Fişa Speciei PDF

Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ABIES ALBA Mill.
Denumire popular: Brad
Sinonime tiinifice:
Alte denumiri populare:
Brad neme, Bradu, Brdac, Brdaic, Brdan, Brdior,
Brdoi, Brdui, Brdule, Brdoaie, Bread,
Buhaci, Cepi, Hac, Hciug, Nrme, Pin alb, Porob, Sihl,
Silh, Slh
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Increngtura: Spermatophyta
Subincrengtura: Pinophytina
Clasa: Pinatae
Subclasa:
Ordinul: Pinales
Familia: Pinaceae
Subfamilia: Abietoideae
Caractere morfologice
Arbore cu inlimea pan la 50 m; scoara este
neted, cenuie; ramurile secundare sunt
orizontale; mugurii nerinoi apar pe lstari
scurt i dens
proi; acele cu virful tirbit, turtite, cu dou
dungi late albe-albstrui pe dos sunt orientate pe
dou iruri iar la cdere las o cicatrice
rotund,
neted pe ramur; conurile femele stau drept pe
ramur, sunt brun-verzui la inceput i brune mai
tarziu; la maturitate solzii (formai din carpele
ingustate la baz insoite de bractee liniare,
lite la varf) cad, axa conului rmanand pe
ramur; smana nearipat este diseminat in mai-
iunie.
Ecologie i rspandire
Specie moderat acidofil-neutr, mezohigrofil,
mezoterm, helsciadofil-sciadofil, mezotrof-
euritrof; intalnit frecvent din subetajul
fagului
pan in etajul boreal formand pduri curate numite
brdete sau, frecvent, in amestec cu fagul i/sau
molidul; cele mai intinse pduri de brad se
gsesc in Carpaii orientali, in bazinul vilor
Suceava, Moldova, Bistria, Tarcu, Trotu la
altitudini medii cuprinse intre 600-1200m; in
Carpaii
Meridionali se afl de obicei in amestec cu
speciile amintite mai sus, intre 700-1300m
altitudine medie fiind mai puin rspandit in M-
ii Sibiului,
Parang, Retezat, arcu-Godeanu, Cernei,
Semenicului, Almaului, Poiana Rusc; in Apuseni
este intalnit in M-ii Bihorului, Gilu.
Detalii...
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaz muguri foliari,
frunze proaspete i ramuri din care se extrage
uleiul volatil, i rin proaspt (oleo-rezin)
din
trunchiul arborilor.
Compoziia chimic
Mugurii i frunzele conin uleiuri volatile (0,20
0,30 %), rezine, clorofil i caroteni.
Dup Franchomme i colab. uleiurile volatile
conin: 90 95 % hidrocarburi monoterpenice [24 %
(-)-pinen, 21 % camfen, 34 % limonen], 5 10
% esteri terpenoidici [acetat de (-)-bornil] i
aceton.
Dup PDR for Herbal Medicines (ediia a III-a)
acestea conin: 25 55 % limonen, 6 35 % -
pinen, 9 20 % camfen, 2 10 % acetat de bornil,
2
3 % santen, 1,0 2,5 triciclen, -pinen, -
felandren i -3-caren.
Dup Tsankova i Ognzanov (1968) uleiul volatil
conine: limonen 28,50 %, -pinen 22,50 %, -
pinen 18,00 %, bornil acetat 12,50 %, camfen 8,00
%, p-cimen 7,50 % i borneol 1,50 %. In cantitate
mai mic de 1 % au fost determinai urmtorii
componeni: santen, -muurolen, -cariofillen,
-
cadien, -cadien, -cadien, calamen, longifolen,
-selinen i ylangen.
Dup Kubeczka i Schultze (1987) acesta conine:
limonen 54,74 %, camfen 14,78 %, -pinen 7,36 %,
santen 5,00 %, -cariofilen 2,32 %, triciclen
2,10 % i mircen 1,86 %.
Dup Burzo i colab. (date nepublicate) dintre cei
87 de componeni separai din uleiul volatil al
speciei indigene, ponderea a fost deinut de
limonen (29,11 %), camfen (21,47 %), -pinen
(13,64 %), -pinen (10,90 %), bornil acetat
(10,11 %), 2,35 % triciclen i 2,10 % santen.
Oleo-rezina conine: acizi diterpenici (acid
abietic, acid palustric).
Detalii...
Aciune terapeutic
Uleiul volatil: antiinflamatoare, antiseptic,
expectorant pe mucoasele arborelui respirator,
rubefiant aplicat pe piele. Camfenul, limonenul
li
alfa-pinenul imprim un puternic efect expectorant
cnd uleiul este administrat sub form de
inhalaie.
Rezinele: antiseptic, cicatrizant (= vulnerar),
rubefiant (=hiperemiant = revulsiv.).
Importana
Melifera, tananta, producatoare de lemn
Utilizare
Afeciuni respiratorii (catar respirator, rceli,
gripe acute sau pasagere), infecii ale
tractului urinar (cistite, calculoz renal)
administrare
intern; afeciuni locomotorii (artroze,
reumatism) i neuronale (nevralgii) uz extern.
Medicina veterinar (popular) oile ce urmau s
plece la mubnte erau trecute prin fumul unui foc
in care se ardeau cetini de brad, molid , uneori
in
amestec i cu alte specii (laur, rosmarin).
Tradiii, credine, legende bradul este
considerat ca avand puteri protectoare i de
prevestire spunandu-se c a fost binecuvantat i
de aceea este
venic verde.
Obiceiuri bradul verde se folosea cand se
incepea o cas nou, in obiceiurile de nunt sau
de inmormantare.
Fibrele obinute din tulpini, pot fi utilizate ca
inlocuitori ai iutei.
Contraindicaii
Astm bronic, spasm bronic, alte boli bronhice
constructive, tuse convulsiv; afeciuni dermice
pe suprafee mari (psoriazis). Aplicarea de ulei
volatil pe intreg corpul sau bile cu ulei volatil
sunt contraindicate sau se fac sub directa
supraveghere a medicului in maladii infecioase
severe,
insuficien cardiac ori hipertensiune.
Precauii i reacii adverse
Hematurie la administrare indelungat (ca urmare a
hiperemiei nefronilor).
Forme farmaceutice
Ulei volatil sau oleosol (soluie 2 10 % in ulei
de floarea soarelui) pentru uz intern i
inhalaii; loiuni i unguente pentru uz extern.
Uleiul volatil se utilizeaz pentru desinfecia
spaiilor inchise i pentru aromatizarea
buturilor.
Conservare
in flacoane bine inchise, sigilate, ferit de
lumin.
Cultivare
Bradul alb prefer solurile uor acide, umede, dar
nu inundate, tolerand cele mai multe soluri cu
excepia nisipurilor i turbei. Este foarte
tolerant la
umbrire, dei in cazul unei densiti mari
creterea este mai redus. Nu tolereaz poluanii
atmosferici i locurile cu vanturi puternice i
necesit ploi
suficiente. Planta este rezistent in cursul
perioadei de dorman, dar pe parcursul perioadei
de vegetaie este susceptibil la atacul
ingheurilor tarzii
de primvar i a afidelor. Procesul de cretere
este redus in primii ani de via, iar din jurul
varstei de 6 ani creterea se accelereaz,
ajungandu-se
la o cretere chiar de 1 m pe an. Plantarea la
locul definitiv trebuie efectuat cand pomii sunt
inc mici (30-90 cm inlime).
Mod de cultivare:
Rasad din seminte repicat in ghivece si plantat
anul urmator in camp
Recoltare
Organe recoltate / Mod de recoltare:
Ramuri, taiate manual, tot timpul anului
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ABUTILON THEOPHRASTI Medik.
Denumire popular: Teior
Sinonime tiinifice:
Pristolnic, Bun dimineaa, Buruian de ttarc, Crucea
pinii, Crucea popii, Dalac, Floarea crucii,
Floarea plnii, Teior
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura: Magnoliophytina
Clasa: Magnoliopsida
Subclasa: Dileniidae
Ordinul: Malvales
Familia: Malvaceae
Subfamilia:
Plant erbacee anual a crei tulpin ce poate
atinge 20-150 (200) cm inlime este catifelat
tomentos proas, cu peri stelai. Frunzele
dispuse
altern au limbul subrotund, cu baza cordat i
varful acuminat, crenat-serat pe margine, dens,
mrunt, alipit stelat pros, lung peiolat.
Florile
dispuse in axila frunzelor pe pediceli scuri, au
petale galbene ce depesc cu puin sepalele.
Fructul capsul trunchiat cu aspect coroniform,
pros, conine cate trei semine in fiecare loj.
Frecvent din zona de step pan in cea a
pdurilor de stejar, pe soluri aluviale, in locuri
nisipoase, mai mult sau mai putin jilave, ruderal
sau
segetal, in culturi de pritoare, prin anuri,
gropi, pe marginea culturilor din zone de lunc.
Este o specie mezo-mezohigrofit,
termofilsubtermofil.
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaz intreaga plant.
Compoziia chimic
Frunzele conin 0,01 % rutin, kampferol,
quercetin.
Seminele conin: 17.4 % proteine, 16 - 23 %
lipide, acizi grai (acid linoleic 9,32 %, acid
oleic 2,26 %, acid palmitic 1,96 % i acid stearic
0,14 %),
33.8 % glucide i 4.4 % celuloz (Reid, 1977).
Rdcinile conin: taninuri (catechin,
epicatechin), pigmeni flavonoidici (cianidin,
delfinidin, mircetin, quercetin).
Aciune terapeutic
Extractele din scoar sunt astringente i au
efect diuretic.
Importana
Medicinala
Utilizare
Ceaiul obinut din fructele uscate este utilizat
pentru tratarea dezinteriei i febrei.
Medicina uman (polpular): rina, topit,
amestecat cu cear, seu, unt proaspt .a. precum
i cu diferite plante, era folosit pentru
obinerea unei
alifii utilizat pentru tratarea unor afeciuni
diverse; ramuri tinere pt. combaterea
reumatismului; frunze crude (muguri) pt. afeciuni
pulmonare;
conurile verzi pt. dureri de stomac i inim;
muguri tineri sau cioturi, scanduri arse sub form
de decoct folosite deasemenea pentru diverse
afeciuni.
Alte utilizri:
Fructele se utilizeaz in alimentaie, fie ca
atare, inainte de maturare, fie dup maturare, sub
form de fin care se adaug la supe.
Fina obinut din fructe este utilizat pentru
tratarea dezinteriei, are efect laxativ i
stomahic.
Ceaiul obinut din rdcini este utilizat pentru
tratarea dezinteriei.
Cultivare
Mod de cultivare:
- Rasad, obtinut primavara in spatii protejate,
repicat si transplantat in luna mai in camp
- Semanat direct in camp in conditii de clima
calda
Recoltare
Fructe sau seminte la maturitate (iulie-august)
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ACER NEGUNDO L.
Denumire popular: Arar american
Sinonime tiinifice:
Arar, Arar frsinui, Arar alb, Cleon, Cleon american,
Cleon blan, Cleon minunat, Cocoel, Jugastru
american
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Sapindales
Familia: Aceraceae
Subfamilia:
Arbore cu inlimea pan la 10 (15)m; scoara
neted, glbuie-cenuie, lucitoare, formeaz un
ritidom brun cenuiu deschis, cu crpturi
longitudinale; lujerii anuali adesea penduli,
glabri, lucitori, verzi-glbui, rocai sau
violacei; frunzele opuse, imparipenat-compuse, cu
foliole
lanceolate, acuminate, serate, cea terminal de
obicei trilobat; flori unisexuate, repartizate
dioic, lipsite de petale, galben-verzui;
inflorete in
aprilie-mai; fructul disamar cu aripile aezate
in unghi ascuit, incovoiate spre inuntru.
Specie cultivat ca ornamental, forestier sau in
perdele de protecie, originar din America de
Nord.
Detalii...
Organe utilizate
Compoziia chimic
Frunzele conin: glucide (fructoz, glucoz,
zaharoz, rafinoz), acizi fenolici (acid eleagic,
acid galic), steroli ( -sitosterol, daucosterol
= 65 ppm),
lipide complexe (cerebrozide = 45 ppm), triterpene
(taraxerol acetat), ureide (alantoin) i acid
alantoic, carotenoide, pigmeni flavonoidici -
antociani (cianidin sau / i pelargonidin) i
flavone (mircetin, quercetin, izoquercetin,
kaempferol, flavonoli metilai, dihidroflavonoli,
apigenin sau/i luteolin, flavone metilate, C-
glicozilflavonoide, hiperozid = 14 ppm) i
proantocianidine.
Seminele conin: 20,76 21,55 % ulei gras,
steroli, triterpene, carotenoide, flavone,
taninuri catechice, proantociani, acizi
polifenolici, compui
reductori, oze, aminoacizi, poliholozide.
Uleiul gras conine: 32,44 % acid linoleic, 8,39 %
acid -linolenic, 0,75 % acid -linolenic, 16,73
% acid oleic, 3,94 % acid palmitic, 1,48 % acid
stearic.
Seva nu dispunem de date.
Aciune terapeutic
Diuretic, antinflamatoare, cicatrizant frunze;
emolient i surs de acid gamma-linolenic
uleiul gras.
Importana
Melifera, producatoare de lemn
Utilizare
Extractele obinute din scoar au efect emetic.
Cultivare
Planta prefer solurile bine umectate i drenate,
argiloase i nisipoase, cu o poziie insorit, iar
in cazul solurilor alcaline intervine cloroza.
Rezist
pan la -18oC. Crete rapid, dar are o via
realativ scurt 75-100 ani. Tolerant la vanturi
uoare, dar in cazul celor puternice ramurile se
pot rupe. In
cazul relaiilor cu alte plante, s-a constatat c
inhib creterea plantelor vecine. De remaract
faptul c este foarte tolerant la tieri i poate
regenera
din lemn in varst.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ACHILLEA MILLEFOLIUM L.
Denumire popular: Coada oricelului
Sinonime tiinifice:
Alunele, Brdel, Ciureic, Coada oarecii, Coada
hrcelui, Coada hrtului, Crestea, Crvalnic, Garva,
Iarba oilor, Iarba oarecilor, Iarb strmuttoare, Prisnel,
Rotele albe, Sorocin, Strmuttoare
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Familia: Asteraceae
Subfamilia: Asteroideae (Tubuliflorae)
Plant peren, cu rizom oblic sau orizontal;
tulpina erect sau ascendent, striat, moderat
proas, simpl sau ramificat in partea
superioar,
foliat; frunzele verzi, de 2-3 ori penat
divizate, } glabre sau slab proase, alungit
lanceolate, late de 1-4 cm; florile sunt dispuse
in antodii lungi de
3-5 mm, hipsofilele involucrale cu margine brun
pan la brun negricioas, florile ligulate albe,
rar roze; inflorirea iunie-august; fructele sunt
achene de 1,5-2 mm lungime.
Specie mezofit, frecvent in toat ara, in zona
pdurilor de stejar, subetajul gorunului-etajul
subalpin, pajiti, tufriuri.
Detalii...
Organe utilizate
Prile plantei cu importan economic sunt
inflorescenele (Millefolii flores) i partea
supraterestr (Millefolii herba) recoltat in
timpul infloririi
(iunie septembrie).
Compoziia chimic
Partea supraterestr: Glucide, lipide (1,8 4,0
%), acizi organici, substane azotate (aminoacizi,
proteine = 10,8 14,4 %, amide), taninuri (2,8
%),
uleiuri volatile (0,2 1 %), cumarine, flavone,
acizi polifenolici, rezine (0,6 %), carotenoide,
pentaciclitolii (viburnitol), derivai
poliacetilenici
(poliine), substane minerale.
Flavonoide: toate speciile de A. millefolium
stricto sensu
In frunze i inflorescene Gudeon i colab. (1993)
au determinat: 7-0-glucozide i 7-O-malonil-
glucozide ale apigeninei (= apigenolului),
cvercetolului (= quercetolului) i luteolinei (=
luteolului) (7-O-glucozida apigenolului =
cosmosiin, 3-O-ramnoglucozida cvercetolului =
rutozida) -
compui majoritari; C-glicozil-flavone
(swertizin, vitexin, vincenin-2, vincenin-3,
aftozid, izoaftozid, orientin, izoorientin),
agliconi
metilai i metoxilai (casticin, artemetin, 6-
hidroxiluteolin-6,7,3,4-tetrametileter,
salvigenin, nepetin, cirsilol, 5-hidroxi-
3,6,7,4'-tetrametoxiflavon)
derivai flavonici insoitori (dup Wichtl i
colab.).
Cumarine: cca 0,35 %.
Acizi polifenolici (nenominalizai).
Pigmenilor carotenoidici: -caroten.
Betaine (glicinbetaine cca 0,05 %): L-stachidrin
(prolinbetain), trans-4-hidroxistachidrin (= L-
hidroxistachidrin = betonicin) i colina (A.
Mehlfuhrer i colab. - 1997).
Amide: tetradeca-4,6-diin-10,12-dien-acetil
izobutilamid
Derivai poliacetilenici: ponticaepoxid, cis- i
trans-matricariaester.
Glucidele (glucoz, dextroz, arabinoz, maltoz,
zaharoz, manitol, inulin i galactoz) dein 3 %
din substana proaspt.
Acizi organici: succinic i formic; acizi
fenolici: cafeic, clorogenic i salicilic.
Acizi grai din lipide: linoleic, miristic,
palmitic, oleic.
Steroli: sitosterolul, campesterolul i
stigmasterolul.
Triterpenele: taraxasterol i pseudotaraxasterol.
Au mai fost identificate:
Vitamine: acidul ascorbic (58 310 mg/100 g),
riboflavina (5 6 ppm), tocoferolii, rutina,
colina, tiamina i niacina.
Rdcinile conin inulin.
Uleiurile volatile.
Sunt secretate de perii glandulari biseriai,
situai pe suprafaa frunzelor i pe corol. Se
obin prin antrenare cu vapori de ap. Compoziia
lor
chimic variaz in funcie de varietatea speciei
i provenien., unele specii (diploide) fiind
lipsite total de azulene (A. pannonica, A.
distans, A.
roseo-alba) sau parial (A. collina, A.
millefolium stricto sensu, A. asplenifolia, A.
setacea). Plantele tetraploide (A. millefolium
lato sensu)
biosintetizeaz lactone azulenogene (proazulene)
din care, prin hidrodistilare, rezult chamazulen
( M. Wichtl i R. Anton, 2003).
Constituentul dominant al uleiului volatil este
chamazulena, compus de culoare albastr (6 19 %,
maximum 40 %); ali constitueni: camfon
(pan la 40 %), -pinen (pan la 23 %), -pinen
(pan la 5 %), 1,8-cineol (pan la 10 %), -
cariofilen (pan la 10 %), izoartemisia ceton
(pan la 8
%) (dup PDR, 2004). In unele specii predomin
compuii monoterpenici (cca 80 %): 1,8-cineol
(pan la 30 %), sabinen, camfon, linalol sau
ascaridol (47 %). In altele derivaii
sesquiterpenici sunt dominani: germacren D, -
cariofilen, -bisabolol, spatulenol. In alte
cazuri cele dou grupe
de terpene se pot gsi in cantiti asemntoare,
- i -pinenul, borneolul, acetatul de bornil,
camfenul, terpinen-1-ol-4, izoartemizia cetona,
cariofilen-epoxidul sunt in egal msur
caracteristici ( M. Wichtl i R. Anton, 2003).
Dup Burzo .a. (nepublicat) uleiul volatil extras
din organele aeriene ale acestei specii conine:
22,67 % camazulen, 22,17 % -pinen, 10,36 %
eucaliptol, 5,31 % germacren D, 5,07 % cariofilen
oxid, 4,07 % -pinen, 3,40 % mircen, 3,16 %
bornil acetat, 3,10 % sabinen, 2,44 %
ciscrizantemol,
1,43 % -terpineol, 1,32 % cariofilen oxid, 1,07
% -terpinen, 0,92 % p-cimen, 0,71 % -
cariofilen, 0,58 % trans-pinocarveol, 0,54 %
cis- -terpineol, 0,46 % terpinen-4-ol, 0,38 %
cis-carvil acetat, 0,36 % camfor, 0,31 % germacren
b, 0,31 % spatulenol, 0,30 % -cadinol, 0,26 %
-
thujen, 0,26 % trans-crizantenil acetat, 0,25 %
geranil acetat, 0,22 % cadinen, 0,21 % -
burbonen, 0,21 % trans- -ocimen, 0,21 % cedren,
0,21 %
ocimen, 0,21 % -terpinen, 0,20 % mirtenol, 0,17
% linalol i 0,12 % -terpinolen.
Dup P. Franchomme i colab.: hidrocarburi
monoterpenice - -pinen (10 %), -pinen (7 %),
camfen (6 %), sabinen (12 %); hidrocarburi
sesquiterpenice - chamazulen, dihidroazulene;
oxizi monoterpenici - 1,8-cineol (10 %); cetone
monoterpenice - izoartemizia ceton (9 %), (-)-
camfor 18 %), tuione; lactone sesquiterpenice -
achilin.
Dup Falk .a. (1974): camfor (17,79 %), sabinen
(12,35 %), 1,8-cineol (9,59 %), -pinen (9,40 %),
izoartemisia ceton (8,60 %), -pinen (7,13 %),
camfen (6,02 %), terpinen-4-ol (4,31 %), -
terpinen (3,71 %), p-cimen (3,69 %), borneol (2,55
%), bornil acetat (2,10 %), limonen (1,71 %),
alloocimen
(1,41 %), -terpinen (1,31 %) i copaen,
terpinolen, triciclen, alloocimen, mircen,
cuminaldehid i delta-cadien (sub 1 %).
Dup Hachey .a. (1990) principalii componeni din
Achillea sunt -tujona (13,50 %), 1,8-cineolul
(12,60 %) i camforul (10,85 %). Concentraii
mai mici de 10 % au avut urmtoarele substane:
sabinenul 7,90 %, -pinenul 7,35 %, terpinen-4-ol
5,70 %, mircen 5,20 %, borneol 3,45 %, -
terpinen 2,40 %, p-cimen 2,00 %, camfen 1,95 %,
-cariofillen 1,70 %, camazulen 1,70 %, -
terpineol 1,55 %, -pinen 1,50 %, cariofillen
oxid
1,45 % i limonen 1,05 %. O concentraie mai mic
de 1,00 % s-a determinat in cazul urmtoarelor
substane: terpinolen, -tujon, bornil acetat,
i
-terpinen.
Belanger i Dextraze (1993) au urmrit
variabilitatea componenilor din uleiurile
volatile ale diferitelor chemotipuri de Achillea.
Au constatat c
principalii componeni variaz in urmtoarele
limite: camazulena 1-65 %, germacrenul D 5-55 %,
-tujona 0-33,6 %, -tujona 0-21,3 %, -
felandrenul 0-18 %, sabinenul 0,3-17 %, mircenul
0,4-14,7 %, -pinenul 0,2-9,5 %, -cariofilenul
0,6-8,5 %, camforul 0,2-7,1 %, 1,8-cineolul 0,3-
5,6 %, p-cimenul 0,2-4,9 %, bornil acetatul 0,1-
4,3 %, camfenul 0,1-3,2 %, limonenul 0,1-2,9 % i
-terpinenul 0,2-2,8 %. Monoterpenele au variat
intre 1,2-57,2 %, iar sesquiterpenele intre 39,9
i 98,8 %.
Lactone sescviterpenice.
Guaianolide proazulenice: achillicin (= 8-
acetoxi-artabsin), rupicolina A (8--
angelicoiloxiachilicina) i B (8--
tigloiloxiachilicina) dup M.
Wichtl i R. Anton; sau 8--angelicoiloxi-10-epi-
artabsina, 2,3-dihidro-dezacetoxi-matricin dup
PDR; matricina, 2,3-dihidroacetoximatricina
dup ali autori;
guaianolide neazulenogene: achilina, leucodina,
matricarina (C17H20O5), dehidroleucodina
(dezacetoximatricarina), -peroxiachifolid (in
A.
millefolium stricto sensu), 3-oxa-achilicin (= 8-
acetilegeloid), 8--angelicoil-3-oxa-artabsin
(= 8--angelicoilegeloid);
germacranolide: milefina (milefolida),
achilifolina, 5- -tigloilachilifolina,
dihidropartenolida, buchanolida,
acetilbuchanolida;
eudesmanolide: dihidroreinozida, tauremizina,
artemizina;
sescviterpenoide cu structur puin obinuit:
esterii metilici A, B i C ai acidului achimilic
i derivai de longipinen (-longipinen-2-en-1-
on) i 7
- hidroxi-derivatul su.
Hidrocarburi: alcani - monacosan, pentacosan,
tridecan, pentadecan, heptadecan; alkene -
tricosan.
Detalii...
Aciune terapeutic
Antiinflamatoare prin guaianolide (cortison-like),
antiseptic, antibacterian i antifungic,
antispasmodic (antispastic), stimulent a
secreiilor
glandelor exocrine (gastrice, hepato-biliare i
pancreatice, respectiv stomahic = tonic, amar-
aromatic, coleretic i colagog ) - prin
lactone,
antihepatootxic (scad transaminazele prin
aftozid i izoorientin), diuretic (datorit
flavonelor efect indirect), hipotensiv
(vasodilatatoare,
prin matricariaester), hemostatic, cicatrizant ,
hipolipemiant = scade LDL colesterolul i
trigliceridele (Asgary i colab., 2000), creste
uor
HDL; emenagog (datorit lactonelor), antitumoral
prin esterii metilici ai acidului achimilic (model
leucemie P-388 la oarece, in doz de 1 mg/kg,
administrare i.p. crete durata de via cu 30
%), antispermatogenic, insectifug (prin
stachidrin).
Cercetrile efectuate de U. Kastner i colab.
(1993), J. Jurenitsh i colab. (1994) pe ureche de
oarece imflamat cu ulei de croton au demonstrat
c
efectul antiinflamator al guaianolidelor este
semnificativ mai intens decat la matricin,
inhibiia fiind de 82 % la 3-oxaguaianolide, egal
sau mai
mic la peroxiguaianolide (82 % izoapresin, 68 %
la -peroxiachifolid) i 59 % la matricin.
Kelley i colab. (1988), Chandler i colab. (1982)
atribuie efectl antiinflamator stigmasterolului i
-sitosterolului.
Activitatea coleretic a fost evideniat de E.
Chabroad i colab. (1931), iar cea
antihepatotoxic de K. Hoffman-Bohm i colab.
(1990), M.
Hattori i colab. (1988), prin administrare i.p.
de extract apos la oareci intoxicai cu
tetraclorur de carbon (transaminazele scad cu 60
83 %).
Proprietile antispermatogene au fost evideniate
pe oareci crora li s-a administrat p.o., timp de
30 de zile, un extract apos obinut din flori (300
mg/kg): s-a observat creterea metafazelor in
epiteliul embrionar (W. Thorsell).
Importana
Medicinala
Utilizare
Afeciuni gastrointestinale (anorexie, gastrite,
duodenite hipoacide, dispepsii, colite spastice,
colici biliare), metabolice (hiperlipemii),
urogenitale
(cistite, nefrite, metrite etc), dermice (rni,
arsuri) i venoase (hemoroizi); paliativ
tulburri hepatice.
Tradiional se folosete in hemoroizi (ca
hemostatic i antiinflamator), dismenoree i
transpiraie excesiv.
Uleiul volatil se utilizeaz pentru aromatizarea
unor buturi alcoolice (bitter), precum i ca
antiseptic in obinerea de paste de dini,
ampoane,
creme etc.
Homeopatie
Varice, hemoragii arteriale, convulsii
Toxicitate
Contraindicaii
Hipersensibilitate (alergie) la specii din familia
Asteraceae (arnica, mueel, calendula) datorit
lactonelor, femei gravide (aciune emmenagog) i
in timpul alptrii (neurotoxicitate prin tuion).
Proprieti estrogene (emenagoge) prin
chamazulen, alergii de contact = dermatite
alergice (manifestate prin prurit, eritem,
inflamaii, vezicule)
induse de lactone cu ciclu -metilen--lactonic
(-peroxi-achifolida). Rspandirea -metilen--
lactonelor se pare c este limitat numai la
specii de
Achillea lipsite de azulene. De aceea Farmacopeea
European nu le admite
Administrarea concomitent a preparatelor cu fier
(formeaz combinaii nerezorbabile cu
flavonozidele). In timpul tratamentului cu
preparate pe
baz de fier se recomand administrarea la un
interval de cel puin 2 ore.
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Infuzie 2 %, decoct 10 g/l (puain utilizat),
tinctur 20 %, extracte apoase i hidroalcoolice
fluide, tincturi, ulei volatil, suc presat (uz
intern);
cataplasme, splturi i bi locale cu extracte
apoase (infuzie, decoct) - contra inflamaiilor
(uz extern).
Extractele fluide pot fi administrate intern in
doz de 2 5 g pe zi. De asemenea, intr in
compoziia unor preparate dermatocosmetice. Sucul
obinut prin presarea plantei proaspete poate fi
administrat intern, 1 ceac de cafea (maximum 50
ml) de 3 ori pe zi.
Cosmetic creme regenerative, loiuni si mti.
Uleiul volatil se utilizeaz pentru aromatizarea
unor buturi alcoolice (bitter), precum i ca
antiseptic in obinerea de paste de dini,
ampoane,
creme etc.
Conservare
Produsul vegetal ferit de lumin, cldur i
umezeal; uleiul volatil i extractele in
flacoane de sticl brun, bine etaneizate, la
maximum 25 C.
Cultivare
Prefer solurile umede, cu un bun drenaj i o
poziie insorit. Tolerant la uscciune odat
plantat la locul definitiv, iar sistemul
radicular se
rspandete cu uurin, planta devenind uor
invaziv. Este foarte rezistent la temperaturi
joase, de pan la -25oC. Tolereaz cosirile
repetate, este
o plant asociat potrivit cci imbuntete
starea de sntate a plantelor vecine i-i
sporete coninutul propriu de ulei, ceea ce o
face mai
rezistent la insectele prdtoare. In ara
noastr crete spontan in multe zone ale rii
prin puni, fanee, pe marginea drumurilor. Este
o specie cu o
mare plasticitate ecologic. Sudul i sud estul
rii reprezint zona cea mai potrivit pentru
extindere in cultur.
Mod de cultivare:
Semanat direct in camp cu semanatoarea de cereale,
3 kg/ha, adancime:0-0.5 cm
Recoltare
Inflorescentele cu secera si herba cu vindroverul
sau masina de recoltat mazare, in perioada
infloritului
Valorificare
MILLEFOLII FLOS FLOARE DE COADA SORICELULUI
1. Flux tehnologic:
2. Utilaj i aparatura:
- cantar industrial;
- mas de condiionare;
- tocator reglat pentru o lungime a fragmentelor
egal cu 10 mm;
- balan tehnic 1-1000 g;
- mas de ambalare.
3. Operatii tehnologice
DESCRIERE
Proces tehnologic continuu care cuprinde
urmtoarele tipuri de operaii :
- manuale: ambalare, condiionare;
- mecanice: concisare;
- auxiliare: recepie, manipulare.
Materiile prime: Millefolii Flos Floare de Coada
oricelului
Materiale :
a) ambalaje individuale (pungi hartie);
b) ambalaje colective (cutii carton);
Semifabricate: - produs condiionat
- produs concisat
Utiliti : energie electric, apa curenta.
RECEPTIE Materia prim se recepioneaz pe
loturi, funcie de provenien i calitate, pe
baz de buletin de analiz, bon de predare,
transfer,
restituire din gestiunea de materii prime, bon de
consum in procesul de producie.
Receptia calitativ se face prin verificarea
urmtorilor parametri, conform S.T. nr. 7/2004 :
- autenticitatea plantei;
- umiditate;
- coninut in corpuri strine organice si minerale
- coninut in impuriti .
CONDIIONARE - se indeparteaza impuritile (pri
din aceeai plant, altele decat iarba), corpurile
strine organice i minerale. La sfaritul
operatiei se preleveaza probe din produsul vrac i
se verifica indicii calitativi mentionati in
specificatia tehnic a produsului. Rezultatele se
inregistreaza in buletinul de analiz i trebuie
s se incadreze in limitele prevazute.
Deeul nevalorificabil se distruge conform
normelor in vigoare.
CONCISARE Floare de Coada oricelului
condiionat se trece prin tocatorul reglat pentru
o lungime a fragmentelor egal cu 10 mm; pe
parcursul operaiei se preleveaz probe din
produsul concisat i se verific dimensiunile
fragmentelor prin sitare in laborator. Deeul
nevalorificabil
rezultat se distruge conform normelor in vigoare.
OMOGENIZARE Millefolii Flos Floare de Coada
oricelului se scoate din saci i se omogenizeaz
manual, prin loptri repetate. Se verific
parametrii calitativi ai produsului omogenizat i
se inregistreaza rezultatul analizei pe flux in
Registrul de laborator. Produsul omogenizat este
transferat in spatiul de ambalare, pentru operatia
urmatoare.
AMBALARE - se pregtesc ambalajele, respectiv se
preiau pe baza de bon de predare, transfer,
restituire din gestiunea de materiale i se aduc
in
secia de ambalare. Se inscripioneaz i/sau se
eticheteaz ambalajul primar pungile cu numrul
lotului i data fabricaiei. Se cantresc in pungi
de hartie, cate 50 g sau 100 g produs; se verific
prin sondaj cantitatea nominal a pungilor cu
produs, apoi se introduc in ambalajul secundar de
carton. Acesta se eticheteaza corespunzator, cu
toate datele prevzute de specificaia tehnic a
produsului. Se verific mrimea lotului, a
eantionului analizat, ambalarea i etichetarea
ambalajelor primare, secundare i colective.
DEPOZITARE produsul finit se depoziteaz in
incperi curate, uscate, ferite de umiditate i
cldur, bine aerisite.
La finalizarea activitii de producie se predau
toate produsele rezultate din flux, produse
finite,
ambalaje rmase, deeuri la gestiunile respective
i se incheie fia de producie creia i se
ataeaz toate buletinele de analiz intocmite i
certificatul de calitate al lotului realizat.
REGULI DE IGIEN - Spaiile de producie, mesele
de lucru i obiectele utilizate pentru realizarea
unei arje de produs se elibereaz i se cur
pentru eliminarea riscurilor de impurificare,
contaminare sau confuzie cu materialele sau
materiile prime necesare realizrii unui alt
produs .
PROTECIA MUNCII - Se respect regulile de
protecia muncii specifice punctelor de lucru i
disciplina de producie.Flux tehnologic:
Alte specii
Alte specii de Achillea:
ACHILLEA COARCTATA Poiret
Analiza uleiului volatil efectuat de Burzo .a.
(nepublicat) au relevat prezena urmtorilor
componeni: 19,44 % eucaliptol, 15,37 % cubeben,
7,29
% borneol, 6,29 % r-elemen, 5,12 % cubenol, 4,59 %
-terpineol, 4,14 % terpinen-4-ol, 3,81 % -
cariofilen, 3,79 % cis- -terpineol, 3,74 %
camfor,
3,65 % -cadinen, 2,73 % -eudesmol, 2,21 % -
pinen, 1,46 % ocimen, 1,27 % spatulenol, 1,25 %
izocariofilen, 1,21 % bornil acetat, 1,15 %
camfen, 1,10 % octen-3-ol, 1,08 % -elemen i
0,90 % -thujen.
Detalii...
ACHILLEA DISTANS Waldst et Kit. ex Wild
Uleiul volatil extras din organele aeriene ale
acestei specii conine: 18,39 % germacren D, 17,57
% eucaliptol, 10,95 % -pinen, 7,38 % -pinen,
6,26 % borneol, 4,33 % bornil acetat, 4,27 %
camfor, 3,50 % sabinen, 3,40 -terpineol, 2,29 %
germacren D-4-ol, 1,96 % -cadinol, 1,87 % -
cariofilen, 1,78 % r-elemen, 1,45 % camfen, 1,34 %
cariofilen oxid, 0,98 % cis- terpineol, 0,91 %
terpinen-4-ol, 0,88 % -terpinen, 0,85 % -
cadinen, 0,83 % p-cimen, 0,76 % tau-muurolol, 0,75
% mirtenol, 0,65 % pinocarvon, 0,40 % trans-
pinocarveol, 0,40 % cubenol, 0,37 % -
farnesen, 0,32 % -cariofilen, 0,30 % nerolidol,
0,26 % fenchil acetat i 0,25 % trans- -ocimen.
Detalii...
ACHILLEA LEPTOPHYLLA Bieb
Analiza uleiului volatil efectuat de Burzo .a.
(nepublicat) au relevat prezena urmtorilor
componeni -elemen, 5,77 % camfor, 9,13 %
eucaliptol,
4,49 % borneol, 3,28 % verbenol, 2,81 % camfen,
2,04 -terpinil acetat, 1,92 % terpinen-4-ol,
1,83 % -terpineol, 1,83 % germacren D, 1,38 %
Pinen, 1,32 % trans- -terpineol, 1,19 % -
cariofilen, 1,14 % cis- -terpineol, 0,87 % -
Terpinen, 0,79 % bornil acetat, 0,76 % -pinen,
0,64 % pcimen,
0,59 % cariofilen, 0,57 % trans-crizantenil
acetat, 0,55 % -terpinen, 0,52 % sabinen, 0,48 %
trans-geraniol, 0, 0,46 % r-Elemen, 44 %
geranil acetat, 0,46 % carvon, 0,39 % cis-
carveol, 0,35 % eugenol, 0,33 % metil eugenol,
0,26 % triciclen i 0,12 % trans-carvil acetat.
Detalii...
ACHILLEA OCROLEUCA Ehrh.
Burzo .a. (nepublicat) au constatat prezena in
uleiul volatil obinut din aceast specie,
prezena urmtorilor componeni: 29,12 %
eucaliptol, 6,62
% verbenol, 5,69 % izoborneol, 4,45 % germacren D,
4,15 % -terpinen, 3,71 % elemeol, 3,68 % camfor,
3,32 % -terpineol, 3,20 % terpinen-4-ol,
2,57 % trans-nerolidol, 2,43 % geranil format,
1,75 % r-eudesmol, 1,53 % bornil acetat, 1,35 %
linalol, 1,30 -eudesmol, 1,30 % trans-
crizantenil
acetat, 1,26 % selinen-4-ol, 1,19 % -cariofilen,
1,16 % crizantenon, 1,14 % eugenol, 1,14 % -
terpinen, 1,12 % -pinen, 1,10 % camfen, 1,02 %
sabinen, 0,87 % izogeraniol, 0,83 % -pinen, 0,71
% cariofilen oxid, 0,68 % -terpinen, 0,54 % r-
Elemen, 0,53 % -elemen, 0,51 % geranil acetat,
0,44 % linalil izovalerat, 0,44 % trans.caren-4-
ol, 0,38 % geraniol, 0,31 % viridiflorol, 0,28 %
terpinolen, 0,21 % neril acetat i 0,18 % cis-
carveol.
Detalii...
ACHILLEA SETACEA Waldst. et Kit.
acestei specii, conine dup Burzo .a.
(nepublicat), urmtorii componeni: 27,04 %
eucaliptol, 26,36 %
r-eudesmol, 9,30 % borneol, 3,48 % -terpineol,
3,13 % izogeraniol, 2,94 % -terpinolen, 2,63 %
sabinen, 2,58 % cubenol, 1,91 % germacren D,
1,83 % cariofilen oxid, 1,65 % terpinen-4-ol, 1,61
% linalol, 1,27 % -pinen, 1,10 % -cadinen,
1,05 % camfor, 0,87 % trans-nerolidol, 0,86 %
neril-acetat, 0,78 % -pinen, 0,74 % -terpinen,
0,72 % camfen, 0,64 % patchoulen, 0,56 % -
terpinen, 0,41 % -cariofilen, 0,41 % eugenol,
0,32 %
-farnesen, 0,31 % linalol oxid, 0,29 -
eudesmol, 0,28 % -thujen, 0,27 % -citral i
0,23 % nerol.
Detalii...
ACHILLEA PTARMICA L.
Ulei volatil: nu dispunem de date privind
compoziia lui chimic.
Poliine: pontica-oxid, tridecatrien-(1,3,5)-triin-
(7,9,11)-cis-dehidromatricaria ester.
Alcamide: trans-dehidromatricaria-butilamid.
Aciune terapeutic.
Antispastic - datorit tridecatrien-(1,3,5)-
triin-(7,9,11)-cis-dehidromatricaria ester;
antiinflamatoare, imunostimulatoare prin
poliine; stimulent a
secreiilor glandelor exocrine - prin pontica-oxid
(interpretarea noastr a compoziiei chimice),
stimulant al tranzitului intestinal.
Utilizri (neverificate, nedemonstrate).
Afeciuni digestive (anorexie, grea, vom,
diaree, flatulen), afeciuni ale tractului
urinar, dureri reumatice, astenie nervoas.
Precauii i reacii adverse.
Posibile alergii dermice (poliine).
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ACONITUM TAURICUM Wulf.
Denumire popular: Iarb rea
Sinonime tiinifice:
Iarba bubii, Omag
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Magnoliidae
Ordinul: Ranunculales
Familia: Ranunculaceae
Subfamilia: Helleboroideae
Plant peren cu rizom in sol; tulpina inalt de
10-60 cm, dens foliat pan sub inflorescen;
frunze alterne, palmat-divizate avand segmentul
mijlociu mult ingustat la baz; flori hermafrodite
grupate in raceme dense; perigon violet inchis,
zigomorf, cu tepala suprtioar transformat intr-
un
coif mai lat decat inalt, ingustat treptat intr-un
rostru; inflorirea in august-septembrie;fruct
multiplu polifolicul cu semine aripate pe
muchii.
Specie mezoxerofil, calcifil, frecvent din
etajul boreal pan in cel subalpin pe soluri
scheletice, locuri ierboase, stancoase.
Detalii...
Organe utilizate
Compoziia chimic
Alcaloizi nor-diterpenici (0,5 1,5 %): aconitin
(alcaloid principal) i alcaloizi secundari -
mezaconitin, hipaconitin, N-dezetilaconitina,
oxoacanitin, pseudoaconitin, napelin, neolin,
neopelin (diterpenici), magnoflorin (aporfinic).
Se gsesc sub form de sruri ale acidului
aconitic i se intalnesc i in partea
supraterestr (0,2 1 %) sau in semine (1 %).
Aciune terapeutic
Aconitina: analgezic, antitusiv, antitermic
(hipotermizant, febrifug).
Hipaconitina are aciune mai intens decat
aconitina.
La inceput acioneaz ca excitant, apoi
paralizeaz terminaiile nervoase (motorii i
senzitive) periferice i centrii bulbari, rrete
ritmul respirator.
Prin disociere auriculo-ventricular, in doze mici
reduce bradicardia i hipotensiunea, in doze mari
efect inotrop pozitiv urmat de tahicardie,
aritmie i stop cardiac, deoarece crete
permeabilitatea pentru Na+ i intarzie
repolarizarea. Efectele sale se apropie de cele
induse de ali compui
neurotoxici care acioneaz la nivelul canalelor
de sodiu (graianotoxina I din sscoara unor specii
de Daphne i batracotoxina din pielea
salamandrelor).
Importana
Foarte toxica
Utilizare
Diesterii au efect analgezic pe animale de
experien. La om produc anestezie. Administrai
oral sunt activi in cateva minute.
Tuse uscat, neproductiv, nevralgii de trigemen
(faciale) i intercostale, mialgii, reumatism
muscular i articular, artrite, gut, pericardite
uscate,
pleurezii, febr, inflamaii seroase ale pielii,
migrene.
Homeopatie
Afeciuni inflamatorii acute, palpitaii cardiace
insoite de anxietate, nevralgii periferice.
Toxicitate
Contraindicaii
Produsul este foarte toxic. Primul simptom al
intoxicaiei const in furnicturi ale buzelor,
limbii, gatului, degetelor de la maini i
picioare, care se
extind pe toat suprafaa corpului i se schimb
in senzaie de furie, angoas, vertij, miastenie,
paralizie, scderea tensiunii, tulburri vizuale
(imagini colorate in galben sau verde).
Temperatura corpului descrete repede i se
instaleaz starea de ru, vom, diaree i diurez.
Respiraia
devine neregulat i btile inimii rare i
aritmice. Sunt caracteristice durerile intense.
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Doza letal este de 1 2 g produs vegetal.
Intoxicaia poate aprea chiar la doze
terapeutice. Moartea poate surveni in 6 ore prin
insuficien
cardiac i asfixiere.
Prim ajutor: golirea coninutului stomacal,
meninerea pacientului la cldur, susinere
cardio-vascular i pulmonar, administrare de
calciu,
magneziu i atropin pentru inlturarea
bradicardiei, lidocain pentru inlturarea
aritmiei, respiraie artificial, analgezice
(neopioide).
Conservare
Tuber Aconiti se pstreaz in locuri uscate,
ferite de lumin i insecte, la Venenum.
Cultivare
Recoltare
Radacini, cu cazmaua, in timpul infloritului
Valorificare
Alte specii
Alte specii de Aconitum:
ACONITUM VULPARIA Rchb. Sin. A. lycoctonum Auct.
Specie cu flori galbene, frecvent prin zonele
montane europene.
ACONITUM CARMICHAELI Debx.
Utilizat in medicina tradiional chinez.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ACORUS CALAMUS L.
Denumire popular: Obligean
Sinonime tiinifice: Acorus calamus L., var.
americanus WULFF - american (diploid);
Albigean, Buciuma, Calamar, Calamuz, Clin, Calm,
Calmen, Calme, Calmus, Calmuz, Clmeaz,
Colm, Crin de ap, Paporotnec, Papur roie, Speriban,
speriban trcat, Speteaz, Speteaz pestri,
Speteaz trcat, Spetejoar, Spiriban, Tartarachi, Trestie
mirositoare
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Clasa: Liliopsida
Subclasa: Arecidae
Ordinul: Arales
Familia: Acoraceae
Subfamilia:
Plant peren; rizom orizontal, gros, crnos, lung
pan la un metru; tulpina erect, 4-muchiat, de
60-120 cm; frunze liniare, de circa 2 cm lime i
peste 60 cm lungime; flori verzui sau verzui-
glbui, mici, grupate in spadice erect-patent de
5-10 cm lungime; inflorirea mai-iulie; fructul
bac
roie, alungit.
Specie higrofit, subtermofit, introdus in
cultur i naturalizat; sporadic in zona
pdurilor de stejar-subetajul gorunului i in
Delt, pe malul
apelor, mlatini, stufriuri.
Detalii...
Organe utilizate
Partea plantei cu importan practic o reprezint
rizomii, care se recolteaz in lunile septembrie
octombrie i care conin uleiuri volatile cu
compui aromatici fenilpropanici.
Compoziia chimic
Difer in funcie de chemotip (grad de
poliploidie) i de organul plantei.
Rizomi: uleiuri volatile (2 6 pan la 9 %)
acumulate in celulele secretoare dispersate in
parenchimul cortical, taninuri (34 %), heterozide
amare
(acorin = 0,6 1 %), amidon, dextrine,
mucilagii, colin, rezine, chinone (2,5-
dimetoxichinon), lignani (acoradin).
Uleiul volatil: -azaron = cis-izoazarona
(constituent dominant), - i -azaron, -
gurjune, acoron (gust amar), ZZ-deca-4,7-dien-al.
In funcie de
chemovarietate constituentul dominant poate fi in
cantitate de 80 96 % in varietatea indian,
tetraploid (unde este insoit de cis-izoeugenol
metileter) i de pan la 13 % in varietatea
european. Obligeana american este total lipsit
de -azaron.
Ali constitueni
Derivai fenilpropanici. - i -azarona,
acoradina (dimer al -azaronei).
Derivai monoterpenici: camfen, p-cimen
(hidrocarburi), linalol, -terpineol (alcooli),
ZZ-deca-4,7-dien-al (aldehid - imprim miros).
Derivai sescviterpenici: -selinen, -gurjunen,
, -cadinen, calamenen (hidrocarburi), -
cadinol, calamendiol (alcool); iobunone =
shiobunone
(artefacte provenite din acoragermacrona iniial
- termolabil i antrenabil cu vapori de ap),
acorenon i calamenon. (cetone), acoron i
izoacoron (dicetone cu structur spiranic,
volatile, amare).
Aldehide: azaronaldehida (0,2 6 % in A calamus
L. var. angustatus Bass. Asaroniferum).
Dup Mazza (1995) uleiul volatil de Acorus
conine: acorenona 8,12 %, -gurjunen 6,74 %,
izoshyobunon 6,25 %, -azaron oxid 5,24 %,
calamendiol 5,21 %, -selinen 3,84 %, -
calacoren 3,55 %, calamusenon 3,24 %, camfor 3,17
%, shyobunon 2,59 %, -cadien 1,74 %, camfen
1,50 %, p-cimen 1,38 %, 6-epi-shyobunon 1,24 %,
linalool 1,11 % i preisocalamendiol 1,02 %. In
concentraii de sub 1 % au fost identificai
urmtorii componeni: spatulenol, (Z) , -
humulen, -acoradien, metil isoeugenol, (E)-
anetol, -gurjunen, 2,6-di-epi-shyobunon,
limonen, elemol,
(Z)- -ocimen, -pinen, trans-pinocarvyl acetat,
cedrol, -sesquifelandren i -pinen.
Nawamaki i Kuroyanagi (1996) au identificat in
extractul metanolic de Acorus prezena
sesquiterpenelor dintre care 8 au fost noi
sesquiterpene.
Acestea au avut un efect inhibitor asupra
procesului de germinaie a seminelor.
In organele aeriene: acid ascorbic, mucilagii,
rezine, saponine, tanin, sitosterol, acid oxalic,
acid palmitic.
Pigmenii din organele aeriene sunt reprezentai
de: calcone.
Uleiul volatil extras din organele aeriene
conine: -curcumen, acoragermacron, -humulen,
-terpinen, -terpinen, -terpineol, -
ylangen, borneol,
curcumen, borneol, -azaron, -terpinen,
izocalamendiol, metil-cavicol, metil-eugenol,
mircen, ocimen, selinen i trans-anetol
calamusenon,
tropon, acoragermacron, acorenol, acid acoric,
calacon, calamendiol, calamenon, izocalamendiol,
izocalamusenon.
Aciune terapeutic
Stomachic i carminativ (tonic-amar),
antibacterian, insecticid, fungicid rizomii;
antispasmodic = antispastic, antiinflamatoare
(gastroentero-
renal), sedativ SNC (prin cis-izoazaron),
antibacterian, fungicid, insecticid,
antiagregant-plachetar, revulsiv =
vasodilatatoare uleiul
volatil. In aplicaii externe efect hiperemiant.
Importana
Medicinala
Utilizare
Afeciuni ORL (tonsilite = amigdalite, sinuzite),
respiratorii (bronite catarale uleiuri volatile
cu iobunone), gastrointestinale (anorexie,
gastrite,
ulcere hipoacide, insuficiene digestive
hepatobiliare, enterocolite spastice, dispepsie
ulei cu azarone), reno-urinare (congestirenale
dup
intoxicaii, cistite ulei cu azaron),
locomotorii (reumatism, gut), neurologice
(nevralgii), dermice (micoze).
Eficacitatea extractelor coninand i ulei volatil
(cu proprieti insecticide datorate mai ales
prezenei azaronelor = 2,4,5-
trimetoxipropenilbenzene)
a fost de 40 % fa de malation, piretrine sau
timol. Jiyavorranant .a (2003) au constatat c
extractele in diclormetan cu concentraia de 0,4 %
au
avut cea mai bun eficacitate in distrugerea
larvelor de Plutella xylostella.
Mungkornasawakul .a. (2002) au studiat efectul
extractelor in diclormetan, obinute din rizomul
acestei specii, asupra unor patogeni cum sunt:
Alternaria, Fusarium, Botrytis i Septoria. S-a
constatat c procesul de cretere al acestor
patogeni a fost complet inhibat de soluiile cu
concentraia
mai mare de 0,10 %, iar principalul compus activ a
fost beta-azarona.
Uleiul volatil are proprieti insecticide, care
se datoreaz mai ales prezenei azaronelor (2,4,5-
trimetoxipropenilbenzene). Eficacitatea acestor
extracte a fost de 40 % fa de malation,
piretrine sau timol. Jiyavorranant .a (2003) au
constatat c extractele in diclormetan cu
concentraia de 0,4
% au avut cea mai bun eficacitate in distrugerea
larvelor de Plutella xylostella.
Mungkornasawakul .a. (2002) au studiat efectul
extractelor in diclormetan, obinute din rizomul
acestei specii, unor patogeni cum sunt:
Alternaria,
Fusarium, Botrytis i Septoria. S-a constatat c
procesul de cretere al acestor patogeni a fost
complet inhibat de soluiile cu concentraia mai
mare
de 0,10 %, iar principalul compus activ a fost
beta-azarona.
Alte utilizri:
Uleiurile volatile se utilizeaz i in industria
parfumurilor, pentru aromatizarea lichiorurilor i
a tutunului, precum i ca insercticid.
In industrie se folosesc rizomii pentru fabricarea
lichiorurilor, a unor parfumuri, medicamente
(Ulcerotrat), ap de gur i pastei de dini.
In medicin veterinar se folosete pentru
tratarea anorexiei i ca stimulent gastric.
In agricultur prezint importan rizomii, care
se pun in depozitele unde se pstreaz orezul,
indeprtand insectele.
Toxicitate
Datorit cetonelor uleiurile volatile sunt
neurotoxice i abortive.
Contraindicaii
Sugari, copii, femei gravide, bolnavi de
epilepsie.
Se va evita folosirea de lung durat a uleiului
volatil cu azaron = cis-izoazaron (sortul indian
conine 80 %), deoarece sunt posibile efecte
mutagene (W. Gogglelmann i colab., 1983) i
carcinogene (tumori duodenale observate pe
obolanii tratai cu obligean indian,
neclarificate
suficient la om - J. M. Taylor i colab., 1967; M.
A. Gross i colab., 1970; R. T. Habermann i
colab., 1971; tumori hepatice dezvoltate la
oareci),
alterri cromozomiale (G. Abel, 1987).
Din aceste motive FDA (Food Drugs Administration)
a interzis prepararea i comercializarea
produselor pe baz de obligean in SUA. Ele sunt
autorizate in Europa (limita maxim tolerat in
beta-azaron este de 0,1 mg/kg de butur
alcoolic i de 1 mg/kg pentru aromatizanii
biscuiilor
aperitivi). Remarcm rapiditatea cu care azaronele
se izomerizeaz la lumin i necesitatea alegerii
varietilor utilizate ca materie prim.
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Infuzie (uz intern), extracte uleioase i
hidroalcoolice din rizom in industria agro-
alimentar i pentru bi; oleosol (soluie de ulei
volatil 1 10 %
in ulei de floarea soarelui sau de msline).
Conservare
Produsul intreg se conserv maximum 18 luni, iar
pulberea de rizom cel mult 24 de ore.
Cultivare
Planta prefer soluri foarte umede (crete prin
bli, mlatini, la marginea apelor curgtoare i
prin anuri) cu un pH de 5,5-7,5 i cu o poziie
insorit. Rezist pan la -25oC. Se rspandete
uor prin intermediul rdcinii i devine rapid
stabil. Se gsete in zona inundabil a Dunrii
i in
Delt.
In ara noastr se cultiv o populaie de
obligean cunoscut sub numele de De Bega.
Cultura se amplaseaz pe terenuri umede, in
parcele delimitate intre ele de digulee inalte de
30 cm, pentru a se putea face inundarea in timpul
vegetaiei. Se inmulete prin segmente de rizomi,
cu 2-3 muguri. Se planteaz toamna (octombrie), la
distane de 60 cm intre randuri, 30 cm pe
rand, la adancimea de 8 cm. Pentru un hectar sunt
necesare 50-60 mii fragmente de rizomi. Primvara,
dup apariia plantelor culturile se inund cu
un strat de 4-5 cm ap, fr ca plantele s fie
complet acoperite i se menine astfel tot timpul
vegetaiei (cu intreruperi scurte pentru plivit i
prit).
Se procedeaz de asemenea la combaterea
buruienilor de 2-3 ori in cursul vegetaiei.
Toamna, apa se evacueaz din cultur, iar in
primvara anului
II dup afanarea solului printre randuri i pe
rand, se introduce din nou ap in cultur asemenea
primului an. Recoltarea se efectueaz in anul al
doilea, toamna dup evacuarea apei i zvantarea
terenului, iar la hectar se obine o producie de
25-30 q rizomi deshidratai.
Mod de cultivare:
Plantarea bucatilor de rizomi de 5-6 cm lungime,
in luna octombrie, 50000 buc/ha, distanta: 60 cm
intre randuri, 30 cm intre plante pe rand si 6-8
cm adancime
Recoltare
Rizomi, scoatere cu cazmaua in toamna primului si
celui de-al doilea an de vegetatie
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ACTAEA SPICATA L.
Denumire popular: Orbal
Sinonime tiinifice:
Orbal, Buruian de orbal, Buruian de orban, Cristof,
Cristofoare, Cristofor, Cristofor, Cristoforea,
Cristofori, Hristofoar, Hristofori, Iarba cristoforului,
Iarba fiarelor, Iarba lui Hristofor, Iarba
orbalului, Iarba Sf. Cristofor, Iarba tlharului, Iarb de
orbal, Iarb de orban, Mura pdurii, Mur de
vite, Orban
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Magnoilidae
Plant erbacee peren, inalt de (20) 40-70 cm. In
sol prezint un rizom viguros, cu miros neplcut.
Tulpina este ramificat, glabr. Frunzele mari,
lung peiolate, au limbul 1-3 lobat sau sectat, pe
margine acut biserat, iar in dreptul nervurilor cu
peri rari. Florile mici, actinomorfe, sunt dispuse
in
raceme simple, scurte, terminale sau axilare;
inveliul floral caduc, alctuit din 4-6 tepale
albe; prezint numeroase stamine cu filamente albe
sau
violet, mai lungi decat inveliul floral. Fructul
bac neagr, lucioas cu semine semisferice,
slab turtite, brune.
Specie mezo-higrofil, mezo-euritrof, intalnit
sporadic in pduri din etajul gorunului pan in
cel boreal, in buruieniuri, pduri, locuri
umbroase.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Organele aeriene ale acestei plante conin:
alcaloizi izochinolinici: magnoflorin,
corituberin, glicozide triterpenice, saponozide,
acizi organici:
acid trans-aconitic, derivai fenil propanici:
actein = acteozid = verbascozid.
Aciune terapeutic
Antituberculostatic (inhib creterea bacilului
Koch = Mycobacterium tuberculosis); emetic i
purgativ (utilizri neaprobate); hipoglicemiant
(acteozida inhib aldozo-reductaza) i
antiinflamatoare i antialergic (prin inhibarea
5-lipoxigenazei = 5-LO acteozida reduce formarea
hidroperoxizilor i a leucotrienelor factori
proinflamatori).
Importana
Toxica
Utilizare
Homeopatie
Antireumatic in afeciuni articulaiilor mici.
Alte utilizri:
Extractele obinute din fructe, coloreaz
esturile in negru, in cazul in care s-a utilizat
ca mordant aluminiul.
Toxicitate
Contraindicaii
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Diluii ale tincturii mam.
Conservare
Cultivare
Mod de cultivare:
Rasad, obtinut in straturi reci primavara sau
toamna, repicat si transplantat in camp in
urmatorul an, primavara tarziu (viabilitate
scazuta a
semintelor)
Recoltare
Radacini
Valorificare
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ADIANTHUM CAPILLUS VENERIS
L.
Denumire popular: Prul lui Venus
Sinonime tiinifice:
Prul fetei, Aspenchiu, Buricul vinerei, Buruian de bub
neagr, Prul fetei miele, Prul Maicii
Domnului, Prul Maicii Precistei, Prul orfanei
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Increngtura: Pteridophyta
Subincrengtura:
Clasa: Polypodiopsida
Subclasa:
Ordinul: Polypodiales
Familia: Adiantaceae
Subfamilia:
Este o ferig polipodiacee utilizat mai mult in
scop ornamental.
Plant cultivat, originar din zona tropical.
Organe utilizate
Pentru uz medicinal se utilizeaz frunzele
recoltate in lunile iunie septembrie cu rizom i
rdcini (Capillorum veneris herba).
Compoziia chimic
Flavonozide (rutozid, kaempferol-3-sulfat,
kaempferol-3,7-diglucozid, izoquercetin,
astragalin), taninuri, proantocianidoli, acizi
fenolici (esteri
ai acizilor hidroxicinamic, cafeic, cumaric - 1-
cafeoilgalactozo-6-sulfat, 1-cafeoilglucozo-3-
sulfat, 1-p-cumaroilglucozo-2-sulfat i 1-
pcumaroilglucozo-
6-sulfat), acid chinic, acid shikimic = ichimic,
glucide (mucilagii), sterolii (stigmasterol,
campesterol i -sitosterol), triterpenele
(adianton, 21-hidroxiadianton, 7-fernen),
izocumarine (capilarin).
Culoarea frunzelor este determinat de prezena
pigmenilor clorofilieni i a flavonozidelor.
Aciune terapeutic
Demulcent, expectorant, emenagog, vermifug
(prezen posibil a derivailor
floroglucinolici).
Importana
Medicinala, toxica
Utilizare
Afeciuni respiratorii (bronit, tuse
convulsiv), dismenoree i in alcoolism uz
intern.
Sub form de cataplasm se folosete pentru
tratarea exemelor, infeciilor i leziunilor.
Alte utilizri:
Este folosit pentru colorarea prului in brun i
la obinerea unor lacuri pentru creterea prului.
Toxicitate
Abortiv (proprieti emenagoge).
Contraindicaii
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Infuzie i sirop.
Conservare
Ferit de lumin.
Cultivare
Prefer o umiditate ridicat atat in sol (dar cu
un drenaj bun), cat i in aer, iar in privina
luminii iubete lumina, dar nu locurile de plin
soare. Sporii
trebuie semnai (imediat ce au ajuns a
maturitate) pe un substrat bogat in humus i
sterilizat, iar pentru asigurarea umiditii
vasele trebuie
acoperite cu material plastic. Germinarea are loc
in 6 sptmani, iar plantarea afar se realizeaz
numai dup ce plantele au cel puin 2 ani i numai
intr-o poziie bine adpostit. Divizarea se
realizeaz primvara i toamna. Este o plant
ornamental.
Mod de cultivare:
Prin spori, in spatii protejate, transplantare
dupa 2 ani
Recoltare
Frunze si rizomi
Valorificare
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ADONIS VERNALIS L.
Denumire popular: Ruscu primvratic
Sinonime tiinifice:
Bulbuc, Buruiana calului, Buruian de talan, Buruian
neagr, Chioara ginii, Cocoei, Cocoei de cmp,
Dedini, Dedi, Dediei galbeni, Dedii, Iarb de talan,
Ruscu, Ruscu de primvar, Scntei, Spn,
Spin, Spn, Spn de deal, Spnz, Spnz albastru, Spnz de
cal, Spnz de vite, Spnz galben, Spren,
Sprenuri
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subfamilia: Ranunculoideae
Plant peren cu rizom gros, tare i numeroase
rdcini fibroase, bruniu-negre; tulpina glabr,
inalt de 10-40 cm, cu lstari sterili lipsii de
frunze
bazale; frunze alterne, de 2-4 ori penat-sectate,
segmentele ingust-liniare, sub 1 mm lime; flori
hermafrodite, solitare, cu 5 petale lat-ovate,
brunmembranoase,
proase i 10-20 petale galben-aurii, lucioase;
inflorirea in aprilie-mai; fruct multiplu
poliachen, achene scurt-proase cu rostru
incovoiat.
Specie xero-xeromezofil, termo-subtermofil,
frecvent in pajiti din zona stepei pan in
etajul gorunului.
Detalii...
Organe utilizate
Organele aeriene
Compoziia chimic
In scop medicinal se utilizeaz organele aeriene
care conin: proteine (14 %), pentozani, rezine,
fitosteroli, baze azotet (colin, timin), acid
aconitic, fitosteroli, acizi fenolici (acid
clorogenic, acid cafeic), amide (asparagin),
acizi organici (acid citric), glucide (ramnoz,
pentozani), acizi
grai (acid linoleic, acid oleic, acid palmitic),
glicozide (strofantidin C23H32O6), polialcooli
(adonitol), alcaloizi (berberin), glicozizi:
cimarin
(C30H44O9)
Organele aeriene mai conin heterozide
cardiotonice: adonitoxigenin, adonitoxozid,
acetil-adonitoxozid, adonitoxin, adonitoxol,
adoniverdinaz,
adonivernozid, cimarozid, strofantozid,
vernadigin.
Dintre subnstanele steroide au fost identificate:
strofatogenina, fukujusona, lineola, izolineolona,
12-benzoil-lineolona i 12-nicitenoil-lineolona.
Pigmenii flavonoizi sunt reprezentai de:
adonivernit, quercitrin, 8-hexitil-luteolin-
monoxilozid, luteolinxilozid, orientin-2- -D-
xilopiranozid.
Organele acestei plante conin dimetil-2,6-p-
benzochinon (C8H8C2) care este un colorant p-
benzochinonic. Evdokimov (1979) a identificat in
Adonis leiosepala C-glicozilflavonoizi aa cum
este: orientin 2"-O-xilozid-ul. "
Aciune terapeutic
Extractele au aciune cardiotonic, diuretic,
vasoconstrictoare i sedativ.
Importana
Medicinala, toxica
Utilizare
Se utilizeaz in caz de hipotensiune, constipaie
i pentru tratarea anginei pectorale Frunzele i
partea apical a plantei conin substane biologic
active: glicozizi cardiotonici care dilat vasele
coronariene.
Alte utilizri:
Toxicologie: planta proaspt sau uscat
toxic.
Medicin uman (popular): rdcinile fibroase
plmdite in rachiu pentru dureri de cap sau in
vin pentru durerile date de hernie.
Medicin veterinar (popular): rdcina pentru
tratarea dalacului".
Apicultur: specie melifer, ofer culesuri de
nectar i polen.
Ornamental: pentru grdini, balcoane decorativ
prin flori i port.
Toxicitate
Contraindicaii
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Conservare
Cultivare
Planta crete bine pe orice tip de sol, cu
umiditate corespunztoare, bine drenat i in
condiii de soare sau semiumbr. Inflorirea
plantei este
favorizat in condiii insorite de mediu.
Recoltare
Herba, cu secera, coasa sau cositori mecanice la
5-7 cm deasupra coletului, cand plantele sunt in
plina floare
Valorificare
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: AETHUSA CYNAPIUM L.
Denumire popular: Ptrunjelul cainelui
Sinonime tiinifice:
Ptrunjelul cinelui, Bucini, Cucut mic, Ptrnjelul
cinelui, Ptrnjel cinesc, Ptrnjic, Ptrunjel de
cmp, Ptrunjic, Petringei cineti, Petringelul cinelui,
Petrinjel cinesc, Petringic, Petrinjeii cinelui,
Petrinjic, Petrunjel slbatic, Petrunjic
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Apiales
Familia: Apiaceae
Subfamilia: Apioideae
Plant erbacee anual sau bisanual, glabr, cu
rdcina subire, pivotant, alburie. Tulpina
inalt pan la 150-200 cm uor muchit, striat,
fistuloas, ramificat la baz sau numai in partea
superioar. Frunzele sunt de 2-4 ori penat
sectate, triunghiulare, varzi inchis pe partea
superioar,
mai deschise i lucitoare pe partea inferioar.
Florile grupate in umbele lung pedunculate,
lipsite de involucru sau, rar, cu 1-2 foliole;
involucelul are
de obicei 3 foliole, liniare sau filiforme, lung
ascuite, cu marginea ingust membranoas; florile
mici, numeroase, cu petale inegale, albe. Fructele
sunt globulos-ovoidale, in seciune circulare,
puternic costate, cu striaiuni roiatice.
Specie sporadic din zona stepei pan in etajul
fagului, in locuri cultivate i ruderale, la
margini de pdure, tufriuri, zvoaie. Specie
mezomezohigrofit.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Atat organele aeriene, cat i cele subterane
conin: acetilene, alcaloizi (2 3 ppm), cynopin,
aetusinoli A, aethusanol B i aetusin.
Aetusinul este inrudit cu cicutoxina, avand un
efect toxic.
Aciune terapeutic
Sedativ, stomahic.
Importana
Foarte toxica
Utilizare
Se utilizeaz in tratamentele gastrointestinale,
convulsi i daree. Extractele din aceast plant,
utilizate n doz mai mare produc grea i
senzaii de
vom, in timp ce simptomele severe includ
convulsii, oprirea respiraiei i chiar moartea.
Toxicitate
Contraindicaii
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Conservare
Cultivare
Mod de cultivare:
Semanat direct in camp, primavara devreme
Recoltare
Frunze
Valorificare
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: AESCULUS HIPPOCASTANUM L.
Denumire popular: Castan slbatic
Sinonime tiinifice:
Castan porcesc, Aghistin, Castan, Castan de cai, Castan de
India, Castanul calului, Castanul porcului,
Ghistin
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Sapindales
Familia: Hippocastanaceae
Subfamilia:
Arbore cu inlimea pan la 30m; ritidomul format
timpuriu este cenuiu negricios, solzos; lujerii
anuali groi, bruni, cu muguri lucitori, mari,
cleioi; frunzele opuse, lung peiolate, palmat-
compuse, cu 4-7 foliole sesile, mari, dublu
crenat-serate pe margini; flori poligame,
zigomorfe, albe
ptate cu rou, grupate in inflorescene mixte,
paniculiforme, erecte, dispuse terminal;
inflorete in aprilie-mai; fructul capsul cu
numeroi
ghimpi moi; se deschide in 3 valve i conine 1-3
semine mari, sferic turtite, brune, lucitoare, la
varf cu o pat glbuie sau brun-cenuie.
Specie cultivat ca ornamental, originar din
peninsula Balcanic.
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaz scoara i
seminele uscate la soare, care conin cumarine .
Compoziia chimic
Principalii componeni extrai din semine sunt:
amidonul (30 60 %), proteinele (8 11 %),
lipide (5 %), gliceridele, saponinele triterpenice
(5
26 %) de tipul aescinei, taninurile, acidul
tiglic, cumarinele (esculozid i fraxozid),
triterpenele (baringtogenol C i D), cumarine
(acid angelic,
esculin, esculetin, fraxetin, fraxin),
glicozizi (aesculetin), triterpene
(barringtogenol), alcaloizi (escin), compui
alifatici (acid tiglic).
Dintre acizii grai a fost identificat prezena:
acidului linoleic, acidului palmitic i acidului
stearic.
Principalii steroli identificai in seminele de
castan sunt: stigmasterolul, -spinasterolul i
-sitosterolul.
Yoshikawa .a. (1996) a identificat prezena
saponinelor triterpenice: escin Ia, Ib, IIb, IIa,
IIb, IIIa, IV, V i VI and izoescin Ia, Ib and V,
criptoescigenin, care s-a constatat c au
activitate antiinflamatorie, iar in experienele
cu oareci s-a constatat c inhib transferul
glucozei din
stomac in intestinul subire i intensific
tranzitul intestinal.
Seminele conin 25 compui flavonoidici dintre
care se pot meniona: kampferol-3-arabinozid,
kampferol-3-glucozido-xilozido-glucozid,
quercetol-3-xilozido-glucozido-3'-glucozid,
quercetol-3-3'-diglucozid, quercetol-3,4'-
diglucozid, quercetol-3-ramnozid, quercetol-
4'glucozid i
kampferol-3-ramnozid i proantocianidine cum sunt:
epicatechina, epicatechin-(2 7,4 8)-
epicatechin.
Buchbauer .a. (1994) au determinat in compoziia
chimic a inveliului castanelor urmtorii
compui: 3-hexenol 9,20 %, 2-heptanol 5,2 %, 2-
heptanon 4,7 %, benzil alcool 4,10 %, 2-
metilbutanal 3,70 %, 2-feniletanol 3,5 %,
izovaleraldehid 3,30 % i 2-octanol 3,30 %.
In seminele de castan s-a identificat i prezena
urmtoarelor substane: nonanal 5,30 %, 3-hexenol
5,20 %, acid nonanoic 4,60 %, benzil alcool
3,90 % i 2-heptanol 3,20 %.
Florile de castan conin: tanin, adenozin,
rutin, colin, precum i urmtorii pigmeni:
flavone (miricetin, izoquercetin, quercetin
sau/ i
kampferol), flavonoli (kampferol 3-arabinozid,
kampferol-3-glucozid, galangin, ramnocitrin),
flavonoli metilai, glicozizi ai flavonolilor
acilai i
proantocianidine. Carotenii sunt reprezentai de
caroten, -criptoxantin, lutein i
violaxantin.
Analizele efectuate de Buchbauer .a. (1994) la
uleiul volatil extras din florile de castan au
evideniat prezena urmtorilor componeni: &;-
pinen
21,80 %, -pinen 17,20 %, camfen 11,30 %, limonen
6,10 %, 1,8-cineol 5,8 %, decanol 7,20 % i
nonanal 4,30 %.
Scoara de pe ramurile castanului conine: tanin
(epicatechin), sesquiterpene (allantoin),
alcaloizi (scopolin, escin), cumarine i
glicozizi ai
cumarinelor (esculetin, fraxetin, fraxin,
scopoletin), pigmeni (leucocianidin,
leucodelfinidin, quercetin, quercitrin).
Detalii...
Aciune terapeutic
Escina din fructele de castan are efect inhibitor
asupra acumulrii alcoolului i a glucozei in
sange, stimuleaz tranzitul intestinal i are
aciune
antiinflamatoare.
Extractele au aciune antiinflamatoare,
astringent, diuretic, febrifug, narcotic,
tonic, vasoconstrictoare, antioxidant i reduc
retenia lichidelor
in esuturi.
Importana
Medicinala, melifera, oleaginoasa, tinctoriala,
tananta
Utilizare
Se utilizeaz pentru tratarea bolilor
circulatorii, arteritelor, varicelor, flebitelor,
hemoroizilor etc. Extractele din semine se
folosesc i pentru tratarea
reumatismului i nevralgiei.
Alte utilizri:
Toxicologie: smana conine escin ce poate
provoca intoxicaii.
Medicina uman (popular): castanele mrunite,
plmdite in spirt denaturat, ca i florile inute
in petrol, folosite in tratarea reumatismului;
fructele, ramurile tinere, scoara folosite
pentru tratarea frigurilor", tanjilor"
(hemoroizilor).
Vopsitorie: scoara se intrebuineaz in tbcrie
i vopsitorie.
Toxicitate
Contraindicaii
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Conservare
Cultivare
Prefer solurile cu drenaj profund i tolereaz
poziiile expuse, ca i poluarea atmosferic. In
cursul iernii manifest o bun rezisten, dar
ingheurile tarzii de primvar pot afecta
creterile tinere. Suport uor transplantarea,
chiar la dimensiuni mari.
Semnatul trebuie efectuat imediat ce a avut loc
maturarea seminelor, afar sau in condiii cu
temperatur joas. Germinarea este foarte rapid
i
trebuie asigurat protecia fa de vremea rea.
Seminele au o viabilitate foarte limitat i ca
atare nu trebuie s fie lsate s se usuce.
Seminele
pstrate trebuie s fie puse la imbibat pentru 24
de ore inaite de a fi semnate i chiar dup acest
tratament se poate s nu fie viabile. Este bine ca
seminele s se aeze cu cicatriea in jos. Dac
semnatul s-a efectuat primvara, plantarea la
locul definitiv se face in cursul verii.
Mod de cultivare:
Prin seminte, semante in pepiniera, transplantat
in camp distanta 10 - 12 m intre pomi pe rand si
intre pomi
Recoltare
- Scoarta de pe ramuri tinere, manual, taiata in
fragmente
- Frunzele fara cozi, manual, mai - iunie
- Semintele, manual, septembrie-octombrie.
Valorificare
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: AGRIMONIA EUPATORIA L.
Denumire popular: turi mare
Sinonime tiinifice:
aspiroar, boitorean, buruian de friguri, canipoal,
coada racului, cornel, dumbravnic, glbnare de
germe, lipici, mtcu, scai mrunt, sora fragilor, turicioar
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Rosales
Familia: Rosaceae
Subfamilia: Rosoideae
Plant peren, rizom scurt, } tarator, simplu
sau ramificat. Tulpina inalt de (10)30-100 cm,
obtuz costat sau rotund, ramificat spre varf,
moale
proas, } glanduloas. Frunze toate tupinale,
cu 5-9 foliole mari, sesile, eliptice pan ovate
sau rombice, } rotunjite la baz, pe margini 6-
13-inciz
dinate pe fiecare parte, pe fa inchis verzi,
dispers alipit proase, pe dos deschis verzi,
cenuiu pubescent pan la tomentoase, cu }
glande sesile.
Flori scurt pedicelate, petale galbene, obovate
sau obcordate. Fructe nucule, cu receptacul la
maturiatte aplecat. Inflorire VI-VIII.
Sporadic din zona de step pan in etajul
fagului, margini i rariti de pdure, tufiuri,
locuri ruderale pe soluri afanate; specie
mezofitxeromezofit,
heliofil ctre heliosciadofil.
Detalii...
Organe utilizate
Organele plantei utilizate in scop medicinal sunt
florile i frunzele recoltate in lunile iunie
august.
Compoziia chimic
Principalii componeni chimici identificai in
frunze sunt: uleiurile volatile, tanin (5 8 %),
taninuri hidrolizabile (agrimonin, agrimoniin,
oenotein B), catechine (2,6 %), cumarine, -
pirone (agrimonolid), gome, vitamine (tiamin),
triterpene (1,5 %), acizi grai (acid palmitic,
acid
stearic) i triterpene (acid ursolic - 0,6 %).
Frunzele conin pigmeni flavonoizi: apigenin-
glucozid, luteolin-glucozid, quercitrin,
izoquercetin, izoquercitrin, quercetin-glucozid.
Bilia .a.
(1993) au identificat in organele aeriene ale
speciei Agrimonia eupatoria un nou glicozid
flavonic: kampferol 3-ramnozid, alturi de
kampferol,
kampferol 3-ramnozid i kampferol 3-rutinozid,
luteolin-glucozid, quercetin-glucozid i
quercitrin.
Pe ambele suprafee ale frunzelor, dar mai ales pe
cea inferiar, se gsesc peri secretori scuri, cu
glanda uni sau pluricelular.
Scoara de pe tulpinile acestei plante conine:
poliglucide, flobafene, diterpene (acetilamarolid,
allantoin, amarolid, quassiin, shinjulacton A)
i
saponine.
Aciune terapeutic
Extractele obinute din aceast plant au efect
astringent, colagog, diuretic, hepatic, tonic i
vulnerar.
Importana
Medicinala
Utilizare
Extractele se utilizeaz in tratarea icterului i
a afeciunilor hepatice, pentru tratarea diareii
i a hemoroizilor. In rdcinile acestei specii
Kasai .a.
(1992) a identificat trei derivai ai catechinei
care au activitate antibacterial
Cercetrile efectuate de Miyamoto .a. (1997) au
evideniat c taninurile hidrolizate extrase din
plantele de Agrimonia pilosa au o activitate
anticancerigen, inhiband formarea tumorilor.
Aceast activitate a fost identificat la dimerii:
agrimoniin i oenotein B, precum i la unii
trimeri i
tetrameri.
.
Toxicitate
Contraindicaii
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Conservare
Cultivare
Crete pe diferite tipuri de soluri, dar prefer
solurile calcaroase. Se dezvolt bine in condiii
de umbrire uoar, dei prefer locuri de plin
soare.
Diseminarea seminelor se realizeaz uor prin
intermediul animalelor de a cror blan acestea se
prind i in consecin acestea germineaz i cresc
in noile locuri.
Semnatul se poate face primvara sau toamna,
germinarea are loc in 2-3 sptmani la temperatura
de 13oC, iar rata germinrii poate fi mai redus
mai ales dac seminele au fost pstrate anterior.
O stratificare la temperatur joas este benefic,
dar nu absolut necesar. Dac semnatul s-a
efectuat in vase, plantulele se scot afar cand
sunt suficient de mari pentru manipulare i se
planteaz la locul definitiv primvara tarziu sau
la
inceputul verii. Se pot diviza in toamn, urmand a
se planta cu uurin in locurile definitive.
Mod de cultivare:
- Rasad semanat primavara, repicat si plantat in
camp
- Semanat direct in camp primavara
- Despartire de tufa toamna (germinatie scazuta a
semintelor)
Recoltare
Herba, taiere cu secera a partii foliate, la
inceputul infloririi nelignifiate iunie-iulie
Valorificare
AGRIMONIAE HERBA IARB DE TURI MARE
1. Flux tehnologic:
- tocator Winicker, echipat cu cuit transversal
i dotat cu sistem de sitare vibrator,
echipat cu sitele avand latura ochiurilor de 6,3
i 2 mm;
- mas de ambalare.
DESCRIERE - Proces tehnologic continuu care
cuprinde urmtoarele tipuri de operaii :
- mecanice: concisare, sitare;
Materiile prime: Agrimoniae Herba Iarb de
Turi mare.
Materiale : a) ambalaje individuale (pungi
hartie);
Utiliti : ap curent, curent electric.
transfer,
- umiditate;
inregistreaz in buletinul de analiz i trebuie
CONCISARE SITARE Iarba de Turi mare
condiionat se trece prin tocatoarea mecanica
(Winicker) apoi prin sistemul de sitare vibrator
(folosind site cu latura ochiului de 6,3 mm - sita
I i 2 mm -sita III) pentru separarea fragmentelor
de dimensiuni necorespunzatoare si a prafului
vegetal obtinut. Pe parcursul operaiei se
preleveaz probe din produsul concisat i sitat i
se verific dimensiunile fragmentelor prin sitare
in
laborator. Deeul nevalorificabil rezultat se
distruge conform normelor in vigoare.
OMOGENIZARE - se omogenizeaz manual. Se verific
se inregistreaza rezultatul analizei pe flux
in Registrul de laborator. Produsul omogenizat
este transferat in spatiul de ambalare, pentru
operatia urmatoare.
in
finite, ambalaje rmase, deeuri la gestiunile
respective i
se incheie fia de producie creia i se ataeaz
toate buletinele de analiz intocmite i
produs .
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: AGRIMONIA PROCERA Wallr.
Denumire popular: Turi
Sinonime tiinifice: Agrimonia repens L.;
Agrimonia odorata auct. non Miller
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Rosales
Familia: Rosaceae
Plant erbacee peren, cu tulpina robust, inalt
de 40-180 cm, costat, puternic ramificat,
proas, cu glande scurt pedicelate. Frunzele
intrerupt
imparipenate, mari, puternic proase pe ambele
fee, pe dos cu peri glandulari. Florile mari,
grupate in raceme spiciforme, au receptaculul dens
pros, cu mai multe randuri de ghimpi cu varful
indoit; petalele galbene; inflorete in lunile VI-
VII.
Intalnit sporadic din zona stepei in etajul
fagului in margini i rariti de pdure,
tufriuri sau locuri ruderale. Specie mezo-
xeromezofil,
helsciadofil.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Organele aeriene ale acestei plante conin: tanin.
Aciune terapeutic
Extractele au efect antiinflamator i diuretic.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: AGROSTEMMA GITHAGO L.
Denumire popular: Neghin
Sinonime tiinifice:
Barba mpratului, Coroni, Curcubea, Curcubeu, Floarea
cununiei, Flocoele, Flocoic, Iarba vntului,
Nebunele, Nedin, Neghin de holde, Neghin neagr,
Neghini, Negin, Nopti, Obsig, Trei frai ptai,
Zzanie, Zizanie, Zzanie
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Caryophylliidae
Ordinul: Caryophyllales
Familia: Caryophyllaceae
Subfamilia: Caryophylloideae
Plant anual sau bisanual, inalt de 30-100 cm,
cu tulpina seriaceu-proas. Frunze dispuse opus,
liniare sau liniar-lanceolate. Flori mari, dispuse
in monochazii au caliciul campanulat, terminat cu
lacinii lungi liniare, acute ce depesc petalele;
petale purpurii, ondulat-crenate la varf. Fruct de
tip capsul ce se deschide prin 5 valve; semine
reniforme, negre, cu asperiti aezate in randuri
regulate.
Sporadic din zona stepei pan in etajul
gorunului, in cereale de toamn, rar in cele de
primvar, borceag sau lucerniere. Cultivat
uneori ca
ornamental.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Planta conine: lipide, aminoacizi (orcylalanin,
citrulin), ureide (alantoin i acid alantoic),
saponine (gitagenin, gitagozid, gipsogenin,
sapotoxin
i acid agrostemmic) i acid agrostemmic.Seminele
conin: lipide, proteine i saponine (gitagin).
Aciune terapeutic
Seninele au aciune diuretic, expectorant i
vermifug.
Importana
Toxica
Utilizare
Se folosete in tratarea hidropiziei i a
icterului.
Toxicitate
Contraindicaii
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Conservare
Cultivare
Mod de cultivare:
Semanat direct in camp toamna sau primavara
Recoltare
Frunze
Valorificare
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: AILANTHUS ALTISSIMA (Miller)
Swingle
Denumire popular: Cenuer
Sinonime tiinifice:
Arbore puturos, Brnca ursului, Cenuar, Ciumac, Crucea
pmntului, Lemn acru, Lemn domestic,
Mastacan, Mastacin, Nelemn, Nuc puturos, Nuc slbatic,
Nucar, Otar, Oetar, Oetnic, Platan, Pom nrod
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Rutales
Familia: Simaroubaceae
Subfamilia:
Arbore cu inlimea de 15 - 30m; scoara cenuiu-
deschis, neted; lujerii foarte groi, scurt
pubesceni; frunzele alterne, imparipenat-compuse,
cu
11-25 foliole fin ciliate pe margini; florile
poligame, actinomorfe, pe tipul 5 avand petale
mici, galben-verzui sunt grupate in panicule
terminale,
laxe; inflorete in mai-iunie; fructul multiplu,
de tip polisamar, seminele turtite fiind dispuse
la mijlocul aripii.
Specie cultivat ca ornamental, rspandit
subspontan pe terenuri degradate, locuri virane,
curi, la marginea localitilor, a pdurilor, in
locuri
insorite i pe terenuri uoare; originar din
China.
Detalii...
Organe utilizate
Compoziia chimic
Organele aeriene ale plantei conin: taninuri (12
%), lignine, celuloz, hemiceluloze, ramnoz,
mucilagii, proteine (27,5 %), oleorezine,
betasitostrol,
chinone, alcool cerilic, acid elaidic, acid galic,
ceril-palmitat, dihidroxicumarine (scopoletin) i
lactone (ailantiin) in proporie de 4,9 %.
Dintre pigmenii flavonoizi identificai in
plantele de cenuer se menioneaz: quercetina,
isoquercetina, izoquercitrina i fisetina.
Dintre diterpene a fost pus in eviden prezena:
ailantionei, quassiinei, shinjulactonei A i
amarolidului in scoar, a ailantonei in fructe i
a
ailantinolului B i C in frunze.
Dintre lactone au fost identificate: ailantiina i
neoquassina. Kubota .a. (1996) au identificat in
aceast specie dou noi quassinoide: ailantinol A
i
B, iar Hung (1995) a identificat 6 derivai
pregnan, 2 colestan, 2 hopan, 1 lupan i 1 derivat
gamaceran.
Scoara de pe ramuri conine: celuloz, flobafene,
benzochinone, saponine, ceril palmitat, diterpene
(ailantinon, amarolid, acetilamarolid,
shinjulacton C, quassiin) i alcaloizi: canthin-
6-on-3-oxid, canthin-6-on (C14H8N2O).
Fructele conin diterpene (ailanton), iar
seminele proteine (27 %), lipide (55 59 %),
ailanton.
Ansari i Ali (2003) au identificat in extrasele
cloroformice din semine prezena a doi noi
steroli: ailantusterol A [stigmast-5,20(21)-dien-
3- beta-ol]
i ailantusterol B [stigmast-5-en-3- beta-21-
diol].
Aciune terapeutic
Extractele au efect antibacterial antispasmotic,
astringent, bitter, depresant cardiac, diuretic
emetic, emmenagog i febrifug.
Importana
Melifera, tananta, producatoare de lemn
Utilizare
Se utilizeaz pentru tratarea febrei, diareei i
dezinteriei. Extractele din scoar se folosesc
pentru tratarea malariei. Quassinoizii au
proprieti
anticancerigene.
Alte utilizri:
Heisey (1996) a constatat c extractele apoase
obinute din scoara i frunzele acestei specii
conin un compus fitotoxic ailantona care in
concentraie de 0,7 ml/ l inhib creterea
rdcinii, avand efect de erbicid.
Microorganismele din sol pot descompune aceast
substan, ceea ce
determin dispariia efectului fitotoxic.
Apicultur: florile furnizeaz culesuri de
nectar, polen de calitate superioar.
Protecia mediului: utilizat pentru consolidarea
taluzurilor, coastelor, trerenurilor degradate.
Toxicitate
Contraindicaii
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Conservare
Cultivare
Este un arbore puternic, care suport cu succes
condiii diverse, cu rezisten foarte bun la
boli, tolerant la alcalinitate, inghe, uscciune,
temperaturi mari, valori mari sau mici ale pH-
ului, poluani atmosferici, soluri pternic
poluate. Prefer condiii de plin soare sau o
umbrire parial.
Este tolerant la preciptaii anuale de 30-250 cm,
temperatura medie anual de la 10-20oC i un pH de
5,5-8,0. Rezist la cel puin -15oC.
De preferat semnatul afar imediat ce seminele
s-au maturat, dar atenie fiindc germinarea este
foarte slab (circa 58%). Dac se procedeaz la o
stratificare la rece pentru 8 sptmani,
germinarea poate fi imbuntit.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: AJUGA REPTANS L.
Denumire popular: vineri
Sinonime tiinifice: A. astolonosa et A. pumila
Schur., A. reptans var. alpestris Gremli, A.
reptans var.
genuina Ducomm.
vineic, barba boierului, bugul, buruian de sub alun,
cearta casei, goni, frunz de orbal, frunz de sub
tuf, iarb ntritoare, iarba spurcului, lavretin, lupari,
suliman, tacin, tmic
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Lamiales
Familia: Lamiaceae
Subfamilia:
Plant peren cu rizom scurt, rdcini numeroase
i ramificate, tulpini simple de 10-40 cm, glabre,
spre varf cu 4 muchii proase pe 2 fee opuse,
alternand la fiecare internod. Baza tulpinii cu
stoloni suprateretri repeni (foarte rar fr
stoloni), cilindrici, glabri, cu internoduri
lungi. Frunze
glabre, evident nervate, eliptice, cu margini
ondulat neregulat-crenate, cele superioare cu
margini intregi, aproape sesile. Inflorescena cu
flori foarte
scurt pedicelate sau aproape sesile, dispuse in
mai multe verticile, cu cate 4-10 flori de culoare
albastr, rar roz sau alb. Inflorete IV-VI.
Specie mezofit- mezohigrofit, pH i termo
amfitolerant, frecvent in zona silvostepei-
etajul bradului, prin pajiti, tufriuri, margini
de pdure.
Detalii...
Organe utilizate
Compoziia chimic
tanin, diterpene (ajugareptanson,),
fitoecdisteroizi (ajugalacton, ajugasteron,
casteron, polzpodin B), hormoni steroizi
(ecdyson), glicozizi
(ajugol), glucozizi (ajugozid), glucozizi iridoizi
(aucubin, asperulin), iridoizi (harpagide) i
pigmeni ( -caroten, cianidin, delfinidin).
Aciune terapeutic
Extractele au proprieti analgesice.
Importana
Toxica, medicinala
Utilizare
Este folosit pentru oprirea hemoragiilor i in
tratarea tusei i a expectoraiilor.
Medicina uman: se utilizeaz pentru tratarea
anginei pectorale, pneumonii, astm bronic, tuse,
hemoragii uterine, hemoroizi; extern pentru ulcere
tegumentare, rni, arsuri, fracturi de oase
(alifie cu untur).
Toxicitate
Contraindicaii
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Conservare
Cultivare
Mod de cultivare:
- Rasad transplantat primavara in camp
- Departire de tufa
Recoltare
Frunze, muguri tineri
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ALBIZIA JULIBRISSIN Durazz.
Denumire popular: Arborele de mtase
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Fabales
Familia: Mimosaceae
Subfamilia:
Arbust-arbore cu tulpin ce poate ajunge pan la
12 m inlime; frunzele dublu paripenat compuse;
flori roz grupate in inflorescene globuloase;
inflorirea: iunie-august; fructul pstaie.
Specie mezofit; cultivat ornamental.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Planta conine: glucide (galactoz, rafinoz,
stahioz, lignine), tanin, amide (asparagin),
baze azotate (guanidin), pigmeni (crisoeriol,
luteolin,
proantocianidine), vitamine (acid nicotinic,
piridoxin, rutin), acizi grai (acid oleic, acid
palmitic, acid stearic), fenol, triterpene (acid
acacic,
acetilalisol), sesquiterpene (alismol, alismoxid),
glucozizi (arabinozid).
Rizomul conine: glucide (fructoz, glucoz,
zaharoz), lipide, lecitin, beta-sitosterol,
colin, derivai ai alisolului (alisol A,
epialisol A).
Scoara de pe ramurile acestei plante conine
taninuri, saponine, alfa-spinasteril- beta-D-
glucozid i 3',4',7-trihidroxiflavone. Ito .a.
(1994) a
identificat prezena glicozizilor lignanilor:
albizziozid A, B i C.
Seminele conin proteine (32-33 %), lipide (8,5
11,1 %) i aminoacizi neproteici (albizziin).
Orsini (1991) a identificat prezena a 3 saponine,
iar
Mistra .a. (1995) a identificat prezena a trei
alcaloizi: budmunchiamin L1 L3.
Aciune terapeutic
Extractele au aciune antibacterial,
antispasmotic, astringent, cardiac, diuretic,
emetic, emmenagog i febrifug.
Importana
Utilizare
Se utilizeaz pentru tratarea depresiei,
iritabilitii, insomniei i pentru stimularea
memoriei.
Tratamentele externe se folosesc in cazul
leziunilor, umfturilor i absceselor.
Apicultur - specie melifer.
Toxicitate
Contraindicaii
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Conservare
Cultivare
Arborele necesit soluri umede cu denaj bun i
poziie insorit, preferand solurile uscate.
Tolerant la valori mari ale pH-ului, salinitate,
vanturi
puternice i uscciune, deci reuete in condiiile
unor soluri srace. Rezist bine la gerurile din
cursul iernii, dar creterile tinere manifest
sensibilitate la temperaturile joase din
primvar. Tolereaz tierile efectuate iarna
tarziu sau primvara de vreme, suport uor
transplantarea i este
rezistent la patogeni. Realizeaz simbioze cu
bacterii la nivelul sistemului radicular, ceea ce
contribuie la fixarea biologic a azotului
molecular i ca
urmare contribuie la asigurarea plantelor vecine
cu acest element mineral.
Semnatul se efectueaz in ser sau spaii reci,
in martie- aprilie, imediat ce seminele s-au
maturat, dar dup o preumectare timp de 24 de ore
in ap
inclzit. Germinarea are loc in 2-3 luni la 19oC,
iar dac s-a efectuat scarificarea procesul este
favorizat. Se repic in vase individuale cand
plantulele sunt suficient de mari pentru aceasta
i se cresc in ser cel puin pentru prima iarn.
Se planteaz la locul definitiv la sfarit de
primvar,
inceput de var, asigurandu-le protecie afar in
cursul uneia sau a dou ierni.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ALCHEMILLA VULGARIS L.
emend. Frohner
Denumire popular: Creioar
Sinonime tiinifice: A. acutiloba Opiz, A.
vulgaris L. subsp. acutangula (Buser) Palitz
brumrie, crerel, fin de in, plac, pleasc, rptunjir,
umbra muntelui, umbrarul doamnei
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Rosales
Familia: Rosaceae
Plant erbacee, peren, cu rizom brun; tulpina
dreapt sau culcat la pmant, de 20-50 cm
inlime; frunzele bazale dispuse in rozet, lung
peiolate,
palmat-lobate (9-11 lobi triunghiulari), frunzele
tulpinale mai mici; florile mici, pan la 3 mm
diametru, galben-verzui; inflorirea: iunie-august;
fructul este o achen.
Prin puni, fanee coaste abrupte, stancrii, mai
rar la margini de pdure, in tufiuri, din etajul
montan pan in cel alpin; specie mezofit ctre
mezohigrofit.
Detalii...
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaz rdcinile i
frunzele acestei plante.
Compoziia chimic
Organele aeriene conin: cantiti mici de
glucide, lignine, acizi grai (acid palmitic i
acid stearic, acid oleic), fenoli, fitosteroli,
taninuri (6 8 %)
care prin hidroliz produc acid elagic i acid
luteic, saponine, pigmeni flavonoidici
(luteolin, proantocianidine), vitamine (rutin,
acid nicotinic) i
substane minerale.
Rizomii acestei specii conin: glucoz, fructoz,
zaharoz, lipide (4,2 %), steroli ( -sitosterol)
i triterpene (alisol).
Aciune terapeutic
Extractele obinute din funzele acestei specii au
aciune astringent, antidiareic i
antihemoroidal.
Importana
Medicinala
Utilizare
Decoctul din rdcini se folosete pentru oprirea
sangerrii in caz de rnire ia ceaiul prepaat din
frunze reduce pierderile excesive de sange in
timpul
menstruaiei.
Medicin, uman, popular - uz intern - prile
aeriene ale plantei se folosesc pentru stimularea
poftei de mancare; uz extern - tratarea
laringitelor,
stomatitelor i cicatrizarea rnilor;
Medicin veterinar - uz intern - tratarea
enteritelor, afeciunilor renale .
Toxicitate
Contraindicaii
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Conservare
Cultivare
Planta crete uor in orice fel de sol, locuri
insorite sau parial umbrite. Prefer solul acid,
cu un bun drenaj, crete bine pe soluri argiloase
grele.
Plantele din acest gen par a fi imune la atacul
prdtorilor, respectiv a iepurilor.
Se seamn primvara in spaii reci, germinarea
are loc in 3-4 sptmani la 16oC, iar cand
plantulele pot fi manipulate se repic in vase i
se cresc in
spaii reci pentru prima lor iarn. Plantarea
afar se efectueaz primvara tarziu sau la
inceptul verii. Divizarea se efectueaz primvara
sau toamna,
cu plantarea direct la locul definitiv, dar este
mai bine ca plantele s fie mai intai inute in
vase in locuri umbrite.
Mod de cultivare:
- Rasad din seminte primavara, repicat si plantat
in camp primavara
- Despartire de tufa toamna
Recoltare
Herba, taiere cu secera, pe timp frumos, inclusiv
a frunzelor din rozeta
Valorificare
ALCHEMILLAE HERBA IARB DE CREIOAR
1. Flux tehnologic
- tocator Winicker, echipat cu cuit transversal
i dotat cu sistem de sitare vibrator, echipat cu
sitele
avand latura ochiurilor de 6,3 i 2 mm;
- mas de ambalare.
- mecanice: concisare, sitare;
Materiile prime: Alchemillae Herba Iarb de
Turi mare.
Materiale :
Utiliti : ap curent, curent electric.
transfer,
- umiditate;
inregistreaz in buletinul de analiz i trebuie
CONCISARE SITARE Iarba de Creioar
condiionat se trece prin tocatoarea mecanica
(Winicker) apoi prin sistemul de sitare vibrator
(folosind site cu latura ochiului de 6,3 mm - sita
I i 2 mm -sita III) pentru separarea fragmentelor
de dimensiuni necorespunzatoare si a prafului
vegetal obtinut. Pe parcursul operaiei se
preleveaz probe din produsul concisat i sitat i
se verific dimensiunile fragmentelor prin sitare
in
laborator. Deeul nevalorificabil rezultat se
OMOGENIZARE - se omogenizeaz manual. Se verific
se inregistreaza rezultatul analizei pe flux
in Registrul de laborator. Produsul omogenizat
este transferat in spatiul de ambalare, pentru
operatia urmatoare.
in
respective i
produs .
disciplina de producie.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ALISMA PLANTAGO-AQUATICA L.
Denumire popular: Limbari
Sinonime tiinifice:
Limbari, Brncari, Limba blii, Limba blilor, Limba
broatei, Limba oii, Limba vacii, Ptlagina apei,
Ptlagina blii, Ptlagina blilor, Ptlagin de ap,
Plasture, Patlagin de ap, Pltangin de ap,
Pltgina blilor, Potbal de ap, Potbeal de ap, Rahn
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Alismatidae
Ordinul: Alismatales
Familia: Alismataceae
Subfamilia:
Este o plant de balt cu frunzele bazale
peiolate, cu limbul acut-ovat. Florile sunt mici,
trandafiriu-deschise sau albe, dispuse intr-o
inflorescen
piramidal Fructul este poliachen.
Frecvent din zona stepei in etajul boreal, in
mlatini, pe malul lacurilor sau a apelor,
blilor; specie higro-hidrofil.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Analiza frunzelor recoltate de la aceast specie a
relevat prezena urmtorilor componeni chimici:
glucide, ceruri, rezine, pectine, pigmeni
(clorofil), acizi organici (acid citric, acid
oxalic), triterpene (acetilalisol), vitamine
(rutin). Nu a fost identificat prezena
alcaloizilor i a
glucozizilor.
In celelale organe aeriene ale plantei au fost
identificate: glucide (rafinoz, stahioz,
galactoz, arabinoz), taninuri, vitamine (acid
pantotenic, acid
nicotinic, piridoxin, rutin), fenoli, acizi
grai (acid stearic, palmitic, oleic), lignine,
pigmeni (luteolin, proatocianidine, quercetin
glicozid,
luteolin, chrisoeriol), baze azotate (guanidin),
alcaloizi (acid nicotinic).
Triterpenele determinate in esuturile acestei
specii sunt: acetilalisol, alisol A, alisol A-
monoacetat, alisol B, alisol B-monoacetat, alisol
Cmonoacetat,
iar sesquiterpenele: alismol i alismoxid.
In rizomul i rdcinile acestei specii a fost
identificat prezena: glucidelor (amidon,
glucozei, fructoz, zaharoz, dextroz), lipidelor
(4,2 %),
cerurilor, mucilagiilor, compuilor terpenoizi
(alisol A, alisol C, epialisol A), sterolilor (
-sitosterol), colinei, lecitinei, valinei i
acetilvalinei.
Seminele conin 13,2 % proteine.
Aciune terapeutic
Extractele obinute din frunze au efect
antibacterial, anticolesterolemic, astringent,
contracceptiv, diaforetic, diuretic, hipoglicemic
i hipotensiv.
Extractele din rdcini au efect antiglicemiant,
anticolesterolemic, diuretic, hipotensiv i
antibacterian.
Importana
Toxica
Utilizare
Extractele din frunze se utilizeaz in tratarea
cistitelor, dizenteriei i a calculilor biliari
iar cele din rdcini pentru tratarea edemelor,
nefritelor,
diareei i bolilor de ficat.
Toxicitate
Contraindicaii
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Conservare
Cultivare
Crete bine in condiii insorite, preferat de
limaxi.Se seamn in rsadni rece imediat ce
seminele s-au maturat. Vasul se plaseaz in circa
3 cm
ap pentru a se menine umiditatea in sol. Se
procedeaz la repicat i meninerea plantelor in
spaiul respectiv pentru prima iarn, iar
plantarea afar
se face primvara tarziu. Divizarea se efectueaz
primvara sau toamna i foarte simplu se planteaz
direct la locul definitiv.
Mod de cultivare:
Semanat rasad in strat rece si transplantat in
camp primavara
Recoltare
Frunze, radacini
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ALLIUM AMPELOPRASUM L.
Denumire popular: Ceap de var
Sinonime tiinifice:
Usturoi de Albania
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Clasa: Liliopsida
Subclasa: Liliidae
Ordinul: Liliales
Familia: Liliaceae
Subfamilia:
Plant peren cu bulb ovoidal sau globulos, de 20-
40 mm in diametru, insoit de bulbi de innoire i
bulbili glbui sau brunii, sesili sau scurt
pedicelai; tunicile externe sunt pergamentoase,
uneori filamentoase, albicioase sau argintii
lucioase. Frunzele in numr de 6-9, sunt plane,
glaucescente, pe dos pronunat carenate. Tulpina
inalt pan la 100 cm, in seciune rotund, cu
miros de usturoi, poate prezenta de la baz pan
in
zona median tecile frunzelor. Inflorescena
multiflor, globuloas, acoperit iniial de o
spat membranoas, albicioas, lung apiculat la
varf.
Florile au perigonul campanulat, roz sau purpuriu,
rar albicios. Filamentele staminale i stilul
exerte, depesc foliolele perigonale in lungime.
Fruct
de tip capsul cu semine trimuchiate, negre, +
zbarcite, acute la extremiti.
Plant cultivat
Organe utilizate
Compoziia chimic
Planta conine: glucide (fructoz, glucoz,
zaharoz, galactoz, maltoz, celuloz,
hemiceluloze), lipide (0,3 4,7 %), proteine (2,3
21,7 %),
saponine -sitostrol i substane minerale.
Caracteristica acestei specii const in prezena
compuilor cu sulf: aliin, allil monosulfid,
allil sulfid, diallil sulfid, dimetil sulfid, etil
sulfid, metil
aliin, metil sulfid, propil disulfid i
propiloaliin, Aminoacizii din aceast plant sunt
reprezentai de: alanin, arginin, acid aspartic,
acid glutamic,
histi din, izoleucin, leuci, lizin, metionin,
prolin, fenilalanin, treonin, triptofan,
tirozin i valin.
Acizii organici sunt reprezentai de: acidul
cafeic, acidul clorogenic, acidul ferulic, acid
oxalic, acid sinapic,
Acizi grai: acid linoleic, acid linolenic, acid
lignoceric, acid palmitic, acid stearic,
Vitamine: acid ascorbic, niacin, acid nicotinic,
acid folic, riboflavin, tiamin.
Au mai fost identificai urmtorii componeni:
Pigmeni: -Caroten, Kampferol-3- -D-
glucuronid, kampferol-3-xilozil- -D-glicozid.
Cumarine: scopoletin, esculetin i umbeliferon.
Aciune terapeutic
Extractele au efect desinfectant, antihelmintic,
antibacterial, antiinflamator, anticolesterolic,
antiseptic, antispasmotic, carminativ, diuretic,
expectorant, febrifug, hipoglicemic, antidiabetic,
hipotensiv, stomahic, tonic i vasodilatator.
Importana
Alimentara, aromatica si condimentara
Utilizare
Se utilizeaz pentru tratarea leziunilor,
absceselor, anghinei, arteriosclerozei i bolilor
cardiace.
Alturi de efectele medicinale pe care le are
ceapa, se poate meniona i utlizarea larg a
acesteia pentru aromatizarea mincrurilor.
Toxicitate
Contraindicaii
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Conservare
Cultivare
Mod de cultivare:
Semant rasad in strat rece si transplantat in camp
primavara tarziu
Recoltare
Flori, frunze, radacini
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ALLIUM CEPA L.
Denumire popular: Ceap
Sinonime tiinifice:
Ceap, Arpagic, Cab, Cebul, Ceap bulgreasc, Ceap de
ap, Ceap de arpagic, Ceap de grdin,
Ceap hasm, Ceap lunguiue, Ceap mrunt, Ceap
moldoveneasc, Ceap ruseasc, Cepoi, cepoar
de var, Ciaclama, Hagim, Haim, Harbagic, Herpejic,
Hocegi, Orceag, Parpangic, Samulastr,
eap, eapi
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Clasa: Liliopsida
Subclasa: Liliidae
Ordinul: Liliales
Familia: Liliaceae
Subfamilia:
Plant bianual sau trienal, care are in sol un
bulb tunicat, iar la suprafaa solului frunze
cilindrice goale la interior. In anul al doilea
formeaz o
tulpin fistuloas, ingroat la baz, care
susine o cim globuloas, umbeliform, ce conine
numeroase flori albe.
Plant cultivat
Organe utilizate
Compoziia chimic
Principalii componeni determinai in bulbii de
ceap sunt: glucidele (4,7 10,2 %), proteinele
(1,2 %), lipidele (0,25 %) i substanele minerale
(0,59 ). Alturi de aceste substane, in bulbi au
fost detereminate i alte glucide (glucoz 2,24 %,
fructoz 1,83 %, zaharoz 1,91 %, hexozani 1,11
%, celuloz 0,86 %) i lignine 0,07 % (Souci .a.,
1981).
Acizi organici din bulbii de ceap sunt
reprezentai de acidul malic 170 mg/ 100 g, acidul
citric 20 mg/ 100 g i acidul oxalic 5,5 mg/ 100
g) iar
sterolii de: beta-sitosterol 12 mg/ 100 g i
campesterol 1 mg/ 100 g.
Vitaminele din bulbii de ceap sunt reprezentai
in principal de acidul ascorbic (8,0 mg/ 100 g),
alturi de care se afl cantiti mai mici de
nicotinamid i tocoferol (0,20 mg/100 g), acid
pantotenic (0,17 mg/100 g), piridoxin (0,13
mg/100 g), tiamin i riboflavin (0,03 mg/ 100
g).
Dintre substanele minerale, in 100 g bulbi de
ceap au fost determinate urmtoarele: potesiu 175
mg, fosfor 42 mg, calciu 31 mg, sodiu i
magneziu 9,0 mg, zinc 1,4 mg, fier 0,5 mg i
mangan 0,36 mg.
Pigmenii flavonici din bulbii de ceap sunt
reprezentai de glucozizi ai quercetinei i
izoramnetinei, de quercetin i quercetin-4'-
glucozid
(spireozid), rutin i kampferol.
Ceapa din soiurile cu culoare roie conine
cianidin 3-glucozid, peonoidin 3-glucozid i
peonoidin 3-arabinozid. In cantiti mici se
gsesc i ali
cianidin glicozizi aa cum este i cianidin 3-
laminariobiozid (Du i Francis, 1974). Dintre
pigmenii izoflavonoizi au fost identificai:
farmononetina
i genisteina.
Bulbii de ceap conin 0,005 0,015 % ulei
volatil.
Analiza uleiului volatil efectuat de Mihaescu
.a. (nepublicat) a identificat prezena a 49
componeni, cu urmtoarele concentraii: 23,81 %
dipropil
disulfur, 20,52 % dipropil trisulfur, 14,26 %
propenil propil trisulfur, 4,91 % propil propenil
disulfur, 3,97 % propenil propil trisulfur, 3,48
%
propil metil trisulfur, 2,31 % propenil propil
trisulfur izomer, 1,90 % metil propenil
disulfur, 1,85 % propenil propil trisulfur
izomer, 1,81 %
dimetil tiofen, 1,23 % metil propil disulfur,
1,13 % propenil propil pentasulfur izomer, 1,11 %
dipropil tetrasulfur, 1,04 % dipropilen
disulfur,
0,98 % propenil propil pentasulfur, 0,86 propil
metil trisulfur izomer, 0,81 % metil hexil
furanon, 0,34 % dimetil trisulfur, dipropil
trisulfur
izomer i 0,29 % dipropil trisulfur.
Kawakishi i Morimiton (1994) au precizat c
substanele lacrimogene sunt produse in urma
aciunii enzimei cistein sulfoxid liaz asupra S-
alkyl-Lcistein
sulfoxizilor i S-alkenyl-L-cistein sulfoxizilor.
Florile de ceap conin saponine spirostanice aa
cum sunt alliospirozidele A D, care sunt
substane active, cu efect insecticid. Aceste
saponine
formeaz complexe insolubile cu sterolii, care
constituie precursorii pentru sinteza hormonului
ecdison din insecte. In lipsa acestui hormon in
dezvoltarea larvelor se produc malformaii, care
determin moartea lor (Zobel .a. 1991).
Detalii...
Aciune terapeutic
Extractele au efect desinfectant, antihelmintic,
antibacterial, antiinflamator, anticolesterolic,
antiseptic, antispasmotic, carminativ, diuretic,
expectorant, febrifug, hipoglicemic, antidiabetic,
hipotensiv, stomahic, tonic i vasodilatator.
Importana
Medicinala, melifera, alimentara, aromatica si
condimentara
Utilizare
Se utilizeaz pentru tratarea leziunilor,
absceselor, anghinei, arteriosclerozei i bolilor
cardiace.
Alturi de efectele medicinale pe care le are
ceapa, se poate meniona i utlizarea larg a
acesteia pentru aromatizarea mincrurilor.
Toxicitate
Contraindicaii
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Conservare
Cultivare
Prefer locuri insorite adpostite, (in locuri
umbrite nu formeaz bulbi i tulpini florifere).
Cele mai bune soluri sunt cele uoare sau
mijlocii, cu
textur nisipo- lutoas, cu o structur bun,
soluri bine drenate, cu Ph de cel puin 6,5, dar
tolereaz valori ale Ph-ului de la 4,5 la 8,3.
Crete foarte
bine in climatul Mediteranean, dar pentru o
cretere bun in primele stadii prefer o vreme
rcoroas. Tolereaz temperaturile joase, dar
temperaturi
de sub 10oC, pentru perioade mai lungi determin
ca bulbul s formeze floare. Optimum de
temperatur pentru cretere este cuprins intre 20
-25oC,
iar formarea bulbilor se realizeaz ca rspuns la
fotoperioade lungi. Manifest cerine mari pentru
ap, deoarece sistemul radicular este superficial.
Este una dintre primele plante cultivate pentru
hran (prile edibile fiind bulbii i frunzele)
dar i cu scop medicinal.
Se poate cultiva prin rsad, cu semnat timpuriu
in ser in luna februarie, iar plantarea in camp
se efectueaz la sfaritul primverii. Semnatul
principal se efectueaz afar in martie- aprilie
pe un pat nutritiv bine pregtit. Se poate efectua
i semnat in august pentru soiurile foarte
rezistente
peste iarn, urmand a se obine o producie
timpurie de bulbi in luna unie a anului urmtor.
Pentru cultura prin arpagic, in vederea producerii
acestuia se seamn in martie, dup schema 7
randuri pe strat, la adancime de 1,5-2 cm. Bulbii
mici de circa 1-2 cm diametru se recolteaz in
luna
iulie, se pstreaz in locuri rcoroase peste
iarn i se planteaz afar in aprilie. O parte
din bulbi vor forma tulpini florifere, alii vor
produce bulbi
de dimensiuni mari. Se poate practica i cultura
prin semnat direct in camp (ceapa ceaclama) cu
infiinarea culturii toamna tarziu sau primvara
devreme.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ALLIUM PORRUM L.
Denumire popular: Praz
Sinonime tiinifice:
Praz, Ai srbesc, Ajim, Ceap alb, Ceap blnd, Coada
vacii, Hagim, Hajme, Horceag, Por, Poroi,
Poroaic, Poriu, Praj, Pur
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Clasa: Liliopsida
Subclasa: Liliidae
Ordinul: Liliales
Familia: Liliaceae
Subfamilia:
Este o plant erbacee, bisanual sau trienal,
prevzut cu un bulb cilindric, cu o tulpin
inalt de 30 140 cm i cu frunze lanceolate,
lungi.
Plant cultivat
Organe utilizate
Compoziia chimic
Din datele analitice obinute de Souci .a. (1981)
rezult c prazul are valoarea energetic mai mic
decat a cepei (158,6 kJ/ 100 g) datorit
coninutului mai mic de glucide (4,5 9,2 %), mai
mare de ap (86 91 %) i relativ egal de
proteine (2,0 2,5 %) i lipide (0,25 0,44 %).
Coninutul de glucoz este de 1,16 %, cel de
fructoz 1,45 % i cel de zaharoz 0,68 %.
Coninutul de vitamine din 100 g parte edibil
este de 30 mg acid ascorbic, 2,0 mg tocoferoli,
0,53 mg nicotinamid, 0,25 mg piridoxin i 0,10
mg
tiamin.
Substanele minerale variaz intre 0,8 i 0,9 %,
cea mai mare cantitate constatandu-se in cazul
potasiului 225 mg, calciului 87 mg, fosforului 46
mg,
clorului 24 mg, magneziului 18 mg i sodiului 5
mg.
Florile de praz conin saponine spirostanolice aa
cum este aginozidul, 6-deoxiaginozidul, 2-
deoxiaginozidul, 2-deoxialliporinul i 6-
deoxialliporinul, care sunt substane active cu
efect insecticid. Carotenuto .a. (1997) au
identificat in aceleai esuturi hidroxi, dehidro
i oxo
derivaii agigeninului.
Aciune terapeutic
Extractele au efect antihelmintic, antiinflamator,
anticolesterolic, antiseptic, antispasmotic,
carminativ, diuretic, expectorant, febrifug,
hipoglicemiant, hipotensiv, stomahic, tonic i
vasodilatator.
Importana
Melifera, alimentara
Utilizare
Se utilizeaz pentru tratarea gripei, anghinei,
arteriosclerozei i bolilor cardiace
Toxicitate
Contraindicaii
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Conservare
Cultivare
Prefer solurile bine drenate, poziiile insorite,
dar crete bine i pe soluri grele argiloase,
tolerand un pH cu valori de a 5,2, la 8,3.
Plantarea se
realizeaz la adancimi mari (8-10 cm). Este o
plant cu cretere inceat i poate fi plantat
intercalat cu specii cu maturare mai rapid,
precum
salata. Crete bine in compania a numeroase
plante, mai ales trandafir, morcov, elin, dar
inhib creterea leguminoaselor (in cazul lucernei
se
manifest efecte negative reciproce).
Pentru a obine o producie timpurie sau pentru
obinerea unor plante mari smana se seamn
primvara devreme in ser i apoi se face
plantarea
afar in luna mai. Pentru a obine plante mai mici
sau mai tardiv, se semn in aprilie afar pe pat
nutritiv i plantarea are loc in iulie sau august.
Se
poate proceda i la cultura prin semnat direct ca
la ceapa ceaclama.
Mod de cultivare:
Semant din samanta, in spatii protejate,
primavera, si transplantat in camp in mai
Recoltare
Valorificare
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ALLIUM SATIVUM L.
Denumire popular: Usturoi
Sinonime tiinifice:
Usturoi, Ai, Ai de grdin, ai de primvar, Ai de toamn, Ai
de var, Ai jidovesc, Ai usturoi, Ali, alie, Aliu,
Aniu, Baib, ceap alb, Ostoroi, Pur, Scloi, Usturoi,
Usturoi de iarn, Usturoi de primvar, Usturoi de
toamn, Usturoi de var, Usturoni
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Clasa: Liliopsida
Subclasa: Liliidae
Ordinul: Liliales
Familia: Liliaceae
Subfamilia:
Plant perena (se cultiv ca plant anal sau
bienal), care are in sol un bulb alctuit din mai
muli bulbili. La suprafaa solului prezint
frunze
lanceolate. In anul al doilea se formeaz tulpina
florifer, care poart o cim globuloas,
umbeliform, alctuit din flori slab colorate.
Plant cultivat
Organe utilizate
Compoziia chimic
Principalii componeni dozai in bulbii de usturoi
sunt: glucidele (20,6 30,9 %), proteinele (6,0
%), lipidele (0,12 %), aminoacizii liberi (1,2 %),
saponinele (0,07 %), -sitosterolul i apa 63,5
%.
Souci .a. (1981) au constatat c vitaminele sunt
reprezentate in principal de acidul ascorbic (14,0
mg/ 100 g), alturi de care se gsesc cantiti
mai
mici de nicotinamid (0,60 mg/ 100 g), tiamin
(0,20 mg/ 100 g) i tocoferol (0,10 mg/ 100 g).
Bulbii de usturoi au un coninut de 1,42 %
substane minerale, dintre care in cantitate mai
mare se gsesc: potasiu 515 mg/ 100 g, fosforul
134 mg/
100 g, calciu 38 mg/ 100 g, magneziul 36 mg/ 100 g
i sodiul 32 mg/ 100 g.
Du i Francis (1975) au precizat c in catafilele
usturoiului se gsesc antociani reprezentai de
cianidin 3-glucozid.
In substanele volatile din bulbii de usturoi,
Pino .a. (1991) au identificat 14 componeni
dintre care ponderea au deinut-o diallil
trisulfidul 31,90
%, allil metil trisulfidul 21,70 % i diallil
disulfidul 20,70 %. O concentraie de peste 1 %
din totalul componenilor identificai, s-a
constatat la:
diallil sulfid 7,90 %, allil metil disulfid, 5,60
%, allil metil sulfid 4,40 %, allil propenil
disuldid 2,30 %, dimetil trisulfid 1,60 %, 3-
vinil-1,2-diti-5-
en 1,40 %, 1,2-ditiociclopentan-3 1,10 %, iar o
concentraie mai mic de 1 % din totalul
componenilor s-a determinal la urmrorii
componeni: 3-
vinil-1,2-diti-5-en, dimetil disulfid, 1,2,3-
triti-4-en i allil propil trisulfid.
Bulbii de usturoi conin 1,8 % alliina, care este
un alliil-cisteinsulfoxid ce poate fi transformat
in prezena alliinazei in allicin - allil-2-
propeniltiosulfinat. Lawson (1993) a constatat c
allicina este o substan ce diminueaz
semnificativ coninutul de lipide din sange, iar
Leighton
.a. (1992) au precizat c flavonolii din aceast
specie, reprezentai in principal prin quercetine,
inhib creterea tumorilor. Calvey .a. (1997) au
identificat in extractele de usturoi cantiti
mici de ajoen (tiosulfinat), substan cu un
potenial rol antitrombotic,
Din florile de usturoi au fost extrase saponine
spirostanice aa cum este sativozidul-R2 care este
o substan activ cu efect insecticid (Matsuura
.a.,
1989).
Aciune terapeutic
Extractele au efect antihelmintic, antiasmatic,
anticancerigen, anticolesterolemic, antiseptic,
antispasmotic, colagog, diuretic, expectorant,
febrifug,
stimulant, stomahic, tonic, vasodilatator.
Importana
Melifera, aromatica si condimentara
Utilizare
Acestea sunt utilizate pentru tratarea rnilor,
gripei, presiunii sangvine ridicate,
reumatismului, astmului, tusei, pentru prevenirea
arterosclerozei i
infractului miocardic
Toxicitate
Contraindicaii
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Conservare
Cultivare
Reuete pe orice fel de soluri, dar prefer
solurile umede bine drenate i poziiile insorite.
Este o plant de zi lung i foarte pretenios la
lumin.
Solurile bune pentru cultura usturoiului sunt cele
plane, permeabile, uoare i fertile. Nu sunt
favorabile solurile foarte acide, limitele de
toleran
pentru pH fiind cuprinse intre 4,5-8,3. Ae
pretenii mici fa de cldur, de aceea poate fi
plantat din toamn sau primvara de vreme. Bine
inrdcinat din toamn, poate s reziste iarna
pan la -25oC. Incepe s vegeteze la temperaturi
de 3-5oC. Formarea bulbului are loc ca rspuns la
creterea fotoperioadei i temperaturii, totodat
se resimte influena temperaturii anterioare de
pstrare, inaintea plantrii, in sensul c
pstrarea la
temperaturi joase cuprinse intre 0-10oC vor grbi
formarea ulterioar a bulbului, in timp ce
pstrarea la peste 25oC vor intarzia sau preveni
acest
proces. Crete bine asociat cu diferite plante, in
special trandafir, morcov, sfecl, dar inhib
creterea leguminoaselor. Are efecte negative in
compania lucernei, efectele negative fiind
reciproce.
Plantarea din toamn se face in lunile septembrie-
octombrie, iar cea din primvar in prima jumtate
a lunii martie. Se planteaz 4 randuri pe strat
inlat, la distane de 28 cm intre rinduri i de
3-4 cm pe rand, la o adancime de 4-5 cm toamna i
de 2-3 cm primvara. Pentru un ectar se folosesc
800-1000 kg bulbili. Recoltarea se face in iulie-
august, cand tulpina fals se inmoaie la baz.
Mod de cultivare:
Semanat bulbi direct in camp
Recoltare
Bulbii, cu sapa sau dislocatoare, in iulie-august
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ALLIUM SCHOENOPRASUM L.
Denumire popular: Arpagic
Sinonime tiinifice:
Arpagic, Ai de ciorb, Ai de pdure, Ai tufos, Aiul ursului,
Aiu, Ajm, Arbagic, Arbgic, Arpaca, Arpacic,
Arpacic, Arpagic, Ceap mrunt, Ceap turceasc,
Ceap cu foi subiri, Cepoar, Cepoar mrunt,
Chiru, Dinte, Hagim, Hagium, Hajme, Hajme turceti,
Harpacic, Harpagic, Harpagic, Hrpgic,
Ham turceasc, Hladime, Horcede, Leurd, Orceag,
Parpangic, Pur, Puri
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Clasa: Liliopsida
Subclasa: Liliidae
Ordinul: Liliales
Familia: Liliaceae
Subfamilia:
Plant peren cu bulbi cilindro-conici sau
alungit-ovoidali, solitari sau grupai, fixai pe
un rizom scurt, sclerificat i transversal ridat.
Tunicile
externe sunt brune, membranoase, cele interne albe
sau violet-nuanate. Tulpina cilindric,
fistuloas, cu nervuri proeminente, fine. Frunzele
tulpinale sunt fistuloase, cilindrice sau
semicilindrice, verzi sau glaucescente.
Inflorescena globuloas, multiflor este invelit
de o spat mai scurt,
alb sau nuanat violet. Florile mari, roz-
liliachii, roz-violacee sau violet-inchis, cu un
miros plcut de miere; staminele mai scurte decat
perigonul la
fel i stilul. Fructul capsul de 2-3 ori mai
scurt decat perigonul, conine semine negre,
zbarcite, cu muchii acute i hil lateral.
Plant cultivat
Organe utilizate
Compoziia chimic
Planta conine: glucide (fructoz, glucoz,
zaharoz, galactoz, maltoz, celuloz,
hemiceluloze), lipide, proteine, saponine, steroli
(-sitostrol,
campesterol), glicozizi (scordinin) i substane
minerale.
Caracteristica acestei specii const in prezena
compuilor cu sulf: allil disulfid, allil
mercaptan, dimetil sulfid, metil disulfid,
dipropil disulfid,
metil-2-propenil-disulfid, metil-pentil-disulfid,
metil-propil-disulfid, pentil-hidro-disulfid, i
trans-propil-2-propenil disulfid, trans-propenil-
propil
disulfid, trans-pentil-hidro-sulfid,
propiloaliin.
Aminoacizii din aceast plant sunt reprezentai
de: alanin, arginin, acid aspartic, acid
glutamic, glicin, histidin, izoleucin, leuci,
lizin,
metionin, prolin, fenilalanin, serin,
treonin, triptofan, tirozin i valin.
Acizii organici sunt reprezentai de: acidul
cafeic, acid citric, acidul malic, acidul ferulic,
acid fumaric, acid oxalic, acid p-cumaric, acid
chinic i
acid succinic.
miristic, acid oleic, acid palmitic i acid
stearic.
Vitamine: acid ascorbic, niacin, acid pantotenic,
acid folic, riboflavin, tiamin.
Au mai fost identificai urmtorii componeni:
Pigmeni: -caroten, chrisantemin, cianin,
izoramnetin glicozid, kampferol, kampferol
glucozid, kampferol diglucozid, kampferol
triglucozid,
kampferol-3- -D-glucozid, peonoidin-3,5-
diglucozid i quercetin-3, D-glucozid.
Aciune terapeutic
Are aciune vermifug, antiseptic, diuretic i
stimulant.
Importana
Melifera, alimentara, aromatica si condimentara
Utilizare
Uleiul extas din aceast plant este folosit
pentru reducerea presiunii sangvine.
Toxicitate
Contraindicaii
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Conservare
Cultivare
Mod de cultivare:
- Rasad, obtinut in straturi reci, primavara,
repicat si transplantat in camp
- Plantarea cateilor formati in pamant
Recoltare
Valorificare
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ALNUS GLUTINOSA (L) Gaertner
Denumire popular: Arin negru
Sinonime tiinifice:
Anin, Arin, Alin, Alin negru, Anina, Arine, Lipicios, Arini
(asociaie dominat de arin), Anine, Rnz
(ameni), Corciuri (tufe mici de arin), Corim (tufe de arin)
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Hamamelidae
Ordinul: Fagales
Familia: Betulaceae
Subfamilia:
Arbore cu inlimea pan la 20 m; scoara neted,
cenuie in tineree, devine apoi brun negricioas;
lstarii, mugurii sunt lipicioi; frunzele obovate
pan la suborbiculare, tirbite sau trunchiate la
varf, pe faa inferioar verzi-glbui, cu peri
ruginii in axila nervurilor sunt la inceput
lipicioase iar
spre toamn devin negricioase; amenii masculi
sunt aezai terminal, la captul lstarilor i
sunt alctuii din flori cu stamine galbene;
amenii
femeli, aezai pe lstar sub cei masculi sunt de
form ovoid iar florile au stigmate roii-brune;
inflorirea are loc pe parcursul lunilor martie,
aprilie;
fructele de tip achen apar in formaiuni
asemntoare unor conuri verzi la inceput, apoi
negricioase, solzi lignificai protectori rmanand
pe ramur
i dup rspandire fructelor.
Specie mezotrof, higrofil, helsciadofil;
intalnit frecvent din zona pdurilor de stejar
pan in subetajul gorunului pe soluri + grele,
umede,
inundabile din luncile apelor, depresiuni sau
pajiti inundabile, in zvoaie de plop sau slcii,
cu rspandire mai mare in N rii; urc, pe vile
adpostite, calde, pan la altitudinea de 790 m in
Carpaii Orientali (excepie 1303 m in m-ii
Harghitei), 810 m in Carpaii Meridionali, 500 m
in mii
Apuseni.
Detalii...
Organe utilizate
Compoziia chimic
Frunze conin: taninuri, flavone (hiperozid),
glucide (zaharoz), steroli ( -sitosterol,
brassinolid, castasteron), triterpene (-
amirenon, lupenon,
taraxerol, taraxeron, glutenon), alnincanon.
Scoar: 20 % tanin (flobafene), steroli (
sitosterol), triterpene (lupeol, taraxerol,
taraxeron), a substanelor flavonoide
(hiperozid).
Aciune terapeutic
Tonic-astringent, antibacterian i hemostatic
(datorit taninurilor, flavonelor i heterozidelor
triterpenice).
Importana
Melifera, tinctoriala, tananta, producatoare de
lemn
Utilizare
Faringite i alte infecii streptococice ale
gatului ale gatului, hemoragii intestinale.
Scoara este folosit in febra intermitent.
Alte utilizri:
Medicina veterinar (popular) decoctul din
frunze i scoar era folosit pentru tieturi sau
rni la picioare precum i contra febrei aftoase.
Lemnul folosit pentru furnir, preferat pentru
diferite construcii legate de ap: stvilare,
scaune pentru roile de ap, colacii sau csuliile
fantanilor
.a.
Vopsitorie scoara folosit pentru obinerea
culorii negre, in amestec cu alte plante permitea
obinerea i a altor culori (nuane mai inchise
sau mai
deschise de galben sau rou); utilizat i pentru
prelucrarea pieilor.
Toxicitate
Contraindicaii
Nu se cunosc la administrarea corect i
respectarea dozelor. In doze mari i in tratament
intern prelungit pot aprea fenomene de
constipaie.
Persoanelor cu tendin la constipaie li se
recomand pruden la administrarea intern.
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Interaciuni medicamentoase:
Taninurile reduc adsorbia tuturor medicamentelor.
De aceea recomandm bolnavilor care ii
administreaz concomitent i alte medicamente ca
administrarea ceaiurilor cu tanin s se fac la o
distan de 2 ore, dup administrarea lor.
Medicina uman (polpular): frunzele crude erau
folosite pentru diverse afeciuni ale pielii sau
pentru reumatism; decoctul din frunze sau scoar
pentru bi impotriva transpiraiei picioarelor sau
pentru reumatism; ceaiul din muguri era folosit
pentru dureri de stomac; in unele zone frunzele
erau folosite pentru starpirea? puricilor
(inutul Nsudului) sau a oarecilor (Moldova).
Conservare
Cultivare
Prefer solurile grele, argiloase i umede, cu un
pH peste 6, tolerand solurile infertile. Tolereaz
expunerea prelungit a rdcinilor sub ap, dei
poate crete i in locuri mai uscate dar periaoa
de via ste mai scurt in astfel de condiii. Se
estimeaz c tolereaz precipitaii anuale de 40-
200 cm
i o temperatur medie anual de 8-14oC. Frunzele
rman verzi pan in moiembrie, sau chiar mai
tarziu la plante tinere.
Seminele se caracerizeaz prin prezena unui esut
plin cu aer i ca urmare ele pot inota circa 30 de
zile inainte de a se scufunda, proces care
permite distribuia lor prin intermediul apei.
Creterea este rapid, astfel plante in varst de
5 ani obinte din sman pot avea 4 metri
inlime. Manifest relaii de simbioz cu anumite
microorganisme (bacterii de tip Frankia), proces
prin care are loc fixarea azotului molecular
pentru nevoile proprii, dar i pentru plantele
vecine.
Produce cu uurin rdcini adventive i este
foarte tolerant la tieri. Reprezint o hran
important pentru omizi i peste 90 de specii de
insecte
sunt asociate cu acest arbore.
Semnatul se efectueaz in rsadnie reci imediat
ce seminele s-au maturat i se acoper.
Germineaz bine i seminele semnate primvara,
neacoperite, pe msur ce vremea se inclzete. Se
repic in vase individuale care se in afar
urmand a se planta in primvar. Seminele ii
pstreaz viabilitatea pentru cel puin 12 luni
dup ce plutesc pe ap., iar cele uscate la aer la
1-2oC ii menin viabilitatea timp de 2 ani.
Germineaz
la fel de bine in condiii de intuneric continuu
sau condiii de lungime normal a zilei.
Mod de cultivare:
Semanat in pepiniera, in staturi calde si
transplantat individual in vase si retransplantat
in locatia finala la inradacinare
Recoltare
Frunzele, inainte ca frunzele sa ajunga la
maturitate
Valorificare
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ALOE VERA L.
Denumire popular: Aloe
Sinonime tiinifice:
Doftor, Doctor, Fiere de urs, Rizac, Stoletnic, Udagaci
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Liliide
Ordinul: Liliales
Familia: Liliaceae
Subfamilia:
Este o plant de apartament, cu frunzele crnoase
i spinoase i cu flori galbene sau roii.
Plant cultivat
Organe utilizate
frunzele.
Compoziia chimic
Analiza rdcinilor de Aloe efectuat de Dagne
.a. (1994) a evideniat prezena derivailor 1,8-
dihidroantrachinonelor: crisofanol, aspedelin,
crisofanol-8-metil eter, aloecrison, aloe-emodin,
helmintosporin, aloesaponol III, aloesaponarin I,
aloesaponol I, II, III i aloesaponarina I i II,
precum i compui cromonici: izoaloecrizina D i
aloerezina E.
Frunzele de Aloe conin: glucide, proteine (1 - 5
%), lipide (0,8 %), purine, -caroten i
creatinin.
Dintre aminoacizi s-a identificat prezena:
alaninei, argininei, acidului glutamic, glicinei,
histidinei, isoleucinei, leucinei, lizinei,
fenilalaninei,
prolinei, serinei, treoninei, tirozinei i valinei
precum i a amidei: glutamin.
Frunzele mai conin i vitamine dintre care s-au
identificat: acidul ascorbic, niacina, tiamina i
riboflavina.
Siegler i Rauwald (1994) au determinat
antranoizii din florile i frunzele a 11 specii de
Aloe. Extractele din florile a 5 specii au
coninut glucozizi
C antronici: aloin (barbaloin), alinozida (3-
ramnozida antronei) homonataloin, 7-hidroxialoin
i 7-hidroxialoin acetat. Agliconii antronei:
aloeemodinantron i crisofanolantron au fost
prezeni in florile a 6 specii de Aloe, dar nu au
fost identificai i in frunzele acelorai specii.
Tulpinile de Aloe conin: mucilagii, taninuri,
acizi organici, acid uronic, saponine, sapogenine,
rezine, chinone, poliuronide, acid pectic i
lignine.
Dintre glucide s-au identificat: fructoza,
galactoza, xiloza, arabinoza, manoza, glucomanani
i galactani.
A mai fost identificat prezena urmtorilor
componeni: rezine, mucopolizaharide, proteine
(albumine, globuline i alocutin A), lipide (0,8
%),
vitamine (acid ascorbic, niacin, riboflavin,
tiamin), steroli ( -sitosterol, campesterol),
pigmeni ( -caroten), saponine, antrachinone,
glicozizi
antrchinonici, hidroximetilantrachinone,
antracene, antranoli, glucozamine, acizi
galacturonici i cumarine.
Aminoacizii sunt reprezentai de: alanin,
arginin, acid aspartic, glicin, histidin,
izoleucin, asparagin, leucin, lizin,
fenilalanin, prolin,
treonin, tirozin i valin
S-a mai identificat prezena sterolilor: -
sitosterol i campesterol i a acizilor fenolici:
acid p-cumaric, acid hidroxicinamic i acid
cinamic.
