderilor mentionate prezinta un pericol sporit pentru cei din
imprejurime, la amplasarea si la constructia acestor obiective se aplica modali-
150
tatea preventiva de constructie. Astfel, construirea noilor obiective economice, a cailor de comunicatie, de
amplasare si amenajare a depozitelor etc. se efectueaza in conformitate cu art. 23 al Legii Privind
protectia mediului inconjurator nr. 1515-XII din 16.06.1993, si este admisa numai in cazul avizului
pozitiv al expertizei si cu respectarea recomandarilor acestuia sau ale altor organe abilitate in domeniu;
b) intrucit constructia si amplasarea intreprinderilor industriale vizeaza direct sau indirect interesele
populatiei locale, in unele cazuri hotarirea cu privire la constructie va fi bazata pe acordul populatiei din
localitatea respectiva, pe rezultatul referendumului organizat (art. 30 al Legii privind protectia mediului
inconjurator);
c) Deoarece in mod normal este imposibila o evaluare a impactului ecologic, social si de alta natura
privind amplasarea intreprinderilor industriale, toate proiectele privind constructia si amplasarea acestor
intreprinderi sint supuse in mod obligatoriu expertizei ecologice de stat, iar in unele cazuri si expertizei
obstesti (art. 6, 9 al Legii privind expertiza ecologica si evaluarea impactului asupra mediului
inconjurator)160;
d) Securitatea ecologica si sociala a intreprinderilor in cauza se asigura conform normelor si standardelor
ecologice, sanitare, de constructie, cit si regulilor ce stabilesc volumul necesar de securitate a muncii. in
caz contrar, neindeplinirea cerintelor stipulate de legislatie duce la suspendarea si interzicerea proiectarii,
constructiei si reconstructiei a obiectivelor si anexelor industriale (art. 16 din Legea privind protectia
mediului inconjurator).
Terenurile intreprinderilor industriale sint atribuite doar conform destinatiei si pentru satisfacerea
necesitatilor propriu-zise.
Dreptsubiecte ale dreptului de folosinta asupra acestor terenuri apaiintreprinderile de stat, cele
cooperatiste, intreprinderile industriale private, cit si persoanele fizice activind ca intreprinderi
individuale in domeniu/Sectoarele de teren se atribuie pe termen permanent, nelimitiTin folosinta,
intreprinderilor industriale de stat, iar celorlalte in baza de arenda sau li se vind in proprietate
privata/conform art. 3 al Legii privind pretul normativ si modul de vmzare-cumparare a pamintului" nr.
1308-XII din 25.07.1997.
151
Concomitent cu atribuirea terenului pentru un obiectiv industrial se stabilesc zone de influenta in
conformitate cu normele, aprobate de organele pentru protectia mediului inconjurator, iar intreprinderile,
institutiile si organizatiile in jurul carora au fost stabilite astfel de zone sint obligate sa marcheze hotarele
acestor zone cu semne informative speciale. Stabilirea acestor zone nicidecum nu-i priveaza pe detinatorii
de terenuri de dreptul de proprietate de posesiune si beneficiere funciara.
Din categoria teritoriilor destinate industriei fac parte terenurile pe care sint amplasate:
T spatii si constructii de productie, administrative, de locuit, social-culturale ale uzinelor, fabricilor,
minelor, centralelor electrice etc.;
- cai de acces, depozite amplasate pe teritoriile agricole, baze de transportare, cariere, instalatii de captare
si epurare a apei, poligoane de inmormintare a deseurilor industriale si menajere, statii de pompare,
instalatii energetice, comunicatii ingineresti, plantatii de protectie, precum si terenuri destinate sau
folosite pentru nevoile industriei. J
Atribuirea terenurilor in scopul explpatarii-minereurilor se efectueaza doar cu conditia detinerii
autorizatiei pentru valorificarea industriala a zacamintului, prezentarii documentatiei privind parametrii
minei si recultivarii suprafetelor utilizate.
Regimul juridic al terenurilor destinate transporturilor
[Terenurile destinate transporturilor presupun suprafete de pamint care deservesc exploatarea tehnica si
satisfac nevoile transporturilor, inclusiv portiunea de teren ocupata de partea carosabila a drumurilor, de
cai ferate, de conduce etc, cit si terenurile ocupate de constructiile si instalatiile de deservire nemijlocita a
transporturilor. ]
Pentru ca un teren sa fie considerat destinat transporturilor, el trebuie sa f ieuieclarat in modul stabilit de
lege ca atare si dat in administrarea unitatilor de transport}
Conform art. 3 din Legea cu privire la transporturi nr. 1194-XIII din 21.05.1997161 administrarea de stat a
sistemului transporturilor se efectueaza de catre Ministerul Transporturilor si GospodarieiJDrurnurilor, de
catre autoritatile publice locale si alte organe abilitate in conformitate cu legislatia in vigoare.
Ca subiecte ale dreptului de folosinta a terenurilor respective apar intreprinderile, institutiile si
organizatiile indiferent de tipul de proprietate si forma juridica de organizare, care gestioneaza nemijlocit
unitatile de transport si exploateaza caile de acces ale acestora/Subiectele in cauza sint obligate sa
foloseasca rational terenuTiite transmise lor, sa nu lezeze interesele altor beneficiari funciari (inclusiv ale
arendasilor), sa nu admita formarea de balti, inrautatirea calitatii terenurilor, sa intreprinda masuri de
prevenire a eroziunii, a alunecarilor de tren, sa desfasoare actiuni agrotehnice, de amelioratie silvica si
hidrotehnice pentru consolidarea ripelor, pantelor etc. in cazul in care se ignoreaza cerintele de mentinere
in buna stare a terenurilor transmise in folosinta intreprinderilor de transport, raspunderea revine
conducatorilor sau proprietarilor (posesorilor) acestor intreprinderi
Atribuirea terenurilor destinate transporturilor se efectueaza in functie de importanta acestora, in mod
diferentiat. Astfel, potrivit art. 5 lin Legea privind terenurile proprietate publica si delimitarea lor nr. 981-
XIV din 11.05.2000 terenurile ocupate de drumuri nationale, terenurile ocupate de conductele nationale
si internationale de transport al gazelor sint de interes national si constituie proprietate publica a statului.
Aceste categorii de terenuri se atribuie unitatilor de transport prin hotarirea Guvernului Republicii
Moldova care in numele Republicii Moldova poseda, folosesc si administreaza terenurile proprietate
publica a statului. (
_i
Atribuirea terenurilor destinate transportului rutier, feroviar, naval, aerian, prin conducte, de interes local
tine de competenta autoritatilor publice locale.
in acest regim de drept, proprietatea apartine satului, comunei, orasului, municipiului, judetului, unitatii
teritoriale autonome Gagauzia.
Pentru a asigura exploatarea cuvenita a instalatiilor si a altor obiective de transport, precum si protectia
terenurilor transmise in folosinta intreprinderilor de transport, Guvernul prin hotarirea sa stabileste zone
de protectie cu regim special de folosire a pamintului. Marimea si regimul zonelor de protectie depind de
categoria transportului si sint specificate in norme sau in documentatia de proiect.
Terenurile destinate transporturilor se clasifica in: '
152
153
1.1. Terenuri destinate transportului feroviar;
1.2. Terenuri destinate transportului pe apa;
1.3. Terenuri destinate transportului auto;
1.4. Terenuri destinate transportului aerian;
1.5. Terenuri destinate transportului prin conducte.
1.1. Terenurile destinate transportului feroviar sint terenuri:
ocupate de cai ferate, constructiile si edificiile aferente (terasamente, poduri, tuneluri, viaducte; instalatii de
semnalizare, cladiri si serviciu tehnic etc);
cai ferate de acces ce apartin Caii Ferate din R.Moldova, precum si linii de cale ferata ce apartin intreprinderilor,
institutiilor si organizatiilor, altor ministere si departamente care sint amplasate in afara teritoriilor acestor unitati;
statii de cale ferata, impreuna cu toate cladirile,
constructiile gospodariei de locomotive, de vagoane, serviciile de intretinere a caii ferate si de incarcare, instalatiile
de alimentare cu apa si canalizare, plantatii de protectie si fixare, incaperi de locuit si social-culturale si alte
obiective, destinate special deservirii transportului feroviar.
1.2. O alta categorie de terenuri destinate transportului pe apa este alcatuita de:
porturi, cheiuri, debarcadere, radele porturilor si golfurile, cu toate instalatiile si utilajul tehnic din dotare;
gari, pavilioane si cheiuri de acostare;
,. .-..
cladiri, semne costiere de navigatie, santiere navale de reparatie, baze de reparatie si exploatare, ateliere, santiere
navale, centre de decantare si reparatie, depozite, retele ingineresti, noduri de telecomunicatii, centre si statii radio,
incaperi de serviciu, de locuit si social-culturale si alte obiective, destinate special deservirii transportului pe apa.
, ;
1.3. Din categoria terenurilor destinate transportului auto fac parte terenurile pe care sint amplasate:
autostrazi, sosele, drumuri, cu constructiile si edificiile aferente, care mai includ platforme ale drumurilor, poduri,
instalatii de semnalizare etc, instalatii artificiale de drenare, de protectie si altele, locuri de parcare si spalare a
materialului rulant, plantatii forestiere de protectie, cladiri de productie, diferite constructii, baze, uzine, cariere,
spatii de serviciu si social-culturale; -,: ,or ;;. ,;, v;/:'y .
OO ,: - '/ .:;'
constructii si instalatii ale gospodariei energetice, de garaje si distributie a petrolului, gari si statii auto, cladiri de
serviciu tehnic, statii si centre de intretinere tehnica, intreprinderi de transporturi si expedieri, uzine de reparatie a
automobilelor, baze si depozite de marfuri, platforme de recuplare, containere-platforme si alte obiective, destinate
special deservirii transportului auto.
Regimul juridic al acestor terenuri este reglementat atit de legislatia funciara, cit si de cea miniera.
1.4. Terenurile destinate transportului aerian includ:
aeroporturi, inclusiv aerodromuri, instalatii separate (obiecte de dirijare a circulatiei aeriene, radionavigatie si
aterizare, instalatii de epurare si alte constructii), teritoriile de asistenta tehnica cu toate constructiile si edificiile ce
asigura satisfacerea necesitatilor transportului aerian;
i
statii si platforme pentru elicoptere;
uzine ale aviatiei civile, incaperi de serviciu, de locuit, auxiliare, social-culturale si alte obiective destinate special
deservirii transportului aerian.
1.5. Din terenurile destinate transportului prin conducte fac parte:
conductele magistrale terestre si subterane, instalatiile terestre de aprovizionare cu energie, de telecomunicatii,
automatica si telemecanica, mijloacele antiincendiare, instalatiile antie-rozionale si de protectie;
recipientele si rezervoarele pentru pastrarea si deconden-sarea gazului, hambarele de pamint pentru evacuarea
petrolului si a produselor petroliere in caz de avarie, instalatiile serviciului linear de exploatare;
i ...;.... ;,
drumurile permanente, platformele pentru elicoptere, plasate in lungul traseelor conductelor;
centralele, statiile intermediare si de pompare si statiile de alimentare si transportare, parcurile de rezervoare,
statiile de compensare, centralele si punctele de alimentare si transportare, parcurile de rezervoare, statiile de
compensare, centralele si punctele de distributie a gazelor;
incaperile de productie, administrative, de locuit si social-culturale, bazele de productie si reparatie, substatiile de
transformatoare, caile de acces si alte instalatii, destinate special deservirii transportului prin conducte si
intrepinderilor de gazif icare;
estacadele si cheiurile de acostare, de turnare si scurgere.
154
155
Regimul juridic al terenurilor destinate telecomunicatiilor
in categoria terenurilor destinate telecomunicatiilor sint incluse toate incaperile de productie,
administrative, de locuit si social-culturale, bazele de productie, atelierele de reparatie, turnurile de
retransmitere, statiile de radioreleu, depozitele, instalatiile de distributie si alte constructii destinate
special intreprinderilor de telecomunicatii pentru realizarea sarcinilor si scopurilor propriu-zise pe intreg
teritoriul tarii.
Aceste terenuri se atribuie in folosinta permanenta si temporara intreprinderilor de telecomunicatii, care
apar sica subiecte ale dreptului pe aceste terenuri.
Terenurile pe care sint amplasate retelele de telecomunicatii pot apartine doar persoanelor juridic pe baza
de proprietate privata sau de stat.
Pentru utilizarea si deservirea liniilor si instalatiilor de telecomunicatii se stabilesc zone de protectie, care
reprezinta fisii de terenuri de-a lungul liniilor si instalatiilor de telecomunicatii, latimea lor fiind de 2m
din ambele parti (p. 2, art. 17 al Legii telecomunicatiilor, nr. 520- XIII din 07.07.1995) 162.
in zonele de paduri si spatii verzi pentru liniile de telecomunicatii terestre se asigura crearea fisiilor de
demarcatie cu o latime de cel putin 2 m de ambele parti de la firele marginale pina la coroana arborilor.
Iar, in interiorul zonelor de protectie ale liniilor si instalatiilor de telecomunicatii, proprietarii funciari pot
executa lucrari de constructii doar in baza autorizatiei care se elibereaza de catre proprietarul liniilor si
instalatiilor respective.
(Acestor subiecte (intreprinderilor de telecomunicatii) li se acorda dreptul de a instala retele de
telecomunicatii in, pe, sub sau deasupra teritoriului tuturor proprietarilor funciari, podurilor, strazilor,
tunelurilor, cladirilor, colectoarelor, zonelor inchise, padurilor, apelor cu conditia ca aceste mijloace de
telecomunicatii nu vor cauza in viitor prejudiciu sanatatii oamenilor care locuiesc in aceste zone.
Totodata, intreprinderilor mentionate li se permite crearea si operarea mijloacelor de telecomunicatii pe
teritoriul ariilor naturale protejate de stat (rezervatii naturale, rezervatii stiintifice, parcuri nationale etc.)
numai in baza raportului expertizei ecologice privind lipsa influentei daunatoare a acestora asupra naturii.
v, ....;..
156
De mentionat ca instalarea retelelor de telecomunicatii pe orice proprietate nu modifica dreptul de
proprietate asupra retelelor in cauza si asupra proprietatii pe care sint instalate. Astfel, instalarea retelelor
si modul de utilizare a terenurilor pe care acestea sint instalate se stabilesc de catre intreprinderea de
telecomunicatii de comun acord si in baza de contract cu proprietarul funciar. Afara de aceasta,
intreprinderile date sint responsabile pentru amenajarea aspectului exterior al terenurilor, obiectivelor si
traseelor, precum si pentru compensarea echivalenta a pagubelor cauzate in procesul instalarii retelelor de
telecomunicatii.
Regimul juridic al terenurilor destinate retelelor electrice
Prin terenuri destinate retelelor electrice se se au in vedere retelele de transport sau de distribuire a
energiei electrice cu un sistem de intreprinderi si obiective electroenergetice, de gaze, de combustibil
solid si lichid, cu centre de instruire, organizatii de proiectari etc.
Terenurile destinate retelelor electrice includ terenurile ocupate de incaperi de productie, administrative
de locuit si social-culturale, baze de productie si reparatie, centrale electrice, substatii de transformatoare,
cai de acces, suporturi pentru retelele electrice cu tensiunea de 35 kW si mai mare, cit si alte instalatii
destinate intreprinderilor retelelor electrice.
intreprinderilor ce se ocupa cu constructia si exploatarea retelelor electrice si resurselor energetice li se
atribuie de catre autoritatile publice locale terenuri in folosinta permanenta pentru deservirea obiectivelor
si utilajului la nivelul cuvenit procesului tehnologic. Conform p. 6 art. 6 al Legii cu privire la energetica
nr. 1525-XIII din 19.02.1998163, intreprinderile energetice care presteaza servicii publice au drept de
servitute asupra terenurilor, indiferent de tipul de proprietate, pentru efectuarea de lucrari de marcare, de
constructie a obiectivelor, de deservire profilactica a utilajului de reparare a retelelor electrice, a conduc-
telor termice si de gaze naturale. insa efectuarea lucrarilor mentionate, cu exceptia celor de avarie,
urmeaza sa fie coordonata cu autoritatile publice locale si cu detinatorii de terenuri. in cazul in care prin
efectuarea unor astfel de lucrari s-au cauzat prejudicii detinatorilor de terenuri, restabilirea terenului
afectat si recuperarea prejudiciului cauzat se vor face din contul intre-
157
I
prinderii energetice respective in termenele convenite cu detinatorii terenurilor.