Dintre antrachinone s-a determinat: acidul
crisofanic i rheina, dintre antraglicozizi: -
barbaloina i izobarbaloina, dintre triterpenele
tetraciclice:
lupeolul, compuii quinoizi sunt reprezentai de
7-hidroxialoina, aloe-emodin, aloe-emodin
antranol, aloinosid A, barbaloin, acid
chrizofanic,
chrisofanol, emodin, homonataloina, isobarbaloina,
nataloina i rheina, iar pironele de 7-hidroxi-
cromon, aloenin i aloeson.
Aciune terapeutic
Veitch .a. (1994) au identificat in plantele de
Aloe un glucozid al dihidroisocumarinelor cu
activitate antiinsecticid.
Extractele au efect anticancerigen, emmenagog,
emolient, laxativ, purgativ, stimulant stomahic,
tonic, vermifug, antireumatic i vulnerar. Koo
(1994) a constata c extractele de Aloe vera au un
efect antiulceros i antidiabetic.
Importana
Medicinala
Utilizare
Mucilagiile obinute din aceast specie este
utilizat pentru tratarea rnilor, arsurilor, a
altor boli de piele, a celor hepatice i de ochi.
Prezena
compusului aloectin B in gel determin stimularea
sistemului imunitar, iar prezena antrachinonelor
stimuleaz digestia i are efect laxativ.
Toxicitate
Contraindicaii
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Conservare
Cultivare
Planta necesit soluri bine drenate, tolerand
solurile srace i prefer poziii foarte
insotite. Dac planta se crete afar trebuie
asigurate condiii mai
insorite i climat mai cald, precum i anumite
msuri de protecie pentru iernile reci. De
preferat plasarea in vase care vara se menin
afar, iar iarna
se trec in ser. Crete foarte bine pe un pervaz
insorit.
Pentru inmulire se semann primvara in ser
cald, germinarea are loc in 1-6 luni la 16oC. Se
repic in vase individuale intr-un substrat bine
drenat. Pentru cel puin primele dou ierni se
crete in ser, in zona insorit a acesteia. Dac
se scot afar aceasta se face primvara de vreme
aa
incat plantat s se stabilizeze inainte de
venirea iernii i i se va asigura protecie peste
iarn. Divizarea se poate face de obicei primvara
sau cat
timp este inc cald, pentru a favoriza
inrdcinarea i re-stabilizarea plantei. Vasele
cu planatele se in in ser pan la stabilizare.
Mod de cultivare:
Semanat rasad in spatii protejate si transplantare
in ghivece mari
Recoltare
Frunze, taierea lor dupa ce planta a ajuns la
maturitate (3-4 ani)
Valorificare
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ALTHAEA OFFICINALIS L.
Denumire popular: Nalb mare
Sinonime tiinifice:
Nalb mare, Nalb, Nalb alb, Nalb bun, Nalb de cmp,
Nalb de lunc, Nalb de pdure, Ruj
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Dilleniidae
Ordinul: Malvales
Familia: Malvaceae
Subfamilia:
Este un arbust cu frunze tomentoase, cele
inferioare 5 lobate iar cele superioare 3 lobate.
Florile au culoarea alb roietic.
Frecvent din zona stepei pan in etajul fagului,
in locuri umede, uneori srturate, zvoaie,
lunci, malul apelor. Specie mezohigrofit-
higrofit.
Organe utilizate
rdcina (Althaeae radix) recoltat toamna tarziu
sau primvara, imediat dup dezghe, i frunzele
(Althaeae folium) recoltate la deplina maturitate.
Compoziia chimic
Rdcina conine: 10 25 % mucilagii, 20 30 %
amidon, pectine, 5 10 % oze reductoare,
proteine, lipide, 5 7 % sruri minerale, 2 %
asparagin, betain.
Mucilagul este un amestec de poliholozide solubile
in ap (formeaz soluii coloidale) cu structur
foarte ramificat, alctuit din
ramnogalacturonani, arabinogalactani, arabani i
glucani. Lanul ramnogalacturonic se ramific prin
acizii uronici i galactoz. Prin hidroliza
mucilagului se obin L-arabinoz, D-galactoz, L-
ramnoz, acid D-galacturonic, acid D-glucuronic.
Datorit asparaginei rdcina de nalb mare se
coloreaz in galben in prezena alcalilor (reacie
de identificare caracteristic).
Frunza conine: mici cantiti de mucilagii,
flavone (8-glucozida hipolactinei, 8-glucozida-
4-metil izoscutelarinei), tanin, cumarine
(izoscopoletol).
Aciune terapeutic
Demulcent (atenueaz iritaia local), antalgic,
inhib activitatea mucociliar i complementul
seric, stimuleaz fagocitoza (imunostimulant),
hipoglicemiant.
Importana
Medicinala
Utilizare
Afeciuni orale (iritaii ale mucoasei orale i
faringiene asociate cu tuse, gastrite, ulcer
gastroduodenal, duodenite, colite, enterocolite,
colon spastic),
afeciuni respiratorii (bronite, boli pulmonare),
urinare (cistite) i dermice (arsuri superficiale,
inflamaii, abcese, ulcere, inepturi de
insecte).
Toxicitate
Contraindicaii
Nu au fost semnalate.
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Macerat 5 10 % i sirop.
Interaciuni medicamentoase: administrarea
concomitent a altor medicamente conduce la
scderea absorbiei. De aceea recomandm
bolnavilor
care ii administreaz concomitent i alte
medicamente ca administrarea preparatelor cu
mucilagii s se fac la o distan de 2 ore, dup
administrarea lor.
Impurificri:
Althaeae radix se poate impurifica cu rdcini de
Solanaceae provenite de la Atropa belladonna
(Belladonnae radix) - mtrgun i Scopolia
carniolica (Scopoliae radix) - mutulic. Acestea
pot fi decelate prin examen microscopic (nu conin
druze de oxalat de calciu, ci nisip oxalic), prin
alcalinizare cu hidroxid de amoniu (rdcinile
impuritilor nu se coloreaz in galben pentru c
nu conin asparaginaz) i extracia i
identificarea
alcaloizilor (abseni la rdcina de nalb mare).
Althaeae folium poate fi confundat cu frunzele de
Atropa belladonna, Scopolia carniolica
(Solanaceae) i Phytolacca americana - carmaz.
Incluziunile de oxalat de calciu altele decat
druzele (nisip oxalic, rafidii), absena
striurilor cuticulare ale epidermei frunzei i
prezena alcaloizilor
sau a saponozidelor triterpenice sunt criterii de
depistare a impuritilor respective. Lavatera
thuringiaca L. nalb slbatic, salvie alb. Se
deosebete prin frunze puternic emarginate i
pubescente numai pe partea inferioar, prin flori
mai mari, dispuse solitar la axila frunzelor.
Conservare
Cultivare
Este o plant care crete pe diferite tipuri de
sol i in variate condiii de mediu, dar prefer
solurile umede i poziii insorite. Rezist la
circa -25oC.
Se inmulete prin semine semnate toamna in
rsadnie reci. De preferat semnatul imediat ce
seminele s-au maturat, la sfaritul verii. Dac
se
practic stratificarea se imbunteste procentul
i viteza de germinaie. Se repic in vase
individuale, iar plantarea afar se face vara.
Divizarea
plantelor se poate realiza primvara sau toamna,
cu meninerea in locuri uor umbrite in rsadnie
reci sau sere pan cand plantele au crescut
suficient, ca s poat fi plantate la locul
definitiv.
Mod de cultivare:
Semant direct in camp, cu semanatoare de cereale
in pragul iernii, 8-10 kg samanta/ha, 62,5-75 cm
intre randuri, adncime: 1,5-2 cm
Recoltare
- Frunzele recoltare manuala, fara petiol, inainte
de inflorire
- Florile, la inceputul infloritului, cu tot cu
caliciu
- Radacinile, in anul 2-3 de vegetatie, toamna,
dupa stagnarea vegetatiei
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ALTHAEA ROSEA (L.) Cav.
Denumire popular: Nalb de grdin
Sinonime tiinifice: Alcea rosea
Nalb de grdin, Cabulite, Nalb, Nalb de ai mare, Nalb
nalt, Nalb nvoalat, Nalb mare, Nalb
mare de grdin, Nalb roie, Roj, Roz, Ruj, Rujalin,
Ruj, Ruj de ptuleu, Ruj neagr, Ruji de
Rusalii, Ruji de bot, Ruji pe tuleu, Trandarir cu pari,
Tufnic
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Ordinul: Malvales
Familia: Malvaceae
Subfamilia:
Este o plant peren cu rdcina pivotant i cu
tulpina puin ramificat, inalt de 1 3 m.
Frunzele palmat-lobate sunt lung peiolate i
dispuse
altern. Florile, cu diametrul de 6 10 cm, au
petalele roii-purpurii sau negre-purpurii.
Fructul este disciform, mericarpic.
Plant cultivat ornamental.
Organe utilizate
Se utilizeaz florile (Malvae arboreae flores),
recoltate in lunile iulie august, dup
vetejire.
Compoziia chimic
Varietatea cu florii colorate in rou-inchis
conine antocianozide, complex denumit altein,
format din mono- i diglicozide ale cianidolului,
malvidolului, delfinidolului, petunidolului
(cianin-3,5-diglucozid, delfinidin-3-glucozid,
mirtilidin-3-glicozid), flavone (apigenin-8-
glucozid i
apigenin-8-glucozid-3-sulfat), taninuri,
glucide, mucilagii (galacturonoramnani acetilai).
Principalii componeni identificai in rdcinile
plantelor de Althaea rosea, au fost: flavonele,
acizii fenolici i cumarinele (Gudej, 1991).
Rdcinile acestei plante conin: mono i
diglucide (5 11 %), galactoz, ramnoz,
arabinoz, xiloz, mucilagii (6 35 %), amidon
(25 38 %),
lipide (0,5 %), proteine (10,8 %), din care
betaine (4,0 %), pectine (11 15 %), taninuri,
amide (asparagina denumit i altein - 2,0 %),
vitamine
(niacin, riboflavin, tiamin), glicozizi
flavonici (kampferol, quercetin), -caroten,
acizi fenolici (acid ferulic, acid siringic),
fitosteroli i
substane minerale.
Organele aeriene conin: glucide (hexoze,
galactoz, arabinogalactani, glucani, pentozani,
xilani, celuloz), polialcooli (sorbitol), lipide
(acid
malvalic), substane flavonoide (8-hidroxilutein
i 8- -gentiobiozid), colin, acid clorogenic,
acid salicilic, glucozamine, acizi grai (acid
erucic),
acid glucuronic, acid hidroxibenzoic, acid p-
hidroxiacetic, riboflavin, scopolin, acid
uronic, compui benzenoizi (acid vanilic, acid
syringic),
cumarine (scopoletin, scopolin).
Frunzele conin pigmeni (clorofil, quercetin,
kampferol), mucilagii (9 15 %), cumarine
(scopoletin, scopolin), acid siringic i uleiuri
volatile
care sunt sintetizate de peri secretoari, rari,
dispui pe ambele fee ale frunzelor. Acetia de
cele mai multe ori sunt sesili i au o gland
tetracelular.
Aciune terapeutic
Nosalova .a. (1993) au constatat c
ramnogalacturonanii din mucilagiile izolate de pe
rdcinile acestei specii au activitate
antitusiv, emolient,
diuretic i laxativ.
Importana
Medicinala, melifera
Utilizare
Afeciuni digestive (iritaii ale mucoasei orale
i faringiene asociate cu tuse, gastrite, ulcer
gastroduodenal, duodenite, colite, enterocolite,
colon
spastic), afeciuni respiratorii (bronite i boli
pulmonare), urinare (cistite) i dermice (arsuri
superficiale, inflamaii, abcese, ulcere,
inepturi de
insecte).
Petalele izolate ale varietii cu flori purpuriu-
intens sunt folosite drept colorant alimentar
(G37, G61), pentru siropuri, lichioruri i vinuri.
Alte utilizri:
In scop tinctorial se utilizeaz cultivarul Nigra.
Lina mordat cu sulfat de aluminiu i fier,
colorat cu extractul obinut din flori uscate i
retratat cu
bicromat de potasiu, realizeaz o culoare galben
brunie. Lna mordat cu bicromat de potasiu,
colorat cu extractul obinut din flori i
retratat cu
bicromat de potasiu se coloreaz in kaki-glbui,
iar cea retratat cu sulfat de cupru se coloreaz
in kaki (Chiril .a., 1999).
Toxicitate
Contraindicaii
Nu au fost semnalate.
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Macerat 5 10 % i sirop. Intr frecvent in
formule de specii pectorale i se folosete la
colorarea oetului aromatic.
Interaciuni medicamentoase
V. Althaea officinalis
Conservare
Cultivare
Este o plant bienal sau peren originar din
Orient, iar in condiiile din ara noastr produce
flori chiar din primul an de cultur, dac
seminele
sunt supuse procesului de vernalizare.
Nalba de grdin nu este pretenioas fa de
clim i ca urmare poate fi cultivat in intreaga
ar, cu excepia zonelor de munte. Prefer
solurile
uoare, reavene, bogate in humus, aluviunile i
luncile cu un subsol adanc i permeabil. Solurile
nu trebuie s fie prea umede i umbrite. In cazul
solurilor pietroase i uscate, plantele produc
puine flori i de dimensiuni mici.
Momentul corespunztor semnatului este cel
specific culturilor timpurii (grau de primvar,
mazre), iar cantitatea necesar de sman este
de 5
kg.
Inflorirea se realizeaz in etape, incepand din
iunie pan in septembrie i deoarece corola cade
la dou zile, pentru a se evita pierderile de
flori,
culesul se efectueaz zilnic pe intreaga
suprafa. Florile fr caliciu se recolteaz cu
mana, in momentul cand incep a se inchide, pentru
c atunci
corola se desprinde uor de caliciu. Recoltarea se
face numai pe vreme frumoas, iar florile se adun
in couri. Urmeaz uscarea in straturi foarte
subiri, in incperi intunecoase i bine aerisite,
ori in usctorii speciale la o temperatur maxim
de 50oC, cu un curent puternic de aer. Florile se
pstreaz in saci de hartie, lzi sau in vrac.
Cultura de nalb poate dura 3 ani pe acelai
teren, obinand o producie constant i
rentabil. Dup aceast perioad se va infiina o
nou cultur,
dar pe un alt teren.
In scopul obinerii de semine, recoltarea se
efectueaz cand seminele au o culoare brun
inchis, se folosete secera i plantele se leag
in snopi.
Urmeaz treieratul dup 2-3 zile. Smana obinut
se insmaneaz in acelai an, deoarece are o
germinaie sczut. O bun germinaie
caracterizeaz smana abia dup 2 ani de la
recoltare.
Mod de cultivare:
6-8 kg/ha, distanta intre randuri: 70 cm,
adancime: 2-3 cm
Recoltare
Petale, recoltarea manuala periodica, pe masura
aparitiei lor
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ALYSSUM SAXATILE L.
Denumire popular: Ciucuoar
Sinonime tiinifice:
Brbioar
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Ordinul: Capparales
Familia: Brassicaceae (Cruciferae)
Subfamilia:
Plante anuale, cu inlimea de 15 25 cm, cu
frunze bazale mari, lanceolate i cu frunze
tulpinale linear lanceolate. Florile galbene, pe
tipul 4,
grupate in inflorescene, iar fructul silicul,
aproape rotund.
Specie frecvent din zona stepei pan in etajul
boreal, pe stancrie.
Organe utilizate
Florile proaspete se utilizeaz in scop
tinctorial.
Compoziia chimic
Aciune terapeutic
Importana
Utilizare
Extractele obinute din flori se folosesc pentru
colorarea lanii in nuane de galben, vernil sau
kaki-bruniu.
Culoarea galben se obine cand lana mordat cu
sulfat de aluminiu i potasiu se fierbe in
extractul obinut din flori proaspete, dup care
se
retrateaz cu sulfat de aluminiu i potasiu.
Culoarea vernil se obine cand mordarea i
vopsirea se face ca in cazul anterior, iar
retratarea se face cu sulfat de cupru.
Lana poate fi colorat in nuana kaki-bruniu dac
lana mordat cu sulfat de aluminiu i potasiu se
fierbe in extractul obinut din flori proaspete,
dup
care se retrateaz cu bicromat de potasiu (Chiril
.a., 1999).
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: AMBROSIA ARTEMISIIFOLIA L.
Denumire popular: Ciucuoar
Sinonime tiinifice: Ambrosia elatior L.
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Familia: Asteraceae (Compositae )
Subfamilia: Asteroideae
Este o plant anual cu rdcina pivotant, cu
tulpina dreapt, cilindric, ramificat, de 50-150
cm. inlime; frunze de 1-2 ori penat-sectate,
scurt
des proase, verzi inchise pe faa superioar i
mai deschise pe cea inferioar; florile sunt
dispuse in inflorescen de tip antodiu;
inflorirea iulieaugust;
fruct achen.
Sporadic, uneori local abundent, in lungul
cilor ferate, a drumurilor i in culturi.
Detalii...
Organe utilizate
Compoziia chimic
sesquiterpene (artemisiifolin, psilostachiin,
psilostachiin B, acid dampsinic),
pseudoguianolizi
(peruvin - C15H20O4), lactone sesquiterpenice
(coronopilin - 0,1 %, 1,2-dihidropartenin),
cumanin, dihidrocumanin, acid ambrosic,
artemidifolin.
Dintre pigmeni a fost identificat prezena:
quercetin-3'-glucozidului i a izoramnetin-
glucozidului.
Analizele efectuate de Maia .a. (1988) au permis
s se evidenieze prezena a 19 componeni in
uleiurile volatile extrase din plantele de
Ambrosia.
Ponderea au deinut-o beta-himachalenul (33,78 %)
i gamma-elemenul (10,30 %). Ceialali componeni
au deinut mai puin de 5,0 % din
cantitatea total a compuilor volatili: delta-
elemen, bornil acetat, beta-cariofillen, terpinen-
4-ol, beta-pinen, beta-cubeben, alfa-pinen, delta-
cadien,
(Z)- beta-farnesen, alfa-humulen, copaen, limonen,
piperiton, germacren, trans- beta-bergamoten,
alfa-gurjunen i gamma-muurolen.
Fructele acestei specii conin alcaloizi: agmatin
(C5H14N4).
Aciune terapeutic
Extractele obinute de la aceast specie au efect
dezinfectant, emetic i febrifug.
Importana
Utilizare
Se utilizeaz pentru tratarea febrei, pneumoniei,
crampelor intestinale, diareii i ca uz extern
pentru tratarea durerilor reumatice i a
inepturilor de
insecte.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: AMYGDALUS COMMUNIS L.
Denumire popular: Migdal
Sinonime tiinifice: Prunus communis ( L.)
Arcangeli non Hudson; Prunus amygdalus Batsch.,
Prunus
dulcis (Miller)D.A. Web., Amygdalus dulcis Miller.
Pom de mandul, Mgdlan, Mandul, Amigdal, Badem
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Rosales
Familia: Rosaceae
Subfamilia: Prunoideae
Este un arbore de 8 m (12m) inlime, cu frunze
ovat lanceolate, cu varf acuminat, cu peioli
scuri(1,5-2 cm), cu 2 glande nectarifere
extraflorale;
florile sunt dispuse cate 2, sesile sau foarte
scurt pedunculate, roz-roiatice pan la albe;
inflorirea martie-aprilie; fructe elipsoidale,
turtite lateral, cu
semine dulci sau amare.
Cultivat fructifer, sensibil la geruri.
Organe utilizate
In scop medicinal i alimentar se utilizeaz
seminele i ulei gras (Amygdali semen, Oleum
Amygdali).
Compoziia chimic
Seminele conin: 45 60 % ulei gras, 3 5 %
heterozide cianogene, 25 - 35 % proteine, 1,3
1,5 % enzime (emulsin), oze, mucilagii, gume,
asparagin, substane minerale.
Heterozide cianogene: 0,2 8,5 % amigdalozid
(geniobiozida nitrilului mandlic), prunazozid.
Mucilagii: 3 13 % arabinogalactani.
Lipide: gliceride ale acizilor nesaturai (62 - 86
% acid oleic, 7 30 % acid linoleic, 4 9 % acid
palmitic i in cantiti mai mici de 1 % acizii
caprilic, caprinic, lauric, miristic, stearic,
arahidic, palmitoleic i linolenic).
Steroli: -sitosterol (mai mult de 122 mg/ 100
g), campesterol i stigmasterol (5 i respectiv 3
mg %)..
Aminoacizi: arginin (2,69 %), fenilalanin (1,13
%) i valin (1,11 %) i puin de 1 % ali
aminoacizi (cistin, histidin, izoleucin,
lizin,
metionin, treonin, triptofan i tirozin).
Vitamine: 0,8 6,5 mg % acid ascorbic, 26,10 mg %
tocoferol, 4,18 mg % nicotinamid, 0,62 mg %
riboflavin, 0,58 mg % acid pantotenic, 0,06
mg % piridoxin, 0,04 mg % acid folic i 0,22 mg %
tiamin.
Elementele minerale: potasiu 835 mg %, fosfor 454
mg %, calciu 252 mg %, magneziu 170 mg %, clor 40
mg % i intre 1 i 4 % fier, bor, cupru i
mangan.
Uleiul gras de migdal dulce conine benzaldehid
i 2 4 % acid cianhidric.
Amigdalozida prin hidroliz enzimatic (in
prezena emulsinei), pune in libertate
benzilaldehid, acid cianhidric (toxic) i
geniobioz (dou
molecule de glucoz). Dac hidroliza are loc in
prezena -glucozidazei se obine prunazozid i
glucoz. Sub aciunea prunazei prunazozida se
scindeaz in glucoz i acid mandelic. Acesta este
transformat de hidroxinitrilaz in benzaldehid i
acid cianhidric. Prin distilare cu vapori de ap a
seminelor supuse in prealabil unei hidrolize
enzimatice se obine acidul cianhidric.
Aciune terapeutic
Semine: Antitusiv, expectorant, uor
antiseptic i aromatizant.
Ulei gras: emolient, antiinflamatoare,
cicatrizant, slab laxativ.
Importana
Medicinala, melifera, alimentara
Utilizare
Iritaii ale faringelui i cilor respiratorii
insoite de tuse - emulsia obinut din semine;
vehicul pentru prepararea soluiilor injectabile
uleioase,
baz de unguent in dermatologie i cosmetic,
laxativ pentru copii uleiul gras.
Dup indeprtarea tegumentului seminal, din
cotiledoanele respective se prepar emulsia
cunoscut sub denumirea de Potio gummosa.
Seminele de migdal au o valoare alimentar
ridicat, respectiv 2.727 kJ/ 100 g semine
datorit coninut mare de substane minerale,
aminoacizi i
steroli.
Distilatul apos (Aqua Amygdalarum amararum) cu un
coninut de 100 } 5 mg % HCN se folosea ca
antitusiv (azi inlocuit din cauza labilitii
amigdalozidei cu Solutio Benzaldehidcianhidrini).
De asemenea este folosit ca aromatizant pentru
buturi (alcoolice i nealcoolice) i produse de
patiserie.
Alimentaie - seminele se consum uscate;
Industrie - fructele necoapte, crude sunt folosite
la obinerea conservelor, colorarea coniacurilor;
industria parfumurilor i la fabricarea
spunurilor;
Medicin, uman, popular - uz intern - tratarea
ulcerului gastric, gastrite se consum semine
zdrobite, tratarea tusei, laringitei se face
decoct din
coaj, tratarea constipaiei se foloseste ulei de
migdale; uz extern - tratarea arsurilor,
eczemelor, se utilizeaz uleiul de migdale.
Cosmetic - crema de migdale catifeleaz i
hidrateaz pielea;
Toxicitate
Migdalele sunt toxice prin acidul cianhidric (HCN)
rezultat din hidroliz enzimatic. O migdal
conine cca 1 mg HCN. Doza mortal pentru un
adult de 70 kg este de 50 mg. De aceea consumul de
semine i alte produse cu amigdalozid i derivai
trebuie limitat. De exemplu, 10 semine de
migdale amare sunt fatale pentru un copil, 60
pentru un adult.
In caz de intoxicaie se recomand antidoturi
(EDTA-dicobalt, tiosulfai ori alte substane care
previn formarea methemoglobinei, ca de exemplu
nitritul de amil). Pentru golirea coninutului
stomacal se recomand substane emetrice
(vomitive) i splturi gastrice. Se activeaz
circulaia i
eventual se apeleaz la respiraie artificial.
Produsul este considerat ca depit i nu se mai
utilizeaz de mult vreme.
Contraindicaii
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Emulsie (Potio gummosa), hidrodistilat (Aqua
Amygdalarum amararum).
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ANACAMPTIS PYRAMIDALIS (L.)
Rich.
Denumire popular:
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Clasa: Liliopsida
Subclasa: Liliidae
Ordinul: Orchidales
Familia: Orchidaceae
Subfamilia: Orchidoideae
Plant peren cu tuberculi intregi, globuloi.
Tulpina inalt de 10-50 cm este slab muchiat in
partea superioar, iar la baz prezint tecile
frunzelor
trunchiate sau acuminate, de culoare brun.
Frunzele sunt oblong sau liniar-lanceolate,
acuminate; cele superioare sunt reduse la bractee.
Inflorescena multiflor, spiciform, foarte
dens, alctuit din flori mici, palid- rozee pan
la inchis-purpurii, rareori alburii sau albe,
plcut
mirositoare. Labelul plan, pntenat, adanc-3 lobat,
la baz , pe partea superioar cu 2 lamele
proeminente, paralele, glbui pan la purpurii;
lobii
labelului sunt ovai, obtuzi , egali ca lungime
sau cel median puin mai scurt; infloret in
iunie-iulie.
Specie intalnit sporadic din zona de step pan
in etajul fagului, in staiuni insorite, pe soluri
scheletice, calcaroase, in rariti de pdure,
tufriuri,
pajiti. Specie xeromezofil, subtermofil.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Florile conin amidon, mucilagii i substane
volatile.
Andersson .a. ( 2002) a determinat compoziia
substanelor volatile extrase din aceast specie.
Principalii componeni identificai sunt
urmtorii: 2-
fenilacetaldehid, 2-feniletanol, -pinene,
benzaldehid, dihidrooxoisoforon, oxoisoforon,
linalool, trans- -ocimen i verbenon.
Aciune terapeutic
Importana
Utilizare
Extractele coninand mucilagii sunt utilizate
pentru tratarea diareei.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ANAGALLIS ARVENSIS L.
Denumire popular: Scanteiu
Sinonime tiinifice:
Scnteiu, Buruiana bureilor, Buruian de rnduri roii,
Coard de gin, Focor, Gonitoare, Gonitoarea
vaci, Iarb de psri, Inti, Nsturai, Nigelari, Ochior,
Ochior rou, Paperin, Plescai, Rcuin,
Rocoin roie, Rocoin, Rou, Sclci mici, Scntee,
Scnteiu, Scnteiu roie, Schintioar, Scnteui,
Sclipei, Soponelul calului, Vcri
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Ordinul: Primulales
Familia: Primulaceae
Subfamilia:
Plant herbacee inalt de 10 30 cm, cu tulpini
mai mult repente, frunze mici, alterne, oval-
ascuite, cu marginea intreag, ce prezint puncte
negre
pe faa inferioar. La axila frunzelor se gsesc
cate 6 10 flori lung pedunculate, mici, radiale,
cu periant dublu, alctuite pe tipul 5, de culoare
roie-crmizie. Pe corol sunt prezeni peri
glandulari. Fructul o pixid globuloas, de 4
5 mm diametru, ce conine 20 25 semine mici,
negricioase. Inflorete din iulie pan in
septembrie.
Crete spontan in Europa, Asia, SUA i America de
Sud netropical, prin locuri necultivate i
grdini, pe lang drumuri i garduri, prin
faneuri etc.
Detalii...
Organe utilizate
partea aerian inflorit, frecvent insoit de
rdcini (Anagallidis herba).
Compoziia chimic
Saponine triterpenice: anagalin, aglicon dominant
13,28-epoxi-16-oxo-olean, anagaligenoli (principii
active principale).
Cucurbitacine: cucurbitacinele E, B, D, I i L
(imprim produsului vegetal gust amar).
Flavonoide
Derivai ai acidului cafeic.
Aciune terapeutic
Antiviral, fungicid, spermicid, estrogen,
ocitocic, hemolitic, expectorant, tenicid,
diuretic (datorit saponinelor); citostatic
(datorit
cucurbitacinelor). Extractele apoase au indus la
animalele de experien (obolani, cobai, iepure)
contracii uterine i pe segmente de material
uterin
uman. Saponinele izolate au aciune de distrugere
a spermei umane. Extractul metanolic din produsul
vegetal a prezentat un efect estrogen (testul
Allen-Doisy) i antiviral (pe virusul Herpex
simplex tip I, Adenovirus tip II i Polio tip II
M. Amoros, B. Fauconnier, R.L. Girre, 1987).
Saponinele extrase cu etanol hemolizeaz
eritrocitele umane. Acetil-saponina izolat din
produs acioneaz ca tenicid.
Importana
Medicinala
Utilizare
Hemoroizi, herpes, edeme, arsuri, prurit, diferite
forme de cancer, dureri articulare.
Medicina chinez: mucturi de caine i de arpe,
intoxicaii cu pete i alimente;
Medicina indian: tulburri menstruale.
Homeopatie: erupii dermice, negilor i
infeciilor urinare.
Eficacitatea produsului n-a fost demonstrat.
Toxicitate
Contraindicaii
La doze terapeutice i administrare
corespunztoare n-au fost observate reacii
adverse. Administrarea in doze mari sau pe o
perioad indelungat
poate conduce la gastroenterite i nefrite
determinate de cucurbitacine.
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Infuzie (1 linguri produs la 1 can de ap
clocotit; repaus 10 minute i filtrare) pentru
uz intern (se bea in cantiti mici pe toat
durata zilei);
unguente i cataplasme pentru uz extern (in
dureri articulare).
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ANCHUSA OFFICINALIS L.
Denumire popular: Miru
Sinonime tiinifice:
Limba boului, Atrael, Boroan, Iarb de bou slbatic,
Limbari, Miru, Roii
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Lamiales
Familia: Boraginaceae
Subfamilia: Boraginoideae
Plant peren, rar bisanual; tulpina dreapt,
acoperit cu peri setiformi, inalt de 30-70 cm;
frunzele late, alungit sau lat lanceolat, cele
inferioare
ingustate in peiol, cele mijlocii i superioare
sesile, rotunjite la baz; flori violacee, rar
roze sau albe, dispuse in cime scorpioide; fruct
achen..
Specie xerofit-xeromezofit; frecvent in zona de
step-etajul gorunului, tufriuri, margini de
semnturi.
Detalii...
Organe utilizate
frunzele (Anchusae folium).
Compoziia chimic
Poliholozide: mucilagii.
Acizi fenolici: acid litospermic (probabil).
Alcaloizi pizolizidinici
Alantoin
Sruri minerale: nitrat de potasiu, litospermat de
potasiu
Aciune terapeutic
Demulcent, diuretic, cicatrizant,
antigonadotrofic (anovulatoare).
Activitatea anovulatoare a fost cercetat pe
frunzele de Lithospermum officinale L. i pe
rdcinile de Lithospermum ruderale DOUGL. ex
LEHM.,
alte specii din familia Boraginaceae folosite
tradiional de triburile indiene din Nevada ca
anticoncepionale. Experienele efectuate prin
diferite
modele experimentale asupra extractului apos au
demonstrat c aciunea farmacodinamic este dat
de un produs de oxidare a acidului litospermic
i a diverilor fenoli, rezultat sub aciunea unei
fenoloxidaze. Planta proaspt este inactiv.
Pentru a deveni activ trebuie conservat 1 2
ani. O
aciune asemntoare s-a observat i in cazul
ciclolignanilor naftalenici obinui prin oxidarea
acidului cafeic cu permanganat de potasiu.
Importana
Melifera
Utilizare
Afeciuni renale (cistite, nefrite), Contraceptiv
Toxicitate
Speciile familiei Boraginaceae se caracterizeaz
prin prezena acidului litospermic (cu proprieti
antigonadotrofe), dar i a alcaloizilor
pirolizidinici
(cu potenial hepatocancerigen i mutagen).
Contraindicaii
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Observaii:
Frunzele de Anchusa officinalis sunt considerate
impuriti (falsificri) ale funzelor de Borago
officinalis L.
De la specia Anchusa rubra sin. Alkanna tinctoria
se recolteaz rdcinile pentru coninutul in
alkanin (derivat naftalenic cu proprieti
tinctoriale).
Tinctura Alkannae se folosete in fito- i
histochimie (coloreaz uleiurile volatile,
uleiurile grase i rezinele in rou) i la
colorarea textilelor.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ANEMONE NEMOROSA L.
Denumire popular: Floarea patilor
Sinonime tiinifice:
Floarea Patilor, Breabn alb, Breaben alb, Clopoei, Deiei
albi, Dediei slbatici, Floare de pati, Floarea
psrilor, Floarea Patelui, Floarea Patelui alb, Floarea
Patilor alb, Floarea vntului, Floarea vntului
alb, Floarea Vinerei Sfinte, Ginue, Muscarici albi,
Muscerici albi, Mustenici alb, Pataci, Pti, Pinea
Patelui, Puichi, Pupegioi, Rotili, Turcule, Zlac
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Plant herbacee, peren, inalt de 6 30 cm, cu
rizom tarator, galben sau brun. Tulpinile sunt
erecte, solitare, glabre ori slab pubescente, cu
frunze
bazilare lungi, tripenate sau penatifid-serate.
Frunzele caulinare dispuse cate 3 in rozete au
peiolul lung de 2 cm. Bracteele sunt palmate i
penatifid-serate i n general nu au muguri
axilari. Florile sunt solitare, albe sau rou-
violete, cu un diametru de 1,5 4 cm, dispuse la
varful tulpinii
i pritejate de 6 (5 9) bractei oblong-ovate, cu
marginea intreag i glabre. Au numeroase stamine
galbene i 10 20 carpele oblongi, cu un varf
scurt, recurbat. Tulpinile sunt erecte in timpul
infloririi. Fructele sunt drupe compuse,
pubescente.
Planta este rspandit in toat Europa, cu
excepia regiunilor mediteraneene i nordul
Laponiei.
Organe utilizate
Partea supraterestr colectat inainte de
inflorire, proaspt i uscat.
Compoziia chimic
Protoanemonin: aproximativ 300 mg protoanemonin
la 100 g de plant proaspt. probabil sub form
glicozidic (ranunculin). Cand planta este
tiat in buci mici i in timpul uscrii, sub
influena enzimelor ranunculina se dimerizeaz
formand anemonin. Protoanemonina este compus
volatil, anemonina este nevolatil i stabil din
punct de vedere chimic (nu poate regenera
protoanemonin)
Aciune terapeutic
Antimicrobian.
Importana
Utilizare
Afeciuni respiratorii (tuse convulsiv i astm),
gastrice (dureri stomacale), genitale (intarzierea
menstruaiei).
Toxicitate
Contraindicaii
Protoanemonina este iritant pentru mucoase i
piele. Anemonina este inactiv.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ANEMONE RANUNCULOIDES L.
Denumire popular: Pti
Sinonime tiinifice:
Pti, Breabni, Ddiei, Deiei, Dediei galbeni, Floarea
psrilor, Floarea Patelui, Floarea Patelui
galben, Floarea Patilor, Floarea Patilor galben, Floarea
vntului, Floarea vntului galben, Ginue,
Ginue galbene, Glbinele, Muscarici galbeni, Muscerici
galbeni, Oie, Oie galbene, Pinea Patelui,
Pinea Patilor galben
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Plant erbacee peren, de talie mic (7-30 cm
inlime), cu rizom brun, orizontal in sol.
Tulpina erect este lipsit de frunze bazale iar
in partea
superioar prezint un involucru trifoliat, cu
frunzele aezate in verticil avand peioli scuri.
Limbul este trisectat, cu nervaiune palmat.
Florile
solitare, aezate pe pedunculi lungi au 5 foliole
perigonale, galben aurii; staminele numeroase sunt
mai scurte decat perigonul; inflorete in III-V.
Fructul multiplu poliachen, este alctuit din
achene scurt proase, prevzute cu un rostru lung.
Plan frecvent din zona silvostepei pan in
etajul nemoral (subetajul fagului) in pduri,
tufriuri, livezi, poieni. Specie euriterm,
mezofil.
Organe utilizate
Compoziia chimic
esuturile acestei plante conin protoanemonin
(C5H4O2), ranunculin i anemonin.
Aciune terapeutic
Protoanemoninul din aceast specie are efect
antibacterian, antibiotic, antimitotic,
antimutagen, antiseptic, antitumoral, antiviral,
iritant, pesticid,
purgativ, toxic i vermifug.
Anemoninul are efect iritant.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ANETHUM GRAVEOLENS L.
Denumire popular: Mrar
Sinonime tiinifice:
Crop, Chimen, Marar, Marari, Marariu, Mrar de grdin,
Mrar tare, Mrariu, Mrra, Mrariu, Morar,
Morariu
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Apiale
Familia: Apiaceae
Plant erbacee anual glabr, verde intunecat,
albastr pruinoas, cu miros caracteristic;
tulpina atinge 130 cm in lungime; frunzele
alterne, de 3-4
ori penat-sectate, cu segmente liniar-filiforme;
flori mici, hermafrodite, actinomorfe, cu petale
galbene, grupate in umbele compuse; inflorete in
iulie-august; fructul mericarpic de tip
dicariops cu mericarpii alungite avand coastele
principale evidente, alburii.
Specie cultivat ca aromatic sau condimentar,
rspandit i subspontan, originar din Asis de
SV, India.
Organe utilizate
se utilizeaz in scop medicinal fructele, care
conin uleiuri volatile cu monoterpene
monociclice, iar in scop alimentar atat frunzele,
cat i seminele.
Compoziia chimic
Frunzele de mrar conin: 88,0 % ap, 2,8 %
glucide, 2,0 - 2,7 % proteine, 0,3 % lipide, 3,3 %
fibre i ulei volatil.
Coninutul de vitamine din 100 g frunze este
urmtorul: 52,0 mg acid ascorbic, 6,0 mg
tocoferoli, 0,23-0,42 mg tiamin, 0,11-0,28 mg
riboflavin,
0,30 mg nicotinamid, 0,25 mg acid pantotenic,
0,10-1,5 mg piridoxin, 2,8 mg niacin i 0,10 mg
acid folic.
In 100 g frunze s-a determinat urmtorul coninut
de substane minerale: 430 mg potasiu, 100,0 mg
calciu, 86,0 mg sodiu, 51,0 mg fosfor, 40,0 mg
magneziu, 2,7 mg fier, 0,25 mg zinc i 0,06 mg
cupru.
Analezele efectuate de Huopalahti .a. (1988) la
uleiurile volatile extrase din plantele de mrar,
au evideniat existena a 11 componeni dintre care
3,9-epoxi-p-1-metan a deinut 33,20 % din totalul
componenilor i neofitadienul 19,90 %. Cantiti
mai mici au fost constatate in cazul -
felandrenului 6,80 %, miristicinei 5,80 %,
apiolului 4,20 %, para-cimenului 1,80 %, -
felandrenului 1,70 %, piperitonei 1,40 %, carvonei
1,00 %,
limonenului 0,70 % i -pinenului 0,20 %.
Teuscher i colab. menioneaz pentru prile
aeriene: 0,2 2,3 % ulei volatil (0,05 0,75 %
in planta proaspt) format din (S)-(+)--
felandren (26
65 %, cantitatea cea mai mare gsindu-se inainte
de inflorire) i dileter (5 - 32 %, cantitatea cea
mai mare atingandu-se in timpul infloririi)
acetia fiind rspunztori de mirosul
caracteristic al mrarului. Compui insoitori:
(+)-limonen (3 55 %), -felandren (pan la 10
%), p-cimen
(pan la 4 %), D-carvon, coninut dependent in
foarte mare msur de condiiile pedo-climatice
(12 29 % in Germania, 0 40 % in SUA, 25 42
% in India, 25 50 % in Ungaria, 0 2,5 % in
Finlanda). Pe lang aceti constitueni principali
se mai intalnesc: p-ment-2-en-1,6-diol, 8-
hidroxigeraniol, esterul metilic al acidului 2-
metilbutiric i piperiton.
Ali constitueni: flavonozide (3-O- -D-
glucuronidele quercetolului i izoramnetolului, 3-
O-glucozidele, 3-O-galactozidele i 3-
Oramnoglucozidele
quercetolului i izoramnetolului, vicenin),
cumarine (cumarin, scopoletin).
Analizele efectuate de Burzo .a. (nepublicat) au
relevat c uleiul volatil extras din frunzele de
mrar conine in principal -felandren (60,07 %),
-
limonen (15,37 %) i dimetilhexahidro benzofuran
(16,42 %). In cantitate mai mic s-au determinat:
-pinen, p-cimen mircen, -thujen, carvon,
sabinen, -pinen, -terpinen i -terpinen.
Inflorescenele conin 5 6,5 % ulei volatil.
Componenii dominani sunt limonenul (32 33 %),
-felandrenul (20 21 %) i carvona (25 30 %).
Cantitatea de carvon i de ulei volatil crete
dup imbobocirea florilor i atinge maximum in
faza de lapte.
Componenii chimici din fructele de mrar sunt
reprezentai de uleiuri volatile (pan la 4,0 %
sub. uscat), lipide (14,5 %), tiamin (0,42 mg/
100
g), riboflavin (0,28 mg/ 100 g), mucilagii,
taninuri, substane azotate etc.
Uleiul volatil obinut din fructe (dup
Franchomme): 25 50 % hidrocarburi monoterpenice
[25 40 % (+)-limonen, 25 % -felandren, 0,2 %
pcimen],
40 60 % cetone monoterpenice (28 41 % carvon,
0,6 0,9 % izocarvon i dehidrocarvon), compui
aromatici (miristicin, dilapiol),
sub 4 % cumarine (umbeliferon i umbeliprenin)
i furanocumarine (bergapten), ftalide.
Analizele efectuate de Lawrance (1980) la
uleiurile volatile din seminele de mrar, au
identificat prezena a 19 comoneni. Dintre
acetia carvona a
reprezentat 45,00 %, limonenul 35,00 %, -
felandrenul 7,00 %, cis-dihidrocarvona 2,00 % i
trans-dihidrocarvona 1,50 % din totalul
componenilor.
Restul componenilor au deinut fiecare mai puin
de 1,0 % din totalul substanelor volatile: p-
cimen, -pinen, iso-dihidrocarveol, mircen,
neodihidroisocarveol, (E)-anetol, campfen, -3-
caren, cis-carveol, trans-carveol, dihidrocarveol,
neodihidrocarveol, -pinen i sabinen.
Sing .a. (1987) au constatat c organele
vegetative proaspete au cel mai mare coninut de
ulei volatil cind smana este in faza de lapte i
cand s-au
aplicat fertilizri cu azot i cu fosfor.
Detalii...
Aciune terapeutic
Tonic SNC (comparabil cu aciunea cofeinei),
anticataral, mucolitic, colagog, coleretic,
slab anticoagulant (pentru uleiul volatil din
fructe),
carminativ, stomahic, antispastic,
vitaminizant i aromatizant, diuretic,
antihelmintic (frunzele, tulpinile i fructele).
Importana
Aromatica si condimentara
Utilizare
Afeciuni respiratorii (bronite catarale acute),
digestive (insuficiene hepato-biliare, dispepsii,
anorexii), circulatorii (edeme) fructe i ulei
volatil.
Uleiul volatil se utilizeaz in industria
parfumurilor, a produselor cosmetice i pentru
aromatizarea mancrurilor.
Frunzele sunt apreciate pentru coninutul sczut
de substane energetice (104 kJ/ 100 g) i pentru
coninutul ridicat de acid ascorbic, vitamin E i
fibre. Aroma specific a fcut ca frunzele acestei
specii s fie utilizat pentru obinerea de
preparate culinare.
Alte utilizri:
parfumurilor, a produselor cosmetice i pentru
aromatizarea mancrurilor.
Frunzele sunt apreciate pentru coninutul sczut
de substane energetice (104 kJ/ 100 g) i pentru
coninutul ridicat de acid ascorbic, vitamin E i
fibre. Aroma specific a fcut ca frunzele acestei
specii s fie utilizat pentru obinerea de
preparate culinare.
Medicina uman (popular): seminele(fructele)
decoct, administrat copiilor impotriva durerilor
de stomacsau a durerilor de urechi; ceaiul din
semine se lua pentru ameliorarea durerilor de
cap, sau in tratamentul astmului cardiac;
seminele pisate date copiilor impotriva
limbricilor; tulpini
- ceai folosit in boli ale aparatului urinar;
partea aerian ceai folosit in boli de inim i
contra arterosclerozei; florile folosite pentru
ceai contra
tusei
Medicina veterniar (popular): planta decoct
administrat vacilor cand acestea nu aveau lapte.
Toxicitate
In doze obinuite, folosirea mrarului drept
condiment nu comport nici un risc de toxicitate
acut sau cronic. Datorit cumarinelor produsul
are
potenial fotosensibilizator.
Contraindicaii
La ulei volatil: sugari, copii, femei gravide,
bolnavi epileptici (datorit cetonelor care sunt
neurotoxice convulsivante i abortive).
Posibile fotodermii la contactul cu planta
proaspt sau cu sucul ei.
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Fructele crude, intregi sunt folosite la obinerea
unor produse galenice infuzii, tincturi, ap
aromat) ori a uleiului volatil. In arta culinar
se folosesc
frunzele (proaspete i uscate), inflorescenele
mature i fructele.
Conservare
Cultivare
Mrarul este o plant rezistent la frig i ca
urmare semnatul se efectueaz toamna sau
primvara de vreme. Germinarea seminelor are loc
la
temperatura de 3oC, iar temperatura iotim de
cretere este de 16-18oC. Nu are cerine mari fa
de lumin, ins lumina insuficient determin
obierea de plante alungite i puin aromate. In
privina umiditii manifest cerine mari in
perioada germnrii seminelor i la inceputul
vegetaiei,
urmand ca pe msura creterii plantelor i
formrii unui sistem radicular bogat s devin mai
rezistente la insuficiena api. Planta nu suport
exesul
de umidiate. In privina solului, se dezvolt bine
pe toate tipurile de sol, cu rezultate foarte bune
dac in anul anterior s-a realizat fertilizarea cu
gunoi de grajd.
Se poate cultiva in camp, in cultur pur sau
asociat, prin semnat toamna tarziu (noiembrie),
in ferestrele iernii, primvara de vreme sau chiar
in
timpul verii, in mod ealonat pan la 15 iulie.
Semnatul se efectuaz mecanic cu semntoarea
SUP-21, cate 4 randuri pe strat inlat, la 28 cm
intre randuri i 2,5-3 cm pe rand, adancimea fiind
de 1-2 cm, folosind o cantitate de circa 6 kg
sman la ha. Lucrrile de ingrijire constau in
afanarea solului, erbicidarea, irigarea,
fertilizarea suplimentar la nevoie i combaterea
bolilor i duntorile in cazul semnalrii
atacului. Recoltarea
frunzelor verzi se efectueaz cand plantele au
atins 10-15 cm in inlime, iar tulpinile,
respectiv plantele intregi, dup 10-12 sptmani
de la
semnat (cand incep s infloreasc).
Mrarul poate fi cultivat i in cultur forat i
protejat mai ales in ciclul I i in special in
rsadnie (mai puin in sere i adposturile din
material
plastic).
Pentru producerea seminelor semnatul se
efectueaz primvara de vreme, fructele ajung la
maturitatea fiziologic dup 90-100 zile, iar
recoltarea
se efectueaz ealonat (diminaa pe rou pentru a
evita scuturarea fructelor), prin 2-3 treceri,
incepand din momentul cand o treime din plante au
culoarea galben, fructele sunt tari i capt o
culoare cafenie.
Mod de cultivare:
Semanat direct in camp cu semanatori SUP 21, 6-10
kg/ha, functie de distanta intre randuri, care
poate fi 25 cm sau 50 cm (la terenurile
imburuienate)
Recoltare
Recoltarea in diferite faze ale vegetatiei,
functie de cerinte:
- la inflorit deplin, masa verde cu cositoarea
mecanica sau vindroverul
- coacerea fructelor (faza lapte-ceara), masa
verde cu cositoarea mecanica sau vindroverul
- fructe mature, recoltare cu combina
Valorificare
ANETHI FRUCTUS FRUCTE DE MRAR
CEAI DIN PLANTE
1. Flux tehnologic:
- cantar industrial
- selector prevzut cu sistem de sitare vibrator,
cu sita superioar cu ochiuri rotunde sau
dreptunghiulare adaptate la dimensiunile
fructelor, astfel
incat s se asigure coninutul in corpuri strine
i impuriti prevzute in prezenta specificaie
tehnic i cea inferioar cu ochiuri rotunde cu
diametrul de 1,0 mm;
- balanta tehnica 1-1000 g;
- masa de ambalare.
- mecanice : selectare.
- manuale: ambalare
- auxiliare: recepie, manipulare, alimentare
utilaje.
Materiile prime: Anethi Fructus - Fructe de Mrar.
Materiale : ambalaje : saci dubli de polipropilen
Semifabricate: produs selectat.
Utiliti : energie electric, apa curenta.
RECEPTIE Materia prima se receptioneaza pe
loturi, functie de provenienta si calitate, pe
transfer,
Receptia calitativa se face prin verificarea
urmatorilor parametri, conform S.T. nr. 36/2004 :
- umiditate;
- continut in corpuri strine organice si minerale
- continut in impuriti .
SELECTARE - se indeparteaza impuritile (definite
conform specificaiei tehnice a materiei prime),
corpurile strine organice i minerale prin
trecerea fructelor de mrar prin selectorul
prevzut cu sita superioar cu ochiuri rotunde sau
dreptunghiulare adaptate la dimensiunile fructelor
i
cea inferioar cu ochiuri rotunde cu diametrul de
1,0 mm.
La sfaritul operatiei se preleveaza probe din
produsul vrac i se verifica indicii calitativi
mentionati in specificatia tehnic a produsului.
Rezultatele
se inregistreaza in buletinul de analiz i
trebuie s se incadreze in limitele prevazute.
Deeul valorificabil se reintroduce pe selector
dac rezultatele analizei de laborator, confirm
c recuperarea produsului util se face in condiii
de
eficien economic. Deeul nevalorificabil se
in
secia de ambalare. Se inscripioneaz ambalajul
primar pungile cu numrul lotului i data
fabricaiei. Se cantresc in pungi de hartie, cate
50 g
sau 100 g produs; se verific prin sondaj
cantitatea nominal a pungilor cu produs, apoi se
introduc in ambalajul secundar de carton. Acesta
se
eticheteaza corespunzator, cu toate datele
prevzute de specificaia tehnic a produsului. Se
verific mrimea lotului, a eantionului analizat,
ambalarea i etichetarea ambalajelor primare,
secundare i colective.
finite,
ambalaje rmase, deeuri la gestiunile respective
i se incheie fia de producie creia i se
ataeaz toate buletinele de analiz intocmite i
de lucru si obiectele utilizate pentru realizarea
unei sarje de produs se elibereaza si se curata
materiile prime necesare realizarii unui alt
produs .
PROTECTIA MUNCII - Se respecta regulile de
protectia muncii specifice punctelor de lucru i
disciplina de productie.Flux tehnologic:
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ANGELICA ARCHANGELICA L.
Denumire popular: Angelica
Sinonime tiinifice:
Aglic, Angelic slbatic, Angelin, Anghelic, Anghelic
slbatic, Anghilic, Antonic, Bucinis, Cucut
mare
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Apiales
Familia: Apiaceae
Plant erbacee bisanual pan la peren, cu rizom
gros, napiform, la interior cu un suc glbui;
tulpina robust, inalt de 50 150 (uneori 300;
frunzele alterne, de 3 ori penat-sectate, foarte
mari (cele inferioare ajung pan la 90 cm lungime)
avand teaca mare, umflat i peiolii cilindrici;
umbelele compuse sunt mari (8-15 cm in diam.),
lung pedunculate, cu radiile papilos, vilos
proase; flori actinomorfe, hermafrodite, cu
petale albverzui;
inflorete in iulie-august; fructul mericarpic
de tip dicariops cu mericarpii avand coastele
laterale aripate.
Specie mezohigrofit higrofit, sporadic in
lungul paraielor, in turbrii, la margini de
pduri umede, din etajul fagului pan in cel
boreal;
cultivat ca plant medicinal i legumicol.
Detalii...
Organe utilizate
se utilizeaz organele subterane (rizomul,
rdcinile adiacente), frunzele recoltate in
lunile mai octombrie i fructele.
Compoziia chimic
Componenii identificai in organele aeriene ale
acestei specii sunt urmtorii: glucide solubile
(glucoz, fructoz), ceruri, taninuri, acid
dehidroascorbic, cumarine, acizi organici (acid
oxalic, acid malonic, acid aconitic, acid
clorogenic), acizi fenolici (acid cafeic, acid
valerianic),
cromone (visnagin) i acizi grai (acid stearic,
acid behenic, acid arahidic, acid eicosenoic),
acizi alifetici (acid angelic), -pirone
(ligustilid,
visnagin).
Dintre cumarine au fost identificate: angelicin,
acid angelic, 5-metil-angelicin, ostol, ostenol,
umbelliprenin, umbelliferon, fraxozid,
esculetol,
archicin, umbelliferon, umbelliprenon,
izocumarin, izoimperatorin, izopimpinelin,
phelopterin, psoralen, sphondin, xantoxiletin i
marmesin, iar dintre furanocumarine:-alkil-
furanocumarin, dihidrofuranocumarin, bergapten,
ostrutol, imperatorin, xantotoxol, fraxetol,
esculozid, archangelicin, archangelinon,
pimpinelin, marmesinin i kwaniin.
Dintre steroli au fost identificai: -
sitosterolul, stigmasterolul, campesterol,
ergosterolul iar dintre lactone: angelicalacton
i pentadecanolid.
Frunzele conin: uleiuri volatile 0,015 0,10 %,
glucide solubile: glucoz, fructoz, taninuri,
vitamine: acid dehidroascorbic, carotenoide,
precum i
urmtoarele alte substane:
Acizi organici: acid angelic, acid oxalic, acid
malonic, acid aconitic, acid valerianic, acid
metil-acetic.
Acizi fenolici: acid cafeic, acid clorogenic.
Furanocromone: visnagin.
Furanocumarine:-alkil-furanocumarin,
dihidrofuranocumarin, bergapten, ostrutol,
imperatorin, xantotoxol, archangelicin,
pimpinelin,
marmesinin i kwaniin, angelicin, 5-metil-
angelicin, ostol, ostenol, umbelliprenin,
umbelliferon, archicin, umbelliferon,
umbelliprenon,
izoimperatorin, izopimpinelin, felopterin,
psoralen, sfondin, marmesin,
Piranocumarine: xantoxiletin.
Izocumarine: izocumarin.
Hidroxicumarine: archangelinon, fraxetol,
fraxozid, esculetol, esculetozid.
Steroli: -sitosterol, stigmasterol, campesterol,
ergosterol.
Lactone: angelicalacton, pentadecanolid,
ligustilide.
Acizi organici alifatici: acid angelic.
Acizi grai: acid stearic, acid behenic, acid
arahidic, acid eicosenoic.
Ceruri.
Dup Teuscher i colab. uleiul volatil extras din
frunze
34 % -felandren, 27 % -pinen, 24 % -pinen i
alte hidrocarburi insoitoare (mircen, p-cimen,
cis- i trans- -ocimen); 0,2 0,7 %
furanocumarine (xantotoxin, imperatorin,
oxipeucedanin, angelicin, bergapten,
izopimpinelin).
Dup PDR: 17 29 % mircen i compui insoitori
(p-cimen, limonen, cis- i trans-ocimen, -
felandren, -felandren, -pinen), furanocumarine
(angelicin, bergapten, imperatorin,
izoimperatorin, oxipeucedanin, archangelicin).
Substanele volatile extrase din organele aeriene
conin: 71,89 % -felandren, 11,39 % -pinen,
4,53 % -thujen, 3,47 % mircen, 0,91 % ocimen,
0,77 % r-elemen, 0,77 % zingiberen, 0,52 %
sabinen, 0,36 % -curcumen, 0,32 %
hexilizovalerat, 0,32 % -copaen, 0,32 % -
humulen, 0,28 % -
pinen, 0,24 % camfen, 0,22 % cedren, 0,20 %
mirtenilacetat, 0,16 % alloocimen, 0,15 % -
elemen, 0,15 % -bisabolen, 0,14 % muurolen,
0,14 %
caren-4-ol, 0,12 % amilizovalerat i 0,10 %
terpinolen (Burzo .a., nepublicat).
Rdcinile de anghelica conin: ulei volatil,
glucide (glucoz, fructoz, zaharoz,
umbelliferoz, amidon, celuloz), rezine (6 %),
steroli ( -
sitosterol), acizi fenolici (acid clorogenic, acid
cafeic, acid chinic), acizi organici (acid citric,
succinic, fumaric, oxalic), tanin, monoterpene
(cispiperitol,
cis-verbenol), baze azotate (adenozin) i
substane minerale (8,1 %), fenilpropanoizi
(coniferin).
Au mai fost determinai esterii etilici ai
urmtorilor acizi grai: acid capric, lauric,
linoleic, linolenic, miristic, oleic, palmitic,
petroselinic, behenic
i stearic, precum i acizi alifatici nesaturaii:
acid angelic (0,3 %).
Sesquiterpen: cuparen, glicozizi fenil propenici:
coniferin.
Dintre cumarine au fost identificate: archicina,
archangina, cvanina, ostolul, ostenolul,
umbelliferona i umbelliprenina, iar dintre
furanocumarine:
angelicina, ostrutolul, archangelicina,
imperatorina, izoimperatorina, bergaptenul,
xantotoxolul, xantotoxina, oroselona,
oxipeucedanina,
oxipeucedaninhidratul, archangelina i
prangolarina.
Atat in rdcini, cat i in tulpini se gsesc
numeroase canale secretoare in care este
sintetizat uleiul volatil.
esuturile acestei specii conin 0,10 0,40 %
uleiuri volatile care conin hidrocarburi
monoterpenice, compui oxigenai i sesquiterpene.
Compoziia uleiul volatil obinut din rdcin de
angelic (dup Teuscher i colab)
Hidrocarburi monoterpenice (80 90 %): 14 32 %
-pinen, 13 28 % -felandren, 13 - 16 % 3-
caren, 2 14 % -felandren, camfen, p-cimen,
limonen, mircen, -pinen, sabinen, trans-p-ment-
2-en-1-ol (artefact).
Hidrocarburi monoterpenice: bisabolen, copaen.
Alcooli sesquiterpenici: bisabolol.
Esteri: acetat de bornil.
Hidroxicumarine prenilate: 7-metoxi-8-(3-metil-2-
butenil)-2H-1-benzopiran-2-on, umbelliprenina.
Hidroxicumarine: umbelliferon, ostol, ostenol.
Furanocumarine(0,5 1,6 %): angelicin,
archangelin, bergapten, biakangenol, 5- -
ciclolavanduliloxipsoralen, heraclenol,
imperatorin,
izobergapten, izoimperatorin, marmezin,
ostrutol, oxipeucedanin, xantotoxin, xantotoxol,
angelicin, oroselona, oxipeucedanina,
oxipeucedaninhidratul i prangolarina, care
asigur plantei rezisten la infecii fungice.
Lactone macrociclice (1,5 %): 13-tridecanolid,
15-pentadicanolid, 12-metil-13-tridecanolid, 16-
hexadecanolid, 17-heptadecanolid (confer
mirosul specific).
Dup Franchomme i colab. (2001): 73 %
hidrocarburi monoterpenice (24 % -pinen, 1,25 %
-pinen, 13 % limonen), 1,5 2 % esteri
alifatici i
terpenici (0,75 % acetat de bornil, 0,45 % acetat
de transverbenil), 2 % cumarine (umbeliferon,
archangelicin, angelicin i bergapten),
alcaloizi
terpenici (nitromentadiene).
Compoziia uleiului volatil de rdcini, dup
Kerrola .a. (1994).
Hidrocarburi monoterpenice: -felandren (13,85
%), -pinen 5,65 %, sabinen 3,60 %, limonen 2,45
%, -3-caren 1,85 %, mircen 1,45 %, (Z)- -
ocimen 1,00 %, -pinen 0,65 %, %, camfen 0,35 %,
-felandren 0,30 %, terpinolen 0,35 %, p-cimen
0,85 %, -tujen 0,90 %, (E)- -ocimen 0,10 %.
Hidrocarburi sesquiterpenice (2,70 %): -
bisabolen 2,10 %, biciclogermacren 1,65 %, -
cariofilen 1,65 %, cadien 1,70 %, elemen
1,70 %,
germacren D 0,75 %, -cariofilen 1,30 %, (Z)- -
farnesen 1,00 %, cubenen 0,60 %, -copaen-8-
ol 0,50 %, -muurolen 0,50 %, -copaen 0,35 %,
-cubeben 0,30 %, cuparen 0,30 %, selinen-
0,30, -cedren 0,25 %, elemen 0,20 %,
tujopsen 0,30, -muurolen.
Alcani, alchene, alchine: 5-undecen-3-in 0,10 %.
Alcooli terpenici i neterpenici: 1-octadecanol
1,35 %, %, tridecanol 0,20 %, tetradecanol 0,10 %,
cis-tujanol 0,60 %, cis-piperitol, cis-verbenol.
Alcooli monoterpenici aromatizai: p-cimen-8-ol
1,30 %, cuminalcool 0,30 %.
Alcooli sesquiterpenici (1,30 %): -copaen-11-ol
4,10 %, dihidroeudesmol 2,30 %, elemol 2,00 %,
spatulenol 1,80 %, -eudesmol 0,70 %, rosifoliol
0,70 %, cedrol 0,20 %.
Esteri: bornil acetat 1,75 %, chrisantemil acetat
1,10 %, tetradecil acetat 1,10 %, cis-crisantemil
acetat 0,70 %, heptadecil acetat 0,85 %.
Cetone: 4,6,6-trimetil-2-ciclohexen-1-on 0,70 %.
Aldehide alchilice: (E,E)-2,4-dodecadienal 0,50 %,
hexanal 0,50 %, (E,E)-2,4-decadienal 0,20 %,
tertadecanal 0,30 %, pentadecanal 0,05 %.
Aldehide terpenice: fellandral 0,30 %.
Lactone macrociclice: 15-pentadecanolid 3,55 %,
13-tridecanolid 2,10 %, 12-metil-13-tridecanolid
0,25 %.
Hidroxicumarine: ostol 6,75 %.
Furanocumarine: psoralen 1,10 %,
Extrasele in pentan din rdcinile plantelor de
Angelica au avut o compoziie diferit de a
uleiurilor volatile. Principalii componeni
identificai au
fost: ostolul 53 %, izobergaptenul 8,8 %,
bergaptenul 8,8 %, acidul palmitic 6,0 % i
pentadecanolid 6,0 %.
Fructele conin:
Ulei volatil: -pinen, -felandren, borneol,
camfen, -bisabolen, -cariofilen,
hexilmetilftalat, lactone macrociclice care
imprim mirosul
caracteristic (15-oxipentadecenlactona).
Furanocumarine: angelicin, bergapten,
imperatorin, oxipeucedanin, xantotoxin.
Ulei gras.
Fitosteroli: -sitosterol, stigmasterol (dup
PDR).
Dup Franchomme i colab. (2001) in uleiul volatil
al fructelor se gsesc: felandreni, cumarine i
furanocumarine (imperatorin, xantotoxin).
Detalii...
Aciune terapeutic
Sedativ SNC (angelicina are o aciune sedativ
asemntoare clordiazepoxidului - N.R.
Farensworth, G.A. Cordell, 1976), antispastic =
antispasmodic (demonstat pe intestin i trahee
izolate de la cobai M. Reiter, W. Brandt, 1985),
carminativ, anticoagulant prin reducerea
agregrii plachetare (A.M. Zobel, S.A. Brow,
1991), stimulent a secreiilor glandelor exocrine
(mucice, gastrice, hepatobiliare i pancreatice)
expectorant, orexigen, coleretic-colagog,
antiinflamatoare frunze, rdcini i ulei
volatil; tonic i carminativ in doze foarte mari
uleiul
volatil din fructe; vasodilatatoare coronarian
frunze, rdcini i uleiuri volatile (prin efectul
vasodilatator i antagonismul furanocumarinelor
fa
de canalele de calciu W.C.Evans), stimuleaz
circulaia sanguin periferic datorit
proprietilor vasodilatatoare i anticoagulante
(reduce efectele
arteritei); antibacterian, antifungic; frunzele
sunt diuretice i diaforetice (afirmaie ne
fondat tiinific).
Importana
Utilizare
Afeciuni digestive (anorexii, indigestii,
dispepsii, enterocolite spasmodice, aerocolie,
colecistite), respiratorii (bronite cronice),
circulatorii
(arterite), locomotorii (artroze), genitourinare
i endocrine (cistite, sindrom menstrual
antispastic uterin i sedativ), neuropsihice
(anxietate,
labilitate nervoas, tulburri ale somnului,
insomnii).
Uleiul volatil obinut prin distilarea cu vapori
de ap a rdcinilor intr in compoziia unor
produse cosmetice (parfumuri, loiuni, creme,
spunuri).
Uleiurile volatile extrase din fructe i din
rdcini se folosesc la aromatizarea unor buturi
de culoare verde foarte intens (lichioruri,
vermuturi)
deoarece uleiul volatil iniial incolor, cu
timpul devine verde.
Alte utilizri:
Uleiurile volatile extrase din rdcini sunt
folosite i in industrie parfumurilor iar cele
extrase din organele aeriene i fructe, in
industria
spunurillor. Compuii amari din aceast plant
sunt folosii in industria buturilor.
Medicina uman (popular): planta pentru
intrirea inimii, ca expectorant, pentru
calmarea durerilor de stomac; cu decoctul plantei,
amestecat
cu oet se fceau frecii contra durerilor de
spate i pentru reumatism; fructe, rdcina
plmdite in rachiu de drojdie, pentru
vtmtur (hernie
sau alte afeciuni interne cu manifestare acut)
i ca tonic gastric; frunze cataplasm, in
amestec cu frunze de rut i miere, pentru
muctura de
arpe sau caine.
Credine: Se spune c haiducul Pintea Viteazul
avea in traist, pe lang merinde i o sticl de
palinc plmdit cu rdcini de angelic alturi
de
alte plante, butur ce asigura putere omului i
protecie impotriva bolilor.
Toxicitate
Angelicalactona in concentraie de 1/10 000
produce oprirea cordului izolat de broasc in
sistol.
Contraindicaii
Persoanele predispuse la diabet i femeile
insrcinate.
Toate organele plantei pot provoca fotodermatoze,
cand sunt administrate intern sau sucul ori uleiul
volatil sunt aplicate pe piele, din cauza
furanocumarinelor. Fototoxicitatea este foarte
pronunat cand contactul cu pielea este inlesnit
de umiditate (rou, transpiraie). De asemenea
sunt
posibile o fotomutagenitate i o
fotocarcinogenitate (O.B. Genius 1981, K.W.
Glombitza 1972).
Dup consumul de frunze sau peioluri ca legume
trebuie renunat la bi de soare sau la alte
expuneri intensive de raze UV.
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Suc de presare din planta proaspt, infuzii,
tinctur (1:5 = 20 %), extract fluid (1:1), ulei
volatil. Angelica intr in formulele multor
condimente
folosite in industria alimentar (pentru
aromatizarea salatelor, supelor, branzei,
compoturilor, maionezei etc.). Din motive de
toxicitate i reacii
adverse recomandm folosirea lor cu parcimonie.
Conservare
Cultivare
Planta necesit soluri adanci, cu un pH de 4,5-
7,3, fertile, uor umbrite sau de plin soare i
este tolerant la inghe.
Seminele se seamn in rsadni rece imediat ce
s-au maturat, deoarece au viabilitate scurt, sau
primvara, dar germinarea este mai redus.
Necesit lumin pentru germinare. Se procedeaz la
repicat in vase individuale care se in in
rsadni pentru prima iarn, plantarea afar
efectuandu-se in primvara urmtoare. Seminele se
pot semna i in situ imediat ce s-au maturat.
Mod de cultivare:
Seminte semanate direct in camp, 8-10 kg/ha ;
62,5-75 cm intre randuri, 2-3 cm adancime, sau
rasad semanat in august si transplantat primavara
Recoltare
Radacinile, la sfarsitul vegetaiei (octombrie-
noiembrie) cu dislocatorul de sfecla sau plugul
fara cormana
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ANTHEMIS ARVENSIS L.
Denumire popular: Romani de camp
Sinonime tiinifice:
Mruc, Mrun, Mrunc, Mueel prost, Roman,
Romani proast, Romani puturoas
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Familia: Asteraceae
Plant anual, cu rdcin subire, pivotant;
tulpina inalt de 10-50 cm, arcuit mai rar
erect, puternic ramificat in partea superioar,
cu ramuri
subiri, alipit pubescente sau glabre; frunzele
sunt de 2-3 ori penat sectate, glabrescente, cu
peri lungi i moi; antodiile sunt lung
pedunculate, cu
diametrul de 20-30 mm, receptacul semiglobulos,
bractee liniar-subulat, tubul corolei neumflat;
inflorirea iunie-august; fructele sunt achene
cilindrice de 1,5 mm in diametru; inflorirea
iunie-august;
Specie xeromezofit-mezofit, frecvent in zona de
step-subetajul gorunului, in locuri cultivate i
ruderale.
Detalii...
Organe utilizate
Se utilizez florile in scop medicinal.
Compoziia chimic
Florile conin acizi fenolici (acid cafeic, acid
ferului, acid dihidroxicinamic), dihidroxicumarine
(scopoletina), alcaloizi tropanici (scopolin),
furanocumarine (herniarina), taninuri, steroli (
-sitosterol, stigmasterol), triterpene
(taraxasterol, lupeol, -amirin), hidrocarburi,
substane
minerale (6 8 %).
Derivaii flavonici determinai in florile acestei
specii sunt glicozidele apigeninei: apiina,
cosmosina, antemozida i glucozidele luteolinei:
luteolin-
7- glucozid.
Principiile amare din florile acestei plante sunt
constituite din lactone sesquiterpenice de tip
germacren: nobilin, 3-epinobilin, 1,10-
epoxinobilin
i 3-dehidronobilin (Holub i Samek, 1977).
Florile proaspete conin 0,2 0,5 % uleiuri
volatile. Analizele efectuate de Chialva .a.
(1982) au
permis s se identifice prezena in uleiul volatil
a 13 componeni: izobutil angelat (36,00 %),
izoamil angelat (17,90 %), 2-metil-2-propil
angelat
(7,40 %), hexil butirat (3,90 %), izobutil
izobutirat (3,70 %), izoamil 2-metilbutirat (2,80
%), izoamil butirat (2,60 %), -pinen (1,60 %),
propil
angelat (1,10 %), butil angelat (0,90 %), camfen
(0,40 %), limonen (0,20 %) i -pinen (0,20 %).
Plantele de romani de camp conin: taninuri
catechinice, triterpene (cucurbitacin B, D, E, I,
J i K, tetrahidro cucurbitacin I,
izodihidrocucurbitacin
D), steroli (stigmasterol, -7-stigmasterol).
Rdcinile acestei plante conin: glucide
(glucoz, ramnoz), glicozizi diterpenici
(brionin), alcooli diterpenici (brionol),
briorezine, triterpene
(acid chrizofanic, dihidrocucurbitacin B), acizi
grai (acid linoleic, acid oleic, acid palmitic,
acid stearic), flobafene, steroli (spinasterol).
Aciune terapeutic
Extractele din romani au efecte antiseptice,
stomahice i antiinflamatorii.
Importana
Utilizare
Floile i funzele intensific transpiatia i sunt
considerate ca cel mai eficace remediu febrifug.
Se utilizeaz in cazul gipei i a febrei.
Toxicitate
Contraindicaii
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Conservare
Cultivare
Planta prefer solurile bine drenate, cu un pH
neutru ctre uor acid i cu poziie insorit.
Reuete i pe soluri argiloase grele.
Se recomand semnatul afar imediat ce seminele
s-au maturat, iar cele mai mule semne germineaz
din toamn.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ANTHEMIS TINCTORIA L.
Denumire popular: Floare de perini
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Familia: Asteraceae (Compositae)
Anthemis tinctoria este o plant peren; radcin
pivotant; tulpin dreapt, de 20-60 cm inlime;
frunze alterne, lat ovate, penat-sectate; florile
sunt dispuse in inflorescen de tip antodiu lung
pedunculat, florile centrale sunt tubuloase
galbene, iar cele marginale tot galbene;
inflorirea iulieseptembrie;
fruct achen glabr, patrumuchiat, cu 2 dintre
muchii mai pronunate.
Specie mezoxerofit; frecvent in zona de step-
etajul subalpin, locuri uscate, insorite, pajiti,
tufriuri.
Detalii...
Organe utilizate
Compoziia chimic
Florile sunt colorate de apigenin-7-glucozid
(cosmosiin).
Aciune terapeutic
Extractele obinute din florile acestei specii au
efect stomahic i antiseptic.
Importana
Tinctoriala
Utilizare
Se utilizeaz pentru tratarea colitei, gripei i a
migrenelor.
Medicin uman, popular - uz intern - florile se
folosesc contra tusei.
Alte utilizri:
Pigmenii hidrosolubili extrai din flori sunt
folosii in scop tinctorial, obinandu-se nuane de
galben i brun deschis.
Culoarea galben se obine in cazul lanii mordate
cu sulfat de aluminiu i potasiu i vopsit cu
extract obinut din flori proaspete.
In cazul mordrii cu bicromat de potasiu i a
vopsirii cu extractul obinut din flori proaspete
se obine o culoare brun-deschis (Chiril .a.,
1999).
Toxicitate
Contraindicaii
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Conservare
Cultivare
Planta prefer solurile bine drenate i cu poziie
insorit. Crete bine pe cret i in grdini
maritime. Este rezistent la temperaturi joase de
pan la
-25oC. Este bine a se indeprta tulpinile florale
imediat ce s-a incheiat inflorirea, cu scopul de a
stimula producerea ramificaiilor bazale pentru
asigurarea infloririi in anul urmtor.
Se seamn in ser in aprilie-mai, solul se
menine umed, iar lumina ajut germinarea.
Procesul de germinare dureaz circa 2 sptmani,
la o
temperatur de 20oC. Se repic in vase individuale
i se planteaz afar in cursul verii. Se poate
practica divizarea primvara sau toamna.
Mod de cultivare:
Semanata la suprafata in spatii protejate in
martie-aprilie, transplantat in vase individuale
si retransplantate dupa inradacinare in camp,
primavara
tarziu
Recoltare
Ramuri la momentul infloritului
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ANTHRISCUS CEREFOLIUM (L.)
HOFFM
Denumire popular: Asmui de grdin
Sinonime tiinifice:
Asmui, Asmaui, Asmauc, Asmauchi, Asmile, Asmui
de grdin, Amauchi, Azmauc, Chervl,
Chervel, Hasmaciuc, Hasmauchi, Hamuchi, Hazmacic,
Hiasm, Tulburea, Turbure, Turburea
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Apiales
Familia: Apiaceae
Este o specie herbacee, anual, rezistent uneori
peste iarn, care prezint: rdcin fuziform,
pivotant, mic, albicioas, cu miros aromat, uor
anisat. Tulpina este fragil, rmuroas,
ramificat, angular la baz, fin striat in
partea superioar i pufoas la noduri. Poate
atinge 70 cm inlime.
Frunzele inferioare sunt lung peiolate i dispuse
in rozet, in timp ce frunzele superioare sunt
uor pubescente, fin crestate (imparipenate), cu
foliole ovale sau lanceolate i egal divizate
(penatipartite). Ramurile se termin cu umbele
compuse, opuse frunzelor. Umbele sunt formate din
1-4
bractei, flori radiale cu corol alb, 5 stamine
cu stil scurt, un ovar inferior, bicarpelat.
Fructul este o diachen format din 2 mericarpe
care la
maturitate rman sudate intre ele, negre, glabre,
strlucitoare, alungite i subiri, prelungite i
suspendate pe un carpofor central. Inflorete din
mai
pan in august.
Subsp. cerefolium plant cultivat; subsp.
trichosperma plant sporadic, intalnit din
zona stepei in etajul gorunului in rariti de
pdure,
tufriuri, plantaii de salcam, locuri ruderale;
mezofil, indicatoare de soluri ingrate i
supraingrate
Organe utilizate
Prile aeriene uscate, proaspete sau congelate
(Cerefolii herba)
Compoziia chimic
Organele aeriene conin: aproximativ 0,3 0,9 %
ulei volatil, glucide, lipide, proteine, celuloz,
flavone (apiin = 7-O-apiozida apigenolului),
lignani (deoxipodofilotoxin i deoxipicropodofilin
rog verificarea veridicitii informaiei !),
substane minerale.
Uleiul volatil extras din organele aeriene,
conine: 60 80 % metil cavicol (estragol), 16
30 % 1-alil-1,2-dimetoxibenzen, mici cantiti de
cavibetol (rspunztor de miros), p-cimen, trans-
anetol i 1,8-cineol.
Seminele conin lipide bogate in urmtorii acizi
grai: acid palmitic, acid linoleic i acid
petroselinic.
Aciune terapeutic
Stimulent a secreiilor glandelor exocrine
(mucice, gastrice i biliare), respectiv aciune
stomahic, coleretic-colagog, carminativ i
expectorant;
antispastic, antioxidant (demonstrat pe
homogenat de creier de obolan utilizand un model
experimental de peroxidare a lipidelor membranare
comparativ cu acidul ascorbic) i diuretic.
Prezena deoxipicropodofilinei confer extractelor
proprieti antitumorale i citotoxice (rog
verificarea prezenei acestor lignani).
Importana
Melifera, alimentara, aromatica si condimentara
Utilizare
Afeciuni digestive (anorexii, indigestii,
dispepsii, enterocolite spasmodice, aerocolie,
colecistite, flatulen, colici abdominale),
respiratorii
(bronite cronice), afeciuni genito-urinare
(nefrite, sindrom menstrual).
Este puin folosit in fitoterapie, specia fiind
apreciat pentru caliti de condiment alimentar
pentru specialiti diferite de ciuperci, pete,
carne
(pui, vac, miel), ou (omlet, ou fierte),
sosuri, vinegrete, maioneze, supe i ciorbe,
branzeturi, iaurturi, unt, legume (fasole verde,
morcov,
cartrofi, varz) etc..
Alte utilizri:
In antichitate se folosea pulberea obinut din
frunze, in ulei, pentu tataea arsurilor iar fiart
in vin, pentru afeciunile urinare.
Toxicitate
In doze uzuale de condiment nu s-au observat
fenomene de toxicitate acut sau cronic. Totui
atragem atenia asupra prezenei estragolului,
compus cu proprieti hepatocarcinogene
evideniate prin experimente de obolani i a
furanocumarinelor (apterin) fototoxice.
Contraindicaii
Se poate confunda uor cu Conium maculatum L.,
cucut (conine alcaloizi foarte toxici coniin
i derivai)
Cultivare
Planta prefer solurile umede, fertile, bine
drenate. Nu agreeaz verile toride uscate, ci este
bine s se ofere culturii de var o poziie
rcoroas
umbrit, iar culturile de iarn necesit poziii
insorite. Tolereaz un pH ce variaz intre 5,8-
7,6. Rezist la temperaturi joase de circa -10oC.
Asmuiul este o plant cu pretenii reduse fa de
lumin (poate fi cultivat pe terenuri semiumbrite
- printre pomi in livezi). Seceta i lumina
puternic determin emiterea rapid a tulpinilor
florale.
Se cultiv prin semnat direct in camp, ealonat,
din martie pan in septembrie, in randuri simple
sau benzi. Se seamn cinci rinduri pe un strat
inlat cu limea la coronament de 104 cm,
distana intre randurii fiind de 20 cm, iar pe
rand plantele se rresc la 25-30 cm. Se folosesc
55-60 kg
sman la hectar. Ca lucrri de ingrijire se
impun lucrri de prit i mai ales irigarea fiind
o plant pretenioas la umiditate. Recoltarea se
incepe
dup 30-35 zile de la rsrire, prin retezarea
frunzelor de la exteriorul rozetei, iar la o
singur recoltare se realizeaz circa 3 t frunze
la hectar.
Frunzele sunt foarte perisabile i nu se pot
pstra in condiii ambientale decat o zi. Pentru
producerea seminelor, semnatul se efectueaz in
luna
martie asemenea culturii pentru consum, dar la
sfaritul lunii mai, inceputul lunii iunie, din
cele 5 randuri dou se suprim i rman doar dou
randuri la distan de 40 cm intre ele. Pe rand se
practic rrirea la 25-30 cm. Dup rrire se
aplic fertilizarea cu superfosfat (150-200 kg
/ha) i
azotat de amonu (100 kg/ha), apoi se prete i
se irig cu o norm de 300-350 m3/ha. Recoltarea
seminelor se efectueaz in perioada iulie-august,
la maturitatea fiziologic, obinand o producie
de circa 300 kg/ha.
Recoltare
Lastari floriferi si fructe
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ANTIRRHINUM MAJUS L.
Denumire popular: Gura leului
Sinonime tiinifice:
Gura leului, Aslan, Buruian de in, Capul cinelui, Cscate,
Floarea cataimei, Gur drag, Gura mielului,
Gura moroiului, Gura morunului, Gura muroniului, Gura
ursului, Guria leului, Guria mielului, Guri,
Leoaie, Leoaie mare
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Scrophulariales
Familia: Scrophulariaceae
Subfamilia:
Plant peren, rdcini ramificate. Tulpini
erecte, la baz lignificat, inalt de 30-70 cm.
Frunze lanceolate, intregi, cele superioare
liniar-lanceolate,
glabre. Flori mari, scurt pedicelate, in raceme
terminale. Corol personat roie purpurie, roz
sau alb, larg tubuloas, cu tub saciform, mai
deschis
la culoare decat palatul, foarte pronunat,
galben, pros. Fruct capsul oblic ovat,
glandulos pubescent, dehiscent prin 3 orificii
cu marginea
valvulat-dinat. Inflorire VI-IX.
Prefer solurile acide i neutro-bazice, cultivat
prin grdini i pe alocuri slbticit.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Florile de gura leului conin antociani dintre
care a fost identificat anthirrinin-ramnogicozidul
precum i pigmeni flavonici dintre care a fost
identificat apigenin 7-glucuronidul i luteolina.
Dintre aurone a fost identificat: aurensin-6-
glucozidul
Aciune terapeutic
Frunzele i florile sunt utilizate in scop
medicinal, extractele avand efect antiflogistic,
i stimulant.
Importana
Medicinala, melifera, tinctoriala
Utilizare
Sunt utilizate pentru tratarea ulcerelor,
inflamaiilor i a hemoroizilor.
Cultivare
Planta prefer solurile bine dreante i cu poziie
insorit. Adesea este crescut intr-un singur an,
deoarece de obicei in anul al doilea degenereaz.
Se seamn la suprafa in luna martie, in ser,
germineaz in 10-21 zile la temperatura de 18oC,
iar nopile reci favorizeaz germinarea. Se repic
la momentul potrivit, in vase individuale i se
planteaz afar in cursul verii. Seminele pot fi
de asemenea semnate in situ in iulie - august i
se vor
produce in vara urmtoare plante mai viguroase i
mai florifere.
Mod de cultivare:
Semanat direct in camp in iulie-august sau in
rasadnite in martie si transplantate in camp la
sfarsitul primaverii
Recoltare
Herba recoltata la inflorire
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: APIUM GRAVEOLENS L. var.
RAPACEUM (Miller) Gaud.
Denumire popular: elin pentru rdcin
Sinonime tiinifice:
Achiu, Celer, Celin, Slin, Selr, seler, Seler de grdin,
Selin, Silarei, Sindirei, Singhirei, alr, alin,
lr, alear, elr, eler
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Apiales
Familia: Apiaceae
Plant erbacee bisanual, glabr in intregime;
rdcini tuberizate, comestibile; tulpina
multicostat, fistuloas, foarte ramificat;
frunze lucitoare,
verzi-intunecat, cele bazale dublu-ternate, cele
tulpinale penat-sectate; flori cu petale albe,
grupate in umbele numeroase, mici; fructul
mericarpic
de tip dicariops cu mericarpii aproape
semisferice cu 5 coaste muchiate, egal dezvoltate.
Specia spontan rar in zona stepei, silvostepei
i cea a pdurilor de stejar in locuri umede, slab
srturate din Dobrogea i jud. Suceava; cultivat
ca plant legumicol.
In scop fitoterapeutic se utilizeaz fructele
uscate (Apii fructus), uleiul volatil (Apii
graveolensis aetheroleum ex fructibus), rdcina
(Apii radix),
prile aeriene (Apii herba), iar in scop
alimentar; intreaga plant.
Detalii...
Organe utilizate
Compoziia chimic
Rdcina conine:
Ulei volatil (0,01 0,15 %) in compoziia cruia
intr: ftalide compui care-i imprim mirosul i
aroma caracteristic i hidrocarburi dintre care
menionm R-(+)-limonen = consituent principal (9
30 %), -pinen (8 18 %), cis- -ocimen (5
8 %), 3-metil-4-etil-hexan. Ftalidele sunt
reprezentate de: sedanenolid = senkyunolid (13
%), trans-sedanolid = neocnidilid (7 %), cis-
sedanolid = izocnidilid (5 %), cnidilid,
Zligustilid
(4 %), 3-butiliden-ftalid i 3-butilftalid
(ligusticum lactona).
Flavonozide (0,05 %): apiin = apiozid (apigenol-
7-O-apiozilglucozida), constituent principal, i
luteolin-7-O-apiozilglucozida, luteolin-7-
Oglucozida,
apigenol, luteolin, quercetin-3-galactozid i
quercetin-3-O- -glucozid.
Furanocumarine (0,0005 % produs proaspt):
xantotoxin, bergapten, izopimpinelin, psoralen,
imperatorin, angelicin. Coninutul lor variaz
in
funcie de infecia fungic i de tratamentul cu
fungicide..
Hidroxicumarine: scopoletin, esculetin.
Poliine: falcarinol, falcarindiol, 8-
hidroxifalcarinon.
Acizi fenolici: acid 3-cafeoil-chinic (acid
clorogenic), acid p-cumaroil-chinic, acid 3-
feruloil-chinic, acid cafeic 10,5 mg %, acid
ferulic 3,5 mg %,
acid p-cumaric (diferii in funcie de varietate
i de provenien).
Carotenoide: cartoteni, hipoxantin.
Monozaharide: glucoz (1 5 %); diholozide:
zaharoz (7 21 %) i polioli: manitol (10 29
%), acizi uronici (1,13 %), celuloz 1,40 %.
Ali constitueni: proteine 1,2 2,0 %, lipide
0,2 0,5 %, ap 87 90 %, acid oxalic 1,73 mg %,
aminoacizi (acid aspartic ) i amide (asparagin,
glutamin).
Vitamine: acid ascorbic la 8,0 %, tocoferoli 2,6
%, tiamin, riboflavin, piridoxin, nicotinamid
i acid folic - in cantiti mici.
Substane minerale (0,91 0,97 %): potasiu 321 mg
%, clor 150 mg % g, fosfor 80 mg %, sodiu 77 mg %,
calciu 68 % i magneziu 9,3 mg %
(Souci .a., 1981).
Culoarea rdcinilor este datorat flavonelor i
carotenoidelor.
Burzo i colab., analizand uleiurile volatile
extrase din rdcinile de elin a evideniat:
31,72 % limonen, 15,06 % -terpinen, 8,87 % -
pinen, 6,47
% trans- -ocimen, 2,06 % cimen i 1,28 % nonan
(componeni: 3-etil-4-metilhexan 16,70 %, para-
cimen 13,50 %, limonen 9,30 %, (E)- -ocimen
9,10 %, -terpinen 9,10 %, -pinen 8,60 %, (Z)-
-ocimen 7,30 %, terpinolen 5,50 %, -terpineol
5,00 %, ligustilide 1,20 %, -terpinen 1,20 %,
-
pinen 1,00 %, terpinen-4-ol 0,90 %, mircen 0,80 %,
camfen 0,70 %, -elemen 0,70 %, 3-butilidenftalid
0,50 %, 3-n-butilftalid 0,50 %, transalloocimen
0,40 %, -cariofillen 0,40 %, -selinen 0,20 %,
alloocimen 0,10 %, pentilbenzen 0,10 %, n-pentil-
1,3-ciclohexadien 0,10 %, -humulen
0,05 %, 3a,4-dihidro-izobutilidenftalid 0,05 % i
sabinen 0,05 % din totalul componenilor extrai
(cercetri nepublicate).
Frunzele (herba) conin:
Ulei volatil (0,1 0,8 %): R-(+)-limonen =
consituent principal (60 %), mircen (10 %), -
selinen (8 %), -cariofilen (4 %), ftalide (10
35 %), - i
-pinen, -selinen, -terpineol, -terpinen,
1-pentil-ciclohexa-1,3-dien, pentilbenzen,
carveol, cis- -ocimen, cis- 3-hexenol,
dihidrocarvon, apiol.
Ftalidele sunt reprezentate de: 3-butil-ftalid,
sedanolid, 3-butiliden-ftalid, sedanenolid, 3-
izovalerilden-3a-dihidroftalid (dup Teuscher i
colab.). Constituenii care-i imprim mirosul
caracteristic frunzelor de elin sunt -
selinenul i ftalidele. In funcie de condiii
pedoclimatice
compoziia chimic variaz, Franchomme i colab.,
indicand urmtoarea compoziie chimic:
hidrocarburi monoterpenice (55 %) intre care
limonen
(35 50 %, uneori chiar 80 %), hidrocarburi
sesquiterpenice (40 %) [(+)- -selinen (10 - 33
%)], ftalide (5 15 %) [dihidroligustilid (3 8
%),
acid sedanoic, 3-n-butul-ftalid (1 7 %), 3-n-
butil-hexa-hidroftalid, E-sedanolid (0,5 %),
izobutilidenftalid, izobutiliden-3-,4-
dihidroftalid
(0,7 1 %)], esteri cumarinici (umbeliferon,
selerin, apigravin).
Flavonozide (0,15 %): apiin = apiozid (apigenol-
7-O-apiozil glucozida), constituent principal,
insoit de luteolin-7-O-apiozil glucozida,
luteolin-
7-O-glucozida, apigenol-7-O-glucozid, luteolin,
apioliquiritin (4-apiozida liquiritigenolului)
i de crisoeriol glucozid.
Furanocumarine (0,2 %): xantotoxin, bergapten,
izopimpinelin, psoralen, imperatorin, 8-
metoxipsoralen. Coninutul lor variaz in funcie
de
infecia fungic i de tratamentul cu fungicide..
Hidroxicumarine: scopoletin, scopolin (7-O- D-
glucozida scopoletinei).
Poliine: falcarinol, falcarindiol, 8-
hidroxifalcarinon.
Acizi fenolici: acid clorogenic, acid p-cumaroil-
chinic, acid hidroxicinamic, acid gentisic, acid
protocatehic.
Carotenoide: cartoteni, hipoxantin.
Steroli: -sitosterol, stigmasterol, campesterol,
spinasterol.
Monozaharide: glucoz (1 5 %); diholozide:
zaharoz (7 21 %) i polioli: manitol (10 29
%), acizi uronici (1,13 %), celuloz 1,40 %.
Ali constitueni: proteine 1,2 2,0 %, lipide
0,2 0,5 %, ap 87 90 %, acid oxalic 1,73 mg %,
aminoacizi (acid aspartic ) i amide (asparagin,
glutamin).
Vitamine: -tocoferol, acid dehidroascorbic,
rutozid, piridoxin
Substane minerale
Ali constitueni: lipide (0,1 4,2 %),
mucilagii, acizi alifatici monobazici (acid
angelic, acid tiglic), alcaloizi (nicotin).
Analizele uleiului volatil din frunzele de elin
efectuate de Burzo i colab. (2006) au precizat
urmtorii constituenni: 41,54 % limonen, 28,78 %
mircen, 16,39 % trans- -ocimen, 3,03 % -
terpinen, 1,26 % -selinen i 1,19 % propenil
fenoxiacetat. S-au mai identificat cantiti mai
mici de 1 %
de sabinen, pseudopinen, cimen, ocimen,
alloocimen, gurjunen, epiglobulol, butilftalid
etc.
In uleiurile volatile extrase din florile de
elin a fost identificat prezena a 24
componeni: limonen 38,80 %, (Z)- -ocimen 18,90
%, mircen 14,80
%, -selinen 5,60 %, n-pentil-1,3-ciclohexadien
3,00 %, 3a,4-dihidro-isobutilidenftalid 2,90 %,
3-n-butilftalid 1,90 %, 3-butilidenftalid 1,90
%,
b-pinen 1,30 %, (E)- -ocimen 0,90 %, -terpinen
0,90 %, -careiofilen 0,75 %, -elemen 0,75 %,
-terpineol 0,70 %, ligustilide 0,60 %, p-cimen
0,50 %, -pinen 0,50 %, terpinolen 0,40 %,
alloocimen 0,20 %, pentilbenzen 0,20 %, terpinen-
4-ol 0,20 %, treans-alloocimen 0,10 %, canfen 0,10
% i -humulen 0,05 % din totalul compuilor
extrai.
Fructele conin:
Ulei volatil (1,9 3 %): %): R-(+)-limonen =
consituent principal (60 %), -selinen (13 %),
ftalide trans-sedanolid (16 %), 3-butil-ftalid
(0,2
10 %), sedanolid (3 %), 3-izobutiliden-3a-,4-
dihidroftalid (0,7 6,5 %), insoii de - i
-pinen, mircen, -cariofilen. Ca i in cazul
frunzelor,
constituenii care imprim mirosul caracteristic
fructelor de elin sunt -selinenul i ftalidele
(dup Teuscher i colab.). Ali autori (Franchomme
i
colab. 2001), indic urmtoarea compoziie
chimic: hidrocarburi monoterpenice (65 95 %)
[intre care limonenul este majoritar, - i -
terpinen (6
%), E-ocimen (10 %), p-cimen], hidrocarburi
sesquiterpenice ( -selinen); alcooli
monoterpenici [p-ment-8(9)-en-1,2-diol i izomerul
su, -
terpineol]; cetone (carvon 10 %), esteri
terpenici (acetat de Z-carvil 2 %, acetat de E-
carvil 20 %), ftalide (3-n-butil ftalid 20 %,
sedanolid 5 %).
Flavonozide: 1 2,5 % luteolin-7-O-
apiozilglucozida, crisoeriol-7-O-apiozilglucozida
i apiin = apiozid (apigenol-7-O-
apiozilglucozida),
graveobiozid A (luteolin 7-O-gluco-apiozil
glucozida) i graveobiozid B (crizoeritrol 7-O-
gluco-apiozil glucozid).
Furanocumarine (0,2 %): bergapten,
izoimperatorin, izopimpinelin, seselin;
dihidrofuranocumarine: rutaretin, nodakenetin,
(-)-2,3-dihidro-2-
(1-hidroxi-1-hidroximetiletil)-7H-furo-[3,2--
][1]-benzopiran-7-on; heterozide ale
furanocumarinelor apiozida i selerozida,
apiumetin.
Cumarine: ostenol, umbelliferon, apigravin.
Lipide (5 30 %): predomin gliceridele acidului
petroselinic (40 60 %) i sunt insoite de
gliceridele acizilor -linoleic i stearic.
Detalii...
Aciune terapeutic
Stimulant a secreiilor digestive (salivare,
gastrice, biliar) (eupeptic) i bronhice
(expectorant), a peristaltismului intestinal
(grbete tranzitul
intestinal), aromatizant - rdcin i partea
supraterestr; tonic (neurotonic, miotonic)
la doze mici, sedativ SNC, anticonvulsivant,
antispasmodic la doze mari, stimulant
(drenoare) hepatocitar i renal, decongestiv,
antipigmentar fructele i uleiul volatil din
fructe;
stimulant hepatocitar i renal, coleretic,
antiinflamatoare, anticataral herba
nefructificat i uleiul volatil obinut din
planta intreag fr
fructe. Ca toate uleiurile volatile i cele de
elin au proprieti antimicrobiene.
Dozele mari de ulei volatil izolat din fructe (100
300 mg / kg m.c. administrat i.p. la oarece i
obolan) i o ftalid izolat (25 100 mg / kg
m.c.,
i.p.) au produs efecte sedative (alungirea
timpului de sedare produs de pentobarbital i
etanol).
Extractele, in funcie de solventul folosit la
extracie, respectiv de principiile active extrase
in acetia, pot prezenta proprieti analgezice,
antihepatotoxice, hipolipemiante,
hipocolesterolemiante. Astfel, un extract etanolic
a manifestat proprieti analgezice dependente de
doz (testul
plcii fierbini i al crampelor induse cu acid
acetic la oarece); un extract metanolic din
fructele de elin s-a dovedit a fi
hepatoprotector (a sczut
concentraia transaminazelor serice SGOT, SGPT
la obolanii intoxicai cu paracetamol i
tioacetamid); extractul apos de elin a
prezentat
proprieti hipolipemiante (a redus hiperlipidemia
indus la obolan printr-o alimentaie foarte
bogat in grsimi, creterea colesterolului total,
LDL
i a trigliceridelor; trigliceridele hepatice
rman anormal de crescute).
Proprietile diuretice, menionate in medicina
tradiional, sunt controversate.
Importana
Utilizare
Afeciuni neuro-psihice (astenie, anxietate in
doze mici, hiperexcitabilitate in doze mari),
respiratorii (bronite, traheite, viroze
pulmonare),
digestive (anorezie, mici insuficiene hepato-
renale cauzate de infecii, hemoroizi), afeciuni
locomotorii (artrite, artroze, reumatism) i
dermice
(pistrui) - uleiul volatil de fructe; afeciuni
digestive (mici insuficiene hepato-renale) i
respiratorii (infecii catarale i spastice), boli
metabolice
(hiperlipemii, gut) - uleiul volatil de herb.
Uleiul volatil se utilizeaz in parfumerie i
pentru aromatizarea buturilor i a preparatelor
culinare.
Alte utilizri:
Uleiul volatil se utilizeaz in parfumerie i
pentru aromatizarea buturilor i a preparatelor
culinare.
Medicina uman (popular): tulpini ceai pentru
retenia urinar; fructe, rdcina aperitiv,
diuretic; frunze ceai pentru tratarea tusei,
rguelii,
reumatismului, pietrelor la ficat; rdcina
crud, rzuit se administra pentru scderea
tensiunii arteriale.
Toxicitate
Dozele uzuale i folosirea elinei ca aromatizant
(condiment) nu produce fenomene toxice acute sau
cronice. Dar, dac elina este contaminat cu
ciuperci (prin biosintez crescut de
furanocumarine) , dac a fost tratat cu pesticide
sau a fost consumat in cantiti exagerate poate
determina
fotodermatoze cutanate.
Contraindicaii
Afeciuni renale (uleiul volatil determin
iritaii renale), fotosensibilitate (fotodermii
produse de furanocumarine) i in cazuri izolate -
urticarie de
contact la nivelul mucoasei bucale, rareori oc
anafilactic.
Sunt susceptibile persoanele alergice la polen de
Artemisia vulgaris pelinari, Betula verrucosa
mesteacn sau de Daucus carota morcov. Sunt
posibile i alergii incruciate, ori sindroame
elin morcov - pelinari, elin mesteacn (H.
Breiteneder i colab. 1995, P. Vallier i colab.
1988, B. Wuthrich - 1985). Alergenele Api g1 i

Api G4 au fost izolate. Api G4 prezint analogie
structural in proporie de 71 82 % cu profilina
Bet v1 din mesteacn, cu care poate dezvolta o
reacie imunologic incruciat (S. Scheurer i
colab., 2000).
De aceea recomandm administrarea extern, numai
local, pe suprafee mici i evitarea bilor de
soare i a consumului exagerat de preparate
culinare pe baz de elin sau condimentate cu
elin.
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Tinctur 20 %, extract fluid (1/1) obinut prin
percolare cu alcool diluat, infuzie 1 % din
fructe, suc de rdcin i frunze proaspete, sirop
obinut din
extract fluid i sirop simplu, oleosoluri 2 5 %
obinute prin diluarea uleiului volatil cu ulei de
floarea soarelui, de msline sau de migdal (pentru
tamponarea pistruilor).
Falsificri: fructele de elin pot fi confundate
cu cele de Ammi visnaga. Identificarea se
efectueaz prin CSS (cromatografie in strat
subire).
Formacek i Kubeczka (1982) gsesc la analiza
uleiurilor volatile extrase din fructele de elin
18 componeni: limonen 85,13 %, beta-selinen 3,68
%, 3-n-butilftalid 1,93 %, pentilbenzen 1,93 %,
beta-pinen 0,90 %, mircen 0,79 %, p-cimen 0,18 %,
miristicin 0,18 %, alfa-pinen 0,15 %,
pentilciclohexadien 0,12 %, beta-cariofillen 0,10
%, linalool 0,09 %, beta-fellandren 0,05 %,
campfen 0,04 %, delta-3-caren 0,03 %, sabinen 0,03
%
(E)- beta-ocimen 0,02 % i (Z)- beta-ocimen 0,01 %
din totalul componenilor.
Ataga .a. (1993) a determinat in elin 5
furanocumarine: angelicin, bergapten, psoralen,
trimetilpsoralen i xantotoxin. Concentraia de
furanocumarine lineare a variat intre 0,9 i 9,9
micrgrame/g subst. uscat.
Conservare
Cultivare
elina nu manifest cerine mari fa de
temperatur, pentru germinare temperatura minim
este de 2-3oC, iar cea optim 20-30oC. Rsadurile
suport temperaturi de -3; -4oC, iar plantele
mature -7; -9oC. Rdcinile tuberizate ins nu
rezist la sub 0oC, ceea ce impune ca recoltarea
s se
finalizeze inainte de venirea ingheului. Dac
rsadurile sunt expuse mai mult timp la
temperaturi cuprinse intre 5-14oC are loc
vernalizarea i
tulpinile florifere apar in primul an. Pentru a se
evita acest fenomen inaintea plantrii rsadurile
se pot trata cu temperaturi de 25-30oC. Temperatra
optim de vegetaie i pentru ingroarea
rdcinilor este de 16-20oC. Cerinele fa de
lumin sunt reduse. In privina umiditii
manifest pretenii
mari in special in faza de rsrire, plantare i
depunere a substanelor de rezerv. Prefer
solurile uoare sau mijlocii, profunde, cu un pH
neutru,
reuete i pe soluri uor srturate fiind o
plant halofil. Are pretenii mari fa de
elementele minerale i comparativ cu alte
rdcinoase, d
rezultate foarte bune in cazul aplicrii
ingrmintelor organice in cantii mari chiar in
anul culturii (40-50 t/ha gunoi de grajd).
Cultura elinei se efectuaz exclusiv prin
plantarea rsadului, in cultur de var i toamn,
avand in vedere faptul c seminele sunt foarte
mici i
ritmul de cretere in primele faze de vegetaie
este extrem de lent. Plantarea se face la
sfaritul lunii aprilie, pe teren modelat in
brazde cu limea la
coronament de 104 cm, cate dou randuri distanate
la 80 cm i la 18-20 cm intre plante pe rand in
cazul soiurilor viguroase sau trei randuri
distanate la 37 cm i 20 cm intre plante la
soiurile mai puin viguroase. Lucrrile de
ingrijire constau in: completaea golurilor la 5-4
zile dup
plantare; prit mecanic intre randuri de 2-3 ori
i manul pe rand; combaterea buruienilor; 8-10
udri cu norme de 350 m3 ap /ha; fertilizare
fazial; combaterea agenilor patogeni i a
duntorilor. Recoltarea se face ealonat in
august- sepembrie, manual prin smulgerea
plantelor, fr
indeprtarea frunzelor. Producia obinut este de
20-25 t/ha. Cultura de toamn se efectuaz in
succesiune dup salat, spanac, mazre, ceap sau
usturoi pentru stufat, folosind rsad produs in
rsadnie semicalde sau reci, iar plantarea se
face intre 20 mai i 10 iunie. Referitor la
lucrrile de
ingrijire se impune aplicarea cat mai des a
udrilor. Recoltarea se efectueaz in luna
octombrie- noiembrie, inainte de inghearea
solului. Producia
obinut este de 30-35 t/ha rdcini. Se poate
pratica i cultura prin semnat direct in camp, la
sfaritul lunii aprilie, inceputul lunii mai, in
cazul
fermelor specializate cu suprafee mai mari de 10
ha, in cadrul asociaiilor de productori. Pentru
producerea seminelor, in anul I se practic
cultura
pentru obinerea plantelor mam, cu semnat in
rsadnie calde intre 25-30 martie, repicare in
rsadnie semicalde cand plantele au 2-3 runze,
iar
lantarea in camp in perioada 1-10 aprilie.
Recoltarea se efectueaz in octombrie-noiembrie,
se obin 50-70 mii rdcini polante-mam, urmand
ca in
anul II s se infiineze cultura de seminceri (2-
2,5 ha). Se obine o produce de sman de 500-600
kg/ha.
Mod de cultivare:
Semanat rasad primavara si transplantat in camp
Recoltare
- Frunzele, la maturitatea deplina, cu cutite sau
tocatori
- Radacinile, toamna, cu pluguri
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: AQUILEGIA VULGARIS L.
Denumire popular: Cldru(e)
Sinonime tiinifice:
Arni, Candelu, Cldare, Cnicei, Cncei, Cercelui,
Chipigicuri, Cinci coade, Cinci clopoele, Cinci
clopoei, Cinci cote, Ciocnai, Ciucurei, Crligei,
Crlobati, Clopoei, Clopoei cornui, Clopoele,
Cornui, Cupe, Floarea clopotului, Focuor, Toporai,
Toporai de grdin, urli
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Plant peren cu rizom scurt i rdcini
viguroase; tulpina inalt de 10-80 cm, ramificat
in partea superioar, proas, multiflor; frunze
alterne,
compuse, palmate, cu foliolele rotunjite la varf;
flori actinomorfe cu perigon alb, albastru, roz
sau liliachiu insoit de nectarii petaloide
pintenate,
curbate; inflorirea in iunie-iulie; fruct multiplu
alctuit din 5-8(10) folicule des i scurt
proase.
Specie cultivat sau rspandit subspontan,
originar din Europa. Este o plant peren cu
tulpina de 30-60 cm, cu frunze de 2-3 ori ternate.
Florile
sunt mari, actinomorfe, albastre, cu tepale
pintenate. Fructul este folicul.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Aquilegia are flori a cror culoare este dat de
prezena pigmenilor: cianidin, delfinidin i
pelargonidin 3-glucozizi acilai, cianidin,
delfinidin i
pelargonidin 3,5-diglucozizi i delfinidin i
pelargonidin 3-xilosilglucozid-5-glucozid (Taylor,
1984).
Seminele conin: lipide (26,9 %), proteine (20,6
%), aquilegenin, iar dintre acizii grai au fost
identificai: acidul capric, acidul capronic,
acidul
caprilic, acidul lauric, acidul linoleic, acidul
miristic, acidul oleic, acidul palmitic, acidul
palmitoleic, acidul stearic i acidul cis-9-
octdecatrienoic
(Ducke, 1992).
Rdcinile conin alcaloizi (magnoflorin).
Aciune terapeutic
Extractele obinute din rdcini, frunze i
semine se utilizeaz rar in medicin, avand
efecte toxice. Acestea au efect depurativ,
diuretic i
parasiticid.
Importana
Toxica, melifera
Utilizare
Extractele au fost utilizate pentru tratarea
afeciunilor sistemului nervos, a ulcerelor i a
bolilor de piele.
Alte utilizri:
Vopsitorie: flori obinut culoarea albastr.
Medicin uman (popular): planta in scldtori
pentru copiii bolnavi de tuse mgreasc.
Obiceiuri: florile impreun cu alte specii erau
folosite la decorarea vaselor de lapte cand se
scoteau in pune
Cultivare
Planta prefer solurile cu umiditate
corespunztoare i poziiile insorite. In condiii
de parial umbrire se ofilesc. Nu tolereaz
solurile argiloase,
grele. Rezist la temperaturi de cel puin -25oC.
Are o via scurt, moare dup 2-3 ani. Produce
numeroase semine prin intermediul crora se
inmulete liber in grdin. Hibridizeaz uor cu
ali membri ai genului i de regul este
partenerul dominant in orice hibridare. Plantele
par a fi
imune la atacul iepurilor. Este o plant care
inhib creterea altor plante precum leguminoase.
Se seamn in rsadnie reci, imediat ce s-au
maturat seminele, iar seminele pstrate pot fi
semnate la sfaritul iernii in rsadnie reci. Se
repic la
momentul potrivit in vase individuale i se cresc
in rsadnia rece pan pentru prima iarn.
Plantarea afar se face la sfaritul primverii,
inceputul
verii. Divizarea se poate realiza primvara.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ARCTIUM LAPPA L.
Denumire popular: Brusture
Sinonime tiinifice:
Blustur, Brusclan, Brusculan, Brustan, Brustulan, Brustur
mare, Brusture negru, Brustur amar, Captalan,
Capul clugrului, Cpclan, Ciulin, Ciulin, Crcei,
Ghimpoas, Iarba boierului, Lipean, Ndi, Scai,
Scai mrunt, Scaiul oii, Scaete, Scete mare, Sgae, Sgice
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Familia: Asteraceae
Plant bisanual, cu rdcina crnoas; tulpina
inalt pan la 2 m, foliat, puternic ramificat,
} tomentoas; frunzele sunt mari, ovate, intregi
sau
distanat dinate, cordate, pe dos suriu
tomentoase; antodiile globuloase, dispuse
corimbiform, cu pedunculi de 3-10 cm; involucrul
este glabru sau
subglabru de 20-25 mm lungime i 35-42 mm lime;
anterele sunt exserte; flori purpurii; inflorirea:
iulie-august; fructele sunt achene mici, negre,
comprimate, cu papus cu numeroase sete aspre, mai
scurte decat achena.
Specie xeromezofit-mezohigrofit; frecvent in
zona de step subetajul fagului, locuri
ruderale.
Detalii...
Organe utilizate
se utilizeaz in scop medicinal rdcinile
recoltate toamna, frunzele i seminele.
Compoziia chimic
In compoziia rdcinilor s-a identificat prezena
urmtoarelor substane: glucide (10 14 %),
inulin (9 50 %), amidon (2,8 12,0 %),
mucilagii,
proteine (2,4 10,6 %), lipide (0,1 0,8 %),
polifenoli (1,9 3,6 %), amide, taninuri, uleiuri
volatile, rini i compui polinesaturai:
polialkene i
polialkine.
A mai fost identificat prezena urmtoarelor
substane:
Acizi grai: acid lauric, acid palmitic, acid
stearic.
Acizi fenolici (2 3 %): acid cafeic, acid
clorogenic.
Compui alifatici: aplotaxen, dihidroaplotaxen.
Sesquiterpene: cloven, cnicinolid, lappafene A i
B.
Lactone: dehidrocostus-lacton,
dehidrodihidrocostus-lacton, arctinal, arctinol,
arctinol A, arctinol B, arctinon.
Dintre fitosteroli au fost identificai:
sitosterolul i stigmasterolul, iar dintre
vitamine: acidul ascorbic, niacina, tiamin i
riboflavina.
Au mai fost identificai lignani: arctozid,
lappaol A, B, C, D i E, arctigenin, matairesinol,
neoarctin B, sesquilignani, trachelogenin,
trachlozid,
alcaloizi (atropin), precum i principii
fitohemaglutinante.
Coninutul de aminoacizii din rdcinile acestei
plante, exprimat la 100 g produs, a fost
urmtorul: 40 mg izoleucin, 56 mg leucin, 120 mg
lizin,
18 mg metionin, 11 mg cistin, 52 mg
fenilalanin, 40 mg tirozin, 44 mg treonin, 10
mg triptofan, 56 mg valin, 236 mg arginin, 28 mg
histidin, 44 mg alanin, 440 mg acid aspartic,
392 mg agid glutamic, 44 mg glicin, 96 mg prolin
i 44 mg serin.
Culoarea rdcinilor este determinat de prezena
-carotenului.
Frunzele conin: glucide (1,8 %), lipide (0,10,8
%), proteine ex. benectolid (3,2 14,0 %),
mucilagii, lignani (arctiin, matairesinol),
triterpene
(lupeol), sesquiterpene (arctiol, -eudesmol,
cnicinolid, eremofilen, dehidrofukinon,
fukinanolid, fukinon), sesquilignani, lactone
(arctiol, acid
arctic, arctiopicrin), principii antimutagene,
compui alifatici (acid tiglic).
In esuturile plantelor au fost identificate:
mucilagii (5 12 %), glucide (19,4 %), proteine,
lipide (0,1 0,8 %), aminoacizi (acid aspartic),
acid
izovalerianic.
substane:
Triterpene: taraxasterol, pseudotaraxasterol,
pseudotaraxasterol-acetat.
Lignani: matairezinol, trachelogenin,
tzrachelogenin, sesquilignani.
Sesquiterpene: dehidrofukinon, lappafen A i B.
Steroli: -sitosterol, stigmasterol.
Dintre acizii grai din frunze au fost
identificai: acidul miristic, acidul stearic i
acidul lauric.
Lactonele sunt reprezentate de: arctiopicrin,
acid arctic, arctigenin, arctiin, arctinal,
arctinol, arctinon i arctiol.
Seminele au urmtoarea compoziie: proteine (3,2
14,0 %), lignani (lappaol A, C, D, E, F, H,
izolappaol A, izolappaol C, neoarc B, neoarctin B,
matairesinol), glicoziozi ai lignanilor
(arctigenin), triterpene pentaciclice
(taraxasterol), saponin (daucosterol), glicozizi
ai lignanilor (arctigenin),
acizi grai (acid lauric).
Experienele efectuate pe oareci au dovedit c
fibrele insolubile in ap extrase din aceast
specie au capacitatea de a inhiba absorbia
uleiurilor
minerale de ctre mucoasa intestinal.
Aciune terapeutic
Extractele au aciune antiseptic, diuretic,
carminativ, colagog, hipoglicemic i
sudorific.
Importana
Melifera
Utilizare
Se utilizeaz in tratarea bolilor de piele
(dermatoze, furunculoze), arsurilor, herpesului,
maladiilor renale, pentru stimularea funciilor
hepatobiliare,
scderea glicemiei, iar agliconul arctozidei
(arctiogenolul) poate avea aciune antitumoral.
Medicina uman, popular utilizeaz extractele
pentru tratarea febrei i reumatismului.
Alte utilizri:
In cosmetic se folosesc frunzele, sub form de
infuzie, impotriva cderii prului iar din
rdcina proaspt se fac mti faciale.
Planta se folosea pentru vopsit in negru in
amestec cu arinul, bozul i coji de nuc.
Arctiopicrina este o substan cu aciune
antifungic i antibacterian.
Cultivare
Crete bine pe diferite soluri, in locuri parial
umbrite. Prefer solurile umede, cu pH neutru
ctre alaclin i poziiile insorite in cazul
solurilor grele.
Partea aerian a plantei este afetat negativ de
tempratuile situate in jurul punctului de inghe,
dar rdcinile tolereaz empraturile mai mici,
astfel
c pot fi lsate in sol peste iarn i se pot
recolta la nevoie. Dei plantele sunt de
dimensiuni mari, este bine s fie cultivate la
distane mici, in
randuri la distan de 30 cm i 8 cm intre plante
pe rand, ceea ce favorizeaz dezvoltarea unor
rdcini lungi i drepte. De obicei plantele se
auto
inmulesc prin semine, mai ales c acestea se
ataeaz uor de perii sau inveliurile
diveritelor creaturi i sunt transportate la
distane mari prin
intermediul acestora. Florile atrag albinele i
fluturii.
Se recomand semnatul in situ toamna, dar se
poate semna i primvara. Temperatura minim de
germinare este de 10oC, ins cea optim atinge
20-20oC. Dac se aplic o preumectare pentru 12
ore sau o scarificare germinarea se imbuntete.
Lumina favorizeaz procesul de germinare. In
cursul toamnei semnatul trebuie efectuat cat mai
tarziu posibil deoarece orice plant cu rdcini
ce depesc 3 mm diametru, primvara vor
determina formarea de semine, dac temperaturile
joase sunt urmate de zile cu durate mai lungi de
121/2 ore.
Mod de cultivare:
Semanat direct in camp toamna sau primavara, temp
minima de germinare: 10 grd C
Recoltare
Radacinile, cu cazmaua, in toamna primului an de
vegetatie sau primavara, inainte de inceperea
vegetatiei
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ARCTOSTAPHYLOS UVA-URSI (L.)
Sprengel
Denumire popular: Strugurii ursului
Sinonime tiinifice:
Strugurii ursului, Afine, Camninc, Meriorul cinelui,
Porumbeaua ursului, Strbezele, Strbzele roii,
Strbezi, Strugurel, Strugurele ursului, Strugurul ursului,
Strugurul urilor
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Clasa: Rosidae
Ordinul: Ericales
Familia: Ericaceae
Subfamilia: Arbutoideae
Plant mic, taratoare, puternic ramificat, lunga
de 50-250 cm; lujerii tineri pubesceni. Frunze
alterne, persistente, obovate pan la cuneat
obovate,
tari, pieloase, la varf obtuze sau slab
emarginate, glabre, lucitoase, pe fa inchis
verzi, inferior verde deschis, margini intregi,
revolute, fin
pubescente. Peiol scurt, fin pubescent. Flori
grupate cate 3-12 in raceme nutante, roietice sau
albe. Corola ovoidal-urceolat, la interior
proas, cu
5 lobi mici, rsfrani. Fruct bac sferic, roie
lucitoare, de 6-8mm, finoas, cu 5-7 (1-10)
semine turtite. Inflorire V-VI.
Specie oligotrof, moderat acid-neutrofil,
xeromezofit-mezofit, mezoterm, rar in etajul
subalpin, prin rariti de pdure,.
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaz frunzele uscate la
soare, ce conin arbutin, care prin hidroliz
formeaz compusul activ hidrochinona.
Compoziia chimic
Componenii chimici identificai in organele
aeriene ale acestei specii sunt: glucide, lipide
(2,6 %), proteine (11,1 %), acizi organici (acid
formic,
acid malic, acid citric), 6 20 % tanin (acid
ellagic, acid galic), rezine (ursone), ureide
(alantoin), glicozizi fenolici (6 10 % arbutin
i
metilarbutin), glicozid flavonic (hiperin),
hidrochinone, glucozizi iridoiozi (monotropein)
i substanele minerale.
Derivai hidrochinonici: hidrochinone (0,3 0,5
%), metil arbutin, piceozid, glucozide
(arbutozid i metil arbutozid).
Pigmeni: flavonoide (mono i diglicozide ale
quercetolului i mircetolului, mircetin,
quercetin, izoquercetin, quercitrin,
izoquercitrin), -
caroten.
Vitamine: acid ascorbic, niacin, riboflavin,
tiamnin.
Steroli: -sitosterol.
Triterpene: lupeol, taraxasterol, acid ursolic,
acid oleanolic, uvaol.
Saponine triterpenice: acid betulinic.
Compui fenolici: acid O-protocatehuic, acid
chinic, acid p-cumaric i fenilpropanoizi: acid
siringic.
Glucozizi: monotropein
Cipollini i Stiles (1992) au constatat c
extrasele obinute din fructele maturate au
proprieti antifungice datorate coninutului
ridicat de taninuri i
saponine. Glucozidul: arbutin, reprezint un
antiseptic pentru cile urinare i are un efect
diuretic.
Aciune terapeutic
Extractele obinute din frunze ce conin
hidrochinon, au proprieti: antiseptice,
hipnotice, tonice, diuretice i previn formarea
melaninei.
Importana
Medicinala
Utilizare
Sunt cele mai bune antiseptice naturale, folosite
pentru tratarea infeciilor urinare, cistitelor i
uretritelor, infeciilor vaginale i herpesului.
Alte utilizri:
Medicina uman frunzele sunt astringente,
amrui, cu proprieti diuretice i dezinfectante.
In afeciuni ale rinichilor, cistite, ca surogat
de tutun.
Tinctorial ramurile i frunzele se folosesc
pentru tbcitul pieilor, crora le imprim o
culoare brun sau neagr.
Cultivare
Planta necesit soluri calcaroase, umede, bine
dreante, de plin soare sau semiumbrite. Tolreaz
umbra, dar in astfel de condiii plantele produc
mai
puine fructe. Este adesea un indicator al
solurilor srace.
Se seamn in ser imediat ce seminele s-au
maturat. Se ecomand preumectarea in ap fiart
pentru 10-20 secunde sau arderea de paie deasupra
lor, apoi stratificarea la 2-5oC pentru 2 luni.
Germinarea are loc de obicei in 2-3 luni la
teperatura de 15oC. Se repic in vase individuale,
plantele se
cresc in rsadnia rece pentru cel puin prima
iarn, apoi se planteaz afar la sfaritul
primverii, inceputul verii. Se pot de asemenea
tia fragmente
de tulpin de 5-8 cm, creteri ale sezonului
curent, din august, pan in decembrie, se pun la
inrdcinat in rsadni, dar dureaz chiar i un
an pan
la inrdcinare. Divizarea se poate efectua
primvara de vreme, vasele se in in poziii uor
umbrite in rsadni rece sau ser, pan cand are
loc
creterea activ.
Recoltare
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ARISTOLOCHIA CLEMATITIS L.
Denumire popular: Cucurbeic
Sinonime tiinifice:
Mrul lupului, Boaele popii, Buruian de rimpf, Buruian
de rempf, Clocotici, Cucurbeea, Cucurbeic,
Desagii popii, Fasola calului, Fasola cioarei, Fasola
dracului, Fasola vermelui, Fasole greceasc, Fasolea
ciorii, Fasolic, Fsoiul ciorii cel mare, Floarea lupului,
Ghemele popii, Lpdtoare, Lepdtoare,
Lingura popii, Locoti, Lungorice, Mr lupesc, Micori,
Nucuoar, Psulic, Psuli, Piperul lupului,
Poma vulpii, Puturoas, Rmf, Remf, Rmf,
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Magnoiidae
Ordinul: Aristolochiales
Familia: Aristolochiaceae
Subfamilia:
Plant peren cu rizom cilindric, brunuroase;
tulpina inalt de 20-50(100) cm, simpl, palid
galben-verzui, glabr, la noduri in partea
superioar
indoit in zig-zag; frunze alterne, lung
peiolate, ovate cu baza adanc cordat, intregi pe
margine; flori aezate cate 3-5 in axila
frunzelor, zigomorfe
cu periant tubulos, dilatat spre baz, deschis
spre varf intr-o ligul, palid galben; pe partea
intern se gsesc peri indreptai cu varful in jos
(adaptare
pentru polenizarea cu ajutorul insectelor) care,
dup fecundaie se vestejesc; inflorirea in mai-
iunie; fruct (capsul) galben-verzui, piriform sau
globulos, de mrimea unei nuci, cu semine
turtite, triunghiulare, castaniu-brune, cu un
strat extern spongios.
Specie xeromezofil, termofil-subtermofil,
heliofil-heliosciadofil, buruian segetal i
ruderal, frecvent din zona stepei pan in etajul
gorunului prin vii, pe marginea pdurilor, prin
semnturi.
Detalii...
Organe utilizate
Se utilizeaz in scop medicinal partea aerian,
fr frunzele bazale i rdcinile care conin
acizi aristolochici.
Compoziia chimic
Organele aeriene conin: acizi aristolochici,
taninuri, acizi fenolici (acid ferulic i cafeic),
alcool cetilic i un pigment roi i o
aristolacton.
Compoziia uleiurilor volatile difer in funcie
de specie. Astfel, specia A. gigantea are ulei
volatil in care ponderea o reprezint germacrenul,
elemenul i cariofilenul, in timp ce n specia
asclepiadifolia ponderea o reprezint borneolul,
ionolul i ledolul.
Rdcinile conin alturi de acizii aristolochici,
alantoin, alcaloizi: magnoflorin, taliscanin,
chakranin, lactone sesquiterpenice:
aristrolacton,
precum i acizi polifenolcarboxilici (Ciulei .a.,
1993).
Aciune terapeutic
Extractele stimuleaz capacitatea de autoaprare a
organismului, au aciune antireumatic,
antiinflamatoare, antispasmotic, febrifug,
stimulant i
emenagog.
Importana
Toxica
Utilizare
Se utilizeaz pentru tatarea afeciunilor
abdominale, ulcerelor, tumorilor i leziunilor.
Alte utilizri:
Medicin uman (popular): frunzele crude, se
puneau pe rni; tulpini florifere decoctul
folosit pentru splarea rnilor, abceselor sau
pentru bi
la bolnavii de branc (erizipel); impreun cu
florile in bi pentru tratarea reumatismului;
rizomul fiert, pentru tratarea celor bonavi de
galci;
decoctul, amestecat cu ap i lapte pentru
tratarea ulcerului; planta intreag splate
rnile, tieturile, vtmturile la om i
animale; decoct
splat impotriva plonielor.
Toxicologie: prile aeriene, rizomul, rdcinile,
seminele toxice, iritante.
Toxicitate
Contraindicaii
In unele ri s-a interzis utilizarea acestei
specii din cauza toxicitii acidului
aristolochic. Extractele obinute din plantele
inflorite au i efect
avortiv. S-a constatat c la animate extractele au
determinat apariia de tumori maligne, fiind
considerate ca potenial cancerigene.
Cultivare
Planta prefer solurile umede, bine drenate,
bogate in materie organic, poziii insorite sau
semiumbra. Reuete in orice sol de grdin i
este o
plant cu un sistem radicular invaziv.
Semnatul se recomand a se efectua in serr,
toamna, imediat ce seminele s-au maturat. Este de
preferat o preumectare pentru 48 de ore in ap
inclzit i semnatul la suprafa. De obicei
germnarea are loc in 1-3 luni, la 20oC. In cazul
seminelor pstrate germinarea este favorizat
dac s-a
aplicat un tratament de stratificare la rece,
pentru 3 luni, la 5oC. Se repic in vase
individuale i se in in ser pentru prima iarn.
Plantarea afar se
efectueaz la sfaritul primverii sau inceputul
verii, dup ce au trecut ultimele ingheuri
tirzii. Divizarea se poate efectua toamna, iar
fragmentarea
rdcinilor iarna.
Recoltare
- Rizomii, cu cazmaua, toamna
- Herba, prin taiere, in perioada mai-iulie
- Fructe, in iulie-august
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ARMENIACA VULGARIS Lam.
Denumire popular: Cais
Sinonime tiinifice: Prunus armeniaca L.
Abricaz, Caisine, Garzoane, Georgealene,Jordoline,
Mgdlane, Modolane, Mndule, Piersic de var,
Tinghirele, Zardalei, Zarzlii, Zarzr, Zordolin
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Rosales
Familia: Rosaceae
Subfamilia: Prunoideae
Arbore scund (5-6 m inlime); frunze subrotunde,
cu margini serate, cu varf acuminat, cu peioli
lungi, cu 2 glande nectarifere extraflorale;
florile
sunt subsesile, albe sau uor roz pal, solitare
sau grupate cate 2; inflorirea martie-aprilie;
fruct drup globuloas, galben portocalie,
proas.
Specie rezistent la secet, sensibil la geruri;
cultivat fructifer.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Caisele conin 0,90 % proteine, 0,13 % lipide,
12,3 % glucide, 1,73 % glucoz, 0,87 % fructoz,
5,12 % zaharoz, 0,96 % pectine, 0,82 % sorbitol,
16 mg/ 100 g -sitosterol i 1,0 mg/ 100 g
campesterol.
Aciditatea total a acestor fructe este 1,39 %
acid malic fiind determinat mai ales de coninutul
in acid malc (1,0 %), acid citric (0,4 %) i de
cantitile mai mici de acid clorogenic, acid
quinic, acid malonic, acid succinic i acid
oxalic.
Coninutul in vitamine al caiselor este urmtorul:
9,4 mg/ 100 g acid ascorbic, 0,77 mg/ 100 g
nicotinamid, 0,50 mg/ 100 g tocoferoli, 0,29 mg/
100 g acid pantotenic, 0,05 mg/ 100 g riboflavin
i 0,04 mg/ 100 g tiamin.
Substanele minerale din caise variaz intre 0,59
i 0,77 %. In 100 g fruct s-au detrminat: 287 mg
potasiu, 21 mg fosfor, 16 mg calciu, 9,2 mg
magneziu, 2,0 mg sodiu, 1,0 mg clor, 0,65 mg fier,
0,47 mg bor, 0,27 mg mangan i 0,15 mg cupru.
Aciune terapeutic
Importana
Utilizare
Alimentaie - fructele se consum proaspete sau
prelucrate (dulcea, compot, buturi rcoritoare,
buturi alcoolice, lichior). Importana in
alimentaie a caiselor se datoreaz coninutului
in vitamin C, acizi organici, substane minerale,
cat i valorii energetice sczute (226 kJ/ 100 g
fruct
edibil). Acestea au un efect uor laxativ;
Industrie - fructele sunt folosite in industria
alimentar in vederea preparrii de dulcea,
compot, sirop;
Medicin, uman, popular - uz intern - fructele
proaspete au proprieti diuretice, antianemice,
antidiareice, depurative, tonice; fructele uscate
sunt
laxative.
Cosmetic - fructele proaspete tonifiaz tenul;
Recoltare
Fructe, seminte
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ARMORACIA RUSTICANA
P.Gaertn., B.Meyer et Scherb.
Denumire popular: Hrean
Sinonime tiinifice: A.lapathifolia Usteri
Ahrean, Chirean, Hrean, Hren, Hrin, Heran, Herean,
Heren, Hiran, Hirean, Hran, Hren, Hroni, Irean,
Rdcin slbatic, Radiche slbatic, Rean, Tormac,
Usturoi
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Ordinul: Capparales
Familia: Brassicaceae(Cruciferae )
Subfamilia:
Plant peren cu rdcina groas, vertical,
crnoas, alb, aromat i picant la gust;
tulpina inalt pan la 100 cm, fistuloas,
ramificat in partea
superioar, glabr; frunze alterne, cele
inferioare penat-fidate, cele superioare sesile,
lanceolate; inflorescena de tip racem, lax,
alctuit din flori
bisimetrice cu petale albe; inflorirea in mai-
iulie; fruct de tip silicul, globulos, cu cate 4-
6 semine in fiecare loj, uneori sterile.
Specie cultivat sau rspandit subspontan,
originar din SE Europei i Asia de SV.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Rdcinile conin 76,6 % ap, 2,8 % proteine, 0,3
% lipide i 18,1 % glucide, ceea ce reprezint o
valoare energetic total de 330 kJ/ 100 g.
Rdcinile conin glucozinolai (gluconasturtiina
i sinigrina) care sunt descompui in prezena
enzimei mirozinaz la izotiocianai. In rdcini
s-au
mai identificat: cumarine (esculetin i
scopoletin), acizi fenolici (acid cafeic i acid
hidroxicinamic) i rezine.
Coninutul in vitamine a 100 g rdcini variaz
astfel: 120 mg acid ascorbic, 0,60 mg niacin,
0,18 mg piridoxin, 0,11 mg riboflavin i 0,06 mg
tiamin.
Coninutul in elemente minerale din 100 g rdcini
de hrean este urmtorul: 554 mg potasiu, 212 mg
fosfor, 105 mg calciu, 33 mg magneziu, 9 mg
sodiu, 2 mg fier i 0,14 mg cupru.
Extractele obinute prin hidrodistilare din
rdcinile de hrean conin: 70,17 % allil
izotiocianat, 20,33 % -fenetil izotiocianat,
2,70 %
butilizotiocianat, 0,69 % octil butirat, 0,41 %
fenil proprionitril, 0,36 % butil izotiocianat,
0,33 % ciclopentil izotiocianat, 0,32 % octil
acetat, 0,13
% -farnesen, 0,07 % izobutil izotiocianat, 0,08
% metiltiopropil izotiocianat i 0,06 % benzil
izotiocianat (Burzo .a., nepublicat).
In frunzele speciei A. rusticana au fost
identificai glucozizi ai flavonolilor cum sunt:
kampferol 3-xilosil(1-2) galactozid, quercetin 3-
xilosil(1-
2)galactozid.
Detalii...
Aciune terapeutic
Extractele obinute din rdcinile de hrean au
aciune antiseptic, digestiv, expectorant,
stimulant, antifungic, antibacterian, vermifug
i tonic
cardiac.
Importana
Utilizare
Se utilizeaz in tratarea gripei, a infeciei
cilor respiratorii i urinare, pentru tratarea
artritelor i a leziunilor infectate.
Alte utilizri:
Alimentaie: rdcina pentru obinerea a
diferite preparate culinare.
Medicin uman (popular): frunzele, rdcina
leac impotriva durerilor de cap, in diferite
forme; rdcina ras, folosit pentru splarea
petelor
de pe obraz, piept, maini, pentru galci, dureri
de dini, rceli, nevralgii, in afeciuni biliare,
peurezii; in amestec cu mierea pentru tuse
mgreasc; rdcina fiart, folosit ca
diuretic i in nefrite.
Medicin veterinar (popular): rdcina ras,
amestecat cu lapte acru folosit pentru porcii
bolnavi de branc, sau amestecat cu fanul
pentru
cai ca tratament impotriva tuberculozei
Cosmetic: rdcina ras, ca tratament impotriva
pistruilor.
Cultivare
Hreanul este o plant care crete foarte uor,
preferand soluri adanci, umede, bine drenate i cu
o poziie insorit. Pentru producerea de rdcini
corespunztoare sunt necesare soluri favorabile
dar dat ce planta s-a stabilizat devine foarte
tolerant i continu s produc pentru muli ani.
Plantele nu se ofilesc, dac sunt crescute la
umbra pomilor. Excesul de azot determin o
cretere puternic a prii aeriene i bifurcarea
rdcinilor.
Tolereaz un pH curpins intre 5,8-8,3. Este o
plant extrem de invaziv, chiar poriuni mici de
rdcin rmase in sol, refac planta.
Este o plant recomandat in asociere cu cartoful
protejandu-l de atacul duntorilor specifici, iar
in cazul creterii in livezi se spune c previne
atacul unor ageni patogeni.
Se poate inmuli prin semnat in situ in cursul
primverii, dei rareori se produc semine la
plantele in cultur. E recomand divizarea care
este
foarte facil i se poate efectua aproape tot
timpul anului, dar de preferat primvara. Este
bine de folosit fragmente de rdcin cu lungimea
de circa
20 cm, care se pot planta afar in poziia
permanent in luna februarie sau martie, dar se
pot utiliza chiar fragmente mai mici de rdcin.
Divizarea
trebuie efectuat cel puin odat la fiecare trei
ani, altfel cultura se va deteriora
Mod de cultivare:
Inmultire vegetativa in martie-aprilie, prin
plantarea unor bucati de radacina, de 20 cm
lungime, si groase de 1-2 cm, in rigole de 8-10 cm
adancime;
distanta intre randuri: 70 cm, iar intre plante pe
rand: 30-40cm
Recoltare
Radacinile, cu cazmaua sau plug, toamna, in primul
sau cel mult al doilea an de vegetatie
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ARNICA MONTANA L.
Denumire popular: Arnic
Sinonime tiinifice:
carul pdurilor, Carul znelor, Ciud, Cujd, Iarba soarelui,
Podbal, Podbal de munte, Roit, Tabacu
cmpului, a oilor
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Familia: Asteraceae
Plant peren cu rizom gros, orizontal, cu
numeroase rdcini fibroase; tulpina erect,
inalt de 20-50 cm, simpl sau cu 1-2 ramuri, cu
un singur
antodiu, cu rozet bazal de frunze; frunzele sunt
dispuse in pereche, de obicei una, mai rar dou
perechi, mici, } opuse, frunzele bazale sunt
eliptice, sesile, cu margine intreag sau
distanat denticulate, glabre sau } aspre;
antodiul este de 4-8 cm in diametru (la
inflorire); hipsofilele
involucrale sunt biseriate, rar uniseriate,
triunghiular lanceolate, adeseori brun roietice;
florile centrale sunt galbene, tubuloase, iar cele
ligulate sunt
de 2-3 ori mai lungi decat involucrul; inflorirea
are loc in iunie-august; fructul achen de 5 mm
lungime, proase cu papus de 8mm lungime, format
din peri aspri.
Specie mezofit, moderat acid; frecvent intalnit
in subetajul fagului-etajul boreal, pajiti.
Detalii...
Organe utilizate
se utilizeaz rizomul i rdcinile recoltate in
luna septembrie, frunzele uscate i florile
recoltate inainte de supramaturare, care conin
lactone
sesquiterpenice i uleiuri volatile cu monoterpene
aromatice.
Compoziia chimic
Componenii identificai in rizomul i rdcinile
acestei plante sunt: fructoz (2,5 %), zaharoz
(1,0 %), inulin (9 12 %), uleiuri volatile
(0,05
0,12 %), acizi alifatici monobazici (acid
angelic), taninuri catehinice (2,3 %), acid
lactic, acid izobutiric, acid succinic, acid
formic, acid fumaric,
triterpene (taraxasterol) i mucilagii.