Constructia liniilor de transportare a energiei electrice cu tensiunea sub 35 kW si a liniilor de
radiodifuzare se efectueaza in lungul drumurilor, pe teritoriul terenurilor nefolosite in scopuri agricole si
pe pasuni cu productivitate redusa in conformitate cu normele si regulile de constructie, fara retragerea
terenurilor de la detinatorii lor. Totodata, amplasarea liniilor mentionate trebuie sa fie coordonata cu
detinatorii de terenuri, respectiv cu primariile comunelor (satelor), oraselor, precum si cu serviciul de stat
pentru reglementarea regimului proprietatii funciare, cu cel arhitectural, ecologic, antiincendiar din
localitatile date.
Subiecte ale relatiilor de drept pot fi doar persoanele juridice, agenti economici care, in conformitate cu
prevederile Legii cu privire la energia electrica nr. 137-XIV din 17.09.1998 164, detin licente pentru
producerea, transportul, distribuirea si furnizarea de energie electrica.
Terenurile respective pot fi atit in proprietate publica, cit si privata. O abatere de la regula generala poate
fi restrictia impusa de stat, conform careia retelele magistrale de transport electric si obiectivele
energetice de importanta strategica nu sint pasibile privatizarii. Deoarece obiectivele energetice au un
grad sporit de pericol, pentru asigurarea exploatarii lor in siguranta se stabilesc zone de protectie, iar orice
lucrare in zona respectiva se efectueaza numai cu acordul intreprinderii sau organizatiei energetice.
Detinatorii de terenuri in perimetrul carora sint amplasate retele electrice sint obligati sa ia masuri de
protectie a acestora. ., . , . ,-.: , -.:t, . . ..,.,.. . "..o --..it- ".
;
172
Teritoriile gradinilor dendrologice se pot diviza in diverse zone functionale, ca: zona expozitionala, in
care accesul publicului este permis in modul stabilit de administratia gradinii date; zona stiintifica, ce
include colectii, loturi experimentale, pepiniere, pe teritoriile carora au acces doar salariatii acestor
gradini si in cazurile prevazute de administratie specialistii altor institutii; zona interzisa, adica accesul
este interzis pentru toti, cu exceptia cercetatorilor stiintifici, si zona administrativa.
Este strict interzisa retragerea terenurilor din gradinile dendrologice, cu exceptia cazurilor cind acestea isi
pierd valoarea in urma calamitatilor naturale sau catastrofale si cind ele nu mai pot fi restabilite.
Sarcinile de baza ale gradinilor dendrologice sint:
- conservarea in conditii artificiale a colectiilor de plante rare;
- efectuarea cercetarilor stiintifice;
- elaborarea bazelor stiintifice ale arhitecturii peisagere;
- cultivarea si selectarea speciilor valoroase din flora spontana si valorificarea lor economica;
- conlucrarea cu organizatiile internationale de profil pe probleme de interes comun etc.
Gradinile dendrologice au statut de persoana juridica si se afla in subordinea autoritatilor publice locale.
Pentru reducerea impactului antropic asupra gradinilor in cauza pe teritoriul adiacent lor se stabileste zona
de protectie cu dimensiunile de 100 pina la 150 m, iar in insasi zona de protectie sint interzise fara
autorizatie vinatul, pescuitul si capturarea de animale; taierile rase; constructia de obiective si depozite
pentru pastrarea de chimicale si ingrasaminte minerale si alte obiective auxiliare. Activitatea gradinilor in
cauza este finantata din bugetul de stat, iar mijloacele banesti obtinute din activitati stiintifice, turistice,
publicitare, editoriale, din donatii si din alte activitati practice legale ramin la dispozitia administratiei
acestora si sint impozabile.
Formarea, reorganizarea si lichidarea gradinilor dendrologice se efectueaza conform hotaririi
Parlamentului R.M., cu avizul autoritatii centrale pentru mediu.
4. Gradinile zoologice, potrivit p. 3 al Anexei nr. 3 la Hotarirea guvernului Republicii Moldova nr. 785
din 3 august 2000178, sint institutii stiintifice de culturalizare si instruire, care se constituie prin delimitarea
unor teritorii terestre sau acvatice, supuse unui
173
regim special de administrare, in scopul conservarii, studierii si prezentarii in conditii artificiale optime a
unor specii de animale valoroase din punct de vedere stiintific, colectiile create servind drept depozit al
fondului genetic si surse de material repro-ductiv.
Aceste gradini sint formate prin Hotarirea Parlamentului R.M., la propunerea Guvernului R.M., cu avizul
autoritatii centrale pentru mediu si al Academiei de Stiinte a Republicii Moldova.
Sarcinile de baza ale gradinilor zoologice sint: at
- protectia in conditii artificiale a animalelor salbatice, inclusiv a speciilor rare sau periclitate, exotice si
locale, care au o deosebita valoare stiintifica, cognitiva si culturala;
- prezentarea colectiilor de animale;
- efectuarea cercetarilor stiintifice;
- educarea ecologica si informarea publicului in domeniul faunei, zootehniei, reprezentarea diversitatii
faunistice, cresterea animalelor salbatice etc;
- reproducerea speciilor rare de animale in scopul inmultirii si raspindirii lor pe teritoriul Republicii
Moldova.
Pe teritoriul adiacent gradinilor zoologice se stabileste zona de protectie, care este de 100-150 m, pentru
reducerea impactului antropic. Teritoriul gradinilor zoologice se divizeaza in zone functionale, cum ar fi:
- zona expozitionala;
- zona de uz public;
:
- zona economica;
- zona stiintifica si
- zona administrativa.
Regimul juridic al acestor zone impune unele restrictii, de exemplu, regimul de vizitare al cetatenilor pe
teritoriul lor etc.
Terenurile se repartizeaza gradinilor zoologice pentru un termen de folosinta nelimitat, iar pe teritoriul
gradinilor mentionate se interzice orice activitate care pune in primejdie protectia colectiei de animale a
acestora.
Gradinile zoologice au statut de persoana juridica, se afla in subordinea organelor administratiei publice
locale si sint finantate de la bugetul de stat, din mijloace extrabugetare, din fondul ecologic, din donatii
ale persoanelor fizice si juridice, inclusiv straine, si din alte mijloace legale. ; ..-., .;.;
:.V ;;
174
Organele administrative locale sint responsabile de respectarea in teritoriu a legislatiei in vigoare si
obligate sa ia masuri de paza si protectie, de refacere si reconstructie ecologica in limitele gradinii
zoologice; sa creeze conditii favorabile pentru activitatea gradinii date si sa asigure anual finantarea
acestora, deli-mitindu-le cu borne de hotar.
5. Gradinile botanice se constituie, se reorganizeaza si se lichideaza prin hotarirea Parlamentului RM, la
propunerea Guvernului RM, cu avizul autoritatii centrale pentru mediu si al Academiei de Stiinte a
Republicii Moldova. Potrivit p. 2 al Anexei nr. 1 la Hotarirea Guvernului Republicii Moldova nr. 785 din
3 august 2000179, gradinile botanice se formeaza prin delimitarea unor teritorii terestre sau acvatice,
expuse unui regim special de administrare, in scopul conservarii, aclimatizarii si regenerarii in conditii
artificiale optime a unor specii de plante autohtone si exotice semnificative din punct de vedere stiintific,
economic si estetic, colectiile dendrologice si floristice create servind drept depozite ale fondului genetic
si surse de material reproductiv.
Spatiile terestre si acvatice din componenta acestor gradini se scot din circuitul economic si se transmit
acestora in folosinta pe termen nelimitat, iar teritoriul lor se divizeaza in zone functionale. Astfel, pe
teritoriul zonei expozitionale accesul publicului este permis doar in modul stabilit de administratia
acesteia, iar in zona stiintifica au acces numai salariatii gradinii botanice si specialistii altor institutii cu
autorizatia administratiei. in zona interzisa, ce se compune din sectoare-etalon de vegetatie spontana,
accesul este interzis, cu exceptia cercetatorilor stiintifici.
Gradinile botanice au urmatoarele sarcini principale:
- conservarea in conditii artificiale a colectiilor de plante si altor obiective botanice de importanta
stiintifica, didactica, economica si culturala;
- efectuarea cercetarilor stiintifice;
- organizarea si participarea la expeditii in scopul studierii resurselor vegetale si mobilizarii genof
ondului;
- crearea fondului de seminte;
- cultivarea si selectarea speciilor valoroase de plante din flora spontana si valorificarea lor economica;
- elaborarea bazelor stiintifice si metodologice ale protectiei contra bolilor si vatamatorilor;
- organizarea conferintelor si simpozioanelor stiintifice.
175
Pentru reducerea impactului antropic asupra gradinilor botanice, pe teritoriul adiacent lor se stabileste
zona de protectie cu dimensiunile de la 100 pina la 150 m, in functie de configuratia hotarelor naturale ale
localitatilor, agricole, a drumurilor etc. in perimetrul zonelor de protectie sint stabilite restrictii ca:
- efectuarea fara autorizatie a vinatului, pescuitului si capturarii de animale;
......
,... . ,.
- taierile rase;
- constructia de obiective si depozite pentru pastrarea de chimicale si ingrasaminte minerale etc.
Gradinile botanice au statut de persoana juridica si sint finantate din bugetul de stat, iar mijloacele banesti
obtinute din activitati stiintifice, turistice, publicitate, editoriale etc. nu sint impozabile, adica sint folosite
in scopuri stiintifice si ecologice. Retragerea terenurilor din gradinile botanice este strict interzisa, cu
exceptia cazurilor cind acestea isi pierd valoarea lor initiala in urma calamitatilor naturale sau
catastrofelor si cind nu mai pot fi restabilite. in cazurile enumerate, retragerea terenurilor se face la
propunerea autoritatii centrale pentru mediu si Academiei de Stiinte a Republicii Moldova in baza unei
hotariri a Parlamentului RM.
6. Conform alin. 6 art. 56 din Codul funciar al RM, din categoria terenurilor monumentelor naturii fac
parte terenurile care au obiective naturale unice sau tipice, cu valoare stiintifica, cultural-instructiva si de
reconf ortare, dar care nu sint recunoscute drept monumente de istorie si cultura. Deci, monumentele
naturii, potrivit p. 1 al Anexei nr. 2 la Hotarirea Guvernului Republicii Moldova nr. 782 din 3 august
2000180, reprezinta diferite obiective ale naturii cu deosebita valoare naturala, ecologica, stiintifica,
culturala, istorica si estetica, carora li se acorda acest statut.
Astfel, monumentele naturii pot fi de importanta locala, nationala si internationala si se clasifica in:
a) monumente geologice si paleontologice (ce includ: pesteri, grote, stinci, ripe, cariere, alte obiective
unice sau reprezentative din punct de vedere geologic, descoperiri paleontologice.);
b) monumente hidrologice (lacuri, alte bazine acvatice, izvoare, riuri, albii vechi si alte obiective unice
sau reprezentative din punct de vedere hidrologic);
176
c) monumente botanice (teritorii luate sub protectie in scopul conservarii habitatelor unice sau tipice ale
speciilor de plante endemice, relicte, comunitatii ale lor, precum si ale unor specii de plante rare sau
periclitate, ale arborilor seculari);
d) monumente mixte (spatii in care se intilnesc elementele enumerate la lit. a) si d);
e) specii de plante si animale rare.
;
Statutul de monument al naturii este atribuit de Parlamentul
Republicii Moldova la propunerea Guvernului RM cu avizul autoritatii centrale pentru mediu si al
Academiei de Stiinte a Republicii Moldova.
Scopul principal pentru care acestea sint declarate monumente ale naturii este retragerea lor din circuitul
economic, teritoriile monumentelor naturii fiind folosite numai in scopuri stiintifice, excursioniste,
turistice, de educare si recreare. Gestionarea monumentelor naturii proprietate publica se pune in sarcina
autoritatilor administratiei publice centrale sau locale in dependenta, in subordonarea carora ele se afla,
iar gestionarea monumentelor naturii de importanta locala sau dupa caz a celor ce constituie proprietate
privata se atribuie autoritatilor publice locale sau, respectiv, proprietarilor terenurilor private.
Destinatia de baza a monumentelor naturii consta in:
- pastrarea nealterata a valorilor naturale de diferite proveniente naturale atit a celor regenerabile, cit si
a celor neregenerabile;
- crearea conditiilor favorabile pentru asigurarea procesului de regenerare a resurselor naturale
regenerabile;
-cercetarea derularii mecanismelor ecologice din cadrul monumentelor naturii;
- estimarea si lichidarea surselor de poluare si acelor care distrug integritatea si derularea fireasca a
mecanismelor naturale;
- executarea lucrarilor de depoluare si de reconstructie ecologica;
- informarea si educatia populatiei.
O caracteristica a regimului juridic al monumentelor naturii este faptul ca, in jurul fiecarui monument al
naturii se stabileste o zona de protectie. Pentru monumentele geologice, paleontologice, zoologice,
botanice si cele mixte zona de protectie este cu o latime de la 500 pina la 1000 m, iar pentru arborii
seculari si speciile relicte de plante respectiv de 30 50 m.
;
177
Alta caracteristica a regimului juridic al monumentelor nominalizate este ca toti detinatorii terenurilor in
care se afla monumentele naturii sint obligati sa intreprinda un sir de masuri ce vor asigura paza si
respectarea regimului de protectie etc.
Finantarea activitatilor vizind monumentele naturii se face din bugetele locale, din fondul ecologic local,
din mijloacele detinatorilor de terenuri proprietate publica, din alte surse legale. Orice activitate efectuata
in limitele teritoriului unui monument al naturii este reglementata de regimul de protectie al acestuia.
7. Potrivind p. 2 al Anexei nr. 1 la Hotarirea Guvernului Republicii Moldova nr. 784 din 3 august 2000181,
ariile cu management multifunctional reprezinta suprafete terestre si acvatice in care, concomitent cu
conservarea naturii, se efectueaza valorificarea reglementata a florei, faunei, resurselor de apa si pasu-
nilor, se practica turismul reglementat.
Ariile in cauza fac parte din proprietatea publica si se afla in subordinea autoritatilor publice centrale sau
locale. Astfel, ariile cu management multifunctional au un regim de protectie si de gospodarire conform
destinatiei acestora, nu pot fi privatizate si nici arendate, iar retragerea terenurilor din ariile mentionate
este strict interzisa, cu exceptia cazurilor cind acestea isi pierd valoarea in urma calamitatilor naturale sau
a catastrofelor si cind nu mai pot fi restabilite.
Fondarea, reorganizarea si lichidarea ariilor cu management multifunctional se efectueaza conform
hotaririi Parlamentului RM, la propunerea Guvernului RM, cu avizul autoritatii centrale pentru mediu si
al Academiei de Stiinte a Republicii Moldova.
Ariile date se afla in gestiunea detinatorilor funciari, care sint obligati sa asigure regimul stabilit de
administrare a suprafetelor respective si sa furnizeze gratuit datele necesare monito-ringului ecologic,
autoritatilor centrale pentru mediu.
Totodata, detinatorii funciari trebuie sa instaleze la hotarele ariilor cu management multifunctional borne,
panouri de avertisment, indicatoare, sa asigure respectarea regimului de protectie a ariilor mentionate etc.
Sarcinile de baza ale ariilor cu management multifunctional sint:
- organizarea si desfasurarea tuturor formelor de activitate in vederea asigurarii protectiei, pastrarii si
restabilirii sectoarelor reprezentative cu vegetatie forestiera, de stepa, lunca, acvatica si palustra si cu
perdele forestiere de protectie; ,.;.,
178
- conservarea speciilor de plante si animale rare sau pe cale de disparitie prin crearea de conditii optime
de existenta si reproducere;
- repopularea teritoriilor adiacente cu specii de plante si animale anterior disparute;
- crearea de conditii pentru turism, gospodarirea reglementata a resurselor naturale;
- propaganda si educatia ecologica.
Activitatea stiintifica in ariile nominalizate este coordonata de catre consiliul stiintific general al ariilor
naturale protejate de stat si se efectueaza in mod obligatoriu.
Recuperarea pierderilor suportate de detinatorii terenurilor proprietate publica sau privata incluse in
fondul ariilor naturale protejate de stat se efectueaza de la bugetul de stat, bugetele locale, fondurile
ecologice si din alte mijloace extrabugetare.
in ariile cu management multifunctional se delimeteaza zone naturale cu regim special de protectie, unde
este interzisa orice activitate economica, iar pentru reducerea impactului antropic asupra ariilor date, pe
teritoriul adiacent lor se stabilesc zone de protectie cu latimea de 700-1000 m. Respectarea limitelor zo-
nelor de protectie este obligatorie pentru toate persoanele juridice si fizice care activeaza sau locuiesc in
zonele respective.
3. Regimul juridic al terenurilor destinate ocrotirii sanatatii
Conform art. 57 al Codului funciar al RM, din categoria terenurilor destinate ocrotirii sanatatii fac parte
terenurile pe care exista obiecte de tratament natural (izvoare de ape minerale, namoluri curative) si
conditii climaterice deosebit de favorabile profilaxiei si tratamentului populatiei. Evidentierea, folosirea si
protectia acestor terenuri sint determinate de existenta conditiilor climaterice deosebit de favorabile si
altor factori naturale, necesari profilaxiei si tratamentului cetatenilor.
Aceste terenuri se atribuie in folosinta statiunilor balneare, institutiilor terapeutice si sint protejate in mod
deosebit. Potrivit p. 5 art. 35 al Legii privind ocrotirea sanatatii, nr. 411-XII din 28.03.1995 182,
considerarea unei localitati ca statiune balneara, stabilirea hotarelor zonelor ei de protectie sanitara si
determinarea regimului acesteia sint efectuate de Guvernul RM la pro-
179
i
punerea Ministerului Sanatatii si a Consiliului Federatiei Sindicatelor Independente din Republica
Moldova, coordonata cu autoritatile publice locale pe teritoriul careia se afla statiunea.
Sanatoriu este o institutie spitaliceasca (climaterica ori balneara) pentru ingrijirea bolnavilor.
Statiunea se considera localitatea in care se gasesc conditii climaterice, ape minerale etc. prielnice
sanatatii.
Astfel, unitatile medico-sanitare de recuperare, serviciile medicale din statiunile balneare, sanatoriile si
preventoriile cu rol recuperator si alte unitati de acest profil se organizeaza in zone cu factori naturali de
cura in scopul recuperarii integrale a sanatatii cetatenilor si restabilirii capacitatii lor de munca.
Elementul de baza al regimului statiunilor balneare, al institutiilor terapeutice etc. este zona de protectie
sanitara, care reprezinta un sistem de masuri in vederea mentinerii si protectiei factorilor de mediu,
chimici, fizici si biologici ai obiectivelor naturale de tratament. in acest scop, la toate statiunile balneare
sint create zone de protectie sanitara. in hotarele zonelor mentionate se stabileste un regim special de
gospodarire, de productie, de trai si de alta natura. Astfel, in limitele zonelor de protectie sanitara este
interzisa darea terenurilor in posesiune, folosinta, inclusiv in arenda, intreprinderilor, institutiilor si
organizatiilor a caror activitate este incompatibila cu protectia obiectivelor naturale curative si cu
mentinerea conditiilor favorabile pentru odihna populatiei. Totodata, subiectele dreptului de folosinta a
terenurilor in jurul carora se stabilesc zone cu conditii deosebite de folosinta a acestor terenuri sint
obligate sa marcheze granitele lor cu semne informative speciale.
Modul de organizare si de deschidere de institutii balneo-sanatoriale este stipulat in legislatie si prevede
in primul rind sa fie autorizate de Ministerul Sanatatii al RM si Consiliul Federatiei Sindicatelor din
Republica Moldova de comun acord cu Guvernul RM. Iar profilul medical al institutiilor balneo-
sanatoriale este stabilit de Ministerul Sanatatii in comun cu Consiliul Federatiei Sindicatelor
Independente din R. Moldova.
Exercitarea controlului asupra activitatii institutiilor balneo-sanatoriale si acordarea ajutorului stiintific,
metodic si consultativ se efectueaza de catre Ministerul Sanatatii al Republicii Moldova. Terenurile
destinate ocrotirii sanatatii constituie proprietate publica s statului, fiind de interes national, si sint atri-
buite de Guvernul RM statiunilor balneare, institutiilor terapeutice si curative, care apar si ca subiecte ale
acestor folosinte.
4. Terenurile pentru activitatea recreativa
Legislatia actuala prevede atribuirea si protectia terenurilor destinate activitatii recreative pentru folosirea
acestora in scopuri de odihna si turism. Conform art. 58 al Codului funciar al RM, din aceasta categorie
fac parte terenurile pe care se afla case de odihna, sanatorii, campinguri, baze turistice, tabere turistice si
tabere de fortificare a sanatatii, statii turistice, parcuri si tabere pentru copii, poteci didactico-turistice si
trasee marcate.
Turismul este un domeniu ale economiei nationale cu functii complexe, ce reuneste un ansamblu de
bunuri si servicii oferite spre consum persoanelor care calatoresc in afara mediului lor obisnuit pe o
perioada mai mica de un an si al caror motiv este altul decit exercitarea unei activitati remunerate in locul
vizitat.
Potrivit p. 5 art. 8 al Legii turismului, nr. 798-XVI din 11.02.2000183, in scopul atragerii investitiilor in
sfera turismului, unele terenuri care fac parte din domeniul public sau privat pot fi concesionate pe o
perioada de pina la 50 de ani in conformitate cu legislatia funciara, cu prioritatile stabilite prin programele
de dezvoltare a turismului.
O conditie obligatorie a regimului juridic al terenurilor destinate activitatii recreative consta in faptul ca
toate aceste terenuri si sectoare de terenuri urmeaza a fi folosite conform destinatiei lor: pentru odihna si
turism. Este interzisa orice activitate care impiedica folosirea terenurilor respective potrivit destinatiei lor
speciale, cum ar fi: constructiile, taierile neautorizate sau vatamarile spatiilor verzi etc. Sectoarele de
teren necesare potecilor didactico-turistice si traseelor marcate sint atribuite in drept de folosinta limitata
asupra sectoarelor de teren straine (servitutea), in cazul in care dreptul asupra sectorului de teren trece
altei persoane, servitutea nu se abroga.
Pentru recreare se atribuie teritorii de catre organele administratiei publice locale, din extravilanele
localitatilor urbane si rurale al caror scop consta in crearea cadrului adecvat practicarii sportului,
turismului si altor activitati recreative.
Conform Codului silvic al RM184, pentru organizarea odihnei populatiei, autoritatile publice locale si
gestionarii de terenuri
180
181
din fondul forestier desfasoara activitati de amenajare a sectoarelor de padure si de deservire social-
culturala a populatiei in padurile zonelor verzi ale localitatilor si in alte paduri care sint folosite pentru
odihna, sport si turism, pastrind concomitent mediul silvic si landsafturile naturale, arhitectura zonelor
suburbane si respectind regulile sanitare. Padurile zonelor verzi se incadreaza in grupa intii functionala,
cu functii igienico-sanitare si de recreare, fapt ce genereaza unele restrictii, ca taierile principale,
permitindu-se doar taierile secundare si de regenerare. Subiectele dreptului de folosinta pe aceste terenuri
sint obligate sa realizeze exploatarea patrimoniului turistic si de alta natura, asigurind totodata protectia si
conservarea acestuia si a mediului inconjurator.
5. Particularitatile regimului juridic al terenurilor de valoare istorico-culturala
Terenurile de valoare istorico-culturala sint sectoarele de teren pe care sint amplasate, potrivind art. 59 din
Codul funciar al RM, rezervatiile istorico-culturale, parcurile memoriale, monumentele arheologice si
arhitecturale si complexele arhitecturale de landsaft. Conform art. 1 al Legii privind ocrotirea
monumentelor nr. 1530-XII din 22.06.1993185, monumente sint obiective ori ansambluri de obiective cu
valoare istorica, artistica sau stiintifica, care reprezinta marturii ale evolutiei civilizatiilor de pe teritoriul
republicii, precum si ale dezvoltarii spirituale, politice si sociale si care sint ocrotite de stat.
Pentru categoria terenurilor de valoare istorico-culturala se instituie un regim special indreptat spre
mentinerea integritatii initiale a acestora si a mediului inconjurator.
Pe aceste terenuri este limitata orice activitate care contravine destinatiei lor speciale. Avizele asupra
zonelor de protectie a acestor terenuri sint luate in mod obligatoriu in considerare la intocmirea planului
general de constructii urbane si rurale. Detinatorii terenurilor, indiferent de titlul pe care il detin, in
perimetrul carora sint amplasate obiective luate sub protectie sint obligati sa ia masuri ce asigura protectia
si paza acestora.
Terenurile de valoare istorico-culturala, a caror lista este aprobata de Guvernul RM, sint terenuri
proprietate publica a
statului, conditionata de factori economici, ecologici, istorico-culturali, necesari de a asigura securitatea si
protectia acestora.
6. Regimul juridic al terenurilor zonelor verzi sisuburbane '' '" ; ;.'-;;'" -: ' -na;-'''5 "-:
Toate terenurile din exploatare din extravilan destinate amplasamentelor, legate de amenajarea si
functionarea normala a gospodariei orasenesti, precum si cele ocupate de paduri publice si alte spatii
verzi, cu functii de protectie, sanitaro-igienice, de fortificare a sanatatii si care sint locuri de odihna ale
populatiei, sint incluse de catre autoritatile publice locale in zona suburbana si zona verde.
Categoriile de terenuri mentionate sint reprezentate de terenuri din afara intravilanului localitatilor, adica
in limita teritoriului administrativ, si care inglobeaza activitati dependente sau nu de functiile localitatii,
conform planurilor urbanistice si planurilor de amenajare a teritoriului. Terenurile zonelor suburbane si
zonelor verzi sint protejate de stat si se folosesc conform proiectelor de organizare a acestora. Includerea
terenurilor zonelor suburbane si zonelor verzi in fondul terenurilor proprietate publica a unitatilor
administrativ-teritoriale este conditionata de necesitatea utilizarii eficiente a terenurilor, interesul satului,
comunei, orasului, municipiului etc.
La elaborarea documentatiei de urbanism si amenajare a teritoriilor, potrivit prevederilor Legii privind
principiile urbanismului si amenajarii teritoriului nr. 835-XIII din 17.05.1996 186, se tine cont de
amplasarea spatiilor verzi. Spatiile verzi reprezinta un sistem armonizat arhitectural, format din elemente
ale complexelor peisagistice si care, indiferent de apartenenta si destinatie, servesc la imbunatatirea
calitatii mediului, mentinerea echilibrului ecologic si a genof ondului autohton la imbogatirea
asortimentului de plante ornamentale, la mentinerea si protejarea obiectivelor naturale pretioase si
armonizarea peisajelor artificiale cu cele naturale in vederea realizarii unei ambiante favorabile
desfasurarii activitatilor antro-pogene. Conform art. 15 al Legii cu privire la spatiile urbane si rurale, nr.
591-XIV din 23.09.1999187, spatiile verzi din extravilane cuprind padurile-parc, spatiile verzi din zonele
de agrement si alte categorii de spatii verzi suburbane care au in principal functia de a asigura odihna intr-
un cadru natural.
182
183
Spatiile verzi care sint folosite in interes public constituie obiectul exclusiv al proprietatii publice si pot fi
date in posesiunea provizorie si in folosinta altor persoane juridice si fizice. La includerea terenurilor in
zona suburbana si in zona verde drepturile detinatorilor de terenuri se pastreaza. Pe terenurile date,
constructiile si amenajarile incompatibile cu destinatia spatiilor verzi, ca obiectivele industriale, locative,
statiile de alimentare cu combustibil etc, sint interzise.
Atribuirea terenurilor pentru constructia si amplasarea in spatiile verzi a obiectivelor pentru activitati
economice si sociale (terenuri pentru practicarea sportului, pentru jocuri si odihna, obiective cu caracter
cultural si artistic etc.) se efectueaza de catre autoritatile publice locale cu acordul autoritatii centrale
pentru mediu. Locul de amplasare a obiectivelor, suprafata terenurilor si conditiile de desfasurare a
activitatii ulterioare se determina in baza documentatiei de urbanism si amenajare a teritoriului. Totodata
se interzice efectuarea constructiilor in spatiile verzi ale zonelor respective fara a obtine avizul pozitiv al
expertizei ecologice de stat si obstesti si fara acordul populatiei din zonele limitrofe.
Autoritatile publice locale de comun acord cu organele teritoriale subordonate autoritatii centrale pentru
mediu stabilesc hotarele spatiilor verzi si ale zonelor de protectie ale acestora.
Prin Hotarirea Guvernului RM cu privire la procedura unica de tinere a evidentei spatiilor verzi ale
localitatilor urbane si rurale nr. 676 din 11.07.2000188, s-a stabilit ca evidenta se constituie din trei
niveluri:
a) nivelul unu local (comuna, oras, municipiu),
b) nivelul doi local (judet, U.T.A. Gagauzia, municipiul Chisinau);
c) nivelul trei national (autoritatea centrala pentru mediu).
Componenta si regimul juridic ale terenurilor suburbane legate de amenajarea si functionarea gospodariei
orasenesti si terenurilor urbane in principiu sint identice.
Capitolul XII. REGIMUL JURIDIC AL
TERENURILOR FONDULUI SILVIC
1. Notiunea de regim juridic al terenurilor fondului silvic si caracteristica generala a
acestuia
Actele normative de baza ce reglementeaza relatiile aparute in cadrul folosirii terenurilor fondului
forestier sint Codul funciar al R.M. (art. 62) si Codul silvic al R.M., adoptat la 21 iunie 1996.
in conformitate cu actele normative nominalizate, fondul forestier constituie totalitatea padurilor, a
terenurilor destinate impaduririi, cele care servesc nevoilor de cultura, productie si administratie silvica,
precum si terenurile neproductive incluse in amenajamentele silvice.
Deci, terenurile fondului silvic sint terenurile acoperite cu paduri, precum si cele neacoperite cu paduri,
insa destinate impaduririi.
Prin urmare, locul central in sistemul elementelor fondului silvic il ocupa padurile. Legislatia silvica
defineste padurea ca un element al landsaftului geografic, unitate functionala a biosferei, compusa din
comunitatea vegetatiei forestiere (in care domina arborii si arbustii), a paturii vii, a animalelor si micro-
organismelor care in dezvoltarea lor biologica sint interdependente si actioneaza asupra habitatului lor.
Sint considerate paduri terenurile acoperite cu vegetatie forestiera cu o suprafata de 0,1 ha. Din cele
relatate mai sus rezulta ca notiunea de fond forestier nu este identica cu aceea de padure, iar notiunea de
padure nu este identica cu notiunea de terenuri acoperite cu plantatii forestiere, deoarece acestea pot avea
si alte destinatii, ca: parcuri, gradini botanice etc.
Ca obiect al naturii, padurea indeplineste trei functii de baza: ecologica, economica si cultural-recreativa.
Functia ecologica a padurii se manifesta prin influenta sa de protectie asupra mediului incunjurator.
Functia economica a padurii consta in obtinerea masei
184
185
fi
lemnoase si a altor materiale pentru necesitatile vitale ale economii nationale. Functia cultural recreativa
se evidentiaza prin faptul ca padurea contribuie la fortificarea sanatatii oamenilor si la perceperea mai
profunda a naturii de catre om.
Conform art. 8 al Codul silvic al R.M., din fondul forestier fac parte:
1) Terenurile pentru impadurire (ce includ terenuri destinate reimpaduririi si terenuri destinate
impaduririi).
2) Terenurile care servesc necesitatilor189 de cultura, productie si administratie silvica (pepiniere,
plantatii cu arbusti decorativi si fructiferi, terenuri destinate asigurarii cu hrana a vinarului si a animalelor
care apartin unitatilor silvice, terenuri arabile, fine-te, pasuni date in folosinta temporara personalului
silvic pentru activitati auxiliare, terenuri ocupate de drumuri forestiere, de linii parcelare, de linii de
transport de energie electrica, de iazuri si lacuri, cit si terenuri ocupate de constructii si instalatii ce apar-
tin gospodariei silvice).
3) Terenuri neproductive (mlastini, stincarii, pante abrupte, alunecari de teren etc).
Nu fac parte din fondul forestier si respectiv nu sint incluse:
- perdelele forestiere de protectie amplasate pe terenurile cu destinatie agricola;
- perdelele forestiere de productie si plantatiile de arbori si arbusti situate de-a lungul cailor de
comunicatie;
- grupele de arbori si arborii aparte din perimetrul oraselor si al altor localitati terenurile spatiilor verzi.
Atribuirea terenurilor la fondul forestier se efectueaza pe baza amenajamentelor silvice, care reprezinta un
sistem de masuri de asigurare a gospodarii nationale a terenurilor din acest fond si realizare a folosintelor
silvice, regenerare eficienta, paza si protectie a padurilor, promovare a unei politici tehnico-stiin-tifice
unice, bazate pe conceptia de dezvoltare a silviculturii.