Frunzele acestei specii conin esteri ai
lactonelor (arnicolid A D) i lactone (arnifolin
i helenalin).
Florile de Arnica conin: fitosteroli, rini,
taninuri, acizi organici (acid malic), acizi
fenolici (acid clorogenic, acid cafeic),
trimetilamin, ceruri i
gome.
S-au mai determinat:
Lactonele de tip helenanolid reprezentate de
helenalin, derivaii esterici ai acesteia (11,
13-dihidrohelenalin) i lactone sesquiterpenice:
arnifolin.
Pigmeni flavonoizi: isoquercitrin, lutein,
luteolin, luteolin-7-monoglucozid,
izoquercitozid, quercetin-3-gluco-galacturonid,
astragalin,
betulenol, patuletin, spinacetin, hispidulin,
quercetin-gluco-galacturonid.
Pigmeni carotenoizi i xantofile: -caroten,
criptoxantin, luteoxantin, aureoxantin,
eloxantin, violaxantin, zeaxantin, helenin.
Glucozinolai: gluconasturtina i sinigrozida.
Senevoli: feniletilsenevolul i alilsenevolul.
Cumarine: umbelliferon i scopoletin.6
Steroli: -taraxasterol, -sitosterol,
arnisterol.
Alcooli triterpenici: arnidiol, anisterin,
faradiol.
Triterpene: faradiol, taraxasterol.
Sesquiterpene: betulenol
Schmidt .a. (1995) au analizat florile de Arnica
i au identificat prezena a dou labdan diterpene
iar Merfort (1992) a identificatdoi acizi
cafeoilquinici.
Uleiul volatil de Arnica conine: timol, timol-
metil-eter, n-triacontan, esteri ai acizilor grai
(acid dioxistearic, lauric, palmitic, stearic).
Fenolii din esuturile acestei specii:
hidroxifenoli, acid cafeic, acid clorogenic, acid
galic, i polifenoli (taninuri) reprezint
substane antimicrobiene
i antifungice.
Aciune terapeutic
Extractele au proprieti stimulatoare pentru
circulaia sangvin, antiinflamatorii, analgezice,
antiseptice, cicatrizante, antibacteriene i
antihelmintice.
Importana
Utilizare
Se utilizeaz pentru tratarea hematoamelor,
contuziilor i rnilor, furunculozei, bronitei,
cistitei, accidentelor vasculare, reumatismului,
acneei, a
durerilor de cap, cancerului de piele,
insomniilor, palpitaiilor cardiace, nervozelor,
anemiei etc.
Arnica conine substane cardiotonice care
imbuntesc circulaia sangvin, reduce
colesteolul i stimuleaz sistemul nervos central.
Medicina uman, popular - frunzele se puneau pe
rni, decoctul se folosea la rni i ca
antiinflamator; ceaiul din frunze i flori se
folosea pentru
dizenterie, boli neuropsihice.
Alte utilizri:
Uleiul obinut din aceast specie este utilizat ca
aromatizant in industria buturilor.
In cosmetic se utilizeaz pentru prepararea
cremelor pentru fa.
Cultivare
Planta prefer solurile umede, bogate in humus,
bine drenate i libere de calciu, cu poziii de
plin soare. Tolereaz un pH de 5,8-7,6. Este
foarte
rezistent la temperaturi joase, chiar -25oC. In
condiii spontane planta ese in declin, posibil
din cauza colectrii excesive ca plant
medicinal.
Se recomand semnatul in vase afar imediat ce
seminele s-au maturat, iar cele pstrate se
seamnn primvara de vreme in rsadnie reci.
Dac
se aplic o anterioar stratificare germinarea
este favorizat. Dup unii autori seminele
prospete pot germina in 3-4 sptmani la
temperatura de
13oC, dup alii germinarea este inceat i
dureaz 2 ani. Se repic in vase individuale i se
planteaz la locul definitiv in primvara
urmtoare.
Mod de cultivare:
- Semanat direct in camp, toamna tarziu, 6-8 kg/
ha, dist intre randuri: 60-70 cm, iar intre
palnte: 20-30 cm, la 1,5-2 cm adancime
- Prin rasad , trasplantare primavara cand rasadul
are doua frunze
- Vegetativa, prin rizomi recoltati din plantatii
de 3-4 ani si plantati toaman sau primavara
timpuriu, la distanta 60x30 cm
Recoltare
Inflorescentele (capitule cu flori ligulate) -
iunie, iulie
Valorificare
ARNICAE FLORES FLORI DE ARNIC
SUPLIMENT ALIMENTAR
1. Flux tehnologic
- cantar industrial
- mas de condiionare
- mas de ambalare.
- manuale: ambalare, condiionare
Materiile prime: Arnicae Flores - Flori de Arnic
Materiale :
Utiliti : ap curent, energie electric.
transfer,
- umiditate;
din aceeai plant, altele decat florile),
corpurile strine organice i minerale. La
sfaritul
inregistreaza in buletinul de analiz i trebuie
in
carton. Acesta se inscripioneaz corespunzator,
cu toate datele prevzute de specificaia tehnic
a produsului. Se verific mrimea lotului, a
respective i
produs .
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ARTEMISIA ABROTANUM L.
Denumire popular: Lemnul Domnului
Sinonime tiinifice:
Lemnul Domnului, Alim, Alimon, Focor, Iarba lui
Dumnezeu, Lmi, Lemn Domnesc, Lemn dulce,
Lemnul lui Dumnezeu, Lemnu, Lemnu verde, Pelin
donesc, Rosmarin, Rosmalin, Rozmarin, ipru
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Familia: Asteraceae(Compositae)
Arbust cu tulpin dreapt, foliat, puternic
mirositoare care ajunge pan la 1 m inlime;
frunzele peiolate, pubescente pe faa inferioar,
cele bazale
de 2 ori penat-sectate, iar cele superioare 3-
fidate sau intregi; florile sunt dispuse in
antodii mici, pedunculate, cenuii, aproape
globuloase, flori
galbene; inflorirea august-septembrie; fruct
achen.
Specie cultivat ca plant aromatic i
subspontan.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Dup Duke .a. frunzele acestei plante conin:
glucide (quebrachitol), tanin, alcaloizi
(abrotin), baze azotate (adenin, guanin),
nucleozide
(adenozin), acizi fenolici (acid cafeic, acid
clorogenic), amine (colin), cumarine
(izofraxidin,scopolin i scopoletin) i
hidroxicumarine
(umbeliferon).
Uleiul volatil extras din frunzele acestei specii
conine: 23,20 % metastenol, 12,27 % eucaliptol,
9,43 % -terpinen, 9,23 % borneol, 7,88 % pcimen,
5,25 % camfen, 3,97 % ascaridol, 2,73 % camfen,
2,61 % drimenol, 1,34 % germacren D, 1,29 %
terpinen-4-ol, 1,28 % longiverbenon,
1,01 % bornil acetat, 0,91 % r-terpinen, 0,83 %
-cariofilen, 0,63 % cis- -terpineol, 0,60 %
trans-piperitol, 0,59 % leden, 0,53 % -
patchoulen,
0,50 % terpinolen, 0,45 % dehidroaromadendren i
0,40 % -pinen (Burzo .a., nepublicat).
Detalii...
Aciune terapeutic
Extractele din tulpinile florifere tinere au
aciune antiseptic, expectorant, tonic,
antihelmintic, vulnerar, stomahic i tonic.
Importana
Utilizare
Stimuleaz menstruaia, omoar viermii
intestinali, stimuleaz digestia i funciile
ficatului.
Uleiul volatil extras din frunze i tulpinile
florifere este utilizat in parfumerie.
Medicin uman, popular-uz intern - partea
aerian are proprieti expectorante, antifebrile
i antiseptice; uz extern - tratarea rnilor,
combaterea
durerilor de picioare i durerilor de dini.
Medicin veterinar-uz intern - tratarea bronitei
la cai - uz extern - tratarea stomatitei la cai.
Cultivare
Planta reuete in diferite soluri dar prefer
solurile bine drenate i poziiile insorite.
Triete mult i este mai rezistent i mai
aromat dac este
crescut pe un sol srac. Tolereaz un pH de 6,3-
7,6, iar plantele stabilizate sunt tolerante la
uscciune. Planta reuete in grdinile maritime.
Se
asociaz bine cu vrzoasele, de asemenea este bine
de crescut in livad unde ajut la reducerea
atacului insectelor duntoare.
Semnatul se efectueaz in ser, la suprafa, la
sfaritul iernii - inceputul primverii.
Germinarea are loc in 1-2 sptmani la temperatura
de 15oC.
Plantulele se repic in vase individual, iar cand
plantele au mai mult de 15 cm inlime, se
planteaz la locul definitiv la sfarit de
primvar,
inceput de var. Ca butai se pot folosi butai de
lemn tanr de 8 cm lungime, in rsadni, in mai
sau butai de lemn pe jumtate maturat, in luna
iulie-august.
Mod de cultivare:
Despartirea tufelor sau inradacinarea butasilor cu
5-6 noduri, primavara; replantarea butasilor
inradacinati toamna la distanta 70x50cm
Recoltare
Varfurile ramurilor bine infrunzite, iulie-
septembrie cu seceri sau cutite
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ARTEMISIA ABSINTHIUM L.
Denumire popular: Pelin
Sinonime tiinifice:
Pelin alb, Iarba fecioarelor, Lemnul domnului, Pelin bun,
Pelin de grdin, Pelin de Rusalii, Pelin negru,
Pelin verde, Pelina, Pelini, Pelini, Pilin, Piloniu, Polene,
Polen de cel mare
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Familia: Asteraceae
Plant peren cu rdcin lignificat; tulpina
erect, inalt de 60-120 cm, cilindric, fin
striat, suriu pubescent, ramificat; frunzele
suriu verzui pe
faa superioar i albe pe cea inferioar,
frunzele mijlocii i cele din partea inferioar a
tulpinii sunt de 2 ori penat sectate, frunzele
superioare sunt
simple, sectate, trifoliate sau intregi; antodiile
numeroase, globuloase, nutante, de 4-5 mm
diametru, scurt pedicelate, grupate in panicul;
hipsofilele
involucrale sunt biseriate, cele externe lat ovat-
subrotunde, receptacul pros; inflorirea iulie-
septembrie; fructul achen lung de 1,5 mm.
Specie xeromezofit-mezofit; frecvent in zona de
step-subetajul fagului, locuri ruderale,
tufriuri. Este o plant erbacee, peren, cu
rizom
ramificat, cu tulpina aerian inalt de 60 120
cm, cu frunze proase, bipenat-partite sau sectate
i cu flori grupate in calatidii alburii, de circa
3 mm
diametru.
Detalii...
Organe utilizate
sunt utilizate organele aeriene ale acestei plante
pentru extragerea de principii amare, reprezentate
de sesquiterpene de tip guaianolidic.
Compoziia chimic
Principiile amare sunt reprezentate de prezena
sesquiterpenelor de tip guaianic (absintin,
anabsintin i artabasin), precum i de ali
patru
compui: artamarin, artamarinin, artamaridin i
artamaridinin. Plantele din specia Artemisia
annua conin lactone sesquiterpenice, cum este
artemisinina (C15H22O5), care este utilizat
pentru tratarea malariei.
Frunzele de pelin mai conin: tanin, pigmeni
flavonoizi (quercetin, artemitin), -caroten,
vitamine (acid ascorbic, piridoxin, acid folic),
acizi
grai, fitosteroli i substane minerale.
Analizele efectuate de Vostrowsky .a. (1981) la
uleiului volatil etras din plantele de pelin
provenite din Germania, au evideniat existena a
44
componeni. Ponderea a fost deinut de -thujon
(46,44 %), sabinil acetat (25,00 %), trans-
sabinil (3,21 %), lavandulil acetat (2,78 %), -
thujon
(2,76 %), sabinen (2,71 %), geranil propionat
(1,43 %) i mircen (1,15 %). In cantitate mai mic
de 1,0 % au fost identificai urmtorii
componeni:
1,8-cineol, (Z)-3-hexenal, lavandulol, terpinen-4-
ol, -pinen, p-cimen, geranil acetat, -cadien,
camfen, 1-octaen, -copaen, -terpineol, -
felandren, -terpinen, xilen, -humulen, cis-
sabinen acetat, pulegon, linalool, -cariofilen,
neril acetat, 1-nonanol, -pinen, trans-sabinen
hidrat, cispiperitol,
trans-piperitol, terpinolen, -thujen, thujil
alcool, borneol, cis-piperitil acetat, (E)- -
ocimen, carvon, nerol, trans-piperitol acetat i
-
terpinen.
Determinrile efectuate de Burzo .a.(nepublicat)
au precizat c pricipalele substane din uleiul
volatil extras din organele aeriene ale acestei
specii
sunt urmtoarele: -pinen (41,65 %), mirtenil
acetat (12,77 %), -felandren (7,02 %), sabinen
(6,68 %), thujon (4,60 %) i trans- -ocimen
(4,60
%).
Detalii...
Aciune terapeutic
Extractele apoase din frunzele i tulpinile
inflorite de pelin au aciune: antihelmintic,
antiseptic, antiinflamatoare, tonic, stomahic,
emenagog,
colagog, tonic i antitumoral.
Importana
Medicinala, aromatica si condimentara
Utilizare
Acestea pot fi utilizate pentru tratarea
infeciilor insoite de febr, a bolilor de ficat,
reumatismului, indigestiilor datorate cantitii
reduse de suc
gastric i ca tonic amar, stimuland apetitul.
Medicina uman popular - uz intern: florile i
tulpinile florifere se foloseau sub form de
infuzie contra durerilor de stomac, contra
frigurilor,
viermilor intestinali, rcelilor, reumatismului;
uz extern - infuzia se folosete pentru tratarea
oxiurilor, rni purulente; decoctul se folosete
pentru
tratarea luxaiilor, umflturilor.
Alte utilizri:
Medicina veterinar - stimularea secreiilor
gastrice i antiparazitar (vermifug i
insecticid);
In industrie se utilizeaz pentru prepararea
vermuturilor i altor buturi alcoolice (vin
pelin, lichior de absint);
Din tulpini se confecionau mturi (alungau
purecii).
parfumurilor, spunurilor, detergenilor i ca
ingredient pentru buturile alcoolice de tip
bitter.
Cultivare
Pelinul reuete pe orice tip de sol, dar prefer
locurile srace, uscate, mai calde, insorite (dup
alii umbrite). Plantele stabilizate sunt foarte
rezistente la uscciune, au o via lung i devin
mai aromate crescute fiind pe un sol uscat, srac.
Tolereaz un pH de 4,8-8,2. Este o plant
potrivit in asociere cu morcovul.
Semnatul se face la suprafa, in ser, la
sfarit de iarn, inceput de primvar. Germinarea
dureaz 2-26 sptmani la circa 15oC. Se repic in
vase
individuale, plantarea afar se poate face in
cursul verii sau se in in vase in rsadnie reci
pe parcursul iernii, urmand a se planta afar
primvara. Se
poate proceda i la inmulirea prin butai in
rsadni rece in iulie-august, sau divizarea in
primvar ori toamn.
Mod de cultivare:
Semanat direct in camp, cu semanatoarea pt.
seminte mici, toamna, 2-3 kg/ha, adancime de
semanat = max 0,5 cm, distanta intre randuri: 0,5
cm; se
recomanada folosirea unei plante indicatoare
(salata).
Recoltare
Herba sau fruze, cu cositori mecanice sau manual,
atunci cand 50-70% din flori sunt inflorite
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ARTEMISIA ANNUA L.
Denumire popular: Nfuric
Sinonime tiinifice:
Pelini, Buruian de ar, Coada raiului, Drgun, Drahun,
Hanus, Lemnior, Lemnul Domnului, Lemnul
Maicii Domnului, Lobojan, Mlin, Mtelu, Mrun,
Mtura beciului, Mtura Maicii Preciste, Mtura
mpratului, Mtura raiului, Mtur turceasc, Mturic,
Mturic mirositoare, Mturice, Mturic,
Mturi, Mturia Maicii Domnului, Mturoiul raiului,
Mndr, Nfuric, Nzdrvan, Prul Maicii
Domnului, Ploi, Poala Maicii Preciste, Rujmalin,
Rujmelin, Salat mprteasc, Sdranon, Smirn,
Tarcon, Tmioar, Tmi, ipru, Untdelemni,
Vetricic, Zdrahun
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Plant anual, glabr in intregime; tulpina
dreapt, inalt de 50-150 cm; frunzele tulpinale
lat triunghiulare, de 2-3 ori penat sectate, cu
ultimele
segmente ale frunzelor liniar-lanceolate; florile
sunt dispuse in antodii nutante, globuloase, mici,
iar acestea sunt dispuse in panicule alungite;
inflorirea iulie-septembrie; fruct achen.
Specie xeromezofit-mezofit; sporadic in zona de
step-etajul fagului, locuri ruderale.
Organe utilizate
Se utilizeaz in scop medicinal organele aeriene,
care conin lactone sesquiterpenice.
Compoziia chimic
Organele aeriene ale acestei specii conin:
Lactone sesquiterpenice: artemisinin, artemisin,
annulid, arteannuin-A, arteannuin-B, arteannuin-C,
arteannuin-D, arteannuin-E, arteannuin-F,
arteannuin-G, acid arteannuic.
Substane volatile: 60,20 % artemisia ceton,
13,77 % eucaliptol, 9,19 % alfapinen, 3,46 %
artemisia alcool, 2,39 % sabinen, 1,23 % germacren
D,
1,07 % pseudopinen, 0,79 % beta-cariofilen, 0,73 %
alfa-terpineol, 0,72 % beta-pinen,0,71 %
verbenon, 0,56 % artemisia trien, 0,55 %
izopinocarveol, 0,50 % lavandulol, 0,34 %
terpinen-4-ol, 0,29 % beta-farnesen, 0,26 % cis-
beta-terpineol, 0,23 % etilmetilbutirat, 0,19 %
propil
metilbutirat, 0,17 % benzil izovalerat, 0,14 % r-
selinen, 0,10 % r-muurolen (Burzo .a.,
nepublicat).
Monoterpene: santolinatrien, triterpene: baurenol,
beta-arteannuan, sesquiterpene: ylangen,
deoxiarteannuin B, deoxiartemisinin B, acid
norannuic,
silfinen.
Xantone: capillen (1,3,6,7-tetrahidroxixanton).
Pigmeni: 3,5-dihidroxi-6,7,3',4'-
tetrametoxiflavon, 5,7-dihidroxi-3,6,3',4'-
tetrametoxiflavon (bonanzin), 5,2',4'-trihidroxi-
6,7,5'-trimetoxiflavon,
5,7,8,3'-tetrahidroxi-3,4'-dimetoxiflavon, 6,7,3-
trimetoxiflavon (circilineol), 6,6,3',4'tetra-0-
metil-quercetagetin, 6-metoxikampferol, 6-
metoxikampferol-3-0-glucozid, 5-hidroxi-
3,6,7,3',4'-pentametoxiflavon (artemetin),
quercetin, quercetin-3-0-glucozid, quercetagetin
6-methyl
ether (patuletin), quercetagetin-3-metileter,
quercetagetin-4'-metileter, quercetagetin-3,6-
dimetil eter (axilarin), quercetagetin-3,4'-
dimetileter,
quercetagetin 3,7,3'-trimetil eter (crizosplenol
C), quercetagetin 3,6,7,3'-tetramethylether
(crizosplenetin), quercetagetin-6,7,3',4'-
tetrametileter,
patuletin-3-0-glucozid, izoquercitrin,
izoramnetin, kampferol, kampferol-3-0-glucozid,
luteolin, luteolin-7-metil-eter, luteolin-7-0-
glucozid,
ramnetin, ramnocitrin, casticin, eupatorin,
penduletin.
Ali componeni: acizi monoterpenici (ascaridol),
alcooli (artemisia alcool), cetone (artemisia
ceton), aldehid cinamic (maalien), cumarine
(scoparon, scopoletin, tomentin), acizi grai
(acid oleanolic), steroli ( beta-sitosterol,
stigmasterol), hidrocarburi (tetratriacontan),
compui
fenolici (annfenon).
Detalii...
Aciune terapeutic
Extractele obinute din organele aeriene au
aciune: alergenic, analgezic, anestezic,
antihelmintic, antialergic, antialzheimer,
antiasmatic,
antibacterian, anticancerigen, anticataractic,
antidermatitic, antidiuretic, antigripal,
antihipertensiv, anti HIV, antimutagen,
antioxidant,
antiseptic, antitumoral, antiviral,
cancerpreventiv, cicatrizant, citotoxic,
diuretic, hipotensiv, imunostimulant,
insectifug, laxativ,
parfumant, fitohormonal, sedativ, toxic,
tumorigen
Importana
Aromatica, toxica
Utilizare
Planta are miros aromatic puternic i se folosete
ca insectifug.
Extractele se folosesc pentu tratarea malariei,
scderea febrei i oprirea sangerrilor. Seminele
sunt utilizate pentru tratarea aerofagiei i a
indigestiilor.
Cultivare
Este o plant care crete uor in soluri neutre
sau uor alcaline, preferand poziiile insorite.
Are o via mai lung, eest mai rezistent i ai
aromatic
dac este crescut pe soluri srace, uscate. Este
o plant anual, cu cretere foarte rapid, extrem
de viguroas i lber de boli i duntori.
Plantele
mature rspund cu succes stimulului fotoperiodic
i infloresc la circa dou sptmani dup ce a
avut loc inducia floral.
Semnatul se realizeaz primvara in rsadni
rece, primvara tarziu sau inceputul verii, sau in
situ in cursul primverii.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ARTEMISIA DRACUNCULUS L.
Denumire popular: Tarhon
Sinonime tiinifice:
Dracon, Matricea, Taracon, Tarahon, Tarcn, Tarcon,
Tarcum, Trhan
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Familia: Asteraceae
Plant peren de 60-120 cm inlime; tulpina
ramificat cu ramuri ascendente, glabre, foliate,
ramificate; frunzele tulpinale liniar lanceolate,
glabre
cu margine intreag sau rar slab serat, cu gust
acrior i miros aromatic; antodii numeroase,
mici, scurt pedicelate, nutante, lungi de 3-4 mm,
cu
flori puine; hipsofilele involucrale imbricate,
florile centrale glbui; inflorirea august-
septembrie; fructe achene foarte mici, fr papus.
Specie cu cerine moderate fa de umiditate, nu
suport excesul de ap in sol, cultivat ca plant
aromatic i medicinal.
Organe utilizate
Se utilizeaz organele aeriene ale acestei plante
care conin uleiuri volatile cu compui aromatici
fenilpropanici.
Compoziia chimic
Planta proaspt conine aproximativ 0,3 % uleiul
volatil. Analiza compuilor volatili extrai prin
hidrodistilare din rdcinile acestei specii a
permis
s se evidenieze prezena urmtoarelor substane:
43,34 % sabinen, 24,92 % metil eugenol, 11,91 %
-cis-ocimen, 4,36 % -trans-ocimen, 2,90 %
citronelil acetat, 2,70 % terpinolen, 2,59 %
pseudopinen, 1,85 % cis-alloocimen, 0,86 % 4-
terpineol, 0,77 % -terpinen, 0,51 % -pinen,
0,44 %
limonen i 0,11 % anetol (Burzo .a., nepublicat).
Compopziia uleiului volatil a variat in funcie
de proveniena palantelor.
Detalii...
Aciune terapeutic
Extractele obinute din acast plant au aciune
antiscorbutic, diuretic, digestiv, stimulent,
febrifug, hipnotic, vermifug i diuretic.
Importana
Utilizare
Se folosete pentru prevenirea oboseli, stimularea
apetitului i ca diuretic.
In medicia uman, popular se utilizeaz prile
aeriene ale plantei, ca stimulente digestive,
diuretice, boli de ficat, reumatism, rinichi.
Alte utilizri:
In alimentaie se folosesc frunzele i tulpinile
tinere, pentru aromatizarea diferitelor preparate,
a murturilor i buturilor.
In industrie - utilizat in industria alimentar
pentru condimentarea unor conserve de legume i
carne, murturi.
Cultivare
Tarhonul crete uor pe soluri cu pH neutru sau
uor alcalin, preferand poziiile insorite Are
pretenii reduse fa de temperatur, rezist
chiar la
-25-30 oC. In privina umiditii are cerine
moderate, dar permanente, de aceea necesit
irigarea prin aspersiune. In condiii de secet i
temperatur ridicat produciile scad, lstarii
ii pierd din frgezime, se lignific, devin prea
picani.
Se inmulete aproape exclusiv pe cale vegetativ,
prin butai, drajoni sau desprirea tufelor i
foarte rar prin semine (semnat la suprafa, in
ser,
la sfarit de iarn, inceput de primvar).
Desprirea tufelor se face cu uurin primvara
sau toamna, cu plantarea direct in poziia
permanent,
dar se prefer plasarea in vase i meninerea in
rsadnie reci pan la inrdcinare. Butirea se
poate efectua primvara tarziu, prin recoltarea de
tulpini tinere de 10-15 cm lungime, plasarea in
locuri umbrite in ser sau rsadni rece, urmand
plantarea la locul definitiv dup o bun
inrdcinare.
Mod de cultivare:
- Semanat direct in camp cu semanatoarea SUP, 2,5-
3 kg samanta/ha, si cu planta indicatoare;
distanta intre randuri : 62,5 cm, iar adncimea:
0,3-0,5
cm, rasad produs in strat rece 0,3 kg samanta
pentru 80-100mp necesar pentru 1 ha cultura
- Vegetativ, prin despartirea tufelor si
replantarea burasilor cu 4-5 noduri, distanta
plantare: 25-30 cm
Recoltare
Herba, cu secera sau cositori mecanice, la
inflorit deplin
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ARTEMISIA PONTICA L.
Denumire popular: Pelini
Sinonime tiinifice:
Pelini, Iarba Sf. Sofia, Peleni, Pelin, Pelin mic, Pelinia
mielului
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Plant peren; tulpina dreapt, la baz nefoliat,
inalt de 40-80 cm; frunzele lat ovate, de 2 ori
penat sectate, pe faa superioar verzi pubescente
i
suriu tomentoase pe faa inferioar; florile
galbene sunt dispuse in antodii nutante,
globuloase, pedicelate, dispuse in panicule
inguste; inflorirea
august-septembrie; fruct achen de circa 1 mm
lungime.
Specie xeromezofit-mezofit, subtermofit,
halofil facultativ; frecvent in zona de step-
etajul gorunului, pajiti slab srturate.
Detalii...
Organe utilizate
Compoziia chimic
Planta conine: ulei volatile, inulin, principii
amare, tanin, pigmeni flavonoizi, ,poliacetilene,
cumarine i hidroxicumarine.
Dintre flavonoizii mai rar intalnii s-a constatat
prezena esterilor apigeninei - 7-O-metilai- i
4,7-di-O-metil-esterilor.
Bos .a. (2005) a detrminat urmtoarea compoziie
a uleiului volatil extras din aceast specie
provenit din Bulgaria: monoterpene (36.7 %), din
care 1.8-cineol (14.1 %) i camfor (13.9 %),
terpinen-4-ol (3.0 %), sabina ceton (1.5 %),
dehidro sabina ceton (1.3 %), i Z-sabinen-
hidrat. In
fracia sesquiterpenic (1.0 %) s-a identificat
prezena: 7H--silfiperfol-5-enului (0.7 %),
impreun cu silfin-1-enul (urme) precum i a
silfiperfolen
izomerilor: 7H--silfiperfol-5-en, silfiperfol-5-
en-3-ol C (9.7%), silphiperfol-5-en-3-one B
(0.7%), silphiperfol-5-en-3-yl acetat A (1.0 %).
Aciune terapeutic
Antiseptic, antiinflamatoare, insecticid.
Utilizare
Combaterea insectelor
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ARTEMISIA VULGARIS L.
Denumire popular: Pelinari
Sinonime tiinifice:
Iarb brboas, Mturi, Mturi, Muna boerului, Pelin,
Pelin de cmp, Pelin psresc, Pelin sterp, Pelin
sterp negru, Pelini neagr, Pelinul calului, tir negru,
Vetricel
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Familia: Asteraceae
Plant peren; rdcina ramificat; tulpina inalt
de 50-150 (200) cm, striat, adeseori roiatic,
glabr de obicei, ramificat, foliat; frunzele
discolore, de culoare verde inchis pe faa
superioar i glabre, i alb tomentoase pe faa
inferioar, obovate, frunzele inferioare dublu
penat sectate,
iar cele mijlocii i superioare sunt penate cu
baz auriculat; antodii numeroase, lungi de 3-4
mm i 2-3 mm in diametru, grupate in panicul;
foliolele involucrale lanceolate, albicioase, cu o
dung verde pe faa inferioar; florile centrale
galbene, uneori roiatice; inflorirea iunie-
septembrie;
fructele achene cilindrice, subiri.
Specie mezofit, frecvent in zona de step-
subetajul fagului, zvoaie, tufriuri, locuri
ruderale. Organele utilizate de la aceast specie
sunt florile
recoltate inainte de desfacerea capitulelor,
frunzele recoltate in lunile iulie octombrie i
rdcinile recoltate in luna octombrie.
Detalii...
Organe utilizate
Compoziia chimic
Compoziie chimic a organelor aeriene aeriene
este urmtoarea: glucide (0,8 1,1 %),
quebrachitol, lipide (0,8 6,3 %), proteine (5,2
40,9 %),
uleiuri volatile, diterpene (absintin,
anabsintin, vulgarol), triterpene (-amirin),
sesquiterpene proazulenice (artabsin),
sesquiterpene (cadineol,
vulgarin), alcool sesquiterpenic (spatulenol),
lactone sesquiterpenice (santonin, vulgarin,
tauremisin), taninuri, acizi organici, inulin,
vitamine
(acid ascorbic, niacin, tiamin, riboflavin),
steroli (stigmasterol, -sitosterol), substane
minerale.
Organele aeriene conin flavone cum este
artemisetina, flavone tetra-O-substituite cum
sunt: hispidulin, cirsimaritin, isoscutellarein
(salvitin),
pilloin, flavone penta-O-substituite ca: nepetin,
cirsiliol, jaceosidin, nepetin, jaceosidin,
cirsilineol, eupatilin, selgin, tricin, flavone
hexa-Osubstituite
ca: nobiletin, arcapilin, tabularin, flavonoli
tri-O-substituii ca: isokaempferide, ermanin,
flavonoli penta-O-substituii ca: areneol,
vogeletin, eupalitin, rhamnetin, araneosol,
axillarin, eupatolitin, spinacetin,
chrysospenol D, jaceidin, bonanzin,
eupatoretin, artemetin,
ternatin.
Flavanonele sunt reprezentate de: pinocembrin,
flavanonele de: naringenin, sakuranetin,
isosakuranetin, eriodictiol, homoeriodictiol, iar
flavonolii de artemisetin
Dihidroflavonolii sunt reprezentai de:
aromadendrin, dihidroisorhamnetin, padmatin, 3-
acetil padmatin.
Dintre pigmenii carotenoizi a fost identificat
prezena -carotenului.
Uleiurile volatile sunt produse de perii secretori
situai in epiderma superioar.
Michaelis .a. (1982) au analizat uleiurile
volatile extrase din florile de Artemisia vulgaris
in care au identificat prezena a 55 componeni.
In
cantitate mai mare s-a determinat sabinenul (15,88
%), mircenul (13,67 %), 1,8-cineolul (9,75 %), -
cubebenul (6,00 %), -guaenul (3,41 %) i
vulgarolul (2,17 %). In concentraie mai mic de
2,0 % din totalul componenilor au fost
determinate urmtoarele substane: terpinen-4-ol,
camfor,
-terpinen, -elemen, campfen, -pinen, -
thujen, -pinen, trans-sabinen hidrat, p-cimen,
-terpinen, borneol, (E)- -ocimen, -
cariofillen,
terpinolen, -cadien, metil-eugenol, -
terpineol, -cadien, decanal, isoborneol, -
humulen, aromadendren, -elemen, perilaldehid,
-terpinil acetat,
boril acetat, cis-piperitol, mirtenol,
cuminaldehid, -fellandren, cis-sabinen hidrat,
geranial, nonanal, perillen, allo-aromadendren,
-copaen, -
cubeben, nonadien-3-on, tolualdehid, undecanal,
limonen, (Z)- -ocimen, carvon, izopiperiton,
carvacrol, geranil acetat, metil chavicol i neril
acetat.
Burzo .a. (nepublicat) au constatat c
principalii componeni din uleiul volatil extras
din organele aeriene ale speciei Artemisia
vulgaris sunt:
germacren D (41,46 %), -Cariofilen 11,49 %),
fitol (8,66 %), mircen (7,68 %), -cariofilen
5,76 %, -bergamoten (4,87 %), -pinen (3,54 %),
relemen
(2,96 %), -selinen (1,71 %), -cadinen (1,52
%), farnesen (1,39 %), -cadinol (1,12 %), trans-
bergamotol (0,99 %), camfen (0,95 %), -
copaen (0,94 %), -pinen (0,82 %) i cariofilen
oxid (0,72 %).
Milhau .a. (1997) au constatat c
hidrodistilatele obinute din frunzele i
tulpinile de Artemisia vulgaris are activitate
antimalaric determinat de
Plasmodium falciparum. Soluiile cu concentraia
de 0,15 1,0 mg/ml au inhibat creterea
parazitului cu 50 %, dup 24 72 ore.
Extractele se folosesc pentru obinerea de produse
farmaceutice, veterinare i cosmetice.
Detalii...
Aciune terapeutic
Extractele au aciune: antispasmodic,
antiseptic, stomahic, colagog, carminativ,
digestiv, diuretic, expectorant, hemostatic,
febrifug i
tonic.
Importana
Utilizare
Se utilizeaz in perioadele de convalescen,
pentru stimularea poftei de mancare, digestie,
epilepsie, dureri, grip, ulcer, vom, pentru
stimularea
funcionrii vezicii biliare etc.
In medicina uman, popular, pentru uz intern, se
folosesc prile aeriene ale plantei sub form de
infuzie, pentru stimularea digestiei, stimularea
funciei hepatice;
Pentru uz extern planta proaspt se pune in
inclmintea excursionitilor impotriva
transpiraiei i oboselii picioarelor iar decoctul
se folosete
pentru combaterea reumatismului.
In alimentaie se folosete sub form de
condiment, pentru friptura de porc i gasc.
Alte utilizri:
Medicina veterinar utilizeaz infuzia din planta
uscat, pentru tratarea indigestiilor i ca
stimulent al secreiei gastrice.
Plantele se utilizeaz pentru confecionarea de
mturi.
Cultivare
Este o plant care crete cu uurin pe soluri
bine drenate, neutre sau uor alcaline (pH variind
de la 4,8 la 8,2). Are o durat mare de via,
este mai
rezistent i mai aromat dac crete pe un sol
uscat, srac plantele stabilizate sunt tolerante
la uscciune. Pelinaria este o plant agresiv i
invaziv, inhiband creterea plantelor vecine ca
urmare a aciunii substanelor secretate de
rdcinile sale.
Se seamn la suprafa la sfaritul iernii -
inceputul primverii, in ser, asigurind
substratului permanent umiditate corespunztoare.
Se repic in
vase individuale sau dac au o cretere suficient
plantele se planteaz la locul definitiv in var,
altfel se cresc in rsadnie reci pentru prima
iarn i
se planteaz afar primvara. Divizarea tufelor se
poate efectua primvara sau toamna. De asemenea se
pot pregti butai din tulpini tinere, de 10-
15 cm lungime, primvara tarziu, plasare in ser
sau rsadni rece uor umbrii i plantarea afar
in momentul cand sunt bine inrdcinai.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ASARUM EUROPAEUM L.
Denumire popular: Pochivnic
Sinonime tiinifice: A.officinale Mnch.Meth.
Piperul lupului, Buba inimii, Buruiana frigurilor, Buruian
de atac, Chpru, Chiperul lupului, Dafin mic,
Ficea, Lingura popii, Nejtnic, Psulic, Pipru,
Pochilnic, Pohionic, Pochipnic, Pochitnic, Pohvnic,
Popionic, Poplnic, Popitnic, Popivnic, Popvnic, Popovnic,
Potihnic, Potivnic, Pribolnic, Trierei, Tulipin,
Urechea hrului, Urechea omului
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Ordinul: Aristolochiales
Familia: Aristolochiaceae
Subfamilia:
Plant peren cu rizom tarator, ramificat; tulpina
scurt (4-10 cm), acoperit la baz de 2-3
catafile brune; frunze aproape opuse cu limb
reniform,
lung peiolate, pieloase, hibernante, verzi-
intunecat-lucitoare pe faa superioar, palid-
verzui cu nuane roiatice; flori terminale,
solitare,
pedunculate, cu miros de piper; perigonul
petaloid, brun-verzui, pros la exterior,
intunecat-purpuriu la interior; inflorirea in
martie-mai; fruct de tip
capsul, pros, cu puine semine in fiecare loj,
alungite, cenuii cu un apendice cordiform,
adancite in form de luntre.
Specie mezofil, sciadofil, euriterm, slab-
acidofil, indicatore de soluri bogate in humus,
intalnit frecvent in pduri de foioase din zona
de
silvostep pan in etajul fagului.
Se utilizeaz in scop medicinal rizomii i
rdcinile acestei specii.
Detalii...
Organe utilizate
Compoziia chimic
Rdcinile conin alcaloizi (azaron, trans-
azaron), alantoin, ulei volatil (trans-
izoeugenol, trans-izoelemicin, pinen, acetat de
bornil,
azaraldehid, diazaron).
Aciune terapeutic
Extaractele au aciune emetic, cicatrizant
tranchilizant, tonic i stimulant. Uleiul
volatil stimuleaz secreiile nazale.
Importana
Toxica
Utilizare
Se utilizeaz pentru tratarea afeciunilor la ochi
i gat i degajeaj cile respiratorii.
Alte utilizri:
Medicin uman (popular): rizomul, rdcina
fierte, luate impotriva tusei, a durerilor de
stomac, a durerilor de cap, pentru combaterea
viermilor
intestinali, tratarea tuberculozei, imptriva
frigurilor.
Medicin veterinar (popular): planta in
intregime tocat, amestecat cu ovzul - pentru
tratarea astmului la cai.
Obiceiuri: cules, impreun cu iedera, iarba mare
pentru splatul pe cap.
Toxicitate
Azarona ingerat, are efect toxic.
Cultivare
Planta prefer solurile bogate, umede, neutre
ctre acide, din pduri sau poziiile umbrite din
grdini. Rezist la temperaturi joase de cel puin
-15oC. Se autoinmulete prin semine, dac se
crete in poziii corespunztoare.
Semnatul se recomand a se efectua vara, in
rsadni rece, imediat ce seminele s-au maturat.
Pentru seminele pstrate se impune o stratificare
la
rece pentru 3 sptmani i semnatul se va efectua
la sfaritul iernii. Germinarea dureaz de obicei
primvara 1-4 sau mai multe sptmani, la
temperatura de 18oC. Se repic in vase
individuale, se cresc plantele in locuri uor
umbrite in ser pentru cel puin prima lor iarn.
Plantarea afar se
face cand plantele au o vigoare suficient,
respectiv la sfarit de primvar. Divizarea
tufelor poate fi efectuat primvara sau toamna,
dar pentru c
procesul de cretere este lent, se recomand
meninerea in ser in locuri uor umbrite pan
cand creterea se demonstreaz a fi suficient de
puternic.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ASPARAGUS OFFICINALIS L.
Denumire popular: Umbra iepurelui
Sinonime tiinifice:
Sparanghel, Asperag, Coasta dracului, Coasta vrmaului,
Iepurel, Pr, Ragila pmntului, Sparang,
Sparang, Sparanghel bun, Sparangin, Sparg, Sprang,
Sperenghea, Sperghea, Sperghie, Umbra cucului,
Umbra iepurelui
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Clasa: Liliopsida
Subclasa: Lilidae
Ordinul: Liliales
Familia: Liliaceae
Subfamilia: Asparagoideae
Este o plant cu rizom scurt, cu tulpini aeriene
ramificate, frunze reduse la scvame avand la axil
flori, din care se formeaz bace mici. De la
aceast
plant se utilizeaz in scop medicinal tulpinile,
rizomul i rdcinile.
Specie intalnit sporadic din zona stepei pan in
etajul gorunului, in tufriuri, pajiti, zone
nisipoase; mezoxerofil.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Principalii componeni din rizomul i rdcinile
acestei specii sunt: glucide (fructoza, zaharoza,
inulina, fructanii, mananii), aminoacizii
(tirozin,
arginin), lipide, acizii organici (acid
succinic), steroli ( -sitosterolul), saponine
(sarsasapogenin, acidul asparagusic), doi
gilcozizi cu gust amar
(officinalisnin I i II), nou glicozizi
steroidali (asparagozid A...I), pigmeni
flavonoizi (kampferolul, quercetina, rutina),
aminoacizi (asparagin,
tirozin).
In tulpinile (lstarii etiolai) acestei specii au
fost identificai urmtorii componeni: lipide
(0,10 %), proteine (1,5 %), glucide solubile (2,90
%) din
care: glucoz (0,32 %), fructoz (0,67 %) i
zaharoz (0,18 %), polifructozani (sinistrin). Au
mai fost identificai: pentozani (0,23 %),
hexozani
(0,19 %), celuloz (0,75 %) i pectine (0,40 %).
Coninutul in substane minerale a variat intre
0,54 i 0,80 %. In 100 g tulpini a fost determinat
urmtorul coninut in elemente minerale: 207 mg
potasiu, 53 mg clor, 46 mg fosfor, 21 mg calciu,
20 mg magneziu, 4 mg sodiu i 1 mg fier.
Acizii care au fost determinai in tulpinile
acestei specii sunt: acidul malic (95 mg/ 100 g)
acidul citric (60 mg/ 100 g), acidul chinic (39
mg/ 100 g)
i acidul succinic (8 mg/ 100 g).
Fitosterolii sunt reprezentai de -sitosterol
(14 mg/ 100 g), stigmasterol (4 mg/ 100 g) i
campesterol (1 mg/ 100 g).
Pigmeni carotenoizi identificai in tulpini sunt:
-carotenul, -carotenul i zeaxantina.
Dintre pigmeni flavonoizi au fost identificai:
cianidin-3-monoglucozid, cianidin-3-ramnoglucozid,
cianidin-3,5-diglucozid, cianidin-3-
ramnozilglucozilglucozid, peonoidin
ramnozilglucozid.
In 100 g tulpini au fost detrminate urmtoarele
cantiti de aminoacizi: arginin (0,11 %),
histidin (0,03 %), izoleucin (0,06 %), leucin
0,08 %),
lizin (0,08 %), metionin (0,02 %), fenilalanin
0,06 %), treonin (0,05 %), triptofan (0,02 %),
valin (0,09 %).
Coninutul in vitamine al tulpinilor variaz
astfel: acid ascorbic (21 mg/ 100 g), acid
pantotenic 0,62 mg/ 100 g), riboflavin (0,12 mg/
100 g),
tiamin (0,11 mg/ 100 g), nicotinamid (1,00 mg/
100 g) acid pantotenic (0,62 mg/ 100 g),
piridoxin (0,06 mg/ 100 g) i acid folic (0,09
mg/ 100
g).
Au mai fost identificai urmtorii compui:
Sapogenine: sarsapogenin, diosgenin.
Acilfloroglucinoli: filicin a i filicin b.
Saponine: asparagozid, asparasaponin, diosgenin,
jamogenin
Compui benzenoizi: 4-vinilguaiacol, 4-vinilfenol
Analiza compuilor volatili extrai prin
hidrodistilare din tulpinile de Asparagus a permis
identificarea urmtoarelor substane: 1-hexanol
(13,08 %),
limonenul (5,94 %), elemolul (4,73 %) i hexanalul
(2,01 %). In concentraie mai mic de 2,0 % au
fost determinate urmtoarele substane:
nerolidolul, -eudesmolul, 3-metilbutanolul,
tridecanalul, acidul tridecanoic, linaloolul,
geranialul, (E,E)-2,4-decadienalul, 3,3-dimetil
butanolul, -
terpineolul, acidul hexanoic, 1,2-
dimetoxibenzenul, neralul, 2,6-di-ter-butil-p-
cresolul, metil eugenolul, borneolul, vanilina i
terpinen-4-olul.
(Liangfeng .a., 1993)
Miller .a. (1991) au identificat in extractul
metanolic obinut din rdcinile proaspete de
Asparagus o fracie bogat in acid cafeic cu un
rol
potenial allelochimic. Hartung .a. (1990) au
identificat i prezena acizilor ferulic,
izoferulic, malic, citric i fumaric. Cel mai
activ component s-a
dovedit a fi acidul metilendioxicinamic.
Aciune terapeutic
Extractele au proprieti laxative, sedative,
antispasmotice, diuretice, hipotensive i sporesc
cantitatea de ap eliminat din organism.
Importana
Alimentara
Utilizare
Se utilizeaz pentru tratarea inflamaiilor
tractului urinar, cistitelor, a reumatismului,
hipertensiunii i cancerului, prin consumul ca
atare al
rdcinilor, sub form de suc, infuzii sau
tinctur. Acidul ferulic inhib ciupercile
micoritice ceea ce reduce creterea plantelor.
Cultivare
Planta crete pe orice sol de grdin, dar prefer
terenul nisipos bine drenat i cu poziie
insorit, cu un pH de 6,5 sau mai mare, tolerand
valori
cuprinse intre 4,3 i 8,2. Este potrivit in
asociere cu tomatele, este repelent pentru
nematozi.
Seminele se imbib in ap inclzit timp de 12
ore i apoi se seamn in primvar sau imediat ce
s-au maturat toamna de vreme in ser.
Germineaz in circa 3-6 sptmani la 25oC. Se
repic in vase individuale, se cresc in ser
pentru prima iarn, intr-o poziie insorit.
Plantarea afar
se efectueaz primvara tarziu sau vara de vreme.
Se poate practica divizarea tufelor primvara de
vreme imediat ce plantele au inceput s ceasc.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ASPERULA ODORATA L.
Denumire popular: Vinari
Sinonime tiinifice: Galium odoratum (L.) Scop.
Mama pdurii, Asprioar, Aviruf, Buruiana muscului,
Buruian de perit negru, Cucuruz de pdure,
Dumbravnic, Floarea pdurii, Muma pdurii, Scultoare,
Snziene de pdure, Snjuane de pdure,
Snziene, Snzuiene de pdure, Tmioas, Vinarie,
Vinri, Vineri
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Rubiales
Familia: Rubiaceae
Subfamilia:
Plant peren cu rizomi lungi, subiri, repeni.
Tulpinile inalte de 15-25 cm sunt 4-unghiulare,
glabre. Frunzele inferioare dispuse cate 6 intr-un
verticil aparent (impreun cu stipele
asemntoare), cele mijlocii i superioare cate 8-
9, sunt lanceolat-eliptice, uninervate, cu varful
mucronat, pe
margini i pe dos, in dreptul nervurii mediane
scurt i aspru ciliate. Florile grupate in cime
laxe au corola alb, campanulat, cu 4 lacinii.
Fruct
mericarpic cele 2 mericarpii sferice, acoperite
cu sete uncinate, rigide, albe
Frecvent din zona pdurilor de stejar pan in
etajul fagului in pduri, zvoaie; specie
sciadofil, mezotrof, mezofil.
Organe utilizate
Organele utilizate de la aceast specie in
terapeutic radix, herba.
Compoziia chimic
melilotosid, 0,3 % iridoide (asperulozid,
monotropina, scondozid i acid desacetil-
asperusosidic), ulei volatil (linalol, borneol,
anetol, tuion,
menton, carvon, -ionon, benzaldehid, alcool
benzilic, timol, 8-hidroxilinalol,
dihidroactiniolid etc), acizi fenilacrilic,
fenolcarboxilic, cafeic,
p-cumaric, p-hidroxibenzoic, galic, antrachinone.
Aciune terapeutic
Capilaroprotectoare, antiinflamatoare (in vivo
administrarea a 12,5 50 mg /kg corp de cumarine
accelereaz resorbia edemului indus
experimental la obolan, caine. Aceast aciune se
explic prin efectul antiinflamator, antiexudativ
i limfocinetic rezultate ale unui efect
capilaroprotector),
50-100 mg /kg corp cumarine administrate diminu
spasmul i crampele induse de pentetrazol i
hidrazid, acid isonicotinic.
Importana
Medicinala
Utilizare
Sub form de sirop ca aromatizant (nu trebuie sa
depaeasc 5 mg/L de cumarin); pentru afeciuni
respiratorii, gastro-intestinale, renale, venoase,
hemoroizi, tulburari circulatorii.
Toxicitate
Contraindicaii
Utilizarea ocazional a asperulei ca aromatizant
nu induce risc toxic acut sau cronic comparativ cu
planta consumat; cumarinele sunt responsabile
de toxicitate ( in vivo administrarea de 0,6-
0,8g la caine, 5g la oaie i 5g la cal determinaa
astenie, diminuarea reflexelor i
funcionabilitatea
aparatului respirator ducand la moarte; la om 4g
de cumarin determin apariia de vomismente,
dureri de cap, vertij, iar la administrare cronic
de
cumarine apar necroza i tumorile hepatice.
Comisia E nu recomand utilizarea in terapeutic
Cultivare
Mod de cultivare:
Semanat direct in camp vara tarziu sau primavara
Recoltare
Flori, frunze
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ASTER NOVAE-ANGLIAE L.
Denumire popular: Steli
Sinonime tiinifice:
Spunele, Dumitra, Floarea Sf Mrii, Pocroav, Salb
moale, Slcioar, Scnteiue, Stele chineze, Vineele
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Familia: Asteraceae
Plant peren cu rizom repent; tulpina este
erect, inalt de pan la 150 cm, proas,
ramificat in partea superioar, frunzele alungit
lanceolate, cele
superioare sesile cu baza cordat i amplexicaul,
iar cele bazale sunt ingustate intr-un peiol
scurt, marginea frunzei intreag; antodiile sunt
numeroase, mari de 2-4 cm diametru, dispuse in
racem corimbiform sau paniculiform, inflorescena
este glanduloas; hipsofilele involucrale au
varful ascuit; florile centrale sunt galbene iar
cele marginale violete, albastre-roietice;
inflorirea iunie-septembrie; fruct achen proas
cu papus
alburiu-roietic.
Cultivat ca plant ornamental.
Este o specie peren, prevzut cu un rizom i cu
o tulpin cu inlimea de 1 1,5 m, ramificat in
partea superioar. Frunzele lanceolate sunt
alterne, florile au culoare albastru-violaceu sau
albastru-roiatic formand inflorescene numeroase
cu diametrul de 2 4 cm. Fructul este o achen.
Organe utilizate
in scop tinctorial se utilizeaz partea superioar
a plantei, recoltat in perioada infloririi.
Compoziia chimic
Petalele florilor sunt colorate de cianidin,
delfinidin i pelargonidin 3-glucozizi, precum i
de cianidin, delfinidin i pelargonidin 3,5-
diglucozizi.
Plantele conin urmtorii pigmeni: delfinidin,
cianidin sau/ i pelargonidin, antocianidine
metilate, glicozizi ai antocianidinelor acilai,
quercetin
sau/ i kampferol, metilflavonoli, flavonoli
oxigenai, metilflavonoli, flavonoliglucozizi
acilai, flavonol sulfai dihidroflavonoli,
apigenin sau/ i
luteolin, metilflavone, flavone oxigenate,
flavone glicozilate i acilate, flavanone. C-
glicozilflavonoizi, izoflavone, proantocianidine,
calcone,
aurone, dehidrocalcone, benzil /allil flavonoizi
i C-metilflavonoizi.
Dintre antociani a fost pus in eviden prezena
mirtilidin-3-glucozidului (altein).
Aciune terapeutic
Extractele din rdcin au efect analgezic,
expectorant i febrifug i se utilizeaz pentru
tratarea durerilor, febrei, diarei i a
cataractei.
Importana
Utilizare
Cataplasmele din rdcini se folosesc pentru
tratarea durerilor, febrei i a diarei.
Alte utilizri:
Extractele hidrosolubile sunt utilizazt pentru
colorarea lanii in nuane galbene: galben bruni,
kaki i gri inchis.
Culoarea galben se obine prin mordarea lanii cu
sulfat de aluminiu i potasiu i vopsirea acesteia
cu extractul obinut din partea superioar a
plantei. Dac lana se retrateaz ulterior cu o
soluie de sulfat de cupru, se obine culoarea
kaki, iar dac retratarea se face cu sulfat feros,
se obine
culoarea gri-inchis.
Cultivare
Plantele reuesc in cele mai variate soluri de
rdin, dar le prefer pe cele cu un bun grenaj,
care au umiditate suficient, bogate, cu poziie
insorit,
dar chiar zone parial umbrite. Tolereaz solurile
srace i rezist la temperaturi joase de circa -
25oC. Necesit divizarea tufelor la fiecare caiva
ani,
de preferat primvara cu scopul meninerii
vigurozitii plantelor. Cele mai multe specii ale
acestui gen sunt imune la atacul iepurilor.
Se seamn la suprafa, primvara, in rsadnie
reci, meninand permanent substratul umectat. Dac
se aplic un tratament anterior de prercire,
rata germinrii poate fi imbuntit. Germinarea
are loc de obicei in 2 sptmani la temperatura de
20oC. Cand plantulele sunt suficient de
viguroase se repic in vase individuale i
plantarea afar se efectueaz in var.
Divizarea tufelor se poate efectua primvara sau
toamna, fragmentele mari se planteaz direct la
locul permanent in timp ce poriunile mai mici se
trec in vase individuale i se in in rsadni
rece pan sunt bine crescute. Se pot de asemenea
efectua butai de tulpin, cu lungimea de 10-15
cm, se
trec in vase individuale i se in in locuri uor
umbrite in rsadni rece sau ser pan la
inrdcinare. Plantarea afar se face in cursul
verii.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ATRIPLEX HORTENSIS L.
Denumire popular: Lobod
Sinonime tiinifice:
Lobod alb, Lobod alb de grdin, Lobod bobat,
Lobod bun, Lobod domneasc, Lobod
porceasc, Lobod roie, Lobode albe, Lobode roii, Lobode
roii boiereti, Lobode roii de vrzare,
Lobodin, Lobogin, Spinat, tir, tir alb, tir rou, Talpa
gtei
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Caryophyllidae
Familia: Chenopodiaceae
Subfamilia: Chenopodioideae
Plant anual, verde-rocat cu tulpini simple sau
ramificate ce pot ajunge pan la 2,5 m inlime;
frunzele alterne, verzi sau roiatice pe ambele
fee, sunt la inceput finoase.
Specie cultivat prin grdini, poate apare
subspontan pe lang garduri, drumuri, locuri
virane, parloage.
Organe utilizate
Loboda este o plant ierboas a crei frunze se
utilizeaz in consum.
Compoziia chimic
Principalii componeni identificai de Bodea
(1984) in frunzele acestei specii sunt: apa (90
92 %), glucidele (0,1 %), celuloza (0,60 1,38
%),
proteinele (2,9 3,9 %), substanele minerale
(1,73 2,29 %) i acidul oxalic liber (0,57 %
sub. uscat).
Culoarea frunzelor este dat de prezena
pigmenilor clorofilieni (28,06 33,02 mg/ 100 g
i a celor carotenoizi (3,64 3,22 mg/ 100 g
(Bodea,
1984).
Aciune terapeutic
Diurtetic, emetic, emolient.
Importana
Alimentara
Utilizare
Este considerat ca un remediu pentru afeciunile
pulmonare.
Alte utilizri:
Frunzele intrebuinate pentru prepararea
borurilor, ciorbelor sau ca umplutur pentru
plcinte.
Medicina uman (polpular): frunzele fierte sau
tocate erau folosite pentru grbirea cocerii
bubelor; zeama de la seminele fierte era luat
impotriva durerilor de stomac.
Cultivare
Loboda este o plant mai puin pretenioas fa de
condiiile de mediu. D rezultate bune pe souluri
varate, bine drenate, de la cele saline, pan la
alcaline, tolerad un pH de 5,0-8,2, precipitaii
medii anuale de 30-140 cm i o temperatur medie
ce variaz de la 6, la 24 oC. Seminele germineaz
la 2 oC. Pantele cresc foarte repede i de obicei
se auto inmulesc prin semine. Tolereaz bine
verile toride, dar formeaz repede semine, aa
incat
pentru asigurarea continuu a frunzelor (dac sunt
necesare) se impune semnatul pe parcursul unui
sezon de cretere, la intervale de 4 sptmani.
Recoltarea frunzelor poat fi realizat la 40-60
zile de la semnat. Inhib creterea unor plante
vecine, precum cartoful.
Semnatul se poate face din martie pan in august
in situ, cu acoperirea seminelor, obinand
rezultate bune.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ATROPA BELLA-DONNA L.
Denumire popular: Mtrgun
Sinonime tiinifice:
Mtrgun, Cinstit, Cireaa codrului, Cireaa lupului,
Doamna codrului, Doamn mare, Floarea codrului,
Floarea codrului, Gug, Guguti, Iarba codrului, Iarba
lupului, mprteasa buruienilor, mprteas,
Mndrgun, Matragon, Mdrgun, Mtrgiune,
Mtrgun doamn mare, Mtrgun iarb mare,
Mtrgun iarb bun, Mtrgun mare, Ndrgul,
Ngrgul, Paplu.
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Solanales (Polemoniales)
Familia: Solanaceae
Subfamilia:
Plant peren, viguroas, inalt de 0,5-1,5 (2)m,
cu rizom subteran gros, cilindric, ramificat in
partea superioar, multicapitat. Tulpin erect,
ramificat, verde sau murdar rocat-violet,
superior glandulos-punctat. Frunze ovate, alungit
ovate sau eliptice, acuminate, mai rara acute,
verzi,
glabre sau glandulos proase, cu peri foarte fini,
rzlei, cele inferioare alterne, cele superioare
2 la un nod, inegale, una mai mare, eliptic, alta
mai
mic, ovat. Flori solitare, rara grupate cate 2
la un loc, extraaxilare, nutante, pedicelate, cu
pediceli glandulos-pubesceni. Corola
campanulattubuloas,
la exterior murdar brun violet pan la brun-
roietic, la interior murdar brun pan la murdar
glbuie, cu vinioare violete. Fruct o bac
aproape sferic, puin turtit, la inceput verde,
apoi neagr, lucitoare, suculent, cu suc violet,
foarte otrvitoare. Semine numeroase,
subreniforme
sau coluroase, brune negricioase. Inflorire VI-
VIII.
Frecvent, din etajul gorunului pan in cel al
fagului, in locuri umede, umbroase, pduri,
tufiuri, mezofit, heliosciadofil.
Detalii...
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaz frunzele
(Belladonnae folium), recoltate in perioada de
inflorire i rdcinile (Belladonnae radix),
recoltate
primvara sau toamna.
Compoziia chimic
Belladonnae folium conine: 0,13-0,50 % alcaloizi
tropanici (hiosciamin, nirhiosciamin,
noratropin, N- oxidul hiosciaminei, scopolamin,
beladonin, apoatropin, tropin i scopin - in
urme; raportul scopolamin / hiosciamin variaz
intre 1/ 4- 1/57, mai frecvent 1 /18, - 1 /20;
frunzele tinere conin o cantitate mai mare de
alcaloizi decat cele adulte, nervurile i peiolul
sunt mai bogate decat limbul; coninutul este
maxim
intre orele 9- 11), baze volatile (piridina, N-
metilpirolina, N-metilpirolidina, tetrametil-
diaminobutan, putrescina, cuskhigrina, nicotina),
flavonozide
(3-O-ramnoglucozil-7-O- glucozidele cvercetolului
i kemferolului, 3-O-ramnoglucozil-7-O-
galactozida cvercetolului i kemferolului insoite
de
glicozide secundare), cumarine (scopoletozid,
esculetozid, umbeliferon), derivai
fenilpropanici (acizii cafeic, clorogenic,
neoclorogenic),
aminoacizi liberi (acid aspartic, acid -
aminobutiric, - alanin, asparagin, cistein,
glicin, histidin, leucin, metionin, ornitin,
prolin, tirosin,
triptofan, valin) i ali compui cu azot
(colin, enzime- fosfataz, o-polifenol-oxidaze ),
vitamine (acid ascorbic ) i substane minerale
(maxim
0,5% ).
Belladonnae radix conine: 0,37-0,80 % alcalozi
tropanici (90 % hiosciamin, N-oxidul
hiosciaminei, 0,01 %-0,09 % scopolamin,
beladonin,
cantiti mici de atropin, tropin i scopin),
baze volatile (aceleai ca i in frunze;
cuskhigrina se gsete in cantitate mai mare),
cumarine
(scopoletol, umbeliferon), enzime (N-metil
transferaza, N-metil oxidaza putresceinei).
Sporer .a. (1993) au precizat ccel mai mare
coninut de alcaloizi tropanici din organele
vegetative se gsete la inceputul nopii i
dimineaa
devreme. In seminele mature, coninutul maxim de
alcaloizi tropanici se gsete dupa amiaz.
Importana acestei specii se datoreaz in
principal prezenei atropinei, care este o
substan toxic. In doze corespunztoare
acioneaz asupra
sistemului nervos parasimpatic determinand
relaxarea musculaturii netede i diminuarea
secreiiilor endocrine, determin dilatarea
pupilei i
incetinete ritmul cardiac fr modificarea
presiunii sangvine.
Aciune terapeutic
Parasimpatolitic, anticolinergic indirect,
(antispastic, midriatic, dromotrop i
cronotrop pozitive).
Importana
Medicinala, toxica, foarte toxica
Utilizare
Materie prim pentru extracia atropinei sau
pentru obinerea totalului alcaloidic, a
extractului uscat, a tincturii, a siropului (FRX).
Sub aceast
form frunzele de mtrgun se folosesc in colici
(gastro-intestinale, biliare, renale),
hiperkinezie, hiperhidroze i astm bronic;
homeopatie: in
inflamaii insoite de febr intalnite in
meningite, afeciuni respiratorii (amigdalit),
digestive, urogenitale, dermice, articulare.
Toxicitate
Contraindicaii
Glaucom, retenie urinar, constipaie aton.
Dozele mari de frunze sau rdcini de A.
belladonna conduc la excitaie SNC (greutate in
vorbire, nelinite, halucinaii delir i atac
maniac,
extenuare i somn). Doza fatal depinde de
coninutul in atropin. Asfixia poate aprea la
l00 mg atropin (corespunde la 5-50 g mtrgun).
Intoxicaia frecvent este cea data de consumul
fructelor de mtrgun (mai ales de ctre copii,
care le confund cu cireele negre). Consumul a 10
-
15 bace produce moartea unui adult. Poate fi
diagnosticat prin fluorescena urinei sau a
materiilor fecale imprimat de cumarine.
Tratamentul
intoxicaiei cu mtrgun const in splaturi
gastrice, comprese umede pentru reducerea
temperaturii corporale (se recomand evitarea
antipireticelor), oxigen pentru redresarea
respiraiei, intubaii, administrarea parenteral
de fisostigmin (antidot), diazepam, clorpromazin
pentru
excitaii grave.
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Pulbere de rdcin i frunze, extract uscat,
tinctur, de obicei asociate cu alte extracte sau
tincturi in diferite formule de preparate
farmaceutice.
Nu se cunosc la dozele terapeutice.
Conservare
Cultivare
Planta reuete pe soluri umede bine drenate,
poziii insorite saul parial umbrite, dar prefer
solurile calcaroase. Crescut ca plant
medicinal, cele
mai mari nivele ale alcaloizilor se obin in cazul
creterii in poziii insorite, sol permeabil, in
special pe pante cu dispunere sud-vest, veri
fierbini. In
ara nastr crete in mod natural in luminiurile
i tieturile pdurilor de fag, iar in cultur se
afl populaia local De Vrancea. Plantele tinere
nu
suport ingheurile tarzii i pot fi uor distruse
de secet, buruieni i duntori. Temperatura de -
4, -5 oC distruge partea verde a lantei.
Semnatul se recomand imediat ce seminele s-au
maturat, in rsadnie reci. In cazul seminelor
pstrate germinarea este inceat, redus, dureaz
de obicei 1-6 luni la 10oC. Se repic in vase
individuale i se cresc in ser pentru cel puin
prima iarn. Plantarea afar la locul definitiv se
face la
sfaritul primverii, inceputul verii, dup
trecerea pericolului ingheurilor tirzii. Se poate
de asemenea practica butirea in primvar a
tulpinilor,
zona terminal, sau folosirea fragmentelor de
rdcin in cursul iernii.
Mod de cultivare:
- Semanata direct in camp cu semantoarea pentru
seminte mici, 4-6 kg
- Samanta/ha,distanta intre randuri : 62,5 cm,
adancimea : 1,5-2 cm
Recoltare
Frunzele, prin rupere cu petiol, iulie-august
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: AVENA SATIVA L.
Denumire popular: Ovz
Sinonime tiinifice:
Ovz alb, Ovz negru, ovscior, Ovsc, Ovoz, Oviez, Zob
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Clasa: Liliopsida
Subclasa: Liliidae
Ordinul: Poales (Graminales)
Familia: Poaceae (Gramineae)
Subfamilia: Pooideae, tribul Aveneae
Plant anual; rdcina fasciculat; tulpina 50-
150 cm inlime; frunzele au limb plan i lat;
ligula scurt iar urechiuele lipsesc;
inflorescena
panicul, ramurile paniculului glabre sau aspre,
dispuse in 3-9 etaje; florile sunt protejate de 2
glume; inflorirea iulie-august; fructul cariops
aderent la palei;
Cultivat, alimentar i furajer.
Este o graminee, anual, utilizat in alimentaia
animalelor.
Organe utilizate
Produsele vegetale utilizate in terapeutic
herba et fructus.
Compoziia chimic
Herba conine: polizaharide (- glucani,
pentozani i oligozaharide), flavone (vitexin,
izovitexin, apigenin, izoorientin),
tricinglucozide,
saponozide sterolice (avenacozida A i B),
substante minerale, acid silicic (2% forma
solid), magneziu (8,5 mg ), zinc (19,2%),
aminoacozi (acid
avenic A i B); fructus - b-glucani,
arabinoxilani, substane proteice (gliadina,
avenina, avenalina), peptide (a-avenotionina i b-
avenotionina),
saponozide sterolice (avenacozida A i B), steroli
(b-sitosterol, D-5-avenasterol), vitamine din
grupul B, amine (gramina).
Cariopsele conin 67,4 % glucide, 13,1 % proteine
i 6,1 % lipide, 5,8 % fibre i 11,0 % ap. In
compoziia lipidelor intr: 6,56 % acid palmitic,
urme de acid stearic, 18,03 % acid oleic, 39,34 %
g acid linoleic i urme de acid linolenic.
In 100 g cariopse au fost determinate urmtoarele
cantiti de vitamine: 0,35 mg/ 100 g tiamin, 2,2
mg/ 100 g niacin, 0,09 mg/ 100 g riboflavin,
0,21 mg piridoxin, 1,5 mg acid pantotenic i 0,05
mg acid folic.
Coninutul in aminoacizi, exprimat la 100 g
cariopse, este urmtorul: 517 mg izoleucin, 1093
mg leucin, 685 mg lizin, 280 mg metionin, 211
mg cistin, 728 mg fenilalanin, 379 mg tirozin,
560 mg treonin, 181 mg triptofan, 840 mg valin,
869 mg arginin, 293 mg histidin, 629 mg
alanin, 1133 mg acid aspartic, 2981 mg acid
glutamic, 659 mg glicin, 1093 mg prolin i 784
mg serin.
Coninutul total de elemente minerale este de 4,8
% din care 59 mg / 100 g calciu, 425 mg/ 100 g
fosfor, 4,6 mg/ 100 g fier, 10 mg/ 100 g sodiu,
129
mg/ 100 g magneziu, 0,6 mg/ 100 g mangan i 1,9
mg/ 100 g zinc.
Aciune terapeutic
Sedativ, diuretic (cu favorizarea eliminrii
acidului uric).
Importana
Alimentara
Utilizare
In caz de anxietate, stres, sindrom neurastenic,
afeciuni dermatologice, reumatismale, gut i
afeciuni herpetice. Fructele se utilizeaz sub
form de
fin ca dietetice i fortifiante in convalescene
indelungate i in tratamentul simptomatic al
constipaiei.
Cariopsele se folsesc in alimentaie, sub form de
fin, fulgi, gri i surogat de cafea.
In industrie, din cariopse se prepar gri, fin,
cafea.
In medicina, uman, popular, seminele incolite
se folosesc in tratamentul cancerului, decoctul
din fulgi de ovz se folosete pentru tratarea
afeciunilor gastrice, hepatite, eliminarea
nisipului de la rinichi i splin, diabet, gut,
tuse, tinctura se folosete pentru tratarea
astmului, asteniei,
insomniei. Pentru uz extern se fac cataplasme din
fin i pleav pentru calmarea durerilor
intercostale, decoctul din semine este folosit
impotriva
reumatismului, decoctul de paie trateaz
spondiloza anchilozant i artroza.
In medicin veterinar, decoctul din semine se
folosete pentru tratarea gastroenteritelor,
enteritelor, are efect tonifiant i dietetic.
In zootehnie, boabele se folosesc in hrana
animalelor (cabaline, taurine pentru
reproducie,vaci cu lapte, berbeci, psri);
paiele i pleava sunt
folosite ca furaj, simplu sau in amestec cu alte
plante (mazre).
Toxicitate
Contraindicaii
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Decoct, sirop, fain (pentru cataplasme),
preparate homeopate.
Conservare
Cultivare
Ovzul se cultiv uor fiind o plant care
reuete pe soluri cu fertilitate moderat,
insorite. Prefer solurile srace, uscate dar
tolereaz i condiiile
umede, reci. Planta tolereaz precipitaii anuale
de 20-180 cm, o tempratur medie anual de de 5,
la 26oC i un pH cuprins intre 4,5-8,6. Tolereaz
bolile, ingheul, erbicidele, nematozii,
aluminiul, rugina, dioxidul de sulf,virusurile.
Este o plant de zi lung, crete foarte bine in
climatul temperat, dar nu rezist bine peste
iarn, dei s-au obinut astfel de soiuri. Se
cultiv pentru
semine i chiar dac produciile obinute sunt mai
mici comparativ cu graul, face fa la condiii
climatice variate, fiind mai extins in zonele mai
reci i mai umede. Are loc autopolenizarea, dar i
polenizarea incruciat prin intermediul vantului.
In cazul in care se dorete obinerea seminei
pentru semnat, fiecare soi trebuie izolat la 180 m
de alte soiuri.
Se seamn primvara de vreme sau toamna, iar
germinaia are loc in curs de 2 sptmani.
Mod de cultivare:
Semanat direct in camp toamna sau primavara 80-100
kg samanta / ha
Recoltare
- Frunze, cu secera, inaintea formarii spicelor
- Fructe, cu combina de cereale, iulie-august
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: BEGONIA REX Putz.
Denumire popular: Begonie
Sinonime tiinifice:
Baroni, ngerai, Urzic
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Begoniales
Familia: Begoniaceae
Subfamilia:
Plant peren, erbacee cu tulpina scurt sau
lipsete; frunzele mari (20-30 cm lungime),
cordiforme, asimetrice la baz, palmate, peioli
cu peri
perpendiculari, limbul cu o zon argintie
circular, situat intre margine i centru;
florile mici, palid-roz, dispuse cate 4-5 in
dichazii; fructul
capsul triaripat, cu una dintre aripi mai
dezvoltat.
Specie cultivat, originar din India.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Florile de Begonia spp. (begonie) conin: cianidin
sau/i pelargonidin, quercetin sau/ i kampferol,
i proantocianidine.
In tricomele frunzelor se gsesc flavonoli tri-O-
substituii ca: pachipodolul.
Aciune terapeutic
Importana
Utilizare
Rdcinile conin substane astringente care
stimuleaz circulaia sangvin.
Alte specii
Alte specii de Begonia:
BEGONIA SEMPERFLORENS Link et Otto
Denumiri populare
Ghea, Begonie, Beiv, Cear roie, Crciuni,
Curechi, Curechiu, Dumitri, Ghear, Gheioare,
Hric, Mireas, Pate, Sulic, iganc,
Vadan, Viaa omului, Viioar, Zhrel.
plant peren (cultivat in camp ca anual),
erbacee, glab, cu tulpina inalt de 30-50 cm,
crnoas, de culoare verde armie; frunzele ovate,
uor
dinate pe margine, asimetrice la baz, penate,
limbul lucios, verde sau armiu; florile de cca 2
cm in diametru, roze, dispuse cate 3-10 in
dichazii;
inflorirea pe tot parcursul anului; fructul
capsul cafenie la maturitate, triaripat, cu una
dintre aripi mai dezvoltat.
specie cultivat, originar din Brazilia.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: BENINCASA HISPIDA (Thunb.)
Cogn.
Denumire popular: Benincasa
Sinonime tiinifice:
Dovlecelul de iarn
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Cucurbitales
Familia: Cucurbitaceae
Subfamilia:
Este o plant anual, cu tulpina aspru-proas,
taratoare sau agtoare, cu flori mari,
unisexuate monoice. Fructul este o melonid
acoperit de peri
aspri i de cear alb. Mezocarpul este
comestibil.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Partea edibil a fructului reprezint 98 % i
conine 93 96 % ap, 0,5 0,7 % proteine, 0,1 %
lipide, 2,0 - 2,9 % glucide i 0,04 % acizi
organici.
Dintre vitamine au fost determinate urmtoarele:
acidul ascorbic (69 mg/ 100 g), 1,1 mg/ 100 g acid
nicotinic, niacina (0,20 mg/ 100 g), riboflavina
(0,05 mg/ 100 g) i tiamina (0,07 mg/ 100 g).
Principalele substane minerale determinate in
fructele acestei specii sunt: potasiu (111 250
mg/ 100 g), fosforul (19 mg/ 100 g), calciul (12
17
mg/ 100 g), magneziu (15 mg/ 100 g), sodiu (2 5
mg/ 100 g), fier (0,3 0,4 mg/ 100 g) i zinc
(0,2 mg/ 100 g).
Aciune terapeutic
Extractele au efect antihelmintic, afrodisiac,
diuretic, laxativ, tonic i expectorant.
Importana
Utilizare
Extractele sunt utilizate pentru tratarea
epilepsiei, astmului i tusei. Coaja fructului are
efect diuretic i se utilizeaz pentru tratarea
disfunciilor
urinare i a febrei. Cenua se aplic pe leziuni,
stimulind cicatrizarea acestora. Cercetrile
efectuate de Brown (1995) au dovedit c in fructe
se
gsesc terpene cu efect anticanceros.
Cultivare
Planta necesit un sol bogat, bine drenat, cu un
pH situat intre 5,8-6,8, cu poziie insorit i cu
umiditate suficient pe tot parcursul perioadei de
vegetaie. Dup stabilizare plantele manifest o
oarecare toleran la uscciune. Nu rezist la
ingheuri, se recomand cultivarea in ser, iar
afar
reuete in verile normale dac platele au fost
mai intai inute in ser i plantate afar dup
trecerea pericolului ingheurilor tirzii de
primvar. Sunt
necesare temperaturi de peste 25oC, iar zilele
scurte i temperaturile joase stimuleaz
dezvoltarea florilor femele, in timp ce
temperatuile mai mari
favorizeaz formarea florilor mascule. Perioada de
timp de la stadiul de sman la a produce o
cultur matur este in jur de 5 luni, iar fructele
pot fi
consumate cand sunt imature.
Semnatul se face in martie-aprilie in ser.
Germinarea dureaz circa 3 sptmani. Se
procedeaz la repicat la momentul potrivit, in
vase individuale
i cresc foarte bine pe un compost bogat. Se
impune ca pe parcursul nopii temperatura s se
menin la cel puin 10oC pentru primele sptmani
de
cretere a plantulelor. Plantarea in teren deschis
se face in mai-iunie.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: BERBERIS VULGARIS L.
Denumire popular: Dracil
Sinonime tiinifice:
Acri, Acri rou, Agri rou, Ctin de ruri, ciulin,
Cloceni, Corle, Dracen, Dracin, Dragin, Drcil,
Drcin, Drghin, Drgin, Glojdan, Holer, Lemn
galben, Mcri boieresc, Mcri cu spini, Mcri de
ruri, Mcri de spini, Mcri rou, Mcriel, Mcriul
caprei, Mcri de cmp, Mcri iepuresc, Mcri
psresc, Mcri spinos, Mcri spin
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Ordinul: Berberidales
Familia: Berberidaceae
Subfamilia:
Arbust ce atinge 3 m inlime avand ramuri
muchiate, cenuii sau cenuii glbui; frunze
cztoare, ovat-eliptice, spinos serate pe margini
au la baz
spini palmat-trifurcai, lungi de 1-2 cm; florile
galbene sunt grupate in raceme pendule,
multiflore; spale, petale - 6; inflorirea are loc
in lunile maiiunie;
fructele de tip bac, roii-aprins, cu gust acru,
astringent.
Specie intalnit sporadic prin tufriuri,
zvoaie, din zona stepei pan in etajul gorunului,
in locuri insorite, uscate, pietroase.
Detalii...
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaz scoara rdcinii
(Berberis radicis cortex), frunzele recoltate in
lunile mai iunie i fructele recoltate in luna
septembrie.
Compoziia chimic
alcaloizi izochinolinici (10% in cele provenite de
la pe rdcin, 2% in cele provenite de pe tulpini
i ramuri, alcaloizii pot prezenta diferite
structuri: baze cuaternare protoberberinice -
3,18- 3,5 % berberin, palmatin, columbamin,
jatrorrizin i aporfirinice - magnoflorin, baze
teriare
bisbenziltetrahidroizochinolinice - coclaurina),
taninuri, flavone, acid chelidonic i ali acizi
organici.
Scoara de pe rdcin conine: glucide (fructoz,
glucoz), lipide (4,3 %), proteine (6,6 %),
vitamine (acid ascorbic, niacin, riboflavin,
tiamin),
-caroten, taninuri i acidul chelidonic.
In plant s-au identificat: glucide (glucoz,
fructoz), lipide (4,3 %), rezine, tanin, acid
cafeic, acid sinapic, acid citric, acid malic,
acid chelidonic,
acid tartaric, tetraterpene (flavoxantin).
Concentraia alcaloizilor ajunge pan la 13 %,
fiind reprezentai de berberin, protoberberin,
jatrorrizin,
palmatin, oxiacantin i magnoflorin.
Fructele conin: vitamina C, acid clorogenic,
acizi organici (acetic, malic), flavone,
antociani, tannin, NU conin alcaloizi (urme in
semine).
Aciune terapeutic
Alcaloizii prezint aciune colagog, tonic-
stomahic, antispastic, antiemetic,
secretolitic i antimicrobian. Acestea sunt
imprimate de berberin
care acioneaz rapid, prin creterea secreiei
biliare i stimularea musculaturii netede, precum
i de berbamin i oxiacantin care au aciune
tardiv, dar de lung durat. Berbamina induce
proprietti hipotensoare, iar palmatina este un
inhibitor al centrului respirator. Efectul colagog
se
datorete in egal msur i acidului clorogenic.
Consecina lui este stimularea peristaltismului
intestinal. Tinctura preparat din scoar
determin
la cobai o cretere a secreiei biliare cu 20%,
iar extractul coninand 80% berberin i ali
alcaloizi stimuleaz cu 72% excreia biliar la
obolani.
Acelai extract a redus presiunea sanguin la
pisici, dup cateva ore de la administrare. La
modificri ale dozelor, in funcie de acestea, pe
cordul de
pisic se obin efecte ambivalente (atat inotrop
pozitive , cat i inotrop negative).
Importana
Medicinala, melifera, alimentara, tinctoriala
Utilizare
Afeciuni hepato-biliare (colecistite, mici
insuficiene hepatice, hepatit acut,
convalescen dup hepatit acut), digestive
(infecii intestinale,
indigestii, diaree, splenopatii), oftalmice
(conjunctivite bacteriene cu Chlamydia
trachomatis), ginecologice (metroragii), renale i
ale tractului
urinar (cistite, pielonefrite), afeciuni
locomotorii (artrite, artroze, lumbago,
reumatism), boli metabolice (gut) i infecii
parazitare (enterite,
malaria, leismanioz). Tradiional se folosete in
tratamentului icterului (hepatitei). Sulfatul de
berberin se folosete ca adjuvant in tratamentul
cancerului i neuropeniei induse de iradiere i
chimioterapie. In tratamentul metroragiilor se
asociaz Tinctura Berberidis cu Tinctura
Hamamelidis
i Extractum Hydrastidis. Poate fi folosit ca
remediu contraceptiv. Din fructele proaspete se
prepar decocturi sau extracte alcoolice care se
folosesc in boli de plmani, splin i ficat, in
arsuri epigastrice i colici intestinale i
biliare.Gemul sau vinul preparat din fructe
proaspete sunt
folosite in combaterea constipaiei i anorexiei.
Toxicitate
Contraindicaii
Nu se administreaz persoanelor cu deficit de
glucozo-6- fosfat dehidrogenaz i se
administreaz cu pruden hipotensivilor.
Peste 4 mg alcaloizi totali induce o uoar
stupoare, epistaxis, vom, diaree i iritaie
renal. Tratamentul intoxicaiei va fi
simptomatic.
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Soluie injectabil.
Interacuni medicamentoase:
Conservare
Cultivare
Plant reuete pe diferite tipuri de soluri, in
condiii de plin soare sau zone umbrite, in
ultimul caz fiind neesar un sol umed. Rezist la
temperaturi
negative de pan la -35oC.
Semnatul se recomand imediat ce seminele s-au
maturat, in rsadni rece, cand germinarea
trebuie s aib loc la sfarit de iarn, inceput
de var.
Dac seminele au fost supramaturate germinarea va
fi de mai lung durat, prin urmare se impune ca
la seminele pstrate s se practice
stratificarea la rece i semnatul se face in
rsadni rece cat mai de vreme posibil. Avand in
vedere c platulele sunt foarte sensibile la
cdere se
impune ventilarea corespunztoare. Se procedeaz
la repicat cand plantulele au o mrime
corespunztoare i se cresc in continuare in
rsadnia rece.
In situaia unei suficiente creteri, plantarea la
locul definitiv este posibil a se realiza toamna,
dar de preferat meninerea plantelor in rsadnia
rece
pentru iarn i plantarea afar la sfaritul
primverii, inceputul verii anului urmtor.
Se pot efectua butai de lemn pe jumtate maturat,
in iulie-august in rsadni rece, sau butai din
lemn matur al sezonului curent de cretere, in
octombrie-oiembrie, in rsadni rece.
Mod de cultivare:
Prin rasadirea rasadului obtinut din fructe
semanate in spatii protejate calde
Recoltare
- Scoarta, cu cutitul, inelar, aprilie-mai,
- Fructele, taierea ciorchinilor in septembrie-
noiembrie
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: BETA VULGARIS L. var.
ALTISSIMA Doll.
Denumire popular: Sfecla de zahr
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Subfamilia:
Plant anual sau bisanual avand rdcini
crnoase, napiforme; tulpina verde, rocat sau
purpurie poate atinge inlimi cuprinse intre 60-
120cm;
frunzele de la baza tulpinii apar in rozet, sunt
lung peiolate, de obicei cordiforme iar cele
tulpinale alterne, mici, alungite sau lanceolate;
florile
sunt dispuse inghesuit pe axul inflorescenei cate
2-4 (rar 8); sunt protejate de un inveli simplu,
de culoare verde; fructul de tip achen este
inconjurat de inveliul florii lignificat la
maturitate i concrescut cu cel al florilor vecine
(fruct compus de tip glomerul).
Plant cultivat.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Sfecla de zahr prezint importan pentru
coninutul ridicat de glucide (14 22 %) pe care
il acumuleaz in rdcinile tuberizate.
Principalul glucid
care se acumuleaz este reprezentat de zaharoz,
care se acumuleaz in vacuolele celulelor.
Aciune terapeutic
Extractele obinute din semine sunt utilizate
pentru tratarea tumorilor intestinale i genitale.
Sucul extras din organele acestei plante este
utilizat pentru tratarea ulcerului, anemiei
tumorilor, leucemiei i a diferitelor alte forme
de cancer:
esofagian, de rect, de prostat, uter etc.
Importana
Utilizare
Rdcinile se utilizeaz pentru extracia
zahrului i in industria spirtului, iar frunzele,
coletele i roturile se utilizeaz pentru
furajarea animalelor.
Cultivare
Sfecla de zahr crete bine pe diferite tipuri de
sol, dar sunt preferate solurile adanci, bine
drenate, bogate in materie organic. Prefer o
poziie
insorit, un sol cu un pH cuprins intre 6,0-6,9.
In unele zone sunt tolerate i solurile neutre i
alcaline. Tolereaz de asemenea o oarecare
salinitate
dup depirea stadiului de plantul, iar o
caracteristic a speciei este tolerana fa de
mangan.
Este cultivat pe suprafee mari in condiiile
climatului temperat, in vederea obinerii
zahrului.
Se inmulete prin semine, semnatul fiind
efectuat in aprilie.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: BETA VULGARIS L. var.
CONDITIVA Alef.
Denumire popular: Sfecl roie
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Subfamilia:
Este o plant bianual, cu frunzele mari i
lucioase dispuse in rozet pe tulpina in form de
disc i cu tulpini aeriene ramificate pe care se
gsesc
flori mici, din care se formeaz fructele:
glomerule.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Rdcina tuberizat de sfecl roie are un
coninut de 6,8 9,8 % glucide, 1,1 2,0 %
proteine, 0,1 0,2 % lipide i 82,9 92,7 % ap
(Souci .a.,
1981). Au mai fost identificate urmtoarele
substane: glucoza 0,38 %, fructoza 0,35 %,
zaharoza 7,75 % i celuloza 0,80 %,.
Dintre acizii organici au fost determinai: acidul
malic (37 mg/ 100 g), acidul citric (195 mg/ 100
g), acidul oxalic (72 mg/ 100 g), acidul glicolic
(23 mg/ 100 g) i acidul succinic (10 mg/ 100 g).
Acizi fenolici determinai in rdcinile de sfecl
roie sunt: acidul ferulic (4,5 mg/ 100 g), acidul
cafeic (0,5 mg/ 100 g), acidul p-cumaric (0,5 mg/
100 g).
In 100 g sfecl roie a fost determinate
urmtoarele cantiti de vitamine: 10 mg/ 100 g
acid ascorbic i cantiti mai mici de 1,0 mg/ 100
g de
tiamin, riboflavin, piridoxin, nicotinamid i
acid folic.
Aminoacizii prezeni in rdcinile de sfecl roie
au avut un coninut sczut, ce a variat intre 4
mg/ 100 g (valin) i 80 mg/ 100 g (lizin).
Coninutul de substane minerale a variat intre
0,77 i 1,10 %, ponderea fiind deinut de potasiu
336 mg/ 100 g, sodiu 86 mg/ 100 g, fosfor 45 mg/
100 g, calciu 29 mg/ 100 g, bor 2,1 mg/ 100 g i
magneziu 1,4 mg/ 100 g.
Culoarea roie caracteristic pentru esuturile
aceastei specii se datoreaz prezenei betainei,
singurul pigment cu azot cunoscut.
Aciune terapeutic
Importana
Utilizare
Rdcinile tuberizate ale acestei specii se
utilizeaz in alimentaie
Medicina uman (polpular): frunzele fierte in
lapte sau sucul din rdcina sfeclei roii erau
folosite pentru diferite vtmturi?;
frunzele
proaspete de sfecl se puneau pe diferite rni;
din sfecla ras, amestecat cu grsime sau alte
plante se fceau diferite cataplasme.
Cultivare
Sfecla roie este o plant pretenioas la
cldur. Germineaz la 7-8oC, temperatura optim
fiind de 15-20oC. In faza depunerii substanelor
de
rezerv necesit 20-23oC, iar temperaturile mai
mari de 30oC scad calitatea i cantitatea
produciei. Temperaturile situate sub 5oC in
perioada
rsririi determin vernalizarea i apariia
tulpinilor florifere in primul an. Este o plant
de zi lung, iar pentru formarea rdcinilor
necesit cel
puin 10 ore de lumin pe zi.
Fa de umiditate planta are cerine moderate (60-
70% din capacitatea de camp), cantiti mai mari
de ap sunt necesare in perioada germinrii
seminelor, in primele faze de vegetaie i la
ingroarea rdcinilor. Excesul de umiditate este
duntor in toate fazele de vegetaie, deoarece
sporete sensibilitatea la ageni patogeni.
Prefer solurile adanci, cu textur mijlocie,
bogate in humus i potasiu, fr exces de
umiditate, cu un pH de 6-7. Nu suport ingrarea
cu gunoi de
grajd in primul an de cultur.
Se cultiv prin semnat direct in camp. Pentru
cultura timpurie semnatul se face in luna
aprilie, cand in sol sunt temperaturi de 8-10oC,
la
adancimea de 3-4 cm. Se folosesc 12-14 kg sman
poligerm la ha i 7 kg sman monogerm. In
grdini familiare se pot obine producii foarte
timpurii la soiurile cu rdcina rotund, prin
plantarea de rsad, obinut in solarii sau
rsadnie reci. Se aplic lucrri de ingrijire
specifice, iar
recoltarea se face ealonat incepand cu luna
iulie, manual prin smulgerea rdcinilor cand au
3-3,5 cm la colet. Se obine o producie de 15-20
t/ha,
rdcini destinate consumului proaspt in timpul
iernii.
Pentru cultura de toamn semnatul se efectueaz
in iunie, iar recoltarea se face integral, manual
sau mecanic, prin dislocarea i smulgerea
rdcinilor, la sfaritul lunii
octombrienoiembrie, iar producia obinut este de
25-40 t/ha.
In vederea obinerii seminelor, pentru cultura
pentru obinerea rdcinilor plantelor mam se
face semnatul in perioada 1-15 iulie, se
efectueaz
purificarea biologic, iar la recoltarea
rdcinilor se obine o producie de 150-200 mii
rdcini plante-mam la hectar, cu care se
infiineaz 4-5 ha
de seminceri. Recoltarea seminelor se efectueaz
in anul al doilea, de la sfaritul lunii august,
pan la mijlocul lunii septembrie, producia
obinut
fiind de 800-1000 kg/ha.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: BETULA PENDULA Roth
Denumire popular: Mesteacn
Sinonime tiinifice: Betula verrucosa Ehrh
Mastacn, Mstcan, Mesteacn alb, Mestecan, Mestecn,
Mestecna, Mesticn
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Fagales
Familia: Betulaceae
Subfamilia:
Arbore ce atinge 30 m inlime avand coroana
format din ramuri groase, numeroase, ascendente
i rmurele subiri, flexibile, pendule; coaja
alb,
neted acoper un ritidom gros, negricios i adanc
brzdat; lstarii anuali lucitori, lipsii de
peri, brun-rocai sunt lungi, subiri, penduli i
au
mugurii alipii de ax, ovoizi-conici, acoperii
cu solzi bruni; frunzele romboidale ca form, au
marginea serat, cu dini ascuii i sunt
verzilucitoare
pe partea superioar; florile unisexuate sunt
aezate in ameni cilindrici: cei masculi se
formeaz de la mijlocul verii anului precedent i
devin penduli la inflorire; cei femeli apar o dat
cu frunzele la varful lujerilor scuri; inflorirea
are loc in lunile IV-V; fructele de tip achen
(nucul),
prevzute cu 2 aripi laterale transparente sunt
grupate cate trei la baza unor solzi trilobai,
alctuind structuri asemntoare unor conuri.
Specie oligotrof, eurifil, heliofil, calcifil;
intalnit frecvent din subetajul gorunului pan in
cel boreal, pe coaste insorite, in rariti de
pdure,
arsuri, tieturi, tufriuri, pe soluri
scheletice, pietroase, de preferin silicioase;
specie pionier. Specia are optimul de dezvoltare
situat in Carpaii
nordici i cei orientali; limita inferioar de
vegetaie pe pantele cu expoziie S i E este
intre 250-350 m altitudine. Insular, in afara
acestor limite, se
gsete in masivul pduros de la Ciurea (Iai), pe
nisipurile zburtoare de la Hanul Conachi
(Galai), in Pdurea Hereasca lang lacul
Srovitea
(Bucureti - Snagov), pdurea de la Filiai
(Gorj); limita superiar, in Carpaii Orientali
1180m altitudine in arborete i 1560-1610m
altitudine ca
arbore izolat, in Carpaii Meridionali 1300m
(arborete), 1825m (ca form arbustiv), iar in
Munii Apuseni 10825 1 420m alt.
Detalii...
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaz folium pentru
coninutul lor de substane flavonoide.
Compoziia chimic
Frunzele conin: 3% saponozide triterpenice
pentaciclice de tip lupeolic (betulinol, aldehida
betulinic, acid betulinic, betulinat de metal,
acid
platonic, acid dehidroplatanic) i damaranic, 2-3
% flavone (3-O-galactozida cvercetolului i 3-O-
digalactozida miricetolului), heterozide fenolice
de tip C6-C1 (monotropitozida, betulozida),
proantociani, 5-9 % tannin, steroli
(betulafolientriol, betulafolientetrol),
monoterpene glucozidate
(betulaalbosid A i B, roseosida), 0,05-0,10 %
ulei volatile (salicilat de metil, i -
betulinol, acetate de butilinil, a i -
cariofilen, cariofilen-oxid),
rezine, vitamina C, sruri minerale.
Aciune terapeutic
Diuretic, cu eliminarea acidului uric,
diaforetic, hipotermizant,
hipocolesterolemiant, rubefiant,
antiinflamatoare.
Importana
Utilizare
Pielonefrite, uretrite, cistite, litiaz renal,
afeciuni bacteriene i inflamatorii ale cilor
urinare, gut, afeciuni reumatismale.
Medicina uman (popular): seva din ramurile verzi
puse la foc era folosit pentru afeciuni ale
pielii sau pentru creterea prului; zeama extras
din
coaja de mesteacn tanr sau fiertura de coaj
folosite la scldtoare? pentru diferite
boli; frunzele sub form de ceai erau date contra
durerilor
de inim, reumatism sau gut, in bolile de rinichi
sau pentru scderea tensiunii; ceaiurile fcute
din amestec de mai multe specii, alturi de frunze
de
mesteacn erau folosite pentru combaterea
tifosului sau in diabet; mustul din mesteacn era
dat celor bolnavi de tuberculoz; cu dohotul
obinut prin
arderea cojii, negru i ubnsuros, se ungeau cei cu
raie.
Medicina veterinar (popular ): pentru tratarea
unor afeciuni la cai.
Vopsitorie: colorant vegetal important frunzele
singure, culese toamna erau folosite pentru
colorarea in galben a fibrelor sau esturilor,
iar in
amestec cu alte specii pentru obinerea culorii
roii sau verzi; tot in diferite amestecuri era
folosit i scoara.
Diferite pri ale plantei erau folosite in
gosodrii: ramurile subiri pentru
confecionarea mturilor; tulpinile, ramurile cu
coaj ca material
pentru construcii ornamentale, garduri,
chiocuri; coaja pentru legatul buciumelor
lemnul pentru oiti, cuie de inclminte,
mosoare, furnir,
osii, butuci de roate, coarne de plug, cercuri
pentru vase; taninul extras din scoar folosit
pentru tbcirea pieilor i obinerea
iufturilor?
foarte apreciate; dohotul de mesteacn pentru
unsul ciubotelor i osiilor carelor.
Obiceiuri, tradiii: In M-ii Apuseni se foloseau
ramurile de mesteacn pentru imbrcatul
Sangeorzului. In multe zone din tulpinile
mestecenilor
tineri se fceau armindenii ce se puneau in curi
la 1 mai. Cu creanga verde de mesteacn era bine
s dai dup vite? in zilele de armindeni, ca
acestea s fie vesele i sntoase.
Toxicitate
Contraindicaii
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
UroflanR (180 mg extract uscat), UrorenalR (500 mg
extract uscat), CanephronR (108,9 mg extract uscat
alaturi de Orthosiphonis folium i
Solidaginis herba).
Interaciuni
Conservare
Cultivare
Mesteacnul este o plant care crete uor (crete
pin la 1m pe an, dar are via scurt) i care
tolereaz diferite tipuri de soluri (srace,
nisipoase i
argiloase grele). Trebuie ins s treac circa 15
ani pentru ca pornind de la o sman, s produc
propriile semine. Prefer solurile bine drenate,
cu
un pH situat sub 6,5 cu poziie insorit.
Este un arbore ornamental, dar are i diferite
utilizri in economie. Este o plant potrivit
pentru a fi crescut in apropierea depozitelor de
compost
ajutand la desfurarea procesului de fermentare.
Este de asemenea o plant asociat potrivit, cci
rdcinile sale acioneaz prin a imbunti
caracteristicile solului.
Se recomand semnatul, intr-o poziie insorit pe
un pat nutritiv rece (imediat ce seminele s-au
maturat) i imediat se acoper seminele i vasele
se plaseaz in poziie insorit. Semnatul
primvara se realizeaz intr-o poziie insorit,
in rsadni rece. In cazul in care germinaia
este slab,
acoperirea cu sticl permite creterea
temperaturii. In momentul cand pot fi manipulate,
plantele se trec in rsadni rece, pentru cel
puin prima
iarn. Plantarea in poziia definitiv se
efectueaz la sfarit de primvar, inceput de
var. In cazul in care se dispune de suficiente
semine, se pot
semna pe pat nutritiv afar, imediat ce seminele
s-au maturat sau primvara de vreme, fr a se
acoperi seminele, in cazul semnatului de
primvar. Plantele se cresc in respectiva poziie
pentru doi ani, inainte de a fi plantate in
poziiile permanente.
Recoltare
Valorificare
BETULAE FOLIUM FRUNZE DE MESTEACN
1. Flux tehnologic:
- cantar industrial
- mas de condiionare
- sita I, II, III, IV sau VII;
- moar;
- mecanice: pulvisare, sitare.
- manuale: condiionare, dozare , omogenizare,
ambalare.
utilaje.
Materia prim:
Betulae Folium Frunze de Mesteacn ;
Materiale :
a) ambalaje individuale (saci de hartie dublai cu
saci de polipropilen sau saci de polipropilen
caerat);
Semifabricate: - produs condiionat;
- produs pulvisat;
- produs omogenizat;
Utiliti : energie electric, ap curent.
transfer,
urmtorilor parametri, conform S.T.nr.76/2004:
- autenticitatea plantelor;
- umiditate;
CONDIIONARE - se indeprteaz impuritile
(definite conform specificaiei tehnice a materiei
prime), corpurile strine organice i minerale. La
sfaritul operatiei se preleveaza probe (conform
Standardului SR ISO 948) din produsul vrac i se
verifica indicii calitativi mentionati in
specificatia
tehnic a produsului. Rezultatele se inregistreaza
in buletinul de analiz i trebuie s se incadreze
in limitele prevazute.
PULVISARE/SITARE Materia prim se proceseaz cu
moara, apoi se siteaz prin sita I, II, III, IV
sau VII, avand latura interioar a ochiului de
2,5 ; 2,6 ; 1,0 ; 0,5 respectiv 0,1 mm .
Deeul valorificabil se reintroduce in moar, in
vederea unei noi operaii de pulvisare, dac
rezultatele analizei de laborator confirm c
recuperarea
produsului util se face in condiii de eficien
economic. Dimensiunile fragmentelor trebuie sa
fie mai mici sau egale cu dimensiunea sitei.
Deeul
nevalorificabil se distruge conform normelor in
vigoare.
AMBALARE pulvisul se introduce in ambalaje de
tip saci de hartie dublai cu saci de
polipropilen sau saci de polipropilen caerat);
Se pregtesc ambalajele, respectiv se preiau pe
baza de bon de predare, transfer, restituire din
gestiunea de materiale i se aduc in secia de
ambalare. Se verific mrimea lotului, a
ambalajelor secundare i colective.
respective i
produs .
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: BORAGO OFFICINALIS L.
Denumire popular: Limba mielului
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Clasa: Asteridae
Subclasa:
Ordinul: Lamiales
Subfamilia:
Plant anual, erect, ramificat, inalt de 30-60
cm, acoperit cu peri patuli, aspri. Frunze cu
margini intregi sau puin denticulate, cele bazale
i
tulpinale inferioare ovate sau alungite, brusc
ingustate in peiol, cele mijlocii sesile, sau
ingustate intr-un peiol lat aripat, la baz
cordat i auriculat,
cele superioare alungit lanceolate. Flori dispuse
in cincine solitare, mai rar in perechi scurte.
Corola stelat, la inceput roie, mai tarziu
cerulealbastr,
cu fornice in form de scvame invaginate, mari,
emarginate, papiloase. Fructe nucule mari,
cilindrice, erecte, reticulat i granulat rugoase.
Inflorire V-VIII.
Cultivat in grdini i slbticit, melifer.
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaz flores, folium,
caulis, semen.
Compoziia chimic
Flores conin: mucilagii, pirolizidine saturate
(tesinina sau p-hidrioxicinamatul
izoretronecanolului).
Folium et caulis cinin: mucilagii, 0,02 0,18 %
alcaloizi pirolizidinici (licopsamin, 7-
acetillicopsamin, amabilin, echimidin,
simfitin,
supinin, simglandin, intermedin, 7-
acetilintermedin), acid silicic.
Radix conine 0,25 0,29 % alcaloizi
pirolizidinici.
Semen conine 13 33 % ulei bogat in acid
linoleic (30- 40 %), acid oeic (15 19 %) i acid
-linolenic (18 25 %).
Aciune terapeutic
Demulcent, diuretic i sudorific (neverificate
farmacologic).
Importana
Melifera
Utilizare
Tradiional in bronite acute benigne, hidropizii.
Toxicitate
Contraindicaii
Femei insrcinate, copii.
Hepatotoxicitate, discomfort abdominal.
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Anticoagulante, antitrombotice, heparin.
Din cauza coninutului in alcaloizi pirolizidinici
Oficiul Federal German pentru Sanatate, Comisia E
(1991) n-a autorizat utilizarea produsului in
preparate fitoterapeutice, ins autoritile
franceze, pornind de la structura saturat a
tesininei, teoretic negeneratoare de pirol, admit
inscrierea
florilor de Borago officinalis pe lista celor 174
de produse ce pot intra in formulele unor
preparate fitoterapeutice.
Conservare
Cultivare
Mod de cultivare:
Diviziunea radacinii si plantare primavara;
distanta de plantare 40x30
sau semanat
Recoltare
Herba, recoltata manual pe durata vegetatiei
aprilie-septembrie
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: BRASSICA NAPUS L.
Denumire popular:
Sinonime tiinifice: convar. NAPUS (Rapi),
convar. ANNUUA (Colza de primvar),
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Capparales
Subfamilia:
Plant anual sau bisanual cu rdcina subire,
neingroat; frunze cenuii sau glauce, cele
inferioare peiolate, lirate, penat-partite, +
proase; cele
mijlocii i superioare nedivizate, sesile cu baza
cordat-amplexicaul; florile bisimetrice cu petale
galbene sunt grupate in raceme in care florile
deschise sunt mai jos decat bobocii florali;
inflorirea in aprilie-august; fruct silicv
erect-patent cu rostru lung pan la 1/3 din
silicv i semine
globuloase, negre-glauce sau roii-intunecat,
aproape netede.
Specie cultivat ca plant oleaginoas.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Seminele de rapi i colza au un coninut ridicat
de lipide i proteine i mai sczut de glucide,
fiind alturi de floarea soarelui principalele
plante
oleaginoasE.
Lipidele sunt acumulate in sferozomi i sunt
reprezentate de trigliceride, fosfatidil serin,
fosfatidil inozitol i acizi grai liberi.
Lipidele din
seminele de Colza au urmtorul coninut de acizi
grai: 5,6 % acid palmitic, 1,4 % acid stearic,
58,2 % acid oleic, 22,2 % acid linoleic, 8,9 %
acid
linolenic i urme de acid arahidonic i acid
erucic. Acidul erucic are efecte negative asupra
organismului uman, motiv pentru care se urmrete
diminuarea coninutului acestuia.
Aciune terapeutic
Importana
Melifera, oleaginoasa
Utilizare
Triboi-Blondel i Raibaillier (1988) au precizat
c in cursul maturrii seminelor de rapi are
loc acumularea glucozinolailor pan la 30 60
micrmoli/g la soiurile cu coninut sczut i pan
la 160 200 micrmoli/g la cele cu coninut
ridicat. Sub aciunea mirozinazei are loc
biodegradarea
glucozinolailor cu formarea de radicali
tiocianai, nitrili, izotiocianai i
oxazolidinetion, care provoac hipertrofia
tiroidei Borek .a., 1996).
Cultivare
Rapia crete in plin soare, pe orice tip de sol
rezonabil, dar prefer solurile fertile, bine
drenate, soluri grele i condiii de umezeal
rece. Creterea
este favorizat in situaia zilelor insorite,
urmate de nopi reci, iar vremea uscat la
momentul recoltrii este o condiie esenial.
Tolereaz
precipitaii anuale de 30-280 cm, o temperatur
medie anual de 5-27 oC i un pH cuprins intre
4,2-8,2. Plantele foarte tinere sunt susceptibile
la
aciunea temperaturilor joase, respectiv -4oC
determin perturbri plantulelor, in timp ce -2oC
nu are nici un efect cand plantele au depit
varsta de
o lun. Se cultiv pentru seminele bogate in
ulei, semine bogate in acid erucic i
glucozinolai, fiecare dintre aceste substane
avand proprieti
anti-nutriionale. Prin urmare, au fost
selecionate cultivaruri cu un coninut redus in
aceste substane, in vederea utilizrii plantei ca
aliment.
Procesul de polenizare se realizeaz astfel: 70%
autopolenizare i 30% polenizare incruciat.
Chiar dac nu este vant sau lipsesc insectele, se
pot
produce semine.
Se seamn in situ primvara.
Recoltare
Radacini, toamna tarziu, mecanizat cu dislocatoare
sau masini de recoltat cartofi
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: BRASSICA NIGRA (L.) Koch
Denumire popular: Mutar negru
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Capparales
Subfamilia:
Organe utilizate
Compoziia chimic
Principalii componeni din seminele de mutar
negru sunt: glucide, lipide (28,2 30,5 %),
mucilagii (20 %), aminoacizi (arginin) i
substane
minerale.
Seminele se caracterizeaz prin prezena
compuilor cu sulf: 2-feniletil-glucozinalat, 3-
metilpropil-glucozinolat, allil-izotiocianat,
allil-tiocianat,
feniletil-izotiocianat, sinigrin (allil
glucozinolat) i sinapin. Prin hidroliza
sinigrinei rezult allil izotiocianat. Acesta
fixeaz iodul i previne
acumularea lui in tiroid i pot cauza
hipotiroidism.
Acestea mai conin:
Acizi grai: acid erucic, acid oleic i acid
linoleic.
Vitamine: acid ascorbic i niacin.
Acizi organici: acid cafeic, acid clorogenic, acid
ferulic, acid hidroxibenzoic, acid p-cumaric, acid
protocatecuic, acid sinapic i acid trans-cinamic.
Aciune terapeutic
Carminativ, diuretic, emetic, laxativ, stimulant,
stomahic, vezicant.
Importana
Medicinala
Utilizare
S-a constatat c izotiocianaii pot preveni
cancerul de colon.
Seminele se folosesc in alimentaie, la
prepararea mutarului.
Recoltare
Semintele, cu combina, din lan, atunci cand
acestea s-au copt
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: BRASSICA OLERACEA convar.
BOTRYTIS (L.) Duchesne
Denumire popular: Conopid
Sinonime tiinifice:
Carfiol, Cartafiol, Cartafior, Cartifiol, Chenopid
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Capparales
Subfamilia:
Plant anual cu rdcina ramificat, lignificat,
neingroat; tulpina foarte scurt formeaz
terminal inflorescena alctuit din numeroase
ramificaii i pediceli florali scuri, puternic
ingroai, crnoi, albicioi ce alctuiesc o
cpan dens, hemisferic, inconjurat de frunze
tulpinale
mari, dinate pe margine, glauce (acoperite cu un
strat gros de cear); florile galbene, apar pe
tulpinile florifere cand este depit faza optim
de
recoltare; fruct-silicv cu semine mici, maronii.
Specie cultivat ca legum.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Souci .a. (1981) menioneaz c valoarea
energetic a inflorescenelor de conopid este
relativ sczut(118,5 kJ/ 100 g), derivind din
coninutul
redus de glucide (3,3 5,6 %), proteine (1,6
2,3 %) i lipide (0,07 %).
Inflorescenele de conopid conin 1,16 % glucoz,
1,05 % fructoz, 0,23 % zaharoz, 0,25 % amidon,
0,89 % pectine, 1,12 % celuloz, steroli (12
mg/ 100 g -sitosterol, 3,0 mg/ 100 g campesterol
i 2,0 mg /100 g stigmesterol) i acizi fenolici
(acid ferulic, cafeic i p-cumaric).
Coninutul in vitamine din 100 g esut a variat in
urmtoarele limite: 0,11 mg tiamin, 0,10 mg
riboflavin, 0,20 mg piridoxin, 0,60 mg
nicotinamid, 0,05 mg acid folic, 1,01 mg acid
pantotenic, 69,8 mg acid ascorbic, 0,09 mg
tocoferoli, 0,30 mg filochinon i 0,001 mg
biotin.
Substanele minerale determinate in 100 g esut a
variat astfel: 16 mg sodiu, 328 mg potasiu, 17 mg
magneziu, 20 mg calciu, 0,17 mg mangan, 0,63
mg fier, 0,15 mg bor, 0,14 mg cupru, 0,23 mg zinc,
54 mg fosfor i 29 mg clor.
Principalii aminoacizi identificai in 100 g esut
au fost urmtorii: 170 mg leucin, 150 mg valin,
140 mg lizin, 110 mg treonin, izoleucin i
arginin, 70 mg fenilalanin i 40 mg histidin i
metionin.
Aciune terapeutic
Importana
Alimentara
Utilizare
Mugurii florali conin glucorafanine, substane cu
rol protector in inducerea carcinogenezei i a
mutagenezei (vezi broccoli).
Conopida prezint importan in alimentaie nu
numai pentru gustul plcut ci i pentru coninutul
ridicat de acid ascorbic, aminoacizi eseniali,
fibre
dietetice (2,5 %) i pentru valoarea energetic
sczut (diet).
Cultivare
Conopida reuete in plin soare i tolereaz
solurile cu un pH cuprins intre 4,3-8,3. Dac
lipsete umiditatea, plantele pot produce
inflorescene mici
i deformate.
Se cultiv pentru inflorescenele imature, iar
temperature optim se situeaz in jur de 17oC, in
timp ce temperatura de peste 20oC determin
obinerea unor inflorescene de calitate slab sau
chiar acestea nu se formeaz. Crete bine asociat
cu elin i alte plante aromatice, in schimb nu
este bine a se asocia cu sfecla, tomatele, ceapa
i cpunii.
Se seamn afar intr-un pat nutritiv in aprilie-
iunie in funcie de cultivar. Cand plantele au o
inlime de 5-10 cm se planteaz in locul
definitiv. La
unele soiuri, seminele se pot semna la sfarit
de iarn in ser, in vederea obinerii recoltei la
inceputul verii.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: BRASSICA OLERACEA L. convar.
CAPITATA (L.) Alef. var. CAPITATA
Denumire popular: Varz
Sinonime tiinifice:
Broazbe, Curechi, Curechiu, Curechi alb, Curechi cpn,
Curechi cre, Curechi cu cpn, Curechi de
iarn, Curechi de murat, Varz alb, Varz cpn, Varz
de grdin, Varz de iarn, Varz de toamn,
Varz vratic, Vearz
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Capparales
Subfamilia:
Plant erbacee bisanual cu rdcina pivotant,
nelignificat, bine dezvoltat, ramificat;
tulpina in primul an este scurt, cilindric i
formeaz
terminal un mugure mare, invelit strans de frunze
netede, crnoase, cu nervura principal evident,
acoperite cu pruin ce alctuiesc o cpan
compact; tulpina florifer apare in al doilea an,
prezint frunze obovate sau alungit liniare i
flori galbene grupate intr-un racem lung;
inflorire in
mai-iulie; fruct silicv cu o singur nervur
evident pe valv i semine mici, sferice,
netede, brune sau cafeniu-negre.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Frunzele de varz au o valoare energetic de 192,1
kJ/ 100 g i conin 3,4 6,3 % glucide solubile,
1,2 4,9 % proteine, 0,10 1,3 % lipide i 86,6
91,0 % ap (Souci .a., 1981).
Au mai fost determinai i ali compui organici
ca: glucoza (1,6 %), fructoza (2,0 %), zaharoza
(0,1 %), amidonul (0,03 %), pectinele (1,09 %),
celuloza (0,7 %), acizii organici (acidul citric
50 - 150 mg/ 100 g, acidul malic 60 600 mg/ 100
g), acizii fenolici (quinic i succinic).
Aminoacizii din frunzele de varz au avut un
coninut mai sczut. In 100 g frunze edibile s-au
determinat 100 mg arginin, 65 mg lizin, 56 mg
leucin, 49 mg valin, 39 mg izoleucin, 38 mg
treonin, 30 mg fenilalanin, 27 mg cistin, 25 mg
histidin i 13 mg metionin.
Coninutul in vitamine al frunzelor de varz,
raportat la 100 g produs, este urmtorul: 0,05 mg
tiamin, 0,04 mg riboflavin, 0,11 mg piridoxin,
0,32 mg nicotinamid, 0,08 mg acid folic, 0,26 mg
acid pantotenic, 45,8 mg acid ascorbic, 0,02 mg
tocoferoli i 0,15 mg filochinon.
Substanele minerale variaz intre 0,37 i 0,80 %,
in 100 g esut fiind determinate: 227 mg potasiu,
46 mg calciu, 13 mg sodiu, 37 mg clor, 27,5 mg
fosfor, 23 mg magneziu, 13 mg sodiu, 0,5 mg fier
i 0,1 mg mangan.
Frunzele de varz acumuleaz un coninut mare de
nitrai, respectiv peste 1.000 mg/ kg substan
proaspiti. Coninutul maxim de nitrai a fost
detrminat in frunzele interioare: 4.715 ppm, iar
nervurile au avut un coninut mai mic de 1,6 ori
comparativ cu limbul foliar.
Dintre compuii volatili care confer aroma
caracteristic frunzelor de varz au fost
identificai: S-metil-cistein sulfoxidul din care
se formeaz
metil metantiosulfinaii, allil izotiocianatul,
metan tiolul, disulfura de dimetil i trisulfura
de dimetil.
Glucozinolaii reprezint compui ce au o
importan deosebit in cazul legumelor din grupa
verzei. Stoewsand (1995) a precizat c in frunzele
de
varz se gsesc 10 glucozinolai. Dintre acetia
izotiocianaii inhib iodul din tiroid. Ali trei
glucozinolai: 4-metil-sulfinilbutil-
(glucorafanin), 2-
feniletil- (gluconasturtiin) i 3-indolmetil-
(glucobrassicin) au efect anticancerigen.
Metabolitul glucobrassicinei: indol-3-carbamol,
are efect
asupra cancerului ovarian. Rosa .a. (1997) au
determinat coninutul de glucozinolai din
diferite organe ale plantelor de varz. In
organele aeriene
au fost identificai 2-propenil glucozinolatul i
3-metilsulfinilpropil glucozinolatul in
concentraie de 261, respectiv 167 micromoli/ 100
g sub.
uscat. In rdcini au fost identificai: 1-
metoxiindol-3-metil glucozinolatul, 2-feniletil
glucozinolatul i 3-metilsulfinilpropil
glucozinolatul in
concentraie de 495, 495 i respectiv 385
micromoli/ 100 g sub. uscat. Cea mai mare
concentraie a fost determinat intre orele 22 i
2.
Kyung i Fleming (1997) au precizat c allil
izotiocianaii in concentraie de 50 500 ppm au
efect inhibator asupra bacteriilor i in
concentraie de
1 4 ppm asupra ciupercilor parazite.
Culoarea frunzelor de varz este datorat
prezenei pigmenilor clorofilieni. Astfel,
coninutul de clorofil a variat intre58,43 mg(
100 g in frunzele
exterioare, 2,08 mg/ 100 g in frunzele
intermediare i 0,60 mg/ 100 g in cele interioare
(Burzo .a., 2000).
Nilsen .a. (1993) au identificat pentru prima
dat prezena in frunzele de varz a izoflavonol
glicozizilor.
Extractele din varz previn apariia guei i se
folosesc in tratarea ulcerelor duodenale.
Brassica oleracea var. capitata f. rubra (varz
roie) conine o cantitate mare de pigmeni
antocianici. Hrazdina .a. (1977) au identificat
cianidin 3-
soforozid-5-glucozid, cianidin 3-
(malonoilsoforozid)-5-glucozid, cianidin 3-(p-
cumaroilsoforozid)-5-glucozid, cianidin 3-(di-p-
cumaroilsoforozid)-
5-glucozid, cianidin 3-(feruloilsoforozid)-5-
glucozid, cianidin 3-(diferuloilsoforozid)-5-
glucozid, cianidin 3- (sinapoilsoforozid)-5-
glucozid i
cianidin 3-(disinapoilsoforozid)-5-glucozid. Stroh
citat de Bodea (1965) a identificat prezena
cianidin 3-triglucozidului (rubrobrasin).
Aciune terapeutic
Frunzele au aciune de detoxifiere iar seminele
sunt antihelmintice, diuretice i laxative.
Importana
Alimentara
Utilizare
Frunzele se folosesc sub form de cataplasme pe
umflturi sau tumori i pentu tratarea artritei.
Consumul frunzelor proaspete stimuleaz digestia.
Cultivare
Varza alb este o plant de climat temperat,
temperatura optim de cretere a plantelor fiind
de 15-20oC. Are cerine mari fa de umiditate,
consumul zilnic fiind de la 0,2 0,4 l pin la 2
-2,5 l pe plant, in funcie de faza de vegetaie.
Fa de lumin cerinele sunt moderate. Varza are
cerine mari fa de sol, preferand soluri bine
structurate, fertile, care rein apa. Reacia
solului trebuie s fie uor alcalin (pH cuprins
intre 6,5 -7,8)
i trebuie evitate solurile acide care favorizeaz
atacul de Plasmodiophora brassicae. In privina
nutriiei minerale, pentru obinerea unui produs
de
calitate, raportul intre azot i potasiu trebuie
s fie 1:1,5.
In cultur se gsesc soiuri cu perioad de
vegetaie diferit care se cultiv in camp, sere
sau solarii, pentru obinerea de producii
timpurii, de var
sau toamn. Pentru cultura timpurie in camp se
procedeaz la producerea rsadurilor prin semnat
in rsadnie calde, in ultima decad a lunii
februarie, folosind 400-600 g sman pentru
rsadul necesar unui hectar de cultur. Se repic
in ghivece sau cuburi nutritive, iar plantarea
rsadurilor se efectueaz in luna martie, pan la
inceputul lunii aprilie. Pe parcursul vegetaiei
se aplic lucrri de ingrijire specifice, iar
recoltarea
incepe in ultima decad a lunii mai, in zonele de
campie i la inceputul lunii iunie, in celelalte
regiuni. Se obine o producie de 20-30 t/ha.
Pentru
cultura de var, in vederea producerii rsadurilor
semnatul se efectueaz din prima decad a lunii
martie, pan in prima decad a lunii aprilie, in
rsadnie sau solarii calde, ori chiar solarii
neinclzite pentru semnturile mai tarzii. Sunt
necesare 300-350 g semine pentru obinerea
rsadului la
un hectar de cultur. Plantarea rsadurilor se
efectueaz din luna aprilie, pan in prima
jumtate a lunii mai. Se aplic lucrri de
ingrijire specifice.
Recoltarea se efectueaz in lunile octombrie-
noiembrie, dup cderea primelor brume, iar
producia obinut este de 40-60 t/ha. Pentru
cultura de
toamn rsadurile se produc pe straturi reci,
folosind 300-400 g semine pentru un hectar de
cultur. Plantarea rsadurilor are loc de la
sfaritul lunii
mai pan la sfaritul lunii iunie, iar recoltarea
are loc in lunile octombrie-noiembrie, obinind
40-60 t/ha.
In vederea obinerii produciei de var-toamn se
poate practica i cultura verzei prin semnat
direct, mecanizat de la sfaritul lunii martie,
pan la
inceputul lunii mai, folosind 1-1,5 kg sman la
hectar. Recoltarea poate incepe din lunile iulie-
august i dureaz pan in octombrie- noiembrie.
Recolta obinut este de 30-40 t/ha la soiurile
semitimpurii i 40-60 t/ha la cele tarzii.
Varza poate fi cultivat i in ser, in ciclul I,
cu producerea rsadurilor in sere inmulitor
(semnat in octombrie-noiembrie) i infiinarea
culturii in
decembrie-ianuarie. Recoltarea se face ealonat in
perioada martie-aprilie, obinand o producie de
30-40 t/ha.
Pentru cultura in solarii, rsadurile se produc in
sere inmulitor, cu semnat la inceputul lunii
ianuarie, plantarea incepand cu sfaritul lunii
februarie
in zonele de campie i pan la 15 martie in
celelalte zone. Recoltarea se efectueaz incepand
din luna mai, obinand 30-40 t/ha.
Producerea seminelor dureaz doi ani, in primul
an se obin plantele mam, iar in al doilea an
seminele.
Mod de cultivare:
Prin rasad obtinut din seminte primavara si
transplantat in camp
Fia speciei
Denumire
GEMMIFERA (DC) Jav.
Denumire popular: Varz de Bruxelles
Sinonime tiinifice:
Verzioar
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Capparales
Subfamilia:
ramificat; tulpina inalt de 50 100 cm (in
funcie de soi); frunzele tulpinale, lung
peiolate, verzi
au lamina uor gofrat i marginile indoite in
sus, cu aspect de cup; mugurii aflai in axila
frunzelor sunt ingroai, formand
verzioarele? din
care in urmtorul an se difereniaz tulpini
florifere ci flori galbene grupate in racem;
inflorire in mai-iulie; fruct silicv cu o
singur nervur
evident pe valv i semine mici, sferice,
netede, maron inchis.
Compoziia chimic:
Varza de Bruxelles are dup Souci .a. (1981) cea
mai mare valoare energetic dintre legumele din
grupa verzei (215,8 kJ/ 100 g), care este
detrminat de coninutul de glucide (6,0 7,6 %),
lipide (0,4 0,6 % i proteine (4,0 50 %).
Coninutul de glucoz, fructoz i zaharoz a fost
de 0,88 %, 0,79 % i respectiv de 1,13 %, cel de
amidon 0,49 %, coninutul de acizi organici a
variat intre 350 mg/ 100 g acid citric, 200 mg/
100 g acid malic, i 5,8 mg/ 100 g pentru acidul
oxalic, iar coninutul de steroli a variat intre
17 mg/
100 g beta-sitosterol i 6,0 mg/ 100 g
campesterol.
Organele comestibile a acestei specii a prezentat
un coninut relativ ridicat de aminoacizi: 0,28 %
arginin, 0,25 % lizin, 0,24 % valin, 0,23 %
leucin, 0,21 % izoleucin, 0,16 % treonin, 0,15
% fenilalanin, 0,11 % histidin, 0,05 % triptofan
i 0,04 % metionin.
Coninutul de vitamine din 100 g esut variaz
astfel: 0,11 mg tiamin, 0,14 mg riboflavin, 0,28
mg piridoxin, 0,67 mg nicotinamid, 0,08 mg acid
folic, 0,1 1,4 mg acid pantotenic, 114 mg acid
ascorbic 0,10 mg tocoferoli i 0,14 mg
filochinon.
Coninutul de substane minerale variaz intre
1,30 i 1,51 % fiind constituit din prezena in
100 g esut a urmtoarelor elemente minerale: 7,0
mg
sodiu, 411 mg potasiu, 22 mg magneziu, 31 mg
calciu, 0,26 mg mangan, 1,1 mg fier, 7,0 mg
molibden, 0,09 mg cupru, 0,87 mg zinc, 83,6 mg
fosfor
i 40 mg clor.
Aciune terapeutic:
Utilizare:
Importana alimentar a acestei specii deriv din
coninutul ridicat de vitamin C, de fibre (1,45
%), aminoacizi eseniali i substane minerale.
Toxicitate:
Contraindicaii:
Precauii i reacii adverse:
Dozare:
Supradozare:
Forme farmaceutice:
Conservare:
Cultivare:
Varza de Bruxelles are cerine asemntoare fa
de factorii de mediu ca i varza alb. Temperatura
optim de vegetaie este 15-21 oC, iar creterea
plantelor poate avea loc la temperaturi curpinse
intre 3 i 35oC. Verzioarele se dezvolt normal
la temperaturi moderate (15-18oC). Temperaturile
ridicate din toamn pot s influeneze nefavorabil
dezvoltarea acestora. Vernalizarea se realizeaz
prin expunerea plantelor adulte la temperaturi de
4-7oC, timp de 12 sptmani.
In ceea ce privete lumina, cerinele sunt mai
mari in faza de rsad.
Are cerine mari fa de ap i din acest
considerent trebuie evitate ocurile hidrice
cauzate de lipsa de ap, in perioadele secetoase.
Varza de Bruxelles prefer solurile profunde,
fertile, bine structurate. In cazul solurilor
compacte poate aprea fenomenul de asfixiere a
rdcinilor,
cauzat de excesul de ap, in perioadele cu
precipitaii abundente. Spre deosebire de alte
varieti de varz, suport solurile uor acide,
cu un pH
optim situat in jur de 6,5. Se impune evitarea
solurilor cu exces de azot, deoarece in astfel de
condiii plantele vor forma verzioare puin
indesate
sau desfcute.
Pentru cultivare se procedeaz la producerea
rsadurilor incepand din prima decad a lunii
aprilie, in rsadnie semicalde sau pe strat in
camp. Se
folosesc 200-240 g sman pentru asigurarea
necesarului pentru un hectar de cultur. Plantarea
rsadurilor se efectueaz la inceputul lunii iunie
(la
o varst a rsadului de 50-60 zile). Pe lang
lucrrile obinuite de ingrijire, toamna, pentru a
se grbi formarea verzioarelor se indeprteaz
varful
de cretere deasupra ultimelor verzioare formate,
mai ales la soiurile care nu au capacitatea de a
forma verzioarele simultan.
Recoltarea se realizeaz ealonat, pe msur ce
verzioarele au ajuns la maturitatea
caracteristic, incepand din toamn pan in
primvar, in martie,
in zonele cu ierni blande. In condiiile de la
noi, in vederea valorificrii planta se taie de la
baz, se indeprteaz apoi poriunea din varf
(fr
verzioare normal dezvoltate) i frunzele de pe
tulpin. Se obine o producie de 10-14 t/ha.
Pentru producerea seminelor, infiinarea culturii
in anul I se face asemntor culturii pentru
consum. In cursul perioadei de vegetaie se
practic
lucrri de purificare biologic, indeprtand
plantele netipice i cele care nu au format
verzioare de mrime corespunztoare. Toamna
plantele pot s
rman in pmant, in zonele cu ierni blande sau se
smulg din pmant, se indeprteaz frunzele i se
pstreaz in depozite pan primvara, cand se
planteaz in camp. In anul al doilea se aplic
lucrri obinuite de intreinere. Recoltarea
semincerilor are loc in lunile iulie-august, se
las apoi la
uscat, se batozeaz, iar producia de semine
obinute este de 500 600 kg/ha.
Valorificare:
Organe utilizate
Compoziia chimic
Varza de Bruxelles are dup Souci .a. (1981) cea
mai mare valoare energetic dintre legumele din
grupa verzei (215,8 kJ/ 100 g), care este
detrminat de coninutul de glucide (6,0 7,6 %),
lipide (0,4 0,6 % i proteine (4,0 50 %).
Coninutul de glucoz, fructoz i zaharoz a fost
de 0,88 %, 0,79 % i respectiv de 1,13 %, cel de
amidon 0,49 %, coninutul de acizi organici a
variat intre 350 mg/ 100 g acid citric, 200 mg/
100 g acid malic, i 5,8 mg/ 100 g pentru acidul
oxalic, iar coninutul de steroli a variat intre
17 mg/
100 g -sitosterol i 6,0 mg/ 100 g campesterol.
Organele comestibile a acestei specii a prezentat
un coninut relativ ridicat de aminoacizi: 0,28 %
arginin, 0,25 % lizin, 0,24 % valin, 0,23 %
leucin, 0,21 % izoleucin, 0,16 % treonin, 0,15
% fenilalanin, 0,11 % histidin, 0,05 % triptofan
i 0,04 % metionin.
Coninutul de vitamine din 100 g esut variaz
astfel: 0,11 mg tiamin, 0,14 mg riboflavin, 0,28
mg piridoxin, 0,67 mg nicotinamid, 0,08 mg acid
folic, 0,1 1,4 mg acid pantotenic, 114 mg acid
ascorbic 0,10 mg tocoferoli i 0,14 mg
filochinon.
Coninutul de substane minerale variaz intre
1,30 i 1,51 % fiind constituit din prezena in
100 g esut a urmtoarelor elemente minerale: 7,0
mg
molibden, 0,09 mg cupru, 0,87 mg zinc, 83,6 mg
fosfor
i 40 mg clor.
Aciune terapeutic
Importana
Utilizare
Importana alimentar a acestei specii deriv din
coninutul ridicat de vitamin C, de fibre (1,45
%), aminoacizi eseniali i substane minerale.
Cultivare
Varza de Bruxelles are cerine asemntoare fa
de factorii de mediu ca i varza alb. Temperatura
optim de vegetaie este 15-21 oC, iar creterea
plantelor poate avea loc la temperaturi curpinse
intre 3 i 35oC. Verzioarele se dezvolt normal
la temperaturi moderate (15-18oC). Temperaturile
ridicate din toamn pot s influeneze nefavorabil
dezvoltarea acestora. Vernalizarea se realizeaz
prin expunerea plantelor adulte la temperaturi de
4-7oC, timp de 12 sptmani.
In ceea ce privete lumina, cerinele sunt mai
mari in faza de rsad.
Are cerine mari fa de ap i din acest
considerent trebuie evitate ocurile hidrice
cauzate de lipsa de ap, in perioadele secetoase.
Varza de Bruxelles prefer solurile profunde,
fertile, bine structurate. In cazul solurilor
compacte poate aprea fenomenul de asfixiere a
rdcinilor,
cauzat de excesul de ap, in perioadele cu
precipitaii abundente. Spre deosebire de alte
varieti de varz, suport solurile uor acide,
cu un pH
optim situat in jur de 6,5. Se impune evitarea
solurilor cu exces de azot, deoarece in astfel de
condiii plantele vor forma verzioare puin
indesate
sau desfcute.
Pentru cultivare se procedeaz la producerea
rsadurilor incepand din prima decad a lunii
aprilie, in rsadnie semicalde sau pe strat in
camp. Se
folosesc 200-240 g sman pentru asigurarea
necesarului pentru un hectar de cultur. Plantarea
rsadurilor se efectueaz la inceputul lunii iunie
(la
o varst a rsadului de 50-60 zile). Pe lang
lucrrile obinuite de ingrijire, toamna, pentru a
se grbi formarea verzioarelor se indeprteaz
varful
de cretere deasupra ultimelor verzioare formate,
mai ales la soiurile care nu au capacitatea de a
forma verzioarele simultan.
Recoltarea se realizeaz ealonat, pe msur ce
verzioarele au ajuns la maturitatea
caracteristic, incepand din toamn pan in
primvar, in martie,
in zonele cu ierni blande. In condiiile de la
noi, in vederea valorificrii planta se taie de la
baz, se indeprteaz apoi poriunea din varf
(fr
verzioare normal dezvoltate) i frunzele de pe
tulpin. Se obine o producie de 10-14 t/ha.
Pentru producerea seminelor, infiinarea culturii
in anul I se face asemntor culturii pentru
consum. In cursul perioadei de vegetaie se
practic
lucrri de purificare biologic, indeprtand
plantele netipice i cele care nu au format
verzioare de mrime corespunztoare. Toamna
plantele pot s
rman in pmant, in zonele cu ierni blande sau se
smulg din pmant, se indeprteaz frunzele i se
pstreaz in depozite pan primvara, cand se
planteaz in camp. In anul al doilea se aplic
lucrri obinuite de intreinere. Recoltarea
semincerilor are loc in lunile iulie-august, se
las apoi la
uscat, se batozeaz, iar producia de semine
obinute este de 500 600 kg/ha.
Fia speciei
Denumire
GONGYLODES (L.) Duchesne
Denumire popular: Gulie
Sinonime tiinifice: B. rupestris Rafin.;
convar.gongylodes Janchen
Brozb, Calarabe, Caralambe, Carababe, Cararabe,
Clrabe, Clrub, Chelrabe vinete, Chelrabi,
Chelrabie, Chelrade, Corelabe, Corolob, Curechi, Gulie de
iarn, Gulioare, Gulimani, Nap porcesc
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Capparales
Subfamilia:
ramificat; baza tulpinii cuprinzand mai multe
internoduri este tuberizat globulos; frunzele
lung
peiolate au lamina verde sau violacee, cu
marginea dinat; tulpina florifer apare in al
doilea an, prezint flori galbene; inflorire in
mai-iulie; fruct
silicv cu o singur nervur evident pe valv
i semine mici.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Partea comestibil o reprezint tulpina
metamorfozat care acumuleaz dup Souci .a.
(1981): 3,3 5,6 % glucide solubile, 1,6 2,3 %
proteine,
3,3 5,6 lipide, care le confer o valoare
energetic de 110,95 kJ. Glucidele solubile din
gulii sunt reprezentate de glucoz (1,40 %),
fructoz (1,23
%) i zaharoz (1,29 %), iar dintre acizii
organici predomin acidul citric (155 mg/ 100 g)
i acidul oxalic (1,4 mg/ 100 g).
Coninutul in vitamine al guliilor este relativ
sczut, cu excepia acidului ascorbic, aa dup
cum rezult din datele publicate de Souci .a.
(1981):
0,03 0,06 mg/ 100 g tiamin, 0,03 0,06 mg/ 100
g riboflavin, 1,04 2,62 mg/ 100 g nicotinamid,
0,10 mg/ 100 g acid pantotenic, 0,10 0,14
mg/ 100 g piridoxin i 41 92 mg/ 100 g acid
ascorbic.
Coninutul in aminoacizi prezint variaii relativ
mari: 0,12 % arginin, 0,08 % izoleucin, 0,07 %
leucin, 0,06 % lizin, 0,05 % treonin, 0,05 %
valin, 0,04 % fenilalanin, 0,03 % histidin i
0,01 % triptofan i metionin.
Dintre elementele minerale predomin: potasiu 340
- 500 mg/ 100 g, calciu 43 - 90 mg/ 100 g,
fosforul 44 55 mg/ 100 g, magneziul 32 40 mg/
100 g i sodiul 10 -56 mg/ 100 g parte edibil.
Importana
Alimentara
Utilizare
Se folosete in alimentaie, preparate in mod
divers: supe, umplute etc.
Cultivare
Gulia are cerine moderate fa de factorii de
vegetaie.
Temperatura optim de vegetaie este de 18-20oC,
iar temperaturile sczute (de sub 5oC) in faza de
rsad pot determina vernalizarea plantelor.
Are cerine mari fa de ap, comparativ cu varza,
ca urmare a faptului c sistemul radicular este
mai slab dezvoltat. Insuficiena apei in perioada
formrii tulpinii tuberizate determin
lignificarea esuturilor i reducerea produciei,
iar alternana perioadelor cu umiditate diferit
duce la crparea
prii comestibile. In privina umiditii solului,
aceasta trebuie meninut la valori de 70- 75% din
capacitatea de camp.
Gulia are cerine moderate fa de lumin, dar in
locuri umbrite se dezvolt mai mult aparatul
foliar, in detrimentul prii comestibile.
Prefer solurile fertile, cu un pH de 6,5-7,5,
fr exces de azot. Pentru culturile timpurii sunt
mai potrivite solurile uoare, nisipo-lutoase, iar
penttru
cele de toamn, solurile mai compacte, semigrele,
luto-argiloase.
Se poate cultiva in camp pentru obinerea
produciei timpurii sau tarzii, dar i in sere,
ori solarii. In cazul culturii protejate, de
regul se cultiv
intercalat printre randurile speciei de baz
(tomate, castravei).
Pentru cultura timpurie in camp, rsadurile se
produc in rsadnie calde, prin semnat la
inceputul lunii aprilie, folosind 0,8-1 kg sman
pentru un
hectar de cultur. Se procedeaz la repicat in
cuburi nutritive, temperatura se menine la 12-
14oC pentru a se evita vernalizarea i formarea
prematur a tulpinilor florale. Inainte de
plantarea ei, circa 10 zile se procedeaz la
clirea rsadurilor. Plantarea se realizeaz
inepand cu ultima
decad a lunii aprilie. Pe parcursul perioadei de
vegetaie se aplic lucrri de ingrijire
specifice. Recoltarea se realizeaz ealonat pe
msur ce
tulpina ingroat ajunge la un diametru de 5-10
cm, incepand cu luna mai, iar producia obinut
este de 15-20 t/ha.
Cultura tarzie se infiineaz prin rsad, cu
semnat la sfaritul lunii aprilie, pan la
nceoutul lunii mai, cate 3-4 g sman /m2
deoarece rsadul nu
se repic. La plantare rsadul trebuie s aib o
varst de 40-50 zile. Prin urmare, plantarea se
efectueaz incepand de la sfaritul lunii mai,
pan in
10-15 iulie. Se aplic lucrri de ingriire
specifice. Recoltarea se face toamna, in
octombrie, prin smulgere din sol, curare de
frunze i pmant i
depozitare in scopul valorificrii pe timpul
iernii. Producia obinut este de 30-40 t/ha.
In ser gulia se cultiv in perioada de iarn-
primvar (ciclul I), in cultur pur sau asociat
cu speciile de baz (tomate, castravei). In
solarii se
cultiv gulii timpurii, de regulp ca o cultur
intercalat printre tomate, ardei, vinete, sau
castravei.
Producerea seminelor dureaz doi ani, in anul I
se produc plantele mam, iar in anul II, primvara
se infiineaz cultura semincer. Producia de
semine este de 300-400 kg/ha la soiurile timpurii
i 500-600 lg/ha la soiurile tarzii.
Fia speciei
Denumire
BOTRYTIS (L.) Duchesne var. ITALICA
Plench
Denumire popular: Brocoli.
Sinonime tiinifice: var. cymosa Lam.
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Capparales
Subfamilia:
Plant anual cu rdcina ramificat, lignificat,
neingroat; tulpina foarte scurt formeaz
terminal inflorescena alctuit din numeroase
ramificaii i pediceli florali scuri, puternic
ingroai, ramificaiile laxe, parial libere, de
culoare verde, inconjurat de frunze tulpinale
mari, dinate
pe margine, glauce (acoperite cu un strat gros de
cear); florile galbene, apar pe tulpinile
florifere cand este depit faza optim de
recoltare; fructsilicv
cu semine mici, maronii.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Din datele prezentate de Souci .a. (1981) rezult
c inflorescenele de broccoli au o valoare
energetic sczut (136,9 kJ7 100 g parte edibil)
care
rezult din coninutul de glucide (4,4 %),
proteine (3,3 %) i lipide (0,2 %).
Dintre compuii organici determinai in aceste
inflorescene se poate meniona glucoza (0,74 %),
fructoza (0,56 %), zaharoza (0,39 %), celuloza
(1,46 %), ligninele (0,18 %), acizii organici (
acidul citric 210 mg/ 100 g i acidul malic 120
mg/ 100 g) i acizii fenolici (acidul ferulic,
cafeic i pcumaric).
Dintre vitamine, acidul ascorbic se gsete in
cantitatea cea mai mare (114 mg/ 100 g), in timp
ce celelalte vitamine au un coninut relativ
sczut:
tiamina 0,09 mg/ 100 g, nicotinamida 1,0 mg/ 100 g
i acidul pantotenic 1,29 mg/ 100 g.
Ca i in cazul inflorescenelor de conopid s-a
constatat existena unui coninut ridicat de
aminoacizi. In 100 g esut, s-au determinat 190 mg
arginin, 170 mg valin,160 mg leucin, 150 mg
lizin, 130 mg izoleucin, 120 mg fenilalanin i
treonin, 60 mg histidin, 50 mg metionin i 30
mg triptofan.
Coninutul de substane minerale din
inflorescenele de broccoli este relativ ridicat.
Astfel, in 100 g parte edibil s-au detrminat: 464
mg potasiu,
105 mg calciu, 82 mg fosfor, 78 mg clor i 13 mg
sodiu.
Zamauchi i Watada 1998) au constatat c nuana de
culoare caracteristic pentru inflorescenele de
broccoli este determinat de prezena
clorofilidei a, a feoforbidelor i a xantofilei.
Price .a. (1997) au identificat in
inflorescenele de broccoli patru esteri ai
acidului hidroxicinamic: 1,2'-disinapoil -2-
feruloilgeniobiozid, 1-
sinapoil-2-feruloilgeniobiozid, 1,2,2'-
trisinapoil geniobiozid i 1,2-
disinapoilgeniobiozid.
Burzo .a. (nepublicat) au identificat in
substanele volatile extrase prin hidrodistilare
din inflorescenele de broccoli, urmtorii
componeni: 45,45
% dimetil disulfid, 6,64 % nonanal, 6,24 %
nonacozan, 5,97 % fitol, 3,58 % tetrametil octan,
2,41 % izofilocladen, 2,36 % propan ditiol, 1,65 %
metilbutil izotiocianat, 1,59 % octano nitril,
1,48 % tetrametil heptadecan, 1,26 %
hexahidrofarnesil aceton, 1,10 % stachen, 1,06 %
heptanal, 1,01
% metilhexan nitril, 0,82 % tetradecanal, 0,78 %
dimetil tetrasulfid, 0,55 % hexenal acetat.
Detalii...
Aciune terapeutic
Importana
Utilizare
Fahey .a. (1997) au precizat c mugurii florali
de broccoli precum i cei de conopid au un
coninut de 10 100 ori mai mare de glucorafanine
(glucozinolai ai sulforafanului), comparativ cu
inflorescenele mature. Glucozinolaii i
tiocianaii pot fi eficieni in inducerea
enzimelor chinon
reductaz, glutation transferaz, epoxid hidrolaz
NAD(P)H quinon reductaz i glucozil transferaz
care au un efect protector in inducerea
carcinogenezei i a mutagenezei, prevenind riscul
apariiei unor forme de cancer.
In alimentaie se folosete preparat in mod
divers: cu maionez, sufle etc.
Cultivare
Broccoli necesit o temperatur cuprins intre 20-
24oC inainte de apariia inflorescenei i 15-18oC
in perioada de formare a acestora. Temperaturile
de peste 20oC in timpul formrii inflorescenelor
grbesc procesul de formare a florilor i astfel
partea comestibil se depreciaz.
Are cerine ridicate fa de ap, iar excesul i
insuficiena apei au efecte negative, conducand la
deprecierea calitii prii comestibile.
Planta prefer solurile fertile, cu capacitate
bun de reinere a apei i cu un pH cuprins intre
6,8-7,5. Tolereaz solurile uor srturate.
Cultura in camp se poate realiza primvara sau
toamna. Pentru cultura timpurie rsadul se produce
in rsadnie calde, incepand din luna martie,
folosind 300-350 g sman pentru un hectar de
cultur. Plantarea se realizeaz in prima decad a
lunii aprilie. Pentru cultura tarzie, rsadul se
produce pe strat, in camp, prin semnat in luna
mai i plantare in luna iunie.
Recoltarea se efectueaz in momentul cand
inflorescenele s-au dezvoltat suficient, sunt
relativ compacte, inainte de deschiderea bobocilor
florali.
Se recolteaz manual prin mai multe treceri,
deoarece dup recoltarea inflorescenei principale
apar noi lstari, care vor forma i ei
inflorescene,
dar mai mici. Inflorescenele se taie cu o
poriune de tulpin de 10-15 cm. Producia obinut
este de 10-12 t/ha la cultura timpurie i 20 t/ha
la
cultura de toamn.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: BRYONIA ALBA Jacq.
Denumire popular: Muttoare
Sinonime tiinifice:
Cucurbea, Bodioic, Brei, Crtoare, Cireaa cinelui,
Cucurbet, Catcubee, Gurare, mprteas,
Iudaie de pmnt, Morcova ielelor, Morcovei, Poam
slbatic, Suitoare, Tidv de pmnt, Tlhrea,
Turbeaza cinelui, Turnari, Zdrnot
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Dilleniideae
Subfamilia:
Este o plant plant peren, monoic; rdcin
tuberizat; tulpina alungit noduroas, proas,
ramificat, de 2-4 m lungime; frunzele palmat
lobate,
scurt peiolate; florile brbteti dispuse in
raceme } lung pedunculate, iar cele femeieti
sunt grupate in raceme } scurt pedunculate, cu
flori albe
verzui; inflorirea iunie-iulie; fruct bac neagr.
Specie mezofit; frecvent in zona de step-etajul
gorunului, tufriuri, garduri.
Detalii...
Organe utilizate
fructele.
Compoziia chimic
Gustul amar al esuturilor este determinat de
prezna unei triterpene tetraciclice: cucurbitina.
Principalele substane identificate in rdcinile
acestei specii sunt: glucide (ramnoz),
antrachinone (acid crizofanic), acizi grai (acid
linoleic, oleic,
palmitic, stearic), alcaloizi (bryonicin),
alcooli (bryonol), glicozizi diterpenici
(bryonin), antrachinone (acid chrizofanic),
flobafene, spinasterol,
taninuri, bryorezine (2,0 6,8 %).
In organele aeriene ale acestei specii au fost
identificate substanele: taninuri catehinice,
triterpene pentaciclice (cucurbitacin B L,
dihidrocucurbitacin B, dihidrocucurbitacin E,
tetrahidrocucurbitacina I), steroli (-7-
stigmasterol, i stigmasterol).
In parenchimul cortical i in liberul din rdcini
se gsesc celule rezinifere izolate sau dispuse in
iruri verticale (Toma i Rugin, 1998).
Aciune terapeutic
Extractele obinute din frunze au aciune
purgativ, iar cele obinute din rdcini sunt
citotoxice, diaforetice, expectorante, iritante,
purgative i
vermifuge.
Importana
Medicinala, toxica
Utilizare
Sunt utilizate pentru tratarea rcelii,
bronitelor, astmului, ulcerului duodenal,
hipertensiunii i arteritei.
Medicin uman, popular - uz intern - rdcinile
tuberizate au aciune diuretic i purgativ; uz
extern - aciune antiinflamatoare i
antireumatic,
combaterea calviiei.
Recoltare
Frunze
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: BRYONIA DIOICA Jacq.
Denumire popular:
Sinonime tiinifice: Bryonia eretica L. ssp
dioica
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Dilleniideae
Subfamilia:
Plant peren, dioic; rdcin tuberizat;
tulpina simpl sau ramificat, inalt de 2-4 m,
urctoare cu ajutorul carceilor simpli; frunzele
palmat
lobate; florile dispuse in raceme, cele brbteti
sunt albe glbui, cele femeieti sunt grupate in
raceme umbeliforme; inflorirea iulie-august; fruct
bac roie.
Rar, in zona pdurilor de stejar-etajul fagului,
tufriuri, garduri.
Detalii...
Organe utilizate
Se utilizeaza produsul vegetal radix, in
terapeutic.
Compoziia chimic
curcubitacinele B, D, E, I, J, K, L i S,
briodulcosida, briosida, brionosida, brioamarida;
briodiosidele A C; acid brionolic, acid
briocumaric;
briodina L i R (RIP): fructele conin
curcubitacine (analog structural cu cele din
rdacin), briodiofina ( protein toxic).
Aciune terapeutic
Citotoxic (in vitro?), laxativ, emetic,
purgativ drastic, antiinflamatoare.
Importana
Toxica
Utilizare
Afeciuni respiratorii, gastrointestinale,
reumatismale cronice; homeopatie pentru
proprietile tonice i adaptogene.
Medicin uman, popular - uz intern - rdcinile
tuberizate au aciune diuretic i purgativ; uz
extern - aciune antiinflamatoare i
antireumatic,
combaterea calviiei.
Toxicitate
Intreaga plant este toxic.
Contraindicaii
Deoarece intreaga plant este toxic, contactul cu
specia induce dermite cutanate cu vezicule;
ingestia a mai putin de 10 fructe la copii induce
vomismente, dureri abdominale insoite de diaree,
tulburri de echilibru, rar agitaie.
Raportul beneficii/riscuri = negativ.
Cultivare
Bryonia este o plant cu cretere rapid, care
reuete in cele mai multe tipuri de soluri bine
drenate i cu poziie insorit. Prezint un sistem
radicular foarte ramificat i profund, ataandu-se
uor de alte plante.
Se inmulete uor prin semine, de preferat a fi
semnate in substrat rece imediat ce s-au maturat,
iar seminele depozitate se seamn la sfaritul
iernii in rsadni rece. La momentul potrivit
(posibil de manipulat) se procedeaz la transfer
in vase individuale i se menin in ser cel puin
pentru
prima lor iarn. Plantarea in poziia definitiv
se efectueaz la sfarit de primvar, inceput de
var, dup ce a trecut pericolul ingheurilor.
De asemena, se poate proceda la desprirea
tufelor la inceputul primverii.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: BUXUS SEMPERVIRENS L.
Denumire popular: Cimiir
Sinonime tiinifice: Bryonia eretica L. ssp
dioica
Merior, Bngiu, Bnule, Bnuei, Bnui, Bnuel,
Buccel, Cimieriu, Cimiier, Cimioriu, Cinir, Cletaic,
Coacze, Drogonie, Iadr, Iedere, Lemnul Domnului,
Merior turcesc, Pospang, Puspan, Pupan, Simiir,
Simir, Sospain, Sospan, Verdea
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Euphorbiales
Familia: Buxaceae
Subfamilia:
Arbust-arbore; tulpina poate avea inlimi
cuprinse intre 0,3-4m, este foarte ramificat i
dens frunzoas; frunzele simple, dispuse opus,
persistente
(1-4 ani), scurt peiolate, eliptice, ovate sau
alungite, su lungimea de 1-3cm, pieloase, cu
margini intregi, verzi-intunecat pe faa
superioar, verziglbui,
glabre pe faa inferioar, lucioase pe ambele
fee; flori unisexuate, dispuse monoic, in
inflorescene alctuite de regul dintr-o floare
femel
in centru, inconjurat de flori mascule;
inflorirea in martie-aprilie; fructul de tip
capsul globuloas sau ovoid cu semine negre,
lucioase, prevzute
cu caruncul.
Specie cultivat, originar zona mediteraneean.
Organe utilizate
Produsul vegetal utilizat folium
Compoziia chimic
In frunzele de buxus a fost pus in eviden
prezena proteinelor, glucidelor, a taninurilor i
a pigmenilor: cianidin sau/ i pelargonidin i
quercetin sau/ i kampferol.
Frunzele de Buxus conin alcaloizi steroidici,
care deriv de la cicloartenol i care poart
denumirea de buxine. Duke (1992) menioneaz
prezena
urmtoarelor buxine: bebeerin, bebuxin,
buxalin-C, buxalpin, buxaltin, buxamin,
buxaminol, buxandrin, buxanin, buxarin,
buxatin,
buxazidin-B, buxazin, buxdeltin, buxen,
buxenin, buxenin-G, buxenon, buxepidin,
buxerdin, buxetin, buxedin, buxiramin,
buxociclamin-A, buxomegin, buxozin-C, buxpiin,
buxin, buxtauin, ciclobuxamin, ciclobuxin,
ciclobuxonin, ciclomicrobuxin,
ciclomicrosin, cicloprotobuxin,
cicloprotobuxin-D, ciclovirobuxin,
ciclovirobuxin-D, deoxiciclobuxoxazin,
dihidrociclobuxin,
dimetilciclobuxin,dimetilciclovirobuxin,
metilcicloprotobuxin, N-acetilcicloprotobuxin,
N-benzoil-O-acetil-buxodienin,
Nbenzoilbuxodienin,
N-benzoilciclobuxoliin, N-
benzoilcicloprotobuxoliin, N-benzoilciclobuxin,
N-benzoildihidrociclomicrofiliin, N-metilbuxen,
Norbuxamin, parabusonidin, parabuxin,
pseudociclobuxin i tigloilciclovirobuxein.
Seminele de Buxus conin lipide (41 44 %),
proteine, acid linoleic, acid linolenic i acid
oleic.
Aciune terapeutic
Antimalaric, antimicrobian (neverificate
clinic).
Importana
Utilizare
Extractele de Buxus erau folosite din timpuri
stvechi in medicina popular in tratamentul
dermatitelor, al malariei (sec, al XIX- lea), iar
in 1975
Merck i colab. folosete totalul alcaloidic in
tuberculoz.
Toxicitate
Contraindicaii
Dermatite de contact, la doze mari induce
vomismente, diaree i spasme severe; 0,1 mg
alcaloid (5-10 mg/pKg) efect fatal.
Cultivare
Planta reuete pe orice tip de sol bine drenat,
tolereaz un pH cuprins intre 5,5-7,4 i prefer
zonele uor umbrite. Este o specie foarte
rezistent la
temperaturi joase, dar cu o cretere inceat i
prezint numeroase varieti importante pentru
valoarea lor ornamental.
Se poate inmuli prin semine, de preferat
semnate in rsadni rece imediat ce s-au
maturat, iar in cazul celor pstrate semnatul se
efectueaz cat
de timpuriu posibil. Germinarea are loc de obicei
in 1-3 luni la temperatura de 15oC, dar pentru
seminele pstrate perioada poate fi mai lung (nu
este necesar stratificarea, ins aceasta poate
determina o germinare mai uniform). Cand plantele
au atins o dimensiune corespunztoare se
transfer in vase individuale i se cresc in ser
cel puin pentru prima iarn. Plantarea afar la
locul definitiv se efectueaz la sfaritul
primverii,
inceputul verii, dup ce a trecut pericolul
ingheurilor tarzii.
Se pot de asemenea efectua butai de tulpin in
luna septembrie i se supun inrdcinrii in
rsadni.
Mod de cultivare:
Seminte toamna-primavara, marcotaj-primavara prin
musuroire, despartire de tufa sau butasire august-
in straturi reci
Recoltare
Frunze
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CALAMINTHA MENTHIFOLIA Host.
Denumire popular: izm de pdure
Sinonime tiinifice: C. sylvatica Bromf., C.
officinalis Moench ssp. menthifolia (Host)
Arcang., C.
officinalis Moench ssp. menthifolia (Bromf.) P.
Fourn., C. silvatica Bromf.- Engl., Melissa
calamintha
L., M. intermedia Baumg., Satureja silvatica K.
Maly, S. intermedia I. Wagn., S. vulgaris Rouy.,
S.
calamintha Scheele.
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Clasa: Asteridae
Subclasa:
Ordinul: Lamiales
Familia: Lamiaceae
Subfamilia:
Plant peren, tulpini inalte de 20-60(80) cm,
erecte sau ascendente, de obicei ramificate, verzi
sau violete, patent proase, cu perii lungi
aproape cat
diametrul tulpinii. Frunze ovate sau rotund ovate,
pe ambele fee fin proase, inferior punctat
glanduloase. Flori care 3-7 in verticile compuse
din 2
dihazii laxe, pedunculate formand o inflorescen
paniculat, lung i lax. Flori de culoare roz
sau violacee, fructe brune, ovoidale, retezate.
Inflorete VI-IX.
Specie xeromezofit-mezofit, oligotrof-
mezotrof, heliosciadofil, crete din zona de
silvostep pan in etajul fagului.
Detalii...
Organe utilizate
Este o plant peren, aromat, organele aeriene
fiind utilizate atat in scop alimentar, cat i
medicinal. Produs vegetal utilizat in terapeutic
flores.
Compoziia chimic
saponozide reprezentate de mono- i bidesmozide
ale acidului oleanolic (calendulozidele A-H),
alcooli triterpenici ( i -amirenol, arnidiol,
calenduladiol, taraxasterol, heliantrioli,
ursadiol), steroli (stigmasterol, sitosterol,
campesterol), 0,3-0,8% flavone dintre care 0,88%
in florile
ligulate i 0,25% in florile tubuloase (3-O-
glucozide ale izoramnetolului i cvercetolului, 3-
O-neohesperidozid, 3-O-2-ramnozil-rutinozida
constituent majoritar), carotenoide (licopina,
neolicopina A, i -caroten, luteina,
rubixantina, violaxantina, flavoxantina,
crizantemxantina),
compui poliinici (acid calendulic), cumarine
(umbeliferona, esculetol, scopoletol), esteri
cafeil chinici (acid clorogenic), acizi
polifenolici (cafeic,
vanilic, siringic, o-cumaric), taninuri, substane
amare, 0,02% ulei volatil (sesquiterpene
oxigenate), rezine, steride (esteri ai
colesterolului cu acizii
lauric, miristic, palmitic, margaric),
poliholozide omogene (ramnoarabinogalactami,
arabinogalactani), vitamina C, substane proteice,
sruri
minerale (mangan).
Analiza uleiului volatil extras din plantele
acestei specii, efectuate de Burzo .a. (2006), au
evideniat prezena urmtorilor componeni: rose
furan
(86,59 %), -cariofilen (2,87 %), acetofenon
(2,81 %), octen-3-ol (1,37 %), 1,3,8-p-mentatrien
(0,81 %), -cariofilen (0,45 %), dimetil nonenal
(0,38 %), ocimen (0,29 %), -cadinol (o,24 %) i
-elemen (0,18 %).
Detalii...
Aciune terapeutic
Trofic, protectoare, cicatrizant,
antiinflamatoare, antiedematoas, antibacterian,
antifungic, hipolipemiant, coleretic,
spermicid,
imunostimulatoare, oestrogenic.
Importana
Aromatica
Utilizare
Plgi, degerturi, arsuri, eriteme fesiere,
inepturi de insecte, ulcer gastro-duodenal,
ulcer varicos, afeciuni ale cavitii bucale,
colecistite,
dismenoree, infecii cu Trichomonas vaginalis i
T. fecalis, cosmetologie.
Frunzele se pot folosi pentru prepararea de
ceaiuri, care au un efect rcoritor.
Toxicitate
Contraindicaii
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Extract apos, tinctur.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CALENDULA OFFICINALIS L.
Denumire popular: Filimic
Sinonime tiinifice:
Boance, Calce, Calinic, Cldru, Chilimiche, Cilimic,
Cilimin, Cilimini, Coconie, Crie, Fetic,
Filimin, Filimini, Filincic, Floare, Floare galben,
Glbenele, Glbnue, Glbioare, Hilimic, Ncoele,
Ochi galbeni, Ochiele, Ochiul boului, Ogritene, Roioar,
Roiori, Rouli, Ruginele, Ruguli, Rujinei,
Rujinele, Rujmic, Rujnic, Runici, Ruori, Ruulie,
Salomie, Slunin, Silinii, Silunini, Stncu, Ttii,
Vzdoace
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Familia: Asteraceae
Subfamilia:
Plant anual, rar bisanual; rdcina pivotant;
tulpina erect, inalt de 20-50 cm, ramificat de
la mijloc, foliat pan la inflorescen,
pubescent;
frunzele au marginea intreag, pubescente sau
glabrescente, cele inferioare spatulat
oblanceolate, lung atenuate, sesile, cu varf
rotunjit sau scurt
mucronate, frunzele mijlocii lat lanceolate;
antodiile cate unul pe peduncul; foliolele
involucrale ingust lanceolate, proase; florile
ligulate 2-3
seriate, portocalii, de 2 ori mai lungi decat
involucrul; inflorirea iunie-septembrie; fructele
achene, curbate spre interior, iar cele externe
sunt mai
puin curbate.
Cultivat ornamental, tinctorial i medicinal.
Organe utilizate
Se utilizeaz florile, in scop medicinal sau
tinctorial.
Compoziia chimic
florile acestei plante sunt: glucide (galactoz),
proteine (0,6 %), mucilagii (1,5 %), acizii
organici,
acizi grai, acizi fenolici (acid gentisic, acid
p-cumaric, acid clorogenic), uleiurile volatile,
saponozide (arvenozid, saponozid), rezine (3,4 %),
glicozizi sesquiterpenici (arvozid A), compui
benzenoizi (acid syringic), ceril alcool.
Steroli: 28-izofucosterol, -sitosterol,
campesterol, stigmasterol, -sitosterol,
colesterol i derivai ai sterolilor (fucostanol).
Diterpene: calendulol, brein, arnidol.
Triterpene: -amirin, -amirin, taraxasterol,
pseudotaraxasterol, -taraxasterol, faradiol,
lupeol, eritrodiol, calenduladiol, heliantrinol C,
heliantrinol F, acid oleanolic i alcooli
triterpenici: faradiol, lupeol.
Esteri triterpenici: faradiol-3-0-palmitat,
faradiol-3-0-miristat, faradiol-3-0-laurat,
ornidol-3-0-palmitat, ornidol-3-0-miristat,
ornidol-3-0-laurat,
calendulor-3-0-palmitat, calendulol-3-0-miristat
(Neukirch .a., 2004).
Tetraterpene: aurocrom, flavoxanthin,
rubixanthin, longispinogenin.
Vitamine: acid ascorbic (0,1 0,3 %), tocoferol,
rutin.
Alcaloizi: narcissin.
Florile de Calendula conin pigmeni flavonoizi
(0,3 0,8 %) ca: izoramnetin-triglucozid,
izoramnetin-3-gluco-ramnozid, izoramnetin-3-
Orutinozid,
izoramnetin-3-rutinozid (narrcissin), i
izoramnetin-3-glucozid, quercetin, flavocrom, i
caroteni: -caroten, -caroten, -caroten, -
caroten, -criptoxantin, eloxantin,
auroxantin, neoxantin, flavocrom, cis-
flavoxantin, cis-luteoxantin, citroxantin,
mutaxantin, licopen,
neolicopen, fitofluen, lutein, cis-lutein,
lutein-epoxid, mutatocrom, prolicopin,
rubixantin, violaxantin, crizantemaxantin i
zeaxantin,
precum i pigmeni clorofilieni.
Uleiurile volatile sunt secretate de peri situai
pe tulpin i in numr mai mare pe faa inferioar
a limbului. Perii secretori sunt relativ lungi,
pluricelulari, cu pediculul uni- bi- sau triseriat
cu o gland mciucat uni sau pluricelular (Toma
si Rugin, 1998).
Calchat .a. (1991) au identificat 53 de
componeni in uleiurile volatile extrase din
Calendula. In cantitate mai mare s-au detrminat:
-cadinolul
(25,13 %), -cadienul (14,86 %), -fenchenul
(7,46 %), 10--muurololul 7,04 %), T-cadinolul
(5,16 %), nerolidolul (2,75 %) i -pinenul (2,10
%).
O cantitate mai mic de 2,0 % din totalul
componenilor s-a constatat in cazul urmtoarelor
substane: T-muurololul, cadienul, -patcoulenul,
-
cubebenul, cubebenul, -cadienul, muurolenul,
epi-cubebolul, terpinen-4-olul, cubebolul, -
humulenul, -ylangenul, -terpinenul, sabinenul,
limonenul, mircenul, eudesmolul, -felandrenul,
cubebenul, -cariofilenul, -muurolenul, -
pinenul, p-cimenul, aromadendrenul, calacorenul,
(E)-
-ocimenul, bornil acetatul, -terpinenul, 1,8-
cineolul, campfenul, -cubebenul, -amorfenul,
-cadienul, calamenul, -felandrenul,
terpinolenul, -
3-carenul, -gurjunenul, mentona, -patculena,
-farnesenul, camforul, -copaenul, (Z)- -
ocimenul, 2-butanona i 2-pentanona.
Akihisa .a. (1996) au identificat in florile de
Calendula 11 alcooli triterpenici: heliaol,
taraxasterol, -taraxasterol, -amirin, -
amirin, lupeol,
taraxerol, cicloartenol, 24-metil enecicloartenol,
tirucalla-7,24-dienol i dammaradienol. Dintre
aceti componeni, ponderea in fracia alcoolic
de
triterpene o deine helianolul (29 86 %).
esuturile plantelor de Calendula conin:
alcaloizi (19 %), metiltocol, derivat
fucosteroidic (fucostanol), vitamine (tocoferol),
pigmeni (kampferol,
quercetin, rubixantin, violaxantin),
plastochinone, saponozide.
Aciune terapeutic
Extractele din florile de Calendula au aciune
emolient, hemostatic, antiinflamatoae,
antiseptic, antispasmotic, cicatrizant,
emenagog,
antibacterian i antifungic.
Importana
Medicinala, tinctoriala
Utilizare
inflamaiilor bucale i faringiene, a arsurilor,
degerturilor, contuziilor, ulcerelor duodenale,
menopauzei, a
bolilor de piele i de ficat.
Tinctura obinut din mugurii de Calendula este
folosit pentru tratarea durerilor de cap i a
celor de dini. Reprezint un ingredient pentru
cremele
folosite pentru tratarea luxaiilor,
inepturilor, varicelor, asurilor i iritaiilor
pielii.
Calendula are aciune extrogen, educand durerile
menstruale.
Alte utilizri:
Medicin veterinar folosete extractele pentru uz
intern: pentru tratarea gastritei, ulcerului,
cistitei hemoragice furunculoze i pentru uz uz
extern -
pentru tratarea eczemelor, degerturilor,
furunculozei, arsurilor, rnilor.
In cosmetic se folosesc infuziile din flori,
pentru tratarea tenurilor uscate, cosmetica i
igiena ocular, tinctura se folosete pentru
tratarea
pleoapelor ridate;
In apicultur este important ca specie melifer.
Extractele apoase coninand pigmeni flavonoizi se
utilizez pentru colorarea esturilor.
In cazul mordrii intr-o soluie de sulfat de
aluminiu i potasiu, lana se coloreaz in galben
deschis. Mordarea intr-o soluie de sulfat de
aluminiu i
potasiu i developarea in prezena sulfatului
feros, coloreaz lana in gri-verzui (Chiril .a.,
1999). Mordarea cu bicromat de potasiu i
retratarea cu
sulfat de cupru, coloreaz lana in vernil.
Cultivare
Nu este o plant pretenioas fa de sol, dar
prefer terenurile adanci, afanate, bogate, cu
umiditate suficient.
Semnatul se efectueaz in luna martie, iar una
dintre lucrrile importante pe parcursul
vegetaiei este indeprtarea din cultur a
plantelor care
formeaz flori de culoare galben deschis,
lsandu-se numai cele cu flori portocalii i
portocalii inchise.
Pentru producerea de semine se vor alege plantele
cele mai bine dezvoltate i numai cele cu flori
semiduble sau duble, de culoare portocalie
inchis. Pe seminceri se vor lsa numai un numr
limitat de flori, dintre cele mai mari i bine
dezvoltate, pentru a se obine semine de bun
calitate.
Florile mici se suprim prin ciupire. Pe msur ce
florile se adun, se transport imediat la
locurile de uscare, unde se usuc in straturi
subiri,
afanate, pe rame, site, rogojini, aezate intr-un
loc curat, la umbr. Nu se admite uscatul direct
la soare, deoarece duneaz calitii florilor.
Recoltare
Flori cu receptacul, manual in etape succesive
Valorificare
CALENDULAE FLOS FLORI DE GLBENELE CEAI DIN
PLANTE
1.Flux tehnologic:
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CALTHA PALUSTRIS L.
Denumire popular: Calcea calului
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Organe utilizate
Compoziia chimic
Analiza compuilor volatili din anterele florilor
acestei specii efectuat de Jurgens i Doter
(2004) a evideniat prezena sesquiterpenoizilor
(47,7
%), derivailor acizilor grai (27,1 %) i a
monoterpenelor (23,0 %). Compuii tipicipentru
aceast specie sunt: muurolenul, protoanemoninul
i
linalol oxidul.
Aciune terapeutic
Planta are efect iritant, antispasmodic,
diaforetic, diuretic i expectorant, iar
rdcinile au efect antireumatic, diaforetic,
emetic i expectorant.
Importana
Utilizare
Infuziile previn accesele de tuse, decoctul este
folosit in afeciunile urinare, ceaiul are efect
laxativ, sucul din frunze se utilizeaz pentru
tratarea
negilor iar anemoninul i protoanemoninul din
plant, are efect antitumoral.
Frunzele tinere, fierte in mai multe ape se pot
consuma in mod similar cu spanacul. Consumul
frunzelor proaspete determin o uoar toxicitate
i
iritarea mucoaselor, datorit prezenei
protoanemoninului.
Ceaiul preparat din frunze are efect diuretic i
laxativ.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CANNABIS SATIVA L.
Denumire popular: Canep
Sinonime tiinifice:
Aldan, Cnap, Cnep de iarn, Cnep de toamn,
Cnip, Dudi, Dudu, Durhaiu, Durhlani, Durhu,
Durzoi, Haldani, Haldari, Haldaroi, Halduri, Handri,
Handur, Hai, Hladan, Hladari, Hlandov, Holdane,
Holdani, Pordici (exemplarele mici ce rmn dup culesul
cnepii mari n Transilvania)
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Urticales
Familia: Cannabaceae
Subfamilia:
Plant anual, dioic exemplarele femele fiind
mai viguroase decit cele mascule; tulpina poate
avea inlimi cuprinse intre 30-100cm; frunzele
bazale (opuse) i cele superioare (alterne) sunt
palmat-sectate sau palmat-compuse, cu 3-9 lobi
(foliole) dinai, proase pe ambele fee; florile
sunt grupate in inflorescene aflate in axila

frunzelor i au un inveli format din 5 tepale
verzi; florile , invelite in frunza protectoare
bractee, din
care ies 2 stigmate, sunt aezate in inflorescene
axilare; fructul de tip achen avind 2-3mm in
diametru i 3-5 mm lungime este neted, lucios,
bruncenuiu
cu aspect marmorat caracteristic; rmane invelit
in bractee.
Specie cultivat, originar din Asia de SV.
Organe utilizate
Prezint importan economic fibrele din
tulpinile acestei plante. Acestea se formeaz din
celulele periciclului i ale parenchimului din
liberul
secundar i reprezint 24,4 % in cazul tulpinilor
subiri i 10,8 % in cazul celor groase.
Produsul utilizat in terapeutic herba.
Compoziia chimic
Herba conine: 15-20 % rezin, 0,1-0,3 % ulei
volatil (- i - pinen, mircen, limonen,
cariofilen. cariofilen-epoxid, -bergamoten,
alloaromadendren,
-selinen, humulen), flavonoide (orientin,
vitexin, luteolin-7-0-g-D-glucuronid, i
apigenin-7-0-g-D-glucuronid), compui azotai
(colin, trigonelin, -fenil - etil amine,
alcaloizi derivai ai spermidinei), derivai ai
dihidrostilbenului i spiroindanului
(canabispirona,
dehidrocanabispirona), 10-15 % substane minerale.
Seminele conin: 20 - 31 % proteine (edestin),
29 - 35 % lipide, -caroten, glicocol, histidin.
Vitamine: acid ascorbic, 0,37 mg/ 100 g tiamin,
0,20 mg/ 100 g riboflavin i 2,43 mg/ 100 g
niacin.
izolinolenic, acid oleic.
Aciune terapeutic
Aciunea extractului se bazeaz peprezena
tetrahidrocanabinolului, celelalte canabinolide se
pare c sunt inactive.
Acestea au aciune psihotrop (halucinogan prin
decompensare psihic), hipnotic, analgezic,
antispastic, bronhodilatatoare, sedativ,
anticonvulsivant, antibiotic, antiemetic,
estrogen.
Importana
Oleaginoasa, producatoare de fibre textile
Utilizare
In unele forme de neoplasm avansat, cefalee,
dismenoree, astm, glaucom (ca adjuvant, sub form
de igri cu marijuana). Deoarece aciunile
terapeutice nu pot fi disociate de aciunea
psihotrop, produsele nu au aplicaii terapeutice.
Sunt folosite numai in S.U.A. pentru aciunea
antiemetic.
Medicina uman (popular): seminele (achenele)
fierte in lapte i pisate se foloseau pentru
pansarea rnilor sau vindecarea unor afeciuni ale
pielii;
cu fumul rezultat din arderea lor se tratau
durerile de urechi sau cap; fina fiart in lapte
sau sup era dat in bolile de stomac sau contra
otrvirilor,
in timp ce fiart in vin alb pentru calmarea
tusei; preparat dup alte reete, fiertura de
semine se administra i pentru tratarea
tuberculozei;
decoctul din plant, amestecat cu unt sau alte
plante era folosit pentru tratarea reumatismului .
Medicina veterinar (popular ): seminele
(achenele) folosite pentru tratarea pestei la
porci, a tuberculozei la cai; fumigaii cu pleav
sau zeama
obinut din fierberea varfurilor plantei cu flori
utilizate pentru tratarea glbezei la oi.
Fibrele extrase din tulpini constituiau materia
prim de baz pentru confecionarea imbrcmintei
i a altor textile in cas; seminele bogate in
uleiuri au fost larg folosite in alimentaie pan
la apariia plantelor oleaginoase de origine
american; din fina obinut prin presarea
seminelor se
fceau umputuri pentru plcini sau supe.
In vopsitorie se utilizeaz: - Herba.
Obiceiuri, tradiii: erau in strans legtur cu
preocuprile pentru obinerea unei recolte bogate
mai numeroase primvara, la semnat i in ciclul
srbtorilor din acest anotimp; in randul
ocupaiilor casnice tradiionale, prelucrarea
fibrelor era a doua ca importan dup pregtirea
hranei.
Toxicitate
Contraindicaii
Administrarea repetat conduce la scderea
capacitii intelectuale i fizice, la instalarea
toxicomaniei, deficienei imunitare (micorarea
rezistenei
la infecii virale, leucemie, SIDA).
Cultivare
Canepa prefer soluri bogate in substane
nutritive, umede, cu reacie neutr sau uor
alcalin, cu un pH cuprins ntre 7,1-7,4. Sunt
recomandate
solurile argilo-lutoase, permeabile pentru ap i
aer, rezultate bune obinandu-se in ara noastr
pe aluviuni, cernoziomuri cu apa freatic la
suprafa, pe lcoviti lucrate adanc, potrivite
fiind chiar i turbriile. Sunt contraindicate
solurile cu nivelul apei freatice mai ridicat de
80 cm, cele
prea umede, sau cele prea uoare, ori solurile
srace in humus i in substane minerale.
Este o plant rezistent la temperaturi sczute,
dar acestea pot determina stagnri in cretere,
imbtranirea i in consecin inflorirea timpurie
i
reducerea inlimii.
Canepa consum foarte mult ap, mai ales in
perioada de butonizare-inflorire (mai mult chiar
decat porumbul), iar cea mai potrivit umiditate a
solului este 70-80% din capacitatea capilar
pentru ap.
In privina temperaturii, canepa rezist la inghe
pan la inceputul creterii intense, dup care
rezistena scade treptat.
Semnatul se efectueaz timpuriu, respectiv prima
decad a lunii aprilie (dup cerealele de
primvar sau inaintea porumbului), folosind 70 i
90 kg
la hectar, in raport cu indicii de calitate ai
seminelor. Intarzirea semnatului are drept
consecine scderea produciei de fibre mai ales
in regiunile
secetoase, atac de purici, inflorire timpurie i
tulpinile rman scurte.
Producia obinut in cazul canepii cultivate
pentru fibre este in medie de 50-60 q/ha tulpini
uscate. Deoarece in cazul unei astfel de culturi
nu se
poate obine sman, se impune realizarea unei
culturi speciale pentru producerea de semine
necesare semnatului. Astfel de culturi se
infiineaz
in zonele foarte favorabile, in special in campia
de vest. Producia de semine obinut este
cuprins intre 400-800 kg/ha.
Recoltare
Frunze sau seminte
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CAPSELLA BURSA-PASTORIS (L.)
Medik.
Denumire popular: Traista ciobanului
Sinonime tiinifice:
Arior, Buruiana de friguri, Coada pisicii, Iarba de friguri,
Pasatel, Pascuta, Pastele calului, Pastele cailor,
Plosca ciobanului, Punga babei, Punga popii, Pungulita,
Rapan, Straita ciobanului, Straita popii, Tasca
ciobanului, Tasculita, Tascuta, Trasta vacarului
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Capparales
Subfamilia:
Planta erbacee anuala sau bisanuala cu radacina
pivotanta; tulpina de 6-60 cm, de obicei solitara,
simpla sau ramificata are in partea bazala frunze
in
rozeta, oblanceolate, cu marginea variat alcatuita
(intreaga, dintata, sinuat-lobata, runcinat-fidata
sau sectata); frunzele tuplinale sunt intregi sau
dintate, cu auricule mari, amplexicaule; florile
cu petale albe, pe tipul 4, grupate in racem;
inflorire in aprilie-iulie (uneori pana in
noiembrie); fruct
silicula triunghiular obcordata, lunga de cca.
6-9 mm cu seminte numeroase, deschis-brunii.
Specie euritrofa mezotrofa, eurifila, frecventa
din zona stepei pana in etajul boreal prin livezi,
campuri, locuri cultivate sau ruderale.
Detalii...
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaza herba.
Compoziia chimic
Substantele identificate in tesuturile aeriene
sunt: glucide (4,8 %), lipide (0,3 4,2 %),
proteine (4,2 35,6 %), steroli (-sitosterol,
eritrosterol),
inozitol, taninuri, acid tanic, saponine, baze
azotate (colina), amine (1 % colina, acetilcolina,
tiramina), polioli (adonitol, manitol, sorbitol),
glucozizi cu sulf (gluconapina, sinigrina),
glicozizi secoiridoizi (amarogentin), centapicrin
(hidroxibenzilester al swerozidului), tanin si o
peptida cu
actiune hemostatica.
Aminoacizi: arginina, acid aspartic, acid
glutamic, leucina, metionina, prolina, histamina.
Pigmenti: -caroten (0,2 2,2 mg/100 g),
luteolin-7-galactozid, luteolin-7-rutinozid,
rutina, diosmetina, diosmina, hissopina,
gentioflavina,
gentioflavonid, gentiopicrina.
Alcaloizi: gentianidina, gentianina, bursina,
tiramina.
Monoterpene: gentiopicrosid, swertiamarina,
swerosid si triterpene: si -amirina.
Vitamine: 36 - 550 mg/ 100 g acid ascorbic, 3,4
mg/ 100 g, niacina, 1,44 mg/ 100 g riboflavina,
2,12 mg/ 100 g tiamina, rutina.
Acizi: acid citric, acid cafeic, acid fumaric,
acidul oxalic, acidul piruvic, acid p-cumaric,
acid protocatehic, acid ferulic, acid hidroxi-
benzoic, acid
protocatechuic, acid sulfanilic, acid p-
aminobenzosulfonic, acid tiocianic, acid cerotic,
acid crataegolic acid siringic, acid vanilic, acid
bursic.
Acizi grasi: acid linoleic, acid linolenic, acid
oleanolic, acid oleic, acid palmitic, acid
stearic, acid cerotic (triacontanol).
Aciune terapeutic
Vasoconstrictoare, hemostatica, antiseptica,
astringenta, ionotrop pozitiva, cronotrop
negativa.
Importana
Medicinala
Utilizare
Dismenoree (de pubertate sau de menopauza),
diaree, hemoroizi, varice, insuficienta venoasa,
epistaxis, rani sangerande.
Alte utilizari:
Medicina umana (populara): tulpini florifere
ceai contra frigurilor?, in afectiuni ale
cailor urinare, in tratarea bolilor de stomac sau
a
pierderilor de sange .
Forme farmaceutice
Tinctura, extracte fluide (extractele fluide sunt
eficace 3 luni dupa preparare).
Cultivare
Planta creste chiar pe cele mai sarace soluri,
infloreste in astfel de conditii, numai ca atinge
doar cativa centrimetrii in inaltime inainte de a
inflori si
a forma seminte. In cazul solurilor bogate,
cresterea este puternica, planta atinge chiar 60
cm si inflorirea va fi mai tardiva.
Se seamana in situ din februarie pana in mai, dar
si in mijlocul toamnei.
Recoltare
Herba, cu secera sau coasa, in luna mai, cand
plantele nu au fructificat inca
Valorificare
BURSAE PASTORIS HERBA IARBA DE TRAISTA
CIOBANULUI
1.Flux tehnologic:
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CAPSICUM ANNUUM L.
Denumire popular: Ardei
Sinonime tiinifice:
Ardei borcanos, Ardei gras, Ardei iute, Ardei lung, Ardei
rosu, Besica, Boia, Chiparca, Chiparus, Chiper
chiperat, Chiper de cel dulce, Chiper iute, Chiper lung,
Paprica, Piparca, Piper turcesc, Piper rosu,
Poprica, Popivnic, Tiper amar, Tiper dulce
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Solanales
Familia: Soolanaceae
Subfamilia:
Planta anuala; tulpina ramificata de 30-50 (100)
cm inaltime; frunzele sunt simple, intregi,
lanceolate, petiolate; flori albe; inflorirea:
iunieseptembrie;
fructul baca de forme si dimensiuni diferite,
colorate verde inchis, verde galbui, rosu,
portocaliu.
Specie termofila; frecvent cultivata ca planta
alimentara si condimentara.
Organe utilizate
Produsul utilizat in terapeutica fructus. In scop
medicinal se utilizeaza fructele maturate si
deshidratate de Capsicum annuum L. var. minimum
(Miller) Heiser si cele ale varietatii Capsicum
frutescens L. care au un continut minim de 0,4 %
capsaicinoide, exprimate ca si capsaicina.
Compoziia chimic
Fructele de ardei au un continut redus de
substante energetice, valoarea energetica fiind de
115,1 kJ/ 100 g parte edibila (Souci s.a., 1981).
Continutul in principalele componente chimice din
fructe este urmatorul: glucide totale 1,5 6,6 %,
( 1,41 % glucoza, 1,26 % fructoza, 0,12 %
zaharoza), protide 1,2 %, lipide 0,20 %, cumarine
(scopoletina), glicoalcaloizi (solanina),
substante minerale 0,57 % si fibre 1,97 %.
Continutul de vitamine din 100 g fructe de ardei
este urmatorul: tiamina 0,06 mg, riboflavina 0,05
mg, piridoxina 0,27 mg, nicotinamida 0,33 mg,
acidul folic 0,02 mg, acidul pantotenic 0,23 mg,
acidul ascorbic 139 mg si tocoferolii 0,65 mg.
Continutul fructelor de ardei in aminoacizi este
relativ scazut: 0,01 % histidina, 0,04 %
isoleucina, 0,04 % leucina, 0,05 % lizina, 0,01 %
metionina,
0,05 % fenilalanina, 0,04 % treonina si 0,03 %
valina.
Continutul in elemente minerale exprimat la 100 g
substanta edibila este urmatorul: sodiu 1,7 mg,
potasiu 212 mg, magneziu 12 mg, calciu 11 mg,
mangan 0,10 mg, fier 0,75 mg, cupru 0,10 mg, zinc
0,03 mg fosfor 0,29 mg, clor 0,19 mg si iod 0,002
mg.
Sterolii identificati in fructele de ardei sunt
reprezentati de: -sitosterol, campesterol si
stigmasterol.
Acizii orgenici sunt reprezentati de acidul malic
(60, 0 mg/ 100 g) acidul citric (262,0 mg/ 100 g),
acidul oxalic (16,0 mg/100 g), acid 3-
metilbutiric.
Dintre acizii grasi, in fructele de ardei s-a
identificat prezenta: acidului linolenic,
arahidic, behenic, linoleic, oleic, palmitic si
palmitoleic.
Fructele de ardei contin glicozizi sterolici cum
sunt: caanozidul A, B, C, D,E, F, I, II, III,
IV, V, A-1, B-1 si C-1.
Lunig s.a. (1994) au identificat urmatorii compusi
volatili din fructele de ardei: 2,3-butadiona, 1-
penten-3-ona, hexanal, 3-caren, -ocimen, octanal
si 2-izobutil-3-metoxipirazona. In afara de
acestia au mai fost identificati: -pinen, -
felandren, -terpineol, -tuien, -pinen,
camfen, -3-caren,
eugenol, -terpinen, linalool, p-cimen,
terpinolen si terpinen-4-ol.
Culoarea fructelor de ardei este determinata de
prezenta pigmentilor clorofilieni, carotenoizi si
a flavonelor. In faza de maturitate continutul de
caroten a fost 29,32 mg/ 100 g si cel de
capsantina de 27,49 mg/ 100 g.
In soiul Bovet 4 Deli si Toth (1997) au
identificat 34 de pigmenti carotenoizi.
Principalii carotenoizi din fructele maturate au
fost: capsantina,
capsorubina, zeaxantina, cucurbitacina A si -
carotenul. Urmeaza in ordinea concentratiei lor:
capsantin-5,6-epoxid, karpoxantina, violaxantina,
cicloviolaxantina, anteraxantina, nigroxantina,
-criptoxantina si unii izomeri cis si oxizi
furanoizi.
De asemenea, in timpul maturarii ardeilor are loc
sinteza de novo si esterificarea carotenilor. La
inceputul procesului de maturare xantofilele
esterificate reprezinta aproximativ 50 % din
totalul carotenilor. In timpul maturarii are loc
diminuarea cantitatii de xantofile libere,
acumularea celor
partial esterificate, iar o parte din xantofilele
partial esterificate sunt esterificate total. In
fructele complet maturate continutul de caroteni
liberi,
partial esterificati si total esterificati este de
21,3 %, 35,6 % si respectiv 43,1 %. Acizii grasi
care esterifica xantofilele galbene sunt acizii
linoleic,
miristic si palmitic, in timp ce xantofilele rosii
sunt esterificate de acizii lauric, miristic si
palmitic. Prezenta acizilor grasi saturati in
xantofilele rosii
explica stabilitatea lor mai mare in comparatie cu
cele galbene.
Dintre pigmentii carotenoizi au mai fost
identificati: 3-hidroxi--carotenul, 3,6-epoxid-
5-hidroxi-5,6-dihidro-zeaxantina, 5-hidroxi-
capsantin-5,6-
epoxid, cis-9-capsantina, xantofil-epoxid si -
caroten.
Dintre compusii flavonici, in fructele de ardei au
fost identificati: hesperidozida, rutozida,
eriodictiozida, luteolin-7-0--apioglucozid si
luteolin-7-0-
-diglucozid.
Pungenta fructelor de ardei se datoreaza
acumularii unui grup de amide, denumite
capsaicinoide, dintre care fac parte capsaicina,
dihidrocapsaicina,
nordihidrocapsaicina, homocapsaicina si
homodihidrocapsaicina (Cotter, 1980).
In semintele de ardei a fost determinata prezenta
urmatoarelor substante: 24-metil lofenol, 24-
metilen-cicloartanol, 31-nor-lanosterol, 31-
norcicloartanol,
-amirina, acid carnaubic, citrostadienol,
cicloartanol, cicloartenol, cicloeucalenol,
gramisterol, lanosterol, lofenol, lupeol,
obtusifoliol,
trigonellina, acid oleic si acid stearic.
Detalii...
Aciune terapeutic
Vasodilatatoare (locala) cu antrenarea unor
tulburari nervoase locale.Irita puternic mucoasele
si produce arsuri dureroase. In doze mici produsul
poate fi folosit pentru cresterea secretiei
gastrice si a peristaltismului intestinal
(administrare orala).
Importana
Utilizare
Algii musculare (urmari ale unor elongatii la
nivelul umarului si coloanei vertebrale) si
reumatismale, herpes, zona Zoster (la adulti si
adolescenti).
Alimentatie - fructele se consuma in stare cruda,
gatite, murate sau sub forma de boia .
Industrie - fructele se folosesc pentru obtinerea
conservelor;
Medicina, umana, populara - uz intern - fructele
vitaminizeaza organismul , cele de -ardei iute, in
doze mici, ajuta la digestie, scad presiunea
arteriala, uz extern - combaterea oboselii
corzilor vocale, combaterea reumatismului si a
degeraturilor, a anginei.
Cosmetica - combaterea alopeciei (cheliei).
Toxicitate
Contraindicaii
Rani si sensibilitate la preparate pe baza de
capsaicina (la aplicatii externe), gastrite,
ulcere gastro- duodenale (pentru consumul intern),
evitarea
contactului cu mucoasele, in special ochii.
Urticarie, exantem. Consumul intern excesiv poate
irita esofagul, stomacul si poate genera gastrite,
ulcere gastro-duodenale si iritatii renale,
supradozarea poate conduce la vezicule si
degenerescente neuronale.
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Forme lichide (0,005-0,010% capsinoide), emplastre
(cu 10- 40 g capsinoide /cm2) si preparate
semisolide (0,02- 0,05% capsinoide).
Fructele de ardei prezinta importanta in
alimentatie mai ales pentru continutul lor de acid
ascorbic deosebit de ridicat.
Conservare
Cultivare
Ardeiul este o planta pretentioasa fata de
factorii de vegetatie.
Temperatura minima de germinare este de 14-15oC,
iar cea optima de 25-28oC. Plantele cresc si
fructifica corespunzator la temperaturi de 22-
25oC.
Suma temperaturilor active (de peste 17oC) este de
3000oC.
Ardeiul are pretentii ridicate fata de lumina, iar
in vederea fructificarii necesita cel putin 8000
lucsi. Este o planta de zi scurta, dar suporta si
o
fotoperioada mai mare de 12 ore si chiar lumina
continua.
Planta are pretentii mari fata de apa.
Insuficienta apei duce la avortarea unui numar
mare de flori, fructele cresc incet, sunt diforme
si lipsite de
turgescenta. Consumul de apa difera cu faza de
vegetatie si se poate aprecia dupa coeficientul de
transpiratie, care are valoarea de 500 in primele
faze, 550 in perioada infloririi si de 750 la
fructificare. Plafonul de umiditate din sol
trebuie sa fie de 65-71% din capacitatea de camp
la inceputul
vegetatiei si de 80-90 % in perioada
fructificarii. In privinta nutritiei se poate
mentiona ca ardeiul reactioneaza bine la
fertilizarea cu ingrasaminte
organice, aplicate atat la ingrasarea de baza, cat
si in cursul perioadei de vegetatie.
Prefera solurile usoare, nisipo-lutoase, aluviale,
cu reactie neutra sau usor acida, cu un pH 6,8.
Plantele de ardei au pretentii mari fata de aer,
in special in sere, in perioada fructificarii,
cand plantele cer aer proaspat, dar sunt sensibile
la curentii
reci de aer.
Ardeiul se cultiva in camp, in solarii si in sere.
Pentru cultura in camp, se produc rasaduri prin
semanat in spatii incalzite (intai ardeiul gras
pentru cultura timpurie in perioada 20-25
februarie;
urmeaza ardeiul gras pentru cultura de vara in
perioada 25 februarie-15 martie si in cele din
urma ardeiul lung si gogosar pentru culturile
tarzii in
perioada 5 februarie - 20 martie). In vederea
producerii rasadului pentru un hectar de cultura
se folosesc 1,2-1,5 kg samanta.
La plantare rasadul trebuie sa aiba varsta de 60-
65 zile, iar cu cateva zile inainte de plantare se
procedeaza la calirea rasadurilor prin aerisire
mai
puternica ziua si noaptea, iar cu cateva ore
inainte de scoaterea rasadurilor se uda abundent.
Se planteaza mai intai ardeiul gras timpuriu (25
aprilie-
5 mai), apoi ardeiul gras, gogosar si lung (5 -20
mai). Recoltarea la ardeiul gras se realizeaza la
maturitatea tehnica, la ardeiul iute si lung la
maturitatea tehnica, cat si cea fiziologica, iar
la ardeiul gogosar si de boia numai la maturitatea
fiziologica. Productiile medii care se obtin sunt:
20-
30 t/ha la ardeiul gras, gogosar si lung si de 8-
12 t/ha la ardeiul iute si ardeiul de boia.
Cultura ardeiului prin semanat direct in camp,
desi permite eliminarea fazei de rasad
(costisitoare), nu a capatat extindere.
In solarii se cultiva de obicei ardeiul gras, cu
producerea rasadurilor in spatii incalzite, in
perioada 1-5 februarie in rasadnite si 10-15
februarie in
sere, folosind 800 g seminte pentru producerea
rasadurilor necesare plantarii unui hectar.
Plantarea se efectueaza atunci cand temperatura
solului se
mentine pe o adancime de 10 cm la un nivel de 14-
15oC. Recoltarea se incepe in prima decada a lunii
iunie si se poate prelungi pana in prima
decada a lunii octombrie, obtinand 35-40 t/ha.
In conditii de sera se cultiva ardeiul gras si
ardeiul iute, in ciclul I scurt (1-10 februarie
10-15 iulie) si prelungit (1 februarie 5 martie,
pana la
jumatatea lunii octombrie). In ciclul II se poate
cultiva in perioada 5 iulie- 30 noiembrie.
Rasadurile se produc in sere inmultitor, cu
semanat in
perioada 15 octombrie -15 noiembrie pentru cilcul
I (cu varsta la plantare de 100-110 zile),
respectiv 1-10 mai, pentru ciclul II (varsta la
plantare
fiind de 50-60 zile). Se folosesc 0,5 -0,6 kg
samanta pentru un hectar. Recoltarea se esaloneaza
in functie de ciclul de cultura. Pentru ciclul I
recoltarea incepe in aprilie si se continua pana
la 15 iulie, obtinand 40-50 t/ha. La cilcul I
prelungit, recoltarea incepe intre 1 mai si 15-20
octombrie,
productia fiind de 60-70 t/ha. In ciclul II,
recoltarea se efectueaza intre 1 noiembrie si 30
noiembrie, iar productia obtinuta este de 25-30
t/ha.
In vederea producerii semintelor, tehnologia de
cultivare este asemanatoare cu cea pentru
obtinerea de fructe pentru consum, cu mentiunea
aplicarii
unor lucrari de ingrijire specifice. Recoltarea se
realizeaza la maturitatea fiziologica, manual, in
2-3 etape, iar productia de seminte este de 180-
210
kg/ ha la ardeiul gras, 210-240 kg/ha la ardeiul
lung si 160-190 kg/ha la ardeiul gogosar.
Recoltare
Fructele, manual, in 3-4 etape, pe masura
atingerii maturitatii
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CARLINA ACAULIS L.
Denumire popular: Turta
Sinonime tiinifice:
Ceapa ciorasca, Ciortopelog, Ciurul znelor, Ciurul zorilor,
Colacul babii, Gainusa, Iarba lupului, Marul
ciobanului, Nevastuica, Palamida, Pinea babei, Punga
babei, Sita znelor, Spinul cerbului, Tataiase, Tula,
Turcea, Turturea
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Ordinul: Asterales
Subfamilia: Asteroidae
Planta perena, cu rizom gros; tulpina lipseste sau
este scurta de 15 mm; frunze penat-sectate,
paienjeniu paroase; alterne, lat ovate, penat-
sectate;
florile tubuloase, rosiatice, sunt dispuse in
inflorescenta de tip antodiu, de 3-6 (10) cm
diametrul; hipsofile involucrale interioare alb
argintii sau
palid roze; inflorirea august-septembrie; fruct
achena, de 4-5 mm lungime, fin alipit paroase, cu
papus de 13 mm.
Specie oligotrofa, xeromezofita; frecventa in
etajul fagului-etajul boreal, pajisti.
Detalii...
Organe utilizate
Compoziia chimic
Radacinile acestei specii contin 1 3 % ulei
volatil, componentul prioritar fiind benzil-2-
furilacetona.
Aciune terapeutic
Extractele se folosesc pentru tratarea spasmelor
tractului digestiv, a bolilor de ficat si
retentiei urinare. Tinctura obtinuta din aceasta
specie are
actiune antidermatozica, tonica si antibiotica si
este folosita ca activator al sistemului nervos
simpatic.
Importana
Medicinala
Utilizare
Planta a fost utilizata pentru proprietatile ei
afrodisiace.
Extractele din radacini au efect antibiotic,
antispasmodic si digestiv, iar in doze mari au
efect febrifug si purgativ.
Medicina umana, populara - uz intern - rizomul si
radacinile plantei actioneaza ca diuretic,
sudorific, colagog, antibacterian etc., uz extern
- tratarea
bolilor de piele;
Medicina veterinara, uz intern - tratarea
nefritei, starii febrile, indigestii, ascita, uz
extern - tratarea plagilor purulente,
dermatitelor, scabiei.
Cultivare
Mod de cultivare:
Transplantarea rasadului semanat in straturi
primavara
Recoltare
Flori, radacini, tulpini
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CARDUUS NUTANS L.
Denumire popular: Ciulin
Sinonime tiinifice:
Cucuruzul magarului, Ghimpan, Scai, Scaiete, Scaiete,
Schin, Spin
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Familia: Asteraceae
Subfamilia:
Planta bisanuala; radacina pivotanta; tulpina
erecta, inalta de 50-150 cm, simpla sau
ramificata, foliata, spinos aripata; frunzele
bazale din primul an
sunt mari, oblanceolate, glabre, trilobate, lobii
terminati in spini galbeni, dispuse in rozeta
(aceasta rozeta de frunze dispare pana la
inflorire);
frunzele tulpinale decurente pe tulpina, paroase
pe dos, formind aripi lobate si spinoase; ramurile
prezinta un singur antodiu, paienjeniu tomentos,
de obicei nutant; hipsofilele involucrale au
latimea maxima de 2-5 mm; florile sunt rosii;
inflorirea iunie-august; fructele achene umflate.
Specie xeromezofita-mezofita, frecventa in zona de
stepa-subetajul gorunului, pajisti ruderalizate.
Detalii...
Organe utilizate
In scopuri medicinale se utilizeaza organele
aeriene, care se recolteaza in perioada de
inflorire.
Compoziia chimic
Principalii componenti din organele aeriene sunt:
glucidele, aminoacizii, pigmentii clorofilieni si
flavonici si derivatii dihidroxifenolici.
Semintele sunt bogate in ulei: 41 44 %.
Aciune terapeutic
Extractele obtinute din florile acestei plante au
efect febrifug, cele obtinute din planta intreaga
au efecte hepatoprotectoare, atribuite
asparaginei, iar
cele din semintele cre au un continut ridicat de
acid linoleic, sunt folosite la prevenirea
arterosclerozei.
Importana
Melifera
Utilizare
In medicina umana, populara se folosea in amestec
cu coaja de nuca, radacini de patlagina si
rostopasca la bai pentru copii, in vederea
intaririi
organismului.
Cultivare
Ciulinul reuseste pe orice fel de sol de gradina,
un teren insorit. Planta atrage albinele, fluturii
si se o hrana potrivita pentru omizile multor
specii de
lepidoptere.
Semanatul in situ se realizeaza primavara.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CARTHAMUS TINCTORIUS L.
Denumire popular: Sofranasi
Sinonime tiinifice:
Crapusnic, Pintenoaga, Safranel, Sofran, Sofran de gradina,
Sofran rosu, Sofran prost, Sofran salbatic,
Sofranel, Uruian
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Familia: Asteraceae
Subfamilia:
Planta anuala; radacina pivotanta; tulpina erecta,
inalta de 20-60 cm, cilindrica, foliata pana la
inflorescenta; frunzele tulpinale sesile,
coriacee,
lanceolate sau alungit ovate, aproape glabre, cu
margini spinos dintate (mai rar intregi); antodii
solitare in varful ramurilor de 3-3,5 cm diametru;
hipsofilele involucrale externe verzi, alungit
eliptice, spinos dintate, terminate in spin
alteori intregi, cele mijlocii ovate, terminate in
apendice
verde, spinos sau nespinos, cele interne ovat
lanceolate, verzi galbui intregi, nespinoase;
florile portocalii mai tarziu devin rosietice;
inflorirea iulieaugust;
fructele achene brun galbui, obtuz 4-muchiate,
lungi de 6 (7) mm, fara papus.
Cultivata oleaginoasa si tinctoriala.
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaza frunzele, florile
recoltate in lunile iulie septambrie si
semintele recoltate in luna octombrie.
Compoziia chimic
Frunzele contin: glucide, proteine (12 17 %),
ubichinona, compusi alifatici (safynol) si
alcaloizi (serotobenina).
Uleiurile volatile extrase din frunze contin:
beta-farnesen, (Z)-3-hexenil-butirat, 1-
pentadecen, alfa-copaen, benzotiazol, beta-
ciclocitral (0,05 ppm),
beta-ionona (0,09 ppm), beta-selinen (0,11 ppm),
cariofilen (28 ppm), decanal, delta-cadien,
germacren D, humulen, limonen,
Pigmentii din frunze sunt reprezentati de:
luteolin-7-beta-D-glucozid.
Principalele substante identificate in flori sunt:
glucide, lipide (6,3 %), mucilagii, proteine (14,8
%), ulei volatil (verbenona), lignani
(matairezinol),
lignine (tetratrachelozid), alcaloizi indolici
(serotobenina), cetone monoterpenice (verbenona)
si substante minerale.
Dintre pigmenti au fost identificati glicozizi ai
kampferolului, flavanone (cartamidina sau
5,7,8,4'- flavanona), gicozizi ai flavanonelor
(izocartamina).
Hidrocarburi: nonanal, hexadecen, heptadecen,
pentadecen, hexenal, decadienal.
In compozitia uleiurilor volatile s-au identificat
urmatoarele substante: beta-farnesen, (E,E)-2,4-
decadienal, 1-heptadecen, 1-hexadecen, 1-
pentadece, 1-tridecen, 2-hexanol, 2-
hidroxiarctiin, acid 2-metilbutiric, acid 3-
metilbutiric, 3-hexanol, alfa-cedren (0,24 1,4
ppm), alfa-copaen
(0,17 0,22 ppm), alfa-felandren (0,01 ppm),
benzotiazol, beta-ionona (0,07 0,88 ppm), beta-
selinen (0,14 0,29 ppm), cariofilen (45 ppm),
decanal, delta-cadien, etil-acetat, etilbenzen,
humulen, nonanal, O-xilen, terpinen-4-ol.
Semintele contin: glucide (12 53 %), proteine
(12 20 %), vitamine (acid ascorbic, niacina,
riboflavina, tiamina, gama-tocoferol), lipide (20
62
%), acizi grasi: acid arahidic (0,5 %), behenic (1
%), linoleic (68 83 %), linolenic (0,5 %),
miristic (max. 0,2 %), oleic (8 21 %), palmitic
(0,6
1,8 %), stearic (1 5%), lignine (trachelozid).
Aciune terapeutic
Extractul obtinut din florile acestei specii are
proprietati laxative, diuretice,
anticolesterolice, sedative si stimulante.
Importana
Oleaginoasa, tinctoriala
Utilizare
Este utilizat pentru tratarea ranilor, arsurilor
si a gripei.
In medicina umana, populara, florile si fructele
se folosesc contra tusei, au proprietati
expectorante, bacteriostatice, cicatrizante.
In alimentatie se foloseste uleiul rafinat in
diferite preparate culinare, care este sursa de
vitamina F.
Petalele sunt utilizate in scop tinctorial, pentru
obtinerea de diferite nuante de galben.
In cosmetica se foloseste pentru obtinerea de
produse de machiaj, utilizate in teatru.
In apicultura este importanta ca planta melifera.
Cultivare
Planta reuseste pe orice tip de sol bine drenat,
cu un pH cuprins intre 5,4-8,2 necesitand
umiditate corepunzatoare a solului din momentul
plantarii
pana la inflorire. Necesita pozitii de plin soare.
Tolereaza bacteriile, uscaciunea, inghetul,
fungii, valorile mari ale pH-ului, mediul salin,
virusurile si
vanturile.
Este o planta specifica zonei temperate, creste
bine in arealele destinate graului si orzului, iar
in cazul zilelor scurte si reci, deci in prima
parte a
sezonului cresterea este inceata. Necesita zile
lungi (o fotoperioada de circa 14 ore), tolereaza
umbra si buruienile, nu creste ca o buruiana
deoarece
alte plante mai batrane o domina inainte de a se
stabiliza. In privinta tolerantei la saruri se
aseamana cu bumbacul, dar are o toleranta mai
redusa
comparativ cu orzul.
Planta devine matura in 110-150 zile de la
plantare ca si cultura de primavara, cum de altfel
se practica de obicei si 200 zile sau mai multe in
cazul
culturii semanata toamna. Recoltarea trebuie
efectuata cand planta este complet uscata.
A fost cultivata de mii de ani pentru obtinerea de
vopsea din florile sale, dar astazi astfel de
vopsea a fost inlocuita cu vopsele chimice.
Totusi,
planta este cultivata in scop comercial in zonele
temperate calde si tropicale pentru semintele sale
foarte bogate in ulei.
Semanatul se efectueaza primavara in sera
incalzita, iar germinarea are loc de obicei in 2-4
saptamani la temperatura de 15oC. La momentul
potrivit
se procedeaza la transfer in vase individuale si
plantarea in pozitia permanenta se realizeaza la
sfarsitul primaverii sau inceputul verii.
Semintele pot
fi de asemenea semanate in situ in aprilie-mai,
insa la astfel de plante nu se va ajunge la
maturarea semintelor.
Recoltare
Flori, manual, iulie-august
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CARUM CARVI L.
Denumire popular: Chimen
Sinonime tiinifice:
Chim, Chim de cmp, Chim salbatic, Chiman, Chimen de
cmp, Chimeon, Chimin, Chimin de cmp, Chimin
salbatic, Chimon, Chimion de cmp, chimion salbatic,
Chiminoc, Chiminog, Chimisor, Cimin, Cumin, Lima,
Negralica, Piperus, Sacarica, Sacarea, Secara, Secarea,
Secarica, Secarita, Tarhon, Tiparus
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Apiales
Familia: Apiaceae
Subfamilia:
Planta erbacee bisanuala pana la perena, glabra,
cu radacina pivotanta, relativ groasa, uneori
ramificata; tulpina inalta peste 1m este muchiata,
fistuloasa, ramificata in partea superioara;
frunzele bazale 2-3 penat-sectate, lung petiolate;
cele superioare sesile, sectate, cu laciniile
filiforme,
alungite; umbelele au radiile inegale; umbelulele
au flori numeroase, cu pedicelii florali inegali;
flori radiante, cu petale inegale, mici, albe, roz
sau
rosii; infloreste in lunile mai iulie; fructul
mericarpic de tip dicariopsa cu mericarpii
alungit-elipsoidale, slab curbate, 5-muchiate in
sectiune
transvesala.
Specie euritrofa, mezofila, frecventa din etajul
gorunului pana in cel boreal in pajisti, locuri
ingrasate, cultivata ca planta condimentara,
medicinala,
aromatica.
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaza fructele, iar in
scop alimentar, organele aeriene, care contin
uleiuri volatile cu monoterpene monociclice.
Compoziia chimic
Principalii componenti identificati in fructe au
fost: uleiurile volatile (maxim 7,0 % sub.
uscata), proteine (20-25 %), lipide (15-20 %),
glucide (20-
25 %, in special manani), celuloza, furanocumarine
(herniarina, scopoletol), poliine (falcarindiona,
falcarinolona), acizi fenolici (acid cafeic),
flavone (heterozide ale kemferolului si
cvercetolului), tiamina (0,38 mg/ 100 g),
riboflavina (0,38 mg/ 100 g), niacina (3,60 mg/
100 g) si -
sitosterol.
Principalii acizi grasi determinati de Kelkar
(1971) in fructele acestei plante sunt acidul
petroselinic (31,89), acidul oleic (31,98 %),
acidil linoleic
(29,07 %), acidul linolenic (0,48 %), acidul
arahic (0,3 %), acidul stearic (1,3 %), acidul
palmitoleic (0,48 %), acidul palmitic (4,36 %),
acidul
miristic (0,27 %) si acidul lauric (0,14 %).
Analizele efectuate de Lawrance (1980) la fructele
de chimeon au permis identificarea in uleiurile
volatile a 30 de componenti. Ponderea au detinuto
limonenul (49,80 %) si carvona (47,10 %).
Ceialalti componenti au detinut fiecare mai putin
de 1,0 % din totalul componentilor:
transdihidrocarvona,
mircenul, trans-carveolul, cis-carveolul, cis-
dihidrocarvona, -cariofillenul, linaloolul, -
pinenul, sabinenul, -terpinenul,
germacrenul D, neodihidrocarveolul, -thujona,
campfenul, -3-carenul, p-cimenul, nonanalul,
octanalul, dihidrocarveolul, isodihidrocarveolul,
cisp-
menth-2-en-1-olul, cis-p-menta-2,8-dien-1-olul,
neoisodihidrocarveolul, -felandrenul, -
felandrenul, -pinenul, -terpinenul si
terpinolenul.
Analizele efectuate la uleiurile volatile extrase
din plante, a evidentiat prezenta a 21 componenti.
Germacrenul D a detinut 81,0 % din totalul
componentilor identificati. O concentratie de 1
6 % din totalul componentilor s-a determinat in
cazul urmatorilor componenti: -cariofilen, -
elemen, -cadien, germecren B, (E)--ocimen si
limonen. O concentratie mai mica de 1,0 % s-a
determinat in cazul componentilor: -limonen,
octanal, -copaen, germacren A, -cubeben, -
selinen, -cadien, -elemen, -elemen, (Z)--
ocimen, mircen, nonanal, sabinen si terpinolen
(Witchmann si Stahl-Biskup, 1987).
Compozitie chimica a uleiului volatil (Carvi
aetheroleum):
50-60% monoterpene (48-59% (+)-carvona si
carveona, izomeri cis si trans-dihidrocarvona),
38-45% monoterpene (25-45% (+) limonen, si -
pinen, si-felandren, mircen), monoterpenoli
(carveol, izomeri cis si trans-dihidro-carveol,
carvacrol), cumarine (herniarina).
Aciune terapeutic
Stomahica, carminativa, usor spasmolitica,
galactagoga.
Uleiul volatil are actiune mucolitica, coleretic-
colagoga, stomahica.
Importana
Medicinala, melifera, aromatica si condimentara
Utilizare
Bronsite catarale acute, insuficiente
hepatobiliare, dispepsii.
Uleiul volatil este utilizat si in industria
parfumurilor, pentru aromatizarea pastelor de
dinti, a sapunurilor, cremelor, ca aromatizant in
industria
conservelor, bauturilor si a prajiturilor.
Medicina umana (populara): fructe ceai pentru
calmarea colicilor abdominali la copii mici,
pentru spalarea bubelor de pe cap sau pentru
curatatul
fetei; puse in tuica se luau pentru cresterea
poftei de mancare sau pentru calmarea durerilor de
stomac; fierte in apa sau lapte se administrau
pentru
bataie de inima?; pentru raceala se puneau
semintele pe jar si se afuma sau se fierbea planta
si se bea decoctul.
Medicina veterinara (populara): fructe pisate,
amestecate cu hasme si otet se administrau in caz
de constipatie.
Toxicitate
Contraindicaii
Cu prudenta la copii mici si femeile gravide.
Cetonele sunt neurotoxice si abortive.
Cultivare
Chimionul este o planta putin pretentioasa la
caldura. Germinarea semintelor incepe la 4-6oC,
plantele suporta bine temperaturile scazute din
timpul
iernii, iar primavara nu sufera din cauza brumelor
tarzii. Este mai pretentios fata de umiditate in
perioada infloritului. Prefera solurile de tip
cernoziom, umede, expuse in plin soare sau partial
umbrite, cu un pH care variazamde la 4,8- la 7,6
si regiunile mai bogate in precipitatii, cu
temperaturi moderate.
Se cultiva prin semanat primavara foarte devreme,
imediat ce se poate intra pe teren, sau chiar in a
doua jumatate a lunii august dupa grau sau orz de
toamna. Distanta recomandata intre randuri este de
50 cm, cu posibilitatea reducerii la 25 cm daca
terenul este putin enfestat de buruieni si daca in
cadrul lucrarilor de angrijire se folosesc
erbicide eficinte. Se flosesc 10-12 kg samanta la
hectar, iar adancimea de semanat este de 1-3 cm.
Deoarce
chimionul este o specie bienala semanatul se poate
face si sub planta protectoare, cum ar fi inul,
macul, mararul). Spre exemplu se practica
semanatul chimionului cu macul, folosind 6-8 kg
seminte chimion amestecate cu 1-2 kg seminte de
mac. Distanta intre randuri este de 40-50 cm,
urmand ca densitatea planteor de mac sa se reduca
prin rarit la mai utin de jumatate fata de cultura
pura. In timpul perioadei de vegetatie, dupa caz,
chimionul se praseste sau se pliveste, iar in anul
al doilea, primavara se aplica fertilizarea cu
azot, apoi se grapeaza cultura de-a curmezisul
rindurilor si se mentine cata de buruieni prin
erbicidare. In cazul culturii asociate cu mac,
rarirea aestuia se face mai devreme, ia dupa
recolaea
macului se indeparteaza resturile de tulpini din
cultura si se administreaza prin prasila mecanica
ingrasaminte complexe, raportul fiind in favoarea
fosforului. Recoltarea esalonata, manuala se
incepe cand 30-40% din fructe sunt in faza de
coacere in ceara (au culoare galben-bruna), iar
recoltarea
cu combina se efecueaza cand proentul de fructe
ature este de 60-75, de preferat noapta si
dimineata pentru evitarea scuturarii. Pentru
extragerea
uleiuli volatil se pot folosi si plante intregi,
in acest caz recoltaea se efectueaza in faza de
lapte-ceara, taind plantele la 30-40 cm de sol.
Productia
obtinuta in mod obisnuit este de 4-8 q la hectar.
Recoltare
Fructele, direct in lan, cu combina, cand in
umbele 65-75% din fructe sunt ajunse la maturitate
(culoare galben-brun), in prima jumate a zilei
Valorificare
CARVI FRUCTUS FRUCTE DE CHIMEN
1. Flux tehnologic:
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CASTANEA SATIVA Miller
Denumire popular: Castan
Sinonime tiinifice:
Adistin, Aghistin, Aghistina, Castan bun, Castan, Castaniu,
Gastnie, Gastane, Gastane, Ghistina, Gustine
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Fagales
Familia: Fagaceae
Subfamilia:
Arbore de cca.30 m inaltime avand lujerii anuali +
muchiati, brun-roscati sau verzi-cenusii, cu
lenticele proeminente; mugurii sunt ovoizi,
ascutiti la
virf si acoperiti cu 3-4 solzi; frunzele alterne,
lanceolate au marginea pronuntat serata si
numeroase nervuri secundare paralele, proeminente;
florile
unisexuate sunt grupate in inflorescente de tip
ament; florile se gasesc de obicei la baza
amentilor si sunt grupate cate 3 intr-un invelis
spinos;
inflorirea are loc in mai-iunie; fructele achene
raman inchise (1-3) in invelisul spinos.
Specie oligotrofa, moderat acidofila,
mezoxerofila, calcifila, subtermofila; cultivata,
originara din regiunea mediteraneana; intalnita si
subspontan in
jud. Maramures, Gorj, Mehedinti in locuri
adapostite.
Detalii...
Organe utilizate
Produsul vegetal utilizat in terapeutica folium
Compoziia chimic
Partea comestibila a castanelor contine: 50,8 %
apa, 2,60 - 2,92 % proteine, 1,90 2,00 % lipide,
38,0 - 42,8 % glucide, 0,02 mg/ 100 g caroten si
22 mg/ 100 g steroli (campesterol, -sitosterol
si stigmasterol.
Continutul in aminoacizi a castanelor este relativ
scazut. In 100 g fructe s-au determinat: 190 mg
valina, 180 mg lizina, 160 mg tirozina, 160 mg
treonina, 130 mg fenilalanina, 90 mg histidina, 50
mg metionina, 40 mg triptofan si 30 mg cistina.
In 100 g tesut comestibil s-a determinat urmatorul
continut de vitamine: 27 mg acid ascorbic, 1,2 -
7,5 mg tocoferoli, 0,87 0,90 mg nicotinamida,
0,50 mg acid pantotenic, 0,30 - 0,35 mg
piridoxina, 0,21 mg riboflavina, 0,20 mg tiamina,
0,14 mg acid folic si 0,001 mg biotina.
Castanele au un continut ridicat de substante
minerale: 1,18 %. In 100 g parte comestibila s-au
determinat: 600 - 707 mg potasiu, 85 - 87 mg
fosfor,
45 mg magneziul, 33 mg calciu, 13 mg clor, 1,5
7,0 mg sodiu, 1,3 mg fier, 0,75 mg mangan, 0,25 mg
cupru si 0,20 mg zinc.
Frunzele contin: 6-8 % tanin de tip elagic
(tellimagrandina I si II, casnaricitina,
potentilina si pedunculagina), flavone (derivati
de cvercetol si
miricetol), triterpene (acid ursolic), vitamina C,
acid galic, dihidrodigalic , 3-O-p-cumaroilchinic,
o glicozida a - sistosterolului.
Aciune terapeutic
Frunzele au actiune astringenta.
Importana
Utilizare
Tulburari circulatorii periferice, afectiuni
respiratorii de tip brohic.
Castanele sunt importante din punct de vedere
alimentar pentru valoarea lor energetica ridicata
(752 - 880 kJ/ 100 g), pentru continutul ridicat
de
acid ascorbic si substante minerale.
Medicina umana (populara): zeama de la castanele
(achenele) fierte era folosita impotriva
degeraturilor la maini si picioare.
Medicina veterinara (populara ): castanele
(achenele) uscate, pisate erau folosite in hrana
cailor pentru ingrasarea acestora.
Vopsitorie: - Coaja.
Toxicitate
Contraindicaii
Constipatie.
Cultivare
Castanul prefera solurile usor acide, bine
drenate, cu pozitie insorita, dar reuseste si pe
solurile uscate. Odata ce planta s-a stabilizat
este foarte
toleranta la uscaciune. De asemenea, plantele
prezinta toleranta foarte ridicata la prezenta
solurilor nisipoase, cu aciditate mare si
infertile. Nu sunt
propice solurile calacaroase.
Se cultiva in zonele temperate calde castanul
dulce, pentru semintele sale edibile. Necesita
veri uscate calduroase in vederea maturarii
fructelor.
Florile se produc pe cresterile anului curent si
sunt foarte atractive pentru albine.
Semintele se seamana imediat ce s-au maturat, in
rasadnita rece sau in pat nutritiv afara.
Semintele au o viabilitate scurta si nu trebuie
lasate sa
devina uscate. Se pot depozita intr-un loc racoros
(cum ar fi compartimentul pentru salata al
frigiderului) pentru cateva luni, daca se mentin
umede,
insa trebuie verificate in mod regulat pentru a
semnala germinarea. Semintele ar trebui sa
germineze la sfarsitul iernii sau inceputul
primaverii. Daca
semanatul se efectueaza intr-un pat nutritiv
afara, plantele pot fi lasate in situ 1-2 ani
inainea plantarii lor in pozitia definitiva. Daca
plantele se cresc
in vase individuale, pot fi trecute afara in
pozitia permanenta vara sau toamna, fiind siguri
de asigurarea unei protectii fata de frig in prima
lor iarna.
Recoltare
Frunzele, prin strunjire, in iulie-august
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CENTAUREA CYANUS L.
Denumire popular: Albastrita
Sinonime tiinifice:
Vinetele, Albastra, Albastrea, Albastrele, Buruiana mnerie,
Clopotel, Corobatica, Corobatica albastra,
Corobetica, Dioc, Dcoc, Floare de gru, Floare vnata,
Floarea grului, Floarea paiului, Ghioc, Iarba
frigurilor, Maturica, Maturele, Mneriori, Neghina,
Potroaca, Zglavoc, Slavoc, Slovoc, Tataisa vnata,
Vinetea, Vinetele, Vinetica, Vinetica de cmp, Vinetioara
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Familia: Asteraceae
Subfamilia:
muchiata, simpla sau slab ramificata; frunzele
liniar-lanceolate, cele superioare intregi, cele
inferioare penat divizate; antodiile cilindrice,
ovoidale; hipsofilele involucrale nestriate sau
usor striate, dispers lanate, cele interne cu
varful
liliachiu, dintat, iar cele interne cu apendicul
triunghiular, brun-negricios la baza si brun
argintiu la varf; florile tubuloase violacee iar
cele ligulate
albastre, mai rar albe sau roze; inflorirea iunie-
august; fructul achena, de 3 mm lungime, puberula,
cu papus biseriat.
Specie xeromezofita-mezofita, ornamentala,
frecventa in zona de stepa-subetajul fagului; in
cereale de toamna si locuri ruderale.
Detalii...
Organe utilizate
Produs vegetal utilizat in terapeutica flores.
Compoziia chimic
Florile acestei specii contin tanin, substante
amare (cnicina), glicozizi (cicorina), precum si
substante minerale.
Pigmentii antocianici din flori sunt reprezentati
in principal de antocianozide (heterozide ale
cianidolului) si protocianozide
(cianocentaurozida),
cianidin-3,5-diglucozid si pelargonidin 3,5-
diglucozid si flavone. Tamura s.a. (1983) a
identificat si prezenta cianidin 3-(6"-
succinilglucozid)-5-glucozidului.
Organele aeriene ale acestei specii contin
flavonoide di-O-substituiite asa cum sunt:
negleteina (Collado s.a., 1985), tetra-O-
substituite ca:
hispidulin, cirsimaritin, ladanein, salvigenin,
penta-O-substituite ca: nepetin, cirsiliol,
jaceosidin, eupatorin, eupatilin, flavonoli tri-O-
substituiti ca:
isokaempferide.
Dintre glucozizi flavonici a fost identificata
prezenta apigenin 4'-(6"-malonilglicoziod)-7-
glucuronid, iar dintre flavonoli: centaureina
(centaureidina
cu D-glucoza in pozitia 7), jaceina (jaceidina cu
beta-D-glucoza in pozitia 7).
Aciune terapeutic
Antiinflamatoare, antimicrobiana, diuretica,
hipoglicemianta.
Importana
Utilizare
Este folosita in afectiuni oculare (conjunctivite,
blefarite) si renale (cistite, nefrite,
pielonefrite, pielocistite).
In medicina umana, populara - florile crude se
foloseau la taieturi in timpul secerisului, cu
decoctul din flori se faceau spalaturi pentru
dureri de
ochi, infuzia din flori era indicata contra
racelilor iar radacina se folosea contra bolilor
de piele.
Toxicitate
Contraindicaii
Nu se cunosc.
Cultivare
Albastrita reuseste pe soluri obisnute de gradina,
peferand solul fertil bine drenat si o pozitie
insorita. Prezinta toleranta fata de solurile
uscate, cu
fertilitate redusa si alcaline. Plantele
stabilizate sunt tolerante la seceta. Dupa unii
specialisti este considerata o planta asociata
potrivita in cantitati
mici pentru culturile de cereale. Se seamana in
martie in sera, la momentul potrivit se repica in
vase individuale si plantarea afara se efectueaza
in
mai. Semanatul se poate face si in situ in cursul
lunii aprilie, ori in zonele unde iernile nu sunt
prea reci se seamana in septembrie, iar plantele
obtinute sunt mai viguroase si infloresc mai
devreme.
Recoltare
Florile cu sau fara receptacul, inaintea
deschiderii complete
Valorificare
CYANI FLORES FLOARE DE ALBASTRELE
1. Flux tehnologic:
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CENTAURIUM ERYTHRAEA Rafin.
Denumire popular: Fierea pamantului
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Gentianales
Familia: Gentianaceae
Subfamilia:
Este o planta anuala-bisanuala de 10-30 cm, cu
tulpina cu 4 muchii, glabra, cu frunzele bazale in
rozeta, iar cele tulpinale opuse. Florile sunt
rozerosii,
gamosepale si gamopetale. Fructul este capsula
septicida.
Organe utilizate
Produs vegetal utilizat in terapeutica herba, care
contine monoterpene de tip secoiridoidic.
Compoziia chimic
Herba contine: principii amare cu structura
secoiridoidica (swertiamarina constituent
majoritar, gentiopicrozida, swerozida,
centaurozida,
centapicrina, dezacetil-centapicrina),
reitrocentaurina (obtinuta prin hidroliza
enzimatica a swertiamarinei), xantone
polisubstituite, flavone,
alcaloizi (gentianina, gentianidina,
gentioflvina), lactone (eritaurona), triterpene,
acizi fenolici, ulei volatil, fitosteroli, alcool
cerilic, acid steraric,
acid palmitic, substante minerale.
Aciune terapeutic
Tonic-stomahica, usor laxativa, antiinflamatoare,
antipiretica, sedativa pentru sistemul nervos
central, antibacteriana.
Utilizare
Anorexie, gastroduodenita hipoacida, ulcer gastric
hipoacid, meteorism, colici intestinale, stari
febrile.
Forme farmaceutice
Extract fluid, Tinctura Amara, ceai tonic
aperitiv, ceai gastric
Cultivare
Planta prefera solurile nisipoase bine drenate si
care contin ceva turba, precum si pozitiile
insorite. Evita solurile umede sau bogate. Nu este
usor de
crescut in gradina. Florile se deschid doar pe
vreme frumoasa si se inchid la mijlocul zilei.
Prezinta o mare variabilitate si ca urmare unii
botanisti o
divid intr-un numar de specii separate.
Se seamana in situ din februarie pana in mai sau
imediat ce semintele s-au maturat. Germinarea este
de regula rapida.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CERASUS AVIUM (L.) Moench
Denumire popular: Cires
Sinonime tiinifice: Prunus avium L.
Ceras paduret, Ceras pasaresc, Cirease, Cires pasaresc,
Cires salbatic, Ciures, Malin, Malin pasaresc,
Mocru, Vascusoara, Visin
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Increngtura:
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Rosales
Familia: Rosaceae
Subfamilia:
Arbore inalt de pana la 20 m; ritidomul se
exfoliaza in fasii circulare, ramurile de schelet
sunt puternic etajate, coroana conica; frunzele
mari, de 8-
15 cm lungime, alterne, limbul alungit pana la
obovat, grosier-serate pe margine, pubescente pe
fata inferioara de-a lungul nervurilor; petiolii
prezinta 2-3 glande nectarifere rosietice;
inflorescenta umbela; florile albe, au 2,5 cm
diametru; sepalele au margiinea intreaga;
inflorirea protanta;
inflorirea aprilie-mai;fruct drupa sferica, cu
diametrul pana la 2 cm, de culoare rosie sau
galbuie.
Specie mezotrofa, mrezofita, heliosciadofita,
sporadic in zona padurilor de stejar-subetajul
fagului, paduri, margini de padure.
Organe utilizate
Produsul utilizat in terapeutica fructus.
Compoziia chimic
Se consuma fructele care contin 0,90 % proteine,
0,36 % lipide , 15,10 % glucide dintre care 6,10 %
glucoza, 5,50 % fructoza, 0,22 % zaharoza si
0,36 % pectine.
Acizii organici subt reprezentati de: acidul malic
0,94 %, acidul citric 0,01 %, acidul clorogenic
6,10 mg/ 100 g, acidul ferulic 0,30 mg/ 100 g,
acidul cafeic 7,00 mg/ 100 g, acidul p-cumaric
7,60 mg/ 100 g si acidul oxalic 7,20 mg/ 100 g
(Souci s.a., 1981).
Ciresele sunt bogate in acid ascorbic. Astfel, in
100 g fruct a fost determinat un continut de 15,00
mg acid ascorbic, 0,97 mg nicotinamida, 0,27 mg
tocoferol, 0,19 mg acid pantotenic, 0,06 mg
piridoxina, 0,04 mg riboflavina, 0,03 mg tiamina,
precum si cantitati mici de biotina si acid folic.
Continutul in substante minerale este relativ
scazut: 0,49 %. In 100 g tesut s-au detrminat 229
mg potasiu, 20, 0 mg fosfor, 17 mg calciu, 11 mg
magneziu, 3,0 mg flor, 2,7 mg sodiu si 0,15 mg
zinc.
Continutul de antociani din fructe a variat intre
82 si 297 mg/ 100 g in cazul soiurilor cu culoare
inchisa si intre 2 si 41 mg/ 100 se caracterizeaza
prin prezenta in fructele a 11 soiuri si hibrizi
un g la cele cu culoarea deschisa. Toate soiurile
cu culoarea inchisa au continut cantitati mai mari
de
cianidin-3-rutinozid si cianidin-3-glucozid si mai
mici de pelargonidin-3-rutinozid. (Gao si Mazza,
1995).
In scop medicinal se utilizeaza pedunculul
fructelor pentru continutul lor in substante
flavonoide.
Principalii componenti din pedunculi sunt:
taninuri, catechine, saponine, proantocianidoli si
substante minerale (saruri de potasiu). Flavonele
sunt
reprezentate de quercetol, genisteina,
dihidrovogonina si naringenol.
Aciune terapeutic
Extractele din cozi de cirese au actiune diuetica
si astringenta.
Importana
Medicinala, melifera, alimentara, producatoare de
lemn
Utilizare
Se utilizeaza pentru tratarea cistitei, nefritei,
retentiei urinare, artritei si gutei.
Alte utilizari:
Fructele se folosesc in alimentatie, in stare
proaspata sau prelucrata (dulceata, compot,
visinata, lichior).
In industrie, fructele sunt folosite in vederea
prepararii de dulceata, compot, sirop; semintele
sunt folosite in industria chimica; lemnul se
foloseste
in industria mobilei.
Medicina, umana, populara recomanda fructele
proaspete pentru tratarea obezitatii, artritei,
afectiunilor renale, aterosclerozei, litiazei
biliare, iar
consumul zilnic de 2-3 cani de suc trateaza
hepatita; pedunculii (coditele fructelor) sub
forma de decoct trateaza cistitele, pielitele,
pielonefritele si
diareea.
In medicina veterinara se folosesc coditele
fructelor sub forma de decoct, pentru tratarea
cistitelor, pielitelor, pielonefritelor si
diareei.
In cosmetica, fructele proaspete zdrobite se
folosesc pentru masti faciale, redand
elasticitatea pielii.
Pentru apicultura reprezinta o specie melifera.
Cultivare
Mod de cultivare:
Prin seminte
Recoltare
Coditele fructelor
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CERASUS VULGARIS Miller
Denumire popular: Visin
Sinonime tiinifice: Prunus cerasus L.
Antep, Cires amar, Cires salbatic, Disin, Ghisin, Gisen,
Gisnar, Jisin, Visan, Visan, Visinar, Visine, Zisinar
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Increngtura:
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Rosales
Familia: Rosaceae
Subfamilia:
Arbore sau arbust mai mare; ritidomul se exfoliaza
in fasii circulare; coroana sferica; frunzele
alterne, de 6-8 cm, ovate pana la eliptic-obovate,
glabre, verzi inchis, } coriacee, fin
serate;petiolii cu 1-2 glande nectarifere
extraflorale; inflorescenta umbela, ce prezinta la
baza 1-3 frunze
provenite din acelasi mugure, florile sunt albe de
cca 2,1 cm in diametru, sepalele au marginea
glandulos-serata; inflorirea aprilie-mai; fruct
drupa,
de cca 1 cm in diametru, globuloase, rosii, cu
gust acid.
Cultivat fructifer si subspontan.
Organe utilizate
Fructele se utilizeaza in alimentatie iar
pedicelii fructelor se folosesc in scop
tinctorial.
Compoziia chimic
Fructele contin: 0,90 % proteine, 0,50 % lipide si
13,00 % glucide din care 0,25 % zaharoza si 8,43 %
glucoza si fructoza.
Principalii acizi determinati in fructele acestei
specii sunt: acidul malic (1,80 %), acidul oxalic
(4,7 mg/ 100 g), acidul clorogenic (16,3 mg/ 100
g),
acidul p-cumaric (13,6 mg/ 100 g), acidul cafeic
(0,90 mg/ 100 g) si acidul ferulic (0,20 mg/ 100
g).
Continutul in vitamine al visinelor, exprimat la
100 g fructe, variaza astfel: 12,00 mg/ 100 g acid
ascorbic, 0,40 mg/ 100 g nicotinamida, 0,06 mg/
100 g riboflavina si 0,05 mg/ 100 g tiamina.
Visinele au un continut de substante minerale ce
variaza intre 0,50 si 0,60 %. In 100 g tesut s-au
detrminat: 114,00 mg potasiu, 21,00 mg/ 100 g
clor,
8,00 mg/ 100 g magneziu, 7,00 mg/ 100 g fosfor,
2,00 mg/ 100 g sodiu si 0,60 mg/ 100 g fier.
Culoarea visinelor se datoreaza prezentei
urmatorilor pigmenti: cianidin -3-glucozid,
cianidin 3-rutinozid, cianidin 3-soforozid,
cianidin 3-glucozilrutinozid,
cianidin 3-xiloil-rutinozid, peonoidin 3-glucozid
si peonoidin 3-rutinozid.
Aciune terapeutic
Importana
Utilizare
Fructele se consuma proaspete sau prelucrate
(dulceata, compot, bauturi racoritoare, bauturi
alcoolice, lichior). Valoarea energetica a
visinelor este
de 252 kJ/ 100 g fruct, dar importanta lor in
alimentatie rezulta din continutul mare de acizi,
acid ascorbic si substante minerale care le
confera o
actiune de stimulare a apetitului si digestiei.
Fructele sunt folosite in industria alimentara in
vederea prepararii de dulceata, compot, sirop;
semintele sunt folosite in industria chimica;
lemnul se
foloseste in tamplarie si strungarie.
In medicina, umana, populara se folosesc coditele
(pedunculii) fructelor, sub forma de decoct pentru
tratarea cistitelor, pielitelor, pielonefritelor,
diareei, afectiunilor renale, migrenei, artritei,
edemelor si gutei.
In medicina veterinara se folosesc coditele
fructelor sub forma de decoct, pentru tratarea
cistitelor, pielitelor, pielonefritelor si
diareei.
In cosmetica, fructele proaspete zdrobite se
folosesc pentru masti faciale, redand
elasticitatea pielii.
Pedicelii fructelor se utilizeaza pentru vopsirea
lanii. Daca mordarea se face cu sulfat de aluminiu
si potasiu si vopsirea cu extractul obtinut din
pediceli, lana se coloreaza in bej-roz. Mordarea
cu bicromat de potesiu, determina realizarea unei
nuante de brun.
Cultivare
Mod de cultivare:
Prin seminte
Recoltare
Coditele fructelor
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CERATONIA SILIQUA L.
Denumire popular: Roscoave
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Myrtales
Familia: Lythraceae
Subfamilia:
Este o planta lemnoasa arborescenta, cu frunzele
paripenat compuse, flori hermafrodite si fructul
pastaie.
Organe utilizate
Produs utilizat in terapeutica fructus.
Compoziia chimic
Pastaile contin in medie 55 % glucide,
reprezentate de amidon, celuloza (3,2 %),
hemiceluloza, galactoza, manoza, fructoza,
glucoza, maltoza,
xiloza, pentozani, pectine, pinitol si primveroza,
precum si mucilagii, 10 % proteine, 1,2 % lipide,
saponine, substante minerale (2 %) si 1,5 %
substante tanoide (catechina, epicatechina,
epicatechin galat), lectine (concanavalin A) si
substante minerale (2,0 %).
Pigmentii existenti in pastai sunt reprezentati
de: quercetina, mircetina, leucoantociani,
leucodelfinidin, scaftozid, izoscaftozid si
neoscaftozid.
Pastaile de Ceratonia siliqua mai contin: acid
ferulic, acid benzoic, acid formic, acid capronic,
acid izobutiric.
Semintele contin: celuloza, hemiceluloza,
galactoza, galactomanani, rafinoza, mucilagii,
lipide (0,2 1,8 %), proteine 16 63 %),
substante
minerale (3 %),
Aminoacizi: alanina, arginina, acid glutamic,
glicina, izoleucina, leucina, histidina,
hidroxiprolina, metionina, fenilalanina, prolina,
serina, treonina,
valina, tirozina.
Steroli: campesterol, -sitosterol, stigmasterol
-5-avenasterol.
Acizi grasi: acid palmitic, acid linoleic, acid
linolenic, acid oleic, acid lignoceric, acid
stearic.
In seminte a mai fost identificata prezenta
urmatoarelor substante: gome, salicilati si
carubin.
Aciune terapeutic
Antidiareica.
Utilizare
Tratamentul simptonatic al diareei la copii;
mucilagul extras din endosperm se utilizeaza in
trtamentul tulburarilor digestive si trtamentul
simptomatic al diareilor usoare.
Cultivare
Planta necesita o pozitie foarte insorita, sol
moderat fertil, bine drenat, tolerand un pH
cuprins intre 6,2-8,6. Este foarte toleranta la
uscaciune
dezvoltandu-se bine chiar in conditii aride,
radacinile sale penetrand adanc in sol pentru
gasirea apei. Se cultiva frecvent in zonele
temperate calde
pentru partile sale edibile reprezentate de
seminte si pastai. Arborii maturi, in conditii
corespunzatoare pot da o recolta de 400 kilograme
pastai
annual. Se caracterizeaza prin capacitatea de a
stabili relatii de simbioza cu anumite bacterii
din sol, formarea de noduli la nivelul radacinii
si deci
capacitatea de a fixa azotul molecular. Azotul
fixat pe aceasta cale este utilizat de respectiva
planta sau poate fi folosit de asemenea de alte
plante
vecine.
Inainte de semanat se impune pre-umectarea
semintelor in apa incalzita pentru 24 ore, iar
daca acestea nu s-au imbibat se procedeaza la o
noua
umectare. Se seamana in sera in aprilie, iar
germinarea ar trebui sa aiba loc in 2 luni. La
momentul potrivit manipularii se procedeaza la
repicat in
vase individuale si plantele se cresc in sera cel
putin pentru prima iarna. Plantarea la locul
definitiv se face la sfarsit de primavara sau
inceput de
vara, dupa trecerea pericolului ingheturilor
tarzii. Se asigura protectie fata de temperaturile
joase pentru cateva ierni.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CHELIDONIUM MAJUS L.
Denumire popular: Rostopaca
Sinonime tiinifice:
Negelarita, Ai de padure, Alndurise, Buruiana de cele
sfinte, Buieti de pesngine galbena, Buruiana de
negei, Buruiana de pecingine, Buruiana de tatarca,
Buruiene sfinte, Calce mare, Chica maramgie, Crucea
voinicului, Galbanare, Galbinele, Godie, Harmiaiu,
Hilindunea, Iarba de negi, Iarba rndunelei, Iarba
rndunicii, Laptiuga, Mac salbatic, Maselarita, Negeloasa,
Oiasca, Paparuna, Plescanita, Pleoscarita,
Rastopasca, Rastopasta, Rastipastie, Rastopastie,
Rastupeasca, Rostopachie, Rostopalnita, Rostopast,
Rostopasta, Rostopaste mica, Rostopastica, Rostopol,
Rostopate, Rostopatie, Rostopatita, Rostopeasca,
Rotopasca, Salatea, Scalce mare, Scalci mici, Scnteita,
Schnteita galbena, Scnteiuta galbena, Tatarcele
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Papaverales
Familia: Papaveraceae
Subfamilia:
Planta erbacee perena, cu rizom de culoare brun-
inchis; tulpina inalta de 50-100cm contine, ca si
restul partilor plantei, latex galben
portocaliu;
frunzele alterne, imparipenat-compuse au
segmentele inegal lobat crenate, cele inferioare
petiolate, cele superioare sesile, toate pe dos
suriu-verzi;
flori actinomorfe, pe tipul patru, cu petale
galbene, grupate in inflorescente umbeliforme;
inflorire in mai-septembrie; fruct capsula
silicviforma cu
seminte ovoide, negre, lucitoare.
Specie euriterma, nitrofila, mezofila, helio-
sciadofila, intalnita frecvent din zona stepei
pana in subetajul fagului in locuri umbroase, prin
tufisuri,
locuri ruderale din jurul asezarilor omenesti,
ruini, ziduri, garduri.
Detalii...
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizezaza partea aeriana
inflorita (Chelidonii herba), iar in scop
tinctorial radacinile sau frunzele proaspete.
Compoziia chimic
Plantele contin: 3-4 % alcaloizi totali in
organele subterane; 0,35 - 1,30 % in herba si 1,5%
in pericarpul fructelor (ca saruri ale acidului
chelidonic).
Alcaloizii dominanti sunt cei benzofenentridinici:
chelidonina (baza tertiara), cheleritrina si
sanguinarina (baze cuaternare de culoare rosie);
alti
alcaloizi benzofenantridinici monomeri (-
homochelidonina, oxichelidonina,
metoxichelidonina, hidroxichelidonina,
oxisanguinarina) sau dimeri
(chelidimerina - numai in radacinile plantelor
care cresc in America), alcaloizi de tip
protoberberinic (berberina de culoare galbena,
coptizina,
tetrahidrocoptizina, stilopina); protopine
(protopina, -, - allocriptopina); aporfine
(magnoflorina - numai in radacina); sparteina in
mici cantitati in
herba; esteri ai acidului hidroxicinamic,
hidroxiacizi (malic, treonic, gliceric), 1 - 4 %
acid chelidonic, saponozide, carotenoide,
substante rezinoase,
ulei volatil (in urme), flavonozide, taninuri,
acid nicotinic, nicotinamida.
Latexul contine enzime proteolitice, substante
rezinoase si alcaloizi de culoare galbena,
portocalie sau rosie.
Rizomul si radacinile (Chelidonii radix/rhizoma)
contin 2,4 3,4 % alcaloizi, dintre care se
evidentiaza chelidonina (1,2 %) si cheleritrina
(1,0 %).
Detalii...
Aciune terapeutic
Spasmolitica asupra musculaturii netede a
veziculei biliare analoaga papaverinei
(chelidonina), colecistochinetica (chelidonina,
berberina,
coptizina), lipotropa
(hipolipemianta,hipocolesterolemianta), analgezica
(chelidonina), hepatoprotectoare, antivirala si
antibacteriana (berberina).
Importana
Medicinala, toxica
Utilizare
In afectiuni hepato-biliare (convalescenta dupa
hepatita acuta, hepatita cronica, diskinezii
biliare, colici biliare, hipotonie si atonie
veziculara);
traditional sucul proaspat se foloseste la
extirparea negilor, iar in medicina chineza
Chelidonium majus se foloseste in tratamentul
diferitelor forme
de cancer.
Alte utilizari:
Medicina umana (populara): latex in tratamentul
negilor, a pecingenei?, bubelor
dulci?, pentru oblojeli la umfaturi sau in
scaldatori
impotriva durerilor de picioare; planta fiarta,
cataplasma pentru umflaturi sau in tratarea
albetii? la ochi; tulpini florifere fierte
sau
plamadite in rachiu, luate in tratamentul
galbinarii?; ceaiul dat in boli de rinichi,
ficat; impreuna cu alte plante - contra tusei;
decoct cei
bolnavi de friguri?; se mai folosea contra
muscaturilor de sarpe, insecte sau se punea in apa
pentru spalat pe cap.
Medicina veterinara (populara ): planta pisata
se administra vacilor cu lapte pentru a se obtine
lapte bun si unt galben sau cand acestea sangerau,
precum si porcilor bolnavi.
Pigmentii hidrosolubili sunt utilizati in scop
tinctorial, obtinandu-se nuantele: galben, galben
bruniu si kaki inchis.
Extractele obtinute din radacini, coloreaza lana
mordata cu solutie de sulfat de aluminiu si fier
in galben.
Cuoarea galben brunie se obtine in cazul lanii
mordate cu bicromat de potasiu.
Extractele obtinute din tulpini vopsesc lana in
culoarea brun-inchis, daca aceasta a fost mordata
cu bicromat de potasiu (Chirila s.a., 1999).
Toxicitate
alcaloizii din planta au, in general, o actiune
narcotica si spasmolitica.
Cultivare
Este o specie perena cu o viata scurta, cu o mare
plasticitate ecologica. Se poate autoinmulti prin
seminte si poate deveni foarte usor o buruiana,
asa
incat odata stabilizata planta este foarte dificil
de eradicat. Procesul de germinare are loc la
temperatura de 4-6oC si cresterea vegetativa se
realizeazala temperaturi moderate, in conditii de
umiditate suficienta, lumina difuza si soluri mai
usoare.
Se seamana in situ din februarie, pana in mai sau
din august, pana in noiembrie. Germinarea dureaza
1-12 luni. Se poate aplica si divizarea in
martie, dar pentru ca planta "sangereaza" mult
aceasta tehnica nu este recomndata.
Recoltare
Herba, cu secera, coasa sau cositori mecanice, in
momentul infloririi depline
Valorificare
CHELIDONII HERBA IARBA DE ROSTOPASCA
1. Flux tehnologic:
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CHENOPODIUM ALBUM L.
Denumire popular: Loboda
Sinonime tiinifice:
Caprita, Laba gstei, Loboda bolunda, Loboda cineasca,
Loboda nebuna, Piciorul caprei, Piciorul gstei,
Spanac porcesc, Spanac salbatic, Spnac salbatic, Talpa
gstei, Trepadatoare, Verze
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Subfamilia:
Planta asuala (15 150 cm inaltime) cu tulpina si
inflorescentele cenusiu fainoase; frunzele ovat
rombice pana la lanceolate, au marginea inegal
dintata sinuata sau lobata; inflorirea are loc
din iulie pana in octombrie iar fructele achene,
raman inchise in invelisul florii.
Specie euriterma, mezofila, nitrofila; foarte
comuna in toata tara, intalnita din zona stepei
pana in subetajul fagului ca buruiana in culturi
(mai ales
de prasitoare), la marginea drumurilor pe langa
ziduri etc.
Detalii...
Organe utilizate
Compoziia chimic
Frunzele acestei specii contin:7 50 % glucide,
7,6 % celuloza, 16,1 % proteine, 0,8 5,0 %
lipide si pigmenti (-caroten).
Aminoacizii din frunze sunt reprezentati de:
alanina, arginina, acid aspartic, cistina, acid
glutamic, glicina, histidina, leucina, izoleucina,
lizina,
metionina, fenilalanina, prolina, serina,
treonina, triptofan, tirozina si valina.
Dintre vitamine s-au determinat: acid ascorbic 0,6
0,9 mg/ 100 g, tiamina 0,67 mg/ 100 g,
riboflavina 1,58 mg/ 100 g si niacina 2,5 mg/ 100
g
(Duke si Ayensu, 1985).
Sterolii sunt reprezentati de: campesterol,
sitosterol si stigmasterol.
Plantele de loboda contin: acid ascorbic (0,6
0,9 mg/ 100 g), steroli (campesterol), chenpodina
(proteina de rezerva), acizi grasi (acid
oleanolic),
acid oxalic, monoterpene (ascaridol), alcaloizi de
tip piranic (trigonellina).
Aminoacizi: arginina, acid aspartic, cistina.
Cumarine: scopoletina si furanocumarine:
imperatorina.
Aciune terapeutic
Extractele obtinute din frunze au efect
antihelmintic, antireumatic, laxativ si
contraceptiv.
Importana
Medicinala, toxica, tinctoriala
Utilizare
Se utilizeaza pentru tratarea reumatismului.
Medicina umana (populara): recomandata in
afectiuni hepatice, renale si ginecologice;
semintele au efecte purgative si vomitive.
Alimentatie: primavara, plantele tinere erau
folosite in diferite preparate culinare.
Cultivare
Planta poate fi cultivata pe toate tipurile de
sol, dar productii ridicate se pot obtine numai pe
soluri fertile, bogate in humus, cu un pH de 6-
7,5,
usoare sau mijlocii. Da rezultate bune daca se
aplica fertilizarea cu ingrasaminte organice.
Loboda este o planta rezistenta la frig. Germinara
semintelor are loc la 2oC, iar cresterea plantelor
se realizeaza bine atat la temperaturi moderate
cat
si la temperaturi ceva mai ridicate. Manifesta
pretentii foarte mici fata de factorul lumina,
preferand solurile insorite, cat si semiumbrite,
iar in
locurile umbrite productia este mai mica. De
asemenea, loboda are cerinte reduse fata de
umiditate.
Se seamnana in situ primavara, iar cele mai multe
seminte germineaza in cateva zile dupa semanat. De
regula nu este necesar semanatul deoarece
aceasta planta este de altfel o buruiana comuna de
gradina, care in cele mai multe soluri se
autoinsamanteaza.
Mod de cultivare:
Semanat direct in camp primavara
Recoltare
Flori, frunze, seminte
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CHENOPODIUM AMBROSOIDES L.
Denumire popular: Tamaita
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Subfamilia: Chenopodioidae
Organe utilizate
Compoziia chimic
Uleiul volatil extras de Marbot si Real (2003) din
plantele provenite din Cuba contine -terpinil
acetat (73.9 %) si p-si cimen (4.3 %). Cercetarile
efectuate au relevat ca principalele substante au
variat in functie de originea plantelor astfel:
cele din unele zone au continut in principal
limonen si
ascaridole; altele ascaridol si pinocarvona sau
limonen si transpinocarveol.
Tulpinile florifere contin circa 0,7 % ulei
volatil, din care ponderea o detine ascaridolul.
Aciune terapeutic
Extractele din plante au actiune: analgesica,
antiasmatica, carminativa si vermifuga.
Importana
Medicinala, toxica, tinctoriala
Utilizare
Uleiul volatil extras din tulpinile florifere are
efect vermifug. Decoctul din frunze este folosit
in tatarea afectiunilor gastrointestinale si a
hemoroizilor.
Utilizarea se face cu precautii, evitandu-se
folosirea de catre femeile gravide.
Cultivare
Mod de cultivare:
Semanat direct in camp primavara sau rasadirea
rasadului in luna mai-iunie obtinut in spatii
protejate
Recoltare
Frunze, seminte
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CHIMAPHILLA UMBELLATA (L.)
Barton
Denumire popular: Verdeata iernii
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Clasa: Rosidae
Subclasa:
Ordinul: Ericales
Familia: Pyrolaceae
Subfamilia:
Planta perena, inalta pana la 25 cm, cu rizomi
albi, repenti si tulpini erecte, muchiate. Frunze
sempervirescente, ingramadite pe lujerii anuali,
pe fata
verzi inchis, pe dos palid verzi, ovat-spatulate
pana la aproape liniare, contrase cuneiform intr-
un petiol lung. Axa florifera terminala sau
laterala
lunga, nebracteata, cu 2-7 flori dispuse in umbela
sau in racem umbeliform. Flori larg campanulate,
nutante, petale lat ovate, concave, roz. Fruct
capsula erect stipelata, cu 5 brazde adanci.
Inflorire VI-VIII.
Rara din etajul gorunului pana in cel al fagului,
in paduri, pe soluri nisipoase; specie oligotrofa,
xeromezofita-mezofita slab catre moderat
acidofila,
helio-sciadofila.
Organe utilizate
Produsul vegetal utilizat in terapeutica folium.
Compoziia chimic
Principalii componenti identificati in organele
aeriene ale acestei plante sunt: hexozele,
amidonul, taninurile (4 %), pigmentii (kampferol,
hiperozid), gomele, rezinele, sterolii (-
sitosterol, taraxasterol),
naftochinonele (2,7-dimetil-1,4-naftochinona,
chimaphilin), hidrocarburile (nonacozan,
hentriacontan), terpene pentaciclice (-amirina,
acid
ursolic), hidrochinone glicozidate
(izohomoarbutina, homoarbutina), glucozizi ai
flavonolilor (avicularina, hiperina), metil-
salicilat.
Arbutina, unul din compusii activi din aceasta
specie, este hidrolizata la hidrochinona care este
un antiseptic pentru caile urinare.
Aciune terapeutic
Antiseptic urinara, antimicrobiana.
Importana
Medicinala, alimentara, aromatica
Utilizare
Cistite cronice, infectii urinare, afectiuni
reumatismale, homeopatie (inflamatii cronice ale
cailor urinare, prostata).
Cultivare
Mod de cultivare:
Transplantarea rasadului obtinut primavara in vase
individuale si transplantarea peste un an la locul
definitiv
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CICER ARIETINUM L.
Denumire popular: Naut
Sinonime tiinifice:
Bob naut, Dungatea, Nahut, Nohot, Nohut, Nout, Teatire
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Fabales
Familia: Fabaceae
Subfamilia:
Planta anuala; radacina pivotanta, profunda;
tulpina de 20-50 cm inaltime, erecta, ramificata,
acoperita de perisori; frunze petiolate,
imparipenat
compuse, cu 3-8 perechi de foliole, eliptice,
acuminat serate; flori solitare purpurii, roz-
purpurii, albastre-violet, galbene, verzui, albe;
inflorire
iunie-iulie; fruct pastaie scurta, cu 1-3 seminte
piriforme.
Cultivata alimentara.
Organe utilizate
Semintele
Compoziia chimic
Prezinta importanta semintele acestei plante, care
contin: 11,0 % apa, 19,8 % proteine, 3,40 % lipide
si 59,0 % glucide.
In 100 g seminte s-au determinat urmatoarele
cantitati de aminoacizi: 1,48 % arginina, 1,46 %
leucina, 1,37 % lizina, 1,14 % izoleucina, 0,98 %
valina, 0,96 % fenilalanina, 0,70 % treonina, 0,66
% tirozina, 0,53 % histidina, 0,28 % cistina si
0,26 % metionina.
Dintre vitamine, cea mai mare cantitate s-a
determinat in cazul acidului ascorbic: 4,0 mg/ 100
g seminte. S-au mai determinat urmatoarele
vitamine:
nicotinamida 1,6 mg/ 100 g, tiamina 0,48 mg/ 100 g
si riboflavina 0,18 mg/ 100 g.
Semintele de naut au avut urmatorul continut de
aminoacizi: 1,48 % arginina, 1,46 % leucina, 1,37
% lizina, 1,14 % izoleucina, 0,98 % valina, 0,96
% fenilalanina, 0,70 % treonina, 0,66 % tirozina,
0,53 % histidina, 0,28 % cistina, 0,26 % metionina
si 0,16 % triptofan.
Continutul in substante minerale din semintele de
naut variaza intre 2,25 si 3,00 %. Dintre
elementele minerale ponderea o detine potasiul
(580 mg/
100 g), urmat de fosfor (428 mg/ 100 g), calciu
(110 mg/ 100g), clor (80 mg/ 100 g), sodiu (27 mg/
100 g) si fier (7,2 mg/ 100 g).
Aciune terapeutic
Importana
Alimentara
Utilizare
In medicina, umana, populara, semintele sub forma
de decoct se folosesc in tratarea bolilor
aparatului urinar, astenii, paraziti intestinali
iar sub
forma de tratament de uz extern, pentru atenuarea
racelilor si nevralgiilor.
In alimentatie, semintele verzi se folosesc ca
legume, semintele mature pot fi fierte, prajite
pentru obtinerea surogatului de cafea.
In zootehnie, semintele se folosesc in hrana
cabalinelor, bovinelor si porcinelor.
Cultivare
Nautul necesita pozitii puternic insorite, prefera
solul fertil, usor, bine drenat, tolerand un pH
cuprins intre 5,5-8,6. Odata planta stabilizata
tolereaza
uscaciunea. Manifesta rezistenta fata de
temperaturile joase negative de pana la -25oC daca
este acoperit cu zapada, fapt ce sugereaza ca
semanatul
se poate realiza din toamna, mai ales in cazul
soiurilor mai rezistente.
Se cultiva in zonele temperate calde si zonele
tropicale pentru semintele sale edibile. Manifesta
relatii de simbioza cu anumite bacterii din sol,
care
concura la formarea nodulilor la nivelul
sistemului radicular si se permite fixarea
biologica a azotului molecular. Din acest motiv,
la finalul
sezonului de vegetatie se recomanda doar
eliminarea partilor aeriene ale plantei si lasarea
in sol a radacinilor pentru imbogatirea solului in
azot.
Se seamana in situ in aprilie/mai. Nautul poate
germina la temperaturi mai joase comparativ cu
fasolea, ceea ce ar face posibil primavara de
vreme.
Recoltare
Seminte, cu secera, coasa sau combina, in iulie-
august
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CICHORIUM ENDIVIA L.
Denumire popular: Cicoare de gradina
Sinonime tiinifice:
Cicoare, Andiva, Andivie, Cicoare de iarna, Cicorie, Endivie
alba, Salata, Salata de endivie, Ticorie
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Familia: Asteraceae
Subfamilia:
Planta anuala-bisanuala; radacina pivotanta;
tulpina de 30-60 cm, ramificata; inflorirea iulie-
septembrie, flori albastre; fruct achena. Frunzele
legate
ca papusi se musuroiesc pentru a se inalbi si se
utilizeaza in alimentatie.
Cultivata ca leguma.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Valoarea medie a principalilor componenti chimici
determinati in aceasta planta sunt: 94,0 % apa,
2,4 % glucide, 1,0 % proteine, 0,1 % lipide, 0,10
mg/ 100 g -caroten si 2,2 % fibre.
Continutul de vitamine din 100 g parte comestibila
este urmatorul: 5,0 mg acid ascorbic, 0,42 mg acid
pantotenic, 0,26 mg nicotinamida, 0,10 mg
tocoferoli, 0,09 mg tiamina, 0,05 mg riboflavina,
0,05 mg acid folic si 0,03 mg piridoxina.
Continutul de substante minerale din 100 g andive
variaza astfel: 205 mg potasiu, 71 mg clor, 25 mg
fosfor, 20 mg calciu, 10 mg magneziu, 4 mg
sodiu, 0,20 mg fier, 0,20 mg mangan, 0,15 mg zinc,
0,05 mg cupru si 0,01 mg seleniu.
Importana
Alimentara
Utilizare
Valoarea energetica a andivelor este foarte mica
(63 kJ/ 100 g) ceea ce determina utilizarea
acesteia in alimentatia persoanelor obeze.
Se foloseste pentru obtinerea de surogat de cafea
Cultivare
Planta necesita soluri fertile, bogate in humus,
bine fertilizate cu gunoi de grajd la cultura
premergatoare. Prefera pozitiile insorite si
adapostite,
soluri cu textura mijlocie sau usoara, profunde si
cu reactie neutra. Nu suporta solurile acide si
nici pe cele alcaline.
Andiva este o planta a climatului temperat, cu
veri potrivit de calde si umede. Germinarea
semintelor incepe la 5oC, dar se realizeaza incet.
Fata de
factorul umiditate are pretentii mari in perioada
germinarii semintelor si la inceputul vegetatiei.
Cele mai bune rezultate se obtin pe vreme
racoroasa
si umeda. Excesul de umiditate poate determina
scaderea productiei si putrezirea radacinilor, iar
in cazul secetei, productia scade de asemenea si
frunzele devin mai putin fragede si mai amare.
Este o planta de zi lunga, cu pretentii fata de
lumina mai ales la inceputul vegetatiei, cand
lipsa
luminii determina incetinirea cresterii plantelor.
Se cultiva prin semanat direct in camp, in
perioada sfarsit de aprilie, inceput de mai,
pentru productii in timpul verii si 15-30 iulie
pentru consum in
timpul toamnei si iernii. Se folosesc 3 kg seminte
pentru un hectar, in amestec cu seminte de planta
indicator (salata 100-150 g/ha). O alta
modalitate este cultura prin rasad, iar producerea
rasadurilor se efectueaza in functie de momentul
plantarii, avand in vedere necesitatea prezentei a
5-6 frunze adevarate. Prin urmare, semanatul se
realizeaza in perioada 1-13 martie pentru plantat
in perioada 20 aprilie- 15 mai, respectiv 1-10
august, pentru plantat in perioada 1-15
septembrie.
Recoltare
Valorificare
CICHORII HERBA - IARBA DE CICOARE SUPLIMENT
ALIMENTAR
1. Flux tehnologic
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CICHORIUM INTYBUS L.
Denumire popular: Cicoare albastra
Sinonime tiinifice:
Cicoara, Cicoare de cmp, Cicoara de vara, Cicoare
salbatica, cicorie amara, Cocita, Dorulet, Dudau,
Floarea secerei, ncingatoare, Mestica, Scai voinicesc;
Scaiuset de casa, Sporis
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Familia: Asteraceae
Subfamilia:
Planta perena; radacina pivotanta, groasa ce se
continua cu un rizom scurt, lignificat; Tulpina
ramificata de 40-100 cm inaltime, cu latex,
frunzele
bazale petiolate, oblanceolate, runcinate, aspru
paroase pe fata inferioara, formeaza o rozeta,
frunzele superioare sesile, cu margine dintata;
antodii
sesile sau scurt pedunculate, grupate axilar cate
2-3; hipsofilele involucrale biseriale; florile
sunt ligulate, albastre; inflorirea iulie-
septembrie; fruct
achena muchiata, de 2-3 mm lugime, cu papus scurt
format din numerosi solzi.
Specie eurifita, frecventa in zona de stepa-
subetajul fagului, pajisti, locuri ruderale si
cultivate.
Detalii...
Organe utilizate
Produse utilizate in terapeutica radix et herba.
Compoziia chimic
Principalii componenti sunt reprezentati de:
principii amare (lactucopicrina, lactucina in
intreaga planta) acid cicoric (in frunze),
flavonozide
(glicozide ale apigenolului, luteolului si
cvercetolului in partea supraterestra);15 - 60%
inulina (in radacini), taraxasteroli, steroli,
compusi
triterpenici, cumarine (cicorina).
Frunzele etiolate care alcatuiesc formatiunea
denumita papusa, contin 1,30 % proteine, 0,18 %
lipide si 2,27 % glucide.
Continutul in vitamine exprimat la 100 g produs
edibil variaza astfel: 10,2 mg acid ascorbic, 0,24
mg nicotinamida, 0,05 mg tiamina si 0,03 mg
riboflavina.
Aminoacizii determinati in 100 g produs edibil au
variat astfel: 42 mg lizina, 33 mg tirozina, 20 mg
histidina, 20 mg triptofanul, 13 mg metionina si
5 mg cistina.
Substantele minerale au reprezentat 1,0 %.
Elementele minerale raportate la 100 g tesut
edibil au variat astfel: 129 mg potasiu, 26,0 mg
fosforul,
25,6 mg calciul, 25,0 mg clorul, 12,9 mg
magneziul, 4,4 mg sodiul, 0,3 mg manganul si 0,2
mg zincul.
Frunzele acestei specii au gustul amar datorat
prezentei lactucopicrinei si lactucinei. Acestea
mai contin acid cicoric, cicorina, compusi
triterpenici,
si taraxasterol.
Radacinile contin pana la 15 % inulina.
Florile au culoarea albastra si contin glicozizi
ai delfinidinei. Takeda s.a. (1986) a identificat
delfinidin 3,5-di(malonilglucozidul) un antocian
acilat
cu un acid carboxilic alifatic. Soiurile cu frunze
avand culoarea rosie contin si cianidin 3-glucozid
si cianidin 3-(6?-malonilglucozid). Din
organele aeriene au fost izolate flavone
reprezentate de glucozidele apigenolului,
luteolului si quercetolului.
Aciune terapeutic
Stomahica, diuretica, depurativa, colagoga, slab
hipoglicemianta, antiaritmica si bacteriostatica
(radix). Prin torefiere se obtin dextrine
(laxative,
diuretice).
Importana
Utilizare
Tulburari digestive (anorexii, balonari, digestie
lenta, colecistopatii, meteorism). Este utilizat
in alimentatia diabeticilor si ca adjuvant in cura
de
slabire. Este un excelenz tonic amar pentru ficat
si tactul digestiv.
Medicina umana, populara - frunzele crude se
puneau pe rani si taieturi, floarea pisata era
folosita pentru eruptii, decoctul din flori
impotriva bolilor
de ochi, infuzia din flori impotriva durerilor
abdominale, scaderea tensiunii.
Cultivare
Cicoarea este o planta de climat temperat, cu veri
potrivit de calde si umede. Germinarea semintelor
incepe la 5oC, dar decurge incet. In cursul
perioadei de vegetatie cerintele fata de
temperatura sunt diferite in cazul celor doua
varietati: cicoarea de gradina creata este mai
putin rezistenta la
frig, comparativ cu scarola, care poate ramane in
camp si peste iarna.
Fata de factorul umiditate, cicoarea de gradina
are cerinte mari in perioada germinarii semintelor
si la inceputul vegetatiei, iar cele mai bune
rezultate se obtin pe vreme racaroasa si umeda.
Excesul de umiditate din sol determina scaderea
productiei si putrezirea radacinilor. In conditii
de
seceta productia scade, frunzele devin mai putin
fragede si mai marunte.
In ceea ce priveste lumina, cicoarea (planta de zi
lunga) este mai pretentioasa mai ales la inceputul
vegetatiei, cand lipsa de lumina duce la
incetinirea cresterii plantelor.
Planta necesita soluri fertile, bogate in humus,
bine fertilizate cu gunoi de grajd la cultura
premergatoare, insorite si adapostite, cu textura
mijlocie
sau usoara, profunde si cu reactie neutra. Nu
suporta solurile acide si nici prea alcaline.
Cultura se realizeaza de obicei prin rasad, dar si
prin semanat direct in camp (scarola). Producerea
rasadurilor se realizeaza in functie de momentul
plantarii, respectiv intre 1-13 martie pentru
plantat in perioada 20 aprilie- 15 mai si 1-10
august, pentru plantat intre 1-15 septembrie.
Semanatul se
face in rasadnite calde sau pe straturi reci,
folosind 300-350 g samanta la 100-150 m2
rasadnite, sau 200-250 m2 straturi reci, pentru
producerea
rasadurilor necesare la un hectar de cultura. In
cazul semanatului direct in camp (20 aprilie-15
mai pentru productii in timpul verii si 15-30
iulie
pentru consum in timpul toamnei si iernii) se
folosesc circa 3 kg samanta pe hectar, in amestec
cu plante indicator (salata 100-150 g/ha). O
lucrare
speciala de ingrijire este inalbirea frunzelor,
care se face prin legarea lor in zona dinspre varf
(pe timp uscat pentru a nu putrezi), cand acestea
sunt
suficient de dezvoltate, asa ancat dupa 2-3
saptamani sa poata fi date la consum. Recoltarea
se realizeaza la 60-65 zile de la semanat sau
plantat,
prin taierea sub colet, obtinand o productie de
12-15 t/ha.
Pentru producerea de samanta, daca se trateaza ca
planta anuala, rasadurile se planteaza in camp
primavara si in cursul aceluiasi an se obtin si
semintele. Daca se trateaza ca planta bienala,
toamna tarziu se aleg plante mama corespunzatoare,
se pastreaza pana primavara in nisip uscat sau
pamant, iar primavara timpuriu se planteaza in
camp, in vederea producerii semintelor.
Recoltare
Herba, cu secera la inceputul infloririi (iulie-
august) si radacina, cu cazmaua, sau in urma
plugului
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CICUTA VIROSA L.
Denumire popular: Cucuta de apa
Sinonime tiinifice:
Bucinis, Bucinis de apa, Bucinis de balta, Buruiana
veninoasa, Cucuta, Cucuta baltilor, Cucuta de balta,
Cucuta mica, Fluer, nveninata, Plutnita
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Apiales
Familia: Apiaceae
Subfamilia: Saniculoideae
Planta erbacee perena, glabra, uneori pruinoasa;
baza tulpinii cu aspect de rizom, cu radacini
adventive la noduri avand maduva compartimentata
la
interior; tulpina aeriana inalta pana la 2m, goala
la interior (fistuloasa), ramificata in partea
superioara, ramurile dispuse aproape opus;
frunzele
inferioare mari, foarte lung petiolate, de 2-3 ori
penat-sectate, cu petioli cilindrici, fistulosi;
frunzele superioare scurt-petiolate sau aproape
sesile au
teaca usor umflata; florile grupate in umbele
compuse, lung pedunculate; umbelulele globuloase,
alcatuite din flori mici cu petale albe;
infloreste in
lunile iulie septembrie; fructe mici, la baza
putin cordate cu dintii caliciului persistenti la
varf avand coaste brun-galbui si valecule
brunnegricioase.
Specie higrofila-ultrahigrofila, intalnita
sporadic din zona stepei pana in etajul boreal pe
marginea apelor lin curgatoare, a mlastinilor,
lacurilor.
Planta toxica.
Detalii...
Organe utilizate
Compoziia chimic
Radocinile sunt bogate in compusi acetilenici:
cicutoxina, cicutol, cicudiolsi izomerii acestora:
falcarindiol, si alte C17 polialkene izomere.
Dintre alcaloizi, s-a identificat prezenta
urmatorilor: coniina (C8H17N), identificata cu
conicina si cicutina, conhidrina (C8H17NO),
pseudoconhidrina
(C8H17NO), metil-coniina (C9H19N); si etil-
piperidina (C7H15N).
Aciune terapeutic
Importana
Foarte toxica
Utilizare
Extractele din aceasta specie au efecte narcotice
si au fost utilizate pentru tratarea cancerului.
Toxicitate
Intreaga planta este toxica, dar cel mai mare
efect s-a constatat in cazul radacinilor si a
semintelor. Toxicitatea este determinata de
prezenta coniinei
si a altor alcaloizi. Simtomele de toxicitate
includ: hipersalivare, dureri abdominale, senzatii
de arsuri la nivelul mucoaselor, paralizie,
bradicardie,
puls slab, urinare frecventa si moartea ca urmare
a paraliziei respiratiei.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CIRSIUM ARVENSE (L.) Scop.
Denumire popular: Palamida
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Familia: Asteraceae
Subfamilia: Asteroideae
Este o planta perena cu drajoni; tulpina dreapta
inalta de 50-150 cm inaltime; frunzele tulpinale
sunt lanceolate, cele inferioare cu petiol scurt,
cele
mijlocii si superioare sesile, intregi, lobate sau
penat-fidate, varful lobilor cu spini; florile
unisexuate, violacee, sunt dispuse in antodii
pedunculate,
iar acestea sunt dispuse in corimb; inflorirea
iunie-august; fruct achena, cu papus alb murdar.
Specie xeromezofita-mezohigrofita; frecventa in
zona de stepa-etajul boreal, locuri cultivate si
ruderale, raristi de padure.
Detalii...
Organe utilizate
Se utilizeaza in scop tinctorial jumatatea
superioara a plantei inflorite.
Compoziia chimic
Binder si French (1994) au determinat in
substantele volatile extrase din radacinile de
palamida 24 compusi dintre care 7 au fost
poliacetilene cu 13
atomi de carbon, 7 au fost poliacetilene
nesaturate cu 15-17 atomi de carbon, iar alte 5 au
fost derivati epoxidici din hidrocarburi cu 16 si
17
carboni. Componentul prioritar a fost cis-8,9-
epoxiheptadeca-1,11,14-triene si 8,9-
dihidroxiheptadeca-1,11,14-trien. Au mai foat
prezente
sesquiterpenele -humulene and -selinene.
In radacini si organele aeriene a fost determinata
prezenta alcaloidului cnicina.
Aciune terapeutic
Extractele obtinute din radacini au actiune
tonica, diuretic, astringenta si hepatica.
Importana
Melifera
Utilizare
Medicina umana, populara - uz intern - radacina se
foloseste contra amigdalitei si in amestec cu alte
plante contra reumatismului.
Alte utilizari:
Extractele din plantele proaspete sunt folosite
pentru vopsirea lanii in nuante de galben, kaki si
gri.
Culoarea galben-verzui se obtine cand lana este
mordata cu sulfat de aluminiu si potasiu si
colorata cu extractul obtinut din plante proaspete
aflate la
inceputul paerioadei de inflorire.
Extractele din frunze pot cauza iritatii si
inflamatii iar alcaloidul cnicina este emetic si
emenagog.
Cultivare
Palamida este o buruiana care se raspandeste liber
gratie sistemului sau radicular extrem de agresiv.
Reuseste in cele mai ordinare soluri de gradina,
in pozitii insorite.
Se seamana in situ primavara de vreme sau toamna.
Germinarea dureaza de obicei 2-8 saptamani la
temperatura de 20oC. Este o buruiana
daunatoare pe care nu multi oameni o vor in
gradina lor.
Recoltare
Seminte, frunze, primavara-sfarsitul verii
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CITRULLUS LANATUS (Thunb.)
Matsumura et Nakai
Denumire popular: Pepene verde
Sinonime tiinifice:
Harbuz, Lubenita, Arbuj, Bosar, Bostan, Curcubete, Di,
Dic, Duleti, Himanic, Lebinita, Luba, Lubenita
verde, Siarchin, Tigva de tina, Tragula, Zamos
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subfamilia:
Planta anuala; radacina profunda (1-2 m adancime);
tulpina taratoare, ramificata, cu carcei
ramificati; frunzele penat-sectate; florile galben
pal;
inflorirea iulie-august; fruct peponida, de peste
20 cm diametrul, pulpa (tesutul placentar)
zemoasa.
Termofila; cultivata.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Fructele de pepene verde au un continut mai mare
de apa (92 94 %) si un continut redus de glucide
(3,0 6,9 %), 0,20 % lipide si 0,5 0,8 %
proteine, ceea ce a determinat ca valoarea
energetica a acestor fructe sa fie relativ scazuta
(101,6 kJ/ 100 g). Fructele au de asemenea un
continut
mare de pectine.
Principalii aminoacizi liberi determinati in
pepeni au fost: acidul aspartic, acidul glutamic
si amida asparagina.
Continutul in acizi grasi din lipidele extrase din
seminte, variaza astfel: 62,82 % acid linoleic,
15,64 % acid oleic, 11,28 % acid stearic si 10,26
%
acid palmitic.
Dintre acizii organici a fost identificata
prezenta acidului malic si citric, iar dintre
acizii fanolici a acidului p-cumaric, acidului
cafeic si a acidului
ferulic.
Continutul de vitamine din 100 g fruct variaza in
urmatoarele limite: 0,05 mg tiamina, 0,05 mg
riboflavina, 0,15 mg nicotinamida si 6,0 mg acid
ascorbic.
Continutul de substante minerale a variat intre
0,30 si 0,52 %. In 100 g fruct, au fost
determinate urmatoarele cantitati de elemente
minerale: 0,5 mg
sodiu, 158 mg potasiu, 2,9 mg magneziu, 10 mg
cupru, 11,0 mg fosfor, 8,0 mg clor.
Thomes si Jahnson (1965) au analizat pigmentii din
9 soiuri de pepene verde, constatand existenta
urmatoarelor cantitati intr-un kg substanta
proaspata: 12,5 52,4 mg licopen, 0,8 2,9 mg
fitofluen, 0,4 6,0 mg -caroten, 0 2,2 mg -
caroten si 0 07 mg -caroten.