Totodata, art. 17 din Codul silvic al RM prevede modalitatea de instrainare si de atribuire a terenurilor din
fondul forestier, conform legislatiei funciare, in alte scopuri decit cele silvice. in cazul instrainarii
terenurilor impadurite din fondul forestier pentru necesitatile statale si publice, Guvernul RM decide con-
comitent conservarea sau taierea padurilor si determina modul de folosire a produselor lemnoase
recoltate, fiindca padurile in Republica Moldova, folosite in interes public reprezinta obiectul
186
exclusiv al proprietatii publice si pot fi date doar in gestiune sau in folosinta. Legislatia silvica admite si
proprietatea privata asupra padurilor in cazul plantarii acestora pe terenurile aflate in proprietate privata
cu exercitarea dreptului de proprietate in conditiile legii. Continutul dreptului de proprietate asupra aces-
tor paduri este stabilit de normele legislatiei silvice, civile si funciare. Proprietarii de terenuri impadurite,
in conformitate cu prevederile art. 18 al Legii privind ameliorarea prin impadurire a terenurilor degradate
nr. 1041-XIV din 15 iunie 2000190, sint obligati sa asigure pe cheltuieli proprii lucrarile de ingrijire, paza
si protectie in perimetrele de ameliorare, respectind normele tehnice silvice etc. in caz contrar, aceste
terenuri vor fi expropriate de la detinatorii acestora pentru utilitate publica, cu despagubire prealabila si
dreapta si vor fi administrate de autoritatea silvica centrala.
2. Clasificarea padurilor in grupe si categorii functionale
Potrivit importantei economice, ecologice si sociale a fondului forestier, padurile fondului forestier
national sint situate in grupa intii functionala, avind in exclusivitate functiile de protectie a mediului
inconjurator. Clasificarea padurilor pe grupe si categorii functionale se efectueaza de catre Guvernul RM,
la propunerea organelor silvice de stat si a autoritatilor de stat pentru protectia mediului inconjurator.
Fiind o componenta a fondului forestier, categoria functionala a padurilor include atit terenuri acoperite,
cit si neacoperite cu paduri. Scopul de baza al acestei divizari reiese din importanta functiilor exercitate
de protectie a apelor, sanitaro-igienice, de recreare etc.
Important este ca toate padurile desemnate in modul stabilit pentru folosirea in aceleasi scopuri sint
clasificate in aceeasi categorie functionala, iar regimul de gospodarire si realizare a folosintelor in paduri
se stabileste in functie de scopul principal al categoriei functionale a padurii.
in conformitate cu art. 15 al Codului silvic al RM si cu p. 5 din Regulamentul privind clasificarea
padurilor pe grupe si categorii functionale", adoptat prin Hotarirea Guvernului RM nr. 1008 din 30
octombrie 1997191, pornind de la importanta lor
187
economica, amplasarea si functiile ce le revin, padurile din fondul forestier national se clasifica inCginci
categorii functionale. ''
- Din prima categorie fac parte padurile cu functii de protectie a apelor, care include: perdelele forestiere
de protectie de pe versantii riurilor, riuletelor, lacurilor, lacurilor de acumulare si altor bazine acvatice;
- Cea de a doua categorie include padurile cu functii de protectie a terenurilor si solurilor: padurile
antierozionale, perdelele forestiere de protectie limitrofe drumurilor auto de interes national si perdelele
forestiere de protectie limitrofe cailor ferate;
- Padurile cu functii de protectie contra factorilor climatici si industriali daunatori constituie cea de a treia
categorie si include respectiv: perdelele forestiere de protectie a terenurilor agricole, padurile de stepa,
padurile de pe limita dintre stepa si sUvostepa, cu exceptia zavoaielor si padurilor de lunca din aceste
zone, trupurile de padure dispersate cu suprafete sub 50 ha, situate in zona de cimpie si sectoare silvice
deosebit de valoroase;
- O alta categorie o alcatuiesc padurile cu functii de recreare, care include: padurile zonelor verzi din jurul
oraselor si altor localitati, inclusiv sectoarele de paduri-parcuri din aceste zone, padurile din prima si a
doua zona de protectie sanitara ale surselor de aprovizionare cu apa, padurile din zonele de protectie
sanitara a statiunilor balneoclimaterice si ale sanatoriilor, padurile urbane si padurile-parcuri;
- Paduri de importanta stiintifica si de conservare a geno-fondului si ecofondului silvic includ: padurile
din rezervatiile naturale, padurile din parcurile nationale si naturale, sectoarele de padure aflate in regim
de rezervatie, padurile de importanta stiintifica sau istorico-culturala, padurile declarate monumente ale
naturii si plantatiile silvice cu pomi fructiferi.
Concomitent cu clasificarea padurilor pe categoriile functionale corespunzatoare sint determinate hotarele
terenurilor impadurite si neimpadurite din fondul silvic, incadrate in fiecare categorie functionala. in
cazul in care pe terenurile padurilor incadrate in una dintre categoriile functionale sus-enumerate se afla
monumente ale naturii, sectoare silvice in regim de rezervatie, paduri de importanta stiintifica sau
istorico-culturala, acestora li se atribuie categorii functionale separate.
Totodata, in toate padurile din fondul forestier national, indiferent de categoriile functionale, pot fi
evidentiate sectoare silvice
188
de protectie speciala cu regim limitat de gospodarire silvica (mici sectoare de padure amplasate intre
spatii neimpadurite, sectoare de protectie a malurilor bazinelor acvatice, sectoarele de padure in
componenta carora sint atestate specii relicte endemice etc).
Perimetrul unui sector de padure ce urmeaza sa fie incadrat in una dintre categoriile functionale trebuie sa
corespunda cu hotarele naturale ale acestuia, cu liniile parcelare, liniile electrice si de comunicatie, ale
hotarelor subparcelelor si cu alte elemente, fara devieri esentiale de la normativele stabilite sau de la cele
determinate prin cercetarile efectuate anterior.
Teritoriile acoperite cu arboreturi care indeplinesc concomitent citeva functii de protectie se incadreaza in
categoria functionala pentru care este stabilit regimul cel mai strict de gospodarire si realizare a
folosintelor silvice. in cazurile in care arboreturile se afla deja intr-un regim similar, acestora li se va
atribui categoria functionala de maxima importanta. Categoria functionala de maxima importanta
presupune incadrarea acestora in categorii functionale intr-o ordine stabilita dupa importanta lor. Astfel,
legislatia silvica le divizeaza in:
1. Paduri din prima si a doua zona de protectie sanitara a surselor de alimentare cu apa;
2. Paduri din prima si a doua zona de protectie sanitara ale statiunilor balneoclimaterice si sanatoriilor;
3. Sectoare silvice deosebit de valoroase;
4. Paduri antierozionale;
5. Plantatii silvice cu pomi fructiferi;
6. Perdele forestiere de protectie limitrofe drumurilor auto de interes national.
7. Perdele forestiere de protectie limitrofe cailor ferate;
8. Paduri din a treia zona de protectie sanitara a statiunilor balneoclimaterice si sanatoriilor;
9. Paduri din zonele verzi ale oraselor si ale altor localitati;
10. Perdele forestiere de protectie a riurilor, riuletelor, lacurilor, lacurilor de acumulare si a altor bazine
acvatice.
Determinarea categoriilor functionale ale padurilor si inaintarea demersurilor privind atribuirea efectiva a
acestora se efectueaza de catre organele silvice de stat si autoritatile de stat pentru protectia mediului
inconjurator, la care se anexeaza fundamentarea tehnico-stiintifica si economica a propunerilor privind
clasificarea padurilor pe categorii functionale, precum
189
si materialele, documentele cartografice, de evidenta sau de alta natura. Hotarirea privind clasificarea
padurilor pe categorii functionale tine de competenta Guvernului Republicii Moldova. Clasificarea
padurilor in grupe si categorii functionale se efectueaza concomitent cu demarcarea hotarelor pe teren
tinindu-se cont de cerintele legislatiei funciare,
Administrarea si gospodarirea fondului forestier in zonele de frontiera si in padurile cu regim special se
exercita de catre organele silvice de stat teritoriale si organele de resort in modul stabilit de Guvern.
Tipurile si formele de folosinta ale fondului forestier sint stabilite de legislatie amanuntit si nu necesita o
interpretare aparte. Astfel, utilizarea padurilor se efectueaza in sase forme: recoltarea masei lemnoase prin
taieri principale si secundare (art. 36 Cod silvic), recoltarea produselor lemnoase auxiliare si a materiei
prime tehnice (art. 37 Cod silvic), folosintele silvice accesorii (recoltarea si achizitionarea fructelor si
pomusoarelor salbatice, nucilor, ciupercilor, plantelor medicinale (art. 38 Cod silvic), folosirea padurii in
scopuri de recreare (art. 39 Cod silvic), pentru necesitatile gospodariei cinegetice (art. 40 Cod silvic), in
scopuri de cercetari stiintifice (art. 41 Cod silvic).
Terenurile din fondul forestier pot fi date in folosinta in scopurile mentionate mai sus persoanelor fizice si
juridice, asociatiilor obstesti si organizatiilor religioase. Regimul juridic de utilizare a padurilor poate fi
diferentiat in: general, obligatoriu pentru orice grupa si categorie functionala de protectie a padurilor si
special, conditionat de specificul utilizarii padurilor si a terenurilor pe care sint amplasate aceste paduri.
Astfel, Codul silvic al RM stabileste principiile de baza administrarii de stat in domeniul folosirii,
regenerarii, pazei si protectiei padurilor; art. 29,30 din Codul silvic al RM stipuleaza drepturile si
obligatiile gestionarilor de terenuri din fondul forestier si ale beneficiarilor silvici; art. 16 din Codul silvic
al RM determina modul de stabilire a virstei exploatabilitatii si a ciclului de protectie forestiera.
Stabilirea, diferentierea si modificarea regimului juridic al terenurilor din fondul forestier se efectueaza
prin intermediul administrarii de stat si reglementarii statale in domeniul utilizarii, regenerarii, pazei si
protectiei padurilor, care pe linga criteriile generale include si criterii speciale determinate de trasatura
caracteristica si fondului forestier de pe diverse terenuri.
Astfel, accesul cetatenilor in paduri poate fi limitat sau interzis de catre organele silvice de stat, prin
decizia autoritatilor publice locale, in scopul prevenirii incendiilor si in alte scopuri sau in legatura cu
stabilirea unui regim special in padurile rezervatiilor si in alte paduri cu regim special.
3. Particularitatile administrarii de stat a terenurilor fondului forestier
I. Organele administratiei de'stat de competenta generala
in asigurarea utilizarii rationale si protectiei padurilor si a terenurilor fondului forestier are un rol deosebit
organizarea administrarii de stat.
Volumul si continutul competentei reprezinta criteriul ce sta la baza clasificarii organelor care efectueaza
administrarea de stat in sfera respectiva. De aceea, traditional organele administrarii de stat se divizeaza
in organe de competenta generala si organe de competenta speciala. Deci, administrarea de stat este
tratata ca o activitate executiva si de dispozitie a organelor statale in asigurarea utilizarii rationale,
regenerarii, pazei si protectiei eficiente a fondului forestier. Administrarea generala este efectuata de catre
organele de stat ale puterii legislative si executive.
in aceasta ordine de idei, obiectivele administrarii fondului forestier asigura:
- dezvoltarea durabila a padurilor si mentinerea in ele a bio-diversitatii;
- intensificarea functiilor de protectie a apelor, igienico-sani-tare, de reglare climaterica si a altor functii
ale padurilor in scopul ocrotirii sanatatii populatiei si protectiei mediului inconjurator;
- regenerarea, extinderea, ameliorarea compozitiei si a calitatii padurilor, sporirea productivitatii acestora;
- elaborarea si aplicarea unui complex de masuri diverse si reglementarea activitatii organelor silvice de
stat privind aducerea si mentinerea padurilor in starea corespunzatoare functiilor ecologice si social-
economice ale acestora;
- continuitatea eficientei functionale a padurilor si valorificarea rationala a resurselor silvice.
in categoria organelor de competenta generala ce administreaza fondul forestier al tarii legislatia actuala
include Parla-
190
191
mentul RM, Guvernul RM si autoritatile publice locale, deli-mitind concomitent competenta acestora.
Astfel in art. 7 Cod silvic al RM sint stipulate imputernicirile Parlamentului RM de competenta caruia tin:
a) reglementarea legislativa a relatiilor silvice;
b) determinarea directiilor fundamentale ale politicii statului privind folosirea, regenerarea, paza si
protectia padurilor;
c) stabilirea imputernicirilor autoritatilor publice locale privind folosirea, regenerarea, paza si protectia
padurilor;
d) solutionarea altor probleme privind reglementarea relatiilor silvice.
Functiile Guvernului RM ca organ executiv sint mai vaste in acest domeniu si, potrivit art. 8 al Codului
silvic al RM, cuprind urmatoarele imputerniciri:
a) prezentarea de propuneri Parlamentului pentru elaborarea de acte normative privind relatiile silvice;
b) exercitarea controlului de stat asupra starii, folosirii, regenerarii, pazei si protectiei fondului forestier si
cinegetic;
c) stabilirea procedurii de eliberare a lemnului de picior;
d) aprobarea actelor normative privind ariile protejate si adoptarea hotaririlor cu privire la constituirea,
lichidarea si apartenenta departamentala a acestora;
e) stabilirea principiilor de plata pentru folosintele si produsele silvice;
f) stabilirea modului de clasificare a padurilor pe grupe si categorii functionale;
g) stabilirea si schimbarea categoriilor functionale ale terenurilor din fondul forestier;
h) aprobarea volumului anual de recoltare a masei lemnoase prin taieri principale;
i) stabilirea unei proceduri unice de tinere a evidentei de stat a fondului forestier, a cadastrului silvic de
stat si monitoringului forestier;
j) solutionarea problemelor ce tin de atribuirea terenurilor din fondul forestier pentru necesitati de stat si
publice;
k) solutionarea problemelor se tin de atribuirea terenurilor din fondul forestier in gestiune;
1) solutionarea problemelor privind organizarea si activitatea organelor silvice de stat;
m) aprobarea problemelor privind folosirea, regenerarea,
192
I
I
paza si protectia padurilor;
n) colaborarea internationala in domeniul folosirii, regenerarii, pazei si protectiei padurilor.
De competenta organelor publice locale (art. 9 Cod silvic al RM) tine:
a) exercitarea controlului asupra starii, folosirii, regenerarii, pazei si protectiei fondurilor forestier si
cinegetic;
b) repartizarea terenurilor din fondul forestier;
c) inregistrarea drepturilor de gestiune si de folosinta a terenurilor din fondul forestier;
d) organizarea tinerii evidentei de stat a fondului forestier si a cadastrului silvic de stat;
e) acordarea de sprijin organelor silvice de stat la amenajarea sectoarelor silvice in locurile de agrement;
f) lichidarea in comun cu organele silvice de stat a incendiilor de padure;
g) lichidarea in comun cu organele silvice de stat a efectelor incendiilor de padure si calamitatilor
naturale;
h) organizarea in comun cu organele silvice de stat a indeplinirii programelor privind folosirea,
regenerarea, paza si protectia padurilor.
Toate aceste organe, in limitele competentei lor, indeplinesc functiile de administrare a fondului forestier
pe intreg teritoriul unitatilor administrativ-teritoriale, indiferent de subordinea in care se afla aceste
paduri, bazindu-se pe principiul separarii puterilor.
Activitatea organelor de competenta generala in exercitarea functiilor de administrare statala in
reglementarea regimului juridic al terenurilor fondului forestier se efectueaza in conformitate cu
regulamentele acestora si asigura realizarea politicii de stat in domeniul respectiv.
II. Organele administrarii de stat de competenta speciala
Afara de organele de competenta generala exista si functioneaza organe de competenta speciala care
exercita nemijlocit administrarea de stat in domeniul utilizarii, regenerarii, pazei si protectiei padurilor.
Un astfel de organ de administrare pe intreg teritoriul tarii este Serviciul Silvic de Stat, infiintat prin
Hotarirea Guvernului RM nr. 688 din 23.07.1999192, fiind succesorul de drept al fostei Asociatiei de Stat
pentru Silvicultura "Moldsilva".
193
Serviciul Silvic de Stat este autoritatea centrala de dirijare si de gestionare a fondului forestier unic si a fondului
cinegetic al tarii, creat pe linga Guvernul RM. Serviciul Silvic de Stat isi desfasoara activitatea in conformitate cu
art. 12 din Codul silvic al RM si al Regulamentului aprobat prin Hotarirea Guvernului RM nr. 183 din 15.03.1995193.
Deci, Serviciul Silvic de Stat are statut de persoana juridica si isi realizeaza sarcinile direct sau prin intermediul
intreprinderilor si structurilor sale din teritoriu.
Sarcinile de baza ale Serviciului Silvic de Stat sint:
- gestionarea fondului forestier unic si a fondului cinegetic al tarii, precum si a altor obiective cu profil silvic ce
constitue patrimoniul statului;
- elaborarea si aplicarea regimului silvic si a controlului de stat asupra respectarii acestuia in toate padurile si
terenurile fondului forestier, precum si in vegetatia forestiera din afara acestuia;
- elaborarea si realizarea masurilor privind paza si protectia padurilor si a vegetatiei forestiere pe intreg teritoriul
tarii;
- tinerea evidentei unice de stat a fondului forestier, a Cadastrului Silvic de Stat;
- organizarea amenajamentelor silvice si revizuirea lor cu o periodicitate de 10 ani;
.;. t, .....
- organizarea monitoringului forestier;
- regenerarea padurilor si impadurirea terenurilor fondului forestier; extinderea terenurilor impadurite si crearea
perdelelor forestiere de protectie;
- restabilirea biocenozelor silvice autohtone prin reconstructia ecologica;
- asigurarea permanentei si a biodiversitatii naturale a padurilor;
.,..
- organizarea si gospodarirea fondului cinegetic, a controlului de stat in domeniul respectiv;
- valorificarea rationala a produselor lemnoase si nelem-noase.
In componenta Serviciului Silvic de Stat sint incluse: 1. intreprinderile de stat pentru silvicultura. Aceste
intreprinderi sint constituite, reorganizate si lichidate prin ordinul Serviciului Silvic de Stat si se subordoneaza
nemijlocit acestuia. intreprinderile sint persoane juridice si reprezinta organele de stat pleni-potentiare in domeniul
dirijarii si gestionarii fondului forestier unic si a fondului cinegetic al tarii.
2. intreprinderile de stat pentru prelucrarea lemnului. intreprinderile in cauza sint persoane juridice, cu bilant
independent, conturi in banci, stampila si se constituie de catre Serviciul Silvic de Stat.
3. intreprinderea pentru prelucrarea fructelor de padure "Pomu-soara".
4. Centrul de Amenajari si Cercetari Silvice. Centrul este persoana juridica si se creeaza prin ordinul Serviciului
Silvic de Stat in domeniul amenajarii padurilor, organizarii protectiei, depistarii si combaterii daunatorilor si bolilor,
proiectarii si cercetarilor stiintifice.
5. Rezervatiile naturale de stat. in componenta si subordonarea Serviciului Silvic de Stat sint incluse urmatoarele
rezervatii naturale de stat:
; -"Codru",
,
. ,
- "Plaiul Fagului", -"Prutul de Jos",
-"Padurea Domneasca" si
- "Iagorlic".
6. Firma Comerciala de Stat "Silvaimrex".
in scopul asigurarii pazei fondurilor forestier si cinegetic, prin Hotarirea Guvernului RM nr. 106 din 27.02.1996194 a
fost formata garda forestiera in componenta Serviciului Silvic de Stat, cu urmatoarele functii:
. --.
- paza nemijlocita a padurilor de taieri frauduloase, distrugeri, vatamari si delapidari, pasunatul ilicit al animalelor si
cositul finului, precum si de alte modalitati de folosire nelegitima a padurii si terenurilor fondului forestier, de alte
incalcari ale legislatiei silvice si influenta negativa asupra padurilor;
- efectuarea pazei fondului forestier de incendiu, realizarea masurilor de profilaxie a incendiilor in paduri si altor
incendii de vegetatie, descoperirea si lichidarea lor;
- infaptuirea masurilor de reprimare a incalcarilor modul stabilit, normelor si regulilor de exercitare a folosirii
padurilor;
- paza fondului cinegetic si controlul asupra respectarii regulilor si cerintelor stabilite de legislatia cinegetica. ..
2 195
4. Dreptul de folosinta a terenurilor fondului silvic
in functie de destinatia de baza a resurselor silvice, legislatia evidentiaza urmatoarele feluri de folosinte
silvice:
1. Recoltarea masei lemnoase este felul de baza de folosinta a padurii si se efectueaza prin taieri
principale in toate padurile, cu exceptia padurilor rezervatiilor, a padurilor parcurilor nationale, a
padurilor monumente ale naturii etc, cit si prin taieri secundare. Recoltarea masei lemnoase prin taieri
principale se efectueaza in scopul ameliorarii starii arboreturilor, a functiilor de protectie a padurii,
precum si pentru folosirea rationala si la timp a volumului masei lemnoase exploatabile. in ariile protejate
sau in padurile cu regim special de gospodarire recoltarea masei prin taieri principale poate fi limitata sau
interzisa definitiv.
Volumul anual de recoltare a masei lemnoase prin taieri principale se stabileste pe fiecare unitate de
productie in limita posibilitatii prevazute de amenajamentele silvice.
Taierile secundare si alte taieri in functie de scopul urmarit pot fi de citeva feluri: taieri de ingrijire a
padurilor, de igiena, de reconstructie, de regenerare etc, iar volumul de recoltare a masei lemnoase prin
aceste taieri se stabileste pe baza arboreturilor care necesita imbunatatirea compozitiei, a starii sanitare si
a conditiilor de crestere. Recoltarea masei lemnoase prin taieri secundare se permite in toate padurile daca
acestea sint legate de constructia drumurilor, a cladirilor, de trasarea parcursului conductelor, a liniilor de
transport de energie electrica etc.
2. Recoltarea produselor lemnoase auxiliare si a materiei prime tehnice.
Prin produse lemnoase auxiliare se au in vedere cioturile, cojile etc. Recoltarea acestora se efectueaza in
baza autorizatiei de exploatare sau a biletului silvic pentru folosinte silvice concrete.
3. Folosinte silvice accesorii. Legislatia da o interpretare concreta a felurilor de folosinte silvice accesorii,
insa nu definitiva. Dupa regimul lor juridic, acestea se clasifica in doua feluri accesibile (recoltarea si
achizitionarea fructelor si pomusoarelor salbatice, nucilor, ciupercilor), care nu necesita o permisiune
speciala, si speciale, la exercitarea carora este necesar a obtine bilet silvic, cum ar fi: cositul finului si
pasunatul vitelor, achizitionarea plantelor medicinale etc.
Recoltarea si achizitionarea plantelor efemere, precum si a plantelor incluse in Cartea rosie a Republicii
Moldova sint interzise. Modul si conditiile de comercializare a produselor accesorii ale padurii sint
stabilite de autoritatea silvica centrala.
4. Folosirea terenurilor din fondul forestier pentru necesitatile gospodariei cinegetice. Dreptul de folosinta
a terenurilor din fondul forestier in scopurile date urmeaza a fi realizat tinindu-se cont de cerintele
legislatiei privind regnul animal fara afectarea padurii.
5. Folosirea terenurilor din fondul forestier in scopuri de cercetare stiintifica, pentru scopurile mentionate
pot fi repartizate terenuri din fondul forestier intreprinderilor, institutiilor si organizatiilor in sarcinile
carora, conform statutului si regulamentelor lor, intra efectuarea lucrarilor de cercetare stiintifica, pentru
obtinerea rezultatelor stiintifice planificate.
6. Folosirea padurilor in scopuri de recreare. Aceasta presupune un complex de activitati de amenajare a
sectoarelor de padure si de deservire social-culturala a populatiei in zonele verzi ale localitatilor si in alte
paduri care sint folosite pentru odihna, sport si turism.
Legislatia actuala prevede doua forme de folosinte forestiere:
a) de scurta durata pe un termen mai mic de un an (autorizatia silvica, biletul silvic) si
b) de lunga durata pina la 99 de ani (arenda, concesiune...). Dreptul de folosire a terenurilor din fondul
forestier de lunga
durata se atribuie, de regula, pentru recoltarea masei lemnoase, forma de baza a folosintelor forestiere, dar
si in alte scopuri. Terenurile fondului forestier se atribuie cel mai des si pentru folosintele silvice
accesorii, auxiliare, de scurta durata, s.a. Documentul de baza care reglementeaza relatiile dintre parti la
atribuirea terenurilor din fondul forestier in folosinta in conditii de arenda este contractul de arenda. De
aceea, relatiile de arenda a terenurilor din fondul forestier sint reglementate de Legea cu privire la arenda
nr. 861-XII din 14.01.1992195. Arenda terenurilor din fondul forestier din cadrul ariilor protejate este
interzisa.
in cazul in care folosintele forestiere se efectueaza in forma de eliberare a produselor secundare, in
cantitati neinsemnate, rezultate din taieri de ingrijire a arboreturilor (degajari, curatari, rarit) dreptul
asupra lor se perfecteaza prin eliberarea autoriza-
196
197
tiei-licenta. Astfel, conform p. 19 din Regulamentul provizoriu cu privire la recoltarea ierbii si pasunatul animalelor
pe terenurile fondului forestier al Republicii Moldova, aprobat prin Hota-rirea Guvernului RM nr. 294 din
25.05.1993196, beneficiarilor li se elibereaza autorizatii silvice de folosinta a sectoarelor pentru recoltarea ierbii si
pasunatul animalelor potrivit modelelor stabilite de Serviciul Silvic de Stat, in baza contractului incheiat. Deci, in
autorizatia silvica se indica termenul de folosinta, suprafata si amplasarea terenului (ocolul silvic, parcela, perioada),
precum si obligatiile beneficiarului. De regula, folosintele silvice, cu unele exceptii se efectueaza contra plata, care
se stabileste de catre Guvernul.
Drepturile si obligatiile beneficiarilor silvici sint prevazute de art. 30 din Codul silvic al RM.
Astfel, potrivit art. 5 al legii nominalizate, se considera riuri si piraie toti curentii de apa care curg mai
mult de 6 luni pe an in albia pe care si-au format-o de la izvor pina in delta, exceptie facind izvoarele de
pe pante. in functie de lungimea albiei, curentii de apa se impart in:
piraie pina la 10 kilometri;
riulete si riuri mici de la 10 la 100 de kilometri;
riuri mijlocii de la 100 la 200 de kilometri;
riuri mari peste 200 de kilometri.
208
Din categoria bazinelor de apa fac parte lacurile, lacurile de acumulare si iazurile. in perimetrul malurilor
riurilor si bazinelor de apa se stabilesc zone de protectie a apelor cu o latime de cel putin 500 de metri.
Zona de protectie a apelor include lunca riului, primele terase supralunca, muchiile si povirnisurile
abrupte ale malurilor principale, ripele si vagaunile care intra nemijlocit in valea riului. in aceasta zona de
protectie se instaleaza un regim special de activitate economica. in cazul folosirii surselor de apa de
suprafata pentru alimentarea centralizata cu apa in scopul satisfacerii necesitatilor de apa potabila, in
locurile de captare a apei se stabilesc zone de protectie sanitara, ce prevad un regim special de exploatare.
Iar in zona de protectie a apelor se separa fisia riverana de protectie a apelor in hotarele careia activitatea
economica este strict limitata. Pentru piraie (cu curent de apa permanent sau temporar) de-a lungul
malurilor se stabileste zona de protectie a apelor cu o latime de cel putin 15 metri pe ambele maluri.
Latimea zonelor de protectie a apelor riurilor Nistru, Prut si Dunare constituie cel putin 1000 de metri.
Dimensiunile fisiilor riverane de protectie a apelor se stabilesc, in functie de lungimea riurilor, in marimi
diferite:
pentru riulete si riuri mici cel putin 20 metri;
;
pentru riuri mijlocii cel putin 50 de metri;
pentru riuri mari cel putin 100 de metri.
Pentru bazinele de apa situate in albiile riurilor, precum si pentru izvoarele acestor riuri latimea fisiilor
riverane se stabileste in functie de lungimea riului si caracterul pantelor aferente. Iar latimea fisiei
riverane de protectie a apelor se stabileste in functie de activitatea proceselor de eroziune, caracterul
reliefului, particularitatile de folosire a riului sau a bazinului de apa etc.
in limitele fisiei de protectie a apelor se formeaza perdele forestiere de protectie a malurilor. Pe terenurile
agricole de calitate superioara din luncile riurilor, latimea perdelelor forestiere de protectie a malurilor se
stabileste in marime de la 5 la 15 metri.
Modul de instrainare a terenurilor pentru crearea fisiilor riverane de protectie a apelor, de executare a
lucrarilor de proiectare, de creare si ingrijire a plantatiilor forestiere, precum si de exercitare a controlului
in acest domeniu se stabileste de catre
209.
Guvern. Deoarece zonele de protectie au un regim special, in aceste zone este limitata activitatea
economica. Astfel, in zonele de protectie a apelor se interzice:
- aplicarea pesticidelor pe fisii cu o latime de 300 de metri de la muchia taluzului riveran al albiei;
- amplasarea fermelor si complexelor zootehnice;
- constructia fermelor si amplasarea depozitelor pentru pastrarea ingrasamintelor minerale si pesticidelor,
obiectivelor pentru prepararea solutiilor de pesticide, depozitelor de produse petroliere, colectoarelor de
apa reziduale de la fermele si complexele zootehnice, punctelor de deservire tehnica si spalare a tehnicii si
mijloacelor de transport, repartizarea terenurilor pentru depozitarea gunoiului si a deseurilor industriale,
irigarea cu ape reziduale;
- constructia colectoarelor de canalizare si a instalatiilor de epurare a apelor reziduale;
- taierea arborilor si arbustilor (cu exceptia taierii de ingrijire si sanitare).
Pentru nerespectarea regimului de folosire a teritoriului zonelor si fisiilor de protectie a apelor riurilor si a
bazinelor de apa, persoanele culpabile poarta raspundere in conformitate cu prevederile Codului cu
privire la contraventiile administrative.
210
Capitolul XIV. PROTECTIA SI AMELIORAREA TERENURILOR
1. Notiunea de protectie si ameliorare a terenurilor
intreaga dezvoltare social-economica cunoscuta de omenire, indeosebi in ultimul secol, pune cu toata
stringenta problema vitala a conservarii si ameliorarii fondului funciar in ansamblu. Problemele juridice
in domeniul folosirii rationale a terenurilor devin tot mai importante si capata un caracter global la
mijlocul sec. al XX-lea, cind, in baza realizarilor tehnico-stiin-tifice, se intensifica exploatarea
nechibzuita a terenurilor agricole, agravindu-se consecintele ecologice.
Totodata, cresterea populatiei determina nu numai necesitatea de a spori eficienta agriculturii, dar si de a
asigura securitatea ecologica a acesteia.
in lumea intreaga agricultura contemporana se bazeaza pe sisteme stiintifice fundamentale, care includ
totalitatea mijloacelor si procedeelor economice, tehnologice si tehnice, ce asigura obtinerea volumului
maxim de productie agricola de pe unitate de suprafata cu cheltuieli minime. Sistemul de prelucrare a
solului204 este o componenta principala a agriculturii relativ autonome.
Acest sistem urmareste asigurarea folosirii rationale a terenurilor,
-va
Majoritatea activitatilor din cadrul acestui sistem sint supuse reglementarilor legale.
Pamintul este cea mai pretioasa bogatie naturala, unul dintre elementele de baza ale mediului. Prin
urmare, protectia terenurilor este parte indispensabila a unei probleme generale protectia mediului,
organizarea armonioasa a interactiunii dintre societate si natura in conditiile procesului tehnico-stiintific.
in acest context, solutionarea problemelor de protectie a terenurilor are foarte multe afinitati cu
solutionarea problemelor mediului in general, atunci cind e vorba de directiile principale, principii,
metode si forme.
Pamintul, ca mijloc principal de productie in agricultura, interactioneaza cu alte elemente naturale
paduri, ape, subsol,
211
fi
atmosfera etc, prin urmare, problema protectiei terenurilor cu destinatie agricola poate fi solutionata
numai in contextul protectiei altor elemente ale mediului cu care se afla ele intr-o actiune reciproca.
Aceasta interactiune poate fi modificata prin interventia omului cu mijloace de productie contemporane,
actiune ce poate avea uneori consecinte grave pentru starea calitativa a terenurilor, consecinte foarte
dificil de inlaturat205.
Lucrarea incorecta a terenurilor supuse eroziunii de vint si a pantelor care duce la eroziunea de apa;
taierea padurilor de pe pante si din preajma obiectivelor acvatice; deteriorarea stratului fertil al solului;
valorificarea incorecta a zacamintelor minerale utile, care poate cauza alunecari de teren, reducerea
nivelului apelor freatice etc. toate acestea sint fenomene care provoaca excluderea terenurilor din
circuitul agricol sau/si reduc calitatile lor utile.
Cu toate acestea, oricare ar fi interactiunea dintre elementele naturii, problema protectiei terenurilor nu
este identica cu problema generala de protectie a mediului.