Semintele contin 30 40 % lipide si 30 %
proteine.
Aciune terapeutic
Fructele au efect cardiac, diuretic, febrifug,
purgativ, tonic si vermifug.
Semintele au efect diuretic si tonic.
Importana
Utilizare
Gustul si aroma deosebita, cat si valoarea
energetica scazuta, au determinat ca aceste fructe
sa fie preferate pentru consumul din perioada de
vara
Alimentatie - fructele se consuma proaspete sau
murate;
Industrie - sucul se foloseste la prepararea
hidromelului;
Medicina umana, populara - uz intern - fructele si
semintele au actiune diuretica si depurativa,
actioneaza in tratarea afectiunilor renale si
vezicale;
uz extern - actiune antiinflamatoare si
favorizeaza vindecarea arsurilor;
Apicultura - specie melifera.
Cultivare
Pepenele verde este o planta cu pretentii foarte
mari fata de caldura (termofila). Semintele
germineaza la temperaturi minime de 14-160 C in 21
zile,
iar la cele optime de 25-30oC in 5-6 zile.
Temperatura optima in cursul vegetatiei este de
25-30oC. Este sensibil la curentii de aer si de
aceea
culturile se infiinteaza intre perdele de plante
cu port inalt.
Are pretentii foarte mari fata de lumina,
necesitand 1500 ore de stralucire a soarelui. De
asemenea, necesita multa apa, dar sistemul
radicular fiind
puternic dezvoltat se asigura nevoile de apa pe
parcursul fazelor de vegetatie. In privinta
elementelor minerale, acestea trebuie asigurate in
cantitati
corespunzatoare. Excesul de azot are efecte
negative asupra formarii si maturarii fructelor,
iar potasiul si fosforul influenteaza favorabil
fructificarea
si calitatea fructelor. Solurile preferate sunt
cele cu structura nisipoasa sau nisipo-lutoasa,
care se incalzesc repede.
Se cultiva prin semanat direct in camp, in
perioada 25 aprilie- 10 mai, folosind 4-5 kg
seminte. De asemenea, pentru obtinerea unor
productii
timpurii se recurge la producerea rasadurilor in
spatii cu dubla protejare sau in rasadnite calde.
Se aplica lucrari de ingrijire specifice, iar
recoltarea
se realizeaza atunci cand fructele au ajuns la
maturitatea fiziologica deplina, deoarece nu are
loc postmaturarea. Se obtine o productie de 25
40
t/ha.
Pentru producerea semintelor tehnologia este
asemanatoare culturii din camp, dar se impune
respectarea spatiului de izolare de 2000 m;
semanatul
se efectueaza in perioada 1-15 mai; pe planta
se lasa doar 4-5 fructe si se procedeaza la
purificarea culturii in faza de formare a primelor
fructe si la maturitatea deplina a acestora.
Fructele se
recolteaza la maturitatea fiziologica deplina, iar
productia de seminte este de 150-200 kg/ha.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CLAVICEPS PURPUREA (Fr.)
Tul.
Denumire popular: Cornul secarei
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Increngtura:
Subincrengtura:
Clasa:
Subclasa:
Ordinul:
Familia: Clavicipitaceae
Subfamilia:
Este o ciuperca care paraziteata mai ales secara,
dar si numeroase alte plante. Spicele de secara
atacate prezinta scleroti negrii, putin curbati,
care
reprezinta organele de rezistenta ale ciupercii.
Organe utilizate
Produs vegetal utilizat in terapeutica ergotii
Secale cornutum.
Compoziia chimic
Sclerotii contin: 0,2-1% alcaloizi indolici
(clavinici si lizergici), pigmenti antrachinonici
(endocrocina, clavorubina) si xantonici
(ergoflavina,
ergocristina, acid secalonic), 25-35% lipide
(gliceride ale acidului ricinoleic), steroli
(ergosterol, sigmasterol, fungisterol), amine
(metilamina,
trimetilamina, etilamina, n-propilamina,
izopropilamina, izobutilamina, izoamilamina, n-
hexilamina, -fenil-amina, colina, acetilcolina,
tiramina,
histamina, putresceina, cadaverina, agmantina),
aminoacizi (acid aspartic, acid glutamic,
fenilalanina, asparagina, histidina, tiohistidina,
acid -
aminobutiric, acid -aminobutiric, leucina,
serina, glicina, treonina, alanina, prolina,
valina, lisina, arginina, tirosina), betaine
(ergotioneina,
betaina), glucide si saruri minerale (fosfati
acizi de sodiu, potasiu, calciu, magneziu etc).
Alcaloizii clavinici (agroclavina, elimoclavina,
setoclavina,
lizergina, peniclavina, festuclavina,
canoclavinele I si II) au valoare terapeutica
limitata (s-au semnalat doar proprietati
antimicrobiene), in schimb
au rol biosintetic. Alcaloizii lisergici aunt
amine substituite ale acidului l-lizergic (activi
terapeutic) sau ale acidului d-izolizergic
(inactivi).
Alcaloizii lizergici sunt de doua tipuri:
alcaloizi alcanolaminici sau amide simple ale
acidului lizergic (cea mai reprezentativa este
ergometrina
denumita si ergobasina sau ergonovina), sunt
solubili in apa si reprezinta 20% din totalul
alcaloidic si alcaloizi
peptidici, insolubili in apa. Prin hidroliza
alcaloizii peptidici elibereaza acid lizergic sau
izolizergic, prolina, amoniac, un -cetoacid
specific fiecarei
grupe (acid piruvic, acid dimetilpiruvic sau acid
-cetobutiric) si un aminoacid, specific fiecarei
perechi de alcaloizi care se repeta periodic in
fiecare grupa (poate fi fenilalanina, leucina /
izoleucina, valina). In functie de cetoacidul
eliberat, alcaloizii peptidici se clasifica in 3
grupe: grupa
ergotaminei, unde cetoacidul este acidul piruvic
si care cuprinde perechile ergotamina -
ergotaminina, -ergosina--ergosinina,
ergovalinaergovalinina;
grupa ergoxinei, care elibereaza acid
dimetilpiruvic si are perechile ergostina-
ergostinina, - ergoptina--ergoptinina,
ergoninaergoninina,
ergobutina-ergobutinina; grupa ergotoxinei,
generatoare de acid -cetobutiric, este alcatuita
din perechile de alcaloizi
ergocristinaergocristinina,
- ergocriptina -ergocriptinina, -
ergocriptina - -ergocriptinina, ergocornina-
ergocorninina, ergobutirina - ergobutinina.
Aciune terapeutic
Ocitocica marcanta (prin ergometrina si ergotamina
- actiune puternica si de durata),
vasoconstrictoare (slaba prin ergometrina; mai
intensa pe
vasele cerebrale, coronare, periferice si
mezenterice - prin ergotamina, deoarece stimuleaza
receptorii alfa - adrenergici si serotoninergici,
la doze
mari) sau alfa- adrenolitica puternica (prin
alcaloizii DH- ergotoxinici scad tensiunea
arteriala, relaxeaza musculature arteriolara, scad
rezistenta
vasculara, cresc fluxul sangvin retinian,
cerebral, muscular si periferic, activeaza
consumul de oxigen in neuroni). Alcaoizii din
grupa ergotaminei
deprima centrii respirator, vasomotor si
termoreglator (efect sedativ central), determina
cresterea tensiunii arteriale, bradicardie si
scaderea tensiunii
intracraniene la cei cu migrena. In asociere cu
cafeina, biodisponibilitatea creste pana la 300%.
Prin hidrogenare (dihidroergotamina) pierde
actiunea ocitocica, dar ramane un stabilizator
marcant al tonusului vascular, mai activ pe vene
decat pe artere. Se folosesc in terapeutica numai
dupa
hidrogenare.
Importana
Toxica, medicinala
Utilizare
Ergometrina si metilergometrina se utilizeaza in
tratamentul menoragiilor, metroragii, hemoragiilor
post- partum sau post - avort; ergotamine in
crize migrenoase, dureri de cap de natura
vasculara; .dihidroergotamina (DH-ergotamina) in
migrene, sindrom ortostatic, distonii
neurovegetative,
hipotensiune arteriala; dihidroergotoxina (DH-
ergotoxina) in insuficienta circulatorie cerebrala
(ameteli, cefalee, scaderea atentiei, pierderi de
memorie la varstnici, accidente vasculare
cerebrale, sechele dupa accidente cerebrale,
retinopatii vasculare, tulburari cohleo
vestibulare), tulburari
circulatorii periferice (arteriopatii, boala
Raynaud, acrocianoza, degeraturi), hipertensiune
arteriala.
Toxicitate
Contraindicaii
Ergometrina si metilergometrina nu se folosesc
pentru declansarea travaliului (induc contractii
neregulate, care nu sunt in sens expulsativ si
totodata
afecteaza circulatia sangvina a fetusului, fapt ce
poate determina cianoza acestuia) si nici in caz
de hipertensiune arterial severa; ergotamina si
DHergotamina
nu se administreaza in boli vasculare obstructive,
hipertensiune arteriala, insuficienta coronariana,
insuficienta hepatica severa, sarcina,
la copii sub 10 ani si nu se asociaza cu
antibiotic de tip macrolidic (eritromicina,
josamicina, triacetiloleandomicina).
Tulburari gastro - intestinale (greata, voma,
anorexie, tensiune stomacala), SNC (vertij,
cefalee) si dermice (eruptii cutanate).
Cultivare
Cornul secarei prefera terenurile situate in
regiunile cu precipitatii anuale de 600- 800 mm,
cu umidiztatea aerului de peste 50%, cu primaveri
racoroase si cu treceri lente spre vara. Cele mai
bune terenuri sunt insa cele usoare, nisipo-
lutoase sau luto- nisipoase, cu rezerve suficiente
de
humus si calcar.
In vederea producerii cornului secarei, secara se
seamana toamna odata cu celelalte cereale de
toamna. Pentru a se asigura un minimum de 400
plante pe metru patrat, se folosesc la hectar 200
kg samanta, in loc de 100 kg cat este norma
obisnuita. Momentul potrivit pentru inoculare (cu
apa
in care se gaseste ciuperca Claviceps purpurea)
este acela cand secara se afla in faza de burduf.
Materialul pentru inoculat este produs de catre
laboratoare specializate si este expediat la locul
de cultura in flacoane speciale. Reusita
inocularii poate fi apreciata dupa 7-10 zile de la
data
inocularii, iar aparitia pe spicele de secara a
unor picaturi vascoase (exudat zaharat) reprezinta
cel mai bun indiciu ca inocularea a reusit.
Prima recoltare (manuala) a sclerotilor ajunsi la
maturitatea deplina se poate incepe la circa o
luna de zile de la data inocularii sau dupa 2-3
saptamani de la aparitia exudatului zaharat. Se
culeg doar sclerotii tari, bine formati, care se
desprind usor din spiculete si care se sparg prin
indoire
intre degete. A doua recoltare se efectueaza cu 7-
8 zile inainte de seceris si se poate efectua tot
cu mana, culegand la acest moment toti sclerotii.
Dupa fiecare recoltare, sclerotii se intind
imediat pe prelate si se usuca in incaperi bine
aerisite. Sclerotii uscati se pastreaza in saci de
hartie.
Recoltare
Culegerea in etape a sclerotilor, functie de
atingerea maturitatii lor, manual sau cu masina de
recoltat scleroti
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CLEMATIS VITALBA L.
Denumire popular: Curpen
Sinonime tiinifice:
Vita alba, Archit, Clocosei, Curmeu, Curpan de padure,
Curpanas, Curpen alb, Curpen de padure,
Curpenita, Curpin, Curpini albi, Curpini negri, Halaciuga,
Luminoasa, Luminos, Napraznic, Napraznica,
Vie padureana, Vitisoara
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Planta cataratoare, liana, cu tulpina inalta de 6-
10 m si groasa de cca 5 cm avand muchii
longitudinale proeminente spre noduri; ramurile
tinere
pubescente la noduri; ritidomul se exfoliaza in
fasii longitudinale; frunzele imparipenat-compuse,
dispuse opus au petiolul si rahisul transformate
de
obicei in carcel persistent si lignificat ce
asigura fixarea plantei de suport; flori slab
odorante, cu perigon alb sau alb-verzui,
hermafrodite, grupate in
inflorescente cimoase, terminale sau axilare;
inflorirea in iunie-septembrie; fruct multiplu
poliachena; achenele cu prelungire paroasa si un
rostru
indoit.
Specie pioniera, euriterma, mezofila; frecventa
din zona stepei pana in etajul fagului prin
paduri, tufarisuri, zavoaie, vii, pe garduri.
Detalii...
Organe utilizate
Produsul vegetal utilizat herba.
Compoziia chimic
Principalii componenti chimici identificati in
organele aeriene sunt: acizii fenolici (acid
cafeic, acid clorogenic), sterolii (campesterol,
-sitosterol,
stigmasterol-glicozid), hidrocarburile (nonacosan,
triacontan) si alcoolii (alcool cerilic si alcool
mircilic).
In tesuturile aeriene ale acestei plante a mai
fost identificata prezenta pironelor (anemonina,
protoanemonina), a compusilor flavonoizi
(clematina),
compusi alifatici (ginnol), acizi grasi (acid
melisic - C30H60O2), saponine triterpenice
(vitalbozid) si caulosapogenina.
Aciune terapeutic
Antiinflamatoare, analgesica, diuretica.
Importana
Toxica
Utilizare
Pentru tratarea artritei, iar sucul pentru
tratarea durerilor de cap si migrenelor.
Alte utilizari:
Medicina umana (populara): planta in amestec cu
alte specii in bai impotriva bolilor de piele;
decoct folosit pentru spalatul pe cap; impreuna
cu
frunze de nuc scaldatori pentru copiii slabi;
plamadita in rachiu pentru tratarea herniei;
flori ceai contratusei.
Medicina veterinara (populara ): frunze zdrobite
cataplasme pentru ranile provocate de ham, jug.
Alimentatie: lujerii tineri - condiment.
Industria casnica: ramurile tinere pentru
impletituri
Toxicitate
contine principii vezicante dar nu s-au
inregistrat cazuri de otravire.
Contraindicaii
Planta matura poate fi toxica. Iritant local (la
om), tulburari respiratorii, edeme ale fetei,
dureri abdominale, scaderea tonusului muscular (la
animale).
Cultivare
Planta prefera solul umed bine drenat. Nu suporta
solurile argiloase grele cu un drenaj
necorespunzator, dar nici pe cele nisipoase
usoare. Nu este
propice un pH situat sub 6,0. Rezista la
temperaturi situate sub 18oC.
Este o planta agatatoare, care poate creste 2
metri pe an si poate usor domina pomii mici sau
arbustii.
Semanatul se recomanda a se efectua in rasadnita
rece, imediat ce semintele s-au maturat. Pre-
inmuierea semintelor in apa calda pentru 12 ore si
indepartarea invelisului extern, ca si o perioada
de stratificare la rece sunt benefice. Germinarea
ae loc in 1-9 luni sau mai mult la temperatura de
20oC. Se procedeaza la repicare in vase
individuale si crestere in rasadnita rece pentru
prima iarna. Plantarea afara se realizeaza la
sfarsit de
primavara sau vara devreme. Se poate proceda si la
butasire in rasadnita, in iulie-august, preluand
zona de lemn pe jumatate maturat, situata intre
noduri. Fragmentele internodale de lemn moale,
catre semi-maturat pot fi puse la inradacinat in
sol nisipos in rasadnita, primavara tarziu.
Mod de cultivare:
Seminte, rasad care se transplanteaza primavara
tarziu in camp, diviziune, butasi si altoire
Recoltare
Frunze
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CLINOPODIUM VULGARE L.
Denumire popular: Aparatoare
Sinonime tiinifice: Calamintha clinopodium
Benth., C. clinopodium Spenn., C. clinopodium
Moris., C.
vulgaris (L.) Druce, C. vulgaris Fritsch non.
Rouy., Melissa clinopodium Bentham, Satureja
vulgaris
(L.) Fritsch, S. clinopodium Caruel.
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Clasa: Asteridae
Subclasa:
Ordinul: Lamiales
Familia: Lamiaceae
Subfamilia:
Planta perena, tulpini inalte de 15-80 cm, erecte
sau ascendente, simple sau ramificate, de jur
imprejur sau cel putin pe 2 fete patent paroase.
Frunze
ovate sau alungit ovate, fin dintate, rar intregi,
cu baza rotunjita. Flori de culoare purpuriu-
liliachie, rar alba, dispuse in dihazii scurt
pedicelate
formand verticile dense, globuloase. Tetraachene
aproape sferice sau ovoidale, lucioase, castanii.
Infloreste VII-IX.
Specie mezofita, frecventa din zona de silvostepa
pana in etajul bradului, a margini de padure,
tufarisuri.
Detalii...
Organe utilizate
Planta se utilizeaza in scop medicinal si
tinctorial.
Compoziia chimic
In tulpinile acestei specii se gaseste betulin
In organele aeriene ale acestei plante au fost
identificati 37 componenti volatili, dintre care
ponderea a fost detinuta de germacren-D, -
cariofilen si
-cariofilen oxide.
Aciune terapeutic
Extractele obtinute din planta au efect asmatic,
astringent, cardiotonic, diaforetic si
expectorant.
Importana
Utilizare
Frunzele acestei specii sunt comestibile si se pot
utiliza pentru prepararea de ceaiuri.
Extractele obtinute din frunze au culoarea galben-
brun si pot fi utilizate in scop tinctorial.
Cultivare
Planta reuseste pe aproape orice sol bine drenat.
Se seamana primavara in rasadnita rece. Seintele
doar se acopera usor, iar germinara are loc in 2
saptamani la temperatura de 21oC. La momentul
potrivit se repica in vase individuale si plantele
se cresc in sera. Plantarea afara se efectueaza
vara cand plantele sunt suficient crescute, sau la
sfarsitul perimaverii, inceputul verii anului
urmator. Divizarea tufelor se efectueaza
primavara, iar fragmentele mari pot fi plantate
direct in pozitiile
lor permanente, desi este mai bine sa se treaca
fragmentele mai mici in vase si sa se creasca in
rasadnita rece pana la momentul unei bune
inradacinari. Plantarea afara se efectueaza vara
sau primavara urmatoare. De asemenea, se pot
pregati butasi din lemn nematurat, in mai sau
iunie.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CNICUS BENEDICTUS L.
Denumire popular: Schinel
Sinonime tiinifice:
Iarba amara, Scai amar, Sofran salbatic
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Familia: Asteraceae
Subfamilia:
Planta anuala; radacina pivotanta; tulpina inalta
de 30-60 cm, simpla sau puternic ramificata de la
baza, paienjeniu tomentoasa; frunzele alungit
lanceolate, sesile, cu baza atenuata, cele
superioare penat lobate sau fidate, spinos dintate
pe margini; antodiul solitar de 4 cm lungime si 3
cm
diametrul, acoperit de bractee mari; hipsofilele
involucrale externe ovate, terminate intr-un spin
scurt iar cele interne terminate intr-un spin
lung;
flori galbene; inflorirea iunie-august; fruct
achena galben brunie, cilindrica, cu 20 de coaste,
cu papus biseriat.
Cultivata ca planta medicinala.
Organe utilizate
Se utilizeaza tulpinile, frunzele si florile
uscate la umbra care contin principii amare
sesquiterpene de tip germacren.
Compoziia chimic
Dintre sesquiterpenele de tip germacren au fost
identificate: cnicina, artemisifolina si
saloniteoenida iar dintre lactone: lignanolida.
In compozitia organelor organelor aeriene ale
acestei specii s-a determinat prezenta glucidelor,
mucilagiilor, taninurilor (8 %), lipidelor,
rezinelor,
fitosterolilor (-sitosterol, stigmasterol),
triterpenelor, acizilor grasi, acizilor rezinici,
acizilor fenolici (acid ferulic) si a vitaminelor
(acid ascorbic,
tiamina, riboflavina). A mai fost identificata
prezenta triterpenelor (acid oleanolic, -
amirenol) si a alcoolului cerilic.
Glicozizii lignanilor sunt reprezentati de
arctigenina.
Tesuturile aeriene ale acestei plante contin
urmatorii pigmenti: apigenin-7-glicozid,
kampferol-3-glucozid, luteolina, luteolin-
diglucozid si -
caroten.
Uleiurile volatile (0,3 %) contin: -amirina,
citral, cnicina, fencona si p-cimen.
Cnicina, lactona sesquiterpenica, reprezinta
principiul amar din tesuturile acestei plante.
Aciune terapeutic
Tonic amara si stomahica (principii amare),
carminativa, coleretic - colagoga (O.D.P.-uri,
principii amare), antimicrobiana, citotoxica
(lactone
sesquiterpenice), antibacteriana (cnicina),
antiinflamatoare (cnicina).
Importana
Medicinala
Utilizare
Anorexii, digestie lenta (administrare interna),
degeraturi, arsuri, ulceratii ale pielii
(administrare externa).
Alte utilizari:
Medicina, umana, populara - uz intern - frunzele
si florile sub forma de pulbere se folosesc pentru
tratarea gastritei, constipatiilor cronice, astm,
tuse
seaca, afectiuni hepatice, ca stimulent al
digestiei, diuretic; uz extern - infuzia din flori
se foloseste pentru tratarea arsurilor,
degeraturilor, ranilor purulente, rani, ulceratii.
Medicina veterinara - uz intern - pentru
stimularea poftei de mancare.
Apicultura:este importanta ca planta melifera.
Toxicitate
Contraindicaii
Persoane alergice la plante din familia
Asteraceae.
Reactii alergice (cnicina, solanitenolida).
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Infuzie, extract fluid, tinctura.
Conservare
Cultivare
Planta prefera solurile uscate si cu pozitie
insorita. In tara noastra se cultiva in sudul
judetelor Prahova si Buzau, precum si in judetele
Calarasi si
Giurgiu.
Se seamana in situ primavara sau toamna devreme,
iar germinarea are loc in curs de 2-6 saptamani la
o temperatura de 10 oC.
Recoltare
Herba, cu secera sau cositori mecanice, la
inceputul infloritului
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: COLCHICUM AUTUMNALE L.
Denumire popular: Brandusa de toamna
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Clasa: Liliopsida
Subclasa: Liliidae
Ordinul: Liliales
Familia: Liliaceae
Subfamilia:
Planta perena, cu tulpina subterana bulbotubercul,
cu frunzele mari, lanceolate, care apar primavara.
Florile violacee, mari, apar toamna. Fructul
este o capsula mare ce apare primavara.
Organe utilizate
Brandusa este o planta toxica, de la care se
utilizeaza in scop medicinal semintele (Colchici
semen), mai rar bulbi si flori
Compoziia chimic
Planta contine alcaloizi: protoalcaloizi
tropolonici: colchicina (in toate produsele),
colchicozida (in bulbi si seminte), N- desacetil-
N- formilcolchicina
si demeocolcina (in bulbi si flori)
Organele aeriene ale acestei specii contin: acid
salicilic, acid chelidonic si alcaloizi: 2-acetil-
2-demetilcolchicina, 2-acetil-3-metilcolchicina,
colchifolina, demecolceina, demecolcina, N-acetil-
demecolcina, O-acetilcolchiceina.
Florile de brandusa contine pigmenti flavonici
dintre care a fost identificata apigenina.
Semintele (Colchici semen) contin mai mult de 20
de alcaloizi al caror concentratie totala variaza
intre 0,5 si 1,0 %. Dintre acestia ponderea o
detine
colchicina (65 %), colchicozidul (30 %) si
demecolcina.
Organele subterane contin: zaharoza, amidon,
lipide, fitosteroli, acid benzoic, acid salicilic,
taninuri si alcaloizi.
Dintre alcaloizi au fost identificati: colchicina,
2-demetilcolchicina, colchicozida, 2-
desmetildeacetilcolchicina, demecolcina,
tiocolchicozida, 3-
demetilcolchicina, 3-metilcolchicina, 3-demetil-
-lumicolchicina, -lumicolchicina -
lumicolchicina, -lumicolchicina, colcamina,
colchicen,
colchicerina, N-deacetil-N-metilcolchicina, N-
formil-N-deacetilcolchicina, N-
metildesacetilcolchicina, O-demetil-N-
deacetilcolchicina.
Aciune terapeutic
Antimitotica (opreste diviziunea celulelor animale
si vegetale in metafaza); antiflogistica (diminua
autoliza si imigrarea limfocitelor in procesele
inflamatorii), reduce reactia inflamatorie
declansata de prezenta cristalelor de acid uric si
fagocitoza acestora; scade glicoliza si productia
de acid
uric; inhiba centrul respirator, stimuleaza
centrul vasomotor, potenteaza simpatomimeticele,
scade temperatura corpului.
Importana
Medicinala, toxica
Utilizare
Aprobate de comisia E: guta, febra mediteraneeana.
Traditional: prevenirea tumorilor dermice,
condiloame, psoriazis, tendovaginite, necroze
vasculare, ciroze, inflamatii ale mucoasei
tractului
digestiv, astm, edeme (hidropizie), leucemii acute
si cronice, reumatism. Datorita toxicitatii
plantei, administrarea interna este raraori
admisa.
Colchicina se foloseste in guta, leucemii.
Toxicitate
Contraindicaii
Inaintea conceptiei si in timpul sarcinii (efect
teratogen), insuficienta renala avansata,
ateroscleroza.
Gastralgii, diaree, greturi, voma, uneori
hemoragii gastrice si enterale - in doze
terapeutice (1-3 mg); nefrotoxicitate (hematurie,
oligurie) si
hepatotoxicitate, caderea parului, inflamatii ale
nervilor periferici (nevrite) si fenomene toxice
ale maduvei osoase (leucopenie, trombocitopenie,
anemie megaloblastica rareori aplastica) - la
adminstrare indelungata.
Precautii: Varstnici, cardiaci, bolnavi renal sau
digestiv.
Dozare
Supradozare
La 6 ore de la administrare in doza toxica apar
arsuri ale mucoasei bucale, dificultate la
deglutitie, sete; dupa 12-14 ore se declanseaza
greturi,
dureri severe de stomac, voma, diaree, colici
biliare, hematurie, scaderea presiunii sangvine si
mai tarziu instalarea unei paralizii progresive.
Moartea survine prin epuizare, asfixie ori colaps
circulator. Doza letala de seminte pentru un adult
este de 5 g, iar pentru un copil de 1- 1,5 g, iar
cea
de colchicina de 7 mg.
Tratamentul intoxicatiei acute consta in spalaturi
gastrice, administrarea de carbune si purgative
saline (sulfat de sodiu sau de magneziu) si
tratament simptomatic (antispastic,
anticonvulsivant), eventual oxigen pentru
respiratie.
Forme farmaceutice
tablete si preparate transdermice.
Conservare
Cultivare
Planta prefera un sol bine drenat, cu o pozitie
insorita, tolereaza umbrirea partiala si pH-ul
cuprins intre 4,5-7,5. Rezista la temperaturi
scazute de
pana la -20oC.
Se seamana de preferat imediat ce semintele s-au
maturat vara timpuriu intr-un pat nutritiv sau in
rasadnita rece. Germinarea poate fi extrem de
inceata, poate dura pana la 18 luni la emperatura
de 15oC. Este bine de semanat rar, asa incat nu
este necesara transplantarea pentru primul an de
crestere. Se recomanda aplicarea unui ingrasamant
pe parcursul primei veri. Transplantarea se
realizeaza in stadiul de dormanta, posibil 2
plante
intr-un vas si se cresc in sera sau rasadnita cel
putin doi ani. Plantarea in pozitia permanenta se
efectueaza cand plantele sunt in stadiul dormind.
In
vederea atingerii capacitatii de inflorire trebuie
sa treaca circa 4-5 ani.
Diviziunea bulbilor se poate realiza in
iunie/iulie cand frunzele au cazut. Bulbii de
dimensiuni mari se pot planta direct in pozitia
permanenta, iar cei
de dimensiuni mici este de preferat a se plasa in
vase si a se mentine in rasadnita rece pentru un
an, inainte de plantare afara. Planta poate fi
divizata
in fiecare an urmator, daca se doreste o crestere
inceata.
Recoltare
Seminte, manual, cand capsulele au varful
brunificat, inainte de deschidere
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CONIUM MACULATUM L.
Denumire popular: Cucuta
Sinonime tiinifice:
Bucinis, Angelica, Bolihlava, Busunic, Buznic, Cornuta,
Cucuta mare, Dudau, Dudac, Dudae, Dudunis
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Apiales
Familia: Apiaceae
Subfamilia:
Planta erbacee anuala hibernanta pana la
bisanuala, cu radacina pivotanta, ramificata;
tulpina cilindrica, fin striata, fistuloasa,
albastrui-pruinoasa,
puternic ramificata, patata cu rosu-bruniu, poate
avea inaltimi cuprinse intre 0,5-2,5 m; frunze
opuse sau cate 3, 2 - 4 penat-sectate, ultimul
segmentul terminat brusc cu un mic ghimpe
cartilaginos; umbelele numeroase protejate la baza
de un involucru alcatuit din foliole cu marginea
membranoasa, usor dintata; foliolele involucelului
de asemenaea ingust membranoase pe margine; flori
hermafrodite sau poligame, albe; infloreste
in lunile iunie iulie; fructul ovoidal brun-
verzui sau suriu cu coaste principale ondulat-
crestate. Planta in intregime are miros
respingator, de
soareci.
Specie xeromezofila-mezofila, subtermofila,
frecventa din zona stepei pana in etajul fagului
in locuri ruderale, necultivate, ruini, marginea
gradinilor, asezari omenesti, semanaturi.
Detalii...
Organe utilizate
Prezinta importanta toate organele acestei plante,
datorita continutului ridicat de alcaloizi (0,05
3,5 %), cu grad ridicat de toxicitate.
Partea utilizata in terapeutica fructe (Conii
fructus)
Compoziia chimic
In plantele de cucuta s-a mai determinat prezenta
urmatoarelor substante: glucide (arabinoza,
xiloza, pentozani), lignine, acizi (acid cafeic,
acid
clorogenic, acizi uronici), poliine (falcarinona,
falcarindiol), flavone (diosmina), furanocumarine
(bergapten, xantotoxina).
Alcaloizii se gasesc in concentratie de 1 3 %.
Derivatii piperidinei, sunt reprezentati de:
coniina, N-metil-coniina, N-acetil-coniina, N-
metilconhidrina,
coniceina, conhidrina,
pseudoconhidrina, conhidrinona si -coniceina,
care este componentul cu cel mai ridicat grad de
toxicitate.
Toxicitatea acestor alcaloizi se manifesta prin
paralizia muschilor respiratori ceea ce determina
stop respirator.
Aciune terapeutic
Antinevralgica.
Importana
Forte toxica
Utilizare
In medicina populara: la administrare interna -
nevralgii, reumatism (muscular si articular),
spasme bronhice si pilorice, contractii (crampe)
tetanice
si epileptice, torticolis ; la administrare
externa - tuse, astm, sciatica, nevralgii, dureri
lombare;
In homeopatie: pareze, calcifieri ale vaselor
cerebrale, stari depresive.
Din cauza toxicitatii ridicate, produsul nu are
aplicatii terapeutice.
Alte utilizari:
Medicina umana (populara): frunza oblojeli
pentru abcese; pisata, in amestec cu otet,
untdelemn, faina de grau in legaturi purtate
impotriva
durerilor de sale; samanta prajita in seu se punea
la git pentru tratarea galcilor?; radacini
fierte cu cele de cicoare folosite pentru
durerile de
picioare; decoctul plantei bai pentru cei cu
dureri abdominale sau comprese cu planta calduta;
planta pisata legaturi pentru vatamatura?
(hernie); cu zeama de la planta fiarta se spala
muscatura de sarpe; in amestec cu coada
soricelului, curpen alb si crucea-pamantului se
folosea in bai
pentru tratarea bolilor de piele la copii.
Toxicitate
Intoxicatiile la om pot surveni in urma
confundarii fructelor de cucuta ce cele de
Pimpinella anisum L., anason (Apiaceae), a
frunzelor cu cele de
Petroselinum sativum Hoffm., patrunjel (Apiaceae)
sau a consumului unor pasari care s-au hranit cu
fructe de cucuta.
Contraindicaii
Efect teratogen la administrare cronica.
Dozare
Supradozare
Doze toxice: 10 g fructe proaspete sau 30 g frunze
proaspete corespunzatoare la 150 mg coniina;
Doze letale: corespunzatoare la 500 mg coniina.
5-8 g de frunze pot provoca moartea unui adult.
Forme farmaceutice
emplaste cu extract de fructe, granule homeopate
Conservare
Cultivare
Recoltare
Frunze, la inceputul fructificarii
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CONSOLIDA AJACIS (L.) Schur
Denumire popular: Nemtisor de camp
Sinonime tiinifice:
Surguci
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Organe utilizate
Compoziia chimic
Plantele din aceasta specie se caracterizeaza
printr-un continut ridicat de alcaloizi.
Tulpinile si frunzele contin: acetildelcosina,
trimetilacetil-delcosina, ajacinidina, ajacusina,
ajadina si calcatrippina.
Semintele contin: ajacina, ajacinina,
ajacinoidina, ajaconina (C22H33NO3), consolidina,
delcosina (C24H39NO7), delsolina (C25H41NO7),
delsolinina si lycococtonina.
Florile contin alcaloidul delfina si sunt colorate
datorita prezentei pigmentilor: kamferol si
quercetina.
Aciune terapeutic
Importana
Utilizare
Planta se foloseste pentu tratamente externe in
scopul vindecarii ranilor sau pentu tratarea
hemoroizilor.
Toxicitate
Planta este foarte toxica si poate fi folosita
numai la recomandarea medicilor.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CONSOLIDA REGALIS S.F.Gray
Denumire popular: Nemtisori
Sinonime tiinifice: Delphinium consolida L.
Nemtisori de cmp, Toporasi, Albastrioare, Buruiana de
facut copii, Ciocanasi, Ciocanei, Ciocul berzii,
Ciocul pasarii, Ciocul babii, Ciocul ciocrliei, Cizma
cucului, Crligei, Clontul nagtului, Clontul
cocostrcului, Coada rndunicii, Cornul plugului, Creasta
cucului, Cunuioare, Doselnica mica, Dosnica,
Floare domneasca, Flori domnesti, Gheata catanei,
Glceava, Marariul cmpului, Pintenasi, Pintenasi de
cmp, Pintene, Pinteni, Somnoroasa, Surguci, Taponisi,
Tatnici, Tataneasca, Toporasi de cmp, Toporici,
Toporisi, Toporus
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Subfamilia:
Planta anuala; tulpina inalta de 20-40 (50) cm,
erecta, ramificata, paroasa (uneori glabra);
frunze alterne, palmat-fidate, cu lacinii inguste,
liniare;
flori zigomorfe, hermafrodite, grupate in raceme;
tepale albastre-violacee, cea superioara
transformata intr-un pinten cu lungimea de cca.2
cm;
nectarii petaloide, concrescute la baza,
adapostesc 8-10 stamine; infloresc in iunie-
august; fruct - folicula glabra, cu seminte aspre
pe suprafata
datorita unor solzisori proeminenti.
Specie mezoxerofila, termofila-subtermofila,
heliofila, buruiana in cereale paroase sau
intalnita in locuri ruderale din zona stepei pana
in etajul
gorunului.
Detalii...
Organe utilizate
Partea utilizata in terapeutica partea aeriana
inflorita (Calcatrippae herba), florile
(Calcatrippae flores) .
Partea toxica toata planta, cu exceptia florilor.
Compoziia chimic
Planta intreaga contine: 0,5 - 1% alcaloizi
diterpenici (delfinina, licoctonina, licaconitina,
nudicaulina, metilaconitina, elatina, delfelina,
delatina,
delsemina, eldelidina, elatidina).
Florile contin: antocianozide (delfina),
flavonozide (heterozide ale kaempferolului si
quercetolului), alcaloizi (in urme sau
nedecelabili).
Aciune terapeutic
Diuretica, sedativa, orexigena, antihelmintica,
insecticida (actiuni nedovedite experimental).
Alcaloizii (metilaconitina, elatina, delsemina)
paralizeaza SNC, in special centrul respirator
(blocheaza conducerea colinergica la nivelul
jonctiunii
neuro- musculare. Sunt agonisti ai receptorilor
muscarinici; antagonizeaza fizostigmina.
Importana
Utilizare
Florile sunt folosite pentru ameliorarea
aspectului unor ceaiuri in cantitate mai mica de
1%. Florile nu se folosesc singure la prepararea
ceaiurilor.
Cantitatile mici de alcaloizi continuti de flori
si proportia redusa a florilor in aceste ceaiuri
nu comporta riscuri.
Extractele obtinute din frunze si radacini sunt
toxice si au efect antiparazitar.
Alte utilizari:
Medicina umana (populara): flori, frunze decoct
pentru dureri de pantece sau la muscatura de
sarpe; ceai pentru tensiunea marita; flori
decoct,
folosit ca hemostatic.
Toxicologie: alcaloizi ce pot provoca intoxicatii
mortale.
Apicultura: specie melifera furnizeaza culesuri
de nectar, polen.
In scop tinctorial se folosesc florile proaspete,
obtinandu-se, in cazul lanii, culorile vernil si
kaki-deschis (Chirila C. s.a., 1999).
Toxicitate
Contine principii vezicante dar nu s-au
inregistrat cazuri de otravire.
Dozele mari provoaca paralizia terminatiilor
nervoase motorii si a SNC, bradicardie,
hipotensiune, stop cardiac.DL50 este de 1,5 - 3 mg
/kg corp
(sobolan).
Forme farmaceutice
decoct
Impurificari:
Delphinium orientale sin. Consolida orientalis, cu
flori violet intens, rosu sau alb, pinten de 1
cm lungime si seminte de culoare rosie intensa.
Conservare
Cultivare
Nemtisorul de camp este o planta care creste usor,
preferand un sol bine drenat si cu pozitie
insorita. Inhiba cresterea plantelor vecine,
precum
legumele, iar pentru grau se considera a fi o buna
planta asociata. Nu suporta transplantarea, ca
urmare a deteriorarii radacinilor.
Se recomanda semanatul in situ imdiat ce semintele
s-au maturat. Se poate de asemenea semana toamna
in zone cu ierni blande, sau esalonat din
primavara pana la inceputul verii. Germinarea are
loc de obicei in 2-3 saptamani.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CONVALLARIA MAJALIS L.
Denumire popular: Lacrimioare
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Liliidae
Ordinul: Liliales
Familia: Liliaceae
Subfamilia:
Este o planta erbacee perena, prevazuta cu rizom
subtire, frunze mari eliptic- lanceolate, lucioase
si cu flori albe, de forma unor clopotei, placut
mirositoare.
Organe utilizate
Se utilizeaza ??n scop medicinal frunzele si
florile, la ??nceputul perioadei de ??nflorire,
uscate la umbra, iar ??n scop tinctorial se
utilizeaza
frunzele recoltate ??n a doua parte a perioadei de
vegetatie.
Partea utilizata ??n terapeutica este deci herba
(Convalariae herba), uneori si rizomul ??nsotit de
radacini.
Compoziia chimic
Organele aeriene ale acestei specii contin: 0,2 -
0,4 % heterozide cardiotonice (aproximativ 40 de
compusi) care provin de la cca. 12 agliconi,
majoritari fiind: strofantigenolul
(glucoconvalozida, convalozida, convaltoxozida,
desglucocheirotoxol, cheirotoxol), strofantidolul
(glucoconvalatoxolozida, convalatoxolozida,
convalatoxol) bipindogenolul (lokundiozida).
Saponozide sterolice: convalarozida (heterozida a
convalamarogenolului), convalamarozida,
covalagenol A si B;
Pigmentii identificati ??n frunzele acestei plante
sunt: kampferol, kampferol-3-galactodiramnozidul,
kampgerol-glicozidul, kampferol-3-
galactoramnozidul, kampferol-3- galactozidul,
izoramnetina, izoramnetin-3-galactodiramnozidul,
izoramnozid-3-galactoramnozidul, izoramnetin-3-
glucozidul, quercetina, quercetin-3-galactozidul,
quercetin-3-galactodiramnozidul, quercetin-3-
galactoramnozid, petunidina, mircetina, -
carotenul,
licopenul, fitoenul, fitofluenul0, zeaxantina si
xantofile.
?n tesuturile florilor a fost pusa ??n evidenta
prezenta urmatoarelor substante: acizi organici
(acid citric, malic), amide (asparagina), acizi
fenolici
(acid cafeic, ferulic, clorogenic) si ulei volatil
Analiza rizomului si radacinilor de la aceasta
specie au relevat prezenta a doua glicozide:
convallamarin (C22H44O12) si convallarin
(C34H62O11), substante cu gust amar.
Aciune terapeutic
Cardiotonica (pauze digitalice), vasodilatatoare
coronariana.
Importana
Medicinala, toxica
Utilizare
Materie prima pentru obtinerea convalatoxozidei,
??ntrebuintata ??n insuficienta cardiaca,
tulburari nervoase cardiace, leziuni cardiace,
ateroscleroza coronariana, insuficienta aortica si
mitrala, infarct miocardic; se administreaza ??n
pauzele digitalice.
?n medicina populara: contractii usoare din
stari de efort fizic excesiv, epilepsie, crize
paralitice, neuastenie, conjunctivite.
Alte utilizari:
Uleiurile volatile sunt utilizate ??n industria
parfumurilor.
Extractele apoase obtinute din frunze, sunt
utilizate ??n scop tinctorial pentru obtinerea de
nuante galben deschis, bej deschis, vernil deschis
si
vernil.
Se obtine o culoare galben deschis ??n cazul
l??nii mordate cu sulfat de aluminiu si potasiu si
vopsita cu extract din frunze proaspete si o
culoare
vernil deschis daca ulterior l??na se retrateaza
cu
sulfat de cupru.. ?n cazul utilizarii ca mordant
a bicromatului de potasiu, se obtine o culoare bej
deschis, iar daca l??na se retrateaza cu sulfat de
cupru, se obtine culoarea vernil (Chirila s.a.,
1999)..
Toxicitate
Contraindicaii
Datorita slabei absorbtii la administrare orala,
riscul de intoxicatie este mic. Trebuie luate ??n
considerare totusi efectele toxice de tip
digitalic, ??n
caz de supradozare.
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
capsule, comprimate, solutii.
Interactiuni medicamentoase:
Cu chinina, digoxina, saruri de calciu,
saluretice, laxative si glucocorticoizi.
Conservare
Cultivare
Planta reuseste ??n cele mai diferite conditii,
inclusiv la umbra densa a arborilor mari. Prefera
??nsa o pozitie semiumbrita, un sol moderat fertil
si
bine drenat, dar creste bine pe soluri argiloase
grele, nisipoase sau calcaroase. Este rezistenta
la temperaturi de -20oC sau mai mici. Este o
planta
ornamentala si poate deveni invaziva odata ce s-a
stabilizat, ??nsa trebuie sa treaca doi ani pentru
a se stabiliza.
Se seamana imediat ce semintele s-au maturat, sau
la sf??rsit de iarna ??n rasadnita rece.
Germinarea ??n cazul semintelor pastrate este
foarte ??
nceata, poate dura 2-12 luni sau mai mult la o
temperatura de 15oC. Se seamana rar pentru ca
plantulele sa nu fi deranjate ??n vas pentru
primul lor
an de viata. Se aplica un fertilizant lichid pe
parcursul primului sezon de crestere. Vara t??rziu
tinerele plantule se trec ??n vase individuale si
se
cresc ??n pozitii umbrite, ??n rasadnita rece
pentru cel putin ??nca un an ??nainte de a se
planta ??n pozitia permanenta, ??n stadiul
dormind.
Divizarea se poate realiza ??n septembrie, iar
fragmenele mari pot fi replantate ??n pozitiile
permanente. De preferat ca fragmentele mici sa fie
trecute ??n vase si sa se creasca ??n rasadnita
rece p??na la momentul unei bune ??nradacinari.
Plantarea la locul definitiv se efectueaza ??n
primavara.
Recoltare
- Fruzele, prin taiere, inainte de inflorire
- Florile, manual prin taiere
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CONVOLVULUS ARVENSIS L.
Denumire popular: volbura
Sinonime tiinifice:
rochita rndunicii
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Clasa: Asteridae
Subclasa:
Ordinul: Solanales
Familia: Convolvulaceae
Subfamilia:
Planta perena, lunga de 20-100 cm, cu rizom lung
si subtire, adeseori rasucit in spirala,
ramificat. Tulpina prostrata sau volubila, cu 5
muchii, glabra
sau pubescenta. Frunze sagitate, glabre sau
pubescente, petiolate cu limb trunchiat auriculat,
alungit ovat, lanceolat sau liniar lanceolat, cu
marginea
intreaga. Flori axilare, solitare, albe, lung
pedicelate. Corola in forma de palnie, alba sau
roz, avand cute glabre, rosietice. Fruct capsula
aproape
sferica, dehiscenta, cu 2 seminte elipsoidale, cu
tegument usor rugos, cafeniu. Inflorire V-IX.
In locuri cultivate si ruderale, prin gradini, pe
campuri, frecventa din zona stepei pana in etajul
subalpin; specie mezofita, mezotermofita,
eutrofamezotrofa.
Detalii...
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeza planta intreaga,
iar in scop tinctorial partea aeriana, recoltata
la inflorire.
Compoziia chimic
In tesuturile aeriene ale acestei specii s-au
determinat urmatoarele substante: zaharoza, -
sitosterol, cumarine (daphnoretin), diterpena
(daphnetoxin)
si rezine (daphnina). Din aceste organe se extrage
o glicorezina cu compozitia complexa, care nu este
bine cunoscuta si care contine: acid
convolvunic, acid purginic, glucide, acizi grasi
superiori si inferiori.
Plantele de volbura contin urmatorii pigmenti:
cianidin sau/ si pelargonidin, antocianidine
metilate, glicozizi antocianici metilati,
quercetina sau/ si
kampferol, hesperidina si proantocianidine.
Aciune terapeutic
Extractele obtinute din plantele de volbura au
efect colagog, laxativ si diuretic si se
utilizeaza in caz de gripa si pentru tratarea
leziunilor.
Importana
Medicinala
Utilizare
Pigmentii hidrosolubili extrasi din tesuturile
acestei specii se folosesc pentru colorarea lanei
in nuante de galben, brun galbui, kaki deschis,
kaki si
kaki verzui. Astfel, lana mordata cu sulfat de
aluminiu si potasiu si vopsita in extractul
obtinut din plantele proaspete, se coloreaza in
galben iar daca
se trateaza cu sulfat de cupru, se obtine culoarea
kaki-deschis. Daca se utilizeaza ca mordant
bicromatul de potasiu, se obtine culoarea brun-
galbui
iar daca se foloseste ca mordant sulfatul de cupru
se obtine culoarea kaki (Chirila s.a., 1999).
Cultivare
Volbura prefera un sol usor bazic, cu fertilitate
scazuta, catre medie. Prezinta un sistem radicular
adanc, care se extinde pe distante mari si este
extrem de dificil de eradicat. Prin urmare, este o
buruiana extrem de daunatoare. Fiind volubila
poate strangula practic alte plante. Florile se
inchid
noaptea si pe parcursul vremii ploioase. Cu toate
ca florile sunt vizitate de numeroase insecte, rar
semintele sunt fertile. Este gazda pentru virusul
mozaicului tutunului si nu trebuie crescuta in
apropierea cartofului, tomatelor si alti membri ai
acestei familii.
Semanatul se recomanda a se efectua in situ,
imediat ce semintele s-au maturat, in toamna.
Specia poate deveni un real daunator in gradina,
asa
incat nu trebuie incurajata.
Recoltare
Herba inclusiv portiuni de rizomi si radacini,
prin smulgerea plantelor, la inceputul infloririi
Valorificare
CONVOLVULI HERBA - IARBA DE VOLBURA, SUPLIMENT
ALIMENTAR
1. Flux tehnologic:
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CONYZA CANADENSIS (L.)
Cronq.
Denumire popular: Batranis
Sinonime tiinifice: Erigeron canadensis L.
Buruieni de dalac, Buruiana de pete, Coada vacii, Coada
hulpii, Coada lupului, Crugulita, Maturica,
Spirince, Spirincea, Steluta, Steluta soricelului, Struta
mirelui, Soricel
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Familia: Asteraceae
Subfamilia:
Planta anuala; radacina pivotanta; tulpina inalta
pana la 120 cm, dreapta, cilindrica, } striata,
foarte ramificata in partea superioara, foliata,
rar
paroasa; frunze lanceolate-liniar lanceolate, cele
superioare sesile, glabre, rar paroase, ciliate pe
margini, intregi sau distantat dintate; antodii
mici,
numeroase, de 3-5 mm lungime, dispuse in panicul
lung; hipsofilele involucrale imbricate, liniar
lanceolate, florile marginale alburii iar cele
centrale alb-galbui; inflorirea iunie-septembrie;
fruct achena, lunga de 1 mm, cu papus alb murdar.
Specie xeromezofita-mezofita; foarte frecventa in
zona de stepa- subetajul fagului, locuri ruderale,
margini de padure, tufarisuri.
Detalii...
Organe utilizate
Se utilizeaza in scop medicinal tulpinile cu
frunze si flori si sucul proaspat, iar in scop
tinctorial, partea aeriana, inainte de
fructificare.
Compoziia chimic
Principalii componenti chimici identificati in
aceste organe sunt: uleiurile volatile, taninurile
(acid galic, acid tanic), proteinele (14,9 %),
lipidele
(1,8 %), acizii organici (acid succinic), acizi
fenolici (acid cafeic), steroli ( -spinosterol,
-sitosterol) si matricaria-metil-esterul.
Uleiurile volatile contin 31,20 % limonen, 14,20 %
camfen, 11,30 % germacren D, 9,90 % cis--
bergamoten, 7,60 % (E)--ocimen, 7,20 %, -
pinen, 2,70 % perillen, 1,60 % (E)--farnesen,
1,60 % (Z)--farnesen si 1,10 % -pinen
(Miyazava s.a., 1992). In cantitate mai mica au
fost
identificate urmatoarele substante: arcurcumen,
(Z)-nerolidol, p-cimen, -cariofilen, -cedren,
-copaen, -terpinen, terpinolen, -cadien, -
cubeben, geraniol, nerol, (Z)--ocimen, -
sesquifelandren, -cadien, -cadinol, cubenol,
-eudesmol, -ionona, spatulenol, -burbonen,
calamen, -
cubeben, -curcumen, -elemen, -humulen,
pentanal si -terpineol.
Aciune terapeutic
Gonadotropa (matricaria-metil eterul), probabil
prin mecanism epifizo-hipofizogonadic
Actiune asemanatoare au si lacnofilum- metil-
eterii din Conyza banariensis.
Importana
Utilizare
Pubertate retardata.
Alte utilizari:
Medicina umana, populara - planta se foloseste
pentru decoct (uz extern) pentru tratarea
junghiurilor, dalacului, petelor, pistruilor;
reumatism,
cistite, afectiuni renale.
Pigmentii extrasi din organele aeriene se folosesc
pentru colorarea tesaturilor de lana intr-o nuanta
galben-aurie, in cazul in care acestea au fost
mordate intr-o solutie de bicromat de potasiu
(Chirila s.a., 1999).
Planta se foloseste pentru confectionarea de
maturi.
Forme farmaceutice
Extract, decoct (uz extern).
Cultivare
Planta prefera solurile bine drenate, cu un pH
neutru catre alcalin, cu pozitie insorita, dar
tolereaza cele mai diverse conditii. Este originar
din
America de Nord, dar s-a naturalizat in diferite
zone ale lumii, fiind considerata o buruiana.
Poate sa se adapteze la diferite conditii si poate
creste
excesiv ca inaltime, de la doar cativa
centrimetrii pe soluri sarace, pana la 3 metrii
inaltime in cazul solurilor bogate.
Nu sunt informatii in literatura in legatura cu
inmultirea sa, dar se sugereza ca semintele se pot
semana in situ primavara sau toamna.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: COREOPSIS LANCEOLATA L.
Denumire popular: Lipscanoaice mari
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Familia: Asteraceae
Subfamilia:
Este o planta perena cu frunze lanceolate, mai
late la varf. Inflorescentele sunt lung
pedunculate, florile marginale au culoarea
galbena, iar fructele
sunt achene cu lungimea de 2 3 mm.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Petalele florilor contin calcone dintre care a
fost identificat: coreonul si lanceoleinul si
aurone dintre care a fost identificat:
sulfureinul,
maritimeinul si leptosinul.
Dintre flavone a fost identificata luteolin 7-
glucozidul in Corios maritima si metoxibutina in
Coreos grandiflora. Dintre flavanone si
flavanonoli
s-au identificat: metoxibutina, 3,4,7,8-
tetrametoxi-flavanona, dintre calcone:
lacioletina, iar dintre aurone: leptosin-6-
glucozid, maritimetina.
Aciune terapeutic
Importana
Tinctoriala
Utilizare
Inflorescentele proaspete sa uscate, se utilizeaza
in scop tinctorial pentru a se obtine nuanta
portocaliu inchis si rosu bruniu, in functie de
mordantul
utilizat (Chirila s.a. 1999).
Culoarea portocaliu inchis se obtine la lana
mordata cu sulfat de aluminiu si potasiu si
vopsita cu extractul obtinut din flori. Mordarea
lanii cu
bicromat de potasiu determina realizarea unei
culori rosii brunii.
Cultivare
Mod de cultivare:
Semant direct in martie-aprilie, butasi in iulie-
august, si despartire de tufa-primavara
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: COREOPSIS TINCTORIA Nutt.
Denumire popular: Lipscanoaice
Sinonime tiinifice:
Ochisele, Albinite, Catifelute, Coconite, Dalie, Flori ca stele,
Floride sticla, Gherghine, Gargauni, Gurita
cocoanei, Lipscanoaie, Nemtisor, Ochesele, Ochianele, Ochii
Anicai, Ochii fetei, Ochiul Ancutei, Oltencuta,
Scnteioara, Scnteiute, Stelute, Tufanele
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Familia: Asteraceae
Subfamilia:
Planta anuala; radacina pivotanta; tulpina de 30-
90 cm inaltime, erecta, glabra, puternic
ramificata in partea superioara; frunzele
inferioare simplu
sau dublu penate, glabre; antodiile numeroase,
solitare la varful ramurilor; involucru biseriat;
flori ligulate galbene, cu ligule brunii sau
purpurii la
baza; inflorirea iulie-septembrie; fruct achena
ingusta de 3 mm lungime, comprimata, cu papus
format din 2 dintisori mici sau lipseste.
Cultivata ornamentala si tinctoriala.
Organe utilizate
Se utilizeaza inflorescentele sau partea aeriana a
plantei, in timpul infloritului, din care se
extrag pigmentii hidrosolubili care se utilizeaza
pentru
colorarea textilelor.
Compoziia chimic
Florile acestei specii contin in petale 3,4,7,8-
tetrametoxiflavanona si doua aurone: maritimetina,
sulfuretina.
Aciune terapeutic
Extractele obtinute din radacinile acestei plante
au actiune sedativa, astingenta si hemostatica.
Importana
Tinctoriala, medicinala
Utilizare
Extractele in apa calda din pulberea de radacini
sunt folosite pentru spalarea ochilor raniti iar
ceaiul obtinut din radacini este folosit ca
remediu
pentru diaree, ezinterie si febra.
Alte utilizari:
In functie de mordantii utilizati se obtine o gama
foarte mare de nuante: portocaliu, portocaliu
inchis, brun deschis, brun, brun inchis,
caramiziu,
brun roscat inchis, cafeniu, negricios, negru si
negru bruniu (Chirila s.a., 1999). Astfel:
Mordarea cu sulfat de aluminiu si potasiu si
vopsirea in extractul obtinut din flori, coloreaza
lana in portocaliu.
Mordarea cu sulfat de aluminiu si potasiu,
vopsirea in extract si retratarea in doua reprize
cu sulfat de cupru, coloreaza lana in brun
deschis.
Culoarea bruna se obtine in cazul lanii care in
prealabil a fost mordata intr-o solutie de
bicromat de potasiu.
Culoarea bruninchis se obtine in cazul vopsirii
lanei mordate cu o colutie de bicromat de potasiu
si retratata cu o solutie de sulfat de cupru.
Culoarea caramizie se obtine in cazul mordarii
intr-o solutie de bicromat de potasiu, si a
vopsirii intr-un extract de flori uscate.
Culoarea brun roscat inchis se obtine in cazul
mordarii cu bicromat de potasiu si a vopsirii in
extract obtinut din flori proaspete.
Mordarea in solutie de sulfat de aluminiu si
potasiu si vopsirea in extract din flori proaspete
determina realizarea unei culori cafeni.
Culoarea brun negricioasa se obtine in cazul linei
mordate cu sulfat de cupru, vopsirea cu extract
din flori proaspete si retratarea cu sulfat feros.
Mordarea si retratarea lanei cu solutie de sulfat
feros si colorarea cu extract obtinut din flori
uscate determina colorarea in negru.
Cultivare
Planta reuseste pe soluri obisnuite, dar prefera
solurile fertile, umede, bine drenate, cu pozitii
insorite. Se dezvolta bine pe soluri nisipoase.
Plantele
stabilizate sunt rezistente la uscaciune.
Se seamana in martie in rasadnita rece. La
momentul porivit se repica in vase individuale si
se planteaza afara in cursul verii. Daca se
dispune de
suficiente seminte, semanatul se poate efectua in
situ.
Mod de cultivare:
Semant direct in martie-aprilie, butasi in iulie-
august, si despartire de tufa-primavara
Recoltare
Frunze, herba
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CORIANDRUM SATIVUM L.
Denumire popular: Coriandru
Sinonime tiinifice:
Anason, Buruiana pucioasa, Chimen, Coleandra, Coliandru,
Culeandra, Iarba puturoasa, Ienupar, Piper,
Piper alb, Pucioasa, Puciogna, Puturoasa
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Apiales
Familia: Apiaceae
Subfamilia:
Planta erbacee anuala, cu radacina pivotanta,
subtire; tulpina cilindrica, fin striata, glabra,
ramificata in partea supreioara, poate avea
inaltimi
cuprinse intre 20-70; frunze verzi-deschis, cele
bazale petiolate, intregi, crenate sau trilobate,
cele superioare1-2, 2-3 penat sectate, segmentele
distantate, terminate intr-un varf ascutit,
mucronat; umbelele lung pedunculate pot avea un
involucru unifoliat sau absent; umbelule alcatuite
din
numeroase flori cu petale albe sau rozee; petala
exterioara este mai mare, adanc bifidata;
infloreste in lunile iunie iulie; fructul
globulos, cu
stilopodiu conic, galbui sau bruniu-negricios.
Planta, in afara fructelor are un miros neplacut.
Specie cultivata ca aromatica si condimentara,
originara di nordul Africii, vestul Asiei.
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaza tulpinile cu
frunze (Coriandri aetheroleum) si fructele
(Coriandri fructus), din care se extrag uleiurile
volatile care
contin monoterpene aciclice.
Compoziia chimic
Analiza fructelor de coriandru a evidentiat
prezenta uleiurilor volatile in concentratie de
pana la 1,0 %, proteine (11 17 %), glucide (20
%),
reprezentate de glucoza, fructoza, zaharoza,
rafinoza, pectine si pentozani.
Fructele mai contin: 13 - 20 % ulei gras:
(gliceride ale acizilor petroselinic (38-53 %),
oleic, palmitic, linolenic), steroli (tocoferoli,
- si -
sitosterol), ODP-uri (acid cafeic, acid
clorogenic; acid 4- si 5-cafeoilchinic; acid p-
cumaroil-chinic: acid feruloil-chinic), flavone
(selinona = 4 - O -
terpenil- flavonona), cumarine (umbeliferona;
scopoletol), furanocumarine (bergapten),
Lamparsky si Klimes (1988) au identificat in
uleiul volatil extras din fructele de coriandru 25
de componenti dintre care cei mai importanti au
fost:
linaloolul 69,10 %, camforul 5,20 %, geranil
acetatul 4,70 %, -terpinenul 4,70 %, -pinenul
3,60 %, limonenul 1,90 %, p-cimenul 1,70 % si
mircenul 1,30 %. O cantitate mai mica de 1,0 %au
detinut: geraniolul, campfenul, -terpineolul,
-pinenul, terpinen-4-olul, borneolul, sabinenul,
-
fellandrenul, -terpinenul, -cariofillenul,
linalil acetatul, -3-carenul, cariofillen oxid,
ar-curcumen, (E)--farnesen, -humulen si -
fellandren.
Dupa European Pharmacopeia (2005),fructele de
coriandru contin: 3,0 7,0 % -pinen, 1,0 5,0
% limonen, 1,5 8,0 -terpinen, 0,5 4,0 %
pcimen,
3,0 6,0 % camfor, 65,0 78,0 % linalol, 0,1
1,5 % -terpineol, 0,5 4,0 % geranil acetat si
0,5 3,0 % geraniol.
Analizele efectuate de Potter si Fagerson (1990)
la uleiurile volatile extrase din frunzele de
coriandru au permis sa se identifice un numar de
35
componenti. O cantitate mai mare de 1,0 % din
totalul uleiului volatil a fost constatata la
urmatorii componenti: (E)-2-decenal 46,10 %, (E)-
2-
dodecenal 10,30 %, (E)-2-decenol 9,20 %, (E)-2
tetradecenal 5,80 %, (E)-2-undecenal 5,60 %,
decanal 4,40 %, 1-decanol 4,30 %, dodecanal 1,60
%, 2-dodecenol 1,40 %, 8-metil-2-decenal 1,30 %.
Intr-o proportie mai mica de 1,0 % au fost
identificati: 2-undecenol, 9-decenal, 2-
pentadecenal,
tetradecanal, (E)-e-tridecenal, 2-tetradecenol,
decenal, octanal, undecanal, 2-hexadecenal, (Z)-4-
decenal, heptadecanal, 10-metil-2-undecenal, (E)-
enonenal,
11-dodecenal, 12-metil-2-tridecenal, nonanal,
nonal, 1-decanol, 4-decenal, 9-metil-2-decenal,
pentadecanal, 13-tetradecenal, tridecanal si
10-undecenal.
Burzo s.a. (nepublicat) au constatat ca uleiul
volatil din frunzele de coriandru contine 29,74 %
trans-2-decenal, 9,16 % decanal, 8,96 % 2-decen-1-
ol,8,85 % decanal, 8,84 % 2-decenal, si 4,16 % 13-
tetradecenal.
Detalii...
Aciune terapeutic
Fructele au actiune: stomahica, carminativa,
spasmolitica si aromatizanta.
Uleiul volatil obtinut din fructe: tonica,
stimulenta digestiva, neurotonica, euforizanta,
bactericida, antivirala, paraziticida, analgezica
Uleiul volatil obtinut din frunze:
antiinflamatoare si sedativa medii.
Importana
Utilizare
Fructele: atonii digestive, dispepsii, colite,
colici intestinale.
Uleiul volatil obtinut din fructe: astenie,
oboseala generala, atonie si hipotonie digestiva,
aerofagie, dispepsii, enterocolite fermentative,
cistite
colibacilare, gripa, artroza.
Uleiul volatil obtinut din frunze: anxietate,
insomnie, stres, gastrita.
Alte utilizari:
Uleiul volatil se utilizeaza pentru parfumarea
cremelor si sapunurilor, ca si condiment alimentar
si in industria parfumurilor.
Rare reactii alergice.
Forme farmaceutice
Infuzie, decoct
Cultivare
Coriandrul este o planta cu cerinte moderate fata
de factorul temperatura. Germinarea are loc la 4-6
oC, iar plantele tinere suporta temperaturi
negative de la -8oC pana la -18 oC. Pe masura
cresterii, dar mai ales in perioada formarii
butonilor florali, a infloritului si formarii
fructelor necesita
temperaturi de minim 20-22oC. Manifesta pretentii
mari fata de lumina si umiditate, iar datorita
sistemului radicular superficial solul trebuie sa
fie
profund, reavan, bogat in elemente nutritive, cu
textura usoara, bin structurat, insorit, cu un pH
de 6,8-7,5. Nu suporta fertilizari directe cu
gunoi de
grajd si ncici cantitati prea mari de azot.
Se cultiva prin semanat direct in camp, primavara
de vreme sau vara la sfarsitul lunii august,
inceputul lunii septembrie, in randuri distantate
la 12,5
cm sau in benzi, pentru un hectar fiind necesare
16-18 kg seminte. Se aplica lucrari de ingrijire
precum: erbicidare imediat dupa semanat, plivit
sau
prasit la nevoie, udari repetate, tratamente penru
combaterea bolilor si daunatorilor.
Plasarea in teren a doi stupi de albine /ha, in
perioada infloritului, stimuleaza polenizarea si
determina sporuri de productie de 15-20%.
Recoltarea
se incepe din luna august, cand 65-75% din fructe
au culoarea galben-aurie, folosind secera sau
combina, obtinandu-se o productie de 1200-1500
kg/ha.
Recoltare
Fructe, cu combina in lan, cand 50-75% din fructe
sunt galben-brune
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CORNUS MAS L.
Denumire popular: Corn
Sinonime tiinifice:
Cnepiste, Coarna, Cornar, Corn voinicesc, Corn voinicel,
Cornita, Dreniu
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Cornales
Familia: Cornaceae
Subfamilia:
Arbust sau arbore cu inaltimea de 4-8m; lujerii
anuali sunt cenusiu-verzui, fin pubescenti, iar
scoarta ramurilor de 2-3 ani bruna si marunt
solzoasa;
frunzele dispuse opus, ovate sau ovat-eliptice,
intregi pe margine, au nervurile laterale arcuite
iar pe dos sunt alipit-paroase; florile scurt
pedicelate,
dispuse in umbele, au 4 petale galbene, rasfrante;
in interiorul florii, la baza stilului se afla un
disc nectarifer voluminos; infloreste inainte de
infrunzire (planta protanta), in luna martie;
fructul carnos, drupa elipsoidala, rosie, acrisor
si astringent.
Specie xeromezofila-mezofila, subtermofila, de
preferinta pe soluri calcaroase uscate si
permeabile, frecventa in toate regiunile tarii,
din zona
padurilor de stejar pana in etajul fagului, in
paduri, tufarisuri.
Detalii...
Organe utilizate
Compoziia chimic
Frunzele contin acid elagic, acid galic,
morronozid, secologanin. In uleiurile volatile s-a
identificat prezenta: -amirinei, -amirinei,
astragalinei,
sterolilor (-sitosterol, campesterol,
stigmasterol), precum si a urmatorilor pigmenti:
izoquercitrina, quercetina, hiperozid, kampferol,
quercetina,
quercetin-3-0--D-soforozid si procianidine si
vitamine (rutina).
In flori a fost identificata prezenta acidului
ellagic, acidului gallic, acidului ursolic si a
rutinei.
Fructele contin uleiuri volatile (-amirina, -
amirina), steroli (-sitosterol, campesterol,
stigmasterol) si pigmenti. Dintre acestia s-au
identificat:
cianina, cianidin-3-0--L-galactozid, cianidin-3-
0--D-robinobiozid, cianidin-3-0--D-rutinozid,
pelargonidin-3-0--L-galactozid, pelargonidin-3-
0-
-D-robinobiozid, pelargonidin-3-0--D-soforozid
si pelargonina.
Aciune terapeutic
Extractele obtinute din scoarta si fructe au efect
febrifug, fiind utilizate pentru tratarea febrei.
Fructele sunt utilizate in alimentatie.
Importana
Melifera, alimentara, tananta
Utilizare
Frunzele si fructele sunt utilizate pentru
combaterea diareei.
Alte utilizari:
Medicina umana (populara): fructele uscate la
soare, preparate sub forma de decoct, sunt
administrate in tratamentul diareei, dizinteriei;
coaja
ramurilor folosita contra galbinarii?,
frigurilor sau pentru spalaturi contra
orbaltului? si a brancii? (erizipel);
ramurile verzi puse
pe foc pentru extragerea sevei folosita in
tratarea eczemelor si pecinginei?; frunzele
fierte impreuna cu cele de malin erau
administrate pentru
combaterea limbricilor.
Vopsitorie frunzele, florile, fructele, coaja
folosite pentru vopsit in galben, rosu, cafeniu,
negru.
Credinte, Obiceiuri in unele locuri fetele se
spalau pe cap cu zeama de la florile fierte pentru
a le creste parul frumos, dupa care descantau
lautoarea, sa fie iubite de feciori; despre corn
se zicea ca este copacul tiganului.
Cultivare
Cornul este o planta care creste usor, reuseste pe
orice tip de sol cu fertilitate buna sau moderata.
Creste bine si pe soluri grele argiloase. Prefera
un
sol umed si o pozitie insorita. Este rezistent la
vant si rezista de asemenea la temperaturi joase
de circa 25oC.
Pana la formarea fructelor trebuie sa treaca circa
20 ani. La plantele produse din butasi
fructificarea are loc mai devreme.
Semanatul se recomanda imediat ce semintele s-au
maturat, in rasadnita rece sau afara pe pat
nutritiv. Semintele trebuie separate de invelisul
fructului deoarece acesta contine inhibitori ai
germinarii. Semintele pastrate trebuie
stratificate la frig pentru 3-4 luni si semanate
cat mai devreme
posibil in cursul anului. De asemenea, este
benefica scarificarea inainte de stratificarea la
frig. In cazul semintelor pastrate germinarea
poate dura un
timp indelungat, 18 luni sau mai mult. In momentul
cand plantulele pot fi manipulate se procedeaza la
repicat in vase individuale si se cresc pentru
prima iarna in sera. Plantarea la locul definitiv
se realizeaza primavara dupa ce a trecut pericolul
ingheturilor tarzii. Se pot pregati de asemenea
butasi de tulpini pe jumatate maturate, in
iulie/august in rasadnita. Butasii din lemn matur
al cresterilor curente anuale se pregatesc toamna
in
rasadnita rece.
Recoltare
- Fructe, manual la maturitate deplina
- Frunze, manual, iulie-august
- Scoarta, manual la sfarsitul perioadei de
vegetatie
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CORYDALIS CAVA (L.)
Schweigg. Et Koerte
Denumire popular: Brebenei
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Familia: Fumariaceae
Subfamilia:
Organe utilizate
Compoziia chimic
Rizomii contin 3 - 5 % alcaloizi de tip
berberinic, dintre care se mentioneaza: coptisina,
corydalina, tetrahidropalmitina, canadina, de tip
protoberberinic: protopina si de tip aporfinic:
bulbocarpina (0,2 0,3 %), corytuberina, corydina
Aciune terapeutic
Extractele obtinute din tuberculi au efecte:
analgesice, antiseptice, antispasmodice,
antitusive, cardiotonice, halucinogene,
hipotensive si sedative.
Cultivare
Mod de cultivare:
Transplantarea rasadului obtinut din seminte;
germinatie si dezvoltare greoaie
Recoltare
Tuberculi si radacini
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CORYDALIS SOLIDA (L.)
Clairv.
Denumire popular: Berbenei
Sinonime tiinifice:
Breaban, Breaban alb, Breaban rosu, Breabeni, Breben,
Brebenea, Brebenel alb, Brebenel rosu, Brebenele,
Brebeni, Breberei, Breberi, Cercelusi, Gura leului
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Subfamilia:
Planta erbacee perena cu tubercul + sferic, brun-
roscat, la baza avand radacini adventive
filiforme; tulpina tulpina erecta, carnoasa, verde
sau brunroscata
cu 2 frunze tulpinale, biternate cu foliole adanc
sectate; inflorescenta racem simplu, alcatuita
din flori pintenate, violet-rosii, insotite de
bractee adanc divizate ; inflorire in martie-
aprilie; fruct capsula cu seminte negre,
lucitoare, prvazute cu un apendice carnos.
Specie euriterma, mezofila, helsciadofila-
sciadofila, raspandita din zona se silvo-stepa
pana in etajul boreal in paduri, tufarisuri,
dumbravi.
Detalii...
Organe utilizate
Se utilizeaza radacinile tuberizate care contin
3,0 5,0 % alcaloizi derivati din fenilalanina
(Corydalis tuber).
Compoziia chimic
Ciulei s.a. (1993) subliniaza faptul ca in
radacinile tuberizate ale acestei specii se gasesc
peste 50 de alcaloizi, care au cel putin 12
structuri diferite.
Dintre acestia mentioneaza:
- Alcaloizi aporfirinici: bulbocapnina.
- Derivati protopinici: coricavina, protopina,
coricavidina, coricavamina si criptopina.
- Baze tertiare si cuaternare protoberberinice:
tetrahidropalmatina, stilopina, coptizina,
palmitina.
- Tetrahidroprotoberberine: coridalina,
izocoribulbina, coribulbina si corisamina.
In organele aeriene au fost identificati 0,4- 0,8%
alcaloizi: bulbocapnina, protopina, stilopina,
capnoidina, domesticina, izoboldina, corisamina,
allocriptopina (C21H23O5N), ambinina, buleianina,
conspermina, coresmina, corgoina, coridalidzina,
corinoxidina, coritenchina, criptocavina,
criptopina, epicorinoxidina, gorchacoina,
govanina, lienkonina, N-formilcoridamina,
ochotensimina, ochotensina, ochobirina, palmatina,
tetrahidrocoptisina, acetilcoridamina, 6-
oxoacetilcorinolina, norjuziphiona, izocorinolina,
izoboldina, corinoloxina, corinolina,
acetilizocorinolina,
acetilcorinolina, 6-acetilcorinolina, 12-
hidroxicorinolina, 12-formiloxicorinolina.
Aciune terapeutic
Sedativa, tranchilizanta, antispastica,
halucinogena, hipotensoare. Bulbocapnina este un
paralizant central (impiedica miscarile reflexe si
dirijate cu
pastrarea tonusului normal al musculaturii,
conducand la catalepsie, catatonie), este un
antagonist dopaminergic si un depresiv SNC.
Coridalina
prezinta actiune antispastica, hipnotica,
narcotica si depurativa.
Importana
Melifera
Utilizare
Tulburari nervoase de origine vestibulara (sindrom
Menier), Parkinson, melancolie, nevroze, depresii,
tremor si tulburari emtionale, hemiplegie,
hiperkinetism.
Alte utilizari:
Medicina umana (populara): planta fiarta in
lapte pt. spalatul copiilor cu eczeme.
Medicina veterinara (populara ): planta folosita
in tratamentul carbunelui la cai.
Obiceiuri, traditii: folosita pentru decorarea
vaselor, oalelor folosite pentru pomeni sau pentru
vasele intrebuintate pentru lapte sau apa.
Legende apare in legendele legate de florile ce
apar primavara devreme.
Homeopatie - se foloseste ca remediu
antiinflamator in afectiuni respiratorii digestive
(hiperorexie, diaree), oculare, locomotorii
(reumatism),
dermice (furunculoze).
Toxicitate
Contraindicaii
Nu s-au raportat la respectarea dozelor.
Dozare
Supradozare
Spasme clonice, tremor muscular.
Forme farmaceutice
Extract total si tincturi homeopate.
Conservare
Cultivare
Brebeneii prefera solurile umede bine drenate mai
degraba uminate, dar suporta si semiumbra. Cresc
bine pe sol de padure sau pat de turba.
Se recomanda semanatul imediat ce semintele s-au
maturat, acestea pierzandu-si rapid viabilitatea,
daca sunt lasate sa se usuce. Se seamana la
suprafata si se mentin umede, germinarea avand loc
in 1-3 luni la temperatura de 15oC. Unii autori
recomanda germinarea primavara. Dupa doua
luni de caldura se trece la stratificare la rece,
ceea ce favorizeaza germinarea semintelor
pastrate. Se procedeaza la semanatul rar, pentru
ca
plantulele sa creasca nederanjate in vas pentru
primul an. Se aplica ingrasamant lichid la anumite
intervale de timp, pe parcusul sezonului de
crestere. Plantulele produc doar o frunza in
primul an de cresere si sunt foarte pedispuse la
cadere. Plantele se trec in vase individuale odata
ce au
intrat in stadiul dormind si se cresc in sera in
locuri partial umbrite pentru cel putin inca un
alt an. Plantarea la locul definitiv se realizeaza
in stadiul
dormind. Un alt procedeu este divizarea tufelor,
care se efectueaza dupa inflorire.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CORYLUS AVELLANA L.
Denumire popular: Alun
Sinonime tiinifice:
Alunar, alunas, Alunel, Fundici, Rnza (amentii masculi),
Tufa
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Fagales
Familia: Corylaceae
Subfamilia:
Arbust ce poate alunge pana la 6 m inaltime;
lujerii anuali galben-cenusii, cu lenticele
alungite, albicioase, sunt acoperiti de peri
glandulosi,
rosiatici; muguri ovoizi sau sferici, protejati de
solzi verzi-galbui prevazuti cu peri mici si rari;
frunzele mari (12 cm lungime/ 9 cm latime) sunt
orbicular-ovate, cu varful brusc ascutit si dublu
serate pa margine; florile unisexuate sunt dispuse
pe aceeasi planta: cele barbatesti grupate in
amenti
simpli sunt lipsite de invelis floral, iar cele
femeiesti, gupate cate 2-4 sunt protejate de
invelis floral si o cupa formata de bractee, ce se
pastreaza si
pe fruct; inflorirea are loc in lunile II-IV;
fructele achene.
Specie eutrofa-mezotrofa, mezo-mezohigrofita,
helsciadofila; specie pioniera, reprezentata in
toata zona forestiera, din zona nemorala pana in
etajul
fagului in zavoaie, margini de paduri, pe soluri
revene; urca pana la 1308 m alt. in Carpatii
Nordici, 1160 m in Carpatii Orientali, 1412 m in
cei
Meridionali si pana la 1432 m in Muntii Apuseni.
Detalii...
Organe utilizate
Partea utilizata in terapeutica frunze, fructe,
ulei gras obtinut din fructe
Compoziia chimic
Frunzele contin: alantoina si numerosi compusi
fenolici: acid 3-cafeoilquinic, acid 5-
cafeoilquinic, acid cafeoiltartric, acid p-
cumaroiltartric,
protoantocianidoli, mircetin-3-ramnozid, quecetin-
3-glucozid, quercetin-3-ramnozid si kamferol-3-
ramnozid..
Fructele au un continut ridicat de lipide (61,6
%), proteine (14,1 %) si glucide (13,7 %), care
confera valoarea mare energetica.
Lipidele au un continut mare de acid oleic (88,5
%), alaturi de care se afla acidul linoleic (5,5
%) si acidul palmitic (6,0 %).
Continutul in aminoacizi al alunelor este relativ
ridicat: 2,39 % arginina, 1,05 % leucina, 1,03 %
valina, 0,91 % izoleucina, 0,60 % fenilalanina,
0,55
% tirozina, 0,47 % treonina, 0,45 % lizina, 0,33 %
histidina, 0,25 % triptofan, 0,22 % cistina si
0,16 % metionina.
In 100 g alune a fost determinat urmatorul
continut de vitamine: 28 mg tocoferol, 3 mg acid
ascorbic, 1,35 mg acid nicotinic, 1,15 mg acid
pantotenic, 0,45 mg piridoxina, 0,39 mg tiamina si
0,21 mg tiamina.
Alunele au un continut ridicat de substante
minerale: 2,44 %. In 100 g fruct s-au determinat:
636 mg potasiu, 333 mg fosfor, 226 mg calciu, 156
mg
magneziu, 10 mg clor, 4,2 mg magneziu, 3,8 mg
fier, 2,15 mg bor, 2,0 mg sodiu, 1,9 mg zinc, 1,3
mg cupru.
Aciune terapeutic
Frunzele au actiune: capilaroprotectoare,
antibacteriana, cicatrizanta.
Importana
Melifera
Utilizare
Frunzele (medicina traditionala) se utilizeaza in
caz de insuficienta venoasa, hemoroizi, diaree,
orofaringite.
Fructele: in alimentatie; extractia uleiului gras
Uleiul poate substitui uleiul de migdale in
preparate cosmetice si dermatologice, avand o
compozitie chimica similara.
Alte utilizari:
Alunele prezinta importanta in alimentatie
datorita valorii alimentare mari (2.900 kJ/ 100
g), a continutului ridicat de substante minerale
(2,44 %),
aminoacizi si tocoferol.
Utilizari casnice: lemnul usor si elastic, folosit
pentru cozi de unelte ca si pentru alte obiecte
casnice sau de uz personal bite, fluiere, furci
de tors;
cu ramurile despicate se cercuiau vasele de lemn
si peretii cadelor din lemn; din nuiele se faceau
cosuri;
Medicina umana (populara): cu nuiele de alun verde
incinse in spuza sau cu seva iesita din ele cand
erau puse pe foc se tratau negii sau alte
afectiuni
ale pielii; din amentii barbatesti se facea ceai
ce se administra in bolile de piept; copiilor
slabi, pentru a se intari li se faceau bai de
alun, iar cu
alunele arse si muc de lumanare de seu se ungeau
pe la sprancene ca sa le creasca mari si negre.
Vopsitorie: - Coaja si frunzele.
Obiceiuri, traditii: steagul calusarilor se face
dintr-o prajina de alun; betele de alun erau
folosite si in diferite obiceiuri de nunta sau la
urat; din
surcele de alun se faceau focuri pentru morti
numite focurele sau luminuse; se considera ca
ramurile de alun au o putere supranaturala mai
ales
asupra serpilor sau spiritelor necurate si erau
folosite in tot felul de descantece.
Toxicitate
Nu se cunoaste la dozele terapeutice.
Contraindicaii
Forme farmaceutice
Infuzie, tinctura, extract
Cultivare
Alunul este o planta ca creste usor pe aproape
orice tip de sol, dar productia este mai mare pe
solurile mderat fertile. Este foarte potrivit
pentru
soluri alcaline si nu suporta solurile foarte
acide. pH-ul preferat este cuprins intre 5-7.
Plantele sunt auto-fertile, dar o roductie mai
buna se obtine
daca se cultiva mai mult decat un singur soi.
Se seamana toamna in rasadnita rece, imediat ce
semintele s-au maturat. Germineaza iarna tarziu
sau primavara. Semintele pastrate trebuie
preumectate in apa calda pentru 48 de ore, apoi li
se asigura 2 saptamani de caldura, urmate de 3-4
luni de stratificare la rece. Germinarea dureaza
1-6 luni la temperatura de 20oC. La momentul
potrivit se repica in vase individuale si plantele
se cresc in rasadnita rece sau locuri acoperite
afara,
pentru prima iarna. Plantarea afara in pozitia
permanenta se efectuaza primavara tarziu sau la
inceputul verii. Se musuroiesc in tomana si
primavara
devreme are loc divizarea drajonilor, care pot fi
plantati direct in pozitiile lor permanente.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: COSMOS BIPINATUS Cav.
Denumire popular: Fluturasi
Sinonime tiinifice:
Carajoi, Catinuta, Ferfen, Floare de marar, Floarea
doamnei, Fluturei, Fluturi, Gta cucoanei, Mararas,
Mararita, Mararite japoneze, Margarete, Margarite
japoneze, Mustata flacaului, Nasturasi, Ochii baetului,
Ochiul boului, Ochiul cavalerului, Ochiul fetitei, Petrisor,
Sapte frati, Scaisor, Steluta, Stelute
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Familia: Asteraceae
Subfamilia:
de 50-120 cm inaltime, ramificata, striata;
frunzele lat ovate sau latit triunghiulare, cele
inferioare
si mijlocii triplu penate iar cele superioare
dublu sau simplu penate, glabre, ultimele segmente
ale frunzelor filiforme; antodii mari cu flori
ligulate
purpurii, roze sau albe; inflorirea iulie-
octombrie; hipsofilele involucrale biseriate,
fruct achena neagra, de 7-9 mm lungime, cu 2-3
sete rigide la
varf.
Cultivata ornamentala.
Organe utilizate
In scop tinctorial se utilizeaza inflorescentele
Compoziia chimic
Florile sunt colorate de pigmenti flavonici asa
cum este apigenin 7-glucozid (cosmosiina),
glucozizi ai flavonolilor: quercetin-3-glucozid
(izoquercetrina).
Uleiul volatil extras din flori, contine
monoterpene aciclice, asa cum este cosmenul.
Utilizare
In scop tinctorial se utilizeaza inflorescentele,
iar extractul obtinut se poate folosi de 2 3
ori. Din inflorescentele de Cosmos bipinatus se
obtin
nuante de galben auriu, portocaliu, brun deschis,
brun roscat, kaki si kaki inchis, in functie de
mordantul utilizat. Astfel, culoarea este:
Galben aurie, daca s-a utilizat pentru mordare
sulfatul de aluminiu si potasiu.
Portocalie, daca mordarea s-a facut cu sulfat de
aluminiu si potasiu.
Brun deschisa, daca mordarea s-a facut cu sulfat
de aluminiu si potasiu, iar retrtatarea s-a facut
cu bicromat de potasiu.
Brun roscat, in cazul mordarii lanei cu bicromat
de potasiu.
Kaki, daca mordarea s-a facut cu sulfat de
aluminiu si potasiu si retratarea cu sulfat de
cupru.
Kaki inchis, in cazul mordarii cu sulfat de
aluminiusi potasiu si retratarea s-a facut cu
sulfat feros.
Cultivare
Planta reuseste pe cele mai multe tipuri de
soluri, cu pozitii insorite adapostite, dar
prefera pe cele sarace si usoare.
Se seamana in sera, iar germinarea dureaza de
obicei 5-7 zile la 20-25oC. La momentul potrivit
plantulele se repica in vase in vase individuale
si
plantarea afara se efectueaza primavara devreme.
In zonele cu veri foarte calde, semintele se pot
semana in situ in mai.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: COSMOS SULPHUREUS Cav.
Denumire popular:
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Familia: Asteraceae
Subfamilia:
Planta anuala, cu tulpina ramificata de 50-100 cm;
frunze de 2-3 ori penat-divizate, ultimele
segmente ale frunzei lanceolate; florile sunt
dispuse in
inflorescenta de tip antodiu cele marginale
galben-portocalii; inflorirea iulie-septembrie;
fruct achena cu rostru.
Specie termofila; cultivata.
Organe utilizate
Se utilizeaza florile in scop tinctorial.
Compoziia chimic
Florile sunt colorate de glucozizi ai flavonolilor
cum este: izoquercetrina (quercetin-3-glucozid),
de calcone (buteina) si de aurone (sulfuretina).
Aciune terapeutic
Importana
Utilizare
Extractele obtinute din inflorescentele de Cosmos
sulfureus sunt utilizate pentru colorarea lanei in
nuante de portocaliu, bej, brun deschis, brun
roscat, brun inchis si kaki.
Culoare portocalie se obtine in cazul mordarii cu
sulfat de aluminiu si potasiu.
Culoare bej se obtine cazul mordarii cu sulfat de
aluminiu si potasiu si retratarea cu sulfat de
cupru.
Culoarea brun deschis se obtine cand mordarea se
face cu bicromat de potasiu si retratarea cu
sulfat de cupru.
Culoarea brun roscat se obtine cand mordarea se
face cu bicromat de potasiu.
Culoarea brun inchis se obtine cand mordarea se
face cu bicromat de potasiu aar retratarea cu
sulfat feros.
Culoarea kaki se poate obtine in cazul in care
mordarea se face cu sulfat de aluminiu si potasiu
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: COTINUS COGGYGRIA Scop.
Denumire popular: Scumpie
Sinonime tiinifice:
Liliac, Otetar, Scumchie, Scumpina, Scunchie
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Rutales
Familia: Anacardiaceae
Subfamilia:
Arbust inalt pana la 5m, cu frunze alterne,
simple, eliptice pana la obovate, rotunjite la
varf sau putin emarginate, glabre, cu marginea
intreaga,
zdrobite lasa un miros de morcov; flori poligame,
mici, cu 5 petale verzui-albicioase sau verzui-
galbui, grupate in inflorescente de tip panicul,
alaturi de flori sterile ce au pedicelii florali,
la fructificare, cu peri patenti; infloreste in
mai-iulie; fruct drupa mica, uscata.
Specie xero-xeromezofila, termofila-subtermofila,
sporadica din zona stepei pana in etajul gorunului
la margini si raristi de padure, pe coaste
inierbate, formand adesea tufarisuri.
Detalii...
Organe utilizate
In scop tinctorial se utilizeaza lastarii,
recoltati in timpul verii.
Compoziia chimic
Demirici s.a. (2003) au identificat 42 componenti
in uleiul volatil extras din florile de scumpie.
Dintre acestia ponderea este detinuta de limonen
(48,5 %), (Z)--ocimen (27,9 %) si (E)--ocimen
(9,7 %).
Analiza uleiului volatil, extras prin
hidrodistilare din florile de scumpiea relevat
prezenta urmatoarelor substante: 23,90 % -
limonen, 21,0 % -
trans ocimen, 12,73 % alloocimen, 8,58 %
terpinolen, 6,87 % -cis-ocimen, 3,38 % -pinen.
In cantitate mai mica a fost detrminata prezenta
urmatorilor compusi: 3,38 % -pinen, 2,29 %
camfen, 0,97 % mircen, 0,59 % pelargon aldehida,
0,55 % linalol, 0,47 % -cariofilen, 0,44 %
triciclen, 0,22 % -terpinen, 0,07 % -
terpineol, 0,07 % viridifloren, 0,04 % terpinen-4-
ol si 0,03 % -farnesen (Burzo s.a.,nepublicat).
Uleiul volatil extras din frunzele de scumpie este
bogat in pinen si camfor.
Detalii...
Aciune terapeutic
Colagoga, febrifuga.
Importana
Tinctoriala, tananta
Utilizare
Siropul ae efect hepatoprotector, antihepatitic si
de stimulare a imunitatii.
Alte utilizari:
Medicina umana (populara): ramurelele decoctul
sub forma de gargara si oblojeli administrat celor
bolnavi de cel perit? (sifilis).
Este o specie bogata in tanin, care poate fi
utilizata si in scop tinctorial si ornamental
Lana se poate colora in galben, daca inainte de
vopsirea in extractul obtinut din lastari cu
frunze, este mordata cu sulfat de aluminiu si
potasiu. Daca
se utilizeaza extract din lastari fara frunze, se
obtine o culoare portocalie. Culoarea brun roscata
se obtine daca lana se mordeaza cu bicromat de
potasiu iar daca se retrateaza cu sulfat feros, se
obtine culoarea bruna. Daca se foloseste extract
obtinut din lastari cu frunze, lana mordata cu
bicromat de potasiu se coloreaza in kaki-deschis
iar daca se retrateaza cu sulfat feros, se
coloreaza in verde-inchis (Chirila s.a., 1999).
Protectia mediului: rol important in fixarea
nisipurilor si rapelor; in silvicultura, folosita
pentru formarea perdelelor de protectie si a
subarboretului;
stimuleaza cresterea principalelor specii din
paduri, cu precadere a stejarului.
Cultivare
Scumpia tolereaza cele mai multe tipuri de soluri,
dar prefera solurile bine drenate, cu pozitie
insorita, nu foarte bogate. Tolereaza umbra
usoara, iar
plantele stabilizate sunt tolerante la uscaciune.
Scumpia rezista la circa -20oC. Plantele se
stabilizeaza lent, dar apoi cresc rapid in faza de
tinerete si
odata cu varsta cresterea este mai inceata.
Inflorirea se realizeaza dupa cel putin trei ani.
Orice taieri sunt recomandate a se efetua
primavara. Unele
ramuri se usuca mai ales dupa taieri severe si
acestea trebuie sa fie eliminate.
Se seamana in rasadnita rece, imediat ce semintele
s-au maturat. Trebuie sa germineze primavara. Cele
mai bune rezultate se obtin cu semintele usor
imature sau seminte verzi, recoltate cand sunt
complet dezvoltate, dar inainte de a se usca pe
planta. Semintele se stratifica pentru 2-3 luni la
15oC,
apoi se stratifica la rece pentru 2-3 luni.
Germinarea poate fi foarte inceata, poate dura 12
luni sau mai mult la 15oC. La momentul potrivit
manipularii se repica in vase individuale si
plantele se cresc in rasadnita rece pentru cel
putin prima iarna. Plantarea afara in pozitia
permanenta se
efectueaza la sfarsitul primaverii, inceputul
verii. Semintele au o perioada lunga de
viabilitate si pot fi pastrate cativa ani. Se pot
pregati de
asemenea butasi din lemn pe jumatate maturat, in
iulie/august, in rasadnita
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CRATAEGUS LAEVIGATA (Poiret)
DC
Denumire popular: Paducel
Sinonime tiinifice: Crataegus oxyacantha auct.
non. L.
Gherghinar, Gherghin, Maces, Malai moale, Malai nesarat,
Malaiul cucului, Malaet, Maracin
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Rosales
Familia: Rosaceae
Subfamilia:
Este arbore-arbust de 2-5 m inaltime; frunze 3-5
lobate, lobi scurti, sinusurile nu ajung pana la
jumatatea limbului; florile albe, sunt dispuse in
inflorescenta de tip corimb; pedicelul si caliciul
lanati sau tomentosi; inflorirea: mai-iunie;
fructe - poame drupacee ovoide sau sferice, negre
sau
purpurii, cu 2 samburi.
Specie mezotrofa, mezofita; sporadica in zona
padurilor de stejar-etajul fagului, raristi si
margini de padure, tufarisuri.
Detalii...
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaza bobocii florali,
frunzele si fructele recoltate in luna septembrie
octombrie.
Compoziia chimic
Frunzele acestei specii au o compozitie
asemanatoare cu cea a florilor, diferentele fiind
doar cantitative. Aceste organe contin urmatoarele
substante:
sorbitol, taninuri catechinice (catechina,
epicatechina), acizi fenolici (acid cafeic,
clorogenic), purine, terpene, acizi grasi (acid
linoleic, linolenic),
acid neoategolic, acid trans-crataegolic, acid
uric.
Steroli: beta-sitosterol (0,6 - 0,6 %),
Acizi triterpenici: acid crataegolic, acid
neocrategolic, acid trans-crategolic, acid
ursolic, acid oleanolic.
Aminopurine: adenina, guanina, adenozina.
Amine: dimetilamina, trimetilamina, etanolamina,
etilamina, azoamilamina, izobutilamina,
izoamilamina.
Pigmenti: flavan-3,4-dioli (leucoantociani),
flavone (luteolina), flavonoli (quercetrina,
quercetin-3-ramnogalatozid), derivati flavonici
(hyperozid,
vitexinramnoza, vitexina, vitexin-4-ramnozid,
vitexin-4ramno-D-glucozid, vitexin-4,7-di-D-
glucozid).
In compozitia fructelor s-au identificat: glucide
solubile, amidon (15 18 %), proteine (1,4 %),
lipide (3,9 %), taninuri condensate: catechine
(0,5
0,7 %), flobafene, aminopurine, colina, precum si
acizi triterpenici.
Au mai fost identificate urmatoarele substante:
Vitamine: acid ascorbic, niacina, riboflavina,
tiamina.
Pigmenti: luteolina, luteolin-3',7-diglucozid,
quercetin-3-ramnoglucozid, monoacetil-
vitexinramnozid, leucoantociani (0,3 %), antociani
(3,2 %),
procianidine, beta-caroten, derivati flavonici
(vitexina), glicozizi ai flavonolilor (hiperozid).
Derivati aminici: etilamina, dietilamina,
izobutilamina, etanolamina, izoamilamina, beta-
fenetilamina.
Alcaloizi: tiramina, histamina.
Aminopurine: adenina, adenozina, guanina.
Steroli: beta-sitosterol
Acizi organici: acid citric, oxalic, tartric.
Acizi grasi: acid lauric, linoleic, linolenic,
palmitic.
Cumarine: esculina.
In florile acestei specii a fost identificata
prezenta urmatorilor pigmenti: vitexin-4'-
ramnozid, quercetol, kampferol, hiperozida,
cratezida, luteolinglucozida,
vitexina, saporanetina, orientina, monoacetil-
homoorientina, monoacetil-vitexin-ramnozida,
saporanetin ramnozida, orienton ramnozida,
homoorientin-ramnozida, si 6,8-di-C-glucozil-
apigenol (Nikolov, 1973). Au mai fost determinati
urmatorii pigmenti: apigenina, apigenin-7-
Oglucozid,
Crataegus pentagyna contine in frunze si flori C-
glicozilflavonoizi O-glicozizi, asa cum este:
vitexin 2?-O-ramnozid si izoorientin 2?-
Oramnozid
si C-glicoziziflavonoizi ca: orientin 2?-O-
ramnozid si C-glicozilflavonoizi acilazi ca:
vitexin 4?-O-acetil 2?-O-ramnozid
(Nicolov s.a., 1982).
In florile de Crataegus sanguinea, Kashnikova s.a.
(1984) a identificat C-glicosilflavonoizi acilati
ca de exemplu: vitexin 2?-O-acetil, iar
Nikolov s.a. (1982) au identificat in frunze si
flori vitexin 4?-O-acetil 2?-O-ramnozid.
Aciune terapeutic
Extractele din fructe au actiune: diuretica,
vasodilatatoare, hipotensiva, antispasmotica,
sedativa, diuretica si cardiotonica.
Importana
Melifera
Utilizare
Se utilizeaza in tratarea anghinei,
hipertensiunii, tahicardiei, arteriosclerozei si
nevrozei. Impeuna cu extractele din Ginkgo,
stimuleaza ciculatia
sangvina in creer si inbunatateste memoria
Extractele din scoarta sunt astringente si sunt
utilizate in tratamentul malariei si pentru
scaderea febrei.
Este o specie bogata in tanin, care poate fi
utilizata si in scop tinctorial si ornamental
Alimentatie - fructele se consuma in stare
proaspata, avand un continut ridicat in vitamina
C;
Industrie - fructele sunt folosite in amestec cu
alte fructe la fabricarea marmeladei;
Medicina, umana, populara - uz intern - frunzele,
florile si fructele (se folosesc sub forma de
infuzie) au actiune hipotensiva, vasodilatatoare;
uz
extern - tratarea bataturilor (se foloseste
decoctul din frunze);
Cultivare
Este o planta care creste foarte usor si care
odata stabilizata reuseste pe soluri excesiv de
umede. Tolereaza de asemenea uscaciunea. Creste
bine pe
soluri calcaroase, ca si pe soluri argiloase
grele. Este benefica o pozitie insorita cand
plantele se cresc pentru fructele lor, iar in
cazul semiumbrei
productia de fruce si calitatea acestora este mai
redusa. Paducelul tolereaza poluarea atmosferica,
este o adevarata specie de plante lemnoase care
ceste bine chiar la umbra densa. Rezista la
temperaturi joase, tolerand cel putin -18oC.
Inainte de a incepe fructificarea trebuie sa
treaca 5-8 ani, desi
la pomii altoiti inflorirea are loc masiv in cel
de-al treilea an. Florile au un miros neplacut,
ceva asemanator pestelui stricat.
Se recomanda semanatul toamna in rasadnita rece,
imediat ce semintele s-au maturat. Unele seminte
vor germina in primvara, in timp ce probabil
altele abia in anul urmator. La semintele pastrate
germinarea este foarte inceata si neuniforma.
Semintele trebuie stratificate la cald pentru 3
luni, la
15 oC si apoi stratificate pentru inca 3 luni la
rece la 4oC. Vor trece inca alte 18 luni pentru a
germina. Daca se aplica scarificarea semintelor
inainte
de stratificare, timpul destinat germinarii poate
fi redus. Totodata, fermentarea semintelor in
propria lor pulpa poate grabi procesul de
germinare. O
alta posibilitate este cea a recoltarii semintelor
verzi (imediat ce embrionul s-a dezvoltat complet,
dar inainte de intarirea tegumentului) si
semanatul
rapid in rasadnita rece. Daca se cresc putine
plante, de preferat trecerea in vase individuale
la momntul potrivit manipularii si cesterea in
acestea
pentru primul an. Plantarea afara se efectueaza la
sfarsitul primaverii in paturi nutritive in
pepiniera sau in pozitiile definitive. Pentru
cazul mai
multor plante, se recomanda semanatul direct afara
pe pat nutritiv, dar protejat de soareci si alti
daunatori consumatori de seminte. Se cresc pe
patul
nutritiv pana devin suficient de viguroase pentru
plantare afara, dar pentru a nu se deteriora
sistemul radicular nu se vor mentine in astfel de
conditii
pentru mai mult de doi ani.
Recoltare
Valorificare
CRATAEGI FOLIUM CUM FLORIBUS - FRUNZE DE PADUCEL
CU FLORI
SUPLIMENT ALIMENTAR
1. Flux tehnologic:
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CRATAEGUS MONOGYNA Jack.
Denumire popular: Paducel
Sinonime tiinifice:
Gherghinar, Gherghin, Maces, Malai moale, Malai nesarat,
Malaiul cucului, Malaet, Maracin
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Rosales
Familia: Rosaceae
Subfamilia: Maloideae
Este un arbore-arbust de 2-5 (10)m inaltime;
frunze lat ovate, rombic ovate sau rombic obovate,
trunchiate la baza, coriacee, penat lobate;
pedicelul
si caliciul glabri sau dispers parosi; florile
albe, sunt dispuse in inflorescenta de tip corimb;
inflorirea: mai-iunie; fructe - poame drupacee
ovoide
sau sferice, rosii, carnoase, cu un sambure.
Specie mezoxerofita, mezotermofita, heliofila,
frecventa in zona de stepa-etajul boreal, margini
si raristi de padure, tufarisuri;
Detalii...
Organe utilizate
Partea utilizata in terapeutica frunze si flori
(Crataegi folium cum flores), fructe (Crataegi
fructus), provenite de la ambele specii de
Crataegus
Compoziia chimic
Frunzele contin: catechol, epicatechol, triterpene
(acid 2--hidroxi oleanolic, acid acantolic,
neotegolic crategolic, acid ursolic) si acizi
fenolici (acid
cafeic, acid clorogenic) amine (etilamina,
dimetilamina, trimetilamina, amine aromate,
colamina, colina, acetilcolina), aminopurine
(adenina,
guanina), cumarine (esculetozida), - sitosterol,
acid uric.
Culoarea caracteristica frunzelor este data de
prezenta urmatorilor pigmenti: apigenin,
quercetina, quercetin-3-0-ramnogalactozid,
kampferol,
izoorientin, izoorientin ramnozid, izoquercitin,
izoscaftozid, neoscaftozid, izovitexina,
izovitexin ramnozid, orientin, orientin-2-0-
ramnozid,
procianidin, proantocianidin, rutina, scaftozid,
spireozid, vicenin-1, vicenin-2, vicenin-3,
vitexin, vitexin-ramnozid, vitexin-2-ramnozid,
vitexin-2-0-
ramnozid.
Florile contin: tanin, triterpene (acid oleanolic,
acid maslinic, acid ursolic), cumarine
(aesculina), amine (etil-amina, dimetil-amina,
izoamil amina)
si aminopurine.
Florile de Crataegus monogyna contin urmatorii
pigmenti: apigenin, quercetina, glogozid,
kampferol, kampferol-3-neohesperozid, izoorientin
ramnozil, izoscaftozid, neoscaftozid, izovitexina,
izovitexin ramnozil, orientin, orientin ramnozid,
orientin ramnozil, vitexin ramnozil, 2-
fenilcromona, proantocianidin B2, rutina,
scaftozid, sexangularetin, sexularetin, spireozid,
viceni-1, vicenin-2, vicenin-3, vitexin, vitexin-
ramnozid,
vitexin-2-ramnozid, vitexin-2-0-ramnozid.
Aciune terapeutic
Actiuni dovedite clinic: cardiotonica minora
(efecte inotrop pozitiv, cronotrop pozitiv,
dromotrop pozitiv, batmotrop negativ),
restabileste circulatia
in zonele necrozate dupa infarctul
miocardic, antispastica si sedativa centrala, de
crestere a capacitatii de oxigenare a creierului,
diminua ritmul cardiac si amelioreaza ejectia
sistolica,
antiagreganta plachetara, antioxidanta,
antihiperlipidemica (scade nivelul colesterolului
seric), atenueaza hipotensiunea ortostatica.
In medicina populara: antiaritmica, cardiotonica,
sedativa, antiinflamatoare, capilaroprotectoare,
previne colagenozelor articulare.
Importana
Utilizare
Eretism cardiac al adultilor (tahicardie,
palpitatii), insuficienta cardiaca incipienta,
infarct miocardic, ateroscleroza incipienta, stari
neurotonice ale
adultilor si copiilor, tulburari minore ale
somnului, distonii neurovegetative.
proaspata, avand un continut ridicat in vitamina
C;
alte fructe la fabricarea marmeladei;
Medicina, umana, populara - uz intern - frunzele,
florile si fructele (se folosesc sub forma de
infuzie) au actiune hipotensiva, vasodilatatoare;
uz
extern - tratarea bataturilor (se foloseste
decoctul din frunze);
In homeopatie se foloseste in: insuficienta
cardiaca, tulburari de ritm cardiac, angina
pectorala.
Toxicitate
Contraindicaii
Copii sub 12 ani, primul trimestru al sarcinii.
Palpitatii, tahicardie, dureri de cap, vertij,
dispnee, durei abdominale si gastrice, flatulenta.
Dozare
Supradozare
Nu au fost semnalate efecte adverse in caz de
supradozaj la om.
Forme farmaceutice
Decoct, extracte lichide si solide
Cu heterozide cardiotonice (le creste activitatea,
deci este necesara ajustarea dozelor), cu
antiaritmice de clasa III ( actiune energica, deci
se evita
administrarea concomitenta), cu antiagregante
plachetare (creste riscul de sangerare, deci este
necesara monitorizarea tratamentului), cu cisaprid
(creste activitatea celulelor ventriculare, deci
se evita administrarea concomitenta).
Conservare
Cultivare
Recoltare
- Frunzele, prin ciupire sau taiere, inainte si
dupa inflorire (aprilie-august)
- Florile sau ciorchinele de flori-strunjire
direct de pe planta sau taierea ramurilor si
curatarea lor uterioara, la inceputul deschiderii
florilor (apriliemai)
- Fructele, manual direct de pe planta, fara
codite (septembrie-octombrie)
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CROCUS SATIVUS L.
Denumire popular: Sofran
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Liliidae
Ordinul: Liliales
Familia: Iridaceae
Subfamilia:
Planta perema cu bulbotubercul, cu frunze liniare,
revolute, cu flori solitate, actinomorfe,
gamotepale, violet-albastre, odorante. Frucrul
este caosula
triloculara.
Organe utilizate
Partea utilizata in terapeutica stigmatele
florilor (Croci stigmata)
Compoziia chimic
Frunzele de sofran contin pigmenti C-
glicozilflavonoizi cum este: isoscoparin X?-O-
ramnozilglucozid.
Florile contin pigmenti carotenoizi: -caroten,
-caroten, -caroten, licopina, prolicopina,
zeaxantina, auroxantina si protocrocina, un
caroten
dicarboxilic.
Zarghami siHeins (1971) au identificat in uleiul
volatil extras din plantele de sofran 21
componenti: 47.00 %- safranal, 13.80 % - 4-
hidroxi-2,6,6-
trimetil-1-ciclo, 6.00 %- 4-hidroxi-3,3,5-
trimetil-2-ciclo, 6.00 % - 4-hidroxi-2,6,6-
trimetil-3-oxo-1, 1.80 %- isorforona, 1.50 %-
3,5,5-trimetil-1,4-
ciclohexandiol, 1.20 % - 2-hidroxi-3,5,5-trimetil-
2-ciclo, 1.10 % - 3,5,5-trimetil-2-ciclohexen-1,4,
1.00 % - 2,3-epoxi-4-(hidroximetilene)-3,3, 0.10
% - 6,6-dimetil-2-metilene-3-ciclohe, 0.10 % -
2(5H)-furanona, 0.10 % - acid hexadecanoic, 0.10 %
- 3-hidroxi-2,6,6-trimetil-4-oxo-2-, 0.10 % -
acid linoleic, 0.10 % - acid linolenic, 0.10 % -
naftalen, 0.10 % - acid octadecanoic, 0.10 % -
acid oleic, 0.10 % - 2-feniletanol, 0.10 % -
2,6,6-
trimetil-3-oxo-1,4-ciclohex, 0.10 % - 3,5,5-
trimetil-4-metilene-2-cicl~.
Protocrocina prin oxidare elibereaza doua molecule
de picrocrozida si crocozida sau crocina
(diesterul -crocetinei cu gentiobioza).
Aciune terapeutic
Stomahica, carminativa, slab analgezica, sedativ
al tusei, excitanta al sistemului nervos central.
Importana
Tinctoriala
Utilizare
Colorant pentru preparate farmaceutice de uz
extern si in industria alimentara (dilutia 1:
100.000 pastreaza culoarea galbena).
Toxicitate
Avortiva, purpura severa, trombocitoprenie,
hipotrombinemie; in doze mari da hemoragii
violente.
Contraindicaii
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Tinctura, extract, pulvere.
Impurificari:
Fiind un produs foarte scump, deseori se falsifica
cu Foeminel (produs alcatuit numai din stiluri de
Crocus sativus), Carthami flores (flori tubuloase
de Carthamus tinctorius L.), Calendulae flores
(flori ligulate de Calendula officinalis L.).
Decelarea impurificarilor se poate realiza prin
examen
macroscopic, examen microscopic si analize
cromatografice.
Conservare
Cultivare
Mod de cultivare:
Bulbi
Recoltare
Stigmatele, recoltate la momentul infloririi
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CUCUMIS MELO L.
Denumire popular: Pepene galben
Sinonime tiinifice:
Bosari, Bostan galben, Cantalosi, Cantalup, Caune,
Galboni, Harbuz, Himunic, Ieura, Peapene, Peapine,
Pepen, Pepen galben, Pepene, Pepene dulce, Pepene rios,
Pepeni cantalupi, Pepeni necaciosi, Pepini,
Pepini galbeni, Pepini galbeni la miez, Pepini scortosi,
Piepeni, Piepeni galbeni, Popone, Vlegi, Zamos
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Dileniideae
Subfamilia:
Planta anuala; radacina pivotanta; tulpina de 1-5
m lungime, agatatoare prin carcei simpli; frunze
alterne, palmat lobate, cu lobi rotunjiti,
sinusuri
adanci, rotunjite; flori unisexuate, dispuse
monoic, de culoare galbena; inflorirea iunie-
august; fructe globulos ovoidale.
Planta cultivata in zonele calde.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Datorita continutului mai ridicat in glucide
totale al pepenilor galbeni (10,0 16,0),
valoarea lor energetica este relativ mai ridicata:
219,6 kJ/ 100 g
parte edibila. Continutul in proteine este de 0,90
%, cel de lipide 0,10 %, iar continutul de
substante minerale este de 0,40 %. Fructele ajunse
la
maturitate au un continut de 1,6 % glucoza, 1,3 %
fructoza, 9,5 % zaharoza si 8 mg/ 100 g -
sitosterol (Souci s.a., 1981).
Continutul de vitamine din 100 g fruct variaza in
urmatoarele limite: 32 mg acid ascorbic, 0,60 mg
nicotinamida, 0,31 mg tocoferoli, 0,06 mg
tiamina, 0,02 mg riboflavina si 0,03 % acid folic.
In 100 g parte edibila au fost detrminat urmatorul
continut de substante minerale: 20 mg sodiu, 330
mg potasiu, 10 mg magneziu, 6 mg calciu, 0,20
mg fier si 21 mg fosfor.
Wyllie s.a. (1994)au identificat in pepenii
galbeni 20 de compusi volatili, incluzand esterii
S-metilici ai acizilor etantioic, butantioic si
pentantioic.
Aroma contine 7 compusi cheie, dintre care 4 au in
compozitie sulf: S-metil tiobutanoat, 3-
(metiltio)-propil acetat, 3-(metiltio)-propanal si
probabil
dimetiltetrasulfid. Shu s.a. (1995) au identificat
in extractele in izopentan, obtinut din tesuturile
de pepene galben, 48 de compusi volatili, dintre
care
ponderea o detin hexanolul (11,52 %), cavicolul
(11,33 %), benzil alcoolul (3,54 %) si eugenolul
(3,48 %).
Burzo s.a. (nepublicat) au determinat 48
componenti, in extractul obtinut in urma
antrenarii prin hidrodistilare a substantelor
volatile din fructele de
pepene galben, soiul Ananas. Ponderea a fost
detinuta de hexil acetat 16,52 %, cis-hexenil
acetat 13,24 %, octil acetat 11,80 %, metilbutil
acetat
10,28 %, decenilo acetat 6,64 %, 3-decenil acetat
4,86 %, -farnesen 4,04 %, germacren D 2,64 %,
dodecadien-1-ol acetat 2,12 %, dodecatrien 1,93
%, decil acetat 1,60 %, nonadecan 1,41 %, tricozan
1,34 % si tau-muurolol 1,34 % din totalul
componentilor identificati.
Fructele de pepene galben se caracterizeaza prin
prezenta pigmentilor clorofilieni si carotenoizi.
Analiza continutului de pigmenti din mezocarpul
pepenilor galbeni a evidentiat un continut de 57,0
mg/100 g pigmenti clorofilieni si 3,22 mg/100 g
pigmenti carotenoizi. Curl (1966) a determinat o
concentratie de 20,2 mg/100 g pigmenti carotenoizi
dintre care ponderea au avut-o -carotenul 84,7
%, -carotenul 6,8 %, -carotenul 1,2 %,
fitofluenul 2,4 %, fitoenul 1,5 %, luteina 1,0 %
si violaxantina 0,9 %.
La maturitate acestia au un continut de caroteni
de 2,0 mg/100g produs proaspat. Din totalul
carotenilor, 84,7 % este reprezentat de -
carotenul, 6,8
% -carotenul, 1,2 % -carotenul, 2,4 %
fitofluenul, 1,5 % fitoenul, 1,0 % luteina, 0,9 %
violaxantina si urme de alti pigmenti
carotenoidici (Hulme,
1970).
Pigmentii flavonoizi sunt reprezentati prin
glicozilflavonoizi acilati cum este: isovitexin
2?-O-(E)-ferulil 4-O-glucozid si isovitexin
X?-O-
(E)-cafeil-2?-O-glucozid, iar in frunze a fost
identificat: iso-orientin 2?-O-(E)-
cafeilglucozid.
Detalii...
Aciune terapeutic
Importana
Utilizare
Extractele au efect emolient si emetic.
Fructele se consuma in stare proaspata si sub
forma unor produse de cofetarie (inghetata, suc),
gemuri, marmelade, salate de fructe, iar fructele
mici
se mureaza in otet.
In medicina, umana, populara, fructul proaspat
este folosit ca adjuvant in constipatie, litiaza
urinara, guta, reumatism, hemoroizi; sucul
proaspat are
efect laxativ si diuretic, semintele macerate se
folosesc impotriva senzatiei de voma. In
tratamentele de uz extern se folosesc
cataplasmele, care
grabesc vindecarea arsurilor usoare si combat
inflamatiile.
In cosmetica se utilizeaza pentru ingrijirea
tenului uscat.
Cultivare
Prefera solurile usoare, mijlocii, cu o buna
structura, fertile si cu un pH de 6-7,2. Se impune
o nutritie echilibrata.Pepenele galben are cerinte
mari
fata de caldura. Temperatura optima de germinare a
semintelor este de 25-30oC, cea minima de 14-15oC,
iar cea maxima de 35oC. Plantele cresc si
se dezvolta bine numai la temperaturi de peste
15oC, cu o valoare mdie optima de 25-30oC. Este o
planta de zi scurta, iar lipsa de lumina determina
alungirea rasadurilor si a plantelor in cultura.
Este necesara o corelare intre intensitatea
luminoasa si nivelul temperaturilor, in special in
sere,
raportul intre valori fiind direct proportional.
Este rezistent la seceta, ca urmare a structurii
sistemului radicular.
Se seamana primavara in sera intr-un sol bogat,
iar germinarea are loc in 2 saptamani. Se pot
semana 2-3 seminte pe vas si se planteaza afara
dupa
trecerea pericolului ingheturilor, asigurand
protectie pentru cel putin cateva saptamani.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CUCUMIS SATIVUS L.
Denumire popular: Castravete
Sinonime tiinifice:
Castraveti, Cstraveti, Crastavete, Cucumar, Ogrcai,
Pepene, Pepeni, Pepeni irinaci, Pepeni muratori,
Pepeni riosi, Pipeni, Scartavete, Scrtaveti Ugorci
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subfamilia:
Planta anuala; tulpina lunga de 2-4 m, agatatoare
prin carcei simpli, intreaga planta acoperita de
peri rigizi; frunzele alterne, palmat lobate, cu
lobi
acuti si sinusuri slab pronuntate; flori galbene-
aurii, unisexuate repartizate monoic; inflorirea
iunie-august; fruct cilindric (melonida), drept
sau
curbat, cu suprafata neteda sau rugoasa; semintele
eliptice, comprimate lateral, alb-galbui sau
cenusii.
Cultivata, alimentara.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Fructele castravetilor se caracterizeaza printr-o
valoare energetica foarte scazuta: 40,0 kJ/ 100 g,
datorita continutului mare de apa (96 97 %) si
scazut de glucide (1,0 2,2 %), proteine (0,5
0,8 %) si lipide (0,05 0,30 %). Continutul de
substante minerale este de 0,40 0,89 %, glucoza
0,88 %, fructoza 1,0 %, zaharoza 0,05 %, celuloza
0,39 % si continutul de fibre 0,93 %.
In 100 g fructe s-a determinat 240 mg acid malic,
20 mg acid citric si 14 mg -sitosterol (Souci,
s.a., 1981).
Aminoacizii determinati in 100 g parte edibila au
variat in urmatoarele limite: arginina 45 mg,
histidina 8 mg, izoleucina 19 mg, leucina 25 mg,
lizina 26 mg, metionina 6 mg, fenilalanina 14 mg,
treonina 16 mg, triptofan 4 mg si valina 21 mg.
Continutul de vitamine din 100 g fructe de
castraveti este urmatorul: 0,02 mg tiamina, 0,03
mg riboflavina, 0,03 mg piridoxina, 0,20 mg
nicotinamida, 0,02 mg acid folic, 0,24 mg acid
pantotenic, 11 mg acid ascorbic, 0,20 mg
tocoferoli si 0,005 mg filochinona.
Continutul de substante minerale este relativ
scazut. In 100 g parte edibila s-a detrminat
urmatorul continut de substante minerale: 8,5 mg
sodiu, 141
mg potasiu, 8 mg magneziu, 15 mg calciu, 0,15 mg
magneziu, 0,50 mg fier, 0,09 mg cupru, 0,16 mg
zinc, 23 mg fosfor si 37 mg clor. Fructele de
castraveti au avut continutul maxim de nitrati in
zona bazala (397 ppm) si in tesuturile externe
(182 ppm), ioar cele mai mici valori s-au
determuinat
in zona centrala (55 ppm) si apicala a fructelor
(36 ppm).
Zu s.a. (1996) a determinat substantele volatile
produse de fructele de castraveti. Acestea sunt
reprezentate in proportie de 35,5 % de
butilacetat,
20,9 % de 3-metilbutil acetat, 7,3 % etil acetat,
5,6 % 2-butil acetat si 3,8 % hexil acetat.
Aciune terapeutic
Importana
Utilizare
In alimentatie se folosesc fructele in stare
proaspata sau murate.
In industrie, fructele se folosesc la obtinerea
conservelor in otet, murat sau sub alte forme
(ghiveci, tocana, marinat).
Medicina, umana, populara foloseste fructele
proaspete pentru calmarea colicilor si
inflamatiile intestinale, sucul obtinut din fructe
proaspete
mareste diureza, trateaza iritatiile cailor
urinare si respiratorii, hemoroizilor, durerilor
abdominale, etc.; sucul proaspat combinat cu sucul
de
morcovi, ridiche si sfecla in parti egale se
foloseste pentru maruntirea pietrelor la rinichi
si vezica. Pentru uz extern se folosesc cataplasme
cu felii
proaspete, pentru tratarea iritatiilor si
inflamatiilor pielii.
In cosmetica, sucul proaspat este folosit pentru
combaterea pistruilor, catifeleaza tenul gras si
uscat, indeparteaza ridurile.
Cultivare
Planta necesita soluri usoare, afanate,
permeabile, bogate in humus, cu reactie neutra sau
slab acida, cu o textura luto-nisipoasa. Sunt
contraindicate
solurile cu exces de umiditate, impermeabile,
precum si cele nisipoase, cu capacitate redusa de
mentinere a apei. Caldura este un factor
primordial
pentru desfasurarea normala a proceselor
metabolice. Castravetii sunt plante de zi scurta,
dar necesita o intensitate luminoasa marita. Are
pretentii
mari fata de umiditatea din sol, cat si din aer,
insuficienta ducand la aparitia unui numar mare de
flori mascule, deformarea fructelor si aparitia
gustului amar al acestora. Aerul prezinta
importanta deosebita pentru castraveti, atat in
sol,
cat si in atmosera, recomandandu-se efectuarea
culturilor de camp, mai ales a celor timpurii
intre perdele de protectie cu port inalt.
Se seamana in sera intr-un sol bogat, cite 2-3
seminte pe vas, iar germinarea are loc in 2
saptamani. Se cresc inauntru si se planteaza afara
dupa
trecerea ingheturilor. Se asigura protectie pentru
primele cateva saptamani.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CUCURBITA MAXIMA Duchesne
ex. Lam
Denumire popular: Bostan
Sinonime tiinifice:
Dovleac turcesc, Boloveni muntenesti, Bostani moldovenesti
de fript, Bostani muntenesti, Bostani turcesti,
Dovleci fara vreji, Dovleci placintari, Dovlete romnesc,
Dubleti, Iudaie bulgareasca, Iudaie porceasca,
Iudaie turceasca de mncat, Samntar, Tigba
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Increngtura:
Subfamilia:
Planta anuala; radacina pivotanta; tulpina
taratoare (4-9 m lungime), cilindrica, goala in
interior, ramificata, acoperita de peri rigizi;
frunzele palmat
lobate, cu lobi rotunjiti si baza limbului cu
marginea intreaga, aspru paroase; florile
unisexuate, galbene, cele barbatesti lung
pedunculate, grupate
cate 1-3 in axila frunzelor, iar cele femeiesti,
scurt pedunculate, solitare; inflorirea iunie-
septembrie; fruct peponida voluminoasa, sferica,
argintie
sau alburie.
Specie mezofita; cultivata ca planta alimentara,
furajera si oleaginoasa.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Fructele de dovleac contin in functie de soi si
gradul de maturitate 6,17 17,67 % substanta
uscata si 4,87 92,18 mg amidon/ g sub.
proaspata.
Culoarea caracteristica pentru partea comestibila
se datoreaza prezentei pigmentilor carotenoizi:
-caroten, luteina si violaxantina.
Semintele contin 4,33 7,25 % apa, respectiv
92,75 95,67 % substanta uscata. Raportat la
substanta uscata, semintele contin: 4,6 10,2 %
glucide, 42,9 57,3 % lipide, 24,3 45,6 %
proteine si 2,8 5,0 % substante minerale.
Principalii acizi grasi din lipide sunt: acidul
linoleic, acidul
oleic, acidul palmitic, acidul stearic si acidul
arachidic.
Frunzele contin: 85,9 % apa, 4,5 32,5 %
proteine, 1,75 12,4 % lipide si 1,8 12,9 %
substante minerale.
Aciune terapeutic
Importana
Melifera, alimentara, oleaginoasa
Utilizare
Semintele bogate in ulei au efect diuretic, tonic
si vermifug.
Fructele coapte sunt utilizate in alimentatie.
Alimentatie - utilizat in alimentatia omului sub
diferite preparate sau produse de patiserie;
Industrie - folosit pentru fabricarea
marmeladelor;
Medicina umana, populara - uz intern - semintele
se folosesc in tratarea helmintiazei, miezul
fructului are proprietati laxative, diuretice,
sedative, se
recomanda in infectii urinare, constipatii,
enterite, diabet, etc.; .
Cultivare
Mod de cultivare:
Semanat direct in camp, primavara
Recoltare
Fructe la maturitate (august-septembrie)
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CUCURBITA PEPO L. var.
OBLONGA Ser.
Denumire popular: Dovlecel.
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Increngtura:
Subfamilia:
Planta anuala cu tulpina taratoare, cu carcei
ramificati, frunze alterne palmat-lobate, flori
mai, gamopetale, galbene. Fructul este o peponida
alungitcilindrica,
glabra.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Souci s.a. (1981) mentioneaza ca fructele acestei
specii se caracterizeaza printr-o valoare
energetica scauta (118,3 kJ/ 100 g), determinata
de
existenta in cantitate mica a urmatoarelor
substante: glucide solubile (5,46 %), glucoza
(0,95 %), fructoza (0,90 %), zaharoza (0,54 %),
amidon
(0,70 %) proteine (1,0 1,2 %) si lipide (0,10
0,20 %). Continutul in apa variaza intre 90 si 93
%, cel de substante minerale intre 0,73 si 0,80 %,
continutul de acid malic este de 199 mg/ 100 g,
cel de acid citric 6 mg/ 100 g, iar cel de -
sitosterol este de 12 mg/ 100 g.
Continutul in vitamine al dovleceilor, exprimat in
mg/ 100 g substanta proaspata variaza in
urmatoarele limite: 0,05 mg tiamina, 0,06 mg
riboflavina, 0,11 mg piridoxina, 0,50 mg
nicotinamida, 0,04 mg acid folic, 0,40 mg acid
pantotenic si 9,0 mg acid ascorbic.
Aminoacizii identificati in fructele acestei
specii prezinta diferente relativ mici. In 100 g
produs edibil a fost determinat urmatorul continut
de
aminoacizi: arginina 39 mg, histidina 17 mg,
izoleucina 40 mg, leucina 59 mg, lizina 53 mg,
metionina, 10 mg, fenilalanina 29 mg, treonina 26
mg,
triptofan 15 mg, tirozina 15 mg si valina 41 mg.
Fructele de dovlecel se caracterizeaza printr-un
continut ridicat de calciu si potasiu. In 100 g
parte edibila au fost detrminate urmatoarele
elemente
minerale: 1,1 mg sodiu, 383 mg potasiu, 8 mg
magneziu, 22 mg calciu, 0,04 mg mangan, 0,80 mg
fier, 0,08 mg cupru, 0,20 mg zinc, 44 mg fosfor si
18 mg clor.
Semintele acestei specii contin: pectine (30 %),
proteine (25 50 %), aminoacizi (cucurbitina),
lipide (30 50 %, fitosteroli, acizi grasi
(palmitic,
stearic, oleic, linoleic), caroteni (luteina, -
caroten), vitamine (- si -tocoferol).
Importana
Utilizare
Extractele din seminte au efect antihelmintic,
antioxidant si antiinflamator.
Fructele sunt utilizate in alimentatie.
Cultivare
Dovlecelul necesita soluri profunde, afanate,
revene, lipsite de buruieni, adapostite de
curentii de aer, bine aprovizioate cu substante
nutritive, cu un
pH de 6,5-7,2. Germinarea semintelor are loc in
14-16 zile la temperatura minima de 12-14oC si in
6-7 zile la temperatura optima de 20-25oC.
Temperatura optima de vegetatie este de 25-28oC.
Planta are pretentii foarte mari fata de lumina.
Are de asemenea cerinte ridicate fata de
umiditatea
din sol, dar avand un sistem radicular bine
dezvoltat suporta perioadele de seceta.
Se seamana in aprilie in sera, intr-un sol bogat,
2 sau 3 seminte pe vas. Germinarea ae loc in 2
saptamani. Cresc rapid si se planteaza afara dupa
ultimele ingheturi asigurandu-le protectie pentru
cel putin primele saptamani.
Mod de cultivare:
Semanat direct in camp, primavara sau prin
transplantarea rasadurilor
Recoltare
Fructe in diverse faze de dezvoltare (mai-
octombrie)
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CUCURBITA PEPO var.
patisoniana
Denumire popular: Patison
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Increngtura:
Subfamilia:
Este o planta legumicola anuala, cu tulpina
taratoare si cu fructele peponide, cu forma
rotunda, usor turtita.
Organe utilizate
Se utilizeaza in scop alimentar fructul.
Compoziia chimic
Fructele contin: 98,0 % apa, 3,0 % glucide, 1,6 %
proteine, 0,4 % lipide, 0,20 % caroten si 1,1 %
fibre.
In 100 g fruct s-au determinat urmatoarele
cantitati de vitamine: 17,0 mg acid ascorbic, 0,40
mg nicotinamida, 0,21 mg tiamina, 0,12 mg
piridoxina
si 0,08 mg riboflavina.
Continutul de elemente minerale din 100 g fruct
este urmatorul: 150 mg potasiu, 30 mg calciu, 23
mg fosfor, 18 mg clor, 8 mg magneziu, 2 mg
sodiu, 1,5 mg fier, 0,26 mg zinc, 0,14 mg mangan,
0,10 mg bor, 0,04 mg cupru si 0,001 mg nichel,
molibden si seleniu.
Aciune terapeutic
Importana
Oleaginoasa
Utilizare
Dovleceii patison au o valoare energetica relativ
scazuta: 92 kJ/ 100 g tesut comestibil si se
utilizeaza in alimentatia hipocalorica.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CYDONIA OBLONGA Mill.
Denumire popular: Gutui
Sinonime tiinifice:
Alamioara, Gadunie, Gti, Gutani, Mar butii, Pom cotei
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Increngtura:
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Rosales
Familia: Rosaceae
Subfamilia:
Este un arbust sau arbore (1,5-6 m inaltime);
frunze ovat eliptice, intregi, tomentoase pe
partea inferioara; flori albe-roze, sesile,
solitare, mari (4-5
cm diametrul) inflorirea mai-iunie; fructe poame
globuloase, tomentoase, placut mirositoare.
Heliofil, termofil, cultivat fructifer si
subspontan.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Gutuile contin : 0,42 % proteine, 0,50 % lipide,
0,93 % acid malic si 15,50 % glucide, din care
glucide reducatoare 6,68 % si zaharoza 0,64 %.
Continutul de pectine are o valoare medie de 0,61
%.
Continutul de vitamine variaza astfel: 13,00 mg/
100 g acid ascorbic, 0,20 mg/ 100 g nicotinamida,
0,03 mg/ 100 g tiamina si 0,03 mg/ 100 g
riboflavina.
Continutul in substante minerale al gutuilor
variaza intre 0,30 si 0,57 %. In 100 g tesut au
fost detrminate urmatoarele cantitati de elemente
minerale: 201,00 mg potasiu, 21,40 mg fosfor,
10,30 mg calciu, 8,20 mg magneziu, 2,00 mg sodiu,
1,70 mf clor, 0,60 mg fier si 0,13 mg cupru.
Aciune terapeutic
Importana
Utilizare
Gutuile au o valoare energetica scazuta (286 kJ/
100 g fruct), dar sunt importante in alimentatie
pentru continutul lor in acid ascorbic, acizi
organici,
glucide solubile si substante minerale.
proaspata sau prelucrate;
Industrie - fructele sunt folosite la obtinerea
dulcetii, compoturilor, jeleurilor;
Medicina, umana, populara - uz intern - fructele
se recomanda la guturai, insuficienta hepatica,
iritatii ale pielii; seminte leau proprietati
laxative si
emoliente folosindu-se in tratamentul bronsitelor
si traheitelor; frunzele au proprietati
antidiareice; uz extern - tratarea laringitei,
faringitei,
stomatitei, utilizand decoct din fructe, pentru
tratarea degeraturilor se folosesc semintele;
Cosmetica - tratarea tenului gras, tratarea
ridurilor;
Cultivare
Gutuiul reuseste pe cele mai multe soluri, dar
prefera un sol fertil usor umed si cu o pozitie
insorita. Reuseste si la semiumbra, dar productia
de
fructe nu este atat de buna in astfel de pozitii.
Planta rezista la circa -15oC. Pentru ca fructele
sa atinga maturitatea deplina sunt necesare veri
calde. Este de asemenea folosit ca portaltoi
pentru
par si alte specii de pomi fructiferi.
Se recomanda semanatul in rasadnita rece imediat
ce semintele s-au maturat. Este necesara
stratificarea, pre-racirea pentru 18 saptamani la
seminte
proaspete, in timp ce la cele vechi sunt necesare
2 saptamani de stratificare la cald si apoi 18
saptamani de tratament cu frig. La momentul
potrivit
manipularii, plantulele se repica in vase
individuale si se cresc in rasadnita rece pentru
cel putin prima lor iarna. Plantarea in pozitia
permanenta se
efectuaza primavara tarziu sau vara devreme. Se
poate proceda la pregatirea de butasi din lemn
matur, in noiembrie, in rasadnita rece.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: CYNARA SCOLYMUS L.
Denumire popular: Anghinare
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Familia: Asteraceae
Subfamilia:
Planta anuala; radacina puternica, profunda, rizom
bine dezvoltat; tulpina inalta de pana la 2 m,
puternic ramificata , cu peri desi, moi; frunzele
bazale in rozeta, mari, pana la 1-1,2 m lungime,
cu petiol puternic si nervura mediana ingrosata,
frunzele tulpinale alterne, penat fidate sau
sectate,
fata superioara verde deschis si cea inferioara cu
peri lungi, desi, albi-cenusii terminate intr-un
varf spinos; antodii mari , globuloase de 4-5 cm
in
diametru, florile rosii violacee; hipsofilele
involucrale imbricate, carnoase, cu varf acut,
fara spini; inflorirea iunie-august; fruct achena,
usor turtita
lateral, cenusie-bruna.
Cultivata, medicinala si leguma.
Organe utilizate
Frunzele (Cynarae folium), care contin derivati ai
acizilor polifenolcarboxilici.
Compoziia chimic
Substantele active din aceasta specie sunt acizii
fenolici si alcoolii fenolici.
In frunzele acestei specii au fost identificate
urmatoarele substante: compusi fenolici (2,0 %):
acid dicafeoil-quinic (cinarina), acidul 3-
cafeoilquinic,
acvidul cafeic, acidul clorogenic, acidul
criptoclorogenic si acidul neoclorogenic, alaturi
de care s-au identificat taninuri, steroli
(taraxasterol, sitosterol, stigmasterol),
triterpene (lactucerol, taraxerol), sesquiterpene
(grosheimin), guaianolide (grosulfeimin) si o
sapogenina
steroidala.
Gustul amar al frunzelor este determinat de
prezenta lactonelor sesquiterpenice (0 4 %):
cinaropicrina, cinarolida, dehidrocinaropicrina,
grosheimina, cinarotriolul si isoamberboina.
In bracteele si frunzele acestei sopecii s-au
identificat 1 % pigmenti flavonoizi: cianidin 3-
soforozid, cianidin 3-glucozid, cianidin 3-
cafeilglucozid,
cianidin 3-cafeil-soforozid, cianidin 3-dicafeil-
soforozid, cyanidol-glucozid, cyanidol-saforozid,
luteolin-7-glucozid (cinarozida), luteolin 7-
betarutinozid
(scolimozida), luteolin-7-beta-D-glucozid si
luteolin-4-beta-D-glucozid.
Uleiul volatil contine: decanal, eugenol, beta-
selinen si cariofilen.
Florile acestei specii contin: glucide, acid
ascorbic, acid lauric, acid linoleic, acid 3-
cafeoil quinic, acid 4-cafeoil quinic, acid 5-
cafeoil quinic, acid
1,3-dicafeoil quinic, acid 1,4-dicafeoil quinic,
acid 1,5-dicafeoil quinic, acid cafeoil-4-quinic,
Culoarea caracteristica florilor este data de
prezenta urmatorilor pigmenti: cianidin 3-
(cafeilsoforozid)-5- glucozid, cianidin 3,5-
diglucozizi,
apigenin-4',7-diglucozid, apigenin-7-rutinozid,
apigenin-7-glucozid (cosmosiin), cosmosiin,
cianidol-3,5-diglucozid, hesperidin, luteolin-3'-
0-beta-
D-glucozid, luteolin-7-gentiobiozid, luteolin-7-
rutinozid (scolymosid), luteolin-7-glucozid
(cinarozida), luteolin-4'-0-glucozid si luteolin-
4'-0-betaglucozid,
precum si beta-caroten.
Principalii componenti chimici determinati in
organele comestibile sunt: 85,0 % apa, 7,6 %
glucide, 2,1 % proteine, 0,1 % lipide, 8,0 mg/ 100
g
beta-caroten si 2,0 % fibre.
In 100 g tesut au fost determinate urmatoarele
vitamine: 8,0 mg acid ascorbic, 0,90 mg
nicotinamida, 0,21 mg acid pantotenic, 0,20 mg
tocoferoli,
0,14 mg tiamina, 0,07 mg piridoxina, 0,03 mg acid
folic si 0,03 mg riboflavina.
Continutul de substante minerale din 100 g tesut
comestibil este urmatorul: 385 mg potasiu, 95 mg
fosfor, 47 mg calciu, 43 mg sodiu, 43 mg clor,
31 mg magneziu, 21 mg sulf, 1,3 mg fier, 0,50 mg
zinc, 0,36 mg mangan, 0,35 mg bor si 0,20 mg
cupru.