Problema protectiei terenurilor este mult mai restrinsa nu numai din cauza ca cuprinde doar unul dintre
elementele naturii, ci si pentru continutul ei specific.
Protectia naturii in general consta in ameliorarea si conservarea conditiilor naturale favorabile, prin
asigurarea starii calitative si cantitative a mediului, insa realizarea acestui obiectiv general, aplicativ
fiecarui obiect al naturii, pe linga directiile principale are si aspecte specifice. Astfel mentinerea si
majorarea suprafetelor cu vegetatie forestiera si asigurarea unor suprafete funciare optime pentru
agricultura sint, in esenta, doua activitati ce tin de sfere sociale diferite. in primul caz, problema consta in
inadmisibilitatea taierii padurilor si plantarea noilor suprafete, iar in al doilea caz, este important a
organiza corect repartizarea terenurilor intre ramura agricola si cea neagricola. Alt exemplu: protectia
obiectivelor acvatice de secatuire tine de aspectul cantitativ, iar protectia terenurilor de extenuare tine de
aspectul calitativ. Prin urmare, protectia terenurilor cu destinatie agricola in contextul general al protectiei
mediului poarta un caracter de sine statator.
Subliniem ca protectia cantitativa si calitativa a terenurilor depinde esentialmente si de caracterul altor
mijloace de productie si unelte de munca.
La analiza notiunii de protectie a terenurilor este necesar a lua in considerare si unele particularitati ale
acestora, astfel ca folosirea lor in calitate de mijloc de productie, limitarea ca suprafata, imposibilitatea
inlocuirii lor cu alte mijloace de productie etc. 206
Asadar, problema protectiei terenurilor este indispensabila de folosirea rationala a acestora. Care este
corelatia dintre aceste doua notiuni? "Protectia terenurilor" nu poate fi separata de "folosirea rationala" a
acestora, desi aceste sintagme nu pot fi si nu sint identice: acestea sint doua aspecte ale unuia si aceluiasi
proces folosirea terenurilor in calitate de mijloc de productie.
Notiunea de "folosire rationala a terenurilor" nu este specificata in legislatia funciara si nici nu este
elucidata in literatura de specialitate. Ea apare intr-un standard de stat 207, care insa nu are statut de lege,
iar continutul ei este definit abstract pentru a fi aplicata in practica. "Folosirea rationala" in special
presupune "asigurarea tuturor detinatorilor de teren in procesul de productie, a efectului maxim in
atingerea scopurilor folosintelor funciare, luindu-se in considerare protectia terenurilor si interactiunea
optima cu factorii naturali".
Aceasta notiune permite a sesiza numai spiritul practic, rationalist, fapt insuficient pentru sfera juridica.
Consideram ca notiunea "folosirea rationala a terenurilor" include trei insusiri: respectarea destinatiei
terenului, inadmisibilitatea deteriorarii stratului fertil, neadmiterea poluarii mediului.
Practic, orice fenomen sau obiect material are doua aspecte de baza: cantitativ si calitativ. Din acest punct
de vedere pot fi determinate criteriile folosirii rationale a terenurilor.
Criteriul cantitativ se caracterizeaza prin doua trasaturi distinctive:
H -..;.;
a) utilizarea economicoasa a terenurilor, situatie dictata de necesitatea solutionarii contradictiilor dintre
spatiul limitat al suprafetelor de teren si necesitatile crescinde de teren pentru amplasarea diverselor
obiective, extinderea suprafetelor pentru satisfacerea necesitatilor de produse alimentare si cresterea
populatiei;
b) utilizarea economicoasa poate fi realizata nu doar prin distribuirea chibzuita a suprafetelor de teren in
procesul atribuirii, dar si prin amplasarea rationala a obiectivelor (spre exem-
212
213
If i.
piu, amplasarea liniilor de inalta tensiune paralel cu drumurile, aplicarea servitutilor etc).
Criteriul calitativ al folosirii rationale a terenurilor consta in:
a) stabilirea obligatiunilor pentru toti beneficiarii funciari (care desfasoara lucrari ce duc la deteriorarea stratului
fertil) de a decoperta si pastra stratul fertil al solului, care poate fi utilizat ulterior pentru imbunatatiri funciare 208;
b) interzicerea totala sau limitarea folosirii terenurilor agricole in scopuri neagricole209;
c) stabilirea obligatiunii generale pentru toti detinatorii de teren (proprietari, beneficiari, arendasi) de a spori
fertilitatea solului, a preveni si combate eroziunile, alunecarile de teren, salinizarea si inmlastinirea etc. 210
Gradul de ecologizare trebuie sa fie cu atit mai inalt, cu cit se intensifica actiunea activitatilor agricole asupra
mediului. in special, la executarea lucrarilor de ameliorare si exploatarea sistemelor de amelioratie, trebuie sa se
intreprinda toate masurile necesare de asigurare a balantei acvatice211.
Folosirea rationala a terenurilor poate fi asigurata din punct de vedere juridic prin intermediul unui complex de
masuri legale adecvate:
1. Stimularea folosirii terenurilor conform scopului de catre toti proprietarii si beneficiarii funciari.
2. inlaturarea cauzelor si conditiilor ce au condus la folosirea irationala a terenurilor.
3. Instituirea unor organe speciale de control abilitate, care ar putea interveni ori de ctte ori vor fi depistate cazuri
de folosire irationala a terenurilor (art. 87-89 Cod funciar).
Pornind de la cele spuse mai sus, concluzionam: protectia terenurilor constituie un sistem de masuri juridice,
organizatorice, economice si de alta natura, prin care se urmareste folosirea rationala a lor, preintimpinarea retragerii
neintemeiate a terenurilor din circuitul agricol, protectia lor contra efectelor antropo-gene nocive, precum si
regenerarea si sporirea fertilitatii solurilor.
Protectia se face pe baza calificarii in complex a terenurilor drept formatiuni (ecosisteme) naturale complexe,
tinindu-se cont de particularitatile lor zonale (regionale), de caracterul folosirii lor, in scopul:
- preintimpinarii degradarii si distrugerii terenurilor, a altor consecinte nefavorabile ale activitatii economice;
f
- preintimpinarii retragerii terenurilor din circuitul agricol in scopuri neagricole;
- imbunatatirii si restabilirii terenurilor supuse degradarii sau distrugerii;
- inlaturarii cauzelor ce duc la reducerea calitatii terenurilor;
- crearii unui mecanism de evidenta si control asupra starii ecologice a terenurilor, asigurarii detinatorilor cu
normative ecologice privind regimurile de folosire optima a terenurilor.
O parte componenta, indispensabila a complexului de masuri de protectie a terenurilor o constituie regenerarea
resurselor funciare, care din punct de vedere practic presupune:
- ameliorarea terenurilor;
- recultivarea terenurilor deteriorate;
- realizarea masurilor de combatere a eroziunii;
- conservarea suprafetelor degradate.
2. Protectia terenurilor in contextul general al protectiei mediului
Analiza problemelor juridice care apar in cadrul raporturilor juridice privind protectia terenurilor agricole nu poate fi
realizata decit in contextul general al protectiei mediului, deoarece fondul funciar in general, inclusiv terenurile cu
destinatie agricola, constituie un element esential al mediului natural, iar acesta, impreuna cu mediul artificial creat
de om, apare ca o conditie globala in care omul exista si isi desfasoara activitatea complexa spre binele sau si al
omenirii212.
Protectia juridica a mediului, ca notiune globala, nu este definita in Legea privind protectia mediului inconjurator. in
schimb, art. 2 din Legea nominalizata stipuleaza ca protectia mediului are drept scop asigurarea tuturor cetatenilor
Republicii Moldova cu un mediu sanatos, extinderea posibilitatilor de exploatare a resurselor naturale fara a depasi
limitele admisibile, evitindu-se degradarea si epuizarea lor, protectia solului si subsolului, apelor si aerului de
poluare si alte actiuni care deregleaza echilibrul ecologic, mentinerea biodiversitatii si genofondului, a integritatii
sistemelor naturale, restabilirea ecosistemelor si componentelor lor, afectate prin activitatea antropica.
Pornind de la aceste reglementari, in doctrina s-a aratat ca protectia mediului tinde spre ocrotirea naturii
inconjuratoare
214
215
li
ii
de diferite influente negative prin descoperirea cauzelor acestora si prevenirea lor, reducerea consecintelor si, daca
este posibil, eliminarea totala a lor spre binele omului si umanitatii 213.
Potrivit art. 126 lit. f) din Constitutia Republicii Moldova, statul trebuie sa asigure refacerea si protectia mediului
inconjurator214, precum si mentinerea echilibrului ecologic, care nu se poate realiza fara o legislatie corespunzatoare.
Chiar daca legiuitorul nostru nu s-a gindit la adoptarea unui cod ecologic, al protectiei mediului, a adoptat totusi o
lege care, fara sa poata fi calificata de nivel european in totalitate, acopera o buna parte a nevoilor legislative din
domeniul protectiei mediului.
O alta situatie s-a creat in Republica Moldova. incepind cu anul 1991, legiuitorul nostru a renovat, practic integral,
legislatia ecologica, adoptind o serie de acte normative, dintre care mentionam:
- Codul funciar nr. 829-XII din 25 decembrie 1991;
- Codul apelor nr.l532-XII din 23 iunie 1993;
- Legea privind protectia mediului inconjurator nr.l516-XII din 16 iunie 1993;
- Codul subsolului nr. 1515 din 15 iunie 1993;
- Legea cu privire la zonele si fisiile de protectie a apelor, riurilor si bazinelor de apa nr. 440-XIII din 27 aprilie
1995;
- Legea regnului animal nr.439-XIII din 27 aprilie 1995;
- Codul silvic nr. 936-XIII din 26 iunie 1996;
- Legea cu privire la expertiza ecologica si evaluarea impactului asupra mediului inconjurator nr. 851-XIII din 29
mai 1996;
- Legea cu privire la resursele naturale nr. 1102-XIII din 6 februarie 1997;
- Legea cu privire la regimul produselor si substantelor nocive nr. 297-11 din 3 septembrie 1997;
- Legea cu privire la protectia aerului atmosferic nr. 671-XII din 17 decembrie 1997;
- Legea cu privire la plata pentru poluarea mediului nr. 1540-XIII din 25 februarie 1998.
Actele legislative enumerate mai sus contin, pe linga reglementarile proprii privind protectia componentelor
mediului, si un sir de specimene de reglementari generale cuprinse in Legea privind protectia mediului inconjurator.
Protectia terenurilor, atit sub aspect legislativ, cit si sub aspect practic,, se incadreaza organic in reglementarile
generale privitoare la protectia mediului. Problemele generale referitoare
216
la protectia terenurilor agricole sint reglementate in Legea generala a protectiei mediului si concretizate in
reglementari speciale.
Astfel, art. 34 din Legea privind protectia mediului inconjurator specifica faptul ca protectia solului, prin masuri
adecvate de gospodarire, organizare si amenajare a teritoriului, este obligatorie pentru toti detinatorii, indiferent de
titlul juridic.
Scopul protectiei terenurilor, dupa cum rezulta din legislatia mediului si cea funciara, consta in:
, :; . t , j
- protectia cantitativa a terenurilor;
,.
; H;
- protectia calitativa a terenurilor.
-- Acestea sint cele doua aspecte principale, dar si esentiale,
reglementate de legislatia Republicii Moldova.
Asadar, sarcina fundamentala este prezervarea cantitatii solului, gospodarirea rationala a terenurilor de care
dispunem, precum si conservarea terenurilor degradate, daca este imposibila restabilirea fertilitatii lor.
Cu toate acestea, se poate afirma ca, in contextul general al protectiei mediului, protectia terenurilor constituie o
sarcina aparte, deosebit de complexa, la a carei realizare este necesara contributia mai multor ramuri ale stiintei si
tehnicii si care presupune o reglementare legala adecvata.
in doctrina, in general, se utilizeaza notiunile de "protectia mediului", "protectia naturii" si "protectia fondului
funciar".
Atit sub aspect stiintific in general, cit si sub cel al reglementarilor legale, cea mai cuprinzatoare dintre aceste
notiuni este protectia mediului.
intr-adevar, obiectul de ocrotire in acest sens il constituie mediul in ansamblu, adica "macromediul" cel natural si
cel creat de om, dar in centrul caruia este plasat OMUL. Examinat in mod concret insa, obiectul acestei activitati de
protectie (al mediului) il constituie terenurile, subsolul cu resursele lui naturale, atmosfera, apa, padurile, flora si
fauna, ariile protejate, asezarile omenesti si alti factori de mediu produsi de natura si creati prin activitati umane.
Scopul protectiei mediului este de a preintimpina, combate ori reduce efectele daunatoare pentru viata pe Pamint ale
diferitelor activitati economico-sociale.
Protectia mediului este deci cea mai cuprinzatoare notiune in comparatie cu protectia naturii si, mai ales, cu
protectia fondului funciar.
217
in limitele protectiei mediului se plaseaza protectia naturii cel mai raspindit si cel mai recent termen,
definit ca totalitatea masurilor ce vizeaza interventia umana, de orice fel, in gestionarea ecosistemelor, a
resurselor (regenerabile ori neregenerabile) si chiar a propriilor creatii, in scopul mentinerii unor
parametri ambientali, favorabili desfasurarii normale a vietii si dezvoltarii societatii umane 215.
;
Protectia fondului funciar a terenurilor de toate tipurile este o notiune cu o sfera mai restrinsa. Prin
protectia fondului funciar se urmareste asigurarea gospodaririi rationale a terenurilor de toate felurile,
folosirea fiecarui teren potrivit destinatiei sale economice concrete, mentinerea si imbunatatirea fertilitatii
solului etc. Cu alte cuvinte, in cadrul activitatii de protectie a terenurilor o insemnatate deosebita o are
protectia cantitativa si calitativa a fondului funciar in general si a celui agricol in special. Ideea centrala
care sta la baza protectiei fondului funciar, in primul rind a celui agricol, consta in faptul ca schimbarea
destinatiei unor terenuri agricole si folosirea lor in alte scopuri trebuie compensata prin reintroducerea in
circuitul agricol a unor terenuri, dar si in faptul ca, totodata, se impune sporirea permanenta a
productivitatii solului pentru a compensa degradarea lui. i.--vvt
,,......-,, ; ::;
3. Clasificarea masurilor juridice de protectie a terenurilor
. = .. n
Deoarece solul este expus permanent unor influente negative, naturale si artificiale, fiind poluat de alte
elemente ale mediului natural, cum sint apele, vinturile, aerul poluat etc, dar si prin interventia
necorespunzatoare a omului prin chimizarea excesiva, irigari necontrolate sau gresit executate ori prin
exploatarea irationala a acestui element al mediului, el este protejat prinr-un complex de masuri
reglementate legal. Interventia binefacatoare a omului este necesara permanent, deoarece poluantii care se
acumuleaza in sol pot tulbura puternic echilibrul ecologic al acestuia.
intr-adevar, poluarea cauzata de pulberile si gazele nocive din aer, apele reziduale, deseurile de natura
industriala sau menajera, de pesticide si ingrasaminte chimice folosite nesabuit etc. determina degradarea,
sub multe aspecte, a solului, cu conse-
cinte grave asupra capacitatii de productie a lui, ce pot provoca implicatii economico-sociale deosebite 216.
Dupa cum am aratat mai inainte, degradarea si poluarea solului sint fenomene deosebit de periculoase,
intrucit pentru formarea unui strat de sol de 3 cm este nevoie de 300-1000 de ani, iar geneza unui strat de
20 cm dureaza 2000-7000 de ani, in timp ce denaturarea lui sub influenta diferitilor factori, naturali sau
artificiali, poate avea loc foarte repede, timp de citiva ani 217.
Avind in vedere toate aceste aspecte, protectia solului si imbunatatirea puterii sale productive prin toate
mijloacele tehnico-stiintifice si legale sint sprijinite, sustinute, prin intermediul unor programe sociale
reglementate de normele de drept ale mediului si ale altor ramuri de drept.
-
Necesitatea adoptarii unor reglementari legale moderne privind protectia terenurilor este fundamentata si de faptul
ca, in conditiile actuale, se amplifica problemele legate de folosirea rationala si completa a terenurilor, prin folosirea
tuturor mijloacelor stiintifice, inclusiv a celor juridice, si ea fiind situata pe prim plan.
' : -----___
Normele juridice care au menirea sa creezecadrtil legislativ corespunzator pentru realizarea scopului protectiei
terenurilor pot fi grupate dupa cum urmeaza218:
--,.
a) cele care sint chemate sa impiedice sau sa reduca scoaterea terenurilor din circuitul agricol;
b) cele care, prin stabilirea obligatiei tuturor detinatorilor de terenuri indiferent de forma de proprietate de a le
folosi potrivit destinatiei lor.
c) cele care asigura protectia si ameliorarea solului.