Aciune terapeutic
Coleretica, colagoga, hepatoprotectoare (datorita
derivatilor cafeici), tonic amara (cinaropicrina
si derivati), scade concentratia lipidelor totale
si a
colesterolului (cinarina), diuretica (flavone),
antialergica prin inhibarea complementului seric
(cinarina), febrifuga, bacteriostatica fata de
Salmonella, Staphylococcus si Proteus.
Importana
Medicinala,
melifera, medicina, populara
Utilizare
Insuficiente hepatice si renale, alergii pe fond
hepatic, hipercolesterolemie, hiperlipidemie,
obezitate, ateroscleroza, reumatism.
Alte utilizari:
Medicina umana, populara foloseste pentru uz
intern frunzele, sub forma de infuzie pentru
afectiuni hepatice, ale splinei, boli ale
intestinului gros,
colite, scaderea colesterolului, dischinezia
biliara.
Medicina veterinara foloseste aceasta specie
pentru tratamente de uz intern in caz de anorexie,
stari febrile, afectiuni cronice hepatice,
insuficienta
biliara.
In alimentatie se folosesc inflorescentele inainte
de inflorire. Valoarea energetica a tesuturilor
comestibile a acestei specii este de 167 kJ/ 100
g.
In apicultura este importanta ca specie melifera.
Mossi si Echeverrigaray (1999) auconstatat ca
extractele alcoolice din aceasta specie in
concentratie de 5 mg/ ml au inhibat cresterea
bacteriilor:
Staphylococcus aureus, Bacillus cereus si Bacillus
subtilis.
Toxicitate
Efecte toxice nu se cunosc.
Contraindicaii
Persoane alergice la plante din familia
Asteraceae; obstructii biliare.
Nu se cunosc la doze terapeutice.
Cultivare
Anghinarea creste bine pe soluri nisipoase,
profunde, bine dreate, bogate in humus si
fertilizate cu cantitati mari de igrasaminte
organice si chimice.
Este sensibila la temperaturi sub 0oC si ca urmare
necesita protejarea in cursul iernii cu diferite
materiale. Nu suporta nici temperaturi excesive de
peste 20oC, pentru un interval mai lung de 10-15
zile, deoarece acestea inhiba cresterea plantelor,
chiar in conditiile unui regim normal de umiditate
in sol si atmosfera. Anghinarea nu are in general
pretentii ridicate fata de lumina, iar in zonele
de origine produce capitule tot timpul anului, in
schimb, plantele tinere provenite din seminte
supuse vernalizarii au cerinte mari fata de acest
factor. In privinta umiditatii are pretentii
ridicate, fiind
necesara irigarea in perioadele secetoase. Lipsa
apei determina reducerea dimensiunilor
inflorescentelor si scaderea productiei, iar
excesul
favorizeaza putrezirea plantelor.
Se poate inmulti prin seminte sau pe cale
vegetativa, iar in ultimii ani s-a pus la punct
metoda de inmultire prin micropropagare. Semanatul
direct
(in perioada martie-aprilie; in randuri distantate
la 96 cm sau in cuiburi, la o adancime de 3-5 cm,
folosind 4 kg samanta la hectar) se practica doar
atunci cand nu se dispune de o plantatie de la
care sa se recolteze drajoni, sau in cazul
lucrarilor de ameliorare. Se poate practica si
cultura prin
rasad, cu semanat in prima jumatate a lunii
februarie, prin semanat in rasadnite semicalde,
repicare dupa circa o luna si plantare in camp in
a doua
jumatate a lunii aprilie. Se prefera cultura prin
drajoni, care sunt recoltati din plantatii aflate
in anul III de productie, toamna sau primavara, in
functie de zona unde se efectueaza cultura. Prin
urmare, in zonele cu ierni aspre, drajonii se
recolteaza toamna, dupa asonare se planteaza in
rasadnite reci, acestea se acopera cu rogojini si
se pune balegar proaspat pe poteci. Periodic
rasadnitele se aerisesc. Primavara (sfirsit de
martie,
inceput de aprilie) drajnii se scot din rasadnite,
se sorteaza, apoi se planteaza in camp. Pentru
zonele mai calde, recoltarea drajonilor se face
primavara, chiar inaintea plantarii, prin
detasarea lor "cu calcai" de pe plantele mama,
apoi se planteaza in camp. Se pot planta 1 sau 2
drajoni intrun
cuib, la distante de 0,96-1,4 m intre randuri si
0,8-1 m pe rand, manual cu plantatorul de lemn. In
timpul perioadei de vegetatie se aplica lucrari
obisnuite de ingrijire. Recoltarea se efectueaza
esalonat, in iunie-iulie, cand inflorescentele au
dmensiunile specifice soiului, dar inainte ca
bracteele
sa se deschida. In primul an de cultura se pot
recolta 4-5 inflorescente de pe o planta
(productia fiind in jur de 8-10 t/ha), iar in
urmatorii ani
numarul inflorescentelor recoltate de la o planta
poate ajunge la 7-8 (productia fiind de pana la 20
t/ha). O cultuta de anghinare este rentabila 3-4
ani, recomandandu-se desfiintarea dupa trei ani,
cu scopul de a se obtine drajoni pentru inmultirea
vegetativa.
Recoltare
Frunze mature, din exteriorul rozetei-de culoare
verde deschis, cu secera, vara-toamna
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: DAHLIA VARIABILIS
(Willd.)Desf.
Denumire popular: Gherghina
Sinonime tiinifice: D. pinnata Cav. D. rosea
Cav.
Dalie, Aliene, Berbine, Cartoafe, Cartosca, Cartoafa, Dalii,
Dalii, Delii, Gheorghine, Gheorghini,
Gheorghini rosii, Gherghel, Gherghine de gradina,
Georghina, Georgina, Gorghina, Herenie, Herghina,
Herhina, Leordina, Leurdini, Ruji, Ruji de barabou, Talie,
Telenci
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Familia: Asteraceae
Subfamilia:
Planta perena; tulpina erecta, abia brumata,
inalta de 30-120 cm, ramificata si lignificata la
baza; frunzele simple mai rar dublu penate, putin
brumate, ultimele fragmente crenat dentate;
antodii mari , florile ligulate, roze; inflorirea
iulie-septembrie; hipsofilele involucrale externe
in numar
de 6-7; fruct achena, comprimata, fara papus.
Cultivata ornamentala.
Organe utilizate
Scoarta, semintele
Compoziia chimic
Florile contin substante amare diterpenice:
dafnani (mezereina in seminte si dafnetoxina in
scoarta din Daphne sp.) si dicumarine
(dafnoretina).
Petalele florilor contin antociani dintre care
Takeda s.a. (1984), a identificat: pelargonidin 3-
(6?-malonilglucozid)-5-glucozidul, cianidin 3-
(6?-malonilglucozid)-5-glucozidul si cianidin
3,5-di(malonilglucozidul). Florile de Dahlia
colorate in albastru contin cianidin 3-glucozido-
5-
arabinozid si luteolin 7-diglucozid, cele colorate
in rosu contin pelargonidin 3,5-diglucozid, cele
colorate in galben apigenin 4-glucozid si
apigenin
7-rutinozid (roifolina).
Aciune terapeutic
Importana
Melifera
Utilizare
Mezerina (din seminte) si dafnetoxina (in scoarta)
sunt toxice violente, iritante pentru piele si
mucoase. Ingestia de fructe declanseaza ulceratii
ale
mucoasei digestive, spasme digestive puternice,
hipersalivatie, vomismente, greutate in
deglutitie, raguseala, cefalee, greturi convulsii.
Tratamentul intoxicatiei simptomatic (evacuarea
toxicului, administrarea de astringente,
barbiturice si atropina).
Medicina umana, populara folosea florile sub forma
de infuzie pentru tratarea bolilor femeiesti.
Petalele florilor pot fi utilizate ca salata iar
radacinile contin amodon si inulina si pot conferi
un gust amar unor preparate culinare.
Cultivare
Dalia necesita un sol bogat, adanc si cu o pozitie
insorita. Ii displace umbra.
Se seamana iarna tarziu, pana catre mijlocul
primaverii in sera. Germinarea are loc in 1-3
saptamani la temeratura de 20oC. La momentul
potrivit se
repica plantulele in vase individuale si se cresc
in sera pentru cel putin prima iarna. Plantarea
afara la locul defiitiv se efectuaza la sfarsitul
primaverii sau inceputul verii. Se pot de asemenea
pregati butasi de tulpini tinere primavara
devreme. Radacinile tuberizate de obicei se tin in
sera
la sfarsit de iarna, cu scopul favorizarii
cresterii timpurii si tulpinile bazale tinere se
preleva imediat ce au devenit suficient de mari.
Divizarea
presupune ca radacinile sa fie recoltate toamna,
la plantarea afara in primavara sa aiba loc
divizarea radacinilor tuberizate si fiecare
portiune trebuie
sa aiba un punct de crestere.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: DAPHNE MEZEREUM L.
Denumire popular: Tulichina
Sinonime tiinifice:
Afin salbatic, Cerlepciu, Chiperul-lupului, Cleita, Clipsiu,
Cireasa lupului, Dafin mic, Lemn cinesc, Liliac
de padure, Liliac salbatic, Masalari, Malin salbatic, Salba
moale, Salcuta, Teiul lupului, Tilichin, Tapchin,
Tolul lupului
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Increngtura:
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Thymelaeales
Familia: Thymeleaceae
Subfamilia:
Arbust scund de 50-150 cm inaltime; frunze
alterne,oblong-obovate, glabre, cu margine
intreaga, cu varf obtuz sau acut; florile roz-
rosietice rar
albe; inflorirea: februarie-aprilie; fructe -
drupe rosii.
Specie mezofita-mezohigrofita, frecventa in etajul
fagului-etajul boreal, raristi de padure,
tufarisuri.
Organe utilizate
Se utilizeaza scoarta si fructele acestei specii.
Compoziia chimic
Analizele efectuate au relevat prezenta unor
substante care in concentratie mare sunt toxice:
diterpene (dafnetoxin, hidroxidafnetoxin,
mezerein),
dicumarine (dafnoretin), cumarine (umbelliferona),
rezine (dafnin), steroli (-sitosterol).
Aciune terapeutic
Carcinogen, diuretic, otravitor, purgativ,
stimulant si sudorific.
Importana
Toxica, tinctoriala
Utilizare
Mezereina are efect mitogen. Extractele obtinute
din scoarta radacinii sunt cele mai active si
provoaca iritatii ale pielii, voma, diaree,
convulsii si
tulburari respiratorii. Nu se utilizeaza sub forma
de tratament intern.
Medicina, umana, populara - uz extern - tratarea
dermatitelor si durerilor reumatice (se foloseste
tintcura din scoarta);
Cultivare
Planta creste pe diferite tipuri de soluri, dupa
unii autori prefera un sol greu si ceva umbra,
dupa altii un sol calcaros, iar dupa unii conditii
umede
reci. Nu suporta perturbari la nivelul radacinii
si trebuie plantata in pozitia permanenta cat mai
repede posibil. De asemenea, nu suporta a-i fi
aplicate taieri, prin umare acestea nu se vor
efectua, daca nu sunt necsare.
Se seamana in sera imediat ce semintele s-au
maturat, iar vasul se acopera cu polietilena
pentru mentinerea umiditatii. Sacul protector se
indeparteaza imediat ce a avut loc germinarea.
Germinarea semintelor este mai buna daca semintele
se recolteaza verzi si se seamna imediat, an
timp ce la semintele pastrate germinarea este mai
dificila. Ele trebuie stratificate la cald pentru
8-12 saptamani la 20oC, urmat de 12-14 saptamani
la
3oC. Germinarea poate avea loc dupa inca alte 12
luni sau mai mult la 15oC. Repicarea in vase
individuale se face imdiat ce plantulele pot fi
manipulate. Se cresc in sera pentru prima iarna si
se planteaza afara primavara dupa trecerea
pericolului ingheturilor. Se pot pregati si butasi
din
lemn semimaturat, in iulie-august, in rasadnita
rece.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: DATURA STRAMONIUM L.
Denumire popular: ciumafaie
Sinonime tiinifice:
bolandarita
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Increngtura:
Clasa: Magnoilospida
Subclasa:
Ordinul: Solanales
Familia: Solanaceae
Subfamilia:
Planta anuala, cu radacina ramificata, alba.
Tulpina erecta, inalta de 20-100(120 cm), simpla
sau adesea furcat sau dihazial ramificata in .
superioara, glabra, in interior de obicei goala.
Frunze ovate, ingustate in petiol lung, spre varf
putin ascutite, cu marginea sinuat si inegal
dintata, pe
fata intunecat verzi, pe dos mai deschise. Flori
solitare, erecte, pedicelate, dispuse in punctele
de bifurcare ale ramurilor si la varful acestora.
Corola
alba infundibuliforma, cu gat larg deschis, pliat,
cu 5 lacinii brusc si fin ascutite. Fruct capsula
ovoidala, erecta, la exterior cu ghimpi
consistenti,
inegali si ascutiti, se deschide incomplet la
maturitate prin 4 valve. Seminte brun-negricioase,
reniforme. Inflorire VI-IX.
Frecventa din zona stepei pana in etajul
gorunului, in locuri ruderale si cultivate; specie
xeromezofita-mezofita, toxica.
Detalii...
Organe utilizate
Partea utilizata in terapeutica frunzele
(Stramonii folium)
Compoziia chimic
Este o planta toxica, care se utilizeaza in scop
medicinal, pentru continutul in alcaloizi
tropanici care variaza intre 0,1 si 0,6 % in
frunze, intre 0,1 si
0,5 % in planta, intre 0,15 si 0,35 % in radacini
si este in medie de 0,46 % in seminte.
Organele aeriene ale acestei plante contin glucide
(glucoza, galactoza), tanin, precum si baze
volatile: N-metilpirolina, N-metilpirolidina,
piridina,
putresceina, compusi steroizi (vitastramonolid),
nicotina, doua principii neutre: datugen si
datugenin si compusi cu azot (cuscohygrina).
In aceste organe s-au mai determinat urmatoarele
substante:
Lactone terpenoidice: daturalactona;
Acizi organici: acid malic, citric, oxalic,
succinic, fumaric, formic, acetic, lactic.
Acizi fenolici: acid ferulic, clorogenic,
neoclorogenic, cafeic.
Aminoacizi: arginina, alanina, glicina, leucina,
izoleucina, lizina, prolina, hidroxiprolina,
tirozina, fenilalanina, ornitina, valina, serina
si acizii
aspartic, -aminobutiric si glutamic.
Cumarine: scopoletozida (urme).
Dintre alcaloizii tropanici (0,1 0,5%):
hiosciamina (0,05 0,25 %), scopolamina alaturi
de care se afla si cantitati mai mici de
apoatropina,
atropina (0,08 0,1 %), atropamina,
norscopolamina, norartropina, apoartropina,
scopina, scopoletina, cuschigrina, scopolina,
genhiosciamina, meteloidina, tigloilmeteloidina,
6-
hidroxihiosciamina, hioscina (0,05 - 0,2 %) si
genscopolamina.
Au mai fost detrminate urmatoarele substante:
sesquiterpene (hidroxilubimina, cadol) si
flavonoli (rutina).
Aciune terapeutic
Parasimpatolitica, sedativa, hipnotica,
antiasmalica.
Importana
Utilizare
Materie prima pentru extractia scopolaminei si a
atropinei
Sub forma de fumigatii poate fi folosita in
afectiuni ale cailor respiratorii
(bronhodilatator).
Toxicitate
Administrarea repetata a unei infuzii de Stramonii
folium produce schizofrenie, indiferenta fata de
mediul inconjurator, midriaza,
hiperexcitabilitate,
tremorul membrelor, astm, instabilitate in mers.
Cultivare
Ciumafaia reuseste in cazul celor mai multe
soluri, dar prefera un sol usor, nisipos, bogat
sau calcaros si o pozitie deschisa soarelui.
Adesea se
autoinsamanteaza, daca este bine plasata. Este
cultivata ca planta medicinala, dar poate deveni o
buruiana problema. Este extrem de susceptibila la
diferite virusuri care afecteaza specii din
familia Solanaceae. Repezinta un centru de
infectie, de aceea nu trebuie crescuta an
apropierea cartofilor
sau tomatelor.
Se seamna in vase individuale primavara devreme in
sera, plasand 3-4 seminte pe vas. Germinarea are
loc in 3-6 saptamani la 15oC. Plantarea afara
se efectueaza la sfarsitul primaverii,
inceputul verii. In zonele cu veri toride se poate
incerca semanatul in situ afara la mijlocul, catre
sfarsitul primaverii.
Recoltare
Herba, cand planta are flori pe etajele superioare
si fructe imature pe cele inferioare, cu combina
de recoltat furaje sau alte tocatoare
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: DAUCUS CAROTA L.
Denumire popular: Morcov
Sinonime tiinifice:
Bla, Buruiana rusinii, Carete, Careti, Caroti, Cinstea
femeilor, Cinstea fetei, Merlin, Mrcov, Morcodi,
Morcoghei, Morcoghi, Morcogi, Morcochi, Morcogei,
Morcoi, Morcoji, Morconi, Morconiu, Morcov de
cmp, Morcov galben, Morcov salbatic, Morcove, Morcovei,
Morcozi, Morcuri, Morcoi, Murcoi, Mure,
Muroci, Nap galben, Nap galben de cmp, Nap rosu,
Petrinjei salbatic, Radacina dulce, Rusine, Rusinea
fetei, Sculatoare
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Increngtura:
Subclasa:
Ordinul: Apiales
Familia: Apiaceae
Subfamilia:
Planta anuala de iarna cu radacina pivotanta,
subtire, alba (subsp. carota) sau specie bisanuala
cu radacina pivotanta tuberizata, de culoare
portocalie
(subsp.sativa); tulpina inalta de 50-80(200) cm,
ramificata, muchiata, dispers sau aspru paroasa;
frunze alterne, cu peri setiformi sau glabre
(lipsite
de peri), 2-4 penat-sectate, cu teaca evidenta, pe
margine alb-membranoasa; flori grupate in umbele
compuse; umbelele au radiile inegale, paroase,
cu involucru bazal, alcatuit din numeroase
foliole; umbelulele au involucel bazal si sunt
alcatuite din flori cu petale albe, galbui, roze
sau purpurii;
infloreste in iunie-octombrie; fruct dicariopsa
cu 5 coaste principale prevazute cu 2 siruri de
peri scurti si 4 coaste secundare, avand ghimpi
mai
lungi decat grosimea fructului, indoiti la varf
sub forma de carlig.
Subsp. carota: planta eurifila, euriterma,
eruriacida, frecventa din zona stepei pana in
etajul gorunului in fanete, pe coaste insorite, in
poeni,
semanaturi.
Subsp. sativa: cultivata
Organe utilizate
Partea utilizata in terapeutica radacina (Daucus
carotae radix), frunze (Daucus carotae folium),
fructe (Daucus carotae fructus), ulei volatil
obtinut
din fructe (Daucus carotae aetheroleum)
Compoziia chimic
Din datele analitice prezentate de Souci s.a.
(1981) rezulta ca morcovii au o valoare energetica
scazuta (168,0 kJ/ 100 g) datorata consinutului
scazut de glucide (6,0 9,3 %), proteine (0,7
1,2 %) si lipide (0,10 0,30 %). Dintre glucide,
glucoza reprezinta 1,61 %, fructoza 1,45 % si
zaharoza 1,76 %, pectinele 1,35 % si celuloza 0,95
%.
In 100 g produs edibil s-au determinat 293 mg acid
malic, 51 mg acid citric, 6,1 mg acid oxalic, 7,0
mg acid fumaric, 5,0 mg acid succinic, 51 mg
acid quinic, 6,0 mg acid cafeic1,5 mg acid
ferulic, 0,1 acid p-cumaric, 7,0 mg -sitosterol,
3,0 mg stigmasterol, 1,0 mg campesterol si 90 mg
lignine.
Dintre aminoacizi, in 100 g tesut s-au detrminat:
47 mg lizina, 43 mg izoleucina, 42 mg leucina, 41
mg arginina, 40 mg valina, 36 mg treonina, 31
mg fenilalanina, 16 mg tirozina, 15 mg histidina,
13 mg cistina, 10 mg triptofan si 8 mg metionina.
Vitaminele sunt reprezentate de provitamina A (12
mg/ 100 g) si acidul ascorbic (7,1 mg/ 100 g)
precum si din cantitati mici de tocoferoli,
tiamina,
riboflavina, piridoxina, acid pantotenic si
nicotinamida.
Continutul de substante minerale variaza intre
0,66 si 1,02 %. Dintre aceste substante ponderea o
detin potasiul 290 mg/ 100 g, clorul 61 mg/ 100 g,
sodiul 60 mg/ 100 g, calciul 41 mg/ 100 g,
fosforul 35 mg/ 100 g si magneziul 18 mg/ 100 g.
Uleiurile volatile extrase din radacinile de
morcov contin: 30,19 % -cariofilen, 26,37 %
terpinolen, 14,48 % falcarinol, 3,56 % -
patchoulen, 3,48
% -terpinen, 3,33 % L--pinen, 2,60 % -
cariofilen, 2,31 % -pinen, 2,04 % carvil acetat,
1,62 % nerolidol acetat, 1,58 % limonen, 1,37 %
cariofilen oxid, 1,27 % bornil acetat, 0,32 % -
felandren, 0,72 % -pinen, 0,27 % -bergamoten
si 0,21 % geranil izobutirat (Burzo s.a.,
nepublicat).
Morcovii pot sa acumuleze cantitati relativ mari
de nitrati. Acestia se acumuleaza in cantitati mai
mici in tesuturile exterioare, mai mari in tesutul
conducator (400 600 ppm) si atinge valorile
maxime in frunze (1500 ppm).
Principalii pigmenti din morcovi sunt cei
carotenoizi. Heinonen (1990) a determinat
continutul de pigmenti carotenoizi din 19 soiuri
de morcovi si a
constatat ca -carotenul a variat intre 2,2 si
4,9 mg/100 g, -carotenul intre 4,6 si 10,3 mg/
100 g, -carotenul intre 0,6 si 2,7 mg/ 100 g,
iar luteina a
variat intre 0,1 si 0,5 mg/ 100 g.
Dintre pigmentii antocianici, in morcovi a fost
identificat cianidin xilosilglucozidul, iar
Harborn (1967) mentioneaza prezenta 3-
(sinapilxilosilglucozilgalactozid)-ului.
Frunzele de morcov au un miros caracteristic, care
se datoreaza prezentei uleiurilor volatile.
Analizele efectuate de Burzo s.a. (nepublicat) au
relevat
ca frunzele de morcov contin: pseudopinen (43,78
%), sabinen (10,78 %), germacren D (8,90 %), -
cariofilen (7,21 %), -limonen (5,87 %), -
pinen (3,65 %), izoeugenol metileter (3,14 %), -
cariofilen 2,52 %), cis--ocimen (2,35 %), -
terpinen (0,81 %), trans--ocimen (0,61%) si -
thujen
(0,14 %).
Toulemonde s.a. (1987) au identificat si dozat 88
componenti in uleiurile volatile extrase din
semintele de morcov. In cantitate mai mare s-au
determinat: carotolul 23,56 %, sabinenul 18,01 %,
-pinenul 12,78 %, -bisabolenul 3,38 %,
cariofilen oxidul 3,04 %, -pinenul 2,65 %, -
cariofilenul 2,55 %, mircenul 2,35 %, limonenul
1,85 %, p-cimenul 1,56 %, terpinen-4-olul 1,29 %,
camfenul 1,10 %, -bisabolenul 1,07 % si
daucenul 1,00 %.
Detalii...
Aciune terapeutic
Hepatoprotectoare, regeneratoare hepatocitara
(carotol); hipotensiva (carotol si daucol);
stimuleaza sinteza de rodopsina la nivel ocular si
formarea
de anticorpi, antioxidanta, cicatrizanta
(carotenoide).
Importana
Alimentara, tinctoriala
Utilizare
Radacina este sursa de vitamina A, avand utilizari
in tratamentul hemeralopiei, xeroftalmiei, a unor
afectiuni dermice (rani) si boli infectioase.
Pigmentii carotenoidici se folosesc si drept
coloranti pentru preparatele farmaceutice,
alimentare si cosmetice.
Uleiul volatil: insuficiente hepatice si renale
minore, eczeme, cuperoza, furuncule, disfunctii
tiroidiene, hipotensiune, neurastenie.
Alte utilizari:
Medicina umana (populara): radacina coapta,
sfaramata se punea la copii pe bube dulci; mustul
se administra impotriva rahitismului; fiarta in
lapte se faceau cataplasme pentru rani vechi,
inflamatii; dulceata facuta din radacina rasa se
dadea pentru tratarea tusei convulsive, iar
fiertura
contra icterului; sucul proaspat, extras din
morcovul ras se bea, inainte de mancare, pentru
calmarea durerilor de stomac; zeama neindulcita se
bea
pentru tratarea diareei, frigurilor; decoctul
radacinilor se mai folosea pentru boli de piept si
rinichi; samanta zdrobita, amestecata cu vin se
administra in ascite si pneumonii; funzele uscate
si pisate marunt se puneau la ochi contra albetei.
Apicultura: specie melifera furnizeaza culesuri
de nectar, polen; pondere apicola medie.
Uleiul volatil extras din semintele de morcov este
utilizat pentru aromatizarea bauturilor alcoolice
si nealcoolice, a produselor de panificatie si a
unor preparate culinare.
Toxicitate
Toxicitate (indusa de carotenoide): colorarea
tegumentului si fotodermatoze (fotosensibilitate
medicamentoasa, urticarie solara, puseu estival de
lupus eritematos); precautii la folosirea
preparatelor pentru bronzat pe baza de
carotenoide; cristalizarea la nivelul
cristalinului; risc de aparitie a
unor forme de cancer la doze mari (doza maxima
admisa: aproximativ 5 mg / kg corp).
Contraindicaii
Cataracta, glaucom.
Cultivare
Morcovul prefera soluri cu textura mijlocie sau
usoare, adanci, luto-nisipoase sau nisipo-lutoase,
de preferinta aluviale, bogate in substante
nuritive,
cu reactie neutra, adanc lucrate, curate de
buruieni.
Este o planta putin pretentioasa fasa de caldura,
temperatura minima de germinare fiind de 4-5oC,
iar cea optima de 20oC, ceea ce permite
semanatul din toamna. In privinta umiditatii
cerintele sunt moderate. In primul an de cultura
are pretentii mari in perioada germinarii, cand
consumul de apa este egal cu masa semintelor si in
faza de ingrosare a rdacinilor, cand umiditatea
optima a solului trebuie sa fie de 70-80% din
capacitatea de camp. Morcovul are cerinte moderate
fata de lumina si de aceea se poate cultiva
asociat numai cu plante de talie mica, deoarece in
perioada ingrosarii radacinilor nu suporta
umbrirea.
Se seamana in august-septembrie sau aprilie in
situ. Semintele germineaza bine, daca li se
asigura o perioada de stratificare la rece.
Recoltare
Radacini, iunie - octombrie
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: DIANTHUS CARYOPHYLLUS L.
Denumire popular: Garoafa
Sinonime tiinifice:
Buruiene de ghitei, Buruiene de germe, Calamfir, Carafila,
Caramfila, Caranfil, Chirisor, Cocosei, Cuisoara
de gradina, Cuisoare, Cuisoras, De germe, Flori domnesti,
Garoafa de ghiveci, Garoafa de gradina,
Garoafle, Garofe, Garofil, Garofita, Garofite, Ignele,
Neghina, Neghine, Neghinea, Neghinele, Negina,
Neginea, Pahiu, Sacfiu, Sacfiu ngramadit, Sanfie, Sansiu,
Saschiu, Samferel, Schinteiuta, Scnteiute, Secfiu,
Secfii, Sinferei, Smferel, Smfireanje, Snfireag, Snfiregi,
Snvireni tarcati, Vazdoaga, Vazdoange umplute,
Vzdoaga, Vzdoage, Vzdoage de Rusale, Vzdoange
umplute
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Increngtura:
Subclasa:
Subfamilia: Caryophyllioideae
Planta perena; tulpina inalta de 30-90 cm, verde-
cenusie, glabra, la baza lignificata, ramificata,
umflata sub noduri; frunze opuse, liniar-
lanceolate,
late de 2-5 mm, intregi pe margini; flori
actinomorfe, solitare sau in dicazii, mari,
odorante; la baza caliciului gamosepal, tubulos,
se gasesc 4 foliole
lungi cat . din tubul calicial, terminate cu o
arista verde, scurta ; fruct capsula denticulata
ce ramane inchisa in tubul caliciului.
Specie cultivata, originara din zona
mediteraneeana.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Extractele obtinute din florile de garoafe contin
dupa Ceausescu s.a. (1988) eugenol, alcool -
fenil etilic, benzoat de benzil, salicilat de
metil si
salicilat de benzil.
Culoarea florilor se datoreaza prezentei
antocianilor. Dintre acestia Terahara s.a. (1986)
a identificat pelargonidin 3-(6?-
malilglucozidul) si
cianidin 3-(6?-malilglucozidul).
Organele aeriene contin si un mono-C-
glicozilflavonoid denumit isoscoparina (5,7,4-
triOH 3-Ome 6-Glc.).
Aciune terapeutic
Extractele obtinute din flori au efect
antispasmotic, cardiotonic si diaforetic.
Importana
Utilizare
Extractele sunt prescrise pentru tratarea bolilor
coronariene si nervoase. Ele se utilizeaza de
asemenea si in industria parfumurilor.
Alte utilizari:
Medicina umana (populara): flori ceai impotriva
racelii si in stari de nervozitate; radacina
plamadita in tuica pentru tratarea
galbinarii?
sau spalatul ranilor infectate.
Cultivare
Garoafa reuseste pe cele mai multe soluri cu
pozitie insorita, tolerand un pH de 6-8. Tolereaza
temperaturi joase de pana la -10oC.
Se seamana in sera, iar germinarea are loc in 2-3
saptamani la 15oC. Cand sunt suficient de
viguroase pentru a putea fi manipulate, se repica
in vase
individuale si plantele se cresc in sera pentru
prima lor iarna. Plantarea afara la locul
definitiv se efectueaza la sfarsit de primavara,
inceput de vara.
Se pot pregati butasi de tulpini bazale
neflorifere, in rasadnita, in iunie-iulie.
Tulpinile se recolteaza cand au circa 10 cm
lungime. Se trec in vase
individuale si se tin la semiumbra in rasadnita
rece sau sera, pana la o buna inradacinare.
Plantarea afara se efectueaza in cursul verii.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: DICTAMNUS ALBUS L.
Denumire popular: Frasinel
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Increngtura:
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Rutales
Familia: Rutaceae
Subfamilia:
Organe utilizate
Compoziia chimic
Uleiul volatil extras din tulpinile acestei specii
contine: anetol, -ocimen, carvacrol, hexenil
acetat, -pinen, -pinen, -terpineol, -
cariofilen,
camfen, -terpinen, terpinolen, terpinen-4-ol,
limonen, linalol, metil-cavicol, mircen, nonanal,
dictagymnin, feniculin si pregeijeren.
Aciune terapeutic
Antiseptica, antihelmintica, antibacteriana,
diuretica, emenagoga, sedativa, stomahica,
sudorifica, tonica, vermifuga.
Importana
Toxica
Utilizare
Extractele sunt folosite pentru tratarea bolilor
de piele, a celor nervoase, artritei etc.
Sesquiterpena pregeijeren din uleiul volatil are
actiune insecticida.
Toxicitate
In doze mari este toxica.
Cultivare
Mod de cultivare:
- Transplantarea rasadului obtinut din seminte in
spatii protejate; greminatie greoaie - 6 luni
- Vegetativ, prin transplantarea bucatilor de
stoloni
Recoltare
Rizomi si radacini, recoltate toamna cu cazmaua
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: DIGITALIS LANATA Ehrh.
Denumire popular: Cucenta
Sinonime tiinifice:
degetar lnos
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Increngtura:
Subclasa: Asteridae
Subfamilia:
Planta bisanuala-perena; cu tulpina de 30-70 cm
inaltime; frunze oblonglanceolate, glabre; florile
alb-galbui, cu reticulatii brune sau violete, de
1,5-
3 cm sunt dispuse in raceme, axa inflorescentei si
caliciul sunt glandulos-paroase; inflorirea iunie-
august; fruct capsula.
Specie xeromezofita, subtermofita; sporadica in
zona de stepa-etajul gorunului, pajisti,
tufarisuri
Organe utilizate
Partea utilizata in terapeutica folium.
Compoziia chimic
Importanta terapeutica a acestei specii consta in
faptul ca are un continut ridicat de glicozizi
(1,0 %), cu rol cardiotonic.
Frunzele acestei specii contin:
Glicozizi: desacetillanatosid C, acetildigoxin,
acetilgitoxin, acetildigitoxin, acetilgitaloxin,
diginatigenin, diginatin, digiprosid, digitoxin,
digoxozid,
evatromonozid, gitaloxigenin, gitaloxin,
gitorozid, gitoxigenin, gitoxin, gluco-
evatromonozid, glucogitaloxin, glucogitofucosid,
glucogitorozid,
glucolanadoxin, glucoverodoxin, glucoverodoxin,
lanadoxin, lanagitozid, lanatigonin, lanatigozid,
lanatozid A, B, C, D si E, neodicagenin,
neodigoxin, neodigitalogenin, neodigitogenin,
neodigoxozid, neolanatozid C, neoodorobiozid G,
odorobiozid G, purpureaglicozid A, strospezid,
verodoxin.
Saponine: tigonin.
Pigmenti: scutellarein, 4-metil-scutellarein,
trihidroxi-dimetoxiflavona, trihidroxi-
metoxiflavona.
Steroli: campesterol, colesterol, cicloartenol,
digoxigeni, izofucosterol, metilen-cicloartenol.
Aciune terapeutic
Cardiotonica, diuretica, toxica, cardiostimulanta,
tonica.
Importana
Toxica
Utilizare
Insuficienta cardiaca
Medicina umana, populara - frunzele au principii
cardiotonice
Cultivare
Mod de cultivare:
Semanat in camp, in pragul iernii cu 4-5 kg / ha,
distanta intre randuri 50 cm, iar desimea 80-100
plante/mp
Recoltare
Frunze, la maturitatea plantei, in una sau doua
etape cu secera sau cutite mari, iunie-septembrie.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: DIGITALIS PURPUREA L.
Denumire popular: degetel rosu
Sinonime tiinifice:
degetar rosu
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Increngtura:
Clasa: Asteridae
Subclasa:
Subfamilia:
Planta bisanuala, cu tulpina erecta, simpla,
inalta de 30-100 (150)cm, alipit cenusiu
tomentoasa. Frunze pe fata pubescente, pe dos
cenusiu
tomentoase, cu nervatiune pronuntata, pe margine
crenat dintate, cele inferioare alungit ovate,
obtuze, ingustate in petiol aripat; cele mijlocii
eliptic
lanceolate, acute, aproape sesile. Flori grupate
in racem multiflor, terminal, unilateral, cu flori
nutante, mari, pedicelate. Corola tubulos
campanulata, larg deschisa, la exterior glabra,
purpurie rar alba, la interior palid roza, cu
numeroase macule punctiforme, brune, inconjurate
cu cate
un cerculet alb. Fruct capsula ovoida, pubescenta,
cu seminte ovoidale sau aproape prismatice,
muchiate. Inflorire VI-VIII.
Cultivata ornamental, rar salbaticita in
vecinatatea gradinilor si plantatiilor.
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaza frunzele care
contin heterozide cardiotonice.
Partea utilizata in terapeutica folium (Digitalis
purpureae folium)
Compoziia chimic
0,1- 0,4 % heterozide cardiotonice provenite de la
digitoxigenol, gitoxigenol si gitaloxigenol:
heterozide primare (purpurea glicozide A, B si E)
si
secundare. Heterozidele cardiotonice primare se
numesc purpurea glicozide si apartin seriilor A, B
si E (purpureaglicozida E sau
glucogitaloxolozida)
Seria A corespunde heterozidelor
digitoxigenolului. Heterozida primara este
purpurea glicozida A, iar cea secundara
digitoxozida (digitoxina sau
digitalina)
Seria B corespunde heterozidelor gitoxigenolului.
Heterozida primara este purpurea glicozida B, iar
cea secundara gitoxozida.
Seria E cuprinde heterozide ale gitaloxigenolului.
Heterozida primara este purpurea glicozida E, iar
cea secundara gitaloxozida.
Cercetarile efectuate de Lactano (1986) au
precizat ca umectarea semintelor de Digitalis
grandiflora cu o solutie apoasa de sulfat de
mangan si
molibdat de amoniu, precum si stropirile foliare
in faza de ro cu aceasta solutie determina
cresterea continutului de glicozizi cardiotonici
de 1,5
2,0 ori, comparativ cu martorul netratat.
Saponozide steroidice (1 %): heterozide ale
tigogenolului, digitogenolului si gitogenolului.
Heterozide digitanolice: diginozida, digifolozida,
lanafolozida, digipronozida.
Flavonozide: heterozide ale luteolului (7-
glucozida, 7-glucuronida, 7-glugurono-glucozida,
7-glucurono-xilobiozida); heterozide ale
apigenolului;
hesperidozida; digicitrozida si hesperetolului;
Antrachinonele din frunzele de degetel sunt
reprezentate de: 3-metilalizarina, 4-
hidroxidigitoluteina, 1-metoxi-2-metil-
antrachinona, 3-metoxi-2-
metilantrachinona, digitopurpona, fomarina si
izocrizofanolul (Bodea, 1982) iar divatii
ntrachinonici de: gitoluteol, 3-metil-alizarina,
1-metoxi-2-
metil-antrachinona, 1,4,8-trihidroxi-2-metil-
antrachinona, 2-metil-3,4-dihidroxiantrachinona,
digitopurpurona, fomarozida si metil eterul sau,
izocrisofanol.
Substante azotate: (colina, acetilcolina), acid
nicotinic; terpene: digiprolactona, substante
minerale
Saponinele cu efect cardiotonic sunt reprezentate
de digitoxigenina, digoxigenina si uzarigenina
Frunzele de degetel contin: saponine spirostanice:
tigonina, gitonina, F-gitonina degalactotigonina
si purpureagitozida.
Acizi fenolici: acid cafeic, ferulic, p-cumaric,
clorogenic.
Acizi organici: citric, izocitric, izovalerianic,
succinic, propionic, butiric, acetic.
In cerurile de pe suprafata frunzelor au fost
determinati alkani cu 29, 31 si 33 atomi de
carbon.
Compusii terpenici sunt reprezentati de:
cicloartenol, 24-metilcicloartenol,
cicloeucalenol, 24-etilenlofenol, 24-
metilenlofenol, obtusifoliol,
fitosteroli: stigmasterol, campesterol,
colesterol, 24-metilencolesterol, fucosterol.
Organele aeriene ale acestei specii contin flavone
cum sunt: scutellareina, hispidulina,
pectolinarigenina si jaceosidina, flavonoli ca:
ermanina,
penduletina, 5-hidroxi auranetina,
chrysosplenetina si calicopterina.
Dintre glicozizi flavonici in florile de Digitalis
au fost identificati: luteolin 7-metilglucuronid,
luteolin 7-glucuronid, luteolin 7-glucozid, 6-
hidroxiluteolin 7-metil eter.
Aciune terapeutic
Efect inotrop pozitiv (stimuleaza contractilitatea
fibrei miocardice), efect tonotrop pozitiv
(stimuleaza tonicitatea), efect batmotrop pozitiv
(stimuleaza excitabilitatea cordului insuficient
prin scurtarea perioadei refractare a atriului si
ventriculului), efect cronotrop negativ (scade
frecventa
cardiaca), amelioreaza circulatia coronariana.
Importana
Medicinala, toxica, melifera
Utilizare
Insuficienta cardiaca congestiva insotita de
tulburari de ritm supraventricular (de electie).
Frunzele speciei Digitalis purpurea constituie
materie prima pentru obtinerea industriala a
digitoxozidei, cunoscuta sub denumirea veche de
digitoxina (FRX) sau se folosesc sub forma de
pulbere titrata (Digitalis purpureae pulvis
titratus cu cel mult 5% umiditate si o activitate
cardiotonica de 8,5 - 11,5 U.I/g, conform FRX), la
obtinerea comprimatelor.
Toxicitate
Contraindicaii
Hiperexcitabilitate ventriculara (extrasistole),
bloc atrio-ventricular, calciterapie intravenoasa
(prin cresterea riscului de oprire a inimii in
sistola),
administrarea concomitenta de substante care le
modifica absorbtia digestiva (antiacide, carbune)
si hipokalemiante (diuretice, corticoizi,
antibiotice- amfotericina B, laxative de contact
tip antracenozide - le maresc toxicitatea prin
excretia de potasiu, favorizand tulburarile de
ritm).
Dozare
Supradozare
Tulburari digestive (greturi, diaree, voma),
vizuale (imagini galbene), nervoase (confuzii,
nevralgii) si de ritm cardiac (extrasistole
ventriculare,
tahicardie jonctionala, bradicadie).
Forme farmaceutice
Conservare
Cultivare
Degetelul rosu creste bine pe soluri fertile si
din acest punct de vedere cele mai potrivite sunt
cernoziomurile. Planta nu are pretentii deosebite
fata
de temperatura. Rasarirea are loc in 15-20 zile la
o temperatura medie zilnica de 4-5oC, iar tinerele
plantule rezista la brmele tarzii. Rezista bine
peste iarna daca terenul este acoperit cu zapada.
In privinta apei are cerinte mari in perioada de
germinare a semintelor, de asemenea in cursul
vegetatiei plantele sufera in cazul secetei
deoarece
sistemul radicular al plantelor este superficial.
Pe de alta parte, irigarea sau un regim bogat in
precipitatii influenteaza negativ continutul in
principii
active. Lumina are efecte favorabile asupra
acumularii in frunze aprincipiilor active.
Se inmulteste prin seminte, prin semanat direct in
camp, ori semanat in rasadnite sau straturi reci
in vederea producerii rasadului. Se recomanda
semanatul in pragul iernii folosind 4-5 kg samanta
la hectar. Samanta se amesteca cu material inert
in proportie de 1:1 si este necesara
folosirea unei plante indicatoare- mac, salata.
Pentru marcarea randurilor in vederea lucrarilor
de ingrijire inainte de rasarirea degetelului),
iar in
zonele mai umede se poate semana si primavara
foarte timpuriu (folosind 3-4 kg samanta la
hectar). Se foloseste semanatoarea universala
prevazuta
cu distribuitor pentru seminte mici si cu
limitator de adancime. Distanta intre randuri este
de 50 cm, pe rand 10-12 cm, iar adancimea de
semanat
este de 0,5-1,5 cm. Este necesara asigurarea unei
densitati de 80-100 plante /m2, deoarece mule
plante dispar avand in vedere ritmul redus de
crestere pana la formarea micii rozete de frunze,
consecinta a semnsibilitatii la ploile repezi,
seceta sau lucrari de ingrijire. In situatia
producerii
rasadului (pentru un hectar sunt necesare 200 mii
fire) semanatul se efectueaza in prima decada a
lunii martie (in rasadnite) si in luna august (in
straturi reci).
Plantarea la locul definitiv se face la inceputul
lunii mai. Dintre lucrarile de ingrijire, cea mai
importanta este combaterea buruienilor. De
asemenea
se acorda atentie combaterii bolilor si
dunatorilor. Recoltarea frunzelor se realizeaza in
anul I de vegetatie (este planta bienala), cand se
realizeaza
cea mai mare productie de frunze, cu cel mai mare
continut de cardenolide (la varsta de circa 3
luni), respectiv in jurul datei de 1 august (fara
a fi
afectate frunzele tinere din mijloc).
Rozeta regenereaza si toamna se poate face o a
doua recoltare (chiar o a treia recoltare in
toamnele calde si lungi). In aczul ultimei
recoltari se taie
tufa in intregime. Productia obtinuta in cazul a
douaa recoltari este de 50-60 q/ha frunze verzi.
Recoltare
Frunze, la maturitatea plantei, in una sau doua
etape cu secera sau cutite mari, iunie-sept.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: DRACOCEPHALUM MOLDAVICA L.
Denumire popular: mataciune
Sinonime tiinifice: D. moldavica L. (Britt.),
Moldavica suaveolens Gilib., M. punctata Mnch.
mataciune moldoveneasca, matacine, busuioc, busuioc de
munte, busuioc manastiresc, busuiocul stupilor,
melisa, melisa romneasca, melisa turceasca, minta
turceasca, roinita
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Clasa: Asteridae
Subclasa:
Ordinul: Lamiales
Familia: Lamiaceae
Subfamilia:
Planta erbacee anuala, inalta de circa 20-60 cm,
cultivata, cu tulpina tetramuchiata, erecta,
scurt-paroasa, frunze mijlocii lanceolate, opuse,
adanc
crenat-serate. Florile albastre-violacee sau albe,
gamopetale, sunt grupate in verticile Fructele
sunt tetraachene ovoidale, brune. Inflorire VII-
VIII.
Mezofita, mezoterma, slab acid-neutrofila,
cultivata si adesea subspontana in Transilvania.
Detalii...
Organe utilizate
Partea utilizata in terapeutica herba
(Dracocephali herba) si uleiul volatil obtinut din
herba (Dracocephali aetheroleum). Organele aeriene
ale acestei
plante contin ulei volatil (0,2 06 %) cu
monoterpene aciclice.
Compoziia chimic
Herba contine: 0,30 - 0,70% ulei volatil; un
principiu amar si dede.
Uleiul volatil contine: 25 - 50% citrali, 30%
geraniol, nerol, timol, citronelal, limonen, -si
- pinen, acetat de garanil
Holm s.a. (1998) au identificat in uleiul volatil
extras din organele aeriene ale acestei specii un
numar de 35 componenti. Ponderea o detine geranil
acetatul (37,80 %), geranialul (28,60 %), neralul
(19,70 % si geraniolul (6,50 %). In cantitate mai
mica de 1,0 % din totalul componentilor au fost
determinate urmatoarele substante: nerol,
germacren D, -pinen, cariofilen oxid, -
cubeben, 1-octenol-3, eugenol, fenilacetaldehida,
spatulenol, -
burbonen, carvacrol, -cariofilen, -
damascenona, -ionona, -isogeraniol, limonen,
cis-linalool oxid, metil eugenol, nerol oxid, (E)-
-
ocimen, 3-octanol, 1-octenil-3-acetat, campfen,
guaiol, mircen, (Z)--ocimen, -pinen, -
terpinen, -terpineol, -tujen si timol.
Aciune terapeutic
Sedativa, carminativa, stomahica, antispastica,
antiseptica, cicatrizanta.
Importana
Melifera
Utilizare
Afectiuni digestive (colici gastro-intestinale,
gastrite hipoacide, diaree, greturi, voma,
indigestii, meteorism) si dermice (plagi, arsuri),
insomnii
minore.
Toxicitate
Nu se cunoaste la doze terapeutice.
Contraindicaii
Nu se cunoaste la doze terapeutice.
Forme farmaceutice
Infuzie 3 - 5% de uz intern si extern (pentru
comprese).
Cultivare
Planta reuseste pe un sol fertil bine drenat si cu
pozitie insorita. Se cultiva uneori pentru
uleiurile volatile. Atat frunzele, cat si florile
emit un miros
refrisant de lamaie. Florile raman mirositoare si
proaspete pentru cativa ani.
Se seamana primavara in situ.
Recoltare
Herba, la inceputul infloritului, cu secera,
coasasau cositori mecanice, precum si cu
vindroverul in cazul recoltarii pentru producerea
uleiului volatil
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: DROSERA ROTUNDIFOLIA L.
Denumire popular: Roua cerului
Sinonime tiinifice:
Iarba cerii, Iarba ferii, Iarba fiarelor, Roua, Roua soarelui
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Increngtura:
Subclasa:
Ordinul: Sarraceniales
Familia: Droseraceae
Subfamilia:
Planta perena; frzunzele asezate in rozeta la baza
tulpinii au limbul rotund si peri glandulari
capitati situati pe partea superioara a limbului;
tulpinile
florifere inalte pana la 30 cm au inflorescente in
forma de coada de scorpion (cime scorpioide);
flori cu corola alba; inflorirea in lunile iunie
august; fruct capsula neteda ce se deschide prin
valve (felii) si contine seminte fusiforme,
netede, galben-deschis.
Specie oligotrofa, higrofila, foarte puternic
acida, intalnita in turbarii de Sphagnum.
Organe utilizate
Partea utilizata in terapeutica herba (Droserae
herba), recoltate in lunile iunie septembrie.
Compoziia chimic
Principalii componenti determinati in extracte au
fost: taninurile, pigmenti flavonoizi (mircetina,
quercetina, quercetol, gossipina, gossipetina,
izogossipitrina),
1-2 % chinone totale: droserona (0,7- 1%) si
derivatii ei: 2-metil-5,8- dihidroxi-1,4-
naftochinona; 2-metil-3-cloro-5-hidroxi-1,4-
naftochinona; 5-O-glucozida droseronei,
naftochinonele (7-metil juglona, plumbagina,
plumbagona, dihidro-plumbagin, metil-hidro-
juglona),
rossolozida = 4- O- glucozida plumbagonei reduse
(in produsul proaspat).
Aciune terapeutic
Antispastica (la animalele de experienta previne
bronhospasmul acetilcholinic si diminua
peristaltismul intestinului izolat de cobai);
antibacteriana
(plumbagona este activa in concentratii de
1/50.000 pe coci Gram pozitivi: streptococ,
stafilococ, pneumococ si Gram negativi -
Salmonella ),
fungica si protozoarocida.
Importana
Medicinala
Utilizare
Tuse spasmodica.
Alte utilizari:
Medicina umana (populara): planta folosita
pentru tratarea tusei convulsive.
Credinte, obiceiuri: considerata a fi iarba
fierului ; substanta vascoasa secretata
asemanatoare picaturilor de roua sugereaza
credinta deoarece
stralucesc in bataia soarelui dar, apropiindu-te
de ele se pierd in covorul vegetal.
Toxicitate
In doze mari plumbagona este citotoxica.
Contraindicaii
Nu se cunosc la doze terapeutice
Forme farmaceutice
Sirop care contine extract sau tinctura.
Interactiuni
Nu se cunosc la doze terapeutice.
Cultivare
Planta reuseste pe un sol fertil bine drenat si cu
pozitie insorita. Se cultiva uneori pentru
uleiurile volatile. Atat frunzele, cat si florile
emit un miros
refrisant de lamaie. Florile raman mirositoare si
proaspete pentru cativa ani.
Se seamana primavara in situ.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: DRYOPTERIS FILLIX-MAS (L.)
Schott
Denumire popular: Feriga
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Increngtura: Pteridophyta Subncreng
Subincrengtura:
Subclasa:
Familia: Polypodiaceae
Subfamilia:
Este o feriga perena, cu un rizom de pe care se
formeaza frunze mari (pana la 140 cm), dublu-
penat-sectate, pe dosul carora se gasesc sorii.
Organe utilizate
Partea utilizata in terapeutica este rizomul
(Filicis maris rhizoma) care contine derivati ai
floroglucinolului.
Compoziia chimic
Componentii chimici identificati in rizom sunt
urmatorii: glucoza, amidon (10 %), ceruri, lipide
(5 6 %), rezine, taninuri catechinice (acid
filicitanic sau aspidatonic), floroglucina si
uleiul volatil care contine esteri ai
eucalipatolului cu acizi grasi saturati.
Rizomii mai contin derivati ai floroglucinolului,
asa cum sunt: aspidinolul, albaspidina,
tetraalbaspidin, pentaalbaspidin, hexaalbaspidin,
aspidin,
desaspidin, tridesaspidina, margaspidin,
paraspidin, pseudospidin, triaspidin,
tridesaspidin, acid filicinic, filicina, acid
flilicic si filmarona. S-a
identificat de asemenea prezenta triterpenelor:
hopen, fernen, a compusilor cu radical benzenic:
aspidin, aspidinol, desaspidin, albaspidin, a
compusilor fenilpropanoizi asa cum este acidul
flavaspidic, cetone ciclice: floaspidinol si acid
protocatechuic.
Duke (1992) mentioneaza ca in rizomi sunt prezenti
si urmatorii compusi: hopadienflobafene,
floraspina, floraspirona, floroglucina,
floropirona si
acid trisflavaspidic.
Aciune terapeutic
Antihelmintica, activ prin paralizia musculaturii
netede a unor viermi intestinali (Tenia solium,
Ascaris, Ankilostoma, Distonum, Botriocephalus
actiune hemolitica) sau hepatici (Fasciola
hepatica- prin precipitarea proteinelor sau prin
actiune antioxidazica).
Importana
Medicinala
Utilizare
Teniaza la om si pasari, distomatoza oilor, contra
viermelui de galbeaza (Fasciola hepatica) la oi si
cornute.
Contraindicaii
Folosirea uleiului de ricin ca purgativ sau
consumul de bauturi alcoolice in timpul
tratamentului, deoarece acestea maresc absorbtia
enterala a
fluoroglucidelor, care devin astfel toxice pentru
om.
Forme farmaceutice
Extract eterat sau cloroformic (Extractum
filicis), moale (spissum)
Se administreaza capsule gelatinoase cu 0,5- 1g
extract sau ca emulsie cate 6-8 g extract moale
sau 3g extract uscat, in doua reprize. La o ora
dupa
ultima doza se dministreaza purgativ
salin.Tratamentul poate fi reluat la 7 zile, iar
pentru potentarea actiunii antihelmintice se
neutralizeaza
aciditatea gastrica cu hidrogen carbonat de sodiu,
administrat cu 15 minute inainte de antihelmintic.
Cultivare
Planta prefera un sol acid, catre neutru, reusind
pe soluri cu fertilitate slaba sau obisnuita si
pozitii umbrite.Tolereaza un pH cuprins intre 4,5-
7 si ii
displac solurile argiloase grele. Prefera o
aprovizionare buna cu apa la nivelul sistemului
radicular, dar tolereaza si uscaciunea cand planta
este
stabilizata. Este o planta foarte rezistenta la
temperaturi joase, tolerand teperaturi de circa -
30oC.
Sporii pot fi semanati in sera in orice perioada a
anului. Se practica un semanat de suprafata, pe un
compost sterilzat si mentinut umed, chiar prin
plasarea vasului intr-un invelis de plastic.
Germineaza in 1-3 luni, la temperatura de 20oC.
Pentru ficare vas se recomanda sustinerea
plantelor si
cresterea in sera in zonele umbrite, pana devin
suicient de mari pentru a fi plantate afara. Se
poate practica divizarea in cursul primaverii,
fragmentele mari pot fi plantate direct in
pozitiile lor permanente, iar cele mai mici se
trec in vase individuale si se cresc in rasadnita
rece pana la o
buna inradacinare. Plantarea afara se efectueaza
primavara.
Recoltare
Rizom, septembrie -octombrie
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ECHINACEA spp.
Denumire popular: Echinacea
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Increngtura:
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Subfamilia:
In acest gen se incadreaza specii erbacee, perene,
originare din America de Nord, de la care se
utilizeaza in scop medicinal radacinile si
organele
aeriene. Sunt mai raspandite trei specii:
Echinacea purpurea, Echinacea angustifolia si
Echinacea pallida, care pot fi utilizate in scop
medicinal.
Organe utilizate
Parti utilizate in terapeutica: radix (Echinaceae
radix), herba (Echinaceae herba)
Compoziia chimic
Activitatea imunostimulatoare a extractelor
obtinute din aceasta specie se datoreaza actiunii
combinate a substantelor din acestea: alchilamide
(izobutilamida), derivati ai acidului cafeic (acid
cichoric, cinarina, echinacozide), polialchine
(poliacetilene), polialchene si poliglucide cu
greutate
moleculara mare (4-O-metil-glucuronoarabinoxilan
si acid arabinoramnogalactan).
Analizele efectuate au permis sa se identifice
prezenta urmatorilor componenti in organele
aeriene:
- Echinacozidele (C35H46O20), sunt glicozizi ai
acidului cafeic, acidului cicoric, acidului
cafaric si cinarinei: acid 2-0-cafeoiltartric,
acid 2-Ocafeoil-
3-O-cumaroiltartric, acid 2-O-cafeoil-3-O-
feruloiltartric, acid 2-O-feruloiltartric, acid 3-
5-dicafeoilquinic, acid 2,3-O-diferuloiltartric.
- Au mai fost identificate trei glicoproteine,
steroli (-sitosterol), vitamine (acid ascorbic,
rutina), acizi fenolici (acid cafeic, acid
ferulic, acid
clorogenic, acid izoclorogenic, acid cafeoil-
tartric, acid dicafeoil-tartric, ).
- Pigmenti: glicozide ai quercetinei,
kampferolului, luteolinei, apigeninei si
izoramnetinei, izoramnetin-3-rutinozid, kampferol-
3-glucozid,
kampferol-3-rutinozid, luteolin-7-glucozid,
quercetagetin-7-galactozid, quercetin-3-
galactozid, quercetin-3-glucozid, quercetin-7-
glucozid, quercetin-3-robinozid, quercetin-3-
xilozid,
quercetin-3-xilozilgalactozid, precum rutina si
-caroten;
- Uleiuri volatile contin urmatorii componenti:
germacren D, izomerii cis si trans ai acestuia,
izobutirat de geranil, undecanona, acetat de
geranil,
propionat de geranil, n-triocontanol si alcani
normali cu 27 29 atomi de carbon.
Radacinile de Echinacea contin 0,3 1,7 %
echinacozide (6-O-cafeilechinacozid, echinaceina,
echinacina, echinolona), inulina (5,9 %),
galactoza
(1,9 5,3 %), fructani, glicoproteine (3 %),
proteine (9,2 %), lipide (1,3 %), vitamine
(niacina si tiamina), glucozamine (6
%), alcamide (0,01 0,15 %), acizi fenolici (acid
clorogenic, izoclorogenic), acid 1,5-0-
dicafeoilquinic (cinarina), uleiuri volatile (0,1
%),
poliholozide (arabinoramnogalactani, 4-0-
metilglucurono-arabino-xilani si
fucogalactoxiloglucani), betaina, glicinbetaina,
-caroten, acid cicoric (0,6 2,1 %), compusi
fenilpropanoizi
(verbascozid, ramnozilverbascozid), alcaloizi
(tussilagin).
Cantitatea de substante active: echinacozide si
alkilamide este influentata de fenofaza in care se
recolteaza plantele. Astfel, Berti s.a. (2002) au
constatat ca cea mai mare cantitate din aceste
doua substante se obtine inainte ca mugurii
imaturi sa se alungeasca 1 2 cm deasupra
organelor
aeriene. Fertilizarea cu potasiu a stimulat
procesul de crestere a continutului de
echinacozide.
Hevia s.a. (2002) au constatat ca deshidratarea
acestei specii la temperatura de 40 oC, pana la
umiditatea de 15 %, a determinat mentinerea celui
mai mare continut de acid cicoric si alkilamida.
Detalii...
Aciune terapeutic
(pentru toate chemovarietatile)
Stimuleaza sistemul imunitar nonspecific, actiune
antibacteriana, antivirala, antiinflamatoare,
cicatrizanta, antineoplazica.
Efectele imunostimulator, antibacterian si
virustatic se datoreaza alcamidelor,
glicoproteinelor, derivatiilor acidului cafeic
(acidul cicoric,
echinacozida) si polizaharidelor.
Mecanismul antibacterian: cresterea activitatilor
fagocitare, metabolice si bactericide a
macrofagelor peritoneale (experiment cu extract de
E.
purpurea).
Mecanismul antiinflamator: alcamidele
polinesaturate din E. angustifolia inhiba
cicloxigenaza si 5-lipoxigenaza, fractiunea
polizaharidica din E.
purpurea determina o modificare a motilitatii PMN
si o crestere a capacitatilor acestor celule de a
omori bacterii tip stafilococi.
Ca urmare a asocierii celor 2 tipuri de principii
active poate scadea inflamatia si dupa muscaturi
de insecte.
Mecanismul actiunii de protectie a colagenului:
derivasii acidului cafeic au efect de protectie
fata de degradarea colagenului indusa de radicalii
liberi. Efectul protector este dat de acidul
cicoric si echinacozida, apoi de cinarina si acid
clorogenic.
Mecanismul actiunii de stimulare a citokinelor:
arabinogalactanul stimuleaza activitatea
citotoxica a macrofagelor asupra celulelor
tumorale si
micro-organismelor (Leishmonia enrientii), prin
faptul ca determina macrofagele sa produca TNF-
alfa, interleukina -1(IL-1), interleukina -6 (IL-
6),
interleukina -10 (IL-10) si beta- interferon.
Totodata acest compus induce o usoara proliferare
a celulelor T.
Extractele de E. purpurea stimuleaza imunitatea
mediata celular prin productia de limfochine de
catre limfocite.
Mecanismul efectului imunostimulator: extractele
alcoolice de radacina de E. purpurea E. pallida si
E. angustifolia determina o crestere a
fagocitozei in granulocite (in vitro).
Importana
Medicinala
Utilizare
Echinaceae purpurea herba - aprobate de Comisia E:
- intern adjuvant in raceli curente, bronsite,
infectiilor cronice respiratorii si ale tractului
urinar inferior, stari febrile, inflamatii bucale
si faringiene
- extern: rani si arsuri superficiale
Echinaceae purpurea radix (nedovedite clinic):
infectii respiratorii acute si cronice
(bacteriene, virale), cresterea imunitatii in caz
de pericolde
infectie, tratamentul leucopeniei induse de
radioterapie si chimioterapie.
Echinaceae pallida radix - aprobate de Comisia E:
raceli, stari febrile, tratament suport in
infectii virale.
Echinaceae angustifolia radix si herba (nedovedite
clinic):
- extern: rani, muscaturi de insecte, abcese,
ulcere de membre inferioare
- intern: dureri de cap, tuse, gonoree, profilaxia
si tratamentul gripei, infectii moderate si medii.
Toxicitate
Contraindicaii
Tuberculoza, scleroza multipla, colagenoze,
infectii HIV si alte boli autoimune, diabetici,
persoane alergice la produse vegetale provenite de
la
plante din familia Asteraceae, in perioada de
sarcina.
Febra, greata, voma, dureri de cap, iritatii
dermice cu eritem, reactii alergice, dificultati
respiratorii.
Supradozare
Forme farmaceutice
Tinctura, capsule, preparate lichide.
Inhibitori ai citocrom P450, imunosupresive,
corticosteroizi.
Recoltare
Frunze, herba, radacini
Valorificare
ECHINACEA HERBA IARBA DE ECHINACEA CONCIS
1. Flux tehnologic
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ECHIUM VULGARE L.
Denumire popular: Iarba sarpelui
Sinonime tiinifice:
Boranta, Buruiana de roseata, Capul viperei, Capul
veveritei, Coada vulpii, Iarba lui cel slab, Iarba
naprcii, Limba boului, Lingura de vnt, Mierea ursului,
Motane, Ochiul mtei, Ochiul veveritei,
Rumeneala, Sudoarea calului, Unguri, ursoaica, Viperica,
Viperina
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Lamiales
Subfamilia:
Planta bisanuala, erbacee; radacina pivotanta;
tulpina dreapta, rigida, de 20-70 cm inaltime,
neramificata sau ramificata de la baza, acoperita
cu peri
scurti si moi, iar printre acestia si peri lungi;
frunzele liniar lanceolate; flori scurt
pedicelate, la inceput rosietice apoi albastre
dispuse in
inflorescenta de tip cima; inflorirea iunie-
august; fruct achena.
Specie mezotermofita-subtermofita, xeromezofita;
frecventa in zona de stepa-etajul fagului, locuri
ruderale, drumuri, cai ferate.
Detalii...
Organe utilizate
Herba contine alcaloizi pirolizidinici
Compoziia chimic
Aciune terapeutic
Extractele din planta au actiune diuretica iar
cele din flori sunt tonice si antiseptice. Sucul
din radacini contine alantoina, care are efect
cicatrizant.
Importana
Melifera
Utilizare
Se utilizeaza mai putin, datorita prezentei
alcaloizilor pirolizidinici. Infuziile din planta
sunt folosite pentru tratarea febrei si a
durerilor de cap iar
sucul are un efect emolient.
Medicina umana, populara - uz intern - partea
aeriana a plantei are proprietati antiseptice,
sudorifice, emoliente si cicatrizante, etc.
Apicultura - planta melifera.
Recoltare
Herba la momentul infloritului (iunie-septembrie)
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ELEAGNUS ANGUSTIFOLIA L.
Denumire popular: Salcioara
Sinonime tiinifice:
Salcie mirositoare
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Elaeagnales
Familia: Elaeagnaceae
Subfamilia:
Arbust-arbore, de 3-7 m inaltime, de obicei
spinos; frunze alungit lanceolate pana la liniar
lanceolate, pe fata inferioara argintii, acoperite
cu peri
solzosi, argintii; flori scurt pedunculate,
dispuse 1-3, galbene la interior, argintii la
exterior, placut mirositoare; inflorirea: iunie;
fruct elipsoidal,
galben, acoperit cu solzi argintii.
Cultivat ornamental.
Organe utilizate
Partea utilizata in terapeutica ramuri tinere,
muguri, flori, fructe.
Compoziia chimic
Ramurile tinere contin: mucilagii, acid benzoic
(10,6 mg %), acid cinamic (1,7 mg %), compusi
polifenolici (0.773 0,923 %), tanin, flavone:
kaempferol liber si glicozidat, heterozide ale
ramnetolului
Florile contin: mucilagii, rezine, acid benzoic
(3,0 mg%), acid cinamic (1,1 mg%), acid p-hidroxi-
benzoic, compusi polifenolici (0,987 1,013 %):
acid p-cumaric, flavone (0,295 0,351%):
heterozide ale ramnetolului
Substantele volatile extrase din flori prin
hidrodistilare contin:29,70 % diisooctil ftalat,
24,51 % metil izoeugenol, 8,52 % hexanal, 6,48 %
eugenol,
5,73 % nonanal, 4,22 % 2-nonenol, 3,68 % tricozan,
2,54 % pentacozan, 2,41 % hexahidro farnesil
acetona, 1,29 % izoeugenol, 1,26 % 2-octan,
1,21 % metoxianisol, 1,01 % tetrametil heptadecan,
0,99 % heptacozan, 0,82 % heneicozan, 0,72 %
pentil ciclopropan, 0,69 % heptanal, 0,62 % 2-
octen-1-ol, 0,51 % acid tetradecenoic, 0,41 %
dibutil ftalat, 0,38 % fitol si 0,32 % hexadecen-
1-ol.
In 100 g substanta uscata obtinuta din fructe,
Ayaz si Bertoft (2001) au determinat 27,1 g
fructoza, 22,3 g glucoza, 45,8 mg acid 4-
hidroxibenzoic,
32 mg acid cafeic, 11,0 mg acid benzoic si 2,3 mg
acid ferulic. Carotenoidele (0,85%) sunt
reprezentate in principal de -caroten.
Detalii...
Aciune terapeutic
Antimicrobiana (Stapyiloccocus aureus,
Streptoccocus pyogenes, Klebsiella pneumoniae),
antitumorala (tumoare ascitogena Walkaer 256-
evaluata
prin cresterea perioadei de latenta pana la
aparitia tumorii si a timpului mediu de
supravietuire fata de lotul martor de
cancerizare), cicatrizanta (pe leziuni de
sclarificare ale tegumentelor de
iepure).
Importana
Melifera, tinctoriala
Utilizare
Afectiuni dermice.
Fructele sunt edibile si pot fi utilizate pentru
prepararea de gem si serbet.
Uleiul din seminte este utilizat pentru tratarea
afectiunilor bronhiale.
Sucul obtinut din flori este folosit pentru
tratarea febrei.
Fructele bogate in vitamine, flavone si substante
minerale, se apreciaza ca pot reduce aparitia
cancerului sau sa stagneze evolutia acestuia.
Cultivare
Salcia mirositoare este o planta care creste usor,
reusind pe cele mai multe soluri bine drenate, dar
nu suporta solurile calcaroase. Prefera solurile
nisipoase usoare, cu o fertilitate moderata.
Necesita o pozitie de plin soare si creste foarte
bine in pozitii insorite. Plantele sunt foarte
rezistente la
uscaciune si vant, de asemenea tolereaza
salinitata si alcalinitatea. Este foarte
rezistenta a temperaturi joase de pana la circa -
40oC.
Se seamana in rasadnita rece imediat ce semintele
s-au maturat. Trebuie sa germineze iarna tarziu
sau primavara devreme, deci dupa circa 18 luni.
Pentru semintele pastrate germinarea este foarte
inceata, adesea trec mai mult de 18 luni. O
stratificare la cald pentru 4 saptamani, urmata de
12
saptamani de stratificare la rece poate fi de
folos. Se procedeaza la repicare in vase
individuale, imediat ce plantulele sunt usor de
manipulat si
plantarea afara se efectueaza cand plantele au cel
putin 15 cm inaltime. Se poate proceda si la
butasirea lemnului semi-maturat, butasi de 10-12
cm,
in rasadnita rece in iulie-august. De asemenea, se
pot pregati butasi de 10-12 cm din lemn matur al
cresterilor anului respectiv, in
octombrienoiembrie,
in rasadnita. Inradacinarea butasilor este inceata
si dificila, dureaza chiar 12 luni.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: EPHEDRA DISTACHYA L.
Denumire popular: Carcel.
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Clasa: Gnetatae
Subclasa:
Ordinul: Ephedrales
Familia: Ephedraceae
Subfamilia:
Arbust dioic (50 cm), foarte ramificat; ramurile
numeroase, verzi-inchis, au la noduri frunze
opuse, reduse sub forma unor solzi membranosi;
indivizii femeli sti au florile grupate cate doua,
protejate de un invelis ce devine carnos, rosu-
portocaliu si protejeaza cele 2 seminte; indivizii
masculi au florile grupate cate 1-3 la nodurile
ramurilor; semintele se matureaza in august-
octombrie.
Specie xerofila, termo-subtermofila, calcifila;
intalnita pe soluri cernoziomice, marne, nisipuri
din judetele Alba, Cluj, Caras-Severin, Mehedinti,
Buzau, Constanta, Tulcea, Vaslui.
Detalii...
Organe utilizate
Se utilizeaza organele aeriene ale acestei specii
(Ephedrae herba) care contin alcaloizi derivati
din fenilalanina.
Compoziia chimic
Organele aeriene ale acestei plante contin:
glucide, lipide (1,9 %), proteine (10,8 %),
taninuri catechinice si uleiuri volatile
(linalool, limonen, 1--
terpineol).
Principalii componenti activi din organele aeriene
ale acestei plante sunt reprezentati de alcaloizi
(0,8 3,0 %) dintre care au fost identificati:
efedrina (0,75 1,0 %) si derivatii secundari ai
acesteia: metilefedrina, l-N-metilefedrina, d-N-
metilpseudoefedrina, d-norpseudoefedrina,
dpseudoefedrina,
norefedrina, norpseudoefedrina,
normetilpseudoefedrina (Caveney s.a., 2001).
In organele aeriene ale acestei plante s-au mai
detrminat urmatorii componenti:
tiamina.
Acizi organici: acid citric, malic, oxalic.
Pigmentii sunt reprezentati de quercetol,
quercettol-3-0-galactozid si apigenol-7-0-
glucozid, -caroten, proantocianidoli dimeri:
mahuaninele A si B
si biflavone (efedrina A).
S-a constatat de asemenea prezenta acidului
kynurenic si a derivatilor acestuia, reprezentati
de acidul 6-hidroxikynurenic, acidul 6-
metoxichynurenic si acidul 7-metoxikynurenic sti a
efedroxanului (3,4 - dimetil- 5-feniloxazolidona).
Radacinile acestei plante contin urmatorii
alcaloizi: ephedradina A, B si C,
feruloilhistamina si methylephedrina.
Aciune terapeutic
Stimulenta a sistemului nervos central si
simpatomimetica, inotrop si cronotrop- pozitiva,
bacteriostatica, antisudorifica, antialergica.
Importana
Medicinala, toxica
Utilizare
Extractia efedrinei
Traditionale (medicina chineza): afectiuni
respiratorii insotite de bronhospasm (astm
bronsic), tuse neproductiva cu dispnee la copii,
adulti si
varstnici, pentru stimulare cardiaca si SNC, in
stari febrile, edeme si dureri osoase.
Contraindicaii
Hipertensiune arteriala, anxietate, glaucom cu
unghi inchis, adenom de prostata cu volum rezidual
de urina, tireotoxicoze, feocromocitom, perfuzii
cerebrale
Supradozare
Doza letala = 100 mg produs vegetal ( corespunde
la cca.1- 2 mg L- efedrina), la administrare
orala. Simptomele intoxicatiei constau in:
transpiratii
abundente, midriaza, spasme si cresterea
temperaturii corporale. Moartea survine prin
asfixie. Ca prim ajutor se instituie spalaturi
gastrice cu
carbune (pentru golirea continutului stomacal si
adsorbtia toxicului), prevenirea socului si sedare
SNC
Forme farmaceutice
Sirop.
Cultivare
Planta necesita un sol bine drenat si cu pozitie
insorita. Plantele stabilizate sunt rezistente la
uscaciune si la alcalinitate. Rezista la
temperaturi de cel
putin -15oC.
De preferat semanatul in sera toamna, imediat ce
semintele s-au maturat. Se pot de asemenea semana
primavara in sera in compost nisipos. Se
repica in vase individuale, se cresc in sera
pentru cel putin prima iarna si plantarea afara
are loc primavara sau vara devreme. Se asigura
protectie
pentru prim iarna. Divizarea tufelor poate avea
loc primavara sau toamna.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: EPILOBIUM ANGUSTIFOLIUM L.
Denumire popular: Rascoage
Sinonime tiinifice: Chamerion angustifolium (L.)
Holub
Zburatoare, Pufulite
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Myrtales
Familia: Onagraceae
Subfamilia:
Planta perena; tulpina inalta de 50-150 cm; frunze
alterne, lanceolate, late de 0,7-4 cm; flori
zigomorfe, rosii sau roze, foarte rar albe, cu
staminele
dispuse pe un singur verticil; inflorirea iunie-
august; semintele au un smoc de peri alb la capat;
Specie pioniera, mezofita, frecventa in subetajul
fagului-etajul boreal si rara in subetajul
gorunului si etajul subalpin, margini, raristi.
Detalii...
Organe utilizate
Se utilizeaza in terapeutica partea supraterestra
(Epilobi herba)
Compoziia chimic
Principalii componenti din aceste organe sunt:
pectinele, mucilagiile, taninuri hidrolizabile
(oenoteina B), acizi organici (acid clorogenic),
acizii
triterpenici pentaciclici (acid ursolic, acid
maslinic), steroli (-sitosterol, campesterol,
stigmasterol), acizi grasi, triterpene (- si -
amirina) si
substantele minerale.
Florile contin: chanerol, chanerozan si
sexangularetin.
Pigmentii din flori sunt reprezentati de
flavonoide: miricitrina, izoquercetina,
quercetina, guaiaverina, 3-O- - D- glucuronida
quercetolului.
Aciune terapeutic
Antiflogistica, antiexudativa, antimicrobiana (pe
Candida albicans, Staphylococcus albus,
Staphylococcus aureus, Escherichia coli, Shigella
sp.),
efect benefic in hiperplazia benigna de prostata
si tulburari de mictiune.
Importana
Medicinala, toxica
Utilizare
Febra, complicatii reumatice, dureri de cap
(nedovedita stiintific)
Medicina, umana, populara foloseste partea aeriana
a plantei contra frigurilor si pentru dureri de
inima.
Nu s-au semnalat
Cultivare
Mod de cultivare:
Semant direct in camp, primavara devreme
Recoltare
Valorificare
EPILOBII HERBA - IARBA DE PUFULITA CU FLORI MICI
1. Flux tehnologic:
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: EQUISETUM ARVENSE L.
Denumire popular: Coada calului
Sinonime tiinifice:
Barba sasului, Barba ursului, Bota ursului, Bota cucului
(indivizii fertili), Bradac, Bradisor, Bradustean,
Bradules, Coada, Coada goala, Coada iepei, Coada
mnzului, Coada soprlei, Codaie, Codie, Iarba de
cositor, Mnzoaca, Nodatica, Opintici, Parul porcului, Peria
ursului (indivizii sterili), Perie urseasca
(indivizii sterili), Siruslita
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Increngtura: Pteridophyta
Subincrengtura:
Clasa: Equisetopsida
Subclasa:
Ordinul: Equisetales
Familia: Equisetaceae
Subfamilia:
Planta perena, cu rizom negricios in sol pe care
se pot forma tuberculi rotunzi sau elongat-ovati;
tulpina aeriana este de doua tipuri: - fertila,
sporifera (apare primavara devreme; este simpla,
neteda, brun-roscata, inalta de 15-30cm si are la
noduri frunze reduse la teci concrescute,
indepartate una de alta, cu 6-(16) dinti
lanceolati; spicul sporifer de 1-4cm lungime este
alungit-ovat sau cilindric, obtuz la varf; dupa
raspandirea
sporilor, piere); - sterila, asimilatoare (apare
mai tarziu; prezinta 6-19 coaste pronuntate, +
aspre; formeaza la noduri verticile de ramuri
articulate,
de obicei neramificate, 4-brazdate; frunzele sunt
reduse la teci concrescute, terminate cu 6-19
dinti mai inchisi la culoare); sporii sunt
eliberati in
lunile aprilie-mai.
Specie eurifila, euriterma, euriacida,
helsciadofila; intalnita frecvent prin lunci,
tinoave cu muschi, pe marginea apelor de munte, pe
terenuri
nisipoase, in locuri cultivate din zona stepei
pana in etajul boreal.
Detalii...
Organe utilizate
Produs vegetal folosit Equiseti herba, care
reprezinta tulpinile sterile uscate dupa recoltare
de la specia Equisetum arvense L., coada calului
(Equisetaceae), cu cel putin 20 % substante
solubile (FR X).
Compoziia chimic
Substantele identificate in tulpinile acestei
specii sunt: glucide, (4,4 %), celuloza (1 %),
proteine (1 %), lipide (0,2 - 3,2 %), glucozide,
taninuri, acid
tanic, acid galic, substante minerale (15 - 20 %).
- Saponine: eqisetonina.
- Alcaloizi: eqisetin, palustrin, palustrinin,
nicotina.
- Steroli: -sitosterol, campesterol,
izofucosterol.
- Vitamine: acid ascorbic (0,02 - 0,7 %), niacina,
riboflavina, tiamina.
- Acizi: acid malic, acid oxalic, acid vanilic,
acid cafeic, acid ferulic, acid p-cumaric, acid p-
hidroxibenzoic, acid aconitic, acid protocatechic.
- Pigmentii din organele aeriene ale acestei
plante sunt reprezentati de: protogenkwanin 4-O-
glucozid, 6-cloroapigenin, luteolin 5-glucozid
(galuteolina), kampferol 7-glucozid (equisetrina),
equisporol-3-glucozid (equisporozid), kampferol,
kampferol-7-diglucozid, dihidrokampferol,
izoquercitrina, dihidroquercetin, naringenina,
luteolina, luteolin-5-glucozid, gossipitrin,
galuteolin, equisetrina, -caroten, rodoxantina.
Aciune terapeutic
Diuretica (prin compusi fenolici: flavonozide si
derivati ai acidului cafeic); hemostatica.
Importana
Medicinala
Utilizare
Afectiuni urinare ( inflamatii ale cailor urinare
si litiaza renale.
Adjuvant in tuberculoza;
Hemoragii (medicina populara).
Alte utilizari:
Medicina umana si veterinara: tulpina sterila
contine principii active cu proprietati
antimicrobiene, antiseptice, hipoacidifiante,
remineralizatoare,
expectorante, bronhidilatatoare, diuretice;
cunoscuta si folosita si in medicina populara,
singura sau in amestec cu alte specii;
Vopsitul lanii: tulpina sterila
Planta toxica, atunci cand este prezenta in fanul
recoltat pentru hrana animalelor.
Toxicitate
Posibila prin alcaloizi.
Contraindicaii
Edeme cauzate de insuficienta cardiaca sau
insuficienta renala.
Necunoscute.
Forme farmaceutice
Infuzie, tinctura, extract fluid.
Interactiuni medicamentoase: necunoscute.
Recoltare
Tulpini sterile, taiere cu secerasau cutitul in
perioada iulie-septembrie
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ERIGERON ANNUUS (L.) Pers.
Denumire popular: Bunghisor
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Increngtura:
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Subfamilia:
Este o planta anuala-bisanuala-perena; cu tulpina
dreapta foliata, ramificata in partea superioara,
de 20-80 cm inaltime; frunzele tulpinale
inferioare
ovat-lanceolate serate, iar cele superioare ingust
lanceolate cu margine intreaga; florile (cele
marginale sunt deschis rosiatic-violacee iar cele
centrale galbene) sunt dispuse in antodii, grupate
in panicul corimbiform; inflorirea iulie-august;
fruct achena slab paroasa.
Specie mezofita; frecventa in zona padurilor de
stejar-etajul fagului, margini si raristi de
padure, lunci, locuri ruderale.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Aciune terapeutic
Importana
Utilizare
Organele aeriene se utilizeaza in scop tinctorial,
recoltarea herbei facandu-se in faza infloritului.
Extractele obtinute prin fierbere din organele
aeriene se utilizeaza pentru vopsirea lanei. In
cazul in care aceasta a fost mordata in prelabil
intr-o
solutie de sulfat de aluminiu si potasiu se obtine
o culoare galben aurie, iar daca a fost mordata
intr-o solutie de bicromat de potasiu, se obtine o
culoare galben bronz ((Chirila s.a., 1999).
Cultivare
Planta prefera pozitiile insorite si solurile
moderat fertile bine drenate. Este o planta
autofertila.
Se seamana primavara in situ, iar germinarea are
loc in patru saptamani.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ERYNGIUM CAMPESTRE L.
Denumire popular: Scaiul dracului
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Increngtura:
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Apiales
Familia: Apiaceae (Umbelliferae)
Subfamilia:
Este o planta erbacee perena, cu frunze dublu
sectate, spinos dintate, cu nervurile
anastomozate. Florile alburi sau palid albastre
verzui, formeaza
umbele capituliforme.
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaza radacinile acestei
plante.
Compoziia chimic
Radacinile contin: oligoglucide, furanocumarine,
piranocumarine (egelinol liber si esterificat,
grandivetin), lactone: aegelinol, aegelinol
benzoat si
aegesilina precum si glicozizi monoterpenici: 3-
(-D-glucopiranoziloximetil)-2,4,4-trimetil-2,5-
ciclohexadien-1-ona si 3-(-
Dglucopiranoziloximetil)-
2,4,4-trimetil-2-ciclohexadien-1-ona, saponozide
triterpenice, acid clorogenic, acid rosmarinic.
Uleiurile volatile extrase prin hidrodistilare din
diferite proveniente de Eryngium campestre, contin
urmatoarele substante preponderente, in uleiul
volatil extras din inflorescente: germacren D
(30,3 - 40,3 %), -felandren (0,5 22,2 %), -
curcumen (0,7 22,2 %), mircen (21,7 0,3 %) si
(E)--farnesen (0,1 19,0 %).
Tulpinile si radacinile contin in principal:
germacren D (31,1 42,4 %) si mircen (0,5 23,1
%).
Aciune terapeutic
Extactele obtinute din radacini au actiune
expectoranta si spasmolitica.
Importana
Melifera
Utilizare
Afectiuni sanguine; afectiuni renale (inflamatii,
retentie urinara); edeme; afectiuni dermice si
respiratorii, inclusiv bronsite
Forme farmaceutice
Infuzie, decoct.
Cultivare
Mod de cultivare:
Prin transplantarea primavara a rasadului obtinut
in straturi reci sau vegetativ prin divizarea
rizomilor si plantarea lor primavara devreme sau
toamna
Recoltare
Rizomi, recoltati primavara devreme sau toamna
tarziu
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ERYNGIUM PLANUM L.
Denumire popular: Scai vanat
Sinonime tiinifice:
Buruiana de crtite, Buruiana smeului, Maracini, Scai
albastru, Spinul vntului, Spin albastru, Spin vnat,
spin de muceda, Spul vntului
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Increngtura:
Subclasa:
Ordinul: Apiales
Subfamilia:
Planta perena, cu rizom fusiform ce are pe el
resturile frunzelor din anul trecut; tulpina
inalta de 50-60(100) cm, ramificata in partea
superioara, cu
3-5 ramuri albastre; frunze rigide, cele bazale
intregi, lung petiolate, pe margini setiform
serate, cele superioare amplexicaule, palmat-
partite, cu
lobii dintati; flori sesile, grupate in capitule
albastre ce au la baza foliole involucrale mai
lungi, rigide; petale albastrui; infloreste in
iulie-august;
fruct dicariopsa ovoidala, cu dintii caliciului
persistenti avand pe partea dorsala a
mericarpiilor solzi spinosi.
Specie oligotrofa-mezotrofa, xeromezofila
mezofila, frecventa din zona silvostepei pana in
etajul gorunului prin fanete, pasuni, razoare,
locuri
nisipoase, campuri, margini de drum.
Detalii...
Organe utilizate
Produse vegetale folosite Eryngii herba et radix,
care contin saponozide.
Compoziia chimic
Tesuturile aeriene ale plantelor contin: glucide,
celuloza, vitamine (acid ascorbic, niacina,
riboflavina, tiamina), proteine si substante
minerale.
Acestea mai contin: 2,5 % saponozide, in partea
aeriana sau o cantitate mai mare in radacinile
(Hiller si colab. 1973). Saponina principala este
sanicula-saponina B care prin hidroliza pune in
libertate glucoza si saniculagenol A (diester al
barigenolului A1). Alaturi de acest aglicon au mai
fost
pusi in evidenta: eringiumgenol A (esterul
acidului dimetil-acrilic cu barigenol A1),
eringiumgenol B (monoester al barigenolului A1),
eringiumgenol C (monoester al barigenolului R1),
eringiumgenol D (diester al baringenolului R1),
baringtogenol C, eringinol A.
Aciune terapeutic
Expectoranta, depurativa.
Importana
Medicinala
Utilizare
Tuse convulsiva.
Alte utilizari:
Medicina umana (populara): tulpini florifere
decoct sau ceai administrat in tusea convulsiva;
fiertura pentru tratarea bubelor dulci; decoctul
tinut
in gura pentru ameliorarea durerilor de dinti; in
bai contra reumatismului sau in cele facute
copiilor debili; partile aeriene decoct contra
naduselii
astmatice iar extern pentru combaterea artritei si
a dermatozelor de pe capul copiilor; ceaiul
folosit si in retentia de urina.
Medicina veterinara (populara): ceai contra
mucedei? la dinti (paradontoza sau carie
dentara).
Apicultura: specie melifera, furnizeaza culesuri
de nectar si polen.
Supradozare
Nesemnalate, la doze terapeutice.
Forme farmaceutice
Infuzie (pentru herba), respectiv decoct (pentru
radacina
Cultivare
Planta necesita un sol bine dreat si o pozitie
insorita. Prefera solurile nisipoase usoare, dar
tolereaza cele mai multe tipuri de soluri.
Plantele
stabilizate sunt tolerante la uscaciune. Rezista
la temperaturi joase de circa -25oC. Plantarea a
locul definitiv trebuie efectuata cand plantele
sunt
mici, deoarece nu suporta deranjamente la nivelul
sistemului radicular.
Se seamana imediat ce semintele s-au maturat,
toamna devreme, in rasadnita rece, la suprafata
unui substrat bine drenat. Se poate semana si
primavara. Germineaza de obicei in 5-90 zile la
20oC. La momentul potrivit se repica in vase
individuale si plantele se cresc in sera pentru
prima lor
iarna. Plantarea afara in pozitia permanenta se
efectueaza la sfarsitul primaverii, inceputul
verii. Divizarea tufelor se realizeaza primavara
sau
toamna. Trebuie avuta atentie sa nu se deranjeze
sistemul radicular.
Recoltare
Herba, la momentul infloririi
Valorificare
ERYNGII PLANI HERBA IARBA DE SCAI VANAT,
SUPLIMENT ALIMENTAR
1. Flux tehnologic:
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ERYSIMUM CHEIRANTHOIDES L.
Denumire popular: Micsandre salbatice
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Increngtura:
Subclasa:
Ordinul: Capparales
Subfamilia:
Specie anuala, anuala hibernanta rar bisanuala, cu
tulpina inalta pana la 60 cm, acoperita cu peri
tri- sau bifurcati; frunzele alterne,
alungitlanceolate,
intregi, acoperite cu peri mici, rari, trifurcati;
florile mici, grupate in raceme dense, pe tipul 4,
cu sepale paroase si membranoase la varf,
petale galbene, mici; inflorirea in iunie iulie;
fruct silicva relativ gros si scurt, subtiat
brusc intr-un stil lung de cca. 1mm, cu seminte
brunroscate
.
Specie mezofila, euriterma, intalnita sporadic din
zona padurilor de stejar pana in etajul fagului in
locuri ruderale, pe malul apelor, langa drumuri si
pe campuri.
Organe utilizate
Produs vegetal folosit Erysimi herba.
Compoziia chimic
Organele aeriene contin heterozide cardiotonice:
erizimozida, ericanozida, eriscenozida,
cheirotoxozida, desglucocheirotoxozida,
glucocanesceina,
canesceina, ericordina si desglucoericordina.
Aciune terapeutic
Cardiotonica de tip strofantic. Extractele din
seminte au efect vermifug.
Importana
Utilizare
Insuficienta cardiaca (in pauze digitalice). In
Rusia este materie prima pentru obtinerea
heterozidelor.
In medicina populara se foloseste pentru tratarea
reumatismului, hidrofiziei si astmului iar
extractele din radacini, pentru tratarea
eruptiilor pielii.
Toxicitate
La supradozare heterozidele cardiotonice opresc
inima in sistola.
Forme farmaceutice
Posibile la asocierea cu heterozide cardiotonice.
Cultivare
Planta necesita un sol bine drenat si o pozitie
insorita. Nu suprta solurile acide, dar tolereaza
solurile sarace.
Se seamana in situ primavara. Procesul de
germinare dureaza circa trei saptamani.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ESCHSCHOLZIA CALIFORNICA
Cham.
Denumire popular:
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Increngtura:
Subclasa:
Subfamilia:
Specie anuala pana la perena, cu tulpina de 30 -
60 cm ce contine un suc incolor, ramificata,
glabra; frunzele alterne, petiolate, penat-sectate
cu
lacinii liniare; florile actinomorfe, lung
pedunculate, dispuse in axila frunzelor, pe tipul
4, cu 2 sepale concrescute pana la baza sub forma
de gluga,
petale 4, galbene, albe sau roze, la baza de
obicei galben-portocalii, mari; inflorirea in
iunie iulie; fruct capsula silicviforma
cilindrica.
Specie cultivata ca ornamentala, originara din
America de Nord.
Organe utilizate
Produsul vegetal folosit Eschscholtziae herba,
racoltata in perioada de inflorire.
Compoziia chimic
Radacinile acestei plante contin alcaloizi:
coptisina, chelirubina, allocriptopina,
chelilutina, escolidina, escolina, escolinina.
Organele aeriene ale acestei plante contin 0,5 %
alcaloizi totali. Majoritari sunt alcaloizii
izopavinici (eschscholtzina, californidina)
insotiti de cei
protopinici (protopina, allocriptopina, b -
allocriptopina) si aporfinci (N- metil
laurotetanina). Benzofenantridinele (cheleritrina,
sanguinarina)
sunt prezentate doar in urme, in frunze si
tulpini, dar impreuna cu allocriptopina si
protopina formeaza alcaloizii principali din
radacini (peste 2,5 %
alcaloizi totali).
Herba proaspat recoltata contine heterozide
cianogene.
Pigmenti carotenoizi: violaxantina, xantofila si
zeaxantina.
Aciune terapeutic
Sedativa, analgesica, anxiolitica, hipnotica,
antispastica.
Experimentele efectuate pe soareci, au demonstrat
ca tinctura, la administrare i. p., prelungeste
durata somnului indus si reduce activitatea
motrice.
Efect anxiolotic si sedativ manifesta si extractul
apos (infuzia). Efectele demonstrate pe animale
concorda cu cele manifestate la om (nebulizatul de
Eschscholtzia diminua durata aparitiei somnului si
ii amelioreaza calitatea).
Pana in prezent actiunea sedativa a produsului
vegetal nu a putut fi justificata, deoarece nici
unul dintre alcaloizi nu are astfel de proprietati
.
Importana
Aromatica
Utilizare
Afectiuni neuropsihice (stari neurotone, tulburari
minore ale somnului, neurastenie, neuropatii,
melancolie, agitatie mascata de depresie, nevroze
organice, cefalee, enurezis nocturn), distonii
neurovegetative, disfunctii vasomotorii, la adulti
si copii.
Frecvent se asociaza cu Passiflorae herba, Oleae
folium, Valerianae rhizoma.
Alte utilizari:
Homeopatie - In tratamentul insomniilor.
Toxicitate
Posibila prin alcaloizi.
Contraindicaii
Sarcina.
Nu se va administra in perioada sarcinii.
Forme farmaceutice
Infuzia 1,5 % si extracte standardizate (preparate
conform DAB 10), in combinatie cu alte produse
vegetale sedative.
Pentru uz homeopat se folosesc tincturi D2 si D4
pentru impregnarea perlelor.
Nu exista experimente clinice sau alte documente
medicale, care sa ateste utilizarea plantei in
fitoterapia autentica.
Necunoscute.
Cultivare
Mod de cultivare:
Prin seminte, butasi sau marcotaj
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: EUPATORIUM CANNABINUM L.
Denumire popular: Canepa codrului
Sinonime tiinifice:
Cnepioara, Canipoale, Cnepa de apa, Cnepa vraghiei,
Dobromnic, Dobronic, Dobrovnica, Dumbrojnic,
Dumbravnic, Iarba de ntruiele, Sburatoare, Smeoaica,
Smeita
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Familia: Asteraceae
Subfamilia:
Planta perena; radacina cilindrica, usor
tuberizata; tulpina inalta de 50-150 cm, scurt
paroasa, simpla sau ramificata; frunze compuse din
3-5 foliole
lanceolate, margini inegal dintate; antodii cu
flori rosii tubuloase; inflorirea iulie-
septembrie; fruct achena mica, cu papus dezvoltat.
Specie mezohigrofita, frecventa in zona de stepa-
subetajul fagului, locuri umede, zavoaie,
tufarisuri.
Detalii...
Organe utilizate
Produse vegetale folosite Eupatorium cannabini
rhizoma cum radicibus et folium.
Compoziia chimic
Uleiul volatil (0,3 %) din organele aeriene ale
acestei plante contine lactone sesquiterpenice:
eupatolida, 0,4% eupaturiopicrina, eufoliatin,
eufoliatorin, eupafolin, euperfolida, euperfolin,
euperfolitin, 8--angeloiloxipatunidin,
eucannabinolid, henelanin.
Pigmenti flavonici: heterozide ale eupatorinei,
hispidulinei, kaempferolului si a quercetolului,
rutina, hiperozid, astragalin.
Alti compusi organici identificati in aceasta
planta sunt urmatorii: o heterozida diterpenica
edulcoranta (steviozida), triterpene, compusi
poliacetilenici gome, rezine, acid tanic, acid
galic, vitamina C si glucide imunostimulatoare: 4-
o-metilglucuronoxilani.
Alcaloizi pirolizidinici (supinidina in
radacini, licopsamina, intermedina, rinderina,
echinatina, trahelantimina in partea
supraterestra), liberi si
esterificati cu acizi inferiori sau ca N-oxizi);
Aciune terapeutic
Coleretica si hepatoprotectoare, diuretica,
laxativ-purgativa, antibiotica, nematicida,
citotoxica fata de celulele maligne umane si
animale in
vitro? (prin eupatolida si eupatoriopicrina
Hladon si colab., 1975), antivirala fata de
virusul gripei, antiinflamatoare in dilutii
homeopate,
imunostimulatoare asemanatoare preparatelor din
Echinacea (prin poliholozide).
Importana
Melifera
Utilizare
Afectiuni hepatobiliare si renale (inflamatii ale
vezicii urinare), gastrite acute, gripa. Recent s-
a constatat ca are rol imunostimulant, sporind
rezistenta la infectii.
Desi steviozida are o mare putere edulcoranta
(este de 300 ori mai dulce decat zaharul),
utilizarea plantei pentru indulcirea vinului si a
altor produse
alimentare nu este recomandata datorita
toxicitatii conferita de lactonele sesquiterpenice
(sunt alergizante, cardiotonice) si de alcaloizi
(au toxicitate
hepatica si renala, pulmonara sunt mutageni si
teratogeni).
Medicina umana, populara foloseste pentru uz
extern, partea aeriana a plantei si radacina
pentru tratarea dermatitelor, ranilor si
reumatismului.
In medicina veterinara se foloseste pentru
tratarea febrei aftoase si are actiune
antifebrila.
In apicultura este importanta ca specie melifera.
Cultivare
Canepa codrului creste usor si reuseste pe soluri
obisnuite de gradina, insorite sau partial
umbrite. Prefera solul bogat. Rezista la circa -
25oC. Are un
miros deosebit cand este taiata, pare a fi imuna
la pradatori precum iepurii. Este de asemenea
preferata de albine si fluturi.
Se seamana superficil in rasadnita rece,
primavara. Se repica la momentul potrivit in vase
individuale si plantarea in pozitia permanenta se
realizeaza in cursul verii. Daca se dispune de
suficiente seminte, se poate semana direct afara.
Divizarea tufelor se efectueaza primavara sau
toamna,
iar fragmentele respective pot fi replantate
direct.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: EUPHORBIA CYPARISSIAS L.
Denumire popular: Alior
Sinonime tiinifice:
Laptele cinelui, Aior, Aleur, Alinor, Alion, Alior de cmp,
Aliorita, Aribi, Arieu, Arior, Buruiana de friguri,
Buruiana de negei, Buruiana de rie magareasca, Buruiana
magareasca, Lapte brostesc, Laptele cucului,
Laptele lupului, Laur, Laptic, Liliuar
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Increngtura:
Subclasa:
Familia: Euphorbiaceae
Subfamilia:
Planta perena cu rizom oblic, ramificat,
lignificat si stoloni repenti; tulpina inalta pana
la 50 cm, ramificata, glabra, galben-verzuie, spre
baza adesea
rosietica ; frunze alterne, ingust-liniare (0,5-
5mm latime), moi; flori unisexuate, lipsite de
invelis floral, grupate o floare femela si mai
multe
mascule intr-o cupa formand un ciatiu pe marginea
careia se gasesc glande bicornute galbui sau
brunii; ciatiile sunt dispuse, la rindul lor in
inflorescente umbeliforme; fruct capsula cu
seminte prevazute cu caruncula.
Specie xeromezofita, heliofila, frecventa din zona
stepei in etajul boreal in pajisti, locuri
ruderalizate, pietroase.
Detalii...
Organe utilizate
Produs vegetal folosit Euphorbiae herba, recoltata
in faza de inflorire deplina. Se foloseste de
obicei latexul in stare proaspata. Acesta exuda
cand
organele plantei sunt taiate.
Compoziia chimic
Latexul proaspat contine diterpene toxice (esteri
ai ingenolului si a 5-desoxiingenolului), enzime
proteolitice, gume, rezine, tanin, uleiuri
volatile,
substante grase, alcooli triterpenicipentaciclici.
Organele aeriene ale acestei specii contin
urmatorii pigmenti: acid eleagic, delfinidina,
cianidina sau/ si pelargonidina, glicozizi
antocianici metilati,
nircetina, quercetina sau/ si kampferol, flavonoli
metilati, flavonoli oxigenati, glicozide acilate
ale flavonolilor, apigenina sau/ si luteolina,
flavanone, C-glicozilflavonoizi, biflavonili,
proantocianidine, calcone si aurone.
Aciune terapeutic
Iritanta pentru mucoase si piele (rubefianta,
vezicanta, necrozanta), purgativa drastica,
antipapilomatoasa, antieczematoasa,vermifuga.
Importana
Toxica
Utilizare
Eczeme, papilomatoza (la extirparea negilor, la om
si animale) sau in constipatia animalelor mari
(medicina veterinara).
Alte utilizari:
Extractele apoase sunt utilizate in scop
tinctorial, pentru obtinerea de nuante de galben
verzui si galben bruniu.
Lana mordata cu o solutie de sulfat de aluminiu si
potasiu si vopsita cu extractul obtinut din
tulpinile cu flori, se coloreaza in galben verzui.
Mordarea lanii cu osolutie de bicromat de potasiu,
determina colorarea in galben bruniu (Chirila
s.a., 1999).
Toxicitate
Speciile genului Euphorbia sunt cunoscute pentru
proprietatile purgative drastice (E. lathyris L. =
buruiana de venin), ichtiotoxicitate ( E.
helioscopia L. = alior, laptele cucului),
agresivitate dermica si producerea de
conjunctivite grave (E. cyparissias L., E. esula
L. = laptele cainelui,
buruiana de negi). Aceste specii produc accidente
frecvente prin contact dermic, in special
lucratorilor horticoli, care constau din eriteme
dermice,
inflamatii, vezicule, conjunctivite.
La copii, intoxicatiile semnalate s-au manifestat
prin inflamatii ale mucoasei bucale si gatului,
vomismente, diaree, midriaza, delir, convulsii.
Animalele care au consumat specii de Euphorbia au
laptele toxic.
Forme farmaceutice
Latex proaspat pentru tamponarea locurilor bolnave
(uz extern) de 3 - 4 ori pe zi, pana la necrozarea
papilomului respectiv; infuzie 3 4 % din
planta uscata, pentru uz intern, in medicina
veterinara.
Conservare
Cultivare
Mod de cultivare:
- Prin seminte, rasadul se ia din rasadnita, se
repica in ghiveci si se transplanteaza in locatia
finala
- Prin butasi de tulpina care, in primavara,
inainte de a fi plantati initial in ghivece, vor
fi supusi unui tratament hidrotermic (introducerea
bazei lor
in apa la 20-30 grd C)
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: EVONYMUS EUROPAEUS L.
Denumire popular: Salba moale
Sinonime tiinifice:
Voiniceriu, Caprifoi, Clocuta, Grujaca, Lemn cinesc,
Lemnul cinelui, Parastasul popii, Pomita de snger,
Snger, Voinicar
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Increngtura:
Subclasa:
Ordinul: Celastrales
Familia: Celastaceae
Subfamilia:
Arbust sau arbore inalt pana la 6 m; lujerii
tineri si ramurile 4-muchiati, cu muchiile
rotunjite; lastarii au o crestere viguroasa si
formeaza 4 muchii
aripate, provenite din suber; frunze opuse,
alungit lanceolate sau ovat-eliptice, acuminate,
pe margine crenat-serate, pe dos albastrui-verzi;
flori
hermafrodite, pe tipul 4, grupate cate 3-8 in
axila frunzelor; infloreste in luna V; fruct
capsula de culoare rosie-carmin sau roza, se
deschide la
maturitate prin 4 valve; seminte albicioase,
inconjurate de un aril portocaliu.
Specie mezofila, mezotrofa, frecventa din zona
padurilor de stejar - etajul gorunului prin
paduri, locuri cranguri, tufarisuri.
Detalii...
Organe utilizate
Produsul vegetal folosit Euonimus cortex.
Compoziia chimic
Scoarta arbustului contine glicozide cardiotonice:
evatrozida (glucoarabinozida digitoxigenolului),
evatromonozida (arabinozida digitoxigenolului),
evobiozida si evonomozida, alcaloizi (in special
evonina) care sunt poliesteri ai acidului evonic
(piridindicarboxilic) cu evonimolul (alcool
sesquiterpenic polihidroxilat).
S-a mai constatat prezenta triterpenelor
(citrullol) si rezinelor care contin: atropurol,
euonisterol, homoeuonisterol.
Tesuturile aeriene ale plantelor contin: acid
cerotic, acid malic, acid citric, acid euonic,
acid tartric, tanin, fitosteroli si galactitol.
Aciune terapeutic
Cardiotonica de tip digitalic, coleretic-colagoga
si laxativa, insecticida.
Importana
Tinctoriala, tananta
Utilizare
Insuficienta cardiaca, pediculoza capilara.
Alte utilizari:
Medicina umana (populara): fructele folosite ca
purgativ si vomitiv.
Medicina veterinara (populara): frunze, fructe,
scoarta folosite ca decoct in tratarea cainilor
de raie.
Vopsitorie: scoarta pentru vopsitul fibrelor in
galben.
Protectia mediului: folosita in padurile din
campie pentru ameliorarea solului sau pentru
realizarea gardurilor, perdelelor de protectie.
Toxicitate
La supradozare heterozidele cardiotonice opresc
inima in sistola.
Forme farmaceutice
Posibile la asocierea cu heterozide cardiotonice.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: FAGOPYRUM ESCULENTUM (L.)
Moench
Denumire popular: Hrisca
Sinonime tiinifice: F. sagittatum Gilib.
Hirisca, Risca, Tatarca
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Polygonales
Familia: Polygonaceae
Subfamilia:
Planta anuala cu tulpina ramificata, la maturitate
rosietica ce poate atinge inaltimi cuprinse intre
30-60 cm; frunzele cordat-sagitate, cu varful
ascutit, au la baza petiolului o membrana (ochree)
tubuloasa, scurta; florile hermafrodite, rosietice
sau albe sunt grupate in raceme spiciforme
dispuse in axila frunzelor si au cate 8 glande
nectarifere la baza staminelor; inflorirea are loc
in VII IX; fructele trimuchiate au fetele netede
si
muchiile intregi, ascutite.
Specie cultivata ca planta alimentara si melifera,
originara din Asia centrala.
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaza organele aeriene
ale acestei plante, Fagopyri herba, pentru
continutul lor in flavone.
Compoziia chimic
Organele aeriene contin: 2-3 % flavone, pana la 5-
8 % in varietatile ameliorate (rutozida,
tetrametoxirutozida, quercetol liber);
antocianozide,
naftodiantrone (fagopirina asemanatoare
structural cu hipericina).
Fructele contin acizi grasi si amidon in cantitati
destul de mari.
Aciune terapeutic
Scade permeabilitatea si creste rezistenta
capilarelor (prin flavonoide).
Importana
Utilizare
Materie prima pentru extractia industriala a
rutozidei.
Semintele se folosesc in alimentatie; la un consum
indelungat se produce fotosensibilizarea datorata
fagopirinei ( fenomen cunoscut sub numele de
fagopirism).
Organele aeriene se utilizeaza in vopsitorie
deoarece contine o materie coloranta albastra.
Toxicitate
La un consum indelungat se produce
fotosensibilizarea datorata fagopirinei (fenomen
cunoscut sub numele de fagopirism).
Fotosensibilizarea (prin naftodiantrone).
Cultivare
Hrisca este o planta care creste usor, care
reuseste pe solurile nisipoase uscate, sarace,dar
si pe soluri grele ori acide. Prefera climatul
umed si rece,
dar reuseste si in regiuni uscate, aride. Este
adesea cultivata pentru semintele si frunzele sale
edibile. O productie de seminte se produce in
circa 100
zile de la semanat si una de frunze in 8
saptamani. Semintele se matureaza neregulat, pe
parcursul catorva saptamani si care urmare sunt
dificil de
recoltat. Hrisca are o rezistenta slaba la
temperaturi joase, dar este rezistenta la boli si
daunatori.
Se seamana in situ incepand de la mijlocul
primaverii, pana la inceputul verii. Semintele
germineaza de obicei in 5 zile. Semanatul mai
timpuriu
este efectuat in cazul obtinerii unei productii de
seminte sau frunze, in timp ce semanatul mai
tardiv se efectueaza in special pentru productie
de
frunze sau masa verde.
Recoltare
Fructe, recoltate mecanizat cu combina, iulie-
august
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: FILIPENDULA ULMARIA (L.)
Maxim.
Denumire popular: Cretusca
Sinonime tiinifice:
Aglica, Barba caprei, Bors, Caprifoaie, Pepenica, Racusor,
Taula, Teisorl
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Increngtura:
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Rosales
Familia: Rosaceae
Subfamilia:
Este o planta erbacee, perena, de 50-200 cm
inaltime, cu rizom orizontal, noduros; tulpina
este glabra, dreapta, simpla, roscata; frunzele
bazale cu 3-
5 foliole pereche; florile sunt albe-crem dispuse
in inflorescenta de tip cima; inflorirea: iunie-
august; fructul este o polifolicula.
Specie mezohigrofita-higrofita, mezotrofa;
frecventa in etajul gorunului-etajul boreal,
pajisti, zavoaie.
Detalii...
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaza Ulmariae flos
Compoziia chimic
Din plantele acestei specii a fost extras in anul
1838, acidul salicilic. Acesta se gaseste si sub
forma de glicozizi asa cum este spiraeina sau
esteri ca:
metil salicilatul sau aldehida salicilica.
In frunzele acestei specii au fost identificati
urmatorii componenti: cumarine, rutina, hiperozid,
filalbina, taninuri hidrolizabile (rugosin D),
derivati
ai safrolului (heliotropin = piperonal).
Principalii componenti identificati in florile
acestei plante sunt:
- Glicozizii: salicozida si derivatii acidului
salicilic: salicina, spiraeina, izosalicina,
gaultherina, monotropina, metil-salicilat, etil-
salicilat, aldehida
salicilica, salicilat de metil.
- Vitaminele: acid ascorbic, rutina.
-Pigmentii (6 %): antocianidine, quercetina,
quercetin-4'-glucozid (spireozid), quercetin-
dipentozid, alti derivati ai quercetinei si
kampferolului,
rutina, hiperina si hiperozid.
- Acizii: acid valerianic, acid citric, acid
maleic.
- Aminele: izoamilamina, izobutilamina,
- Alte substante identificate in florile acestei
plante sunt: taninurile, cumarinele si substantele
minerale.
Aciune terapeutic
Antiseptica, analgezica, antiinflamatoare,
diuretica si diaforetica.
Importana
Medicinala
Utilizare
Se utilizeaza pentru tratarea reumatismului,
febrei si a durerilor, pentru prevenirea
hiperaciditatii si pentru stimularea excretiei
acidului uric.
In diferite forme de reumatism (administrare
interna, sub forma de infuzie, sau externa, sub
forma de comprese); in stomatite, gingivite (sub
forma
de lotiuni bucale cu infuzie 5-10%); in cosmetica.
Medicina, umana, populara - uz intern - partile
aeriene ale plantei se folosesc pentru eruptii
tegumentare, nevralgii, febra, reumatism; uz
extern -
tratarea ranilor (decoct din radacina);
Medicina veterinara - uz intern - tratarea
afectiunilor renale.
Toxicitate
Supradozarea conduce la tulburari renale si
digestive.
Contraindicaii
Alergie la salicilati.
Dozare
Supradozare
conduce la tulburari renale si digestive.
Contraindicatii:
Alergie la salicilati.
Precautii si reactii adverse:
Dozare:
Forme farmaceutice
Infuzie, globule homeopate.
Posibile la asocierea cu alte antiinflamatoare
nesteroidiene.
Conservare
Cultivare
Planta necesita un sol umed bogat in humus si
semi-umbrit. In cazul pozitiilor de plin soare
cretusca reuseste doar daca solul se mentine umed
pe
parcursul intregului sezon de crestere. Ii displac
solurile uscate sau acide, in schimb creste bine
pe solurile argiloase, grele. Florile au un miros
puternic, iar frunzele sunt aromatice, cu un miros
foarte diferit de cel al florilor.
Se seamana toamna in rasadnita rece sau primavara,
germinarea avand loc cel mai bine la o temperatura
de 10-13oC. Se repica la momentul potrivit
in vase individuale si plantarea afara se
efectueaza vara, cand plantele sunt suficient de
crescute. Daca nu, se tin in rasadnita rece peste
iarna si se
plantaza afara primavara tarziu. Divizarea tufelor
poate fi efectuata toamna sau iarna. Fragmentele
mari pot fi replantate direct in pozitiile
permanente, iar fragmentele mici se trec in vase
individuale si se cresc in rasadnita rece, pana la
buna inradacinare. Plantarea afara se efectueaza
in
primavara.
Mod de cultivare:
Seminte semanate in spatii protejate, iar rasadul
transplantat primavara in camp sau despartire de
tufa
Recoltare
Varfuri tulpinnale cu inflorescente-fara parti
lignificate, cu cutit, foarfeca cu secera, in
iunie-iulie
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: FOENICULUM VULGARE var.
dulce (Miller)Thell.
Denumire popular: Fenicul pentru samanta si
tulpini
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Increngtura:
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Apiales
Subfamilia:
Organe utilizate
Este o specie legumicola perena de la care se
utilizeaza in scop alimentar petiolii ingrosati si
carnosi.
Produse vegetale folosite Foeniculi vulgare var.
dulcis fructus et aetheroleum
Compoziia chimic
Analiza tesuturilor edibile au evidentiat
urmatoarea compozitie chimica: 88,0 % apa, 2,8 %
glucide, 2,7 % proteine, 0,3 % lipide, 3,7 mg -
caroten.
Glucidele sunt constituite din fructoza, glucoza,
mici cantitati de zaharoza, pentoze, urme de
glucuronide si 3,3 % fibre (celuloza si
hemiceluloze)..
Continutul in vitamine din 100 g tesut edibil a
fost urmatorul: 52,0 mg acid ascorbic, 6,0 mg
tocoferoli, 0,23 mg tiamina, 0,11 mg riboflavina,
0,30
mg nicotinamida, 0,25 mg acid pantotenic, 0,10 mg
piridoxina si 0,10 mg acid folic.
Culoarea caracteristica se datoreaza prezentei
urmatorilor pigmenti: avicularina, kampferol,
kampferol-3-arabinozid, kampferol-3-glucuronid,
quercetina, quercetin-3-arabinozid si quercetin-3-
glucuronid.
In 100 g tesut comestibil a fost determinat
urmatorul continut de substante minerale: 430 mg
potasiu, 100 mg calciu, 86 mg sodiu, 51 mg fosfor,
40
mg magneziu, 2,7 mg fier, 0,25 mg zinc si 0,06 mg
cupru.
Burzo s.a. (nepublicat) au determinat urmatorii
componenti in substantele volatile extrtase din
organele aeriene, prin hidrodistilare: 77,39 %
anetol,
8,17 % -felandren, 5,91 % -pinen, 3,80 % metil
cavicol, 1,53 % fencona, 1,20 % 3-caren, 0,55 %
mircen, 0,43 % -cubeben si 0,41 % -pinen.
Fructele contin: ulei volatil, hidroxicumarine (in
urme): umbeliferona, scopoletina, ostenol,
scopaina, furanocumarine (in urme): bergapten,
psoralen, xantotoxol, columbianetol,
piranocumarine, flavonozide.
Fructele de Foeniculum vulgare ssp. vulgare contin
dupa European Pharmacopoeia (2005) 1,0 10,0 %
-pinen, 0,9 5,0 % limonen, 12,0 25,0
% fencona, max. 6,0 % estragol, max. 0,5 % cis-
anetol, 55,0 75,0 % trans-anetol, max. 2,0 %
anisaldehida
Importanta acestei plante legumicole consta in
faptul ca are o valoare energetica scazuta: 104
kJ/ 100 g si un continut ridicat de vitamina C si
provitamina A.
Aciune terapeutic
Uleiului volatil este stimulent al motilitatii
gastro-intestinale; antispasmodic (la concentratii
mari); stimulator al secretiei glandelor bronsice
(anetolul si fenchona in stadiu experimental).
In vitro, herba are actiune antimicrobiana.
Fructele au efect stimulator al motilitatii
gastro-intestinale si antispasmodic (la
concentratii mari). Extractul apos determina o
crestere a motilitatii
cililor tractului respirator.
Importana
aromatica si condimentara
Utilizare
Tuse, bronsite, catar al tractului respirator
superior; dispepsii moderate; meteorism;
flatulenta; dureri spastice moderate.
In medicina traditionala produsul vegetal se
utilizeaza in cosmetica si pentru tratarea unor
afectiuni oculare cum ar fi conjunctivita.
Toxicitate
Contraindicaii
Sarcina; copii mici.
Reactii alergice (rare) si chiar sensibilizare
incrucisata cu alte substante alergizante la
persoanele atopice.
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Solutii hidroalcoolice, preparate magistrale
(pentru uleiul volatil) sau infuzie si preparate
magistrale (pentru fructe).
Nesemnalate.
Conservare
Cultivare
Mod de cultivare:
Prin fructe semanate primavara timpuriu cu
semanatoarea de paioase; 8-10 kg / ha; 62,5 cm
intre randuri, 2,5-3,5 cm adancime, distanta intre
plante
pe rand: 35 cm
Recoltare
- Herba, cand majoritatea fructelor sunt in faza
de lapte-ceara, cu vindroverul
- Fructe, cand 50% din fructe sunt coapte, cu
combina in lan, sau in doua etape: taiere cu
secera si treierare separata a masei vegetale
uscate
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: FOENICULUM VULGARE Miller
Denumire popular: Molura
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Increngtura:
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Apiales
Subfamilia:
Este o planta perena cu radacina pivotanta si cu
tulpina puternic ramificata, de 1 2 m inaltime.
Frunzele sunt mari, penat-sectate, alterne.
Florile
sunt galbene, grupate intr-o umbela-compusa.
Fructele sunt dicariopse de culoare brun-verzuie,
aromatice.
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaza radacinile,
frunzele proaspete si fructele care contin uleiuri
volatile cu compusi aromatici fenilpropanici, iar
in scop
tinctorial se utilizeaza partea aeriana recoltata
inainte de inflorire.
Produsele vegetale folosite Foeniculi fructus et
aetheroleum.
Compoziia chimic
Principalii componenti identificati in fructe
sunt: glucidele (4 5 %), lipidele (12 28 %),
proteinele (16 - 20 %), uleiurile volatile (3 6
%),
substantele pectice si substantele minerale. Au
mai fost identificate si urmatoarele substante:
Fenoli: acid cafeic, acid benzoic, acid cinamic,
acid ferulic, acid cumaric, p-cumaric, quinic,
acid shikimic, acid siringic, acid cafeoil-chinic
(cinarina).
Furanocumarine: xantotoxina, imperatorina,
bergapten, marmerina, marmezina, izopimpinelina.
Fitosteroli: -sitosterol, stigmasterol,
campesterol.
Cumarine: esculetina, umbeliferona, scopoletina,
columbianetina, ostenol, seselina.
Acizi grasi: acid petroselinic (7 16,8 %),
palmitic (0,4 0,56 %), oleic, linoleic, arahic.
Aminoacizi: alanina, arginina, acid aspartic,
cistina, acid fumaric, acid glutamic, glicina,
izoleucina, histidina, metionina, fenilalanina,
prolina,
serina, treonina, trptofan, tirozina, valina.
rutina, tiamina. tocoferol, - tocoferol.
Pigmenti: quercetina, izoquercetina, kampferol,
kampferol-3-arabinozid, kampferol-3-glucuronid,
mircen, -caroten.
Acizi organici: acid citric, malic, acid
clorogenic, acid fumaric, acid tartric.
Alte substante identificate in fructele de fenicul
sunt: fenilpropanoizi (estragol, apiol), derivati
naftalenici (miristicina) si dihidroxicumarine
(scoparona).
Uleiul volatil extras din fructele de fenicul
contine: 50- 90% E-anetol, insotit de estragol si
de aldehida anisica, hidrocarburi monoterpenice
( mircen, cis- si trans--ocimen, terpineol,
limonen, p-cimen, - si - pinen, - tuien, -
fenchen, sabinen, D3-caren ), alcooli
monoterpenici (linalol,
terpinen-1-ol-4, ocimenol, fenchol), cetone
(fenchona, camfora) si oxizi monoterpenici(1,8-
cineol), cumarine (umbeliferona, esculetozida),
furanocumarine (psoralen, bergapten, imperatorina,
xantotoxol) si piranocumarine (seselina).
Constituentul caracteristic este (+)-fenchona al
carui
continut variaza intre 1-24% in functie de specie,
rasa chimica si conditii pedoclimatice. Ea imprima
gustul amar si camforat cand depaseste 20%.
In functie de varietate, compozitia chimica a
acestor uleiuri este diferita. Astfel, uleiul
volatil provenit de la F. vulgare Mill var.vulgare
(fenicul
amar) este mai bogat in (+)-fenchona si -pinen
(contine 50-70% E-anetol, 3-20% estragol, 9-22%
fenchona, -pinen ), iar cel de la F.vulgare
Mill.
var.dulcis, in limonen (contine peste 80% E-
anetol,5-10% estragol sau metil-cavicol si mai
putin de 2% fenchona, 18-29% limonen). Calitatea
uleiurilor volatile este imprimata de continutul
in E-anetol (61,6-78,3% la F. vulgare ssp.vulgare
var. vulgare; 84-90% la F.vulgare ssp. vulgare
var.
dulcis, 62-63% la F. vulgare ssp. piperitum).
Izomerul cis (Z-anetol) se gaseste in procent mai
mic (0,5%).
Analiza frunzelor a permis sa se identifice
prezenta urmatoarelor substente: lipide (0,4 4,6
%), proteine (2,8 28 %), acid cafeoil chinic
(cinarina),
acid glicolic,
Pigmenti: kampferol, kampferol-3-arabinozid,
kampferol-3-glucuronid, quercetin-3-arabinozid,
quercetin-3-glucuronid, quercetin-3-l-arabinozid,
avicularina, -caroten.
Vitamine: acid ascorbic, niacina.
Akgul si Bayrak (1988) au analizat compozitia
uleiului volatil extras din frunzele de Foeniculum
in care au identificat 13 componenti: (E)-anetol
(29,70 %), -pinen (25,58 %), -fellandren
(25,44 %), fencona (3,14 %), metil cavicol (3,11
%), p-cimen (1,87 %), limonen (1,72 %), -pinen
(1,25
%), mircen (1,20 %), -terpinen (1,14 %), camfen
(0,53 %), p-metoxifenilacetona (0,23 %) si anetol
(0,01 %).
Analizele efectuate de aceiasi autori la uleiul
volatil extras din tulpinile de Foeniculum, au
permis identificarea a 14 componenti: (E)-anetol
(37,07
%), -pinen (14,12 %), -fellandren (13,20 %),
-terpinen (10,16 %), p-cimen (8,18 %), fencona
(4,75 %), metil cavicol 2,15 %), mircen (2,07 %),
limonen (1,25 %), -pinen (1,13 %), camfen (0,23
%), (Z)-anetol (0,01 %), anisaldehida (0.01 %) si
p-metoxifenilacetona (0,01 %).
Analiza uleiului volatil din florile de Foeniculum
a evidentiat existenta unor diferente mici fata de
cel extras din tulpini. Compozitia uleiului
volatil
a fost urmatoarea: 61,08 % (E)-anetol, 11,27 % -
pinen, 6,92 % fencona, 5,97 % -fellandren, 2,94
% metil cavicol, 2,21 % p-cimen, 1,93 % -
pinen, 1,39 % limonen, 1,16 % mircen, 0,95 % -
terpinen, 0,65 % camfen, 0,28 % (Z)-anetol, 0,13 %
anisaldehida si 0,01 % p-metoxifenilacetona.
Aciune terapeutic
Fructele au actiune stomahica, carminativa,
galactagoga, diuretica, vermifuga, antibacteriana.
Uleiul volatil de fenicul (Foeniculi Aetheroleum)
au actiune: carminativa, stomahica (tonic-
aperitiva), coleretic-colagoga, vermifuga,
galactagoga,
antispastica, analgezica, stupefianta minora,
psihoactiva; bactericida si antiseptica in special
la nivel renal; oestrogena, emenagoga, tonica si
stimulenta (in doze mici); este cardiotonic si
tonic respirator.
Importana
Utilizare
Colici abdominale, flatulenta, hipogalactogeneza,
parazitoze intestinale, hiposecretie lactica,
litiaza renala.
Uleiul volatil se utilizeaza pentru fabricarea
pastelor de dinti, pentru prepararea bauturilor
alcoolice, pentru produsele de patiserie si pentru
condimentarea mancarurilor.
Pastrat in conditii corespunzatoare, un timp mai
indelungat, uleiul volatil de fenicul (Foeniculi
Aetheroleum) sufera un proces de imbatranire (au
loc
oxidari si izomerizari ale diferitilor
constituenti, rezultand artefacte, ca de exemplu
feniculina ).
Pigmentii hidrosolubili extrasi din aceasta planta
sunt utilizati pentru colorarea tesaturilor in
nuante de galben, galben brun, vernil galbui, kaki
galbui, kaki si gri verzui.
Pentru obtinerea culorii galbene, lana mordata cu
sulfat de aluminiu si potasiu se vopseste in
extractul obtinut din plantele proaspete care au
fost
fierte si lasate 24 ore in extract.
Lana mordata intr-o solutie de sulfat de aluminiu
si potasiu, vopsita in extractul obtinut din
plantele proaspete care au fost fierte si lasate
24 ore,
retratata cu sulfat de cupru se coloreaza in
vernil-galbui.
Lana mordata intr-o solutie de sulfat de aluminiu
si potasiu, vopsita in extractul obtinut din
plantele proaspete care au fost fierte si lasate
24 ore,
retratata cu sulfat feros se coloreaza in kaki
Toxicitate
In doze mari fructele de fenicul sunt toxice la
nivel sistemului nevos cental (produc crize
epileptiforme, halucinatii, somnolenta).
Contraindicaii
Sugari, copii si femei gravide.
Forme farmaceutice
Decoct, comprimate expectorante, solutii de uz
intern.
Nesemnalate.
Cultivare
Planta prefera solurile fertile, mai ales
cernoziomurile, cu apa freatica la o adancime de
2-2,5 m.
Feniculul este o planta mai putin pretentioasa la
caldura comparativ cu coriandrul si chimionul.
Procesul de germinare incepe la temperaturi de 6-
8oC Avand in vedere sensibilitatea la
temperaturile scazute in cursul iernilor aspre,
planta se cultiva in zonele de risc, numai ca
planta anuala. Este o
planta rezistenta la seceta, iar in anii secetosi
creste continutul de compusi volatili din seminte.
La noi in tara asigura productii ridicate in
campia de sud si sud-est, precum si in campia de
vest.
Se seamana primavara de vreme (folosind
semanatoarea universala adaptata pentru seminte
mici), sau chiar toamna tirziu. In cazul
regiunilor cu
ierni mai blande, feniculul se poate semana si
vara, in iulie-august, asa incat pana la intrarea
in iarna plantele sa se dezvolte bine. Se practica
o
distanta intre randuri de 62,5 cm, adancimea de
semanat 2,5-4 cm, iar cantitatea de samanta
folosita pentru un hectar este de 8-10 kg. In
timpul
vegetatiei se aplica prasile si pliviri pe rand,
iar daca cultura este prea densa se lasa 2-3
plante la buchet, cu o distanta intre buchete de
30-35 cm. La
nevoie se aplica erbicidarea pentru combaterea
buruienilor. In regiunile cu ierni aspre peste
iarna cultura se acopera cu paie, iar primavara de
vreme
se strang materialele respective, se grapeaza de-a
curmezisul randurilor si se aplica prasilele si
plivirile necesare. Primavara de vreme se pot
aplica
si ingrasaminte minerale.
Recoltarea se incepe cand cea mai mare parte din
umbele sunt maturate, folosind combina obisnuita.
Daca se utilizeaza plantele intregi, se aplica
recoltarea cu combina folosita pentru recoltarea
porumbului siloz. Productia obtinuta este de 12-20
q fructe la hectar.
Recoltare
Valorificare
FOENICULI FRUCTUS FRUCT DE FENICUL
1. Flux tehnologic:
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: FRAGARIA x ANANNASSA
(Weston) Decne. et Naudin
Denumire popular: Capsuni
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Increngtura:
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Rosales
Familia: Rosaceae
Subfamilia:
Planta erbacee, perena de 5-20 cm inaltime, cu
rizom cilindric; tulpina este scapiforma, la baza
cu o rozeta de frunze din axila carora pornesc
stoloni
aerieni, lungi, care se inradacineaza la noduri;
frunzele sunt trifoliolate; florile sunt mari,
albe; inflorirea: mai-iunie; fructul este o
poliachena rosie.
Specie cultivata
Organe utilizate
Produsul vegetal folosit pentru tratamente
Fragariae folium, iar pentru consum alimentar
Fragariae fructus.
Compoziia chimic
Capsunile au un continut relativ scazut de
proteine (0,82%), lipide (0,40 %), tanin (0,22 %),
lignine (0,81 %) si glucide (7,48 %), din care
2,00 %
glucoza, 2,13 % fructoza si 1,11 % zaharoza. Au
mai fost detrminate urmatoarele glucide: pectine
(0,81 %), pentozani (0,91 %), celuloza (0,33 %),
sorbitol (32 mg/ 100 g) si xilitol (28 mg/ 100 g).
Aciditatea totala a fructelor a fost de1,09 % acid
citric, fiind determinata de prezenta urmatorilor
acizi: acid malic (0,14 %), acid citric (0,87 %),
acid oxalic (15,80 mg/ 100 g), acid clorogenic
(3,10 mg/ 100 g), acid p-cumaric (1,50 mg/ 100 g)
si cantitati mici de acid quinic si acid galic
(Souci
s.a., 1981).
Continutul fructelor in steroli a fost scazut: 10
mg/ 100 g -sitosterol si urme de stigmasterol.
In 100 g tesut edibil a fost determinat urmatorul
continut de vitamine: 64 mg acid ascorbic, 0,51 mg
nicotinamida, 0,30 mg acid pantotenic, 0,22 mg
tocoferol, 0,06 mg piridoxina, 0,05 mg
riboflavina, 0,03 mg tiamina 0,02 mg acid folic si
0,01 mg filochinona.
Continutul in substante minerale din aceste fructe
variaza intre 0,30 si 0,74 %. In 100 g tesut s-au
detrminat urmatoarele cantitati de elemente
minerale: 147 mg potasiu, 29 mg fosfor, 26 mg
calciu, 15 mg magneziu, 14 mg clor, 2,50 mg sodiu,
0,96 mg fier, 0,12 mg zinc, 0,12 mg cupru si 0,09
mg bor.
Capsunii au fructele colorate in rosu datorita
prezentei pelargonidin 3-glucozizilor si a unor
cantitati mai mici de cianidin 3-glucozizi.
Cercetarile
efectuate de Given si colab. (1988) la capsuni, au
evidentiat ca pe parcursul perioadei de crestere
si maturare a fructelor continutul in antociani
creste pana la 400 nmol/g substanta proaspata.
Compozitia chimica a frunzelor este urmatoarea:
taninuri elagice (pediculagina, agrimoniina),
flavonoide, proantociani, acid ascorbic si ulei
volatil.
Valoarea energetica a capsunilor este relativ
scazuta (154 kJ/ 100 g fruct), dar sunt importanti
in alimentasie pentru continutul lor in acid
ascorbic,
pentru aciditatea ridicata si pentru continutul
lor in glucide solubile si substante minerale.
Aciune terapeutic
Extractele obtinute din frunze au actiune
astringenta (prin tanin).
Importana
Utilizare
proaspata sau se folosesc pentru prepararea
jeleurilor, gemului, siropului, etc.;
sub forma de infuzie se foloseau pentru boli de
rinichi;
Cosmetica - se fac masti si creme pentru
catifelarea tenului;
Alte utilizari:
Pareze intestinale, afectiuni hepatice, litiaza
renala, anemie, febra etc.
Toxicitate
Supradozarea conduce la tulburari renale si
digestive.
Contraindicaii
Persoane alergice la fragi.
Dozare
Supradozare
conduce la tulburari renale si digestive.
Contraindicatii:
Persoane alergice la fragi.
Precautii si reactii adverse:
Dozare:
Forme farmaceutice
Infuzie.
Nesemnalate.
Conservare
Cultivare
Planta prefera solul fertil, bine drenat, cu
capacitate de mentiere a umiditatii si cu o
pozitie insorita. Tolereaza semiumbra, dar
productia de fructe va
fi redusa cand plantele se cresc in astfel de
conditii. Este adecvat mulciul de frunze de pin si
molid. Se cultiva in zonele cu climat temperat
pentru
fructele sale edibile. Multe varietati de capsun
sunt sensibile la durata de iluminare zilnica si
infloresc numai in anumite perioade ale anului.
Alte
cultivaruri au fost selectionate pentru a nu fi
senzitive la lungimea zilei si pot produce fructe
in cea mai mare parte a verii. Aceste cultivaruri
in mod
normal sunt denumite ca remontante. Plantele sunt
sensibile la ingheturile tarzii in perioada
infloririi. Sunt plante foarte sensibile la bolile
provocate
de virusuri, care de obicei se raspandesc prin
intermediul afidelor. Plantele tind sa degenereze
dupa cativa ani si trebuie sa fie inlocuie.
Samanta este
un mijloc sigur de propagare. Este potrivita ca
planta asociata pentru fasole, spanac, salata.
Se seamana in sera primavara devreme. Germinarea
are loc in circa 4 saptamani. Plantulele cresc
foarte incet la inceput, dar apoi cresterea este
rapida. Se repica in vase individuale si plantarea
afara se efectueaza pe parcursul verii. Divizarea
efectuata in iulie/august permite ca plantle sa
devina stabilizate pentru urmatorul an de
productie. Ele pot fi de asemenea supuse
manipularii in primavara urmatoare, daca nu este
necesara
productie de fructe in primul or an. Portiunile
pot fi plantate afara in pozitiile permanente.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: FRAGARIA VESCA L.
Denumire popular: Fragi de padure
Sinonime tiinifice:
Fraguta salbatica, Pomita, Varagute, Afrange, Buruiana de
fragi
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Increngtura:
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Rosales
Familia: Rosaceae
Subfamilia:
Planta erbacee, perena cu rizom scurt; tulpina
este scapiforma, la baza cu o rozeta de frunze din
axila carora pornesc stoloni aerieni, lungi;
frunzele
sunt trifoliolate; florile sunt albe; inflorirea:
mai-iunie; fructul este o poliachena rosie.
Specie mezofita, mezoterma; frecventa in zona
padurilor de stejar-etajul boreal, pajisti,
raristi de padure.
Detalii...
Organe utilizate
Compoziia chimic
Fructele contin: glucide, mucilagii, pectine, acid
citric, acid malic, acid salicilic.
Substantele volatile contin in principal: acid
(S)-2-metilbutanoic, benzil alcohol, 2,5-dimetil-
4-hidroxi-2H-furan-3-ona, acid benzoic si acid
Ecinnamic.
Aciune terapeutic
Extractele din frunze si radacini au actiune
diuretica si astringenta. Extractele apoase din
radacini au actiune vermifuga.
Importana
Utilizare
Se folosesc pentru tratarea constipatiilor si
hemoroizilor. Fructele au proprietati diuretice si
fac parte din dieta recomandata in caz de
tuberculoza,
artrita, guta si reumatism.
proaspata sau se folosesc pentru prepararea
jeleurilor, gemului, siropului, etc.;
sub forma de infuzie se foloseau pentru boli de
rinichi, cistite, enterite, reumatism;
Recoltare
Foliolele frunzelor, iunie- septembrie.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: FRANGULA ALNUS Miller
Denumire popular: Crusin
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Rhamnales
Familia: Rhamnaceae
Compoziia chimic
Planta contine: catechine, galotanin si alcaloizi:
franganin, frangufolin ti frangulanin B.
Antrachinone: aloe-emodin, aloin, dezoxibarbaloin
si glucozizi antrachinonici: emodin-glucozid,
glucofrangulin A, glucofrangulin B
Glicozizi: amigdalina, frangularozid, frangulin A,
frangulin B si glucozizi: helicin.
Scoarta contine: tanin, antrachinone (3,0 7,0
%): barbaloin si physcion, alcaloizi: armepavin,
chrizofanol, emodin si heterodiantrone: palmidin
C.
Aciune terapeutic
Depurativa, laxativa, toxica, purgativa si tonica.
Importana
Medicinala, melifera, toxica, tinctoriala
Recoltare
Scoarta recoltata de pe ramuri de 2-4 ani, in
martie-aprilie
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: FRAXINUS EXCELSIOR L.
Denumire popular: Frasin
Sinonime tiinifice:
Fracsn, Frapsin, Frasen, Iasig, Iesic
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Oleales
Familia: Oleaceae
Arbore; tulpina ajunge la 40 m inaltime, cu muguri
negriciosi; frunze imparipenat compuse, cu foliole
ovat-lanceolate pana la oblong-lanceolate,
serate, dintii inconvoiati spre varf; flori fara
corola dispuse in panicule; inflorirea: mai;
fructul samara, cenusiu-galbuie.
Specie mezofita-mezohigrofita; frecventa in zona
de padurilor de stejar-etajul fagului, paduri,
lunci, zavoaie.
Detalii...
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaza foliolele, Fraxini
folium, recoltate in lunile mai iunie.
Compoziia chimic
Foliolele contin cumarine dintre care a fost
identificata fraxozida (8- O- glucozil
fraxetolul), fraxetol si izofraxetol S-a mai
detrminat prezenta
urmatoarelor substente: flavonozide (rutozida), 1%
triterpene pentaciclice (acid ursolic), iridoide
(excelsiozida), manitol, inozitol, taninuri, acizi
organici (malic, - aminiadipic), ulei volatil,
gome.
Aciune terapeutic
Diuretica (cu cresterea eliminarii acidului uric),
diaforetica, laxativa, analgezica,
antiinflamatoare.
Importana
Medicinala, melifera, tinctoriala, tananta,
producatoare de lemn
Utilizare
Guta, artrita, artroze, reumatism.
Industrie - lemnul este folosit la fabricarea
furnirului pentru mobila, in constructia
avioanelor, vagoanelor de cale ferata, schiurilor
etc. ;
Medicina umana, populara - uz intern - frunzele si
florile au actiune diuretica, laxativa,
antireumatismala etc.; - uz extern - tratarea
eczemelor,
acneei, plagilor;
Medicina veterinara - uz intern - tratarea
afectiunilor renale, cistitelor si ca purgativ; uz
extern - tratarea plagilor;
Forme farmaceutice
Infuzie si pulbere laxativ- purgativa.
Cultivare
Plantele reusesc chiar in pozitii foarte expuse si
necesita un sol bogat, cu un pH situat la valori
de 4,5, dar prefera valori situate peste 5,5.
Tolereaza
pentru anumite perioade solurile inundate si ii
displace uscaciunea la nivelul sistemului
radicular, mai ales primavara tarziu. Nu suporta
umbra, asa
incat plantele tinere nu se dezvolta corespunzator
in astfel de conditii si adesea mor. In perioada
de dormanta plantele sunt foarte rezistente la
frig,
in schimb cresterile tinere primavara, chiar pe
plante mature sunt sensibile la actiunea
temperaturilor joase. Este un arbore care creste
rapid.
Semintele este de preferat a se recolta verzi,
imediat ce sunt complet dezvoltate, dar inainte de
a se deshidrata complet pe arbore. Se seamana
imediat in raadnita rece. De regula germineaza in
primavara. Semintele pastrate necesita o perioada
de statificare si se seamana cit de repede posibil
in rasadnita rece. Circa 5% din semintele pastrate
germineaza in primul an, iar restul in cel de-al
doilea an. Se procedeaza la repicat in vase
individuale care se tin in rasadnita rece pentru
prima iarna. Plantarea afara in pozitia definitiva
sau intr-o pepiniera se efectueaza primavara
tarziu
sau vara devreme in anul urmator. Daca se dispune
de suficiente seminte este posibil semanatul
direct afara intr-un pat nutritiv, de preferat
toamna.
Se cresc in aceste conditii pentru doi ani inainte
de transplantare, fie in pozitia permanenta, fie
intr-o pepiniera.
Recoltare
- Flori, in aprilie-mai
- Foliole, prin strunjire, in mai-iunie
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: FRAXINUS ORNUS L.
Denumire popular: Mojdrean
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Oleales
Familia: Oleaceae
Subfamilia:
Arbore; tulpina ajunge la 10 (15) m inaltime, cu
muguri cenusii; frunze imparipenat compuse, cu
foliole eliptice, ovate sau ovat-lanceolate, pe
margini serate sau crenat-serate, pe fata glabre,
iar pe fata inferioara, pe nervura principala
ruginiu paroase; flori albe; inflorirea: aprilie-
mai; fructul
samara bruna.
Specie xeromezofita-mezofita, subtermofita;
sporadica in zona de silvo-stepa-etajul fagului,
raristi si margini de padure, mai ales pe
substraturi
pietroase, calcaroase.
Detalii...
Organe utilizate
Compoziia chimic
Scoarta acestei specii contine: cumarine:
esculina, esculetina, fraxina si fraxetina.
Aciune terapeutic
Laxativa, purgativa si tonica.
Importana
Utilizare
Industrie - lemnul este folosit la fabricarea
cepurilor de butoaie, la rotarie etc. ;
Medicina umana, populara - uz intern - seva
obtinuta prin crestarea scoartei se foloseste
pentru combaterea tusei
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: FUMARIA OFFICINALIS L.
Denumire popular: Fumarita
Sinonime tiinifice:
Corcodan, Curcodana, Fierea pamntului, Fumarica,
Fumul pamntului, Gusa porumbului, Iarba de curca,
Iarba fumului, Sactere, Saftarea, Safterea, Saftra, Salfarea,
Saftina, Saftire, Sefterea
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Increngtura: Spermatophyta Subncreng
Subincrengtura:
Subclasa:
Subfamilia:
Planta erbacee anuala; tulpina inalta pana la 50
cm, ramificata, slab brazdata; frunze petiolate,
dublu penate cu segmente liniar lanceolate;
inflorescenta racem simplu, alcatuita din flori
zigomorfe, cu petalele externe rotunjite la varf,
roze cu varf purpuriu; inflorire in mai-
septembrie;
fruct monoseminal, indehiscent, globulos, cu
varful slab emarginat.
Specie euriterma, mezoxerofila, intalnita sporadic
din zona padurilor de stejar pana in subetajul
gorunului in locuri ruderale, pe langa drumuri, in
culturi.
Organe utilizate
Se utilizeaza partea aeriana inflorita a plantei,
Fumariae herba, care contine 0,5 1,0 %
alcaloizi.
Compoziia chimic
Organele aeriene contin: acizi organici (malic,
citric, succinic si fumaric), acizi fenolici (acid
clorogenic si cafeic), rezine, mucilagii si
substante
flavonoide (glicozizi ai quercetolului si
rutinozida).
Alcaloidul principal este protopina. Aceasta este
insotita de criptopina si de alte tipuri de
alcaloizi: spirobenziltetrahidroizochinoline
(fumaricina,
fumarilina), indenobenzazepine (fumaritrina,
fumarofina), protoberberine (sculerina, stilopina,
canadina, dicentrina), benzofenantridine
(cheleritrina
si sanguinarina), ftalidizochinoline ( -, -
hidrastina), secoftalidizochinoline (fumaridina).
Herba mai contine 0,5 % flavonozide (rutozida),
acizi
polifenolcarboxilici (acid cafeic, acid
cafeoilmalic), acizi organici (fumaric, citric,
malic, succinic), substante amare, rezine,
mucilagii.
Aciune terapeutic
Amficoleretica (reglator al fluxului biliar),
antispastica in special la nivelul sfincterului
Oddi si tractului gastrointestinal (datorita
fitocomplexului).
Protopina imprima actiune antispastica,
anticolinergica, antiaritmica, antibacteriana si
creste legarea acidului gamma aminobutiric
(GABA) de
receptorii sai centrali .
Importana
Medicinala
Utilizare
Dischinezii biliare, disconfort gastrointestinal.
In medicina traditionala se foloseste in afectiuni
digestive (colecistite, cand acizii
polifenolcarboxilici intervin prin efecte colagoge
si coleretice, iar
protopina prin efect antispastic), locomotorii
(reumatism, artrite probabil datorita
detoxifierii sangelui prin efect coleretic-colagog
si restabilirea
tranzitului normal), boli metabolice
(ateroscloroza prin efect hipocolesterolemiant
consecutiv celui coleretic, cresterea secretiei
biliare efectuanduse
pe baza scoaterii colesterolului circulant si
transformarea lui in acizi biliari; hiperglicemii
efectul hipoglicemiant s-ar putea datora
mucilagiilor
care reduc absorbtia glucozei, iar rutozida ar
putea prevenii angiopatiile diabetice), boli de
piele (inlatura pruritul indus de
hiperbilirubinemie si de
toxinele digestive), infectii urinare (cistite -
prin efect antibacterian).
Alte utilizari:
Medicina umana (populara): planta folosita in
boli de piele, de stomac si de splina; cu decoctul
plantei se trata gingivita sau se bea pentru
curatirea
sangelui.
Homeopatie: Eczeme asociate unor boli hepatice.
Toxicitate
Contraindicaii
Nesemnalate.
Nu se cunosc efecte secundare sau toxice, la doze
terapeutice.
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Infuzie 3%, suc obtinut prin presare pentru uz
intern.
Conservare
Cultivare
Planta prefera un sol usor bine drenat, cu pozitie
insorita. Este o buruiana comuna in unele gradini
si se autoinsamanteaza usor. Florile sunt rareori
vizitate de insecte, dar sunt autofertile.
Se seamana primavara in situ, dar in mod normal nu
este necesar acest lucru deoarece plantele se
autoinsamanteaza liber.
Recoltare
Herba, la inflorire (mai-septembrie) prin taiere
sau smulgere
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: GALANTHUS NIVALIS L.
Denumire popular: Ghiocel
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Liliidae
Ordinul: Liliales
Familia: Amaryllidaceae
Subfamilia:
Este o plant anual, erbacee, cu rdcina
pivotant, tulpina de 20-30 cm, ramificat,
glauc, subire, frunze peiolate, bipenate.
Florile sunt
zigomorfe, mici, roze cu varful purpuriu,
pintenate. Fructul este monosperm, indehiscent,
uor emarginat la varf, iar bracteea are jumtate
din
lungimea pedicelului fructifer.
Organe utilizate
Se utilizeaz organele subterane ale acestei
plante, Nivalis bulbus, pentru alcaloizii pe care
ii conin.
Compoziia chimic
Bulbii acestei specii conin: 0,2 1,6% alcaloizi
(galantamin, hipeastrin, licorin, tazetin,
narciclasin, narwedin, pretazetin in bulbi,
hemantamin, nivalidin in flori) i lectine.
Spectrul alcaloidic este dependent de condiiile
pedoclimatice i de chemovarietate.
Aciune terapeutic
Anticolinesterazic (parasimpatomimetic
indirect), analgezic (datorit galantaminei),
antiviral, citostatic, analeptic (pe centrul
respirator),
proprieti inotrop pozitive i cronotrop negative
(imprimate de licorin).
Importana
Melifera
Utilizare
Materie prim pentru extracia galantaminei
(produsul vegetal proaspt).
Galantamina bromhidric se intrebuineaz in:
miastenia gravis, miopatii, polineuropatii
(nevrite, mielite, hemiplagii, maladia Alzheimer),
tromboze
sau embolii trombotice, intoxicaii cu substane
inhibitoare ale colinesterazei (derivai
organofosforici, alcaloizi tropanici), atonii
post-intervenii
chirurgicale (gastrice, intestinale, biliare) prin
administrare de curarizante.
Toxicitate
Galantamina inhib competitiv colinesteraza.
Ingestia oral conduce la simptome asemntoare
intoxicaiei cu fizostigmin (sialoree, diaree,
colici,
vom). N-au fost semnalate cazuri letale.
Contraindicaii
Nesemnalate la doze terapeutice.
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Soluie injectabil.
posibile cu alte parasimpatomimetice.
Conservare
Cultivare
Planta pefer un sol umed, crete bine in teren
inierbat sau printre arbuti. Prefer poziiile
umbrite. Bulbii in stare dormind sunt rezisteni
i
suport temperaturi de cel puin -5oC. Plantarea
bulbilor se face la o adancime de 5-7 cm, cat de
devreme oosibil primvara. Este plcut de albine,
asigurand sursa primar de polen i nectar.
Se seamn imediat ce seminele s-au maturat, in
rsadni cald. Germinarea are loc de obicei in
primvar. Plantele se cresc in acelai vas in
rsadni rece pentru primii doi ani, asigurandu-
se un ingrmant lichid, pentru a se evita
deficienele de nutriie. Bulbii mici, in numr de
3 bulbi
pe vas se planteaz in vase la inceputul verii,
cand plantele au inc frunze i se afl in anul al
doilea de cretere. Se cresc in rsadni rece un
alt an,
inainte de plantare in poziia permanent la
sfaritul primverii, cand sunt inc an cretere.
In cazul inmulirii prin semine trec circa 4 ani
pan la
inflorire.
Divizarea se recomand a se efectua imediat ce
plantele i-au incheiat inflorirea (i au inc
frunze verzi), dei se poate face i la sfaritul
verii, sau
toamna timpuriu, cand plantele sunt in stare
domind.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: GALEGA OFFICINALIS L.
Denumire popular: Ciumrea
Sinonime tiinifice:
Bican de pdure, Bobiel, Ciumar, Iarba ciumei,
Scrntitoare, Unghia ginii
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Fabales
Familia: Fabaceae (Leguminosae)
Subfamilia:
Plant peren; tulpin dreapt, fistuloas, de 40-
120 cm; frunzele imparipenat compuse, cu 11-17
foliole lanceolate sau liniar lanceolate, cu varf
obtuz; flori palid liliachii sau albe, dispuse in
racem; inflorirea: iulie-august; fructul pstaie
de 2-3 cm lungime, slab gatuit intre semine, de
culoare
roie brun, semine, alungite, turtite, brune.
Specie mezotrof, higrofit; frecvent in zona
pdurilor de stejar-etajul fagului, pajiti umede,
zvoaie, malul apelor.
Organe utlizate:
Compziia chimic:
Tulpinile conin: steroli (daucosterol), ureide
(alantoin), derivai cumarinici (medicagol),
pigmeni flavonoidici (quercetin, rutin,
kampferol) i
alcaloizi (4-hidroxigalegin, deoxivascin,
deoxivascinon, galegin, hidroxigalegin, vascin
i vascinon).
Florile conin saponine, taninuri i pigmeni
flavonoidici (quercitrin).
Seminele sunt bogate in alcaloizi: 4-
hidroxigalegin, deoxivascin, deoxivascinon,
galegin, vascin i vascinon, alturi de care se
gsesc
glucozizi (galuteolin).
Aciune terapeutic:
Extractele din frunze i flori au aciune
diuretic i hipoglicemiant. Alcaloidul galegin,
reduce coninutul de glucide din sange.
Utilizare:
Se utilizeaz pentru stimularea lactaiei,
tratarea diabetului i a constipaiilor cronice.
Medicin, uman, popular - uz intern: frunzele au
efect antispastic, antiasmatic, seminele au
proprieti antiinflamatoare, antidiareice.
Toxicitate:
Se recomand luarea de precauii pentru a evita
efectele toxice.
Contraindicaii:
Dozare:
Supradozare:
Forme farmaceutice:
Conservare:
Cultivare:
Valorificare:
Detalii...
Organe utilizate
Compoziia chimic
Aciune terapeutic
Extractele din frunze i flori au aciune
diuretic i hipoglicemiant. Alcaloidul galegin,
reduce coninutul de glucide din sange.
Importana
Toxica, medicinala
Utilizare
Se utilizeaz pentru stimularea lactaiei,
tratarea diabetului i a constipaiilor cronice.
efect antispastic, antiasmatic, seminele au
proprieti antiinflamatoare, antidiareice.
Toxicitate
Se recomand luarea de precauii pentru a evita
efectele toxice.
Cultivare
Mod de cultivare:
- Prin seminte direct in camp primavara tarziu
- Rasad transplantat primavara sau toamna,
- Despartire de tufa primavara sau toamna
Recoltare
Herba, la momentul infloritului iunie-august
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: GALIUM MOLLUGO L.
Denumire popular: Sanzaiene albe
Sinonime tiinifice:
Drgaic, Peteala reginei, Sinznie, Sntiene albe
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Rubiales
Familia: Rubiaceae
Subfamilia:
Plant peren, cu rizom subire; tulpin
tetramuchiat de 25-100cm inlime; frunzele
ingust lanceolate pan la oblanceolate, de 2-7mm
lime,
dispuse in verticil; flori albe, mici, grupate in
panicule dense; inflorirea iunie-septembrie; fruct
dicariops rugoas.
Specie mezofit-xeromezofit, euritrof; frecvent
in zona de step-etajul gorunului, pajiti,
tufriuri, margini de pduri.
Detalii...
Organe utilizate
Organele aeriene sunt utilizate in scop medicinal
Galii herba, iar rizomii, rdcinile proaspete i
uneori organele aeriene sunt utilizate i in scop
tinctorial.
Compoziia chimic
Organele aeriene conin urmtoarele substane:
iridoide (asperulozid, monotropeozid,
palustrozid), taninuri, cumarine, acizi
polifenolcarboxilici
(acid clorogenic), acizi organici (citric),
enzime, substane minerale (in ambele specii).
Flavonozide se gsesc numai in G. verum L. (7-
glucozidele quercetolului i luteolului, rutozid,
izoquercetrin).
Aciune terapeutic
Sedativ, antispastic, diuretic, depurativ,
laxativ, afrodisiac.
Importana
alimentara,
medicinala,
tinctoriala
Utilizare
Hidropizie, cistite, gut, reumatism, tulburri
minore ale somnului, impoten.
Rizomii proaspei sunt utilizai pentru extracia
pigmenilor in care se vopsete lina mordat cu
sulfat de aluminiu i potasiu, dup care se face
retratarea cu aceeai substan. Astfel se obine
culoarea roz. Culoarea bej-roz se obine cu
acelai extract, dac mordarea se face cu bicromat
de
potasiu i retratarea cu sulfat de aluminiu i
fier.
Culoarea bej-deschis se obine cu acelai extract,
dac mordarea s-a fcut cu bicromat de potasiu i
retratarea cu sulfat de cupru.
Culoarea galben verzui se realizeaz dac
extractul utilizat pentru vopsire se obine din
planta intreag, iar mordarea s-a fcut in soluie
de bicromat
de potasiu.
Medicin uman, popular - uz intern:- partea
aerian a plantei are aciune diuretic,
antireumatic, antispastic, etc.
Toxicitate
Nesemnalat
Contraindicaii
Nesemnalate
Nesemnalate
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Infuzie 5 -10%, suc proaspt, tinctur.
Interaciuni medicamentoase
Necunoscute
Conservare
Cultivare
Planta prefer pmantul de frunze i condiii de
umbr. Tolereaz solurile uscate, dar frunzele
devin uor arse cand se cresc in plin soare. Nu
suport
climatul cald.
Se seamn in situ imediat ce seminele s-au
maturat, la sfart de var. Seminele pot fi
semnate de asemenea primvara i grmineaz foarte
greu.
Planta in mod real nu necesit ajutor, cci se
poate autorepoduce. Dac plantele sunt bine
aprovizionate cu ap se poate proceda la divizare
primvara sau pe parcursul sezonului de cretere.
Fragmentele mari pot fi replantate direct in
poziiile permanente, iar fragmentele mai mici se
trec
in vase individuale i se in in rsadni rece,
pan la o bun inrdcinare. Plantarea afar se
efectueaz primvara.
Recoltare
Herba, cu coasa in perioada infloritului (mai-
august)
Valorificare
GALII HERBA - IARB DE SANZIENE
SUPLIMENT ALIMENTAR
1. Flux tehnologic:
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: GALIUM ODORATUM (L.) Scop.
Denumire popular: Vinari
Sinonime tiinifice:
Asprioar, Aviru, Buruiana muscului, Buruian de perit
negru, Cucuruz de pdure, Dumbravnic, Floarea
pdurii, Snjuane de pdure, Tmioas, Vinarie
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Rubiales
Familia: Rubiaceae
Subfamilia:
Plant peren, cu tulpin tetramuchiat, dreapt;
frunzele lanceolat-eliptice, cate 6-9 dispuse in
verticil; flori albe, mici grupate in cime laxe;
inflorirea aprilie-iunie; fruct dicariops,
acoperit cu epi recurbai la varf.
Specie sciadofil, mezotrof-mezofit; frecvent
in zona pdurilor de stejar-etajul fagului,
pduri, zvoaie.
Detalii...
Organe utilizate
Se utilizeaz in scop medicinal organele aeriene
ale acestei specii Galii herba, care conin
cumarine i compui iridoizi .
Compoziia chimic
Organele aeriene conin: acid tanic, tanin, acid
malic, acid citric, acid nicotinic, amida acidului
nicotinic, derivai antracenici i derivai
naftalenici.
Plantele acestei specii conin glucozizi iridoizi,
aa cum este asperulozida (0,043 %), scandozida i
monotropeina (C16H22O11).
Printre componenii activi mai pot fi menionate:
cumarinele: melilotozida in planta proaspt (0,l7
1,3 %) i glicozidele cumarinelor.
Mathe .a. (1984) au urmrit variaia coninutului
de asperulozid din specia Galium verum, substan
ce are un efect uor laxativ. Cel mai mare
coninut a fost determinat in faza de dezvoltare
complet a florilor cand acestea conin cea mai
mare cantitate de glicozizi monoterpenici de tip
iridoid.
Aciune terapeutic
Sedativ, antiinflamatoare, antiedematoas,
antispastic.
Importana
Utilizare
Stri neurotonice, tulburri digestive i
menstruale.
Frunzele i seminele sunt comestibile, pigmenii
galbeni din tulpinile florifere se utilizeaz ca
i colorai alimentari iar din rdcini se poate
extrage
un pigment rou
Industrie - planta se folosete la aromatizarea
tutunului, unor vinuri, branzeturi;
Medicin uman, popular - uz intern: partea
aerian a plantei se folosete in combaterea
insomniilor, ca sedativ i antiseptic.
Dureri de cap, tulburri hepatice. Comisia E, in
Germania, nu a autorizat utilizarea acestui produs
vegetal
Cultivare
Planta prefer pmantul de frunze i condiii de
umbr. Tolereaz solurile uscate, dar frunzele
devin uor arse cand se cresc in plin soare. Nu
suport
climatul cald. Prefer un sol calcaros umed. Ii
displac solurile foarte acide. Tolereaz un pH
cuprins intre 4,3-8,3. Este o specie foarte
tolerant la
poluarea atmosferic i crete bine in orae. Este
foarte rezistent la temperaturi joase, de pan la
circa -25oC. Este ocazional cultivat in grdini
pentru scopuri medicinale i alte utilizri. Este
totodat o plant ornamental, dar se rspandete
rapid i poate deveni invaziv.
Se seamn in situ imediat ce seminele s-au
maturat, la sfaritul verii. De asemenea, se poate
face semnatul primvara, dar germineaz foarte
greu.
Frunzele de pe sol i umbra arborilor pot favoriza
rata germinrii. Dvizarea tufelor se poate efectua
primvara. De asemenea, se poate practica
divizarea pe parcursul sezonului de cretere, dac
fragmentele divizate se menin umede pan cand are
loc stabilizarea. Fragmentele mari se pot
replana direct la locul definitiv, iar cele mai
mici se trec in vase individuale i plantele se
cresc in rsadni rece pan la momentul unei bune
inrdcinri. Plantarea afar se realizeaz
primvara. Se pot pregti i butai de lemn
nematurat, dup inflorire, in rsadni.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: GENISTA GERMANICA L.
Denumire popular: Drobi
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Fabales
Familia: Fabaceae
Subfamilia:
Compoziia chimic
Frunzele conin genistein.
Aciune terapeutic
Genisteina din aceast specie are activitate
antibacterial, antimitotic, antioxidant,
cardioprotectiv.
Importana
Medicinala
Utilizare
Se folosete pentru tratarea negilor
Cultivare
Planta crete uor intr-un sol uor bine drenat,
cu o poziie insorit. Prefer mai degrab un sol
uscat, tolerand solurile srace i nisipoase.
Reuete
pe soluri acide sau bazice. Planta tolereaz
foarte bine fricul, rezist pan la temperaturi de
-35oC. Nu suport deranjamente la nivelul
sitemului
radicular i trebuie transplantat numai in
perioada de tineree. Uneori se cultiv pentru
obinerea vopselei i in acest caz este tratat ca
plant
bianual, antreaga plant fiind recoltat in cel
de-al doilea an. Drobia nu necesit tieri, dar
acestea pot fi aplicate dup incheierea infloririi
cu
scopul meninerii formei plantei. Realizeaz
relaii de simbioz cu anumite bacterii din sol i
contribuie la fixarea biologic a azotului
molecular.
Semnatul se recomand a se efectua toamna in
rsadni rece, dup parcurgerea unei perioade de
stratificare la rece. Se recomand pre-umecatarea
pentru 24 ore in ap cald i semnatul in
februarie, in rsadni rece. La momentul potrivit
se repic in vase individuale i plantarea afar
se
efectueaz in cursul verii. Butaii de lemn semi-
maturat, cu dimensiuni de 5-10 cm se pot pregti
in iulie-august in rsadni. Inrdcinarea are
loc
in primvar. Butaii de lemn matur, cu o lungime
de 5-10 cm se pregtesc in rsadni in
septembrie-octombrie. Plantarea afar se face
toamna.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: GENISTA TINCTORIA L.
Denumire popular: Drobi
Sinonime tiinifice:
Bobiel, Brab, Brobiu, Dinitr, Drebsoi, Drebuor, Droh,
Drobior, Drobia, Drobia boiangiilor, Drobor,
Drobuor, Drog, Droghi, Flori galbene, Genistr,
Ghinistr, Ginistr, Ginistru, Grogan, Grozam,
Grozam mic, Grozan, Inistrea, Inistru, Lemnul bobului,
Schinistr, inistr
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Fabales
Subfamilia:
Subarbust; rdcin pivotant; planta glabr sau
cu peri alipii; tulpina erect sau ascendent,
puternic ramificat, de 10-60 cm inlime; tulpina
5-
muchiat; frunzele simple, lanceolat-eliptice,
ciliate pe margini, acute; flori galben-aurii,
grupate in raceme terminale; inflorire iunie-
august; fruct
pstaie glabr sau scurt pubescent; semine
rotunde, eliptic-lenticulare.
Mezoxerofit, sporadic.
Organe utilizate
Genistae herba.
Compoziia chimic
Florile acestei specii conin dup Carman .a.
(1985) flavone: luteolina i genisteina i
isoflavone: daidzein, genistein, formononetin
i
isoprunetin (5-O-metil-genistein). Ozimina
(1981) a identificat in G. patulata un C-
glicozilflavonoid: orientin 4-O-glucozid.
Dintre glicozizii izoflavonelor au fost
identificai: formononetin 7-O-glucozid (ononin),
orobol 7-O-soforozid.
Herba conine: 0,3 0,8 % alcaloizi
chinolizidinici (citizin, metilcitizin,
anagirin, thermon, izospartein, lupanin,
tinctorin), flavonozide
(glucozida luteolului), izoflavonozide
(genistein, genistin, daidzein), lectine,
mucilagii, tanin, .
Aciune terapeutic
Diuretic, purgativ, emetic, de cretere a
rezistenei capilare i de stimulare a circulaiei
renale.
Importana
Tinctoriala
Utilizare
Afeciuni renale i ale vezici urinare, tulburri
digestive, gut, dureri reumatice.
In medicina, uman, popular se folosesc florile
pentru tratarea afeciunilor hepatice i ale
splinei, durerilor de stomac, afeciunile ale
rinichilor,
reumatismului, hipotiroidiei, iar ca tratament
pentru uz extern se utilizeaz la tratarea
reumatismului.
In alimentaie se folosesc pstile, care se
recolteaz in iulie-august ca i cele de fasole.
Ca plant tinctorial, se folosete partea
aerian, pentru vopsitul fibrelor naturale in
verde, portocaliu i galben intens.
Sarcin.
La administrarea conform indicaiilor terapeutice
nu s-au semnalat reacii adverse.
Forme farmaceutice
Infuzie.
Posibile cu alte substane estrogene.
Recoltare
Frunze, flori
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: GENTIANA LUTEA L.
Denumire popular: Ghinur galben
Sinonime tiinifice:
Abrmeasc, Cahincea, Dunur, Engere, Enur, Fierea
pmntului, Ghimbere de munte, Ghinuric,
Ginur, Ginur amar, Ginure, Hinur, Ianur, Ienur,
Inur, Inur galben, Inurea, Inuric,
Ochincea, Strigoaie, Steger, intur
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa: Asteridae
Familia: Gentianaceae
Subfamilia:
Plant peren; rizom gros; tulpina de 40-120 cm
inlime, fistuloas, cilindric, neramificat,
glabr, foliat; frunzele lat-ovat-eliptice; flori
galbene
dispuse in cime corimbiforme; inflorirea iulie-
august; fruct capsul conic, cu semine aripate
pe margine.
Specie mezofit, sporadic in etajul boreal-etajul
subalpin, pajiti, versani insorii, abrupi;
ocrotit ca monument al naturii.
Organe utilizate
Se utilizeaz rizomii i rdcinile Gentianae
radix, recoltate in lunile septembrie noembrie,
care conin glucozizi de tip secoiridoidic.
Compoziia chimic
Analiza componenilor din rdcinilor acestei
specii a indicat prezena urmtoarelor substane:
glucide (zaharoz), oligoglucide (gentianoz,
gentiobioz i geniotrioz), inulin, pectine,
proteine (13,8 %), taninuri (acid geniotanic),
steroli (geniosterol) i triterpene (lupeol i
-amirin).
Au mai fost identificate urmtoarele substane:
riboflavin, tiamin.
Acizi: acid cafeic, acid genistic, acid
protocatechuic, acid oxicinamic, acid cinamic,
acid siringic, acid gentisic.
Principii active respectiv glucozizi cu gust amar:
gentiin, gentiopicrin, gentiopicrozid,
gentiamarin, amarogentin (0,05 0,1 %) i
amaropanin.
Derivai ai xantonei: gentisein, gentizina,
izogentizina, gentiin, dihidrogentisein i
gentiozid, precum i C-glucoxantone (mangiferin),
care
imprim produsului vegetal culoarea galben i
constituie elemente caracteristice pentru
identificarea chimic.
Compui secoiridoizi 2 -3 %: dintre care
gentiopicrozidul este constituentul majoritar,
0,05 % amarogentiozid, amaropanin, amaroswerin,
esteri
ai gentiogenolului, swerozidei i a
swertiamarinei;
Ali constitueni: alcaloizi (gentianina,
gentiaflavina, gentianidina), fitosteroli
(gentiosterol), oligozide ca gentiobioza (-
glucoza + - glucoz),
gentianoza sau gentiotrioza (fructoz +
gentiobioz), acid gentizic ( acid 2,5-
dihidroxibenzoic), tanin (acid gentiotanic),
pectine, enzime.
Enzimele, in cursul fermentaiei, produc hidroliza
gentianozei la zaharoz, a genionozidei la
izogentizin (substan puternic colorat) i
parial a
gentiopicrozidei la geniogenol (cu diminuarea
gustului amar). Nu conine amidon.
Uleiuri volatile conin : -terpineol, carvacrol,
cis-linalil oxid, limonen, linalool.
Aciune terapeutic
Stimulent al secreiei gastrice i biliare
(principii amare), stimulent al sistemului nevos
cental, in doze mici i inhibitor in doze mari
(compui
cetonici), depresiv pentru sistemul
cardiovascular (aciune secundar), antipiretic
i antimalaric.
Importana
Medicinala
Utilizare
Ulcere hipoacide, anorexie. Produsul fermentat
este folosit in industria buturilor alcoolice.
In medicin, uman, popular, se folosesc rizomul
i rdcinile in tratarea gripei, stimularea
funciei ficatului i a sistemului nervos, in
ascaridioz.
tratarea anorexiei, tulburri digestive cronice,
cistite hemoragice, tulburri de metabolism.
In industruia buturilor.
Forme farmaceutice
Tinctur, extract moale, vin tonic.
Necunoscute.
Cultivare
Geniana necesit in general un sol umed bine
drenat, cu o poziie adpostit, o anumit
umiditate atmosferic, intensitate luminoas
mrit, dar
locuri unde temperatura nu este prea ridicat. In
cazul zonelor cu veri fierbini este necesar o
oarecare protecie de lumina prea puternic a
soarelui.
Cresc uor in orice sol de grdin, dar prefer
solurile alcaline, creterea plantei este inceat
i trec muli ani pan la atingerea staturii
specifice. Au
sistem radicular foarte profund i nu tolereaz
deranjamente la nielul rdcinilor. Au o via
foarte lung, de 50 de ani sau mai mult. In cazul
inmulirii prin semine trec circa 3 ani pan la
atingerea capacitii de inflorire.
rsadni rece, intr-o poziie luminat. Se poate
semna la sfaritul iernii sau inceputul
primverii,
dar seminele germineaz bine dup o perioad de
stratificare. Ii pierd uor viabilitatea cand
sunt pstrate, seminele mai vechi germineaz mai
incet i neuniform. Este potrivit s se in
seminele la circa 10oC pentru cateva zile dup
semnat, pentru a se permite imbibiia. Dup
aceasta, o
perioad de cel puin 5-6 sptmani cu temperatura
cuprins intre 0-5oC va determina o germinare
rezonabil. Seminele se seamn la suprafa
sau se acopr foarte uor cu un compost. Necesit
germinare la intuneric, aa incat vasele trebuie
acoperite cu ceva asemntor ziarului sau se in
efectiv la intuneric. Se repic in vase
individuale i se cresc in condiii de lumin
slab in ser, pentru cel puin prima lor iarn.
Plantulele cresc
foarte incet i trec 2-7 ani pan la atingerea
capacitii de inflorire. Cand plantele au o
mrime corespunztoare se planteaz in poziiile
permanente,
la sfaritul primverii sau vara devreme. Se pot
de asemenea pregti butai din tulpinile bazale,
la sfaritul primverii.
Recoltare
Rizomi si radacini, cu cazmaua sau dislocatorul
pentru sfecla, dupa 2-3 ani de cultura, toamna
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: GEUM URBANUM L.
Denumire popular: Cerenel
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Rosales
Familia: Rosaceae
Subfamilia:
Este o plant erbacee, peren, de 20-60 cm
inlime, cu rizom gros, cilindric, oblic, cu
numeroase rdcini adventive; tulpina este simpl
sau
ramificat, aspru proas, foliat; frunzele
bazale sunt dispuse in rozet, cu 3-5 lobi, lung
peiolate, iar cele tulpinale sunt cu 3 lobi;
florile sunt
galbene; inflorirea: mai-septembrie; fructul este
o poliachen.
Specie mezofit, mezoterm, sciadofil; frecvent
in zona de step-etajul fagului, margini i
rariti de pdure, locuri ruderale.
Detalii...
Organe utilizate
Se utilizeaz rizomul Gei rhizoma in scop
medicinal i intreaga plant (cu rdcin), la
inflorire, in scop tinctorial.
Compoziia chimic
Principalii componeni identificai in rizomii
acestei plante sunt: taninurile: 10-24 % taninuri
galice (galoil-glucoza) i catechice (D-
catechol), acid
galic i acid elagic in stare liber, geozida
(glicozida eugenolului cu vicianoza, care prin
hidroliz acid elibereaz eugenol, glucoz i
arabinoz).
Ali constitueni: acid cafeic, ulei volatil,
mucilagii, oze, rezine, principii amare i 0,3 %
ulei volatil.
Aciune terapeutic
Antiseptic (atat prin tanin cat i prin eugenol),
antiodontalgic.
Importana
Medicinala
Utilizare
Diarei acute, stomatite i gingivite.
Pigmenii hidrosolubili extrai din aceast plant
pot fi utilizai pentru colorarea esturilor in
vernil i kaki.
Culoarea venil se obine in cazul mordrii lanii
cu o soluie de bicromat de potasiu iar culoarea
kaki se obine dac vopsirea se prelungete cu
circa
30 de minute (Chiril .a., 1999).
Forme farmaceutice
Tinctur, extract fluid, sirop, decoct, infuzie,
gargarisme.
Este un inlocuitor al rdcinii de Ratanhia.
Posibile, prin diminuarea absorbiei (prin tanin).
Conservare
Cultivare
Planta crete uor intr-un sol bun de grdin,
bogat in materie organic, bine drenat i prefer
umbra. Planta are capacitatea de a se
autoansmana i
hibridizeaz uor cu ali membri ai genului.
Se seamn primvara sau toamna in rsadni rece.
Se repic in vase individuale i plantarea afar
are loc in cursul verii. Divizarea se poate
realiza
primvara sau toamna, iar procesul trebuie
efectuat la fiecare 3-4 ani in vederea meninerii
vigorii plantei. Fragmentele mari pt fi replantate
direct in
poziiile permanne, iar cele mai mici este bine de
plasat in vase i de meninut in rsadni rece
pan la o bun inrdcinare. Plantarea afar se
efectueaz in primvar.
Recoltare
Rizomi, prin smulgere sa
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: GINKGO BILOBA L.
Denumire popular: Ginco.
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Clasa: Ginkgoatae
Subclasa:
Ordinul: Ginkgoales
Familia: Ginkgoacaea
Subfamilia:
Arbore ce atinge 30 m inlime; frunzele
cztoare, in form de evantai (bilobate) sunt
lung peiolate; florile unisexuate, dispuse pa
indivizi separai
(plant dioic): cele sunt solitare, iar cele
lung peiolate sunt constituite din 2 ovule din
care numai unul se dezvolt i formeaz o sman
acoperit in intregime de un inveli crnos,
glbui, pruinos (cu cear la exterior), urat
mirositor; smana se matureaz in IX .
Specie cultivat ca plant ornamental, originar
din Extremul Orient (China).
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaz frunzele acestui
arbore (Ginkgo bilobae folium), care conin
flavonoide i terpene .
Compoziia chimic
Compuii activi din aceast specie sunt
constituii dintr-un amestec de lactone i
flavonoide. Substanele flavonoide sunt
reprezentate de derivaii
glicozilai ai kampferolului i quercetinei,
lactonele diterpenice de ginkgolidele A, B, C, J,
i M iar lactonele sesquiterpenice de bilobalid i
bilobanon.
In frunzele de Ginkgo biloba au mai fost
identificai urmtorii componeni: catechine
(galocatechine, epicatechine, epigalocatechine),
acizi fenolici
(acid quinic, acid shikimic), steroli (ipuranol),
ceruri, derivai benzenici (urushiol), ginnon i
acid 6-hidroxykynurenic.
Flavonoidele sunt reprezentate de 3- glucozidele-,
3-ramnozidele-, 3-rutinozidele-quercetolului i
kaempferolului, de esterii p cumarinici ai
glucoramnozidei quercetolului, kaempferolului i
luteolului i de biflavoniode (amentoflavona,
bilobetol, 5-metoxibilobetol, ginkgetol,
izoginkgetol, hinokiflavon, sciadopitizozida).
Mugurii foliari sunt organele cele mai bogate in
flavonozide, catecholi i proantocianidoli (mono-
i dimeri).
Substanele volatile extrase prin hidrodistilare,
din frunzele aceatei specii, conin dup Burzo
.a. (nepublicat) urmtirii componeni: ionon
(9,98
%), 2-octenal (6,72 %), heptanal (6,11 %), trans-
farnesol (6,07 %), -ionon (5,81 %),
hexahidrofarnesil aceton (4,55 %), dimetil camfor
(4,34 %),
nonanal (3,04 %), -cadinen (2,92 %), geranil
aceton (2,84 %), trans-edulan (2,69 %), stachen
(2,50 %), -terpinil propionat (2,09 %), p-
mentenal
(1,45 %), 2-heptenal (1,57 %), limonen (1,30 %),
hexenilacetat (1,30 %), -citrocitral (1,05 %),
-cubeben (1,04 %), -pinen (1,03 %), octanal
(1,02
%), 2-heptenal (0,91 %), sclareol (0,83 %),
tricozan (0,83 %), nerolidol (0,77 %), decanal
(0,76 %), pentacozan (0,74) i tetracozan (0,56 %)
(Burzo
.a., nepublicat).
Fructele de Ginkgo conin: acizi grai (acid
caprilic, acid caproic), derivai ai benzenului
(bilobol, cardol, cardanol, ginkgol, acid
ginkgolic, acid 4-
hidroxiginkgolic, acid hidroginkgolic), precum i
acid valerianic i acid 4- hidroxianacardic.
Seminele de Ginkgo conin: glucide, proteine,
aminoacizi, lipide, acizi grai (acid linolenic,
acid linoleic, acid miristic, acid oleic, acid
palmitic,
acid palmitoleic), vitamine acid ascorbic - 15
55 mg/ 100 g, niacin - 2 13 mg/ 100 g, acid
pantotenic, riboflavin), ?-caroten, derivai
benzenici (bilobol, cardanol) i acid gadoleic.
Toma i Rugin (1998) au constatat c in peiolul
frunzelor de Ginkgo se gsesc canale rezinifere
formate din 1 2 straturi de celule epiteliale i
o
teac unistratificat de celule cu pereii
sclerificai i lignificai. In mezofilul limbului
foliar se gsesc fasciculele libero-lemnoase care
alterneaz cu
canale rezinifere.
Detalii...
Aciune terapeutic
Vasodilatatoare arteriolar, vasoconstrictoare
venoas, antiedematoas, crete rezistena i
scade permeabilitatea capilar, inhib agregarea
plachetar i eritrocitar, activeaz metabolismul
energetic celular in special la nivel cortical
prin creterea captrii glucozei ia oxigenului la
nivel
neuronal, epurarea lactaiilor i creterea
sintezei de ATP.
Fitocomplexul modific neurotransmitabilitatea
acionand asupra turn- over?-ului
neuromediatorilor, densitii receptorilor
sinaptici i
proceselor de compensare (pe care le accelereaz
); protejeaz integritatea structural i
funcional a membranei celulare.
Ginkgolida B este un inhibitor al factorului PAF
(mediator fosfolipidic secretat de plachetele
sanguine, leucocite, macrofage i celulele
endoteliale
vasculare) implicat in agregarea plachetar,
formarea trombinei, reacii inflamatorii i
alergice.
Flavonoidele au rol de vitamina P i de captare a
radicalilor liberi.
Utilizare
Materie prim pentru obinerea extractului
standardizat in flavonoide (24 %) i ginkgolide (6
%).
Preparatele pe baz de Ginkgo se recomand in:
tulburri de atenie i/sau de memorie la
varstnici, deseori cauzate de insuficiena
circulatorie
cerebral, insoite uneori de tulburri de
comportament; tulburri neurosenzitive (hipoacuzii
cohleovestibulare, acufene, vertij), sechele dup
accidente vasculare cerebrale sau traumatisme
craniene; insuficien arterial periferic
(arterit dureroas insoit de spasme vasculare,
arteriopatii
obliterante ale membrelor inferioare) tulburri
ale microcirculaiei (acroeritrocianoz,
acroparestezii, sindrom Raynaud); fragilitate
vascular,
varice, flebite, claudicaie intermitent,
angiopatie diabetic, crize hemoroidale, ischemie
corioretinian, degenerescen macular a
varstnicilor,
retinopatii diabetice.
Toxicitate
Poate agrava atonia muscular.
Contraindicaii
Pacienii care prezint in istoricul bolii crize
epileptiforme.
Tulburri gastro-intestinale, grea, dureri de
cap, spasme i crampe musculare, tulburri
arteriale, hemoragii, aritmii cardiace,
hipotensiune, flebite
(uneori, dup administrare parenteral), reacii
alergice, dermatite (dup contactul cu fructele,
dar uneori i cu frunzele de Ginkgo).
Forme farmaceutice
Capsule, comprimate i soluie buvabil.
Cu anticoagulante, heparine cu masa molecular
mic, antitrombotice, anticonvulsivante, insulin,
antidepresive de tip IMAO, antihipertensive de
tip blocante ale canalelor de calciu (nifedipina,
nicardipina), antiinflamatoare nesteroidiene,
papaverin, diuretice tiazidice.
Conservare
Cultivare
Gingko reuete pe cele mai multe tipuri de
soluri, atata timp cat acestea sunt bine drenate,
dar prefer mai degrab solurile uscate cu poziii
adpostite de vanturile puternce. Plantele
stabilizate sunt rezistente la uscciune, de
asemenea rezist la poluarea atmosferic. Planta
are o cretere
ineat, in mdie de mai puin de 30 cm pe an, in
perioada de la sfarit de mai, pan la sfarit de
august. Creterea ins nu este uniform in fiecare
an.
Este o plant medicinal popular, iar in China
este adesea cultivat in acest scop in interiorul
sau in jurul templelor. Plantele sunt fie
brbteti, fie
femeieti, iar o plant brbteasc poate poleniza
pan la 5 plante femeieti. Trebuie s treac
circa 35 de ani pentru ca o plant produs din
sman
s produc flori. Inainte de a se ajunge la
maturitatea sexelor, acestea pot fi distinse
deoarce plantele femele tind a avea mai mult o
cretere
orizontal a ramurilor i frunze cu incizii mai
adanci, in timp ce plantele mascule au ramurile
dispuse sub un unghi mai mic fa de trunchi i
frunzele lor nu sunt aa de puternic lobate.
Ramurile brbteti ale pomului pot fi altoite pe
oul femeiesc cu scopul fertilizrii acestuia.
Seminele
sunt prevzute cu dou sau trei creste i se spune
c cele care au dou creste produc plante
femeieti, iar cele cu trei creste produc plante
brbteti.
Plantele pot fi supuse unor tieri pentru a e da o
form special, dei dup alii plantele nu
suport tierile i adesea se usuc in urma
aplicrii
acestora.
rsadni ce sau afar intr-un pat nutritiv
adpostit. Unii autori consider ca fiind necesar
stratificarea, alii menioneaz c aceasta nu
este necesar, dar seminele ar putea fi semnate
primvara, fr ins a se permite uscarea
acestora. In
general germinarea este bun. Se repic in vase
individuale i plantele se cresc la loc uor
umbrit in ser pentru primul an. Plantarea afar
in poziia
permanent se efectueaz in primvara urmtoare i
se asigur o oaecare protecie fa de
tempraturile sczute din cursul primei ierni. Se
poate
proceda i la pregtirea de butai din lemn moale,
primvara, in rsdni. Butaii din lemn semi-
maturat se pregtesc in iulie-august, in
rsadni.
Butaii din lem matur se pregtesc in decembrie,
in rsadni.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: GLAUCIUM FLAVUM Crantz
Denumire popular: mac cornut
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa:
Subfamilia:
Specie anual, bisanual, rar peren, cu tulpina
de 30 - 50 cm, dispers proas sau glauc ce
conine un latex de culoare galben; frunzele +
groase,
cele superioare ovate cu baza adanc amplexicaul,
pentalobate, inegal dinate pe margine, cle
inferioare peiolate; florile actinomorfe,
solitare, pe
tipul 4, cu 2 sepale moale-proase, petale 4,
galbene ca lmaia sau galben-aurii, albe sau roze,
la baz de obicei galben-portocalii, mari;
inflorirea in
iunie august; fruct capsul silicviform,
lung de 15-20 cm, uor curbat.
Specie intalnit rar din zona stepei pan in
etajul gorunului, in locuri + nisipoase (ura
Mare, Slimnic Sibiu, Orova M-tele Alion, M-
ii de la
Dambovicioara, Cernavod, Harova, Sulina,
Cristeti Iai).
Organe utilizate
organele aeriene Glaucii herba et radix, care
conin alcaloizi, derivai din fenilalanin.
Compoziia chimic
Glaucii herba conine alcaloizi aporfinici
(glaucin- alcaloid majoritar, in concentraie
mare, indeosebi in petale; O-dimetilglaucin,
izoboldin,
coridin, magnoflorin), benzofenantridinici
(chelidonin, norchelidonin), protoberberinici
(stilopin) i rhoeadinici (glaucin, glaudin,
pontevedrin).
Glaucii radix conine alcaloizi: allocriptopin,
protopin, chelidonin, norchelidonin,
cheleritrin, chelirubin, sanguinarin, coridin
i
izocoridin.
Seminele conin cantiti mari de ulei gras
sicativ ( 30 35%).
Aciune terapeutic
Antitusiv asemntoare codeinei (imprimat de
glaucin), dar fr producerea depresiei
respiratorii; sedativ i diuretic.
Importana
Medicinala,
melifera
Utilizare
Tuse de diferite etiologii, litiaz renal
(datorit efectului diuretic) i unele afeciuni
dermice, nevroze.
Forme farmaceutice
Drajeuri i soluie buvabil.
Necunoscute
Cultivare
Planta prefer solurile fertile, cu apa freatic
in profunzime i reacie neutr sau slab acid.
Are cerine moderate fa de temperatur, iar in
climatul
temperat ierneaz bine mai ales dac solul este
coperit de zpad. Temperaturile joase din timpul
iernii influenaz negativ acumularea glaucinei in
plant. Este o plant rezistent la secet, iar
vremea cald i uscat asigur coninutulcel mai
ridicat de aclaoizi.
In ara noastr se poate extinde in cultur pan
la altitudinea de 800-1000 m, fiind considerate ca
cele mai favorabile zonele din sudul i vestul
rii.
Se seamn la mijlocul primverii sau toamna in
rsadnie reci, de preferat dup o stratificar in
vederea imbuntirii germinrii. Se repic in
vase
individuale i plantulele se cresc in ser cel
puin pentru prima iarn. Plantarea la locul
definitiv se efectueaz la sfarit de primvar,
inceput de
var, dup trecerea pericolului ingheurilor.
Recoltare
Herba, cu secera, coasa sau vindroverul, la
sfarsitul infloritului si inceputul maturarii
semintelor (iulie-august)
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: GLECHOMA HEDERACEA L.
Denumire popular: rotungioar
Sinonime tiinifice: G. parviflora Benth., G.
heterophylla Opiz., G. magna Merat, Nepeta
glechoma
Benth., N. glechoma typica Beck.,
brnc, buruian rotund de bube, buruiana leacului,
buruiana zgibii, buruian de orbal, ctunic
copiilor, coada ielelor, creasta vilor, frunz de zgaib, iarba
crtielor, iarba mtrililor, iedera znelor,
mrul lulupui, nejlnic, orbal, prelungoas, piperul apelor,
prelungioas, pristinioar, rnunchioar,
rotundioar, silnic, suprare
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Clasa: Asteridae
Subclasa:
Ordinul: Lamiales
Familia: Lamiaceae
Subfamilia:
Plant peren, glabr sau puin proas, cu
tulpini lungi de 20-50 cm, repente, cu numeroi
lstari floriferi ascendeni sau ereci, radicani.
Frunze
reniforme sau cordat ovate, cu margini crenate,
rar serate, cele inferioare lung peiolate, pe
fa verzi inchis, pe dos deschise, uneori cu o
nuan
slab rou-violacee, des glandulos punctate. Flori
scurt pedicelate, cate 3-10 in cime la subioara
frunzelor, de culoare albastr-liliachie, rar
roie
liliachie, rar alb. Tehtaachene elipsoidale,
brunii, netede. Inflorete IV-VI.
Specie mezofit ctre mezohigrofit, sciadofil,
frecvent din zona de silvostep pan in etajul
fagului, la margini de pdure, tufriuri, locuri
umede i umbrite.
Detalii...
Organe utilizate
Se utilizeaz herba.
Compoziia chimic
Principalele substane identificate in herba
acestei specii sunt: tanin, saponine, rezine,
steroli (-sitosterol), aminoacizi, salicil
alcool (saligenin),
lactone sesquiterpenice (glecomanolid), alcaloizi
(glecomin) i substane minerale. S-a mai
identificat prezena urmtoarelor substane:
Diterpene: marrubin.
Triterpene: acid asiatic, acid ursolic, acid
oleanolic.
Acizi fenolici: acid cafeic, acid clorogenic, acid
ferulic, acid p-cumaric, acid sinapic, acid
rosmarinic.
Uleiul volatil (10 60 mg/ 100 g) conine: -
amirin, -amirin, borneol, bornil-acetat, -
burbonen, -cadinol, camfen, p-cimen, -elemen,
-
elemen, germacren B, germacren D, izomenton,
izopinocamfon, -pinen, -pinen, -terpineol,
1,8-cineol, linalol, limonen, mentol, mircenol,
mirtenal, octen-3-ol, 3-octanol, cis-ocimen,
pinocarvon, pulegon, sabinen, terpinen-4-ol.
Pigmeni: apigenin, apigenin-3-glucozid,
apigenin-7-glucozid (cosmosiin), quercetin
galactozid (hiperozid), quercetin-3-glucozid
(rutin),
izoquercitin, luteolin, luteolin-7-0-glucozid
(cimarozid).
Aciune terapeutic
Importana
Medicinala
Utilizare
Medicina uman planta intreag sub form de
praf, ceai sau sirop are aciune terapeutic in
bolile aparatului urinar, respirator, digestiv,
bolile de
ficat i rinichi, extern se aplic pe rni.
Medicina veterinar planta, sub form de praf,
este vermifug pentru cai.
Recoltare
Herba, prin smulgere, in perioada infloritului
(aprilie-iunie)
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: GLEDITSIA TRIACANTHOS L.
Denumire popular: Gldi
Sinonime tiinifice:
Pltic, Gladici, Gladice, Gladicie, Gladi, Gledice, Gledicie,
Gledi, Rocov slbatic, Rocovar, Salcm,
Salcm boieresc
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Fabales
Familia: Cesalpiniaceae
Subfamilia:
Arbore cu spini simpli sau ramificai, de 20 (45)
m inlime; frunze simplu i dublu paripenat
compuse cu foliole lanceolat-eliptice; florile
dispuse
in raceme axilare, albe-verzui, plcut
mirositoare; inflorirea iunie-iulie; fruct pstaie
indehiscent de 30-45 cm lungime i 3-4 cm lime;
Cultivat, ornamental, forestier i pentru garduri
vii.
Organe utilizate
In scop tinctorial se utilizeaz pstile verzi
sau ajunse la maturitatea deplin Gleditsiae
fructus cum seminibus.
Compoziia chimic
Pstile conin: glucide, celuloz (12,7 %),
lipide (4,6 %), proteine (23,1 %), catechine,
epicatechin-3-glucozid, tanin, flavone
(acramerina),
izoflavone (olmelin, irigenol, dihidro-4-metoxi-
izoflavon), leucoantocianidine (gleditsina) i
flavonoli (quercetin-diglucozid, fisetina,
fustin,
dihidrorobinetin), alcaloizi purinici
(triacantina), saponozide i sapogenoli.
In esutul lemnos a fost identificat prezena
flavanolilor (robinetin, fisetin), a
flavanonelor i flavanonolilor (fustin).
In frunze s-a determinat i prezena unor
alcaloizi aa cum este tiramina, hipoxizina,
triacantina, triacantozidul, flavone (acramerin)
i izoflavone
(olmelin).
Florile conin alcaloizi in concentraie de 0,2 %.
Seminele conin: manoz, galactoz,
manogalactani, lipide (0,8 3,0 %), vitamine
(tocoferol), flobafene, acizi grai (acid
tetrahidroxistearic, acid
dihidroxistearic), acid acetic.
Aciune terapeutic
Antilitiazic, expectorant.
Importana
Utilizare
Litiaz (biliar, renal), tuse. Seminele pot fi
utilizate i pentru efectul laxativ.
Pigmenii hidrosolubili extrai din psti se
utilizezaz la colorarea lanei in nuane bej
deschis, bej roziu, brun roziu, brun kaki, kaki
deschis, kaki
inchis i kaki brun, in funie de mordantul
utilizat.
Lana mordat cu sulfat de aluminiu i potasiu i
vopsit cu extractul din fructele maturate se
coloreaz in bej-deschis, cea vopsit cu extractul
din
fructele nematurate, se coloreaz in bej-roziu iar
dac se retrateaz cu bicromat de potasiu, se
coloreaz in brun roziu. Lana mordat cu bicromat
de
potasiu, vopsit cu extractul din fructe mature i
retratat cu bicromat de potasiu se coloreaz in
brun-kaki. Dac lana mordat cu bicromat de
potasiu se vopsete cu extractul din fructe
maturate, uscate, se obine culoarea kaki-deschis,
iar dac se retrateaz cu sulfat feros, se obine
culoarea
kaki-nchis (Chiril, .a., 1999).
Toxicitate
Nesemnalat, dar posibil prin saponozide.
Contraindicaii
Nesemnalate la doze terapeutice.
Nesemnalate, dar posibile prin saponozide.
Cultivare
Gldia reuee pe cele mai multe tipuri de
soluri, acide sau alcaline, atata timp cat acestea
sunt bine drenate. Necesit o poziie insorit.
Tolereaz
uscciunea odat ce s-a stabilizat, de asemenea
este tolerant la poluarea atmosferic i la
salinitate. Rezist la temperaturi de circa -30oC,
odat ce
planta s-a stabilizat. Planta este adesea
cultivat in regiunile temperate calde, pentru
seminele sale edibile i petru psti. Pomul
incepe s produc
fructe dup circa 10 ani i producia comercial
dureaz circa 100 ani. Durata de via este de
circa 120 ani. Florile au un miros foarte plcut
i sunt
foarte atractive pentru albine.
Semnatul se efectueaz primvara in ser, dup o
preumectare a seminelor petru 24 de ore in ap
cald. Germinarea trebuie s aib loc in 2-4
sptmani, la 24oC. Se procedeaz la repiat in
vase individuale i plantarea in poziia prmanent
se face in cursul verii. Pentru primele ierni este
necesar protejarea plantelor impotriva
temperaturilor sczute.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: GLYCINE MAX (L.) Merr.
Denumire popular: Soia
Sinonime tiinifice: Glycine hispida (Moench)
Maxim., Soja hispida Moench
Fasole japonez, Fasole soia
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Fabales
Subfamilia:
Plant anual; rdcin pivotant, ramificat, cu
nodoziti; intreaga plant i mai ales pstaia
este hirsut maroniu proas; tulpina cilindric,
ramificat, inalt pan la 150 cm, frunze
trifoliate cu stipele mici la baz; florile
dispuse in raceme axilare, cu flori puine, de
culoare alb pan la
violet; inflorirea iulie-august; fruct pstaie,
septat, cu semine ovoidale.
Cultivat frecvent, alimentar, oleaginoas,
furajer.
Organe utilizate
Se utilizeaz seminele, rdcinile sau planta
intreag (in zootehnie). Produsele vegetale
folosite Sojae semen et Sojae oleum. Sojae oleum
reprezint uleiul gras obinut prin presarea
seminelor speciei de cultur Glycine max (L.)
Merr., foarte apropiat de Glycine soja Siebold et
Zucc.
sin. Soja hispida L. (Fabaceae).
Compoziia chimic
Seminele acestei plante sunt bogate in proteine
(34 - 40 %), lipide (17 22 %), lectine i au un
coninut mai sczut de glucide (16 - 20 %) i
celuloz (3,5 5,0 %).
Coninutul de lipide din liniile noi de soia poate
ajunge pan la 41,2 43,7 %. Proporia acizilor
grai variaz in limite largi in funcie de
genotip.
Dup Luhrs i Friedt (1992), uleiul extras din
semine conine 11,0 % acid palmitic, 4,0 % acid
stearic, 23,0 % acid oleic, 54,0 % acid linoleic,
i 8,0
% acid linolenic. Dup Eur. Ph. (1997) uleiul de
soia conine: 48 58 % linoleic, 17 30 % acid
oleic, 9 13 % acid palmitic, 5 11 % acid
linolenic, 3 5 % acid stearic, <0,3 % acid
palmitoleic, <0,3 % acid palmitoleic, <0,2 % acid
miristic, <1 % acid arachidic, acid gadoleic i
acid
behenic.
Proteinele din soia sunt alctuite din glicin i
-conglicin.
Steroliii din semine sunt reprezentai de : -
sitosterol, stigmasterol, campesterol, avenasterol
i tocoferol.
Seminele mature nu conin amidon i au cantiti
mici de glucide solubile: 3,5 4,5 % stahioz,
3,7 6,7 % zaharoz i 0,7 1,4 % rafinoz.
Coninutul seminelor in vitamine este sczut. In
100 g semine s-au determinat: 2,1 mg niacin,
1,68 mg acid pantotenic, 1,14 mg tiamin, 0,64 mg
piridoxin, 0,31 mg riboflavin i 6 11 mg
tocoferol (Tabellen Geigy, 1977).
Seminele de soia au un coninut mai mare de
arginin (2,58 %), fenilalanin (2,15 %), lizin
(2,08 %) i mai mic de izoleucin (1,95 %),
leucin
(1,90 %), valin )1,90 %), tirozin 1,37 %),
histidin (0,91 %), cistein (0,65 %), metionin
(0,64 %) i triptofan (0,49 %).
Elementele minerale determinate in 100 g semine
variaz astfel: 1900 mg potasiu, 554 mg fosfor,
235 mg magneziu, 226 mg calciu, 8,4 mg fier, 4,0
mg sodiu, 3,0 mg zinc, 2,3 mg mangan i 1,17 mg
cupru.
Rdcinile de soia conin di-C-glicozilflavonoizi
aa cum este 6-C-glucozil-8-galactozilgenkwanin-ul
(5,4-diOH 7-Ome 6-Glc-8-Gal), carlinosid-ul
(5,7,3,4-tetraOH 6-Glc-8-Ara) i
isocarlinosidul 8 (5,7,3,4-tetraOH 6-Ara-8-
Glc). Jai .a. (1984a) a identificat in rdcinile
plantelor de soia Cglicozilflavonoizi
O-glicozizi cum este: vitexin 2?-O-ramnozid.
Isoflavonele identificate in aceast specie sunt:
daidzeina, daidzin, formononetina,
isoformononetina i genisteina. Dintre glicozizii
izoflavonelor
au fost identificai: daidzein 7-O-glucozid,
formononetin 7-O-glucozid (ononin), genistein 7-O-
glucozid, glycitein 7-O-glucozid, iar dintre
aurone:
hispidol i hispidol glicozida.
Aciune terapeutic
Seminele au aciune strogen (prin genistein,
daidzein i glicitein), antineoplazic
(genisteina poate aciona ca un agonist sau
antagonist
estrogenic), hipocolesterolemiant.
Uleiul extras din semine are aciune emolient i
hepatoprotectoare, neuroton, venoton, datorit
lecitinei.
Importana
Alimentara,
medicinala, medicina populara
Utilizare
Hipercolesterolemie, afeciuni hepatice, anemie.
Lecitinele (indeosebi fosfatidele acizilor linolic
i linolenbic cu colina) purificate i concentrate
sunt folosite sub denumirea de Essentielle
Phosholypide? la prepararea unor medicamente
hepatoprotectoare (Essentiale), lipotrope
(Lipostabil), venotrope (Essaven) sau neurotrope
(Lecitine i Ascolecitina). Insaponiabilul este
intrbuinat la obinerea diferitelor preparate
dermice pentru ameliorarea sclerodermitei i a
pioreelor
alveolodentare, iar lecitinele la obinerea
liposomilor i a emulsiilor.
In medicin, uman, popular seminele se folosesc
in caz de astenie, convalescen, diabet zaharat,
cancer de san, afeciuni dermatologice,
reumatism, surmenaj fizic i intelectual.
In alimentaie, seminele se folosesc la obinerea
diferitelor produse alimentare (paine, prjituri,
maionez, bomboane, etc.).
In industrie, seminele se folosesc la fabricarea
de sosuri, ulei, macaroane, fulgi, lapte,
biscuii, branz, etc., uleiul este folosit la
fabricarea
spunului, maselor plastice, din ulei se separ i
lecitina.
In zootehnie, se folosete planta ca mas verde,
fan sau siloz sau se folosesc seminele in hrana
animalelor.
In agricultur, planta este bun premergtoare
pentru cereale deoarece imbogete solul in azot.
Toxicitate
Contraindicaii
Necunoscute.
Tulburri gastro-intestinale, vom, dermatite de
contact, afectarea ciclului menstrual, tulburri
tiroidiene, unele forme de neoplasm.
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Comprimate, capsule i unguente.
Reduce absorbia ferului, a levotiroxinei; scade
efectul tamoxifenului i warfarinei.
Conservare
Cultivare
Este o plant care crete uor, pe soluri bine
drenate, fertile i cu poziie insorit, ins
tolereaz o varietate de tipuri de soluri. Crete
mai bine decat
alte plante de cultur pe soluri care au
fertilitate redus, sunt mai uscate sau slab
drenate. Planta nu crete bine in climat umed sau
excesiv de
clduros. Tolereaz pecipitaii anuale cuprinse
intre 31-410 cm, necesitand cel puin 50 cm pentru
o recolt bun, o temperatur medie anual
cuprins intre 5,9-27oC i un pH cuprins intre
4,3-8,4. Soia reprezint una dintre cele mai larg
cultivate plante, pentru seminele sale bogate in
ulei
i proteine. Este o plant subtropical, dar
cultura ei se extinde de la tropice pan la 520
latitudine nordic. Soia este o plant de zi
scurt i nu
inflorete sau nu formeaz semine dac durata de
iluminare zilnic este mai mic de 13 ore.
Relizeaz simbioz cu anumite bacterii din sol,
formeaz nodoziti la nivelul sistemului
radicular i contribuie la fixarea biologic a
azotului molecular.
Semnatul se realizeaz in ser primvara devreme
dup o preumectare a seminelor pentru 12 ore.
Germinarea are loc in 2 sptmani la
temperatura de 12-16oC. Se repic in vase
individuale i plantarea afar se realizeaz la
sfarit de primvar sau vara devreme. Seminele
pot fi
semnate i in situ primvara tarziu, dup o
preumectare in ap inclzit pentru 12 ore.
Recoltare
Seminte, recoltare mecanizata cu combina, august-
septembrie
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: GLYCYRRHIZA GLABRA L.
Denumire popular: Lemn dulce
Sinonime tiinifice:
Dulcior, Iarb dulce, Rdcin dulce, Reglis
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Fabales
Subfamilia:
Plant peren, subarbust; rizom gros; tulpina de
50-100 cm, frunze peiolate imparipenat compuse,
foliole glandulos-punctate pe faa inferioar, cu
margine intreag; florile dispuse in racem, de
culoare liliachie, inflorire iunie-iulie; fruct
pstaie.
Specie xeromezofit-mezofit; rar in zona de
step-zona de silvostep, pajiti i tufriuri.
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaz rizomul i
rdcinile (Liquiritiae radix), de la plantele de
trei ani, recoltate toamna i uscate la soare,
care trebuie s
conin cel puin 5% acid glicirizic i 20-25%
substane solubile in ap (pentru produsul
decorticat, respectiv nedecorticat).
Compoziia chimic
In rdcinile acestei plante s-au determinat
urmtoarele substane: amidon (5,0 20,0 %),
glucide (3,0 14,0 %), glucoz (3,0 4,2 %),
fructoz,
zaharoz, hemiceluloz, pectine, proteine (11,0
%), lipide (0,8 1,0 %), taninuri, rezine,
betaine, amide (asparagin), i substane
minerale. Au mai
fost identificate urmtoarele substane:
Aminoacizi: alanin, acid aspartic, treonin,
prolin, serin, glicin, valin, izoleucin.
riboflavin, tiamin.
Triterpene: acid betulinic, grabrolid, acid
glicirretic (0,6 2,2 %).
Cumarine: umbeliferon, herniarin, glicerin (3-
acil cumarin), licumarin, glicocumarine,
izoglicilcumarine.
Steroli: beta-sitosterol, stigmasterol.
Pigmenii: sunt reprezentai de flavone:
apigenin, licoflavanon, liquiritin,
ramnoliquiritin, glabranin, pinocembrin,
glabrol, 3'-dihidroglabrol,
4',7-dihidroxiflavon, vitexin, calcone:
licocalcon, licoflavanol A i B,
neoizoliquiritin, izoliquiritigenin, licurozid,
flavonoli: izoquercitin,
izoflavone i izoflavanone: genistein,
formonometina, licoricidina, licoizoflavanon A, B
i C, prunetina, glizarina, licorina, liquiritin,
glabridina,
glabron, hispaglabridina A, hispaglabridina B,
4'-O-metilglabridina, 3'-metilglabridina,
fasconilizoflavan, 7-hidroxi-2-metilizoflavon,
glicirrizoflavon, 2,7-dihidroxi-3',4'-
dimetoxiizoflavon, 7-acetoxi-2-metilizoflavon,
faseollinizoflavan, caroteni: beta-caroten.
Saponozide triterpenice (2-12 %): acid
glicirizinic, glicirizin, acidul 18-alfa-
glicirizinic, acid 18-beta-glicirizinic (1,6 9,5
%), acidul liquoric,
acidul liquiritic, acidul liquiridiolic, acid
glabric, acid glaboric, acid glabrolonic.
Componentul dominant (3-5%) este glicirizina (acid
glicirizic),
respectiv 3-O- biglucuronopiranozida acidului
gliciretic sau gliciretinic, ca sare de calciu i
de potasiu. Glicirizina elibereaz prin hidroliz
dou
molecule de acid glucuronic i o molecul de de
acid gliciretic (agliconul). Acidul gliciretic
este 3-beta-hidroxi-11-oxo-20-carboxi-12-oleanen.
Lactone: gama-butirolacton, gama-heptalacton,
gama-hexalacton, gama-nonalacton, gama-
octalacton, glabrolid, deoxiglabrolid,
izoglabrolid, 21-alfa-hidroxiizoglabrolid.
Uleiul volatil conine: 1-pentadecanol, propenil-
anisol, 2-butil-2-octenal, alfa-terpineol, alfa-
terpinolen, anetol, camfor, butil-ftalat,
carvacrol,
eugenol, fencon, geraniol, lavandulol, p-cimenol,
pseudoionon, terpinen-4-ol, thujon.
Dintre compuii triterpenici, au mai fost
identificai: acidul liquiritic (epimer C 20 al
acidului gliciretic), acidul glabric (acid 18-
hidroxigliciretinic),
gliciretaldehida, gliciretol, acidul 24-
hidroxiliquiritic, acid liquiridiolic, 24-
hidroxigliciretatul de metil, acidul glabrovaic.
Culoarea galben a
produsului este imprimat de flavone i chalcone.
Dintre flavone s-au izolat: liquiritozida ( 4-
glucozida liquiritigenolului ),
ramnoliquiritozida,
neoliquiritozida (7- glucozida liquiritigenolului)
(V.I. Litvineko, 1963), glabrolul (Tamotsu i
colab., 19769), glabridina (izoflavon), iar
dintre
chalcone izoliquiritozida (4-O-ramnoglucozida
izoliquiritigenolului) i neoizoliquiritozida (7-
glucozida liquiritigenolului), a cror structur
chalconic poate fi regenerat la flavon, in
mediu acid. Dintre acetia majoritari sunt
liquiritozida i izoliquiritozida care, in timpul
uscrii,
hidrolizeaz parial.
Ali constitueni: poliholozide (glicirizan GA, un
beta-D-galactan cu legturi 16 i 13
glicozidice, in G. glabra i glicirizan UA
alctuit din Larabinoz,
D-galactoz, L-ramnoz i acid D-galacturonic, in
G. uralensis), cumarine (umbeliferon, herniarin,
licumarin = 4-metil-5hidroxiacetilcumarina),
fitosteroli (beta-sitosterol, dihidro-
stigmasterol), 5-15% oze (glucoz, zaharoz),
manitol, 20-30 % amidon, 2-4 % asparagin,
rezine, 4-6 % substane minerale, 0,04 %- 0,06 %
compui volatili, proteine, substane amare
(glicinamarin). Deoarece substanele amare se
gsesc
in esuturile externe, acestea se indeprteaz
prin decorticare, la majoritatea sorturilor.
In organele aeriene s-a constatat prezena
urmtoarelor substane: manitol, rezine, steroli
(dihidrostigmasterol), vitamine (acid nicotinic),
pigmeni
flavonoizi (quercetin, izoquercitrin, vitexin,
prunetin, dihidroxiflavone, hidroxicalcone, 7-
metoxi-2-metilizoflavon), triterpene
(dezoxiglabrolid), acizi fenolici (acid ferulic,
acid sinapic) glicozizi fenolici (arbutin),
glicozizi metilsalicilici (gaulterin), alcaloizi
pirolizidinici
(echinatin), tanin (acid galic), acid
glicirretic, acid dezoxiglicirretinic, acid
hidroxiglicirretic, hidroxiglicirrizin, acid
liquidiolic, acid liquiritinic,
betaine, acid betulic. Principalul compus activ
din organele aeriene este metil salicilatul.
Aciune terapeutic
Demulcent i expectorant (prin saponozide
glicirizin, acid gliciretic i derivai);
antiinflamatoare de tip cortizonic i mineral-
corticoid
(glicirizin, steroli); diuretic (glicirizin i
flavone); antispastic (cumarine, flavone);
oestrogen (steroli); cicatrizant i
antiulceroas (glicirizin,
acid gliciretic, flavonozide), bacteriostatic
(glicirizin, flavonoide); antalgic;
poliholozidele au o pronunat aciune asupra
sistemului
reticuloendotelial (K. Takada i colab., 1992,)
evideniindu-le proprietile imunologice;
izoliquiritigenol inhib aldo- reductaza, prin
aceast
aciune putand preveni complicaiile diabetului
(K. Aida i colab. 1990); agliconii flavonici s-au
dovedit mai activi decat heterozidele lor.
Glicirizina in vitro este activ pe numeroase
virusuri, are slabe proprieti bacteriene, este
un antihepatotoxic, imunostimulator i cicatrizant
. Este
lipsit de efecte teratogene, mutagene sau
cancerigene.
Aciunea antiinflamatoare a acidului gliciretic se
manifest in vitro indirect prin inhibarea
competitiv a enzimelor implicate in degradarea
hormonilor steroidici (delta-4,5-beta- reductaza)
sau in dezactivarea cortisolului (11- beta-
hidroxisteroid dehidrogenaza) i printr-o
afinitate fa de
receptorii aldosteronici.
Importana
Medicinala
Utilizare
Maladia Addison, artrit reumatoid ( glicirizin
i acidul 18- hidroxigliciretic); ulcer gastro-
duodenal, gastrite i gastro-duodenite ( extracte
brune,
suc, glicirizat de amoniu ); afeciuni
bronhopulmonare; crize hemoroidale, eriteme
solare, dermite seboreice, prurit vulvar,
inepturi de insecte,
afeciuni ale cavitii bucale i orofaringiene;
corector de gust oentru preparate mai puin
agreabile (acidul gliciretic sub form de sare sau
de ester,
produsul vegetal pulverizat).
Sucul este un foarte bun excipient pilular, iar
gelul preperat cu glicirizin constituie un bun
vehicul pentru incorporarea altor medicamente de
uz
local, glicirizina mrind absorbia cutanat a
altor substane active.
Uleiul volatil extras din aceast plant se
utilizeaz pentru aromatizarea buturilor, pastei
de dini etc.
In industria alimentar se utilizeaz ca
edulcorant (puterea edulcorant este de 50- 60 de
ori mai mare decat a zaharozei) i spumefiant, la
prepararea
de buturi alcoolice i nealcoolice carbogazoase,
a berei brune, in cofetrie i in industria
tutunului. Pentru prevenirea abuzului, aceste
preparate ar
trebui etichetate corespunztor.
In medicin, uman, popular se folosete rdcina
i rizomul care au aciune expectorant,
diuretic, antiinflamatoare, laxativ sau
purgativ in
funcie de doz, trateaz artrita, ulcerul
gastric, bronita i traheita.
tratarea bronitelor, constipaiilor i
gastroenteritelor.
Toxicitate
Contraindicaii
Nu se utilizeaz in hipertensiune arterial fr
avizul medicului, nu se asociaz cu
corticosteroizi. Din aceste motive se recomand a
nu se depi
administrarea in 24 de ore a 8 g de p.v. sub form
de infuzie i 5 g sub form de pulbere, a 3 mg/kg
(in medie 125 mg) glicirizin sau cantitatea
echivalent de extract.
Consumul abuziv poate determina apariia de edeme,
hipertensiune, hipokalemie, anomalii cardiace,
tulburri ale contractilitii musculare
(simptome de hiperaldosteronism induse de
activitatea mineralo- corticoid a acidului
gliciretic).
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Tinctura, extract, pulbere, suc, infuzia.
Acid gliciretinic sau acid gliciretic (DCI
enoloxone). De asemenea, a fost preparat un
unguent pe baz de liquiritozid (patent japonez
CA,
1992, 117,55948) folosit la pacienii cu
melanodermii senile.
Sucul de liquiritia, in amestec cu aspirina are
aciune analgezic, antiinflamatoare i
antipiretic. In prezent acidului gliciretic
berberina pierde
gustul amar; glicirizatul de berberin rezultat
este folosit in tratamentul bolilor gastro-
intestinale cu component alergic. In gastrite i
ulcere se
folosete i glicirizatul bazic de bismut sau de
aluminiu ( E. Bran, 1971). Acidul gliciretic
mrete activitatea piridoxinei cand se asociaz
cu
aceasta.
Cercetrile efectuate la noi in ar au condus la
stabilirea unui nou procedeu de obinere a
glicirizatului de amoniu (Cionga E. i V. Cucu,
1952; V.
Cucu i E. Nichiforescu, 1956), activ in maladia
Addison (experimentare clinic la Institutul de
Endocrinologie C.I. Parhon din Bucureti, 1957) i
la obinerea unui extract lipsit de glicirizin,
dotat cu proprieti antiulceroase (V. Cucu i E.
Nichiforescu, 1957).
Conservare
Cultivare
Se recolteaz de obicei toamna, de la plante de
cultursau spontane, rdcinile i stolonii in
varst de 4-5 ani ( cele mai valoroase sunt
rdcinile
recoltate dup 8-9 ani de vegetaie). Coletul cu
mugurii i o parte din rdcina principal se
replanteaz pentru asigurarea reproducerii
plantei.
Restul rdcinilor se las cateva zile la ofilit,
se scutur, se spal rapid sub jet puternic de
ap, se zvant i se aeaz in grmezi care se
acoper cu
paie sau cu stuf, pentru o uoar fermentare ,
timp de 10-15 zile (in care capt gust dulce i
se intensific culoarea galben). Se taie apoi in
fragmente de 20 25 cm, se decortic, eventual se
despic longitudinal, se usuc la soare sau
artificial la 35 40 C. Decorticarea se face in
scopul
indeprtrii gustului amar- astringent i uor
iritant al scoarei.
Planta necesit un sol fertil, adanc, bine
aprovizionat cu ap, in vederea unei bune
produceri de rdcini. Condiiile uor alcaline
permit producerea
celor mai bune plante. Rezist la circa -15oC. Se
cultiv pentru rdcinile sale i avand in vedere
c nu sunt necesare seminele, planta este
prevenit
a inflori, aa incat s se obin o producie de
rdcini de inalt calitate. Realizeaz relaii de
simbioz cu unele bacterii din sol i contribuie
la
fixarea biologic a azotului molecular.
Se seamn in ser primvara sau toamna, dup o
preumectare in ap inclzi pentru 24 ore. Se
repic in vase individuale i se cresc an ser
pentru
prima iarn. Plantarea afar se realizeaz
primvara tarziu sau la inceputul verii, in
perioada creterii active. Prin producere din
sman creterea
este inceat. Divizarea rdcinilor se poae
realiza primvara sau toamna i fiecare parte
divizat trebuie s aib cel puin un mugure
crescand.
Fragmentele divizate toamna pot fi replantate
imediat sau pot fi depozitate pan primvara, cand
se efectueaz plantarea afar. Fragmentele mici
este bine s fie plasate in rsadni rece, pan
la stabilizare, inainte de af fi plantate afar in
cursul primverii sau verii.
Sorturi comerciale:
Liquiritiae radix mundata alctuit din rdcinile
i stolonii curai de suber i de o parte din
parenchimul cortical, decorticarea efectuandu-se o
singur data;
Liquiritiae radix bismundata, cand decorticarea se
realizeaz de dou ori;
Liquiritiae radix non mundata (non decorticata,
cruda, naturale) reprezentat de produsul
nedecorticat.
Recoltare
Rizomii si radacinile, cu cazmaua, dislocatorul
pentru sfecla, sau plug fara cormana, primavara,
inainte de inflorire sau toamna septembrie-martie
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: GOSSYPIUM HIRSUTUM L.
Denumire popular: Bumbac
Sinonime tiinifice:
Bumbcar, Bumbcel
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Malvales
Familia: Malvaceae
Subfamilia:
Plant anual in ara noastr (peren in ara de
origine); tulpina inalt de 90-120cm, ramificat,
acoperit cu peri pateni; frunze alterne,
palmate,
trilobate, rotunde sau reniforme, cordate la baz,
pe dos proase; florile apar pe ramificaiile
simpodiale, sunt pentamere, cu un caliciu extern
format
din 3 hipsofile mari, dinate i petale galbene;
inflorete in lunile VII-IX; fructul capsul ce
se deschide in 4, rar 5 valve; semine alungite,
acoperite cu fibre de bumbac potrivit de lungi.
Specie cultivat ca plant textil, originar din
Peru.
Organe utilizate
Se utilizeaz perii celulozici, care acoper
seminele i seminele.
Compoziia chimic
Analizele efectuate la plant a evideniat
prezena urmtoarelor substane: catechine,
galocatechine, epigalocatechine, dimeri
sesquiterpenici
(gossipol), pigmeni (quercetin, delfinidin),
vitamine (rutin), izoastragalin, nicotiflorin,
acid p-cumaric i uleiuri volatile (-felandren,
-pinen,
-felandren, cadien, bisabolen, canpfen, -
bisabolol, ocimen, octacozanol).
Seminele au coninut urmtoarele substane:
glucide (7 %), celuloz, inozitol (0,3 %),
oligozaharide (zaharoz, rafinoz, stahioz,
glucoz,
fructoz), proteine (20 - 25 %), lipide (16 21
%), vitamine (niacin, biotin acid pantotenic)
acid linoleic (7 10 %), acid oleic (3 6 %),
acid
arahidic, acid miristic, acid stearic (0,1 0,5
%) i lignanii (+).
Uleiul gras din seminele de bumbac mai conine
steroli (-sitosterol, campesterol, stigmasterol,
-7-stigmasterol, 24-metil-cicloartenol),
tocoferoli
(- i -tocoferol), precum i urme de gosipol.
In flori s-a determinat: pigmeni (izoquercetrin,
kampferol, quercetin-3-glucozid, quercetin-3-
soforozid, quercimetrin, crizantemin,), acizi
grai
(acid cerotic), vitamine (riboflavin), acizi
fenolici (acid salicilic), terpene (cicloartenol),
alcaloizi (hirsutin).
Aciune terapeutic
Gosipolul din semine are proprietatea de a inhiba
enzimele metabolismului energetic, decupleaz
lanul respirator de la fosforilarea oxidativ,
scade
concentraia celular de ATP i prezint un efect
de antifertilitate.
Importana
Producatoare de fibre textile
Utilizare
In medicina tradiional uleiul de bumbac se
folosete in cazul hipercolesterolemiei sau lipsei
de vitamin E.
In medicina indian, seminele se utilizeaz in
dureri de cap, tuse, disenterie, constipaie,
gonoree, cistit, febr, lactaie sczut,
epilepsie i
mucturi de arpe, dar eficacitatea pentru aceste
indicaii inc nu a fost dovedit.
Toxicitate
Seminele sunt toxice datorit coninutului in
gosipol. Administrarea cronic conduce la
tulburri de fertilitate la brbai.
Contraindicaii
Experimente pe animale (iepuri) au demonstrat o
cretere a nivelului seric de colesterol i
trigliceride, la administrarea indelungat (cateva
sptmani) de acizi grai ciclopropenici. De
asemenea a fost inregistrat o intarziere a
dezvoltrii sexuale la obolani femele.
Cultivare
Mod de cultivare:
Semanat direct in camp, primavara tarziu
Recoltare
Scoarta radacinilor
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: GYPSOPHYLA PANICULATA L.
Denumire popular: Ipcrige
Sinonime tiinifice:
Coroana miresei, Floarea miresei, Gipsari, Iperige,
Ipsori, Scuturice,Strlucit
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subfamilia:
Plant peren cu rizom ramificat i puternic;
tulpina inalt de 60-90 cm, foarte ramificat de
la baz; frunze opuse, lanceolate, trinerve,
intregi pe
margini; inflorescene laxe, bogate in flori,
protejate de bractee alb-membranoase; caliciul
campanulat, adanc laciniat, laciniile au marginea
alb,
membranoas; petalele albe sau palid-roiatice;
fruct capsul denticulat mai lung decatl
caliciul cu semine turtite, zgrbunoase.
Specie xerofit, intalnit sporadic din zona
stepei in subetajul gorunului in locuri nisipoase,
pietroase, pe lang ci ferate.
Organe utilizate
rizomii, care se recolteaz toamna.
Compoziia chimic
Rdcinile i rizomii (Saponariae albae radix)
conin 15-20% saponozide triterpenice reprezentate
de heterozide ale gipsogenolului i derivailor
si,
denumite generic saponalbin. Constituentul
principal este gipsozida A (gipsofila saponina), o
bidesmozid a gipsogenolului care are partea
glucidic alctuit din acid glucuronic,
arabinoz, glucoz, galactoz, ramnoz, fucoz i
trei molecule de xiloz. Din totalul saponinic au
fost
izolate saponozidele A, B, C, heterozide ale
gipsogenolului, gipsogenol-lactonei i respectiv
13--hidroxi-dihidrogipsogenol.
Aciune terapeutic
Expectorant, diuretic, depurativ.
Importana
Medicinala
Utilizare
Se folosesc ca detergeni fini in dermatologie i
cosmetic sau intr in formula soluiilor pentru
stingerea incendiilor. Constituie materie prim
pentru obinerea saponinei standard denumit
Saponinum album.
Medicin uman (popular): rizomul, rdcina
ceai, decoct pentru tratarea anemiei, astmului,
reumatismului, bolilor de ficat, stomac
Industria alimentar: rdcinile pentru
fabricarea halvalei, halviei.
Industria casnic: rizomul, rdcinile uscate,
folosite la splat in locul spunului.
Ornamental
Cultivare
Mod de cultivare:
Semanta in camp in pragul iernii sau primavara;
100-150 g/ha seminte amestecate cu seminte de
plante indicatoare (salata); distanta intre
randuri
62,5 cm, iar adancimea 1-1,5 cm
Recoltare
Radacinile si rizomii, cu pluguri fara cormana sau
dislocatoare pentru sfecla, in anul doi sau trei
de vegetatie, la sfarsitul lunii august
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: HAMAMELIS VIRGINIANA L.
Denumire popular:
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa: Hamamelidae
Ordinul: Hamamelidales
Familia: Hamamelidaceae
Subfamilia:
Organe utilizate
Este un arbust de la care se utilizeaz frunzele,
care conin taninuri.
Compoziia chimic
Frunzele conin: 0,05 % ulei volatil (2-hexen-1-
al, aldehid acetic i ionon), 5-10 % taninuri
galice reprezentate de hamamelitanin (diesterul
galic
al hamamelozei), acid galic, poligaloilglucoz i
taninuri mixte (galat de epicatechol). Ali
constitueni: proantocianidoli (copolimerii
procianidolprodelfinidol),
heterozide flavonolice (astragalozida,
miricitrozida), mucilagii, pectine i ulei volatil
in cantiti mici (in a crui compoziie intr 2-
hexenal, acetaldehida, - i -ionon, eugenol,
-terpineol, linaloloxid).
Pigmeni flavonoizi: astragalin, izoquercitrin,
kampferol, leucocianidin, leucodelfinidin,
mircetin, mircetin-3-glucozid, quercetin,
quercitrin i
glicozide ale quercetolului, kampferolului i
mircetolului, afzelin, spireozid. Scoara de pe
tulpini este bogat in tanin (hamamelitanin) i
antocianidine.
Aciune terapeutic
Hemostatic, bacteriostatic, moluscicid,
vasoconstrictoare venoas, periferic i
vasoprotectoare (vitamin P prin coninutul in
flavone).
Importana
Medicinala,
aromatica
Utilizare
Afeciuni venoase (varice, hemoroizi, flebite),
eczeme uscate, dermite iritative (eriteme fesiere,
fisuri ale pielii, degerturi, arsuri superficiale
limitate), stri congestive uterine; in
cosmetologie este folosit pentru ingrijirea
tenului sub form de loiuni astringente i in
combaterea celulitei
(sub form de unguent).
Toxicitate
Afeciuni digestive i toxicitate hepatic la
administrare indelungat.
Forme farmaceutice
Extract moale, extract fluid, tinctur.
Cultivare
Mod de cultivare:
Prin rasad din seminte, toamna in strat rece
(germinare foarte lenta-pana la 18 luni);
transplantare in ghivece si apoi in camp
Recoltare
- Seminte, recoltate toamna tarziu
- Flori, recoltate toamna
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: HEDERA HELIX L.
Denumire popular: Ieder
Sinonime tiinifice:
Borotean, Buruiana sburtorului, Eder, Edera celor
frumoase, Edera znelor, Fanchiu, Heder, Iadr,
Iedera celor frumoase, Ieder de pdure, Iedera znelor,
Iederu, Ieger, Sarcie, Srdar
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa:
Ordinul: Apiales
Familia: Araliaceae
Subfamilia:
Lian tulpina i ramurile se fixeaz pe suport
cu ajutorul unor rdcini adventive ce apar pe
internoduri; lstarii i frunzele tinere sunt
acoperii cu
peri stelai; frunzele alterne, simpla, dimorfe
pe ramurile sterile sunt palmat 3-5 lobate, pe
cele fertile sunt ovate sau romboidale; florile
mici,
galben-verzui sunt grupate in umbele simple;
inflorete in IX X; fructul bac sferic,
negricioas atinge maturitatea in anul urmtor, in
lunile IVV.
Specie mezotrof, mezofil, frecvent din zona
pdurilor de stejar pan in etajul fagului prin
pduri umbroase, pe stanci i ziduri umede; crete
trandu-se la suprafaa solului sau se urc pe
trunchiurile arborilor sau oricare alt suport de
care se prinde datorit rdcinilor adventive; se
dezvolt
mai ales pe soluri calcaroase, de la campie pan
la 1800 m altitudine; fructific dup mai muli
ani de la germinaie.
Detalii...
Organe utilizate
frunzele, ramuri florifere.
Compoziia chimic
Frunzele conin 5-8% saponine triterpenice
denumite hederasaponine (A-I). Acestea sunt
bidesmozide ale hederagenolului (hederacozida A
sau -
hederina, hederacozida C), ale acidului oleanolic
(hederasaponina B) i ale baiogenolului (saponina
K10). Principalele saponozide sunt
hederasaponinele B, C i saponina K10. predomin
hederasaponina C (5-7% din totalul saponozidic).
Ali constitueni: flavonozide, poliine
(falcarinol, falcarinon, 11,12-
dehidrofalcarinol), acizi polifenolici, steroli.
Fructele i tulpinile conin de asemenea
saponozide.
Aciune terapeutic
Expectorant, antibacterian, antispastic,
analgezic, cicatrizant, antiinflamatoare,
febrifug, antireumatic, antiedematoas,
antimicotic ,
antipruriginoas, antiparazitar.
Importana
Tinctoriala
Utilizare
Bronite acute i cronice, astm bronic, tuse
convulsiv, migrene i dureri de ficat i stomac;
rni sau ulceraii, micoze, celulit; in cure de
slbire.
Medicin uman (popular): frunzele folosite
pentru diferite afeciuni ale pielii; ramuri
florifere ceai, pentru tratarea tusei,
aprinderii la plmani,
ca febrifug, contra ndufului? i a
vtmturii? (hernie sau alte afeciuni
interne cu manifestare acut); planta fiart
bine folosit pentru
oblojeli puse pe umflturi, scrantituri sau
fracturi ale cror legturi se fixau cu scandurele
sau pentru tratarea rcelilor, reumatismului;
frunze
impreun cu varz srat se puneau in cazul
durerilor de cap; planta decoct folosit ca
astringent, combaterea diareei sau pentru durerile
de ficat i
de burt.
Practici, credine : amintit in numeroase cantece
populare; in unele pri se puneau la mormintele
celor tineri.
Apicultur: specie melifer furnizand albinelor
culesuri tarzii de nectar i polen.
Toxicologie: fructele sunt toxice.
Potenial mediu de sensibilizare la contactul cu
pielea.
Cultivare
Iedera reuete in orice tip de sol, crete uor,
dar ii displac solurile inundate, foarte uscate
sau foarte umede. Crete bine pe soluri argiloase
grele,
tolereaz umra foarte ceas, dar nu inflorete in
astfel de poziii. Este o plant foarte tolerant
la poluarea atmosferic, iar plantele stabilizate
sunt
tolerante la uscciune. Suport temperaturi de
pan la -25oC. Este o plant agtoare, nu
duneaz pomilor, nu este parazit, cci obine
nutrienii
prin intermediul solului i cu ajutorul energiei
luminoase.
Semnatul se efectueaz primvara in rsadni
rece, iar patru sptmani de stratificare la rece
imbuntete germinarea. Se repic in vase
individuale i se cresc in rsadni rece pentru
prima iarn. Plantarea afar se efectueaz la
sfaritul primerii sau vara devreme. Se pot
pregti
butai din lemn semi-maturat, in iulie/august,
intr-o poziie umbrit in rsadni, sau butai de
lemn matur cu lungimea de 12 cm, in noiembrie, in
rsadni rece.
Recoltare
Frunzele, manual, tot timpul anului
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: HELLEBORUS PURPURASCENS
Waldst. et Kit.
Denumire popular: Spanz
Sinonime tiinifice:
Barba lupului, Bojoel, Bou, Boel, Bozel, Coada
popii, Cucurig, Cutcurig, Iarba nebunilor, Oule
popii, Poranici, Span, spnz, Spn, Spn, Spunz
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Subfamilia:
Plant erbacee peren. In sol formeaz rizom.
Frunzele palmate, cu 5-6 segmente; cele bazale
sunt lung peiolate, cele superioare sunt sesile.
Florile
mari, uor nutante sunt hermafrodite i au
inveliul floral format din 5 tepale libere,
verzi-purpuriu la exterior, verzi la interior;
intre stamine i
tepale se gsesc numeroase nectarii cu aspect de
cornet. Fructul de tip polifolicul.
Specie cu inflorire timpurie, frecvent in pduri,
tufriuri, poieni din etajul fagului, molidului
(600-1400 m alt.).
Detalii...
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaz rizomii i
rdcinile acestei specii, care conin heterozide
cardiotonice.
Compoziia chimic
Rizomii insoii de rdcini conin: heterozide
cardiotonice bufadienolidice (helebrozida =
helebrina i desglucohelebrozida), saponozide
sterolice
(heleborin) i compui din seria ecdisteroizilor,
protoanemonin. Helebrozida este 3-O-ramnozil-
glucozida helebrigenolului.
Protoanemonina, lacton hemiterpenic instabil,
se dimerizeaz transformandu-se in anemonin
(netoxic) in timpul uscrii.
Aciune terapeutic
Cardiotonic, antialergic, antiinflamatoare,
imunostimulatoare; protoanemonina confer
produsului proprieti antibacteriene.
Importana
Toxica
Utilizare
Insuficiena cardiac (puin folosit ca atare, mai
frecvent ca materie prim pentru obinerea de
preparate farmaceutice pe baz de helebrozide),
algii
poliarticulare, artroze (unguent, injecii locale
cu extracte lipsite de heterozide cardiotonice),
prevenirea i tratarea unor boli infecioase la
animale
(implantarea de rdcini proaspete in urechi, la
porcine i ovine sau sub piele la bovine i
cabaline, in creast la psri).
Medicin uman (popular): rizomul fiert in
rachiu, folosit pentru dureri de dini; decoct
pentru tratarea de cel pierit?, tulburri de
tranzit
intestinal, viermi intestinali; planta uscat,
pisat pentru tratarea herniei; flori, frunze
oblojeli pentru rceal.
Toxicitate
Intoxicaiile cu spanz sunt rare i se manifest
prin senzaii de furnicturi ale mucoasei bucale
i gatului, vomismente, diaree i midriaz.
Contraindicaii
Protoanemonina provoac dermite alergice de
contact.
Recoltare
Rizomi si radacini, cu cazmaua, in perioada
august-noiembrie
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: HELIANTHUS ANNUUS L.
Denumire popular: Floarea soarelui
Sinonime tiinifice:
Ierboaie, Ochiul soarelui, Rsrit, Ruj, Ruja soarelui,
Ruj de cmp, Ruj de soare, Ruji, Rujoanc,
Rumni mare, Soarea soarelui, Sora soarelui, Soreanc,
Sorin, de de blic
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Familia: Asteraceae
Subfamilia:
Plant anual; rdcin pivotant, profund;
tulpina de 1-3 m inlime, erect, aspru proas,
simpl sau puin ramificat la partea superioar,
in
interior cu mduv; frunzele alterne, mari,
peiolate, lat ovate, cordate, dinate, aspru
proase pe ambele fee; antodii solitare sau
puine, cu
receptaculul aproape plan, nutante, mari, plane;
florile ligulate portocalii iar cele centrale,
tubuloase, brune, fertile; hipsofilele involucrale
foliacee,
aspru proase; inflorirea iulie-octombrie; fructul
achen comprimat, fin catifelat proas, de
culoare alb, neagr, glbuie sau pestri.
Cultivat ca oleaginoas i ornamental.
Organe utilizate
Florile, seminele, tulpinile.
Compoziia chimic
Floarea soarelui reprezint una din cele mai
importante plante oleaginoase. Achenele acumuleaz
50,8 % lipide i 16,2 % proteine.
Glucidele de rezerv sunt reprezebtate in
principal de amidon. Dusterhoft .a. (1992) au
constatat c exceptand amidonul, achenele conin
urmtoarele poliglucide, raportate la coninutul
total al acestora: 42 % celuloz, 24 % substane
pectice, 24 % 4-O-metil glucuronoxilani cu 8 18
acizi uronici substituii, 5 % (gluco) manani i 4
5 % fucoxiloglucani.
Uleiul de floarea soarelui conine gliceride ale
acizilor linolic (57-59%), oleic (30-34%),
palmitic, stearic, arahidic, lignoceric (6-10%),
insaponifiabil (1%), acizi grai liberi, lecitin.
Insaponifiabilul este constituit din carotenoide,
3--sitosterol-glucozid i fitosteroli.
Pigmenii din frunzele i florile de floarea
soarelui sunt reprezentai de: flavone tetra-O-
substituite cum sunt: hispidulinul,
pectolinarigenina, penta-
O-substituite ca: nepetina, jaceosidina, hexa-O-
substituii ca: sudachitina, acerosina, hexa-O-
substituii ca: hymenoxina.
Flavonolii sunt reprezentai de quercetin-7-
glucozid (quercimetrin).
Aciune terapeutic
Emolient.
Importana
Utilizare
La prepararea uleiului purificat i neutralizat
inscris in FR X sub denumirea de Helianthi oleum
neutralisatum. Acesta servete la prepararea
soluiilor injectabile i a colirelor sau la
extragerea unor principii active liposolubile. De
asemenea, Helianthi oleum se folosete la
prepararea unor
unguente i linimente cu aciune emolient sau
este materie prim pentru prepararea vitaminei F.
In medicin uman, popular - florile sunt
folosite pentru afeciuni ale gatului, impotriva
febrei i in homeopatie, uleiul extras din semine
este
folosit in caz de hipercolesterol i
ateroscleroz, la macerarea unor plante folosite
pentru arsuri i rni, tinctura se utilizeaz
pentru afeciuni
pulmonare, fructele se folosesc in profilaxia
bolilor infecioase ale intestinului gros.
Medicin veterinar folosete extractele pentru uz
intern la tratarea indigestiilor i constipaiilor
i pentru uz extern, petru ungerea tegumentului cu
ulei avand aciune emolient i protectoare.
In industrie - uleiul se folosete la fabricarea
spunului, lecitinei, din coji (pericarp) se
obine alcoolul etilic i furfurolul, tulpinile
sunt utilizate in
industria celulozei;
In alimentaie - uleiul se folosete la salate,
gtit, industria conservelor, antodiile servesc la
obinerea pectinelor folosite la prepararea
jeleului i
marmeladei;
In zootehnie - turtele i roturile sunt furaje
valoroase in hrana cornutelor, porcilor i
psrilor.
In agricultur - cenua provenit din arderea
plantei uscate se folosete ca ingrmant
potasic.
Cultivare
Floarea soarelui este una dintre plantele
agricole cu un mare areal de cultur datorit
capacitii sale de adaptare la variaiile mari de
temperatur,
rezistenei la temperaturi joase, mai ales in
prima parte a vegetaiei i rezisten la secet.
Recolte bune se obin in acele regiuni unde
temperatura medie zilnic in faza de formare i
umplere a seminelor ajunde la 18-22oC, ceea ce
demonstreaz c aceast plant este pretenioas
la cldur. Are un consum ridicat de ap (un
coeficient de transpiraie cuprins intre 290-705,
ceea
ce demonstreaz importana pe care o prezint
umiditatea ridicat a solului inc de la inceputul
primei pri a perioade de vegetaie. In ceea ce
privete lumina, planta are cerine ridicate i
sensibilitate evident se manifest in perioada de
la iniierea primordiilor inflorescenei, pan la
formarea tetradelor polenului, precum i dup
formarea inflorescenei. Floarea- soarelui
necesit soluri bogate in substane nutritive,
mijlocii,
lutoase, luto-nisipoase, profunde, cu o capacitate
mare de reinere a apei. Se preteaz cel mai bine
cernoziomurile, solurile brune i brun rocate,
precum i solurile aluviale. Plantele se dezvolt
normal la un pH cuprins intre 6,4-7,2.Nu sunt
portivite solurile nisipoase sau solurile
compacte,
grele, reci.
Semnatul in Campia Roman trebuie s inceap la
sfaritul lunii martie, inceputul lunii aprilie i
s se termine pan la 15-20 aprilie.
Mod de cultivare:
Semanat primavara direct in camp, 4-5 kg/ha,
adancime de semanat: 4-5 cm; distanta intre
randuri: 70 cm, distanta intre plante / rand: 30
cm
Recoltare
- Flori, recoltate manual in iulie
- Seminte, recoltate mecanizat cu combina, august
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: HELIANTHUS TUBEROSUS L.
Denumire popular: Napi porceti
Sinonime tiinifice:
Topinambur, Baraboi, Baraboi nflorii, Baraboi porceti,
Brojb, Brojbe, Brozb, Bulib, Cartoafe de iarn,
Cartofel, Cartofi dulci, Cartofi porceti, Ciocaribe,
Ciocarepi, Crumpi porceti, Damovei, Floarea
baraboiului, Floare soare de grdin, flori galbene,
Glbinele, Gherghine galbene, Gulii, Guraline, Mr de
pmnt, Mere de iarn, Morcov, Morcovi porceti, Napi de
pmnt, Napi, Napi turceti, Napti, Nati, Napul
porcului, Pere iernatice, Picioarc, Picioare, Picioc,
Picioc iernatic, Picioci, Picioci curate, Picioci de
pmnt, Piciocile lui Dumnezeu, Piciogne, Picionc,
Picionci, Piciorc, Picioance, Pirole, Putoac, Sfecl
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Familia: Asteraceae
Subfamilia:
Plant peren; rdcina fibroas, rizom cu
tuberculi in sol; tulpina erect de 1-3 m
inlime, aspru proas, ramificat in partea
superioar; frunzele
alterne sau mai rar opuse, alungit ovate sau ovat
lanceolate, atenuate in peiol nu prea lung,
dinate, aspre pe faa superioar, cu peri dei,
scuri i
rigizi, mai puin aspre pe faa inferioar;
antodii solitare de 4-8 cm la inflorire, florile
ligulate galbene; hipsofilele involucrale
imbricate, ovat
lanceolate, cu margini aspru ciliate; inflorirea
septembrie-noiembrie; fruct achen cu 1-4 ariste
ciliate.
Frecvent cultivat, furajer.
Organe utilizate
Se utilizeaz tuberculii care au un coninut
ridicat de inulin.
Compoziia chimic
Analiza tuberculilor a evideniat prezena
urmtorilor componeni: 79 80 % ap, 16 %
glucide totale, 2,0 2,4 % proteine, 0,1 0,4 %
lipide, 7,6
% fibre alimentare i vitamine: 4 mg/ 100 g acid
ascorbic, 1,3 mg/ 100 g nicotinamid, 0,20 mg/ 100
g tiamin, 0,06 mg/ 100g riboflavin i 0,20
mg/ 100 g tocoferoli.
Coninutul in substane minerale variaz intre 1,0
i 1,7 %, dintre care: 457 478 mg/ 100 g
potasiu, 3 5 mg/ 100 g sodiu, 78 88 mg/ 100 g
fosfor, 10 - 88 mg/ 100 g calciu, 20 mg/ 100 g
magneziu, 22 mg/ 100 g sulf, 0,6 mg/ 100 g fier,
0,12 mg/ 100 g cupru i 0,1 mg/ 100 g zinc.
Inulina este principalul glucid, care reprezint
mai mult de 50 % din totalul glucidelor de
rezerv. Aceasta este alctuit dintr-un lan
scurt de
molecule de hexoze (20) dintre care glucoza
reprezint 20 % iar ?-fructoza 80 %. Alturi
de inulin a fost identificat prezena zaharozei,
pseudo-inulinei, inuleninei, helianteninei i a
sinantrinei.
Aciune terapeutic
Tuberculii de topinambur au o aciune afrodisiac,
colagog, diuretic, spermatogenetic, stomahic
i tonic.
Importana
Melifera
Utilizare
Sunt utilizai ca un remediu pentru alimentaia
diabeticilor i pentru tratarea reumatismului.
In alimentaie se folosesc tuberculii, care sunt
comestibili i sunt bogai in amidon. Aportul
energetic este moderat: 130 kJ/ 100 g parte
edibil.
Medicin uman, popular folosete tuberculii rai
i pisai contra durerilor de gat i a galcilor.
In zootehnie, tuberculii sunt intrebuinai ca
hran pentru porci.
Cultivare
Planta manifest pretenii reduse fa de sol,
rezultate bune se obin pe solurile nisipo-
argiloase de lunc, afanate, revene, bogate in
humus i calciu,
cu un pH de 6-7,5. Nu suport solurile grele, prea
umede i reci. Topinamburul este rezistent la
temperaturi sczute de pan la -30, -40oC i de
aceea
poate ierna in sol. Plantele tinere i mature
suport ingheuri de -5, -6oC. Datorit sistemului
radicular profund suport temperaturile ridicate
din
timpul verii i rezist la secet.
Se seamn primvara in rsadni rece. La
momentul potrivit se repic in vase individuale i
plantele se cesc in ser pentru prima lor iarn.
Plantarea afar in poziia definitiv se
efectueaz la sfaritul primverii sau inceputul
verii. Divizarea tufelor se efectueaz primvara
sau toamna.
Tuberculii se recolteaz toamna tarziu sau iarna
i se replanteaz imediat sau se depoziteaz intr-
un loc rcoros, urmand a se planta primvara
devreme. Butai bazali din tupin cu lungimea de
10-15 cm i cu tulpun subteran se pot planta
primvara in vase individuale i se in intr-un
loc
uor umbrit, in rsadni rece sau ser pan la o
bun inrdcinare. Plantarea afar se efectueaz
in cursul verii.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: HELICHRYSUM ARENARIUM (L.)
Moench
Denumire popular: Siminoc
Sinonime tiinifice:
Budiene, Ciriar, Floarea patului, Flori de paie, Iarb
flocoas, Imortele, Mrgic, Ochiori, Semenic,
Siminic
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Subfamilia:
Plant peren; rdcin lemnoas; tulpina de 10-30
cm, neramificat, suriu tomentoas, foliat;
frunzele liniare pan la oblong-lanceolate,
treptat
ingustate la baz; antodii globuloase de 4-5 mm
diametru, galben-oranj; foliolele involucrale,
imbricate, laxe, galbene ca lmaia; florile
galbene,
cele marginale lipsesc; inflorirea iulie-
septembrie; fruct achen lung de 1mm.
Specie xerofit-xeromezofit, sporadic in zona de
step-zona pdurilor de stejar, locuri uscate,
nisipoase.
Organe utilizate
Se utilizeaz in scop medicinal, prile aeriene
inflorite ale acestei specii, care conin
substane flavonoide.
Compoziia chimic
Florile conin flavonoide: 0,4% isosalipurposid
(o calcon rspunztoare de culoarea galben a
bracteelor din involucru), naringenol i 5-
Odiglucozida
acestuia, diastereoizomerii la C2 ai naringenol-5-
O-glucozidei (helicrisina A i B = salipurpozida),
kempferol-glucozida, apigenol i
apigenol-7-O-glucozida, luteol-7-O-glucozida,
cvercetol-3-O-glucozida, 3,5-dihidroxi-6,7,8-
trimetoxiflavona.
Ali constitueni chimici sunt: ulei volatil
(0,05%); ftalide; cumarine (scopoletol,
umbeliferon, esculetol) in cantiti mici;
derivai de piranon de
culoare galben (arenol i homoarenol); un complex
de substane neidentificate cu activitate
antibiotic, denumit arenarin; acizi fenolici
liberi
(0,03%) i combinai (0,07%), in special acizii
cafeic, p-cumaric, siringic i protocatehic;
glucuronide ale campesterolului i -
sitosterolului;
taninuri; principii amare de tip lactone
sesquiterpenice caracteristice familiei Asteraceae
(xantanolide i guaianolide).
Uleiurile volatile extrase din aceste organe
conin in principal 1,8-cineol (24,3 %) i -
pinen (11,2 %) alturi de care se afl humulen,
cariofilen,
limonen, sabinen, linalool, -terpineol, mircen,
terpinen, p-cimen.
Aciune terapeutic
Slab coleretic i antispastic (prin flavonoide),
de stimulare a secreiilor gastric i pancreatic
(principii amare), antibacterian.
Importana
Utilizare
Dispepsii, colecistite cronice i afeciuni
biliare de tip convulsiv.
Medicin uman, popular - uz intern - florile se
fierbeau in rachiu sau in lapte i se bea pentru
glbinare, tratarea gutei, reumatismului,
stimularea
secreiei gastrice i pancreatice, combaterea
viermilor intestinali.
Medicin veterinar folosete pentru uz intern
florile, pentru tratarea dischineziei biliare,
edemelor, intoxicaiilor.
Este important ca plant tinctorial, florile
vopsesc fibrele naturale in diferite nuane de
galben
Este important ca specie melifer i ornamental.
Cultivare
Planta necesit un sol bine drenat, cu poziie
insorit, adpostit.
Se seamn in februarie/martie in ser. Germinarea
are loc in 2-3 sptmani la 20oC. La momentul
potrivit se repic in vase individuale i plantele
se cresc in ser, pentru cel puin prima iarn.
Plantarea afar are loc la sfaritul primverii
sau inceputul verii.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: HEMEROCALLIS FULVA (L) L.
Denumire popular: Crin roiatec
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Clasa: Liliopsida
Subclasa: Liliidae
Ordinul: Liliales
Familia: Liliaceae
Subfamilia: Asphodeloideae
Este o plant peren cu rizom, frunze liniare,
sesile, cu flori mari, nemirositoare, cu perigonul
gamotepal, portocaliu-roiatic. Fructul este
capsul.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Hemerocallis conine in rdcini isoflavone dintre
care au fost identificate: hemerocallona. In
frunze se gsesc: flavonoli: quercetin, kampferol
i
izoramnetin.
Aciune terapeutic
Extractele obinute din flori au efect
antispasmotic, sedativ i febrifug iar cele
obinute din rdcin au activitate antitumoral.
Cultivare
Crinul roiatic reuete pe cele mai multe tipuri
de soluri, inclusiv cele uscate, dar prefer
solurile umede bogte, cu o poziie insorit, dei
tolereaz
umbra. De asemenea, crete bine pe solurile
argiloase grele. pH-ul preferat este cuprins intre
6-7. Este o specie care rezist la temperaturi
joase de
pan la -20oC. Necesit unul sau doi ani pentru
stabilizare, in cazul mutrii plantei. Crinul
roiatic este o plant ornamental, dar i
cultivat pentru
florile i frunzele sale. Hibridizeaz uor cu
ali membri ai genului.
Se seamn la mijlocul primverii in ser, iar
germinarea este in general rapid i uniform. Se
repic in vase individuale, iar plantele se cresc
pentru prima iarn in ser. Plantarea afar se
efectueaz primvara tarziu. Se poate practica
divizarea in cursul primverii sau dup inflorire,
la
sfaritul verii sau toamna. De altfel, divizarea
poate fi realizat cu succes in orice moment al
anului. Fragmentele mari pot fi plantate direct in
poziia lor permanent, iar cele mai mici se trec
in vase i se cresc in rsadni rece pan la
momentul unei bune inrdcinri. Plantarea afar
se
efectueaz primvara.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: HERNIARIA GLABRA L.
Denumire popular: Fecioric
Sinonime tiinifice:
Borosdoag, Buegea faptului, Buruian de surptur, Fapt
mnl, Fecioar, Iarba datului, Iarb de
surptur, Iarba faptului, Iarba fecioarei, Iarba feciorilor,
Iarba surpturii, Sinceric
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subfamilia:
Plant anual-peren; crete culcat la pmant
formand tufe dese, circulare alctuite din tulpini
de pan la 30 cm lungime; frunze opuse, eliptice
sau
ovate, concrescute; flori actinomorfe, mici,
verzi, grupate cate 10 in glomerule protejate de
bractee albe, membranoase; inflorete in
iulieseptembrie;
fruct monoseminal, mai lung decat caliciul, aspru
la pipit cu semine negre, lentiforme.
Specie intalnit sporadic prin locuri uscate,
prundiuri, surpturi, locuri nisipoase din zona
pdurilor de stejar pan in etajul fagului.
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaz partea aerian.
Compoziia chimic
Prile supraterestre inflorite conin 3%
saponozide (heterozide ale acidului quilaic,
acidului medicagenic i gipsogenolului cu ramnoz,
galactoz i
glucoz) i 1-1,3% flavonozide (glicozide ale
quercetolului, izoramnetolului i kaempferolului).
Ali constitueni sunt cumarinele (umbeliferon,
herniarin) i urme de ulei volatil. Glabrozidele
A-C sunt heterozide ale acidului medicagenic.
Aciune terapeutic
Diuretic.
Importana
Utilizare
Nefrite, cistite, litiaz renal, catar cronic
vezical.
Medicin uman (popular): planta decoct pentru
tratarea unor afeciuni ale pielii (eczeme) sau a
herniei.
Cultivare
Planta crete bine in soluri uscate calde i
reuete pe soluri foarte srace. Nu suport
umiditatea excesiv. Este folositoare pentru
acoperirea rocilor.
Se seamn primvara in rsadni rece i la
momentul potrivit se repic in vase individuale.
Plantele se cresc in ser pentru prima iarn.
Plantarea
afar in poziia definitiv se efectueaz
primvara tarziu sau la inceputul verii.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: HIBISCUS ESCULENTUS
Denumire popular: Bame
Sinonime tiinifice: Abelmoschus esculentus
(L.)Moench
Bambe, Bambie, Bamie, Bamne, Boambe, Zmoi
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Malvales
Familia: Malvaceae
Subfamilia:
Plant anuale cu tulpina inalt pan la 1m; frunze
alterne, cordate la baz, palmat 5 lobate, lobii
serai pe margine; florile solitare, axilare au
caliciul
extern format din 8-10 hipsofile libere la baz,
liniare; corola este alctuit din 5 petale
galben-sulfurii, la baz brunii sau violacee;
inflorete in
iunie-iulie; fruct capsul alungit, conic,
inainte de maturaie crnoas, comestibil.
Specie cultivat ca plant alimentar pentru
fructe, cu deosebire in S rii; originar din
Africa tropical.
Organe utilizate
Fructele acestei specii sunt apreciat in consumul
uman.
Compoziia chimic
Bamele conin 9,55 % ap i 90,45 % substan
uscat. Raportat la substana uscat, bamele
conin 25,75 % proteine, 10,07 % lipide i 8,01 %
substane minerale. In partea edibil a acestor
fructe s-a mai determinat acid fitic 451,28 mg/
100 g, acid tanic 0,75 % i oxalai 32,41 mg/g.
In 100 g fructe s-au determinat 0,14 mg fier, 1,04
mg zinc, 1,23 mg magneziu, 1,28 mg sodiu, 1,59 mg
potasiu, 0,09 mg calciu i 2,67 mg fosfor
(Akindahunsi i Salawu, 2005).
Aciune terapeutic
Importana
Alimentara
Utilizare
Fructele acestei specii se utilizeaz in consum.
Medicin uman (popular): planta folosit in
tratarea vtmturii? (hernie) i
lingoarei? (febr tifoid).
Cultivare
Bamele necesit soluri bogate in humus i
substane nutritive, uoare, nivelate, permeabile
cu expoziie sudic, dand rezultate bune pe soluri
de tip
aluviuni i cernoziomuri. Nu suport solurile
grele, umede, reci. Bamele sunt foarte
pretenioase la insuficiena de hran i
reacioneaz bine la
fertilizarea cu ingrminte organice i chimice.
Au pretenii mari fa de intensitatea luminii i
fa de umiditatea din sol, care trebuie s fie
constant i asigurat in special in perioada
infloririi i fructificrii.
Se seamn la adancimea de 3-4 cm, cand in sol se
realizeaz temperaturi de 14-15oC, folosind 10-12
kg sman la hectar.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: HIBISCUS TRIONUM L.
Denumire popular: Zmoi
Sinonime tiinifice:
Brnc, Buruian ce se nvrtete dup soare, Bamie
beicoas, Bomb beicoas, Bomb de cmp, Cavan,
Ciulin, Cucurbeic mrunt, Floarea ursului,
Lubenicioar, Macul cioarei, Nalb mare, Zmoi
beicoas, Zmoi
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa:
Ordinul: Malvales
Familia: Malvaceae
Subfamilia:
Plant anuale cu tulpina inalt de 10-80 2m,
stelat proas, cu peri rigizi, pateni, adesea de
culoare roie-purpurie; frunze alterne, cele
bazale
aproape rotunde sau slab lobate, cele superioare
cu 3-5 segmente, penat-fidate; florile solitare,
axilare au caliciul extern format din 12 hipsofile
libere la baz, ingust-liniare; caliciul intern
format din 5 sepale pelid-verzi este persistent i
devine la fructificare membranos i veziculos,
crescand
in jurul fructului; corola este alctuit din 5
petale palid-sulfurii-glbui, la baz purpuriu
inchis; se ofilete in scurt timp de la
deschidere; inflorete
in lunile iunie-septembrie; fruct capsul
ovoidal, inconjurat de caliciul veziculos,
conine semine reniforme, epoase.
Specie euriterm, xeromezofil-mezofil, frecvent
din zona stepei zona pdurilor de stejar pe
ogoare, prin culturi agricole, pe lang drumuri,
prin
pepiniere, cu deosebire in locuri mai joase de
prin campii i vi.
Detalii...
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaz florile acestei
specii care conin antocianidoli, antocianozide i
acid hibiscic.
Compoziia chimic
Analiza florilor a evideniat prezena
urmtoarelor substane: proteine (0,06 %), lipide
(0,4 %), vitamine: acid ascorbic 4,2 mg/ 100 g),
tiamin (0,03
mg/ 100 g), riboflavin (0,05 mg/ 100 g) i
niacin (0,6 mg/ 100 g).
Fructele de zmoi conin: 3,9 % proteine, 3,9 %
lipide, 15,7 % celuloz, 39 mg/ 100 g acid
ascorbic, 0,29 mg/ 100 g tiamin, 0,49 mg/ 100 g
riboflavin i 5,9 mg/ 100 g niacin.
Frunzele acestei specii conin: 15,4 % proteine,
3,5 % lipide, i 15,5 % celuloz.
Hibiscus syriacus (zmoi de Siria) are florile
colorate de cianidin 3-sambubiosid, cianidin 3-
glucozid i delfinidin glicozizi. Dintre
glicozizii
flavonolilor a fost identificat prezena
gossipinei (gossipetin-8-glucozid), hibiscitrina
(hibiscetin-3-glucozid), saponarin (vitexin-7-
glucozid),
vitexin ramnozid.
Aciune terapeutic
Extractele obinute din frunzele acestei specii au
aciune diuretic, expectorant i stomahic,
extractele din flori au aciune diuretic i
stomahic
iar cele din scoara de pe rdcini, au efect
hemostatic, vermifug i febrifug.
Importana
Utilizare
Medicin uman (popular): planta fiart cu
ment i secar, se ddea in tulburri gastrice;
se intrebuina i pentru tratarea afeciunilor
dermatologice ale scalpului; partea aerian sub
form de decoct era folosit pentru splarea
furunculilor; plmdit in rachiu, se inea in
gur pentru
dureri de dini.
Cultivare
Planta prefer un sol fertil bogat in humus, bine
denat i o poziie insorit.
Se seamn primvara devreme intr-o ser
inclzit, iar germinarea este rapid. Se repic
in vase individuale, iar dac planta se cultiv ca
anual
plantarea in poziia permanent se efectueaz
primvara devreme i se asigur pentru inceput o
anumit protecie. Dac se dorete creterea
plantei
ca peren este de peferat s se creasc in ser
pentru primul an i s se planteze afar la
inceputul verii anului urmtor. Se pot pregti
butai din
lemn semi-maturat, in iulie-august, in rsadni.
Se cresc in ser inclzit peste iarn i
plantarea afar are loc primvara dup trecerea
pericolului
ingheurilor.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: HIPPOPHAE RHAMNOIDES L.
Denumire popular: Ctin alb
Sinonime tiinifice:
Ctin de ru, Ctin cenuie
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Eleagnales
Familia: Elaeagnaceae
Subfamilia:
Arbust spinos, foarte rar arbore, de 1-4 (10)m
inlime; frunze liniar lanceolate, de 2-6 cm
lungime, foarte scurt peiolate, pe ambele fee cu
peri
solzoi, stelai, cenuii argintii pan la armii
rocai; florile apar inaintea frunzelor, sunt
foarte mici, glbui; inflorirea: aprilie-mai;
fruct globulos
pan la ovoid, de 6-8 mm lungime, portocaliu.
Specie oligotrof, xerofit-mezohigrofit;
frecvent in zona de step-etajul fagului, in
lungul apelor, pe nisipuri i pietriuri, pe
coaste pietroase.
Detalii...
Organe utilizate
Se utilizeaz fructele recoltate in lunile
septembrie octombrie.
Compoziia chimic
Compoziia fructelor variaz in limite destul de
mari in funcie de proveniena lor, respectiv in
funcie de condiiile pedo-climatice. Acestea sunt
considerate ca o surs important de acid
ascorbic.
Fructele de ctin conin: 81,4 % ap, 10 / 12 %
glucide ( fructoz, glucoz, zaharoz, pectine),
1,64 5,95 % acizi organici, 0,13 % tanin, 2,3
19,7 % lipide, 4,5 181,2 mg/ 100 g caroteni, 9,3
1.889 mg/ 100 g acid ascorbic i 2,9 mg/ 100 g
vitamina E.
Cercetrile efectuate de Brad .a. (2002) au
condus la stabilirea urmtoarei compoziii chimice
a fructelor de ctin: 10 22 % substan uscat,
8,2
10,5 % substan uscat solubil, 2,33 3,50 %
aciditatea titrabil ca acid malic, 0,42 0,53 %
glucide reductoare, 7,15 7,43 g lipide/ 100 g
substan uscat, 0,58 3,11 % proteine, 0,51
0,69 % substane minerale, 187,72 241,00 mg/ 100
g acid ascorbic, 4,3 6,8 mg/ 100 g ?-
caroten.
Lipidele conin: 34,17 % acid palmitic, 31,46 %
acid oleic, 25,68 % acid palmitoleic, 5,44 % acid
linoleic, 1,94 % acid linolenic, 0,89 % acid
stearic
i 0,41 % acid miristic.
Schapiro (1989) a constatat c fructele de
Hippophae au un coninut de ?-caroten ce
variaz intre 2,64 16,66 mg/ 100 g iar Duke
(1992)
menioneaz un coninut de 30 40 mg/ 100 g.
Numeroasele cercetri efectuate asupra acestor
fructe au evideniat c alturi de ?-caroten
se mai
gsesc ali pigmeni cum sunt: izoramnetin,
izoramnetin-3--rutinozid, izoramnetin-7-
ramnozid-3-glucozid, kampferol, quercetin,
aurocrom, -
caroten, -caroten, -criptoxantina, -
criptoxantin, eloxantina, flavoxantina, licopina,
luteina, xantofil, violaxantina i zeaxantina.
Feldheine i Jarmatz (citai de Brad .a., 2002)
au determinat prezena urmtoarelor vitamine in
100 g fructe de Hippophae: acid ascorbic 129,2
279,0 mg, tiamin 0,052 mg, riboflavin 0,27 mg,
piridoxin 0,11 mg, acid nicotinic 0,35 mg,
inozitol 67,0 mg i vitamina F 2,4 5,0 mg.
Duke (1992) menioneaz prezena in fructe a
urmtoarelor substane: arabinoz, galactoz,
glucoz, 5-hidroxitriptamin, paeonin, fisalien,
querbrachitol,
In scoara de pe tulpina acestei plante a fost
determinat prezena 5-hidroxitriptaminei
(serotonin) in concentraie de 300 400 mg/ 100
g. Alturi
de aceast substan s-a mai determinat prezena
harmalolului, hippofainei, acidului tanic i a
acizilor grai (acid stearic, acid palmitic, acid
oleic).
Aciune terapeutic
Antiscorbutic, antiinflamatoare (prin
triterpene), antioxidant (prin vitaminele C, E,
P) i cicatrizant, antiulceroas (prin ulei gras,
carotenoide).
Importana
Medicinala, melifera, tananta
Utilizare
Scorbut i alte avitaminoze, gastrite i ulcere
gastro-duodenale, arsuri, degerturi, unele
dermatoze i micoze, afeciuni oculare (arsuri
corneoconjunctivale
prin ageni fizici i chimici, grefe de cornee,
chirurgia plastic i reparatorie a pleoapelor i
fundului de sac conjunctival, stafilococii
ale feei cu complicaii oculare), afeciuni
ginecologice.
Industrie - din fructele (singure sau in amestec)
se obine suc, sirop, nectar, gem, jeleu,
marmelad, peltea, dulcea etc.;
Medicin, uman, popular - uz intern: fructele au
proprieti tonifiante, astringente,
antiscorbutice, bactericide, i sunt recomandate
in tratarea
avitaminozelor, diareei, reumatismului, boli de
ficat etc., uz extern - tratarea arsurilor i
degerturilor;
Medicin veterinar - tratarea tulburrilor de
nutriie i de metabolism;
Recoltare
Fructe, manual (adunarea ciorchinilor cu foarfeca
sau baterea tufelor), in perioda august noiembrie
(pana la primul inghet)
Valorificare
HIPPOPHAE FRUCTUS FRUCTE DE CTIN
1. Flux tehnologic:
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: HORDEUM VULGARE L.
Denumire popular: Orz
Sinonime tiinifice:
Iecimie, Orz de primvar, Orz de toamn, Orz tuns, Orz
epos, Orzoaic de primvar, Urz
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Clasa: Liliopsida
Subclasa: Liliidae
Subfamilia:
Plant anual; rdcina fasciculat; tulpina de
30-150 cm; frunzele au ligul bine dezvoltat iar
urechiuele sunt lungi, astfel incat se
incrucieaz in
jurul tulpinii, ancorand foarte bine frunza;
inflorescena este un spic compus, tetramuchiat;
florile sunt protejate de dou palee, iar cea
inferioar
este prevzut cu o arist lung i aspr;
inflorirea iunie-iulie; fructul cariops imbrcat
in palei.
Cultivat, alimentar, furajer i industrial.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Cariopsele acestei specii conin: 10,5 % proteine,
71,8 % glucide i 2,1 % lipide, 2,5 % fibre i
13,7 % ap.
Coninutul in aminoacizi, exprimat in mg/ 100 g
cariopse, este urmtorul: 4143 mg izoleucin, 774
mg leucin, 382 mg lizin, 160 mg metionin,
221 mg cistin, 491 mg fenilalanin, 304 mg
tirozin, 360 mg treonin153 mg triptofan, 529 mg
valin, 373 mg arginin, 221 mg histidin, 470 mg
mg serin.
Cariopsele de orz conin urmtoarele vitamine: 5,2
mg/ 100 g niacin, 0,31 mg/ 100 g tiamin, 0,10
mg/ 100 g riboflavin, 0,56 mg/ 100 g
piridoxin, 0,68 mg/ 100 g acid pantotenic i 0,05
mg/ 100 g acid folic.
Coninutul in substane minerale al cariopselor
este de 1,9 % din care 50 mg/ 100 g calciu, 378
mg/ 100 g fosfor, 6,0 mg/ 100 g fier, 562 mg/ 100
g
potasiu, 4,0 mg/ 100 g sodiu, 91 mg/ 100 g
magneziu, 1,7 mg/ 100 g mangan, 2,3 mg/ 100 g
zinc, 0,25 mg/ 100 g cupru i 0,02 mg/ 100 g
cobalt.
Cariopsele germinate i partea supraterestr
recoltat inainte de inflorire conin: 40-50 %
poliholozide (97 % amidon, 3 % oze simple), 10 %
proteine, 2 % lipide, aminoacizi, amine (tiramin,
hordenin, gramin), sruri minerale (K, Si, Mg,
Ca, Fe, P), vitamine (E, acid nicotinic, acid
pantotenic, acid folic, vitaminele B2 i B6),
enzime (SOD), fibre.
Proteinele sunt reprezentate de 35-40 % prolamine,
35-40 % gluteline, 10-20 % globuline, 3-4 %
albumine. Glutenul lipsete sau se afl in
cantitate
foarte mic, motiv pentru care are aplicaii
reduse in industria de panificaie.
Aciune terapeutic
Antiinflamatoare.
Importana
Alimentara,
medicinala
Utilizare
Afeciuni pulmonare (bronite cronice,
tuberculoz), digestive (ulcer, atonie gastric i
intestinal, insuficien hepatic, dischinezie
biliar, enterite,
diaree, dizenterie), urinare (nefrite, cistite)
cariopsele germinate. Din herb, prin presare, se
obine sucul, mult folosit in fitoterapie pentru
aport de
vitamine, enzime, sruri minerale.
Cariopsele decojite se folosesc in alimentaie sub
denumirea de arpaca, iar cariopsele intregi intr
in compoziia multor preparate dietetice (pentru
aport de fibre se utilizeaz mai mult specia
Hordeum distichon orzul slbatic).
In industrie, boabele de orz sunt folosite ca
materie prim in industria alcoolului, berii,
dextrinelor i glucozei.
In medicina, uman, popular boabele decorticate
fierte sunt folosite pentru tratarea
enterocolitelor, dizenteriei, diareei; decoctul
din boabe trateaz
bolile de rinichi i vezic, calmeaz tusea;
boabele incolite sunt folosite pentru tratarea
tuberculozei, diabetului, cancerului, hepatitei,
epilepsie,
nevralgii, insomnie, artrite, flebite, hemoroizi,
acnee, eczeme, sterilitate i ulcer varicos.
Pentru uz extern se folosesc cataplasmele cu fin
pentru
calmarea durerilor reumatice, tratarea acneei,
pistruilor, ulcerelor varicoase, pentru vindecarea
furunculelor.
tratarea enteritei hemoragice, gastroenteritei i
indigestiei.
In zootehnie, boabele se utilizeaz in hrana
animalelor, in special a porcilor i cabalinelor;
paiele sunt de asemenea folosite in furajarea
animalelor
singure sau in amestec cu alte plante(mazre).
Recoltare
- Frunze inaninte de aparitia spicelor, manual
- Seminte, mecanizat, in
iulie
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: HUMULUS LUPULUS L
Denumire popular: Hamei
Sinonime tiinifice:
Hemei, Amei, Cumlu, Curpn, Hamei slbatic, Hmei,
Himei, Homei, Miug, Mlug, Mmiug,
Mmlung, Mei, Meiug, Muiug, Mulug, Peste de
pdure, Tofolean, Vn de hamei, Vi de hamei
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa:
Ordinul: Urticales
Familia: Cannabaceae
Subfamilia:
Plant peren, cu tulpina volubil, inalt pan la
3-5 m, acoperit cu peri uncinai; funzele opuse,
palmat fidate, cu 3-5 lobi; florile unisexuate,
repartizate dioic: cele mascule, dispuse in
inflorescene aezate in axila frunzelor, au
perigonul alctuit din 5 tepale verzi, iar
androceul din 5
stamine; florile femele sunt grupate la baza unor
bractee plane, in inflorescene asemntoare
conurilor i au inveliul floral rudimentar;
inflorirea
are loc in VII VIII; fructele de tip achen,
protejate de perigonul membranos al florilor, sunt
grupate cate 1-2 la baza bracteelor ce alctuiesc
conul?. Pe bractee i perigonul membranos se
gsesc glande secretoare de culoare galben-aurie
din care provine substana pulverulent amar
i aromatic numit lupulin.
Specie mezohigrofit, euterm, sporadic in
zvoaie, lunci, de-a lungul cursurilor de ap,
tufriuri, cranguri, pe marginea pdurilor, de la
campie
zona pdurilor de stejar, pan in regiunea
dealurilor (1000 m altitudine) etajul fagului.
Organe utilizate
Se utilizeaz conurile femele care prezint
numeroi peri glandulari care secret o
oleorezin.
Compoziia chimic
Principalii componeni identificai in
inflorescene sunt: terpene (mircen, humulen,
canaben), principii amare de tipul floroglucinei
(humulon,
izohumulon, lupulon), esteri (valerianat de
bornil, esteri ai mircenolului i ai humulonei),
taninuri condensate (2 4 %), amine
(dimetilamin,
dietilamin, etilamin, etilmetilamin,
izopentilamin, metilamin), amide (asparagin,
glutamin), piperidin, cetone, acizi.
In florile de hamei a fost identificat prezena
pigmenilor flavonoizi: rutin, quercitrin,
astragalin, xantohumol, izoxantohumol,
leucocianidin,
leucodelfinidin i cartamon.
Coninutul in ulei volatil al florilor variaz
intre 0,3 i 1,2 %, valoarea maxim fiind
determinat la citeva zile de la realizarea
maturitii lor.
Liangfeng .a. (1993) au analizat uleiurile
volatile extrase din florile de hamei, in care au
identificat 31 componeni. Cea mai mare pondere s-
a
determinat in cazul urmtorilor componeni: -
humulen (30,78 %), -cariofillen (13,14 %),
mircen (8,39 %), metil 4-decanoat (5,32 %),
geranil
isobutirat (3,53 %), metil 9-decanoat (2,79 %),
metil decanoat (2,51 %), -cadien (2,30 %) i 2-
metilbutil 2-metilpropionat (1,35 %). Concentraie
mai mic de 1,0 % s-a determinat la urmtorii
componeni: 2-undecanon, metil octanoat, metil 8-
metilnonanoat, metil undecanoat, metil nonanoat,
copaen, metil 6-metiloctanoat, nonanal, geraniol,
metil 7-metiloctanoat, metil 3-nonenoat, limonen,
metil heptanoat, 2-dodecanon, hexil isobutirat,
linalool, 3-metilbutil isobutirat, 2-metilbutil
pentanoat, 2-metilbutil propanoat, -ocimen i
-pinen.
Rezina, dizolvat in ulei volatil, conine 15-30%
derivai prenil-acil floroglucinolici: humulona
(acid -lupulinic) i lupulona (acid -
lupulinic),
compui rspunztori de gustul amar caracteristic
hameiului. Prin conservare sau in timpul
prelucrrii aceti derivai se izomerizeaz cu
uurin
transformandu-se in izohumulon, cohumulon,
adhumulon, colupulon etc.
In fructele de hamei au fost identificate
urmtoarele substane: glucide, lipide (2,9 %),
proteine (11 24 %), tanin (2 4 %), rezine,
sesquiterpene
(ledol, globulol, alloaromadendren), hormoni
estrogeni (estron- C18H22O2), flobafene. Au mai
fost identificai urmtorii componeni:
Derivai ai floroglucinei: humulon, posthumulon,
izoprehumulon, humulenol, humulinol, humulinon,
prehumulon, izocohumulen, 4-
deoxihumulon, deoxicohumulon, cohumulon,
colupulon, adlupulon, luparenol, luparol,
luparon, lupulin, lupulon, prelupulon, care
confer
gustul amar caracteristic. Dintre aceti
componeni, ponderea o deine humulona i
colupulona.
Aminoacizi: -alanin, -alanin, acid
asparagic, histidin, leucin, lizin, prolin,
serin, treonin, triptofan, tirozin.
rutin, tiamin.
Pigmeni: -caroten, kampferol, kampferol-3-
rutinozid, kampferol-3-ramnozid, mircen,
mircetin, quercetin-3-glucozid, quercetin-3-
ramnoglucozid, quercetin-3-ramnozid,
aromadendrin, astragalin.
Acizi: acid cerotic, acid clorogenic, acid
ferulic, acid -aminobutiric, acid p-cumaric.
In uleiul volatil extras din fructe s-au
identificat urmtorii componeni: -cadien, -
cdinol, -cariofilen, -cadien, -coracalen,
-cubeben, -
eudesmol, -guaien, -humulen, -muurolen, -
pinen, -selinen, -terpineol, -ylangen, -
cariofilen, -cubeben, -eudesmol, -pinen, -
selinen,
biciclogermacren, -cadien, -cadinol, -
guaien, -selinen, -cadien, -calocoren, -
elemen, -eudesmol, -ionon, -muurolen,
geraniol, germacren
D, linalol, limonen, nerol, nerolidol.
Aciune terapeutic
Sedativ, hipnotic, bactericid, antispastic,
tonic-amar i anafrodisiac, efecte estrogenice.
Importana
Medicinala, alimentara, aromatica si condimentara
Utilizare
Stri neurotonice la aduli i copii (anxietate,
nevroze), tulburri minore ale somnului,
gastralgii de origine nervoas.
Alte utilizri: la prepararea berii creia ii
confer o arom caracteristic, un gust amrui i
o aciune diuretic, bactericid i anafrodisiac.
Medicin uman (popular): frunze, flori
cataplasme impotriva durerilor; in inutul
Nsudului se folosea pentru tratarea
tuberculozei; tulpini
decoct cu care se splau pe cap.
Medicina veterinar (popular): - in tratamentul
glbezei la oi
Alimentaie: varfurile tinere se consumau
primvara, fierte
Toxicitate
Contraindicaii
Sarcin, depresie, cancer de san.