Este important de relevat, stabilind in privinta terenurilor agricole un anumit regim de protectie, ca normele de drept
indeplinesc, inainte de toate, functia de reglementare:
a) in normele de drept sint stabilite drepturile si obligatiunile detinatorilor de terenuri privind protectia acestora, in
legatura cu care circumstante aceste drepturi si obligatiuni pot sa se modifice sau sa fie sistate;
b) prin stabilirea cercului de subiecti si investirea lor cu drepturi si obligatiuni, se creeaza conditii reale pentru o
protectie corespunzatoare a terenurilor219.
in concluzie constatam ca protectia juridica a terenurilor include nu numai protectia drepturilor subiective ale
detinatorilor,
218
219
dar si protectia tuturor reglementarilor legale privind folosirea rationala a terenurilor.
in literatura de specialitate220 s-a sustinut ca regimul legal de protectie a terenurilor se realizeaza prin:
- masuri agrotehnice de lucrari si imbunatatiri funciare; v - masuri de organizare si sistematizare a teritoriului;
- organizarea sistemului cadastral etc.221
Pornind de la dispozitiile cuprinse in Codul funciar, in doctrina s-au distins urmatoarele categorii de norme:
a) privind sistematizarea si organizarea teritoriului;
b) menite sa impiedice reducerea suprafetelor de terenuri si scoaterea acestora din circuitul civil;
c) privind controlul folosirii terenurilor, schimbarea destinatiei sau a categoriei de folosinta;
d) cuprinzind masuri financiare pentru protejarea terenurilor;
e) privind raspunderea juridica a celor ce nu respecta regimul de protectie.
Analizind si interpretind legislatia funciara actuala, putem deduce ca protectia terenurilor se realizeaza, in esenta,
prin aplicarea a doua mijloace juridice: stabilirea de obligatii legale si reglementarea unor interdictii. Aceste
mijloace juridice se refera in primul rind la detinatorii de terenuri222, dar intr-o importanta masura si la organele de
stat care au atributii in acest domeniu, care sint competente potrivit legii sa dirijeze activitatea in intreaga tara si in
teritoriu.
Din reglementarile legale pe care le invocam rezulta ca cele mai semnificative si importante mijloace de protectie a
terenurilor se refera la:
1) obligatiile legale privind folosirea tuturor terenurilor componente ale fondului funciar potrivit destinatiei
economice;
2) interdictiile legale indreptate, de cele mai multe ori, spre acelasi scop al protectiei terenurilor si se refera la
schimbarea destinatiei terenurilor numai in cazurile si in conditiile expres prevazute de lege.
4. Protectia juridica cantitativa a terenurilor
Protectia cantitativa este parte integranta a protectiei juridice a terenurilor, definita in doctrina ca "totalitatea
masurilor juridice chemate sa asigure folosirea intemeiata, efectiva si rationala a terenurilor ca mijloc principal de
productie si baza spatiala, tinindu-se cont de prioritatea folosintelor funciare si interactiunea favorabila intre terenuri
si alte resurse naturale"223.
Normele juridice referitoare la protectia terenurilor agricole, care au fost elaborate tinindu-se cont de particularitatile
acestora, pot avea ca efect impiedicarea scoaterii, fara inlocuire, a unor terenuri din circuitul agricol si asigurarea
exploatarii depline, potrivit destinatiei lor economice.
Aceste norme juridice pot fi clasificate in reglementari care asigura:
1) protectia cantitativa (impiedicarea scoaterii terenurilor din circuitul agricol, stabilirea obligatiei detinatorilor de
terenuri de a le exploata si de a le folosi potrivit destinatiei lor);
2) protectia calitativa (asigurarea protectiei contra poluarii, eroziunii etc. si ameliorarea solului).
Legislatia actuala a Republicii Moldova contine mai multe reglementari legale menite sa protejeze terenurile din
punct de vedere cantitativ.
Astfel, art. 36 din Legea privind protectia mediului inconjurator prevede: "Scoaterea din circuitul agricol a unor
terenuri agricole pentru realizarea unor obiective economice sau de destinatie sociala se produce numai printr-o
hotarire speciala acordata cu autoritatea pentru mediu". Iar art. 29 din Codul funciar pune in sarcina tuturor
detinatorilor obligatia "de a asigura cultivarea, protectia si ameliorarea solului".
Rezulta ca protectia juridica (inclusiv cea cantitativa) se realizeaza prin norme de drept care stabilesc anumite
obligatii pentru detinatorii de terenuri sau care prevad unele ingradiri in privinta folosirii terenurilor agricole.
Mijloacele de protectie cantitativa a terenurilor cuprind:
- obligatia de a folosi toate terenurile agricole componente ale fondului funciar pentru productia agricola;
- cerinta de a respecta principiul prioritatii la folosirea terenurilor in scopuri agricole fata de cele neagricole.
Conform acestui principiu, exista unele norme care asigura dreptul de preferinta
220
221
la folosirea terenurilor in scopuri agricole, pastrarea integritatii terenurilor, majorarea suprafetelor si
imbunatatirea acestora224;
- cerinta imperativa de a autoriza orice schimbare a destinatiei terenurilor;
- obligatia de a respecta regulile privitoare la scoaterea terenurilor din circuitul agricol;
- indatorirea de a reintroduce in circuitul agricol terenurile ce pot fi valorificate pentru productia agricola.
Folosirea terenurilor agricole potrivit destinatiei lor economice este o obligatie legala care are un dublu
aspect:
a) detinatorii terenurilor agricole trebuie sa desfasoare pe aceste terenuri activitati agricole;
b) in aceste limite, orice detinator trebuie sa foloseasca terenul respectiv pentru cultura agricola abilitata
atit timp cit nu se schimba, in conditiile legii, felul culturii (ori pina cind nu se schimba destinatia
terenului, adica nu ies din circuitul agricol) 225.
Remarcam in acest context ca in nici un caz nu pot fi confundate doua procese diverse:
- schimbarea destinatiei terenurilor agricole, in urma careia terenurile sint scoase din circuitul agricol,
definitiv sau temporar, pentru a fi folosite in alte scopuri, neagricole;
- schimbarea modului (categoriei) de folosinta a terenurilor agricole, in urma careia destinatia de baza
ramine aceeasi226.
Aceasta masura juridica de impiedicare a reducerii suprafetelor arabile in agricultura romineasca vizeaza
numai persoanele juridice, pe cind la noi in tara aceasta obligatiune revine tuturor detinatorilor de
terenuri, indiferent de statutul lor227.
Principiul prioritatii de folosire a terenurilor in scopuri agricole intruneste urmatoarele conditii:
- toate terenurile declarate bune pentru agricultura urmeaza a fi atribuite cu prioritate intreprinderilor
agricole si cetatenilor pentru organizarea productiei agricole (art. 36 Cod funciar);
- magistralele de transport, liniile de telecomunicatii, conductele de petrol si gaze, de canalizare,
apeductele, precum si alte instalatii similare se vor grupa si amplasa de-a lungul si in imediata apropiere a
cailor de comunicatii, digurilor, canalelor de irigare in asa fel incit sa nu stinjeneasca efectuarea lucrarilor
agricole (art. 54 Cod funciar);
- pentru constructia de intreprinderi industriale, de obiective ale gospodariei comunale, de locuinte, de cai
ferate si autostrazi,
222
conducte magistrale pentru alte necesitati decit productia agricola se repartizeaza terenuri calificate, in
baza Cadastrului funciar general, drept nepotrivite pentru agricultura sau terenuri agricole cu bonitate
scazuta. Pentru necesitatile de mai sus se atribuie terenuri neimpadurite;
- nu pot fi atribuite in folosinta (inclusiv provizorie) terenuri in alte scopuri decit cele agricole
intreprinderilor, institutiilor si organizatiilor care nu au reparat prejudiciile si pierderile productiei
agricole, legate de terenurile repartizate anterior, sau care nu si-au indeplinit obligatiile catre detinatori
privind folosirea conform destinatiei a terenurilor anterior productive si degradate ulterior din vina
solicitantilor (art. 22 Cod funciar);
- in situatiile in care este vorba de scoaterea definitiva a terenurilor din circuitul agricol, titularii
obiectivelor de investitii sau de productii amplasate pe astfel de terenuri au obligatia sa ia masuri
prealabile executarii de constructii ale obiectivelor, care constau in decopertarea stratului fertil de pe
suprafetele amplasamentelor aprobate, sa-1 depoziteze si sa-1 niveleze pe terenuri neproductive sau slab
productive, indicate de organele agricole sau silvice, in vederea punerii in valoare sau ameliorarii
acestora.
Depozitarea stratului fertil pe alte terenuri se face cu acordul proprietarilor acestora, fara plata pentru
sporul de valoare astfel obtinut si fara despagubiri pentru perioada de nefolosire a terenului (art. 33 Cod
funciar).
- in caz de necesitate a lichidarii urmarilor avariilor si a executarii lucrarilor de urgenta pentru intretinerea
obiectivelor prevazute in art. 54 din Codul funciar, ocuparea temporara a terenurilor respective se face cu
acordul detinatorilor de teren, iar in caz daca acestea refuza cu permisiunea autoritatilor publice locale.
in toate cazurile detinatorii de teren au dreptul la despagubiri (art. 74 alin. 3 Cod funciar).
Potrivit art. 71228 din Codul funciar, schimbarea destinatiei terenurilor agricole se aproba de autoritatile
publice locale, in cazuri exceptionale si cu acordul organelor de mediu. Aceasta masura juridica de
protectie cantitativa a terenurilor agricole poarta un caracter imperativ.
Reglementarea legala cuprinsa in articolul nominalizat este detaliata in capitolul II din Regulamentul cu
privire la atribuirea terenurilor, aprobat prin Hotarirea Guvernului Republicii Moldova nr. 246 din 3 mai
1996229.
'"
223
Acest Regulament, asa cum vom arata mai jos, este actul normativ de baza care reglementeaza modul si
conditiile schimbarii destinatiei terenurilor agricole, competentele Guvernului, administratiei publice locale si de
mediu in problemele de atribuire a terenurilor, inclusiv in alte scopuri decit cele agricole.
Pentru a proteja terenurile agricole, prin adoptarea unor reguli juridice se urmareste reducerea substantiala
a scaderii cantitative a terenurilor, care poate deveni la un moment dat daunatoare intregii economii a
tarii.
Legislatia funciara actuala a Republicii Moldova (precum si a Rominiei) nu interzice scoaterea terenurilor
din circuitul agricol, ci fixeaza anumite reguli imperative care stabilesc conditiile in care poate avea loc
aceasta operatiune juridica si de economie agrara.
Desigur, in alte conditii decit cele stabilite de lege, scoaterea unor terenuri din circuitul agricol nu poate
avea loc fara incalcarea legalitatii. Nu incape indoiala ca dezvoltarea economica si sociala, cerintele vietii
impun anumite situatii de exceptie, nevoile astfel aparute neputind fi satisfacute decit prin scoaterea din
circuit a unor terenuri cu destinatie agricola. Urbanizarea prin extinderea localitatilor, constructia unor
obiective ale industriei in afara asezarilor omenesti, dezvoltarea transportului, efectuarea unor
prospectiuni geologice si alte asemenea activitati de cele mai multe ori se realizeaza in detrimentul
fondului funciar.
Tinind seama de aceste realitati, dar si de cerintele fundamentale ale protectiei terenurilor agricole,
legiuitorul reglementeaza reducerea fondului funciar agricol la minimumul necesar. Astfel, in afara de
cerinta imperativa de a atribui in alte scopuri decit cele agricole terenuri calificate ca fiind neproductive
sau cu un grad de fertilitate scazut, art. 20 alin. 3 din Regulamentul cu privire la atribuirea terenurilor
interzice categoric atribuirea terenurilor cu gradul de evaluare a fertilitatii naturale de peste 60 de puncte,
terenurilor irigate in scopuri straine agriculturii.
Din formularea categorica, redata in citatul de mai sus, am putea concluziona ca aceasta regula se aplica
in toate cazurile posibile. Cu regret, nu este asa. Chiar in alineatul urmator, legiuitorul stabileste o
exceptie de la prevederile respective, prin care admite atribuirea in folosinta a acestor terenuri pentru
necesitati de importanta majora. vu . : -,, .. ;,
O alta regula obligatorie referitoare la scoaterea terenurilor din circuitul agricol este, dupa cum am
mentionat, aprobarea de catre organele puterii executive competente, iar in unele cazuri si avizarea de
catre organele de mediu. Legiuitorul nu se opreste la aceste masuri relativ simple si usor de aplicat in
practica. Pentru a asigura o protectie cantitativa mai eficienta a terenurilor agricole, Codul funciar
conditioneaza acordarea aprobarilor la care ne-am referit mai sus de acordul prealabil al detinatorilor de
terenuri. Din pacate, legiuitorul nu si-a expus opinia vizavi de cazurile cind detinatorii nu vor da acordul
pentru scoaterea definitiva sau temporara a terenului. Credem ca in cazul lipsei acordului detinatorului de
teren (in special al proprietarului funciar) actiunea de scoatere a terenului din circuitul agricol se va
transforma intr-un act de expropriere chiar si cu o prealabila despagubire.
De aici rezulta o alta regula stabilita de legislatia funciara potrivit careia "in toate cazurile de retragere a
terenurilor din circuitul agricol, detinatorii au dreptul la despagubiri" 230.
Un alt text legal in materie este cuprins in art.48 din Regulamentul cu privire la atribuirea terenurilor:
"Persoanele juridice si fizice ale caror terenuri au fost expropriate au dreptul la compensarea pierderilor
cauzate de aceasta actiune. Compensarea pierderilor este infaptuita de catre noul detinator de teren".
Codul funciar contine alte reglementari chemate sa protejeze cantitativ terenurile.
; .,
;
5. Protectia juridica calitativa a terenurilor
Protectia solului prin masuri adecvate de gospodarire, conservare, organizare si amenajare a teritoriului
"este obligatorie pentru toti agentii economici si detinatorii de terenuri agricole, indiferent de titlu" 231.
Legislatia funciara prevede si o alta regula generala, conform careia toti detinatorii de terenuri sint
obligati "sa ia masuri de prevenire si combatere a eroziunilor, a compactarii solului, a alunecarilor de
teren, a salinizarii sau inmlastinirii secundare, sa asigure atit obtinerea unei productii calitative, cit si
protectia solului, sporirea fertilitatii lui"232.
Aplicarea masurilor juridice urmareste mentinerea si ameliorarea potentialului productiv al solului,
deoarece capacitatea de productie a acestuia este permanent amenintata de: pericolul
224
225
natural prin efectele distructive ale unor forte ale naturii: apa, vinturile; si cel artificial, rezultat din
interventia omului, a carui activitate afecteaza uneori calitatea solului.
Problema imbunatatirii calitatii solului nu se pune numai atunci cind este vorba de reducerea fertilitatii
lui, ci si atunci cind e vorba de terenuri slab productive sau neproductive, care trebuie redate circuitului
agricol. Capacitatea de productie a solului este amenintata si ca urmare a activitatii necorespunzatoare de
mecanizare, chimizare si de irigare in agricultura, de "industrializarea" nestiintifica a productiei agricole,
precum si in urma unor activitati neagricole, cum sint exploatarile de suprafata, prospectiunile geologice,
depozitarea unor materiale, activitati prin care se poate ajunge la distrugerea sau degradarea avansata a
solului. Poluarea reprezinta un pericol iminent pentru calitatea solului. Degradarea solului poate fi,
desigur, si rezultatul lipsei de interventie a omului, neglijarea ingrasamintelor, lucrarea pamintului cu
mijloace rudimentare etc.233
Pentru a preveni sau inlatura efectele negative ale unor factori naturali si ale unor activitati umane (daca
ele s-au produs deja), este indispensabila interventia legiuitorului.
Astfel, art. 78 alin. 2 din Codul funciar prevede ca protectia si ameliorarea solului "se realizeaza prin
lucrari de prevenire si de combatere a proceselor de degradare si poluare a solului provocate de fenomene
naturale sau cauzate de activitati economice si sociale".
Protectia terenurilor, inclusiv a celor degradate, este reglementata si de Legea pentru ameliorarea prin
impadurire a terenurilor degradate din 15 iunie 2000 nr. 1041-XIV. Aceasta din urma stabileste bazele
juridice ale ameliorarii prin impadurire a terenurilor degradate, procedurile de identificare a acestora,
sursele de finantare, precum si responsabilitatile persoanelor fizice si juridice.
Sint considerate degradate terenurile care, prin eroziune, poluare sau prin actiunea distructiva a unor
factori antropici, si-au pierdut definitiv capacitatea de productie agricola, dar care pot fi ameliorate prin
impadurire si prin alte lucrari in vederea protejarii solului, refacerii echilibrului hidrologic, restabilirii
ecosistemelor si imbunatatirii conditiilor de mediu. Astlel de terenuri sint:
- terenurile cu eroziune de suprafata si de adincime; ,,
226
f
t
- cele afectate de alunecari active, prabusiri si scurgeri noroioase;
- terenurile nisipoase, cu pietris, bolovanis, stincarii si depozite de aluviuni torentiale;
- terenurile cu exces de umiditate, saraturate; '
''f'
- terenurile poluate cu substante chimice petroliere sau noxe;
- terenurile ocupate de cariere deschise, cu deseuri de productie sau menajere;
;
- terenurile neproductive, cu biocenoze afectate sau distruse. Obiectul impaduririi fac terenurile
enumerate mai sus, indiferent de tipul de proprietate asupra lor.
Identificarea terenurilor degradate, inventarierea si delimitarea lor, precum si constituirea perimetrelor de
ameliorare la nivelul localitatilor se fac de catre comisii, instituite prin deciziile presedintilor consiliilor
unitatilor administrativ-teritoriale. Aceste comisii au urmatoarea componenta:
- presedinte (primar sau viceprimar); -" s
- secretar (inginerul funciar):
- membri, in persoana reprezentantilor autoritatilor silvice si de mediu centrale si locale, precum si
specialisti din institutiile de cercetari si proiectari in domeniile de organizare a teritoriului si de
imbunatatiri funciare.
Terenurile degradate, constituite in fonduri si propuse pentru impadurire, sint scoase, prin aprobarea
Guvernului, din circuitul economic si inregistrate ca "terenuri destinate impaduririi".
Daca terenurile degradate, proprietate publica a unitatilor administrativ-teritoriale, nu pot fi impadurite de
catre detinatori din motivul lipsei de mijloace materiale, acestea vor fi transmise, cu acordul partilor, fara
plata, in administrarea autoritatii silvice centrale.
Terenurile degradate proprietate privata pot fi donate autoritatii centrale silvice ori pot fi cumparate de
catre aceasta din urma cu achitarea contra valorii terenului.
in cazul in care proprietarii terenurilor degradate proprietate privata nu vor executa lucrarile de
ameliorare, aceste terenuri vor fi expropriate pentru cauza de utilitate publica, cu dreapta si prealabila
despagubire.
Terenurile degradate pol fi impadurite de detinatorii lor legali din mijloace proprii sau din alte surse.
Materialul biologic este asigurat de autoritatea silvica centrala, iar lucrarile sint
227
executate cu asistenta tehnica gratuita a personalului silvic de specialitate.
Documentatia tehnico-economica pentru lucrarile de ameliorare se executa, contra plata, de personalul de
specialitate al intreprinderilor silvice.
Legea stabileste responsabilitate penala sau administrativa in cazul in care persoanele fizice sau juridice
vor impiedica, sub orice forma, lucrarile de ameliorare, vor distruge plantatiile silvice infiintate, precum
si pentru pasunatul pe terenurile degradate sau impadurite.
Proprietarii de terenuri degradate, care beneficiaza de material saditor nu au suportat costul acestuia si
refuza sa-1 utilizeze ori il folosesc in alte scopuri risca sa fie sanctionati cu o amenda egala cu valoarea
materialului de impadurire inmultit cu 5.
Detinatorii de terenuri degradate, impadurite, sint obligati sa asigure in continuare, pe cont propriu,
lucrarile de ingrijire, paza si protectia perimetrelor de ameliorare.
Lucrarile de prevenire si combatere a proceselor de degradare si poluare a solului, adica de protectie si
ameliorare, presupun, inainte de toate, aplicarea in practica de catre toti detinatorii de terenuri agricole, in
sprijinul statului, in mod consecvent, a unor principii deduse din urmatoarele reglementari legale in
vigoare:
- implementarea tehnologiilor nonpoluante de cultivare a plantelor in masura sa asigure atit productiile
necesare de buna calitate, cit si protectia si ameliorarea calitatii solului;
- crearea unui sistem de asistenta fitosanitara operativa pentru evaluarea corecta a starii culturilor, pentru
intensificarea masurilor adecvate si prevenirea utilizarii gresite sau abuzive a substantelor chimice;
- exercitarea supravegherii sistematice asupra structurii culturilor agricole, asolamentelor si rotatiei lor
pentru a mentine un bilant pozitiv de humus si elemente nutritive in sol;
- implementarea programelor de mentinere a potentialului diferentiat al terenurilor agricole in functie de
valorile naturale la nivelul de suportabilitate al geoecosistemelor;
- estimarea terenurilor cu regim hidrotehnic secetos si elaborarea tehnologiilor de majorare a efectului
precipitatiilor.
Pentru realizarea unor astfel de sarcini, normele juridice exprima nu numai o situatie statica, ci si una
dinamica a schimba-
rilor ce pot sau trebuie sa intervina in interesul protectiei si imbunatatirii calitatii solului. Legiuitorul
urmareste realizarea acestor obiective prin stabilirea unor obligatii pentru toti detinatorii de terenuri si
prin reglementarea atributiilor diferitelor organe ale puterii executive in domeniul protectiei solului.
in acest sens, art. 35 din Legea cu privire la protectia mediului inconjurator prevede: "Detinatorii de
terenuri, in scopul asigurarii protectiei solurilor si pastrarii lor pentru generatiile prezente si viitoare, sint
obligati:
a) sa previna, pe baza reglementarilor in domeniu, deteriorarea solurilor;
b) sa nu permita compactarea si poluarea solului cu ingrasaminte minerale si pesticide, subinundarea,
inmlastinirea, salini-zarea, uscarea excesiva a terenurilor agricole;
c) sa intreprinda masuri de prevenire si stopare a eroziunii solului, a alunecarilor de teren;
d) sa nu permita depozitarea si imprastierea pe sol a deseurilor de productie si menajere, a molozului,
fierului vechi, a reziduurilor industriale, a substantelor chimice si radioactive;
e) sa nu admita imprastierea pe terenurile agricole a unor ape uzate si a namolului, provenite de la
unitatile industriale, complexele zootehnice, statiile de epurare etc;
f) sa solicite autoritatilor pentru mediu "expertizarea activitatilor succeptibile sa afecteze solul"234.
Prin aceasta reglementare, legiuitorul urmareste, inainte de toate, prevenirea, dar si combaterea poluarii
solului pe diferite cai, eroziunii, alunecarilor de teren, inmlastinirii, excesului de umiditate, inundatiilor,
saraturii si altor efecte daunatoare cauzate de fenomene naturale sau de activitati economico-sociale,
executarea unor lucrari tehnice in agricultura, cu respectarea reglementarilor legale in vigoare.
Prevenirea degradarii calitatii solului este una dintre cerintele fundamentale ale activitatii complexe si in
acest domeniu. in art. 3 din Legea privind protectia mediului inconjurator printre principiile ce stau la
baza reglementarilor respective se numara si "principiul prevenirii riscurilor ecologice si a producerii dau-
nelor", iar in doctrina primul principiu al dreptului mediului este considerat cel al prevenirii poluarii 235.
Prevenirea este de esenta protectiei mediului in general si a solului in special, dind ratiuni activitatii de
mentinere a fertilitatii solului care, desi este
228
22tl
o proprietate esentiala a lui din punct de vedere economic, reflecta nivelul de dezvoltare a chimiei agricole si de
mecanizare a agriculturii. in consecinta, ea se modifica odata cu evolutia acestora. Prevenirea poluarii solului consta
in evitarea unor situatii de pericol care pot influenta negativ terenurile. Protectia prin prevenirea poluarii mediului
include si masuri de ameliorare a conditiilor care previn degradarea solului, presupunind o atitudine activa
modelatoare a acestui factor vital al mediului natural, o atitudine, de regula, negativa de a nu face ceva prin care ar
polua solul. Aceasta protectie profilactica a solului are doua aspecte:
" -'.-o
- in prim sens se pune problema- evitarii situatiilor care ar putea duce la poluarea solului, cu consecinte daunatoare
privind intreaga activitate agricola;
- in cel de al doilea sens, limitarea sau eliminarea oricarui efect daunator care s-ar putea produce dupa ce a avut loc
poluarea solului.
Acest dublu sens al principiului de prevenire trebuie luat in considerare la elaborarea unui complex de masuri in
acest scop.
Un rol deosebit de important in vederea prevenirii degradarii calitatii solului revine monitoringului funciar.
Ca parte componenta a monitoringului general al naturii, monitoringul funciar reprezinta un sistem de supraveghere
permanenta a schimbarilor resurselor funciare, de analiza a lor, de pronosticare si prevenire a acestor schimbari 236.
Conform art. 15 p. 2 din Legea privind reglementarea de stat a regimului proprietatii funciare, cadastrul funciar de
stat si monitoringul funciar nr. 1247/XII din 22 decembrie 1992, lucrarile de monitoring se efectueaza pe intreaga
suprafata a fondului funciar in vederea supravegherii permanente a schimbarilor calitative din componenta solurilor,
efectuarea sistematica a cercetarilor pedologice, agrochimice, geobotanice, geomorfolo-gice, climaterice si de alta
natura, necesare pentru a constata la timp si just schimbarile produse.
O formula similara contine art. 34 lit. e) din Legea privind protectia mediului inconjurator, care pune in sarcina
organelor de administrare in economie in comun cu institutiile de ramura si cu autoritatile pentru mediu "organizarea
unui subsistem unic de monitoring al calitatii solurilor si agrosistemelor pentru supravegherea calitatii acestora,
evidentierea la timp si evaluarea
230
schimbarilor neprevazute pentru elaborarea programelor si luarea masurilor de corectie a tendintelor negative".
Modul de protectie a terenurilor agricole cuprinde masurile legislative referitoare la ameliorarea terenurilor
degradate, prevenirea noilor degradari, inlaturarea efectelor poluarii de orice fel, precum si la pastrarea si
imbunatatirea fertilitatii solurilor, a altor calitati utile ale terenului.
Potrivit art. 79 din Codul funciar, aceste masuri sint:
1) organizarea rationala a teritoriului parte componenta a procesului de reglementare a regimului proprietatii
funciare, care urmareste scopul "crearii unor conditii teritoriale, organizatorice si economice favorabile pentru folosirea rationala
a pamin-tului de catre toti detinatorii de terenuri, sporirea fertilitatii solurilor si introducerea metodelor avansate de gospodarire
tinindu-se cont de diversitatea factorilor naturali, economici si sociali" 237.
in literatura de specialitate se sustine ca: "Prin organizarea rationala a teritoriului se intelege amenajarea stiintific intemeiata si
gospodareasca a pamintului, in scopul folosirii metodice, adecvate si cu caracter rational a terenurilor, in conformitate cu pro-
prietatile lor naturale si destinatie"238.
Organizarea rationala a teritoriului include urmatoarele elemente:
.: :,: . , .-v,--- ,
- amplasarea asolamentelor;
- delimitarea finetelor si amenajarea lor intragospodareasca;
- delimitarea pasunilor si amenajarea lor intragospodareasca;
- amplasarea comunicatiilor si centrelor de productie in cadrul intreprinderilor agricole etc, stabilirea retelei de drumuri agricole;
- elaborarea de studii si proiecte de organizare si amenajare a exploatarilor agricole etc.
2) protectia terenurilor contra eroziunilor cauzate de ape si de vint, subinundarii, inmlastinirii, uscarii excesive.
Este cunoscut faptul ca, dupa caracterul deteriorarilor, eroziunea solului se subdivide in: naturala si antropogena,
adica legata de activitatea gospodareasca a omului (lucrarea incorecta a solului, irigarea excesiva, deteriorarea
invelisului de plante in procesul pasunatului, taierea padurilor, lucrari de constructii etc).
Masurile de combatere a eroziunii poarta un caracter complex si includ activitati economico-organizatorice,
agrotehnice,
231
hidrotehnice. O importanta deosebita in acest sens prezinta si crearea unui sistem de perdele forestiere de
protectie si inierbare, precum si mentinerea intr-o stare adecvata si reproducerea perdelelor existente.
in conditiile actuale dificile in care se afla majoritatea producatorilor agricoli, este absolut necesar ca
unele lucrari de combatere a eroziunii sa fie finantate din contul mijloacelor statului. Ar fi util ca lista
unor astfel de lucrari, finantate de catre stat, sa fie prevazuta expres in Codul Funciar (sau in alte acte
normative, asa cum s-a procedat in Rusia), iar nerespectarea acestor prevederi legale sa fie sanctionata.
3) protectia terenurilor contra poluarii cu deseuri industriale, cu substante chimice, biologice si
radioactive, produse petroliere, cu gunoi menajer si de productie, cu ape de scurgere, precum si
contra altor procese de ruinare.
in acest scop, toti detinatorii de teren, indiferent de titlu si forma de gospodarire, sint obligati a lua
masurile de rigoare, in caz contrar ei riscind sa fie sanctionati in mod corespunzator. Controlul asupra
efectuarii unor astfel de masuri este pus in sarcina administratiei publice locale si autoritatilor pentru
mediu (art. 88 din Codul funciar).
4) decopertarea stratului fertil al solului in procesul efectuarii lucrarilor de constructie,
ameliorative si a altor lucrari legate de deteriorarea solului.
Stratul fertil decopertat urmeaza a fi pastrat, depozitat si nivelat pe terenuri neproductive sau slab
productive, indicate de organele abilitate, in vederea punerii in valoare sau ameliorarii acestor terenuri.
Depozitarea stratului fertil pe alte terenuri se face numai cu acordul proprietarilor acestora fara plata
pentru sporul de valoare astfel obtinut si fara despagubiri pentru perioada de nefolosire a terenurilor 239.
5) ameliorarea terenurilor (amenajarile de imbunatatiri funciare).
1
Terenurile supuse ameliorarii se clasifica in doua grupe:
a) terenurile cu regim acvatic nefavorabil (cu supraplus sau lipsa de umiditate), care necesita masuri de
irigare sau de asanare;
b) terenurile cu componenta fizica si chimica nefavorabila (insalinite, poluate etc), care necesita masuri
speciale de imbunatatire. .;
.
.-.,..:.-. ...........
232
in functie de caracterul lucrarilor efectuate, ameliorarea terenurilor se clasifica in240:
- hidroameliorare (reglarea regimului acvatic, aerian, termic si nutritiv al solului prin masuri de pompare,
transportare si repartizare a apei cu ajutorul sistemelor de irigare sau instalatiilor hidrotehnice);
- ameliorarea agrosilvica (imbunatatirea calitatii solurilor prin plantarea perdelelor forestiere);
- ameliorarea culturotehnica, ce include defrisarea arbustilor, tufarilor, buturugilor, plantajul, afinarea etc;
- ameliorarea chimica un complex de masuri de imbunatatire a calitatilor fizico-chimice ale terenurilor.
Lucrarile necesare pentru protectia si ameliorarea solului se stabilesc pe baza de studii si proiecte. Acestea
se intocmesc la cerere, de catre organele de cercetare si proiectare de specialitate, in corelare cu cele de
amenajare si organizare a teritoriului, si se executa de catre detinatorii terenurilor sau, prin grija acestora,
de catre unitati specializate in executarea unor asemenea lucrari 241.
Amenajarile de imbunatatiri funciare sint lucrari deosebit de complexe de constructii hidrotehnice si
agropedoamelio-rative, de prevenire si inlaturare a actiunii factorilor de risc: seceta, exces de apa,
eroziunea solului si inundatii, pe terenurile cu destinatie agricola.
Aceste lucrari au drept scop valorificarea capacitatii de productie a terenurilor si a plantelor si
introducerea in circuitul economic a terenurilor neproductive.
Prin amenajari de imbunatatiri funciare se inteleg mai multe lucrari de constructii, instalatii si dotari
aferente242:
- indiguiri si regularizari ale cursurilor de apa prin care se asigura, in principal, protectia terenurilor
(si a drumurilor) impotriva inundatiilor, surse locale de apa si emisari pentru scurgerea apelor;
- amenajari de irigatii, orezarii, prin care se asigura aprovizionarea controlata a solului si a plantelor cu
cantitatile de apa necesare dezvoltarii culturilor si cresterii productiei agricole. Aceste amenajari cuprind
lucrari de captare, pompare, transport, distributie si evacuare a apei si, dupa caz, lucrari de nivelare a
terenului;
- amenajari de drenaj si de desecare, care au drept scop prevenirea si inlaturarea excesului de
umiditate de la suprafata
233