Ameeli, modificri cognitive, hemoliz
intravascular, reacii anafilactice.
Forme farmaceutice
Deprimante ale SNC, antipsihotice, barbiturice,
estrogeni.
Recoltare
Conurile, manual, cand bracteele sunt verzi si
alipite (august-septembrie)
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: HYOSCYAMUS NIGER L.
Denumire popular: Mselari
Sinonime tiinifice:
Nebunarita
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Clasa: Asteridae
Subclasa:
Ordinul: Solanales
Familia: Solanaceae
Subfamilia:
Plant bisanual, glandulos viloas, cu miros
greu, ameitor, neplcut, care dispare aproape
complet prin uscare. Rdcin pivotant, ingroat
napiform in partea superioar. Tulpina inalt de
20-100 cm, verde, de obicei ramificat, obtuz
muchiat. Frunze mari, pe fa verzi inchis, pe
dos
splcit verzui cenuii, dens i lung proase, mai
ales pe nervuri, cele bazale lung peiolate,
alungit ovate sau eliptice, sinuat penat
dinate sau
fidate, cele tulpinale sesile, subamplexicaule,
alungit ovate sau triunghiular lanceolate, sinuat
lobate sau fidate, acute sau acuminate. Flori
sesile,
ingrmdite in varful tulpinii principale i ale
ramurilor, care dup inflorire se alungesc mult.
Corola lat infundibuliform, murdar glbuie, la
gat
violet, cu tub scurt i limb inegal 5-lobat, uor
bilateral simetric, cu vinioare violaceu
roietice, reticulate, la interior glabr, la
exterior proas.
Fruct capsul cu baza dilatat, cu dehiscen
transversal (pixid), polisperm, cu semine
reniforme sau rotunde, comprimate, brune-cenuii .
Inflorire VI-VIII.
Pe terenuri ruderale, in jurul gospodriilor
rurale, dramrturi, margini de drum, uneori
buruian segetal; frecvent din zona stepei pan
in etajul
bradului; specie xeromezofit-mezofit, toxic.
Detalii...
Organe utilizate
Se utilizeaz frunzele bazale (Hyoscyami folium),
pe care se gsesc numeroi peri glandulari.
Compoziia chimic
Frunzele conin 18 23 % substane minerale
(Bodea, 1982). Dintre compuii organici a fost
determinat prezena acidului ascorbic (0,5 mg/
100
g), sterolilor (stigmasterol, sitosterol),
flavonozide (rutozid), taninuri (6,1 %),
glicozide (hioscipicrin), auxin,
dihidroxicumarin (scpoletin) i
acizi fenolici (acid clorogenic, neoclorogenic,
cafeic).
Din frunze se extrag compuii activi, reprezentai
de alcaloizii tropanici care au concentraia de
0,04 0,17 % in plant i 0,3 % in semine.
Principalii alcaloizi identificai in esuturile
acestei plante sunt: hiosciamina i izomerul su
optic atropina, precum i scopolamin care
reprezint
25 40 % din totalul alcaloizilor. In cantiti
mici se mai gsesc: apopatropin, tropin,
scopin, scopolin, aposcopolamin, i -
beladonin, Noxidul
hiosciaminei, N-oxidul scopolaminei i
schimianina.
Aminoacizii identificai in organele aeriene sunt:
acidul aspartic, acidul glutamic, acidul -
aminobutiric, arginina, alanina, fenilalanina,
glicina,
izoleucina, leucina, lizina, prolina, ornitina,
tirozina i serina.
Rdcinile au un coninut de alcaloizi mai mare
decit frunzele, in timp ce seminele au un
coninut similar.
Aciune terapeutic
Parasimpatolitic; uor hipnotic i depresiv SNC
(datorit scopolaminei).
Importana
Utilizare
Nevralgii.
Toxicitate
La inceput se produce somnolen, apoi, la doze
mai mari excitare (halucinaii, delir) urmat de
oboseal i somn. Poate interveni moartea prin
asfixiere.
Contraindicaii
Tahiaritmii, adenom de prostat, glaucom cu unghi
inchis, edem pulmonar acut, stenoz mecanic in
zona gastro-intestinal.
Inroirea pielii, uscciunea gurii, tahiaritmii,
midriaz, tulburri de miciune, constipaie.
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Tinctur, extract uscat, Oleum Hyoscyami (macerat
de frunze in ulei), igri antiastmatice.
Antidepresive triciclice, amantadin,
antihistaminice, fenotiazine, procainamid,
chinidin.
Conservare
Cultivare
Planta prefer solul uscat, cu un pH alcalin i o
poziie insorit. Are cerine ridicate fa de
umiditate. Formele bienale sunt mai puin
rezistente la
iernare, de aceea se recomand cultivarea lor in
regiunile cu ierni mai aspre. In ara noastr se
recomand cultivarea in Campia de Vest i Campia
Brganului. Deoarece este o plant toxic, se iau
msuri de protecie pentru toate lucrrile care se
efectueaz.
Se seamn primvara in rsadni rece i se
transplanteaz cat se repede posibil, inainte ca
rdcina s fie prea lung.
Recoltare
Frunze sau herba (si separarea frunzelor dupa
uscare), la inceputul infloritului
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: HYPERICUM PERFORATUM L.
Denumire popular: Pojarni
Sinonime tiinifice:
Suntoare, Asuntoare, Buruian de foc ghiu, Buruian de
nduf, Buruian de pe rzor, Floare de foc viu,
Floare de nduf, Floare galbin, Floarea lui Ion, Harnic,
Hamei de pmnt, Iarba lui Sf Ion, Iarba crucii,
Iarba spaimei, Iarba sngelui, Iarb suntoare, Iarba
spurcii, Jale de munte, Lemnie, nchegtoare, Osul
iepurelui, Pojar, Sanitoare, Sburtoare, Sunaic, Sovrf
galben, erlai, ovrvari
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa:
Ordinul: Theales
Familia: Hypericaceae
Subfamilia:
Este o plant peren cu rizom scurt; tulpina
dreapt lignificat in partea inferioar, inalt
de 30-60 cm; frunzele sunt sesile, ovate, pan la
eliptice
sau liniar ovate, cu multe puncte transparente;
florile sunt galbene; inflorirea: iunie-
septembrie; fruct - capsul oval.
Specie xeromezofit-mezofit, oligotrof;
frecvent in zona de step-etajul fagului,
pajiti, tufriuri;
Detalii...
Organe utilizate
Organele acestei plante utilizate in scop
medicinal sunt frunzele i inflorescenele
recoltate in lunile iunie septembrie, uscate la
umbr. Acestea
conin minim 0,08 % hipericin.
Compoziia chimic
Coninutul de ap din organele aeriene ale acestei
plante variaz in funmcie de organ: 59,80 % in
tulpini, 69,00 % in frunze i 77,61 % in flori.
Coninutul florilor in elemente minerale variaz
astfel: 564,4 mg/ 100 g potasiu, 289,28 mg/100 g
calciu, 39,26 mg/ 100 g magneziu, 6,32 mg/ 100 g
sodiu2,27 mg/ 100 g zinc i 1,35 mg/ 100 g fier.
Frunzele conin o cantitate mai mare de calciu,
magneziu, mangan i zinc, in timp ce florile
conin
mai mult potasiu i sodiu (Sarca, 2005).
Prile aeriene inflorite (herba) conin 0,1-0,5 %
naftodiantrone (hipericina, pseudohipericina,
protohipericina, protopseudohipericina i
ciclopseudohipericina) localizate in punctele
negre de pe petale, diantrone (hiperico-
dehidrodiantranolul) i antranoli (emodol
antranolul). Din punct
de vedere biogenetic naftodiantronele provin din
emodol antron. Hipericina este componentul activ
principal i are culoare roie-violet, este
solubil in solveni organici i grsimi. La
protohipericin i protopseudohipericin ciclurile
C-C' nu sunt legate.
Ali constitueni: alcani, alcanoli, triterpene i
steroli; 4-5 % flavonozide (rutozid, hiperozid,
izocvercitrozid, biflavonoide); 10-20 %
epicatechol;
proantocianidoli (derivai ai catecholului i
epicatecholului sub form de di-, tri-, tetra- i
polimeri); acid cinamic, acid cafeic i
clorogenic;
carotenoide; vitamina C; derivai prenil-
floroglucinolici (hiperforin i adhiperforin);
xantone (kielcorina = 1,3,6,7-tetrametoxixantona,
izolat
iniial din rdcini); cholin; rezine; 4-5 %
substane minerale
Culoarea roie a uleiului i fluorescena sunt
date de flavone, xantone i naftodiantrone.
Florile conin pigmeni flavonoizi: rutin,
quercetin, quercitrin, izoquercitrin,
quercetin-3-glucuronid, quercetin-3-galactozid
(hiperin), precum
i caroteni: lutein, luteoxantin i
violaxantin.
Uleiurile volatile sunt sintetizate de buzunarele
secretoare care au un canal secretor inconjurat de
un strat de celule epiteliale. Buzunarele
secretoare
sunt situate in mezofilul foliar i de multe ori
avand contact cu ambele epiderme.
Uleiul volatil (0,06 0,3 %) extras din plantele
de suntoare a coninut 33 componeni. Cel mai
mare coninut s-a determinat in cazul urmtoarelor
substane: 2-metiloctan (18,01 %), nonan (6,28 %),
beta-cariofilen (5,75 %), alfa-pinen (4,70 %),
beta-eudesmol (4,37 %), 3-metil nonan (3,07 %),
tau-cadinen (2,41 %) i cariofilen oxid (2,28 %).
Urmtorii componeni au avut un coninut mai mic
de 2,00 % din totalul componenilor: terpinen-
4-ol (1,86 %), alfa-cadinol (1,86), tetradecanol
(1,78 %), beta-farnesen (1,77 %), fitol (1,76 %),
alfa-eudesmol (1,74 %), 3-metil decan (1,65 %),
dodecanol (1,62 ), azulen (1,45 %), leden (1,31
%), ledol oxid (0,84), trans-nerolidol (0,70 %),
alfa-humulen (0,58 %), alfa-copaen (0,56 %),
heneicozan (0,44 %), nonanal (0,34 %), spatulenol
(0,33 %), hexadecanol (0,20 %), 2-metil dodeca
(0,09 %), dibutilftalat (0,07 %), camfen (0,06
%), undecan (0,06 %), metil heptenon (0,05 %) i
ocimen (0,03 %) Sarca, 2005).
Loloiu i Rdulescu (1998) au constatat c
distilatul extras din tulpinile de suntoare au
avut un coninut mai mare de beta-cariofilen i
betacariofilen
oxid iar extractul supercritic cu CO2, a coninut
o concentraie mai mare de cis- i trans-anetol.
Cercetrile efectuate de Osinaska i Weglarz
(2002) cu trei specii de Hipericum provenite din
Polonia au relevat c cea mai mare cantitate de
uleiuri
volatile se gsete in faza de inflorire complet,
in anul al doilea de cultur.
Detalii...
Aciune terapeutic
Coleretic i colagog (prin acizii cafeic i
clorogenic); cicatrizant (prin flavone, tanin i
carotenoide); antimicrobian fa de stafilococul
auriu
(prin hiperforin i ulei volatil),
antipruriginoas (prin ulei volatil), capilaro-
protectoare i diuretic (prin flavone),
antiinflamatoare, antidepresiv,
euforetic (prin inhibarea monoaminoxidazei,
demonstrat experimental in vitro pe MAO de tip A
i/sau a COMT, enzime implicate in catabolismul
aminelor biogene).
Aciunea antidepresiv este atribuit hipericinei
de unii autori, sau flavonoidelor i xantonelor,
de alii. Cercetri recente au demonstrat
proprietile
antivirale ale hipericinei in vitro i in vivo, pe
oareci, asupra unor retrovirusuri, pe HIV-1,
Influenza, Herpes simplex I i II. Dup unii
cercettori
hipericina i pseudohipericina opresc dezvoltarea
retrovirusurilor prin inhibarea protein-chinazei C
(mediator de fosforilare care se dezvolt in
celulele infectate), dup alii, aciunea acestor
compui este dependent de lipidele dezvoltate in
urma infeciei virale. Aciunile antiinflamatoare
i
cicatrizant sunt rezultatul proprietilor
antioxidante i antimicrobiene ale hiperforinei i
analogilor ei din fraciunea lipofil.
Hipericina inactiveaz citomegalovirusul murinic,
virusurile Sindbis i HIV-1, indeosebi dup
expunerea la UV, fie direct asupra celuleor
infectate,
fie asupra compuilor membranari.
Extractele de Hypericum modeleaz producia de
mediatori ai inflamaiei (citochinine i ali
stimulatori) i induc o masiv supresie a
eliberrii de
interleukin-6 permiand astfel mrirea secreiei
de cortizon.
Importana
Medicinala
Utilizare
In ulcere (gastric, duodenal sau de gamb), arsuri
i alte rni externe; bronite i inflamaii ale
tractului uro-genital; colite i colecistite;
stri
depresive.
Industrie - planta este utilizat in unele ri
nordice la aromatizarea berii;
Medicin uman, popular - uz intern - florile au
proprieti astringente, antiinflamatoare,
hipotensive, antidiareice, antispastice i
antiseptice, etc.; -
uz extern - tratarea gingivitei, rnilor,
abceselor dentare, arsurilor, nevralgiilor,
durerilor reumatice, bronitelor;
indigestiilor, hematuriei i enterocolitelor, uz
extern - tratarea plgilor;
Cosmetic - pentru intreinerea tenului sensibil
i uscat i atenuarea ridurilor.
Toxicitate
Utilizarea indelungat poate cauza fenomene toxice
cunoscute sub denumirea de hipericism care constau
in: tulburri psihomotorii, eriteme
edematoase care pot fi urmate de hemoliz i
manifestri epileptiforme.
Contraindicaii
Fotosensibilitate sau hipersensibilitate la
suntoare.
Efecte fotosensibilizatoare, mai ales fa de
animalele cu pr alb (proprieti imprimate de
hipericin i de derivaii si), care constau in
ulceraii ale
pielii, hemoliz, epilepsie i, in cazuri grave,
moartea animalelor prin hiperemia creierului i a
splinei. Ele sunt cauzate de oxigenul singlet,
generat
de mitocondrii i inhibrii succinoxidazei sub
influena hipericinei, etape importante in
metabolismul celular.
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Infuzie 2-10 %, tinctur, extract sau macerat in
ulei, la cald (Oleum Hyperici coctum).
Acitretin, acid aminolevulinic, amiodaron,
anestezice, anticoagulante, antidiabetice,
barbiturice, benzodiazepine, beta-blocani,
buspiron, cafein,
carbamazepin, blocani ai canalelor de calciu,
clorzoxazon, clozapin, contraceptive orale,
ciclofosfamid, ciclosporin, debrisoquin,
digoxin,
etopozid, fenfluramin, Ginkgo biloba, fier,
loperamid, metadon, antidepresive triciclice,
fenitoin, rezerpin, teofilin, tamoxifen,
alimente care
conin tiramin.
Conservare
Cultivare
Suntoarea crete uor pe orice tip de sol, cu
umiditate sufiecient, bine drenat, cu expoziie
insorit sau semiumbr. Inflorete mai bine in
cazul
poziiilor insorite. Rezist la temperaturi
sczute i secet, de asemenea suport
temperaturile ridicate. Este o specie peren cu o
mare plasticitate
ecologic, iar in ara noastr ca zone de cultur
trebuie luate in considerare in primul rand
centrul Transilvaniei, nordul i estul Moldovei.
Se seamnn in ser, mediat ce seminele s-au
maturat, toamna sau primvara. In mod obinuit
germinarea are loc in 1-3 luni la temperatura de
10oC. Se repic in vase individuale, iar plantarea
la locul definitiv se efectueaz in cursul verii.
Divizarea tufelor se aplic primvara sau toamna.
Exemplarele mari se pot planta direct la locul
definitiv,iar fragmentele mai mici se cresc in
rsadnie reci pan la momentul inrdcinrii,
urmand a
se planta in primvar.
Recoltare
Herba, pana in momentul fructificarii, manual sau
cu cositoarea, iunie-iulie
Valorificare
HYPERICI HERBA IARB DE SUNTOARE
1. Flux tehnologic:
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: HYSSOPUS OFFICINALIS L.
Denumire popular: isop
Sinonime tiinifice: H. angustifolius M. Bieb.,
H. aristatus Godr.
cimbru cel bun, cimbru de grdin, culecel bun
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Clasa: Asteridae
Subclasa:
Ordinul: Lamiales
Familia: Lamiaceae
Subfamilia:
Specie peren, subarbust, tulpin erect, inalt
de 20-50 cm, ramificat i lignificat la baz.
Frunze lanceolate pan la liniar-lanceolate,
pieloase,
lucioase, glabre. Inflorescen spiciform,
unilateral, format din dihazii scurt
pedunculate, cu 7-9 flori albastre- violacee,
roietic sau alb. Fructe
obovoidale, trunchiate, netede. Inflorete VII-IX.
Plant cultivat, heliofil, rezist la secet i
geruri.
Organe utilizate
Pentru obinerea de extracte se utilizeaz
organele aeriene nelignificate i inflorescenele
ajunse la maturitate, care conin uleiuri volatile
cu
monoterpene biciclice. Cele mai bogate organe in
ulei volatil sunt florile, urmate de frunze i
apoi de tulpini.
Compoziia chimic
Compoziia chimic a varfurilor inflorite (herba)
este: 0,07-0,29 % ulei volatil in produsul
proaspt i 0,2-1,5 % in cel uscat; flavonozide
(diosmina,
hesperidozida), chalcone (hisopina), antocianozide
in varietile cu flori colorate (3-O-p-cumaroil-
5-glucozil-delfinidolul); dede (acid
rosmarinic);
triterpene (acid ursolic i oleanolic), -
sitosterol, principii amare (marubin).
Burzo .a. (nepublicat) au analizat uleiul volatil
extras din organele aeriene ale plantelor de Isop.
Acesta a coninut urmtoarele substane: -pinen
(12,94 %), -felandren (12,62 %), elemol (8,66
%), izopinocamfon (8,26 %), pinocamfon (4,02 %),
pseudopinen (3,28 %), germacren D (3,08
%), -cariofilen (2,45 %), tau-cadinol (1,71 %),
-burbonen (1,50 %), sabinen (1,48 %), -pinen
(1,04 %), spatulenol (1,04 %), alloaromadendren
(0,98 %), r-eudesmol (0,93 %), cariofilen oxid
(0,90 %), -eudesmol (0,84 %), mirtenol (0,48 %),
eugenol (0,44 %), -elemen (1,41 %), -
cariofilen (0,63 %), -eudesmol (0,58 %), r-
cadinen (0,53 %), -thujen (0,40 %), viridiflorol
(0,35 %), trans--ocimen (0,30 %), -bergamoten
(0,28
%), -guaien (0,28 %), cubenol (0,25 %), elixen
(0,22 %), camfen (0,17 %), gurjunen (0,15 %),
amorfen (0,13 %), nerolidol (0,11 %), -terpinen
(0,11 %), -terpinolen (0,10 %)
Schultz i Stahl-Biskup (1991) au determinat
compoziia uleiurilor volatile extrase din
diferite organe ale plantelor de Hyssopus. Analiza
uleiului
volatil extras din florile de isop a evideniat
prezena a 28 componeni in urmtoarele
concentraii: 34,30 % pinocamfon, 20,60 % camfor,
10,00 %
-pinen, 6,90 % -cariofillen, 5,80 % -
fellandren, 3,40 % germacren D, 2,70 % mirtenol,
2,00 % mirtenil metil eter, 2,00 % -fellandren,
1,80 %
hedicariol, 1,70 % sabinen, 1,10 % (E)--ocimen,
0,90 % isopinocamfon, 0,90 % limonen, 0,90 % metil
mirtenat, 0,50 % -pinen, 0,30 % metil
cavicol, 0,20 % -humulen, 0,10 % (Z)--ocimen,
0,10 % trans-sabinen hidrat, 0,10 % alcooli
sesquiterpenici, 0,01 % -cadiol, 0,01 % camfen,
0,01 % (E)-nerolidol, 0,01 % spatulenol, 0,01 %
-terpinen, 0,01 % -terpinen i 0,01 %
terpinolen.
Frunzele conin: glucide, lipide, proteine,
taninuri, -sitosterol, acid ursolic, acid
oleanolic, compui flavonici (hesperidin i
diosmin) i substane
minerale.
Analiza uleiurilor volatile extrase din frunzele
de isop a permis identificarea a 28 componeni. In
cantitate mai mare s-a determinat: pinocamfen
(42,70 %), -pinen (12,70 %), camfor (11,80 %),
hedicariol (5,80 %), -felandren (3,50 %) i
germacren D (2,40 %).
Uleiul volatil extras din tulpinile de isop a
coninut 20 componeni dintre care cea mai mare
cantitate s-a determinat la urmtorii : 32,90 %
pinocamfon, 13,20 % hedicariol, 4,20 % cariofillen
oxid, 3,10 % -pinen, 3,00 % spatulenol, 2,60 %
camfor, 2,60 % germacren D, 2,40 % -
cariofilen, 2,20 % metil mirtenat i 2,00 % metil
cavicol.
Uleiul volatil extras din rdcinile de isop a
coninut 20 componeni i a prezentat diferene
mici fa de cel obinut din tulpini. Dintre
substanele
determinate ponderea s-a constatat in cazul
urmtoarelor substane: pinocamfon 25,20 %, -
pinen 7,70 %, -pinen 6,80 %, -cariofilen 4,70
%,
metil mirtenat 3,10 %, camfor 2,90 % i cariofilen
oxid 2,80 %.
Detalii...
Aciune terapeutic
Stomahic, carminativ i antispastic (prin ulei
volatil), anticataral, expectorant sau mucolitic,
in funcie de varietate (marubin, constitueni ai
uleiului
volatil), antiastmatic i hipotensiv (marubina),
antiseptic i cicatrizant (ulei volatil,
flavonozide, polifenoli), antiviral asupra
virusului herpetic (ulei
volatil), antilitiazic biliar (pinen, pinocamfen
din uleiul volatil), fungicid (ulei volatil).
Uleiul volatil prezint aciune: tonic i
stimulent, antiinflamatoare, expectorant,
mucolitic, antiastmatic, antiinfecioas,
lipolitic, cicatrizant.
Importana
Medicinala, medicinala, aromatica si condimentara
Utilizare
Rinite, bronite, guturai, astm bronic, rni
superficiale.
Uleiul volatil se poate administra in: depresii,
astenii, scleroz in plci, rinofaringite,
bronite, astm, emfizem, pneumonii, cistite,
parazitoze
intestinale.
Uleiul volatil are efect antiseptic i este
utilizat in parfumerie, pentru aromatizarea
alimentelor i buturilor.
Toxicitate
La administrare de 10-30 picturi ulei volatil,
timp de cateva zile, pot apare spasme tonico-
clonice (neurotoxicitate datorat cetonelor).
Forme farmaceutice
Infuzie sau inhalaie cu infuzie 2-3 %, ceaiuri
(antiastmatic, pectoral, sudorific).
Cultivare
Isopul poate fi cultivat in toat ara, dar in
partea de sud este mai bogat in pricipii acive i
ulei eteric. Reueete bine pe terenurile
mijlocii, uoare,
insorite, calacroase i nu suport terenurile
umbrite, reci, grele i cu prea mult umiditate.
Necesit precipitaii medii anuale situate in jur
de 500
mm, bine repartizate in cursul perioadei de
vegetaie. In perioada infloririi necesit timp
uscat.
Inmulirea se poate realiza pe cale vegetativ pe
baz de butai obinui prin desprirea tufei i
prin semine, primvara de vreme. Pentru un hectar
se folosesc 4 kg siman in amestec cu mrani sau
nisip (o parte sman i 5 pri dintr-unul din
aceste materiale).
De la isop se recolteaz planta cu frunze i cu
inflorescene, fr prile lemnoase ale tulpinii.
Recoltarea se face intre orele 10 i 17, pe timp
uscat
cu secera sau cositoarea simpl, atunci cand
plantele au inflorit de jumtate. Uscarea se face
in locuri umbroase i bine aerisite (magazii sau
poduri),
sau artificial la o temperatur de 35oC. Se obine
o recolt anual cuprins intre 3500-6000 kg
plante proaspete sau 900-1500 kg iarb uscat.
Recoltare
Herba, la inceputul infloritului,
cu secera sau cositori mecanice
Valorificare
HYSSOPI HERBA IARBA DE ISOP PULVIS
1. Flux tehnologic:
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: INULA HELENIUM L.
Denumire popular: Iarb mare
Sinonime tiinifice:
Oman, Alaut, Brusclan, Holman, Homan, Iarb mare
frumoas, Iarb neagr, Lacrimile Elenei, Ochiul
boului, Omac, Omag, Smntnic
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Familia: Asteraceae
Subfamilia:
Plant peren, viguroas; rdcin groas,
tuberizat; tulpin erect, de 60-150 (200) cm
inlime, simpl sau ramificat, proas; frunzele
ovateliptice,
peste 10 cm lime, cele superioare fiind cordat
amplexicaule; antodii de 5-7 cm in timpul
infloririi, cu flori ligulate mai lungi decat
involucrul i decat florile centrale; hipsofilele
involucrale imbricate, cele externe ovate,
foliacee iar cele interne mai inguste; inflorirea
iunieseptembrie;
fructul achen de 5 mm lungime, netede, 4-5
muchiat, cu papus cu peri unii la baz.
Specie mezohigrofit, sporadic in zona pdurilor
de stejar-subetajul fagului, tufriuri, pajiti
insorite, margini de pdure, cultivat medicinal.
Organe utilizate
Se utilizeaz rdcina i rizomul acestei plante,
care conine substane sesquiterpenice.
Compoziia chimic
Rdcina i rizomii de Inula conine: 1-3 % ulei
volatil, 20 - 45 % inulin, substane pectice,
rezine, lactone sesquiterpenice (alantolactona =
helenina, izoalantolactona = izohelenina,
dihidroizoalantolactona, 1--
hidroxialantolactona), cumarine (scopoletol,
umbeliferon), ODP-uri.
Terpene: -elemen, fridelin, damaradienol, acetat
de damaradienil, dammaradienil-acetat i
stigmasterol.
Steroli: -sitosterol, -sitosterol,
stigmasterol.
Uleiul volatil conine lactone sesquiterpenice
(alantolactona, izoalantolactona, 1--
hidroxialantolactona). La temperatur sczut
uleiul volatil
depune o mas cristalin, incolor, denumit
esen de inula? sau camfor de inula?.
Aciune terapeutic
Antiseptic (bacteriostatic) i fungistatic
asemntoare nistatinului (prin lactonele
sesquiterpenice) pentru cile respiratorii i
intestinul gros
(antifermentativ), antihelmintic
(alantolactona), spasmolitic, mucolitic, tonic
general, colagog-coleretic (ODP-uri), diuretic.
Alantolactona
i izoalantolactona in concentraie de 10
microg/ml inhib creterea urmtorilor fungi
patogeni pentru om: Microsporum cookei,
Tricophyton
mentagrophytes, Trichothecium roseum,
Epidermophytom sp. Aceste lactone au i
proprieti colinergice (sunt hipotensive).
Uleiul volatil are aciune: anticataral,
mucolitic, antitusiv, coleretic,
antibacterian, antifungic, antihelmintic,
antispastic.
Importana
Medicinala
Utilizare
Bronite catarale mucopurulente, catar bronic,
tuse cronic la varstnici, bronit emfizemic,
parazitoze intestinale.
Uleiul volatil se poate intrebuina in: afeciuni
bronho-pulmonare i ORL (laringite, amigdalite,
bronite, tuse spastic); afeciuni digestive
(enterocolite virale, parazitoze intestinale).
- Medicin uman, popular (uz intern) utilizeaz
rdcina sub form de decoct in tratarea
bronitei, astmului bronic, tusei, gutei,
anemiei,
dischineziei biliare i pentru uz extern -
decoctul din rdcin se folosete la tratarea
eczemelor, rnilor purulente, ulceraiilor,
reumatismului.
- Medicin veterinar (uz intern) infuzia din
rdcin se folosete pentru tratarea afeciunilor
pulmonare, renale, sedativ, uz extern - tratarea
eczemelor, rnilor purulente, ulceraiilor.
In cosmetic se folosete impotriva cderii
prului i pentru stimularea creterii;
Toxicitate
La doze mari produce vom, diaree, spasme,
paralizie (se face lavaj gastric i se
administreaz antiemetice trifluopromazin).
Contraindicaii
Sarcin.
Dermatite alergice (datorit alantolactonei i
izoalantolactonei).
Nu se recomand cure prelungite sau repetarea la
intervale scurte de timp.
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Infuzie, uneori din produs asociat cu Farfarae
folium, ceai (antibronitic)
Conservare
Cultivare
Mod de cultivare:
Prin rasad produs in pahare si transplantat
primavara in camp sau plantarea unor bucati de
radacini la 50-60 cm intre randuri si 25 cm intre
plante pe
rand
Recoltare
Radacinile groase, cu cazmaua, in perioada
septembrie - noiembrie
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: IPOMOEA TRICOLOR Cav.
Denumire popular: Zorele
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Clasa: Asteridae
Subclasa:
Ordinul: Convulvulales
Familia: Convolvulaceae
Subfamilia:
Plant peren, volubil. Tulpina cu asperiti
spinescente, urctoare pan la 3-4 m inlime.
Frunze cordate, verzi deschis, intregi, acuminate,
cu
peioli spinesceni. Flori mari, cate 3-5 in
cime. Corol in form de palnie, albastru-cobalt.
Fruct 4-locular, cu o sman in fiecare loj.
Inflorire
VIII-X.
Plant ornamental.
Organe utilizate
In scop medicinal se folosesc seminele acestei
specii, care conin alcaloizi.
Compoziia chimic
In seminele acestei specii au fost identificate
glucide, lipide, aminoacizi, fitosteroli, saponine
i alcaloizi indolici: ergina (amida acidului
lisergic),
izoergin (amida acidului izolisergic),
canoclavina, elimoclavina, ergometrina
(ergonovina), ergometrinina i peniclavina.
Florile acestei specii conin un antocian de
culoare albastr: peonoidin 3-soforozid-5-glucozid
care are trei glucide substituite cu reziduri de
cafeilglucoz. Goto (1984) a identificat in
petalele de zorele i un antocian acilat cu acid
aromatic: peonoidin 3-soforozid-5-glucozid-tri-
(cafeilglucozo) ester.
Aciune terapeutic
Extractele obinute din seminele acestei specii
au efecte halucinogene. Pe cale sintetic a fost
obinut dietilamida acidului lisergic, cunoscut
i
sub denumirea de SLD.
Importana
Toxica
Cultivare
Mod de cultivare:
- Prin rasad din seminte semante in aprilie
- Prin butasi si diviziunea radacinii
Recoltare
Seminte
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: IRIS GERMANICA L.
Denumire popular: Stnjenel
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa: Liliidae
Ordinul: Liliales
Familia: Iridaceae
Subfamilia:
Specie peren, cu rizom gros, ramificat, cu frunze
sesile, enziforme, cu flori violete, solitare,
mari. Fructul este capsul.
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaz rizomul uscat.
Compoziia chimic
rizom sunt: amidon, mucilagii, gome, rezine,
tanin, uleiurile volatile (0,25 %), acid
izoftalic, acid
salicilic, alcool mircilic, fitosteroli (-
sitosterol), o serie de triterpene mono-, bi- i
spirociclice denumite iridale ((+)--
irigermanal); Cglucosilxantone
(iris xantona, magniferin).
S-au identificat i urmtorii acizi grai: acid
capric, acid caprilic, etil miristat, acid lauric,
metil caproat, metil caprilat, metil laurat, metil
linoleat,
metil miristat, metil oleat, metil palmitat, metil
stearat,acid miristic, acid palmitic.
Rizomii de Iris conin flavone (iridin, ipuranol,
irigenol, irisolon), izoflavone cum este:
prunetina, junipegenin A, tectorigenin,
irisolidon,
iristectorigenin A, iriskumanoin, O-
metiliriskumanoin, irigenin, iridinozid,
irisflorentin, Dintre glicozizii izoflavonelor ou
fost identificai:
pratensein 7-O-glucozid, iristectorigenin B7-O-
glucozid, irigenin 7-O-glucozid (iridin), iar
dintre glicozizii flavononelor s-a determinat
irigenin 7-
glucozid (iridina), tectorigenin 7-glucozid
(tectoridin).
Rizomul conine ulei volatil (0,2 %) care prezint
in compoziia sa - i -irone (20-30 %) cu
miros de violete, acid miristic, aldehide i
cetone
aromatice, sesquiterpene i derivai naftalenici.
Garnero i Joulain (1981) au identificat in uleiul
volatil din rizomii de Iris 99 componeni. Dintre
acetia cea mai mare cantitate s-a constatat in
cazul urmtoarelor substane: acid tetradecanoic
(85,00 %), cis--iron (3,00 %), cis--iron
(3,00 %),
trans--iron (3,00 %) i -iron (1,00 %).
Dintre restul componenilor se pot meniona:acizi,
alkani, alkilbenzene, acetofenon, anisaldehid,
benzaldehid, benzofuran, acid benzoic, alcool
benzilic, (Z)-2-(2-butenil) furan, 2-butilfuran,
3-butil-1,5-metilfuran, cadalen, camfen, -3-
caren, -
curcumen, -ciclocitral, p-cimen, 2,3-
dimetilbenzofuran, 3,5-dimetil-2-etilpirazin,
3,4(5)furfural, acid dimetilfuroic, 2,3-
dimetipirazin, 2,5-
dimetilpirazin, 2,6-dimetilpirazin, -p-
dimetilstiren, dodecanal, 2-etil-3-6-
dimetilpirazin, -p-dimetilstiren, dodecanal, 2-
etil-3,6-dimetilpirazin,
furfural, furfuril alcool, acid furoic, geranial,
1-hexanal, -humulen, indol, limonen, linalool,
mircen, nerol etc.
Florile de stanjenel conin numeroase flavone:
procianidine, C-flavonglicozizi, flavone
(luteolin, tricin), antocianidine (pelargonidin,
cianidin, i
delfinidin) i flavonoli (kampferol, quercetin,
mircetin, isoramnetin i biflavone). In petalele
acestor plante au fost identificai mono
Cglicozilflavonoizi
ca: swertiajaponin i isoswertiajaponin, C-
glicozilflavonoizi O-glicozizi ca: embigenin
2?-O-ramnozid (Kitanov i
Pryachina, 1985), C-glicosilflavonoizi acilai ca:
embigenin X?-2?-di-O-acetil-2?-O-
ramnozid.
Aciune terapeutic
Antitusiv, expectorant, inhibitoare a AMPc
fosfodiesterazei (irigenina).
Importana
Medicinala
Utilizare
Afeciuni respiratorii i ale glandei tiroide,
afeciuni digestive i dureri de cap (in
homeopatie).
Se utilizeaz de asemenea pentru obinerea de
parfumuri, spunuri, creme i pentru aromatizarea
buturilor i a dulciurilor. Extractele ce conin
pigmeni se folosesc pentru colorarea esturilor.
Toxicitate
Contraindicaii
In timpul sarcinii.
Sucul proaspt este foarte iritant pe piele i
mucoase, iar administrat intern poate produce
vom, dureri abdominale, diaree sangvinolent.
Cultivare
Stanjenelul are nevoie de veri calde, ierni uoare
i de mult cldur.Planta se va cultiva pe
terenuri ridicate (deoarece ploile abundente
provoac
putrezirea rdcinilor), de preferin pe cele cu
inclinaie spre sud sau sud-vest. De asemenea
planta reuete pe terenurile pietroase i
nisipoase, cu
coninut ridicat de calcar sau marn, adanc
afanate i permeabile, care nu rein apa, in
special iarna. Nu sunt adecvate terenurile cu
humus, grase i
grele, in care rizomii putrezesc.
Pentru inmulire se folosesc prile din varful
rizomului care trebuie s aib rdcini proprii.
De asemenea, anmulirea se mai poate face i prin
rizomi vechi, din care se taie buci care trebuie
s aib o afluen inelat, sub care se ascunde
mugurele. Rizomii se planteaz toamna aa ancat
inrdcinarea lor s aib loc inainte de ingheul
permanent. Pentru infiinarea unui hectar de
cultur este nevoie de o cantitate de 800- 1000 kg
rizomi.
Recoltarea rizomilor se realizeaz in anul al
doilea sau al treilea de cultur. Dup scoaterea
lor din pmant li se taie prile cu muguri care
urmeaz a
fi plantate in vederea unei noi culturi. Dup
fasonare rizomii se spal, se cur de prile
seci, mancate de insecte etc., apoi se taie in
buci de 5-10
cm i se pun la uscat. Se usuc la soare, in
poduri sau in incoeri speciale, la o temperatir
de 30-35oC. Uscarea se consider incheiat cand se
rup
uor, cand capt o culoare brun-deschis la
exterior i albicioas la interior.
Imediat dup recoltare rizomii se decojesc, in
stare prospt, folosind un cuit bine ascuie.
Dup inlturarea cojii, rizomii se spal imediat
cu ap, se
menin la uscat i in stare uscat au un miros de
viorele.
Recoltare
Rizomii, cu plugul sau dislocatorul pentru sfecla,
in anul doi de vegetatie, luna septembrie-
octombrie
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ISATIS TINCTORIA L.
Denumire popular: Drobuor
Sinonime tiinifice:
Boiengioaie; Boiengioar; Boitoriu; Bolungioaie, Cardam;
Cardaman; Cardamin; Cardamon; Crdam;
Cordaman; Drob; Droghi; Drobior; Drobi; Droghi;
Drobor; Drobuoar; Iarb de zugrvit; Iarb
vpstoare; Laba mei; Pastel; Rnjic; Solovrv
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Capparales
Subfamilia:
Plant erbacee bisanual pan la peren cu
rdcina pivotant; tulpina viguroas, inalt de
50 100 cm, glauc, glabr, dens frunzoas pan
sub
inflorescen; frunzele tulpinale inferioare sunt
auriculate la baz, cele superioare lanceolate,
sesile, amplexicaule; inflorescena mare,
corimbiform
paniculat, alctuit din flori pe tipul 4 cu
petale galbene i pediceli florali penduli dup
inflorire; inflorire in mai-iulie; fruct
silicul pendul, cu
varf rotunjit sau emarginat, de culoare galben-
brunie sau bruniu-inchis, monosperm.
Specie xeromezofil, subtermofil, intalnit
sporadic din zona stepei pan in etajul boreal (al
molidului) pe campii ierboase i pietroase, pe
lang
drumuri, pe dealuri stancoase, mai ales in
staiuni mai calde. Se gsete cultivat in
grdinile rneti.
Organe utilizate
In scop tinctorial se utilizeaz inflorescenele
sau frunzele.
Compoziia chimic
Plantele conin: -galactani, stachioz,
glicozizi cu sulf aa cum este: benzil-senevolul,
galactani, pigmeni: kampferol, quercetin,
indican
(C14H17NO6), isatan (C14H15NO7), glucozinolai (1-
sulfo-3-indolilmetilglucozinolat).
Rdcinile conin pigmeni (indican) i
glucozinolai: sinigrin, 3-butil-izotiocianat.
Seminele conin: lipide (12 38 %), proteine (12
34 %), un mono-C-glicozilflavonoid denumit
isoscoparin (5,7,4-triOH 3-Ome 6-Glc), acizi
grai: acid erucic, acid linoleic (2 7 %), acid
linolenic (3 9 %), acid oleic (3 10 %).
Aciune terapeutic
Extractele obinute din frunze i rdcini au
aciune antibacterian, antiviral, anticanceroas
i febrifug.
Importana
Tinctoriala
Utilizare
Acestea au un spectru larg antibiotic i sunt
utilizate pentru tratarea laringitei, febrei,
hepatitei, i encefalitei.
Medicina uman (popular): planta fiart in
scldtori pentru tratarea dropicei?
(hidropizie).
Medicina veterinar (popular): planta folosit
in tratarea glbeazi? la oi.
Pigmenii hidrosolubili sunt utilizai pentru
colorarea esturilor in nuane diferite in funcie
de mordant: galben auriu, galben pal, galben
bruniu,
kaki deschis, kaki, kaki glbui, bej, bej inchis,
brun deschis, crem deschis, kaki deschis, kaki
bruniu, kaki verzui, vernil i vernil glbui.
Culoarea galben-auriu se obine cand in extractul
obinut din florile proaspete se vopsete lana
mordat intr-o soluie de bicromat de potasiu.
Culoarea galben-pal se obine cand in extractul
mordat intr-o soluie de sulfat de aluminiu i
potasiu.
Culoarea galben-bruniu se obine cand in extractul
mordat intr-o soluie de bicromat de potasiu,
dup
care se retrateaz cu o soluie de sulfat de
aluminiu i potasiu.
Culoarea kaki deschis se obine cand in extractul
mordat intr-o soluie de sulfat de aluminiu i
potasiu,
dup care se retrateaz cu sulfat de cupru.
Culoarea bej se obine cand lana se mordeaz intr-
o soluie de sulfat de aluminiu i potasiu, se
coloreaz in extractul obinut din frunze i se
retrateaz cu o soluie de sulfat de aluminiu i
potasiu.
Cloarea brun inchis se obine prin colorarea in
extract de frunze proaspete a lanii mordate cu
sulfat de aluminiu i potasiu i retratat cu
sulfat feros.
Pentru realizarea unei culori crem-deschis, lana
mordat cu sulfat de aluminiu i potasiu se
vopsete in extractul obinut prin fierberea
frunzelor
proaspete.
Cularea kaki deschis se obine in cazul lanii
mordate cu sulfat de aluminiu i potasiu vopsit
in extractul obinut prin fierberea frunzelor
proaspete i
retratat cu sulfat feros.
Culoarea vernil se obine in cazul vopsirii cu
extractul obinut din frunze proaspete a probelor
mordate cu sulfat de aluminiu i potasiu i
retratate cu
sulfat de cupru (Chiril .a., 1999).
Cultivare
Mod de cultivare:
Semanat direct in camp, primavara
Recoltare
Partile aeriene inflorite, frunzele sau florile,
la momentul infloritului
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: JASMINUM OFFICINALE L.
Denumire popular: Iasomie
Sinonime tiinifice:
Iasmin, Lmia
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Oleales
Familia: Oleaceae
Subfamilia:
Arbust inalt de pan la 5 m; frunze opuse, 7-
foliolate, foliole alungit-lanceolate, cztoare;
florile albe, mirositoare, dispuse cate 2-12 in
racem
umbeliform, lung peiolat; inflorirea mai-august;
fructul bac albicioas.
Specie rezistent la ger i la poluare; cultivat.
Organe utilizate
Se utilizeaz in scop medicinal florile care
conin compui aromatici.
Compoziia chimic
Dintre compuii identificai in flori se
menioneaz lactonele (5-hidroxi-jasmonic acid-
lacton, 6-cis-butenilcaprolacton, -jasmonic
acid-lacton i
jasmin-cetolacton), benzilalcol, acid salicilic,
rezine.
Florile conin ulei volatil i un alcaloid
piridinic, jasminina, presupus a fi un artefact.
Kaiser (1986) a precizat c uleiul volatil extras
din florile acestei specii conine in principal:
benzil acetat (27,50 %), fitol (12,50 %), linalool
(10,00
%), benzil benzoat (9,50 %), geranillinalool (5,00
%), isofitol (5,00 %), jasmon (4,00 %), benzil
alcool (3,50 %), -farnesen (2,00 %) i eugenol
(1,50 %).
Burzo .a.(2003) au constat c uleiul volatil
extras din florile acestei specii conine
urmtoarele substane: mirtenal (26,91%), napinon
(16,00 %),
mirtanal (11,54 %), etil palmitat (6,42 %), cis-
mirtanal (6,01 %), metil palmitat (3,96 %),
felandran (3,02 %), trimetil tetradeca (2,12 %),
hexahidro
farnesil aceton (1,96 %), metil eicozan (0,90 %),
nonanol (1,04 %), hexenil benzoat (0,83 %),
dimetil nonadecan (0,70 %), cis-jasmon (0,64 %),
etil miristat (0,56 %) i metil miristat (0,54 %).
Detalii...
Aciune terapeutic
Anestezic, atringent, rmenagog, narcotic,
parfumant, sedativ, tonic, vermifug i
vulnerar.
Importana
Melifera
Utilizare
Uleiul volatil se utilizeaz i in parfumerie i
cosmetic, precum i pentru aromatizarea
dulciurilor i a lichiorurilor.
Medicin uman, popular - uz intern: florile sunt
folosite in tratarea tusei i migrenelor; uz
extern: calmarea durerilor reumatice;
Medicina chinez - hepatit, dureri abdominale,
ciroz hepatic, dizenterie; in medicina indian:
dureri de stomac, cap, dini, ochi, lepr,
mancrimi,
dismenoree.
Cultivare
Mod de cultivare:
Butasi, primavara
Recoltare
Flori, aprilie, mai
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: JUGLANS NIGRA L.
Denumire popular: Nuc american
Sinonime tiinifice:
Nuc negru
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa:
Ordinul: Juglandales
Familia: Juglandaceae
Subfamilia:
Arbore, cu tulpina pan la 50 m inlime i
coroana strans; scoara are ritidomul brun-
intunecat, adanc brzdat; frunzele foarte mari
(pan la 40 cm
lungime), imparipenat-compuse cu 11-23 foliole cu
marginea neregulat-serat, pe dos des pubescente
i glanduloase, aezate altern pe lujeri
viguroi, pubesceni; florile unisexuate,
repartizate monoic: cele mascule alctuite din 20-
30 stamine protejate de un perigon sepaloid sunt
dispuse
in ameni solitari sau grupai cate 2 pe ramuri de
1 an; amenii sunt groi i cilindrici; florile
femele sunt grupate cate 2-5 la varful lujerilor
anuali;
fructul sferic, verde-glbui, apoi negru,
pubescent are inveliul crnos, indehiscent;
smana necomestibil.
Specie originar din America de Nord, cultivat in
plantaii forestiere sau parcuri.
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaz frunzele de nuc.
Compoziia chimic
Frunzele conin: taninuri elagice, vitamin C,
pigmeni clorofilieni, glicozide flavonice, acizi
organici, acizi fenolici (acid p-cumaric, cafeic),
sruri
minerale, uleiuri volatile, naftochinone (juglon,
hidrojuglon), uleiuri volatile (limonen, 1,8-
cineol, pinen, linalool, borneol, carvon, acetat
de
bornil, p-cimen, juglon).
Dintre pigmenii flavonoizi au fost identificai
urmtorii: flavone (mircetina, quercetina sau/ i
kampferolul), glucozizi ai flavonolilor: hiperin
(quercetin-3-galactozid), dihidroflavonoli, 5-O-
metilflavonoli, flavanone i proantocianidine.
Fructele de nuc conin: proteine (9,8 %), lipide
(5,2 %), tanin (14,9 %), acid elagic, pigmeni
(miricetin, sakuranetin), vitamine (niacin,
riboflavin).
Seminele acestei plante conin: glucide (14 15
%), lipide (59 61 %), proteine (20 21 %),
tanin (14,7 %), vitamine (niacin, riboflavin,
tiamin).
Aciune terapeutic
Scoara intern are o aciune uor laxativ
Importana
Producatoare de lemn
Utilizare
Inveliul extern al fructelor este utilizat pentru
tratarea ulcerelor i a sifilisului, iar sub form
de tratament intern uureaz constipaiile.
Extractele se
folosesc pentru tratarea eczemelor, herpesului,
psoriazisului i a paraziilor de piele. Infuziile
din scoar se folosesc pentru tratarea diarei.
Cultivare
Mod de cultivare:
Seminte, toamna sau primavara
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: JUGLANS REGIA L.
Denumire popular: Nuc
Sinonime tiinifice:
Nucar, Nuc costeliv
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura: minerale
Subclasa:
Ordinul: Juglandales
Familia: Juglandaceae
Subfamilia:
coroana larg; frunzele aromate, imparipenat-
compuse cu 5-9 foliole cu marginea intreag i
smocuri de
peri in axila nervurilor, sunt aezate altern pe
lujeri brun-verzui, lucitori; florile unisexuate,
repartizate monoic: cele mascule alctuite din 10-
20
stamine protejate de un perigon sepaloid sunt
dispuse in ameni solitari sau grupai cate 2 pe
ramuri de 1 an; amenii sunt groi i cilindrici;
florile
femele sunt grupate cate 1-4 la varful lujerilor
anuali; au inveliul floral rudimentar perigon
sepaloid, 3-4 lobat i sunt protejate de un
involucru;
fructele sunt de tip drup parial dehiscent la
care inveliul exterior crnos, verde, glabru la
maturitate crap; smana are 2 cotiledoane mari,
cerebriforme la exterior, comestibile, bogate in
uleiuri.
Specie euritrof, subtermofil, frecvent cultivat
mai ales in regiuni cu podgorii, rspandit
subspontan, intalnit sporadic in regiunea de deal
in
Banat, Transilvania de SV, Oltenia.
Detalii...
Organe utilizate
Compoziia chimic
Frunzele i pericarpul fructelor mature conin:
juglon (5-hidroxi-1,4-naftochinona) care in
planta proaspt se gsete sub form redus (1,4-
naftohidrochinona-4-O--glucozid, in cantitate de
2 % in pericarp i 0,6 % in frunze); 10 % taninuri
elagice, flavone, acizi organici (cafeic,
pcumaric,
ascorbic); 0,25 % ulei volatil in frunze,
constituit din 1,8-cineol, borneol, acetat de
bornil, - i -pinen, p-cimen.
Seminele au un coninut ridicat de substane
energetice: 14,40 % proteine, 62,50 % lipide,
14,20 % glucide, precum i de steroli: 108 mg/ 100
g
campesterol i -sitosterol.
Coninutul in vitamine este sczut: 2,6 mg/ 100 g
acid ascorbic, 0,87 mg/ 100 g piridoxin, 0,82 mg/
100 g acid pantotenic i 0,08 mg/ 100 g acid
folic.
Nucile sunt bogate in aminoacizi. In 100 g nuci a
fost determinat urmtorul coninut in aminoacizi:
3,96 mg acid glutamic, 2,12 % acid aspartic,
2,09 % arginin, 1,14 % serin, 1,14 % prolin,
1,14 % leucin, 1,03 % glicin, 0,90 % alanin,
0,77 % valin, 0,67 % izoleucin, 0,66 %
fenilalanin, 0,64 % tirozin, 0,54 % treonin,
0,44 % lizin, 0,36 % histidin, 0,25 % cistin,
0,22 % metionin i 0, 17 % triptofan.
Coninutul in acizi grai al nucilor variaz
astfel: 64,65 % acid linoleic, 15,54 % acid oleic,
8,29 % acid linolenic, 5,18 % acid palmitic, 2,07
% acid
stearic i 4,27 ali acizi grai.
Substanele minerale din nuci au variat intr 1,65
i 2,40 %. In 100 g nuci au fost determinate
urmtoarele elemente minerale: 544,00 mg potasiu,
409,00 mg fosfor, 129,00 mg magneziu, 87,00 mg
calciu, 23,00 mg clor, 2,70 mg zinc, 2,50 mg fier,
2,40 mg sodiu, 1,97 mg mangan, 0,88 mg
cupru, 0,76 mg bor i 0,68 mg flor.
Aciune terapeutic
Antimicrobian, antidiareic (juglon, tanin),
antipruriginoas (ulei volatil), antalgic,
insecticid (juglona).
Importana
Medicinala, alimentara, oleaginoasa, tinctoriala,
tananta, producatoare de lemn
Utilizare
Insuficien venoas (dureri de gamb, hemoroizi),
diarei uoare; in descuamrile pruriginoase ale
pielii capului (mtrea), afeciuni
dermatologice,
contra arsurilor superficiale i puin intinse; in
afeciuni ale cavitii bucale i faringiene; in
vitiligo i in cosmetologie la colorarea pielii i
prului.
Nucile se utilizeaz in alimentaie ca atare,
prelucrate ca dulcea sau in compoziia
cozonacului i a prjiturilor. Nucule au o valoare
energetic
ridicat: 2950 kJ/ 100 g i un coninut mare de
aminoacizi i de substane minerale.
Medicin uman (popular): frunze in bi
impotriva reumatismului, uneori amestecate cu alte
plante (ex. vreji de ptlgele roii, flori de fan
sau
urzici); rdcinile, amenii (in alte pri
frunzele i amenii) se plmdeau in petrol i se
foloseau tot pentru reumatism; bi cu frunze i
coi verzi,
amestecate uneori cu coada calului erau folosite
pentru afeciuni ale pielii; frunzele fierte,
crude sau uscate i mrunite mai erau folosite
pentru
dureri de stomac, de dini sau in inhalaii
impotriva rcelii; se foloseau de asemenea cojile
verzi sau lignificate de nuc, nucile pisate sau
numai
miezul? in diferite afeciuni bti de
inim?, friguri, dureri de ureche, dureri de
ficat .a. Fetele se splau pe cap cu decoct din
coaja
verde sau frunze.
Medicina veterinar (popular): - in tratamentul
glbezei la oi se folosea coaja verde fiart.
Practici diferite: frunzele se puneau in saltele,
intre haine sau in zestrea din cas impotriva
purecilor sau plonielor.
Alimentaie: nucile au o larg intrebuinare in
diferite preparate i reprezint i astzi un dar
tradiional cu ocazia nunilor, diferitelor
srbtori sau
pentru pomenirea morilor.
Vopsitorie: se folosesc frunzele, cojile simple
sau in amestec pentru diferite culori: negru,
cafeniu, galben, rou; se folosesc atat pentru
vopsitul
lanii, prului, lemnului, cat i pentru obinerea
unui bai pentru mobil.
Forme farmaceutice
Infuzie, decoct, tinctur, ampoane, loiuni
capilare, lavagii.
Conservare
Cultivare
Mod de cultivare:
Seminte, toamna sau primavara
Recoltare
- Frunze-foliole, manual, in perioada mai-iunie
- Coaja fructelor
- Scoarta verde, in august-septembrie
- Miezul fructelor
Valorificare
JUGLANDIS FOLIUM - FRUNZA DE NUC, SUPLIMENT
ALIMENTAR
1. Flux tehnologic:
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: JUNIPERUS COMMUNIS L.
Denumire popular: Ienupr
Sinonime tiinifice:
Anaperi, Archi, Archit, Boabe de brad, Brdior, Bradul
ciumei, Brazi pitici, Butimoac, Ceatin, Ceatne,
Ceten, Ceten, Cetin, Cetin, Feniar, Finior, Ghipr,
Ghiper, Globuru, Helimoac, Hilimoac, Holomoac,
Ialov, Ieniper, Ienuper, Ineapr, Iniper, Inibahar,
Inipahar, Iniper, Ireapn, Iunipr, Iuniper, Jerebene,
Jinpn, Jineapn ce nstin, Jinepet, Jip mic, Jireapn,
Jirepen, Jneapn, Jneap, Jneapn, Jneapr,
Jnepen, inap, olov, neapn, neapen, nep, nepen,
Turtel, Zolov
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Clasa: Pinatae
Subclasa:
Ordinul: Pinales
Familia: Cupressaceae
Subfamilia: Juniperoideae
Arbust foarte ramificat, cu tulpini ascendente sau
arbore de talie mic (pan la 6 m inlime);
lujerii tineri trimuchiai; frunze aciculare,
subulate,
rigide, ineptoare, aezate cate 3 in verticil;
florile unisexuate, repartizate dioic: cele
mascule galbene, cu numeroase stamine opuse sau in
verticil;
conurile femele sferice sunt alctuite din 3
carpele crnoase i concrescute la maturitate
formand o galbul (pseudobac) neagr-albstruie,
brumat
ce inchide 3 semine (seminele se matureaz in al
2-lea sau al 3-lea an).
Specie mezofil, heliofil, salb-puternic
acidofil, oligotrof-mezotrof, intalnit in
regiunea colinar i etajul montan, in palcuri sau
tufriuri, in
rariti sau margini de pdure, poieni, puni,
uneori in mlatini.
Detalii...
Organe utilizate
Se utilizeaz ramurile, frunzele i fructele
secionate i uscate in mediu aerat care conin
uleiuri volatile cu monoterpene biciclice.
Compoziia chimic
Fructele de ienupr conin 0,5-2 % ulei volatil,
3-30 % glucide, acizi organici, pectine,
biflavonoide (bilobetina, cupresuflavona = 8,8'-
bisapigenol,
7,4',4'''-tri-O-metil-amentoflavona, 7,4''-di-O-
metil-cupresuflavona), antociani, proantociani,
taninuri, un principiu amar (juniperin), rezine,
diterpene (acid comunic).
Vitamine: acid ascorbic, niacin, tiamin.
Steroli: campesterol, alfa-dimetilsterol, beta-
dimetilsterol, colesterol.
Uleiul volatil de ienupr conine mai mult de 50 %
monoterpene in J. communis var. montana (alfa- i
beta-pinen, limonen = majoritar, gamaterpinen),
de 90 % in J. communis ssp. communis (40-90 %
alfa-pinen, beta-pinen, 10-40 % sabinen, limonen)
i 50-82 % in J. communis ssp.
communis terpineoliferum (34-46 % alfa-pinen, 9-28
% sabinen, 6-8 % mircen).
Ali constitueni ai uleiului volatil: alcooli
monoterpenici (terpinen-1-ol-4 in J. communis ssp.
communis, 5-10 % in J. communis ssp. communis
terpineoliferum, linalol in J. communis var.
montana i J. communis ssp. communis
terpineoliferum, alfa-terpineol i borneol in J.
communis var.
montana), sesquiterpene hidrocarburi (beta-
cariofilen, alfa- i gama-cadinen in J. communis
var. montana, beta-cariofilen i germacran B in J.
communis ssp. communis, alfa-muurolen in J.
communis ssp. communis terpineoliferum), alcooli
(alfa-cadinol in J. communis var. montana,
alfaeudesmol,
elemol, elemoferol in J. communis ssp. communis),
esteri terpenici (acetai de bornil i de terpenil
in J. communis var. montana 30 % i
in J. communis ssp. communis), aldehide i cetone
(aldehida camfolenic, camfor, pinocamfon,
geijeron, junionon in J. communis ssp.
communis terpineoliferum), acizi (acid camfolenic
in J. communis var. montana), cumarine
(umbeliferon in J. communis ssp. communis).
In timp, printr-o pstrare necorespunztoare,
uleiul volatil se rezinific i depune un
stearopten cristalizat (camfor de ienupr). .
Uleiurile volatile extrase din fructele de
Juniperus au coninut un numr de 37 componeni
(DePascual .a., 1976). O cantitate mai mare au
avut:
alfa-pinenul (35,00 %), mircenul (18,00 %),
terpinen-4-ol (10,50 %), limonen (9,10 %),
terpinolen (3,00 %), gama-cadien (1,64 %),
citronellal (1,60
%), gama-elemen (1,64 %), p-cimen (1,50 %), gama-
muurolen (1,28 %), beta-elemen (1,02 % i alfa-
humulen (1,02 %). In proporie mai mic de
1,0 % s-au detrminat: beta-pinen, alfa-thujen,
calamen, beta-cariofillen, alfa-muurolen, beta-
selinen, alfa-terpineol, mentol, cariofillen oxid,
delta-3-
caren, humulen oxid, junipercamfor, alfa-cadinol,
aromadendren, bornil acetat, gama-selinen, delta-
cadinol, camfen, alfa-copaen, p-cimen-8-ol,
geranil acetat, p-menta-1,2,4-triol, mirtenal,
mirtenilacetat i alfa-terpinil acetat.
Frunzele de Juniperus conin: catechine, vitamine
(acid ascorbic, rutin), acizi organici (acid
malic, acid citric, acid succinic, acid fumaric,
acid
tartric, acid malonic), acizi fenolici (acid
cafeic, acid clorogenic, acid ferulic, acid
cinamic, acid p-cumaric, acid protocatecuic),
acizi grai (etil
palmitat), pigmeni (quercetin, nepitrin, nepetin,
betulin, bilobetin, amentoflavon,
cupressuflavon, hinokiflavon, izoquercitrin),
tetraterpenoizi
(rhodoxin), fenilpropanoizi (acid siringic),
cumarine (umbelliferon) i juniperaprenol 14
20.
Hoerster .a. (1974) au analizat uleiurile
volatile extrase din frunzele de Juniperus
provenite din Romania, in care au identificat 22
componeni.
Ponderea a fost deinut de alfa-pinen (33,70 %)
i sabinen (27,60 %), mircen (5,50 %), terpinen-4-
ol (4,60 %), 1,8-cineol (4,00 %), p-cimen (3,60
%), beta-felandren (3,30 %), gama-terpinen (3,00
%), alfa-terpinen (1,90 %), alfa-fellandren (1,30
%) i beta-pinen (1,10 %). O pondere de sub 1,00
% s-a determinat la urmtorii componeni: beta-
cariofilen, campfen, bornil acetat, neril acetat,
alfa-terpineol, p-menthan, limonen oxid, linalool,
linalil acetat, nerol i alfa-terpinil acetat.
Aciune terapeutic
Diuretic, sudorific, carminativ, stomahic,
iritant pentru piele i mucoase (Juniperi
fructus).
Uleiul volatil prezint urmtoarele aciuni:
tonic i stimulant asupra glandelor digestive i
pancreatice, antilitiazic (J. communis ssp.
communis
terpineoliferum); anticataral, expectorant,
diuretic (J. communis ssp. communis); antiseptic
(J. communis ssp. communis, J. communis ssp.
communis terpineoliferum); antiinflamatoare,
analgezic, antispastic, reglatoare a sistemului
neuro-vegetativ (J. communis var. montana).
Importana
Utilizare
Artroze, reumatism, afeciuni respiratorii i
digestive (Juniperi fructus); distonii neuro-
vegetative, nevrite, sciatic, bronite i rinite
acute, mici
insuficiene hepato-pancreatice, litiaze biliare,
colite spastice, enterocolite fermentative i
infecioase, artrite, reumatism, dermatoze
(Juniperi
aetheroleum).
Medicin uman (popular): frunze puse pe jar
pentru tratarea guturaiului sau folosite in bi
contra reumatismului. Ceaiul din galbule se
folosea
impotriva rcelii, la vtmturi sau pentru piatr
la rinichi alturi de coada calului i mtase de
porumb.
Practici diferite: cu boabele se afuma prin cas
pentru alungarea bolilor molipsitoare.
Alimentaie: galbulele erau folosite pentru
aromatizarea buturilor spirtoase.
Administrarea oral se face cu pruden, deoarece
dozele mari i curele prelungite irit nefronii i
provoac hematurie i albuminurie, datorit
hidrocarburilor monoterpenice.
Juniperi fructus este un condiment alimentar
(ienibahar) i servete la obinerea ginului.
Forme farmaceutice
Infuzie 1-3 % (ceai medicinal), emplastre
antireumatice.
Conservare
Cultivare
Mod de cultivare:
Butasi, seminte, marcotaj, altoire
Recoltare
Pseudobacele, prin baterea ramurilor, in luna
octombrie-noiembrie.
Valorificare
JUNIPERI FRUCTUS FRUCT DE IENUPER
1. Flux tehnologic:
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: JUNIPERUS SABINA L.
Denumire popular: Cetin de negi
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Clasa: Pinopsida
Subclasa:
Ordinul: Pinales
Organe utilizate
Compoziia chimic
Frunzele conin ulei volatil (3-5 %), tanin, acid
galic, acid thac, acid sabinic, acid juniperic,
lignani (podofilotoxin, savinin,
deoxipodorizon,
dehidropodofilotoxin, siderin,
deoxipodofilotoxin, deoxipicropodofilotoxin),
hidroxi-cumarine (cumarsabin, 8-metoxi-
cumarsabin, 4-metoxi-
5-metilcumarin-propiofenon), derivai de
propiofenon (2-hidroxi-3,4-dimetoxi-6-metil-
propiofnona), terpenoizi (palustradien,
oplopenon), i un
principiu amar heterozidic (pinipicrin).
Uleiurile volatile extrase prin hidrodistilare,
din frunzele de Juniperus sabina, conin dup
Burzo .a. (nepublicat) urmtorii componeni
chimici:
31,02 % terpinil acetat, 10,31 % -felandren,
9,41 % limonen, 8,15 % -pinen, 3,64 % elemol,
2,50 % -pinen, 2,39 % triciclen, 2,24 % -
cadinol,
2,0 % 4-terpineol, 1,77 % p-cimen, 1,72 % camfen,
1,26 % cubenol, 0,58 % -thujen, 0,39 % borneol
i 0,36 % izothujon.
Detalii...
Aciune terapeutic
Antalgic, hemostatic, diuretic (asigur
epurarea urailor), emenagog i abortiv (prin
sabinol), antihelmintic (pe tenii, ascarizi).
Frunzele au
aciune citostatic i necrozant asupra negilor
(prin podofilotoxin).
Importana
Medicinala, toxica
Utilizare
Se utilizeaza cu precauie.
Reumatism, parazitoze intestinale, eczeme.
Toxicitate
La supradozare se poate produce paralizie
central, com i moarte. Administrarea intern a
doar 6 picturi de ulei volatil poate pune viaa
in
pericol.
Contraindicaii
Iritaii severe ale pielii, necroze.
Cultivare
Mod de cultivare:
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: JUNIPERUS VIRGINIANA L.
Denumire popular: Ienupar de Virginia
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Clasa: Pinopsida
Subclasa:
Ordinul: Pinales
Organe utilizate
Compoziia chimic
Uleiul volatil extras prin hidrodistilare, din
frunzele de Juniperus virginiana, conine dup
Burzo .a. (nepublicat) urmtoarele substane:
35,48 %
bornil acetat, 19,84 % mirtenil acetat, 8,04 %
sabinen, 6,90 % -pinen, 5,61 % limonen, 0,54 %
-terpinen, 4,35 % 3-thujanon, 2,50 % elemol,
2,13 % 4-terpineol, 1,32 % -pinen, 1,26 %
triciclen, 1,18 % camfen, 0,96 % -cadinen, 0,96
% -cadinol, 0,85 % -terpinen, 0,84 % ledol,
0,66 %
cis--terpineol, 0,58 % thujon, 0,53 % metil
camfelinol, 0,50 % tau-muurolol, 0,48 %
izoaromadendren, 0,46 % -terpinolen, 0,37 %
dimetil
acetofenon, 0,32 % germacren D-4-ol, 0,31 %
camfor i 0,20 % cubenol.
Detalii...
Aciune terapeutic
Bun decongestiv venos i flebotonic (prin cedrol).
Importana
Utilizare
Varice, hemoroizi.
Lemnul acestei specii constituie materia prim
pentru produsul Oleu Ligni Cedri utilizat in
microscopie, industria spunurilor i in
parfumerie.
Cultivare
Mod de cultivare:
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: LABURNUM ANAGIROIDES Medik.
Denumire popular: Salcam galben
Sinonime tiinifice:
Bobiel, Drob, Grozam, Lemnul bobului
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Fabales
Subfamilia:
Arbore rar arbust; tulpin ce poate ajunge pan la
7 m inlime; frunzele trifoliolate, lung
peiolate, cu foliolele argintii proase, alungit
eliptice sau
eliptic obovate; flori galben-aurii, mirositoare,
dispuse in racem lung de 10-25 cm; inflorire: mai-
iulie; fructul pstaie, de circa 5-6 cm lungime
alipit pubescent.
Specie xeromezofit, heliofil, subtermofit; rar
in etajul gorunului-etajul fagului, tufriuri,
margini de pdure, cultivat ornamental.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Organele aeriene ale acestei specii conin
alcaloizii: metil citisin i 3-octobutiril
citisin. Culoarea acestorr organe se datoreaz
prezenei
izoflavonei genistein i 5-0-metil genistein.
Analiza substanelor volatile extrase prin
hidrodistilare a permis lui Burzo .a.
(nepublicat) s detrmine prezena urmtoarelor
substane: izooctil
ftalat (13,70 %), tricozan (12,98 %), farnesen
(6,80 %), trans-farnesol (4,49 %), linalol (3,81
%), hexanal (3,65 %), trans-2-nonenal (2,69 %),
izopentil benzoat (3,69 %), octenol (2,65 %),
nerol (2,64 %), heptacozan (2,52 %), nonanal (2,40
%), hexahidro farnesil acetat (2,37 %), heneicozan
(1,88 %), -pinen (1,83 %), tetracozan (1,80 %),
metil farnesat (1,50 %), lauril acetat (1,19 %),
2-octen-1-ol (0,95 %), etil laurat (0,94 %) i
butil
ftalat (0,56 %).
Detalii...
Aciune terapeutic
Importana
Toxica, melifera
Utilizare
Prezena alcaloidului citisin a favorizat
utilizarea extractelor din aceast specie pentru
tratarea astmului i a rcelii. Aceast substan
are i
proprieti insecticide.
Medicin, uman, popular - uz intern: se
utilizeaz numai produse farmaceutice;
Fondul naional de plante medicinale, aromatice i
tinctoriale
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: LACTUCA SATIVA L.
Denumire popular: Salat
Sinonime tiinifice:
Lptuci, Lptiuc, Lptuc, Lptuc cpn, Lptuc
crea, Lptug, Marole, Maroli, Marule, Mrule,
Salat cu cpn, Salat de grdin, Salat mrule, Salat
mic, Salat necrea, Salat roie, Slat,
Slatr, Slate, lat, lat ca limba oii, lat cu
cpn, lat crea, lat de grdin, lat de
iarn, alate, elat, elat crea, elat cpn, elat
limba oii, elate cree, elate galbene, elatr
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Familia: Asteraceae
Subfamilia:
Plant anual, anual de iarn, bisanual;
rdcina pivotant; tulpina alb ca osul,
ramificat in partea superioar, de 30-100 cm
inlime; frunzele
eliptice, obovat eliptice sau suborbiculare, cele
superioare denticulate, nervura median a
frunzelor este glabr pe dos; antodiile sunt
dispuse
corimbiform; inflorirea iulie-august; fructul
achen palid brun cu rostru cel puin cat achena.
Cultivat ca legum.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Salata, ca dealtfel toate frunzoasele, au o
valoare energetic foarte sczut (66,3 kJ/ 100
g), datorit coninutului mare de ap (93 96 %)
i redus de
glucide (2,2 %), proteine (1,2 %) i lipide (0,2
%).
Souci .a. (1981) au constatat existena unor
cantiti mici i de alte substane organice: 0,36
% glucoz, 0,47 % fructoz, 0,09 % zaharoz, 0,02
%
amidon, 0,76 % celuloz, 13 mg/ 100 g acid citric,
38 mg/ 100 g acid cafeic, 5 mg/ 100 g -
sitosterol, 4 mg/ 100 g stigmasterol i 1 mg/ 100
g
campesterol.
Dintre vitamine, acidul ascorbic deine cel mai
mare coninut (13 mg/ 100 g), in timp ce celelalte
vitamine variaz intre 0,05 mg/ 100 g (piridoxin)
i 0,39 mg/ 100 g (tocoferolii).
Coninutul de aminoacizi din frunzele de salat
variaz in limite relativ mici: 11 mg/ 100 g
(triptofan) i 77 mg/ 100 g (leucin).
Substanele minerale variaz intre 0,34 i 1,04
mg/ 100 g frunze. Cea mai mare cantitate s-a
detrminat in cazul potasiului (224 mg/ 100 g),
clorului
(57 mg/ 100 g), calciului (37 mg/ 100 g),
fosforului (33 mg/ 100 g), magneziului (11 mg/ 100
g) i sodiului (10 mg/ 100 g).
Culoarea verde a frunzelor de salat este dat de
prezena pigmenilor clorofilieni a cror
cantitate variaz intre 95,67 mg/ 100 g in
frunzele
exterioare i 31,93 mg/ 100 g in frunzele
interioare. Coninutul de pigmeni carotenoizi
este relativ sczut: 1,50 mg/ 100 g. Yamaguchi
.a. (1996) au
identificat in frunzele de salat prezena
pigmentului rou: cianidin-O-(6-
malonilglucozid).
Charron .a. (1996) au precizat c principalele
substane volatile produse de frunzele de salat
sunt: 3-hexenalul, 3-hexenolul i 3-hexenil
acetatul.
Aciune terapeutic
Sucul din frunzele de salat conine lactucin
care are un proprieti antispasmotice, digestive,
diuretice, hipnotice, narcotice i sedative.
Importana
Alimentara
Utilizare
Sub form de tratament intern se utilizeaz pentru
tratarea insomniei, nervozitii, durerilor
reumatice etc. Speciile slbatice au un efect mult
mai
evident, comparativ cu cele cultivate, deoacece
conin o cantitate mai mare din aceast substan.
In alimentaie, frunzele se folosesc in prepararea
salatelor, ciorbelor i altor feluri de mancare;
Medicina uman, popular (uz intern) utilizeaz
salata ca adjuvant dietetic in afeciuni
gastrointestinale, litiaz uric, nefrit,
artrit, gut, astm
bronic, insomnii, diabet zaharat, constipaie,
congestie hepatic, hepatit. Tratamentele de uz
extern, grbesc maturarea furunculelor, se
folosesc
pentru igiena ocular i la degerturi;
In cosmetic, se folosete pentru ingrijirea
tenurilor uscate.
Cultivare
Mod de cultivare:
Prin transplantarea primavara a rasadului semanat
toamna sau primavara sau
semanat direct in camp si rarit
Recoltare
Frunzele proaspete si semintele
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: LACTUCA SERRIOLA L.
Denumire popular: Salat slbatic
Sinonime tiinifice:
Crestea, Lptuc amar, Lptuc slbatic, Lptuci,
Palma tlharului, Susai, Susai ignesc, Tlhrea
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Familia: Asteraceae
Subfamilia:
Plant anual de iarn-bisanual; tulpina de 50-
150 cm inlime; frunzele eliptice, obovat
eliptice sau orbiculare, cu lamina vertical, cu
nervura
median spinos setacee pe dos; antodiile dispuse
in inflorescen alungit paniculiform;
inflorirea iulie-august; fructul achen, cenuie.
step-subetajul gorunului, locuri ruderale,
tufriuri.
Detalii...
Organe utilizate
De la acest specie se utilizeaz in scop
medicinal organele aeriene
Compoziia chimic
Analizele efectuate la organele aeriene ale
acestei plante au evideniat prezena urmtoarelor
substane: glucide, rezine, inulin, acid pectic,
acid
oxalic, steroli (-sitosterol, taraxasterol),
vitamine (-tocoferol), triterpene (-amirin),
manit, gome, substane amare (8-deoxilactucin,
lactucopicrin), alcaloizi (hiosciamin).
Substanele amare din latex sunt reprezentate de
lactucin (C11H14O4), lactucopicrin (C44H32O21),
8-deoxilactucin, acidul lactucic, -
lactucerol i -lactucerol. In latex s-a mai
identificat i prezena urmtoarelor substane:
hiosciamin, taraxasterol, acid malic, acid
citric, acid
oxalic, manitol, rezine.
In cantitate mare a fost identificat i
lactucerinul (C19H30O), care este un ulei volatil
camforaceu.
Aciune terapeutic
Extractele obinute din aceast plant au aciune
calmant i hipnotic, fiind un inlocuitor al
opiumului. Substanele anare din latex au aciune
antispasmodic, digestiv, diuretic, narcotic i
sedativ.
Utilizare
Se utilizeaz in tratarea insomniei, nervozitii,
durerilor reumatice.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: LACTUCA VIROSA L.
Denumire popular: Lptuc veninoas.
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa:
Ordinul: Asterales
Subfamilia:
Plant anual-bisanual; radcin pivotant;
tulpin dreapt, de 50-150 cm inlime; frunzele
cu lamin orizontal; florile sunt dispuse in
inflorescen de tip antodiu; inflorirea iulie-
septembrie; fruct achen negricioas.
Rar in zona pdurilor de stejar-etajul fagului,
locuri uscate, ruderale, tufriuri.
Organe utilizate
Compoziia chimic
esuturile aeriene ale acestei specii conin:
acizi organici (acid citric, acid malic, acid
oxalic), steroli (-sitosterol), cauciuc,
alcaloizi (hiosciamin),
triterpene (lactucerol, lactucerin, germanicol,
-amirin), sesquiterpene (lactucin,
lactopicrin) i pigmeni flavonoizi (quercetin,
apigenin i
luteolin).
Aciune terapeutic
Sedativ, narcotic i anesteziant, uor
diuretic i diaforetic.
Utilizare
Extractele stimuleaz somnul i au o aciune
calmant.Aciune sedativ pentru sistemul
respirator i calmant in cazul tusei.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: LAMIUM ALBUM L.
Denumire popular: Urzic moart
Sinonime tiinifice:
Faa mei, Mierea ursului cu flori blai, Sugel alb, Urzic
alb, Urzic crea, Urzic surd, Urzici
mortree
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Lamiales
Familia: Lamiaceae
Subfamilia:
Plant peren cu rizom; tulpin dreapt sau
ascendent, de 30-50 cm inlime, in general
neramificate, dispers proase de la mijloc in sus;
frunze
peiolate, cordat ovate, pe ambele fee dispers
proase, serat dinate pe margini; flori albe sau
palid glbui, sesile, dispuse cate 3-6 in cime;
inflorirea: aprilie-iunie; fruct achen
trimuchiat, de culoare verde msliniu.
Specie mezofit; frecvent in zona pdurilor de
stejar-etajul boreal, margini de pdure,
tufriuri, locuri ingrate.
Detalii...
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaz organele aeriene.
Compoziia chimic
Organele aeriene conin: taninuri, substane
flavonoide (rutin, tilirozid), mucilagii, acizi
polifenolici, alcaloizi, amine (histamin,
metilamin,
tiramin), glicozizi fenilpropanoizi (acetozid,
galactozilacetozid), iridoizi (lamalbid, 6-
dezoxilamalbid, albozid A, albozid B, i
carioptin), i uleiuri
volatile.
Aciune terapeutic
Extractele obinute din plant au aciune
hemostatic, stimuleaz urinarea i se utilizeaz
ca tonic uterin i pentru reducerea intensitii
menstruaiei.
Extractele obinute din varfurile inflorite ale
plantelor au efect diuretic, expectorant
hemostatic, hipnotic, sedativ, tonic i
vasoconstrictor.
Importana
Utilizare
Se utilizeaz i ca tratament extern sub forma de
comprese pentru varice.
In industria cosmeticelor, pentru ampoane i
loiuni.
Medicin uman, popular - uz intern: prile
aeriene ale plantei i rdcina au proprieti
diuretice, antiinflamatorii, antidiareice,
vasoconstrictoare,
expectorante astringente, uz extern: tratarea
abceselor, ulceraiilor tegumentare, rnilor
purulente, infeciilor bucale;
Medicin veterinar - uz intern: tratarea
cistitelor, enteritelor, tulburrilor gastro-
intestinale etc.; - uz extern: tratarea otitei;
Recoltare
Flori fara caliciu sau herba la perioda infloririi
cu secera sau coasa
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: LAVANDULA ANGUSTIFOLIA
Miller
Denumire popular: levnic
Sinonime tiinifice: L. angustifolia subsp.
angustifolia, L. angustifolia subsp. pyrenaica
(DC.) Guinea.,
L. officinalis Chaix., L. vera DC.
aspic, lavanda, levand, livant, spichinel
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa:
Ordinul: Lamiales
Familia: Lamiaceae
Subfamilia:
Plant peren (subarbust), inalt de 20-60(100)
cm, cu aspect cenuiu. Tulpin foarte ramificat
la baz, cu ramuri subiri, i numeroi lstari
sterili.
Frunze intregi, liniare, acute, pe margini
revolute, cele inferioare cenuii, cele superioare
cenuii-verzi, mai puin proase. Inflorescen
spiciform,
verticile florale cca 3-4, axilare, indeprtate
unele de altele, caliciu violet, corol albatr-
violacee. Tetrachene ovoidale, netede, lucioase,
cafenii
deschis, fr elaiosom. Inflorire VI-VIII.
Cultivat prin grdini, plant industrial,
aromatic i ornamental.
Organe utilizate
Varfurile plantei cu infIorecene i flori plcut
mirositoare
Compoziia chimic
Organele aeriene ale acestei plante conin: tanin,
cumarine (umbelliferon, herniarin),
dihidrocumarine, triterpene (acid ursolic), acizi
organici
(acid cumaric), pigmeni flavonoizi (luteolin),
fitosteroli, compui polifenolici (acid
rosmarinic),
Uleiul volatil conine: bergamoten, borneol,
bornil-acetat, camfen, camfor, cariofilen,
cariofilen oxid, cedren, citronelorl, 1,8-cineol,
farnesen, -
felandren, geraniol, geranial, geranil-butirat,
lavandulol, lavandulil-acetat, linalol, neral, -
ocimen, octen-3-ol, -pinen, -pinen, sabinen,
Detalii...
Aciune terapeutic
Carminativ, diuretic, perfumant, stimulant,
sudorific i vermifug.
Importana
Utilizare
Medicina uman utilizat in rceli frecvente,
inflamaii ale cilor aeriene superioare, colit
cronic, astm bronic, avand o deosebit aciune
antiseptic, antiinflamatoare, bacteriostatic,
febrifug, antispastic, vermifug, vulnerar,
diuretic, sedativ nervos, plgi infectate, eczeme
Medicina veterinar inflorescenele uscate
indeprteaz moliile
Cosmetic planta este folosit pentru uleiuri de
masaj, geluri i spumante de baie, spunuri, dar
i in produse pentru imbierea i masajul copiilor
Forme farmaceutice
infuzie, ulei de lavanda, vin aromat, tinctura,
spirt de lavanda, otet aromatic, gel
Cultivare
Mod de cultivare:
Inmultire generativa prin rasad din seminte sau
vegetativa prin butasi inradacinati, distanta
intre randuri: 1 m, iar intre tufe pe rand: 0,5 m
Recoltare
Tijele florale, atunci cand 75% din flori sunt
deschise-iulie, cu secera sau vindroverul (la
suparfete mari destinate obtinerii de ulei
volatil)
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: LAVANDULA LATIFOLIA Medik.
Denumire popular: Levnic
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura: 20-60
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Lamiales
Familia: Lamiaceae
Subfamilia:
Subarbust-arbust, de 20-60 (100) cm inlime;
frunzele bazale dispuse in rozet, lanceolate,
argintiu tomentoase, cele superioare mai inguste
i mai
puin proase; flori albastre violacee dispuse in
verticil, grupate in inflorescen spiciform;
inflorirea: iulie-septembrie; fruct achen
lucioas de 2
mm lungime.
Specie mezofit; cultivat ca plant industrial.
Organe utilizate
Medicina homeopat utilizeaz florile recoltate
inainte de ofilire i uscate la umbr care conin
uleiuri volatile cu monoterpene aciclice.
Compoziia chimic
Principalele substane identificate in florile de
lavand sunt: uleiurile volatile (circa 0,5 - 1,5
% sub. uscat), taninuri (5 10 %), cumarine i
furanocumarine (herniarin), flavonoide
(luteolin), fitosteroli, saponozide sterolice
(acid rozmarinic, acid ursoid i acid oleanolic),.
Uleiurile volatile sunt produse de perii
glandulari situai la nivelul de inserie a
staminelor. Acetia sunt alctuii din dou sau
trei celule uniseriate,
alungite, avand o gland unicelular.
Dup de Teresa .a. (1989) uleiul volatil din
organele aeriene conine: 36,30 % 1,8-cineol,
30,30 % linalol, 8,0 % camfor, 2,80 % borneol,
2,60 % -
terpineol, 2,40 % cariofilen oxid, 2,40 %
cumarine, 1,00 % p-cimen-8 ol, 1,00 % limonen,
0,90 % geraniol, 0,80 % mirtenol, 0,80 %
transpinocarveol,
0,70 % 3,7-dimetilocta-1,5-dien-3,7-diol, 0,70 %
nerol, 0,70 % terpinen-4-ol, 0,50 % calamenen,
0,50 % 6-hidroxi-3,7-linalol oxid,
0,40 % p-cimen, 0,40 % -terpineol, 0,30 %
&elon;-cadinen, 0,30 % izoborneol, 0,30 % cis-
linalol oxid, 0,20 % -cariofilen, 0,20 % -
copaen,
0,20 % cumin alcool, 0,20 % -farnesen, 0,20 %
trans-linalol oxid, 0,10 % camfen, 0,10 % carveol,
0,10 % carvon, 0,10 % citronelal, 0,10 % -
gurjunen, 0,10 % izobornil acetat, 0,10 % 7-metil
umbeliferon, 0,10 % -pinen, 0,10 % -pinen,
0,01 -bisabolen, 0,01 % -bisabolol, 0,01 %
bornil acetat, 0,01 % -cadinen, 0,01 % -
cadinol, 0,01 % carvil acetat, 0,01 % geranil
acetat, 0,01 % -humulen, 0,01 % sabinen, 0,01 %
-thujon
i 0,01 % -thujon.
Aciune terapeutic
Extractele obinute din florile de levnic au
proprieti antimicrobiene, antifungice,
antiinflamatorii, antiseptice, antispastice,
diuretice, stimulante,
sedativ, stimulant, tonic i cicatrizant.
Importana
Aromatica, medicinala,
melifera
Utilizare
Acestea sunt utilizate pentru tratarea astmului,
bronitelor, reumatismului, nervozitii
stomacale, bolilor circulatorii, etc., inltur
strile de
depresiune, oboseal, insomnie, tensiune
intelectual i restabilete menstruaia.
Uleiul volatil se utilizeaz i in industria
parfumurilor, a produselor cosmetice, spunurilor,
deodorantelor i pentru aromatizarea buturilor i
a
produselor alimentare.
Alimentaie - frunzele sunt utilizate pentru
anumite preparate culinare;
Industrie - se utilizeaz in industria
insecticidelor;
Cultivare
Mod de cultivare:
Inmultire generativa prin rasad din seminte sau
vegetativa prin butasi inradacinati, distanta
intre randuri: 1 m, iar intre tufe pe rand: 0,5 m
Recoltare
Tijele florale, atunci cand 75% din flori sunt
deschise (iulie), cu secera sau vindroverul (la
suparfete mari destinate obtinerii de ulei
volatil)
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: LENS CULINARIS Medik.
Denumire popular: Linte
Sinonime tiinifice: Lens esculenta Moench
Fsuic, Fsui
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Fabales
Subfamilia:
Plant anual; frunze paripenat-compuse, cu mai
mult de 10 foliole, stipele mici inguste; flori
albe cu nervuri albstrui dispuse in racem;
inflorire
mai-iulie; fruct pstaie dehiscent, neted, cu
semine lenticulare.
Cultivat, alimentar.
Organe utilizate
De la aceast plant se consum seminele care
sunt bogate in proteine i glucide.
Compoziia chimic
Seminele conin: 56,2 % glucide, celuloz 3,4 %,
1,4 % lipide i 23,5 % proteine, care au urmtorul
coninut in aminoacizi: 1,79 % arginin, 1,65
% leucin, 1,44 % lizin, 1,28 % valin, 1,24 %
izoleucin, 1,04 % fenilalanin, 0,84 % triptofan,
0,62 % tirozin, 0,52 % histidin, 0,20 %
trptofan, 0,19 % cistin i 0,17 % metionin.
In ceea ce privete coninutul de vitamine din
seminele de soia, sunt puine date analitice. In
100 g semine s-au determinat 0 5 mg acid
ascorbic,
2,0 2,6 mg nicotinamid, 0,43 mg tiamin i 0,26
mg riboflavin.
Coninutul in substane minerale variaz intre
3,04 i 3,30 %. In 100 g esut s-a determinat
urmtorul coninut de elemente minerale: 810 mg
potasiu, 412 mg fosfor, 84 mg clor, 74 mg calciu,
6,9 mg zinc i 4,0 mg sodiu.
Aciune terapeutic
Importana
Alimentara
Utilizare
Lintea este apreciat pentru valoarea energetic
ridicat i pentru aportul de substane minerale
pe care le furnizeaz.
In medicin, uman, popular se folosesc
seminele, care se recomand in stri de slbire
general, hipotensiune, atrofie muscular, mamelor
care
alpteaz iar seminele prjite se foloseau ca
diuretic. Lintea fiart i amestecat cu oet se
folosea ca tratament extern impotriva
umflturilor.
In alimentaie, seminele se folosesc pentru
obinerea unor preparate culinare.
In zootehnie, seminele i plantele sunt folosite
pentru furajarea animalelor.
Cultivare
Mod de cultivare:
in aprilie
Recoltare
Seminte, recoltate mecanizat iulie-august
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: LEONURUS CARDIACA L.
Denumire popular: talpa gatei
Sinonime tiinifice: L. cardiaca subsp. cardiaca
var. cardiaca; var. glaber (Gilib.) Abrom. et
Scholz.; L.
cardiaca subsp. hirtella Holub.; Cardiaca vulgaris
Mnch.; C. glabra Gilib.; L. cardiaca subsp.
villosus
(Desf. Ex Sprengel) Hyl [= L. quinqelobatus
Gilib.]
coada leului, apuctoare, buruiana bolului, creasta
cocoului, iarba flocoas, iarb de dat, laba lupului,
lingoric, somnior, talpa lupului
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa:
Ordinul: Lamiales
Familia: Lamiaceae
Subfamilia:
Planta peren cu rizom lignificat, scurt, tulpini
de circa 50-150 cm, ramificate, roietice sau
brunii, la baz lignificate, cu peri scuri,
aezai pe
muchii. Frunze peiolate, la baz subcordate,
inflorescen foliat, lung, flori roz, rar albe,
dispuse in dihazii dense, formand verticile
indeprtate. Stamine cu antere brunii, tetrachene
ovoidale, trunchiate, la varf pubestente.
Inflorete VI-VIII.
Specie xeromezofit-mezofit, indicatoare de
soluri foarte bine aprovizionate cu azot, crete
pe marginea drumurilor, locuri virane, dramturi,
gunoaie, in locuri ruderale, in regiunea de campie
i deluroas. Este o planta moderat-termofil,
vegetand bine in plin lumin, fiind rezistent la
semiumbr. Are cerine reduse fa de sol i
umiditate, in general prefer solurile revene pan
la reavan-jilave.
Organe utilizate
Organele plantei cu importan in medicin sunt
florile proaspt recoltate, in perioada iunie
septembrie iar in scop tinctorial se utilizeaz
partea
aerian recoltat la inflorire.
Compoziia chimic
Organele aeriene ale plantelor conin: taninuri (2
9 %), catechine, rezine, saponine, glicozide
fenolice (acid cafeic-4-rutinozid), pirogalol,
acizi
organici (acid citric, acid malic), triterpene
(acid oleanolic, acid ursolic).
Alcaloizi (0,3 %): stahidrin, betonicin,
turcin, leonurin, leonuridin i leonurinin.
Vitamine: acid ascorbic (4,2 mg/ 100 g), rutin,
tocoferoli.
Uleiuri volatile: cariofilen (40 200 ppm), -
humulen (35 - 173 ppm), -pinen, - pinen,
limonen, diterpene (marubin).
Pigmeni: glucozizi ai apigeninei, glucozizi ai
kampferolului, izoquercitrin, quercetin,
quercetrin.
Compui iridoizi: ajugol, ajugozid, galiridozid i
leonurid.
Ali compui organici identificai in aceast
specie sunt: bufenolid, genkwain, leocardin, i
leonuridin.
In compoziia florilor au fost identificate
uleiuri volatile, taninuri i gome.
Aciune terapeutic
Proprietile extractelor obinute din organele
aeriene sunt: antispasmodice, sedative,
hipotensive, cardiotonice, cicatrizante,
expectorante, tonice.
Acidul ursolic are proprieti antitumorale,
antivirale, cardioactive i citotoxice.
Importana
Utilizare
Se utilizeaz in tratarea bolilor cardiace,
bronitei, astmului, crampelor menstruale, diareei
i palpitaiilor.
Pigmenii hidrosolubili extrai din organele
aeriene sunt folosii pentru colorarea lanei in
nuane crem deschis, crem inchis, vernil i kaki
deschis, in
funcie de mordantul utilizat. Astfel lana mordat
cu sulfat de aluminiu i fier i fiart in
extractul obinut din plante proaspt recoltate,
in faza de
inflorire, se coloreaz in crem-deschis. Dac lana
se retrateaz cu bicromat de potasiu, se obine o
culoare crem-inchis iar dac se retrateaz cu
sulfat de cupru se obine o culoare vernil.
Lana mordat cu bicromat de potasiu, vopsit in
extractul obinut din plante proaspt recoltate i
retratat cu sulfat de aluminiu i potasiu, se
coloreaz in kaki deschis (Chiril .a., 1999).
Cultivare
Mod de cultivare:
Prin rasad care se transplanteaza primavara in
camp, sau daca e sufiecienta samanta, semanat
direct in camp.
Recoltare
Herba cu secera sau ciositoarea mecanica, cand
incepe fructificarea (iunie-iulie)
Valorificare
LEONURI HERBA IARB DE TALPA GATEI
1. Flux tehnologic:
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: LEPIDIUM SATIVUM L.
Denumire popular: Creson
Sinonime tiinifice:
Bruncu,Caprilem, Caprilon, Cardam, Cherdame, Cretic
de grdin, Hrni, Hrniel, Hreani,
Hreni, Hreniel, Mcri de grdin, Resuche
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa:
Ordinul: Capparales
Familia: Brassicaceae
Subfamilia:
Plant erbacee anual sau bisanual cu rdcina
simpl, pivotant; tulpina inalt de 20 40 cm,
dens foliat, dens i scurt patent-proas,
ramificat,
ramificaiile de obicei terminate cu
inflorescene; frunzele bazale sunt intregi sau
lirat lobat-fidate i incep s se usuce in timpul
infloririi, cele
superioare lanceolate sau ovat-lanceolate, sesile,
cu baza sagitat-cordat, amplexicaule;
inflorescena racem simplu ce se alungete dup
inflorire,
alctuit din flori pe tipul 4 cu petale albe;
inflorire in mai-iunie; fruct silicul spre varf
lat aripat, cu semine mrunt, verucos papiloase,
brune.
Specie cultivat ca legum i condimentar,
rspandit subspontan, originar din Egipt i Asia
de Vest.
Organe utilizate
Se utilizeaz frunzele pentru consum alimentar.
Compoziia chimic
Frunzele acestei specii au un coninut de 93,1 %
ap, 2,0 % glucide, 1,5 % proteine, 0,3 %
lipide,2,0 % fibre i 2,9 mg/ 100 g caroteni.
Acestea sunt
valoroase pentru coninutul lor in vitamine: 60
mg/ 100 g acid ascorbic, 1,2 mg/ 100 g tocoferoli,
0,44 mg/ 100 g nicotinamid, 0,25 mg/ 100 g
filochinon, 0,24 mg/ 100 g acid pantotenic, 0,20
mg/ 100 g acid folic, 0,13 mg/ 100 g piridoxin,
0,12 mg/ 100 g riboflavin i 0,10 mg/ 100 g
tiamin.
In 100 g esut foliar a fost determinat urmtorul
coninut de elemente minerale: 304 mg potasiu, 160
mg calciu, 130 mg sulf, 53 mg fosfor, 42 mg
sodiu, 20 mg magneziu, 3,10 mg fier, 0,40 mg zinc,
0,40 mg mangan, 0,11 mg bor i 0,06 mg cupru.
Sulful se gsete sub form de combinaii prgano-
minerale: tioglucozizi, care sub influena enzimei
mirozinaz se transform in izotiocianai de
fenil-etil, care confer aroma caractzeristic
acestei plante.
Aciune terapeutic
Importana medicinal a acestei specii const are
proprieti anticancerigene (tioglucozizii),
antioxidante (acidul ascorbic, tocoferolii i
carotenii) i
hipotensive
Importana
Alimentara
Utilizare
Frunzele de creson sunt folosite ca salat sau
condiment i au o valoare energetic sczut: 71
kJ/ 100 g esut foliar.
Cultivare
Cresonul este o plant cu cerine reduse fa de
factorii de vegetaie. Este rezistent la frig,
puin pretenioas fa de lumin i elemente
nutritive.
D rezultate bune pe soluri profunde, bine
structurate, echilibrate din punct de vedere
nutritiv, fr exces de substane organice (in
asolament se
plaseaz de obicei in al treilea an dup
ingrarea terenului).
Se cultiv prin semnat ealonat, direct in camp,
la intervale de 12-14 zile, incepand din martie.
Distana intre randuri este de 10-15 cm, sau se
seamn in benzi cu distana intre randuri de 12,5
cm i de 0 cm intre benzi, folosind 5-10 kg
sman la hectar. Lucrrile de ingrijire constau
in
praile, plivit i udare repetat pentru
asigurarea rsriri i meninerii turgescenei
frunzelor. Recoltarea se incepe dup 3-4 sptmani
de la semnat,
in 2-3 tape, prin tiere cu foarfeca la 5-6 cm
deasupra solului, pentru a se permite regenerarea.
Se obine o producie de frunze de 5-6 t/ha.
Cultura
forat se practic mult in rile din vestul
Europei (Danemarca, Germania), in scafe mici de
material plastic sau carton (folosind ca substrat
rumegu grosier sau fin, fin de hartie sau
carton, vat mineral), destinate vanzrii sau pe
parapete (folosind substrat alctuit din turb sau
bogat
in turb, substrat care se schimb dup fiecare
ciclu). Pentru producerea seminelor de creson, nu
se mai recoltez frunzele de pe plante ci plantele
semincere se recolteaz la sfaritul lunii iulie,
inceputul lunii august, annual, cu secera sau
mecanizat cu combina candd fructele au culoarea
caracteristic in procent de 45-60%. Se obine o
producie de 800-1000 kg/ha.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: LEVISTICUM OFFICINALE Koch
Denumire popular: Leutean
Sinonime tiinifice:
Buruiana lingoarei, Buruian de lungoare, Leoten,
Leuten, Libistoc, Liutean, Lutrean, Pscna
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa:
Ordinul: Apiales
Familia: Apiaceae
Subfamilia:
Plant peren, glabr, lucitoare, robust, cu
miros caracteristic; in sol rizomul este gros,
bruniu, ramificat purtand in regiunea coletului
resturi de
frunze din anii trecui; tulpina inalt pan la
2,5m poate avea la baz 4 cm in diametru i se
ramific mai mult in partea superioar formand
cte 2-3
ramuri in verticil; frunze alterne, penat-sectate
(segmentele rombice), verzi-lucitoare, uor
crnoase, cu teci evidente, membranoase;
inflorescena
umbel compus are la baza radiilor precum i la
baza umbelulelor foliole numeroase alctuind un
involucru, respectiv involucel dens; florile
hermafrodite, relativ mici, au petale galben-
deschis; inflorete in iunie-iulie; fruct
dicariops lat-eliptic, cu mericarpii prevzute
cu coaste aripate.
Specie cultivat ca plant alimentar i
condimentar; originar din Iran.
Organe utilizate
Se utilizeaz pentru obinerea de extracte
rdcinile recoltate primvara, care conin
uleiuri volatile cu monoterpene monociclice,
uneori frunzele
recoltate toamna i seminele.
Compoziia chimic
Principalii componeni identificai in rdcini
sunt: glucide simple, amidon, rezine, uleiurile
volatile (circa 1,0 %), gomele, rezinele,
taninurile,
vitaminele (acid ascorbic), sterolii (sitosterol),
cumarinele (0,1 4,3 %): umbeliferon,
xantotoxina, bergapten, cumarin, -pironele
(senkyunolidf),
furfural, furfurol, acid maleic i
Analiza uleiurilor volatile extrase din rdcinile
de leutean de ctre Jian-Qin .a. (1989) a
indicat prezena a 28 componeni. In cantitate mai
mare
s-a determinat: cis-3-butiliden-4,5-dihidroftal
(62,38 %), -selinen (4,49 %), linalool (4,43 %),
-pinen (4,32 %), -terpinil acetat (3,79 %),
(Z)-3-
butilidenftalid (1,98 ), sabinen (1,70 %), -
pinen (1,61 %), camfen (1,48 %), -3-caren (1,04
%) i limonen (1,03 %). In cantitate mai mic s-au
identificat urmtorii componeni: (E)-3-n-
butiliden flalid, mircen, trans-3-butiliden-4,5-
dihidroftalid, -felandren, -terpinen,
pentilbenzen,
pentilciclohexan, -terpineol, (E)--ocimen, -
felandren, cis-3-n-validen-3,4-dihidroftalid, -
curcuben, -copaen, bornil acetat, terpinolen,
-
selinen i (Z)--ocimen.
Analiza compuilor volatili din frunzele de
leutean (Burzo .a.) a evideniat prezena
urmtoarelor substane: -terpinil acetat (46,54
%), -
felandren (19,57 %), tetrametil ftalid (13,84 %),
terpinolen (6,13 %), -pinen (4,69 %), -ocimen
(2,18 %), -terpineol (1,63 %), -terpinen (0,91
%), -thujen (0,83), -pinen (0,66 %) i -
terpinen (0,22 %).
Analiza uleiurilor volatile extrase din seminele
de leutean, efectuate de Toulemonde i Noleau
(1988) au evideniat prezena a 34 componeni. In
cantitate mai mare s-a determinat -felandrenul
(63,15 %). Intr-o proporie de pin la 1,0 % s-au
detrminat: (Z)--ocimenul (9,20 %), cis-3-
butildien-4,5-dihidroftalat (5,60 %), -terpinil
acetatul (3,07 %), limonenul (3,06 %), -
felandrenul (2,87 %), mircenul (1,99 %) i -
pinenul (1,94
%). Intr-o proporie mai mic de 1,0 % s-au
detrminat: sabinenul, (E)--ocimenul, n-pentil-
1,3-ciclohexadienul, -pinenul, -bisabolenul,
trans-3-
butiliden-4,5-dihidroftal, campfen, criptoen, p-
cimen, trans-allocimen, -terpineol, terpinolen,
-thujen, bornil-acetat, (Z)-3-butilidenftalid,
-
cadien, -gurjunen, linalool, -selinen, -
terpinen, (E)-3-n-butilidenftalid, -selinen, -
copaen, pentiolbenzen, 3-n-butilftalid i cis-3-
n-validen-3,4-
dihidroftal.
Detalii...
Aciune terapeutic
Extractele au proprieti diuretice, stomahice,
diuretice i carminative.
Importana
Utilizare
Frunzele de leutean i radacinile se utilizeaz
pentru aromatizarea preparatelor culinare. Uleiul
volatil extras din rdcin se folosete in
industria
parfumurilor
Medicin uman (popular): folosit intre
leacurile obinuite pentru tratarea febrei
tifoide; frunzele puse in legturi pentru
calmarea durerilor de
cap; cu ele se frecau blandele de ploaie?
(urticaria); pisate, se puneau pe rni; ceaiul din
frunze se lua in tuse cu guturai sau in tusea
mgreasc; sub form de decoct diuretic;
rdcina pisat, oprit se punea cldu la
junghiuri; seminele ceai pentru calmarea
durerilor de
stomac i in indigestii.
Medicin veterinar (popular): uscat, pisat,
amestecat cu bor din trae de porumb era
folosit pentru splarea mucturilor de arpe.
Cultivare
Mod de cultivare:
Prin seminte primavara direct in camp, sau
despartire de tufa (inclusiv radacini)
Recoltare
- Frunze, manual aprilie-iulie
- Radacini, cu cazmaua toamna
- Fructele, toamna
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: LIGUSTRUM VULGARE L.
Denumire popular: Lemn cainesc
Sinonime tiinifice:
Caprifoi, Clin, Caie, Cire de pdure, Cornel, Corn,
Cununi, Lemnul cinelui, Mlai negru, Mlin,
Mirtoi, Salb moale, Tulichioar
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Oleales
Familia: Oleaceae
Subfamilia:
Arbust de 1-5 m inlime; frunze opuse,
lanceolate, cztoare, peiolate, cu margini
intregi; florile albe, dispuse in inflorescene
terminale,
piramidale; inflorirea iunie-iulie; fructul bac
neagr.
Specie xeromezofit-mezofit, calcicol; frecvent
in zona de silvostep-etajul gorunului,
tufriuri, pduri.
Detalii...
Organe utilizate
Scoara de pe ramuri se utilizeaz in scop
medicinal iar fructele mature se utilizeaz in
scop tinctorial.
Compoziia chimic
Frunzele onin: tanin, pigmeni (malvidin-3-
glucozid) i glicozizi fenilpropanoizi
(siringin).
Scoara de pe ramuri conine: manitol, tanin,
rezine, acid behenic, ligustron, acid siringic i
siringopicron.
Aciune terapeutic
Extractele obinute din scoar au efect laxativ,
toxic, vulnerar i antitumoral.
Importana
Melifera, tinctoriala, producatoare de fibre
textile
Utilizare
Fructele maturate sunt utilizate pentru vopsirea
lanii in nuane de vernil i gri. Lana mordat cu
bicromat de potasiu i vopsit cu extractul din
fructele mature, se coloreaz in vernil-inchis.
Dac aceasta este mordat cu sulfat de aluminiu i
potasiu se coloreaz in gri-deschis, iar dac se
retrateaz cu sulfat feros, se realizeaz o
culoare gri-verzui (Chiril, .a., 1999).
Medicin uman, popular - uz intern - frunzele i
florile i scoara au proprieti astringente,
antiseptice, antidiareice, antiparazitare; uz
extern -
tratarea aftelor, durerilor de dini,
dermatitelor, tratarea raiei.
Medicin veterinar - uz extern - tratarea
plgilor, stomatitei, scabiei;
Cultivare
Mod de cultivare:
Prin seminte, butasi, altoire.
Recoltare
Frunzele si florile, in perioada infloritului
scoarta, toamna de pe ramuri de 2-3 ani.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: LINUM USITATISSIMUM L.
Denumire popular: In
Sinonime tiinifice:
In de fuior, In de smn
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa:
Ordinul: Linales
Familia: Linaceae
Subfamilia:
Plant anual; tulpini inalt de 30-80 (100) cm,
ramificat in partea superioar, rar de la mijloc
(in funcie de scopul culturii: convar.
usitatissimum
inuri mixte, pentru ulei i fibre ramificarea
incepe de sub cincimea superioar; convar.
elongatum inuri pentru fibre ramificarea are
loc
numai la varf); frunze alterne, mici, lanceolate,
acute, cu peiol scurt; inflorescena cim
alctuit din puine flori; florile hermafrodite,
pe tipul 5,
au petale albastre-azurii, rar albe; inflorete in
iunie-iulie; fruct capsul globuloas cu semine
ovoidale, turtite, brune.
Specie cultivat ca plant textil, oleaginoas,
medicinal; cu originea (probabil) in Linum bienne
din S.V.Europei.
Organe utilizate
Aceast specie prezint importan pentru fibrele
care se formeaz in tulpini i pentru uleiul din
semine.
Compoziia chimic
Fibrele textile se formeaz in zona periciclului
i au lungimea dintre dou frunze situate pe
aceeai generatoare. Fibrele sunt formate din
celuloz,
glucomanani acetai sau/i xilani, dar in centrul
lor se pot afla i molecule de hemiceluloz.
Glucoza reprezint 21 40 % din totalul
glucidelor,
xiloza reprezint 8 24 %, alturi de care se
gsesc molecule de galactoz, ramnoz i fucoz.
Seminele de in conin 35 46 % lipide, 20 25 %
proteine, 19 22 % glucide, 6 10 % mucilagii,
precum i 8 10 g/kg acizi fenolici esterificai
i 3 5 g/kg acizi fenolici eterificai (Oomah
.a., 1995).
Uleiul de in conine dup Canr (1965) urmtorii
acizi grai: 2,3 17,6 % acid oleic, 21,65 69,6
% acid linoleic, 18,5 40,5 % acid linolenic, 6,7
% acid palmitic i 3,0 % acid stearic. Dup
European Pharmacopeia (2005) seminele de in
conin: 3,0 8,0 % acid palmitic, max. 1,0 % acid
palmitoleic, 2,0 8,0 % acid stearic, 11,0 35,0
% acid oleic, 11,0 24,0 % acid linoleic, 35,0
65,0 % acid linolenic i max. 1,0 % acid
arachidic.
Oomah .a. (1992) au constatat c cei mai
importani glicozizi cianogenetici din seminele
de in sunt: lunistatina 213 352 mg/ 100 g,
neolunistatina 91 203 mg/ 100 g i linamarina 32
mg/ 100 g. Luyengi (1993) a identificat un nou
glucozid fenilpropanoid: linusitamarina. Prin
aciunea enzimei linamaraz asupra glucozidelor
cianogenetice, acestea se descompun punand in
libertate acid cianhidric.
Muir .a. (1999) au extras din seminele de Linum
un lignan: secoisolariciresinol diglucozid (SDG)
care a determinat reducerea colesterolului din
vasele sangvine ale soarecilor.
Aciune terapeutic
Datorit mucilagiilor pe care le conine,
seminele de in au o aciune laxativ i emolient
iar datorit prezenei secoisolaricirezinol
diglucozidului
pot avea o aciune anticarcinogen.
Importana
Medicinala, melifera, oleaginoasa, producatoare de
fibre textile
Utilizare
Extractele din coaje i frunze se utilizeaz
pentru tratarea gonorei, iar cele obinute din
flori au aciune cardiotonic i calmant nervos.
Medicin uman (popular): seminele ceai luat
pentru tuse; fina, amestecat cu miere puse pe
rni; uleiul pus pe arsuri; fina, impreun cu
cartofi fieri, pus pe umflturi, abcese;
cataplasme de fin cu lapte puse pentru
galci?, junghiuri; fina cu lapte i flori
de grdin legturi
puse pentru calmarea durerilor de burt; puse in
ap, luate ca laxativ; cu in sau cu cali de in se
fceau leacuri contra insolaiei.
Medicin veterinar (popular): seminele - i
fina folosite la animale, la cai cand aveau bube
la gat; fierte mult se ddea animalelor cand
acestea
rceau.
Cultivare
Mod de cultivare:
Semant direct in camp cu semanatoarea de cereale,
primavara
Recoltare
Seminte, recoltat mecanizat, august-septembrie
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: LITHOSPERMUM OFFICINALE L.
Denumire popular: Mrgelue
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Lamiales
Subfamilia:
Plant peren, erbacee viguroas, cu rdcin
brunie, groas, lemnoas, cu radicele fibroase.
Tulpini cate 1-3 sau mai multe, cilindrice,
erecte, inalte
de 30-80 (100) cm, ramificare, acoperite de peri
setiformi, alipii. Frunze aspre, lanceolate sau
alungit lanceolate, sesile, la varf acuminate, cu
peri
rari, pe dos cu peri lungi, rigizi i alipii,
cele bazale caduce inainte de inflorire. Flori
mici, solitare, scurt pedicelate, la inceput
indesiute in cincine
bracteante, la maturitate desfcute i mult
alungite. Corola mic, infundibuliform, la
exterior pubescent, alb glbuie, cu lobii
rotunjii, gatul
verzui, cu 5 proeminene pubescente. Fruct nucule
albe sau cenuii, oblic ovoidale, netede, lucioase
i osoase. Inflorire V-VI.
Tufriuri, margini de pduri, zvoaie, pe
malurile raurilor i lacurilor, foarte rar prin
parloage sau semnturi sau ruderal; frecvent din
zona stepei
pan in etajul bradului; specie xeromezofit-
mezofit.
Detalii...
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaz intreaga plant i
mai ales frunzele.
Compoziia chimic
Compusul bioactiv il reprezint un polimer care in
timpul uscrii pune in libertate acidul
litospermic. Alturi de acesta, au mai fost
identificai acizi
polifenolcarboxilici.
Aciune terapeutic
Extractele din plant conin acid litospermic i
au aciune antigonadotrop, antitireatrop i
hipoglicemiant.
Extractele obinute din semine au efect diuretic,
cele din frunze au efect sedativ iar extractele
din rdcini au aciune depurativ.
Importana
Medicinala
Utilizare
Medicina uman frunzele i inflorescena
folosite ca diuretic; din frunzele prjite se mai
prepar un ceai bohemesc, surogat al ceaiului
rusesc.
Tinctorial rdcina conine litospermin, o
substan colorant purpurie.
Cultivare
Mod de cultivare:
Transplantarea rasadului obtinut din seminte
primavara, divizarea radacinii
Recoltare
- Herba la momentul infloritului
- Seminte la maturitate
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: LOBELIA ERINUS L.
Denumire popular: Lobelie
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Campanulales
Familia: Lobeliaceae
Subfamilia:
Plant anual; tulpina de 10-20 cm inlime,
glabr sau cu peri disperi; frunze intregi,
dinate, cele bazale peiolate, eliptice, cele
superioare sesile
i ingust lanceolate; flori tubuloase de culoare
albastr cerulee, lung pedunculate; inflorirea
iunie-august; fruct capsul loculicid.
Organe utilizate
Se utilizeaz organele aeriene i mai ales florile
i capsulele nematurate, pentru coninutul lor in
alcaloizi cu nucleu piperidinic.
Compoziia chimic
In esuturile aeriene ale acestei plante au fost
identificai mai mult de 20 alcaloizi (0,4 0,5
%), dintre care ponderea o deine lobelina (0,4
2,2 %).
Alturi de aceasta au mai fost identificai:
izolobelina, izolobelianidin, lobinina,
lobinalidin, izolobinin, lobelanina,
norlobelanina, lobelanidina,
norlobelanidina, lelobanidin, lobelol,
lobinalin, lobinanidin, norlelobanidin,
norlobenalin i lobelon.
In esuturile acestei specii au mai fost
identificate urmtoarele substane: glucide,
proteine (9,1 %), lipide (2,8 3,0 %), vitamine
(acid ascorbic,
niacin, tiamin, riboflavin), rezine, -caroten
(5 mg/ 100 g), acid chelidonic i substane
minerale.
Aciune terapeutic
Extractele coninand lobelin intensific
micrile respiratorii au aciune antiasmatic.
Importana
Utilizare
Se utilizeaz ca antidot in intoxicaiile cu opiu.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: LOLIUM TEMULENTUM L.
Denumire popular: Slbie
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Clasa: Liliopsida
Subclasa: Liliidae
Subfamilia: Pooideae
Plant erbacee anual; rdcina fasciculat;
tulpina de 30-80 cm inlime, verde sau verde
albstruie; frunzele sunt sesile, plane;
inflorescena este
un spic compus, paleea inferioar rigid de 5-8
mm, aristat; inflorirea iunie-august; fructul
cariops de 4,5 -7 mm lungime.
Specie mezofit; sporadic in zona pdurilor de
stejar-etajul fagului, in culturi de ovz, rar
ruderal.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Planta conine alcaloizi (perlolin i temulin),
iar seminele conin amidon i alcaloizii (lolin,
temulentin).
Aciune terapeutic
Toxic.
Importana
Toxica
Utilizare
Medicin veterinar - uz intern -
Toxicitate
Toxic.
Cultivare
Mod de cultivare:
Seminte, semante direct in camp, primavara
Recoltare
Seminte
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: LOTUS CORNICULATUS L.
Denumire popular: Ghizdei
Sinonime tiinifice:
Bichin slbatic, Culbeceasc, Drob, Ghiara mii, Ghizdei
mrunt, Ghizdel, Mzriche, Moartea ginilor,
Motocei, Rochia rndunicii, Smtie, Trifoite, Unghia
gii, Visdei
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Fabales
Subfamilia:
Plant peren; rdcina lignificat, ramificat;
tulpina scurt (20-40 cm), lignificat la baz;
frunzele alterne, sesile, imparipenat compuse,
formate
din 5 foliole obovat eliptice; inflorescena
umbel cu 2-6 flori galbene; inflorirea mai-
septembrie; fructul pstaie dreapt cu mai multe
semine, la
deschiderea pstii valvele se rsucesc.
Frecvent in zona de step-etajul alpin, pajiti,
tufriuri; specie cu ecologie larg, cultivat,
furajer.
Detalii...
Organe utilizate
Compoziia chimic
Organele aeriene ale ghizdeiului conin 8-
hidroxikampferol i 8-hidroxiquercetin, iar
florile conin: quercetin, izorhamnetin, 8-
hidroxiquercetin,
quercfetin, mircetin i luteolin.
Aciune terapeutic
Extractele obinute din plant se utilizeaz sub
form de comprese cu rol antiinflamator, cele din
rdcin au aciune carminativ, febrifug i
tomoc, iar extractele din flori au aciune
antispasmotic, cardiotonic i vermifug.
Importana
Melifera
Utilizare
Extactele sunt utilizate pentru tratarea
palpitaiilor, a nervozitii, depresiilor i
insomniei.
In medicin, uman, popular, florile se folosesc
pentru efectul lor antispastic, calmant in strile
de excitaie nervoas, in caz de insomnii sau
stri de
anxietate.
In zootehnie se folosete pentru furajarea
animalelor.
Cultivare
Mod de cultivare:
Semanat toamna sau primavara, direct in camp a
semintelor umezite
Recoltare
Pastai
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: LUPINUS ALBUS L.
Denumire popular: Lupin
Sinonime tiinifice:
Cafelue, Cafea, Cafele, Nipral
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Fabales
Subfamilia:
Plant anual; tulpin dreapt, de 40-120 cm;
frunzele imparipenat compuse, cu 5-7 (11) foliole
alungit obovate, glabre pe faa superioar i cu
peri
moi pe cea inferioar; flori albe cu varf
albstrui, dispuse in racem; inflorirea : iunie-
iulie; fructul pstaie galben de 6-11 cm lungime,
turtit, cu 5-
6 semine albe-glbui, netede.
Mezofit; specie cultivat, pentru ingrmant
verde, furajer, surogat de cafea.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Seminele conin: glucide, 9 11 % lipide, 36
40 % proteine, 1,0 2,7 % alcaloizi (spartein,
angustifolin, lupanin, vernin, trigonelin,
multiflorin ), ureide (alantoin, acid alantoic),
fosfolipide (cefalin), lectine, triterpene
(lupeol), flavone (genistein).
Aminoacizi: alanin, arginin, asparagin, acid
aspartic, cistin, acid glutamic, histidin,
leucin, serin, izoleucin, lizin, metionin,
fenilalanin,
acid pipecolic, prolin, triptofan, treonin,
tirozin, valin.
Vitamine: niacin, riboflavin, tiamin.
Acizi organici: acid citric, acid malic, acid
oxalic, acid succinic.
Acizi grai: acid erucic, acid gadoleicid, acid
lauric, acid linoleic, acid linolenic, acid
miristic, acid oleic, acid palmitic, acid
palmitoleic, acid
stearic.
Aciune terapeutic
Alterativ, carminativ, depurativ, digestiv,
diuretic, emenagog, toxic, vermifug.
Importana
Melifera, producatoare de fibre textile
Utilizare
Alimentaie - din semine se prepar surogat de
cafea.
Medicin, uman, popular - uz intern: seminele
se folosesc ca diuretice, febrifuge, cicatrizante;
uz extern:- tratarea abceselor i afeciunilor
cutanate;
Recoltare
Seminte din pastai, manual, in perioada iulie-
august
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: LYCIUM BARBARUM L.
Denumire popular: Ctin de garduri
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Solanales
Familia: Solanaceae
Subfamilia:
Arbust cu ramuri subiri i flexibile, spinoase,
cenuii sau brune glbui, ce poate ajunge pan la
2,5 m inlime; frunzele simple, ingust
lanceolate,
lanceolat eliptice sau lanceolate, verzi pe faa
superioar i cenuii pe cea inferioar, cu
margini intregi; flori roietice, roze sau
violaceu roietice,
pedicelate, cate 2-6 pe ramurile scurte i cate 1-
2 in axila frunzelor de pe ramurile lungi;
inflorirea: iunie-septembrie; fruct bac roie sau
portocaliu
rocat.
Specie mezofit; frecvent in toat ara,
cultivat pentru garduri vii i subspontan.
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaz fructele.
Compoziia chimic
Fructele conin: glucide, 11 20 % proteine, 8
12 % lipide, glicoproteine, tetraterpene
(physalein), cumarine (scopoletin).Aminoacizi:
alanin,
arginin, acid aspartic, acid glutamic, prolin,
serin.
Pigmeni: -caroten, xantofile, criptoxantin,
zeaxantin.
Aciune terapeutic
Afrodisiac, diuretic, hiperglicemic, laxativ,
toxic i spasmodic.
Utilizare
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: LYCOPERSICON ESCULENTUM
Miller
Denumire popular: ptlgele roii
Sinonime tiinifice:
tomate
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa:
Ordinul: Solanales
Familia: Solanaceae
Subfamilia:
Plant legumicol anual, erbacee. Tulpina inalt
de 40-150 (200) cm, cu frunze intrerupt-
impaeipenat-compuse, cu flori gamopetale, galbene
i cu
fructul bac suculent. cu miros puternic, la
inceput erect, mai tarziu in timpul formrii
fructelor culcat la pmant, cu peri glanduloi,
in amestec
cu peri simpli, lungi. Frunze mari, avand contur
ovat sau lanceolat, intrerupt imparipenat-sectate
(segmente mari alternand cu segmente mici,
neperechi); segmentele frunzelor peiolate, sau
sesile, ovate sau lanceolate, cu baza asimetric,
intregi sau penat partite, cu margini uor
rsucite.
Flori dispuse in inflorescene etraaxilare,
furcate, cu cate 2-20 flori. Corola galben ca
lmaia, cu tub foarte scurt i limb rotat, cu
lacinii acute,
radiare, reflecte. Fruct bac sferic, turtit sau
ovat, de obicei glabr, lucioas, mai rara
pubescent, foarte zemoas, la inceput verde, la
maturitate
roie, mai rar roz, galbenp, portocalie uneori
alb, cu suprafa neted sau costat, in interior
2-4 sau multilocular, cu semine numeroase, mici,
reniforme, comprimate, brun deschis cenuii,
mtsos proase. Inflorire VII-VIII.
Cultivat ca plant alimentar.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Valoarea energetic a fructelor de tomate este in
medie de 78,7 kJ/ 100 parte edibil. Principalele
componente chimice determinate in fructele de
tomate sunt urmtoarele: glucide totale 1,8 4,00
%, glucoz 0,9 %, fructoz 1,40 %, zaharoz 0,008
%, proteine 0,69 1,0 %, lipide 0,20 0,30
%, substane minerale 0,60 0,61 %. Fructele
nematurate conin un glicoalcaloid sterolic:
tomatin.
Aminoacizii determinai in 100 g fruct au variat
in urmtoarele limite: 51 mg alanin, 28 mg
arginin, 108 mg acid aspartic, 145 mg acid
glutamic,
41 mg glicin, 14 mg histidin, 28 mg isoleucin,
39 mg leucin, 40 mg lizin, 6 mg metionin, 27 mg
fenilalanin, 44 mg prolin, 51 mg serin, 31
mg treonin, 8 mg triptofan, 14 mg tirosin, 26 mg
valin i 9 mg acid -aminobutiric.
Coninutul fructelor in vitamine este urmtorul:
0,06 % tiamin, 0,4 % riboflavin, 0,10 %
piridoxin, 0,53 % nicotinamid, 0,04 % acid
folic, 0,31
% acid pantotenic, 24 % acid ascorbic, 0,49 %
tocoferoli, 0,63 % filochinon i 0,004 % biotin.
Fructele de tomate mai conin: 0,037 % acid malic,
0,44 % acid citric, 0,01 % acid clorogenic, 0,7 %
celuloz, 0,13 % pentozani, 0,22 % hexozani,
1,8 % fibre, 0,01 % mioinozitol, 1,2 mg % 100 g
serotonin, 1,0 mg/ 100 g campesterol, 3,0 mg/ 100
g -sitosterol i 3,5 mg/ 100 g stigmasterol
(Souci .a., 1981).
Principalele elemente minerale, din 100 g parte
edibil, au variat in urmtoarele limite: 6,3 mg
cupru, 0,24 mg zinc, 26 mg fosfor, 60 mg clor i
0,002 mg iod.
Pigmenii din fructele de tomate sunt reprezentai
de: -caroten, licopen, fitoen i fitofluen.
Dintre aceti pigmeni -carotenul reprezint 50
76 %
din total (Davies i Hobson, 1981).
Calconele sunt reprezentate de: calcononaringenin
iar flavanonele de: naringenin i prunin.
Aroma tomatelor a fost corelat cu dou cetone
volatile: 6-metil-5-hepten-2-on i 1-penten-3-on
(Dangyang i Boersig, 1996), dar se consider c
aroma este determinat de prezena unui complex de
peste 400 de substane. Dintre acestea Butterez
.a. (1984) a menionat: 3-hexenal, trans-2-
hexenal, hexanal, -ionon, 1-penten-3-on, 3-
metil butanal, cis-3-hexenol i 3-metil butanol.
Aciune terapeutic
Importana
Utilizare
Fructele de tomate prezint importan mai ales
pentru coninutul ridicat de acid ascorbic i de
substane minerale.
Licopina din tomate are aciune protectoare in
cazul bolilor cardiace a celor de prostat
corelate cu dificulti de urinare.
Medicina uman decoctul din rdcin utilizat
contra durerilor de dini; impotriva afeciunilor
cardiace datorit coninutului de licopin;
aceeai
substan se pare c are i proprieti benefice
pentru prostrat, reumatism sau dureri severe;
pulpa fructului este utilizat in cosmetic.
Medicina veterinar - ca insecticid.
Cultivare
Mod de cultivare:
Prin transplantarea primavara a rasadului semanat
in spatii protejate incalzite
Recoltare
- Fructe la maturitate
- Frunzele verzi
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: LYCOPODIUM CLAVATUM L.
Denumire popular: Pedicu
Sinonime tiinifice:
Brdior, Brnca ursului, Barba ursului, Brul vntului,
Bruorul vntului, Bunceag, Bunget, Chedicu,
Chindicu, Coada alor de vnt, Cornel, Cornior, Crucea
pmntului, Iarba alor din vnt, Iarba ursului,
Laba lupului, Laba ursului, Muchi de pmnt, Muchi de
piatr, Netot, Plmid, Prul porcului,
Pcelec, Pceleca ursului, Pedecu, Pedic, Piciorul lupului,
Piedic, Piedica calului, Piedica ginii,
Piedica vntului, Piedecu, Piedicu, Podic, Praful
strigoilor, Talpa ursului
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Increngtura: Polypodiophyta (Pteridophyta)
Subincrengtura:
Clasa: Lycopodiopsida
Subclasa:
Ordinul: Lycopodiales
Familia: Lycopodiaceae
Subfamilia:
Plant peren, cu rdcini adventive; tulpini
lungi de 50 100 cm, taratoare cu ramuri
secundare indreptate in sus; frunzele mici,
rigide, intregi pe
margine, liniare i ascuite sunt des aezate pe
ramuri curbate unilateral; atat trofofilele cat i
sporofilele sunt prevzute la varf cu cate un pr
lung,
alb; sporofilele triunghiulare au marginea
denticulat i sunt grupate in spicele sporifere
lung pedunculate, grupate cite 2-3 pe un pedicel
acoperit cu
bractee rare; sporii de culoare galben, cu miros
uor de rin, sunt eliberai din iulie pan in
septembrie.
Aceast specie prezint importan datorit
coninutului de alcaloizi al crui numr depete
100.
Specie puternic acidofil, oligotrof, eurifil,
helsciadofil-sciadofil, calcifug; intalnit
sporadic din subetajul gorunului pan in cel
boreal, in
tufriuri, pajiti, margini de pdure.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Principalii alcaloizi identificai in esturile
acestei plante sunt: anotinina, lycopodin,
dihidrolycopodin, cernuin, lycodin, lucidin,
lucidolin,
clavanolin, clavatin, clavatol, clavatoxin,
clavolonin, fawcettidin, fawcettimin,
flabelliformin, lyclanilol, lyclanitin,
lycoclavanin, lycoclavanol,
lycoclavin, metillycoclavin, o-acetillycoclavin,
lycocriptol, lycodolin, lycopodin, lycopolin, -
onocerin, acid azelaic.
S-a mai identificat prezena: pigmenilor
(apigenin), acizilor fenolici (acid
dihidrocafeic, acid ferulic) i acizilor aromatici
(acid vanilic).
LYCOPODIUM SELAGO Bernh.ex Scranket C.F.P.Mart.
Organele aeriene ale acestei plante se
caracterizeaz priun numrul mare de alcaloizi pe
care ii conine. Dintre acetia se pot maniona:
12-epilycodolin, 12-hidroxilycopodin, 6--
hidroxihuperzin A, huperzin A (selagin),
acrifolin,
lycodolin, lycopodium alcaloid L-8 i lycopodium
alcaloid L-20.
Culoarea caractaristic se datoreaz prezenei
pigmenilor carotenoizi: -carotin, -
criptoxantin, mutatoxantin, neoxantin,
rodoxantin,
violaxantin, zeaxantin, lutein, neoxantin,
mutatoxantin, precum i a pigmenilor flavonoizi:
izoquercitrin.
A mai fost identificat prezena acizilor
fenolici: acid ferulic i acid vanilic.
Aciune terapeutic
Extractele obinute din esuturile acestor plante
au aciune antireumatic, diuretic, carminativ,
afrodisiac, hemostatic, laxativ, uterotonic.
Importana
Tinctoriala
Utilizare
Se utilizeaz pentru tratarea reumatismului,
artritei, cistitei i gastritei.
Extractele obinute din Lycopodium selago au efect
laxativ, hipnotic i pot produce o intoxicaie
uoar.
Alte utilizri:
Industrie sporii folosii pentru fabricarea
artificiilor, presrarea formelor in care se
toarn fonta;
Medicina uman, popular sporii erau folosii
pentru pudrarea copiilor mici contra oprelii, iar
decoctul acestora in vin era dat in cazuri de
calculoz renal i vezical; planta ca decoct era
folosit ca diuretic i purgativ; fiart in ap,
alturi de rdcini de ghinur i anghinare i
amestecat cu miere era folosit in tratamentul
bolilor de ficat i vezica biliar; ceaiul din
tulpini pisate mrunt se ddea in boli de rinichi;
decoctul
din sporange fiert in ap era dat celor care
doreau s renune la fumat; decoctul plantei era
folosit, in N Moldovei, pentru creterea prului
sau
contra durerilor reumatice i de ale; in M-ii
Apuseni, planta in amestec cu Centaurea triumfetti
(patul-celor-din-vant) i Seseli rigidum (iarba
vantului) era folositpentru afumarea persoanelor
despre care se spunea c au cptat anumite boli
dormind afar primvara, in locuri umede i
rcoroase unde treceau peste ei vanturi
rele?; in cazuri mai grave se fcea un decoct
din mai multe plante care se bea, se fceau
splturi i
scldturi;
Medicina veterinar sporii fieri erau folosii
pentru tratarea raiei la cai sau alte animale
Cosmetic planta folosit pentru combaterea
cderii prului sau stimularea craterii acestuia;
In vopsit planta fiart este folosit pentru
coloratul lanii in verde.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: LYCOPUS EUROPAEUS L.
Denumire popular: Piciorul lupului
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Lamiales
Familia: Lamiaceae
Subfamilia:
Plant peren, care ajunge pan la 120 cm
inlime; frunze penat fidate pan la sectate
numai la baz, spre mijlocul limbului i spre varf
lobate sau
dinate; flori dispuse in verticil, dispuse
axilar; inflorirea: iulie-august; fruct achen
turtit, brun lucioas.
Specie higrofit; frecvent in zona de step-
etajul fagului, mlatini, stufriuri, pe malul
apelor.
Detalii...
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaz herba.
Compoziia chimic
Plantele conin 0,24 % alcaloizi, glucide
(galactoz, glucoz), vitamine (acid ascorbic),
cumarine, polifenoli antioxidani (acid
rosmarinic),
triterpene (acid ursolic) i rezine.
Compui volatili: -cadinen, cariofilen,
cariofilen oxid, germacren D, trans--farnesen.
Acizi organici: acid cafeic, acid clorogenic, acid
ferulic, acid sinapic.
Pigmeni flavonoizi: apigenin-7-monoglucozid,
luteolin-7-monoglucozid.
Aciune terapeutic
Astringent, narcotic.
Importana
Melifera, tinctoriala
Utilizare
Medicin uman, popular - uz intern: frunzele
sunt folosite contra tusei, ca tonic.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: MAGNOLIA spp.
Denumire popular: Magnolia
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Ordinul: Magnoiales
Familia: Magnoliaceae
Subfamilia:
Magnolia este un arbore decorativ, cu frunze i
flori mari, albe, sau roii, care se deschid
inainte sau dup infrunzire.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Scoara pomilor conine triterpene (eudesmol),
precum, derivai benzenici cum sunt magnololul (2
11 %) i honokiolul (0,3 4,6 %), alcaloizi:
magnoflorin, magnocurarin i salicifolin
In frunzele de magnolie s-au identificat:
alcaloizi (magnoflorin, salicifolin,
magnocurarin, liriodenin, michelarbin,
anonain), pigmeni
(quercetin, kampferol i cianidin), acid cafeic
i substane minerale.
Liangfeng .a. (1993) au constatat o variaie a
componenilor din uleiul volatil extras din
florile de magnola in funcie de soi. Astfel in
uleiul volatil
extras din Magnolia purpurella s-a determinat in
concentraie mai mare 2-feniletanol (31,30 %),
trans-linalool oxid furanoid (17,17 %) i
translinalool
oxid piranoid (12,21 %), in timp ce in Magnolia
sprengeri ponderea au deinut-o bornil acetatul
(9,50 %), -cariofillenul (8,25 %) i -
eudesmolul (7,43 %).
Aciune terapeutic
Extractele obinute din aceast specie au efecte
variate, in funcie de compoziia acestora.
Prezena eudesmolului confer extractelor efect
stimulator
asupra produceri de steroizi, antibacterian,
antioxidant i antiinflamator. Prezena
alcaloizilor confer efectele antispasmotice i
relaxant muscular.
Extractele au efect digestiv tonic, diuretic,
expectorant, hipotensiv i tonic.
Importana
Utilizare
Se utilizeaz pentru tratarea astmului i vomei.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: MAHONIA AQUIFOLIUM (Pursh)
Nutt.
Denumire popular: Mahonie
Sinonime tiinifice:
Floarea mortului
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa:
Ordinul: Berberidales
Familia: Berberidaceae
Subfamilia:
Arbust, cu tulpina pan la 1 m inlime; frunzele
alterne, imparipenat-compuse au foliolele sinuat
spinos dinate pe margine, verzi intunecate,
lucitoare pe fa, rigide, pieloase, persistente
devenind purpurii toamna; florile actinomorfe,
galben deschis sunt grupate in raceme aflate la
varful
ramurilor; inflorirea in aprilie; fructele - bace
sferice, negre-albstrui, brumate au 2-5 semine.
Specie cultivat ornamental, originar din America
de Nord.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Rdcinile conin: alcaloizi: berberin,
berbamin, oxiacastin i hidrastin.
In organele aeriene ale acestei plante s-a
identificat: rezine i taninuri.
Alcaloizi: magnoflorin, mahonin, jatrorrhizin,
izoboldin, izocoridin, tetrahidroberberin,
tetrahidrojatrirrhizin, coridin, coripalmin,
corituberin, columbamin, canadin i palmatin.
Aciune terapeutic
Extractele obinute din rdcini i scoar au
aciune diuretic, laxativ i tonic, stimuleaz
digestia. Extractele obinute din fructe au efect
laxativ
Importana
Melifera
Utilizare
Se utilizeaz ca tratament intern pentru
psoriasis, sifilis, hemoragii.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: MAJORANA HORTENSIS Mnch.
Denumire popular: mghiran
Sinonime tiinifice: Origanum majorana L., O.
majoranoides Willd., Amaracus majorana Sch. Et
Thell.
ieder, maderan, maghiran, maroian, mgheran, mrgran,
mederean, megerean, mighiran, pupi, sovrf
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa:
Ordinul: Lamiales
Familia: Lamiaceae
Subfamilia:
Plant erbacee anual sau bienal, peren in
regiunea mediteranean; tulpina cenuiu
tomentoas, cu miros caracteristic, inalt de 20-
30 cm,
ramificat la baz, cu ramuri subiri, rigide,
frunze lat eliptice, spatulate scurt peiolate, pe
margini intregi, la varf rotunjite, cu nervuri
puin
pronunate. Flori cate 2 la subsoara uneo bractei,
de culoare alb sau palid liliachie ctre
roietic. Tetrachene ovoidale, netede, palid
brune.
Inflorete VII-IX.
Cultivat din Africa de N peste Orientul Apropiat,
pan in Indiile orientale, naturalizat in
regiunea mediteranean.
Organe utilizate
Se utilizeaz organele aeriene, care se recolteat
in perioada de inflorire.
Compoziia chimic
Organele aeriene conin cantiti mici de zaharoz
alturi de care se afl pentozani i substane
pectice (4,0 %), acid ascorbic (60 180 mg/ 100
g),
acizi fenolici (acid cafeic, clorogenic,
rozmarinic), steroli (?-sitosterol), acid
ursolic i acid oleanolic.
Pigmenii identificai in organele aeriene sunt
derivai ai flavonelor: luteolin-7--D-diglucozid,
apigenin-7--D-diglucozid, diosmetin-7--
glucuronat,
dinatin i mojaranin.
In uleiul volatil extras din organele aeriene ale
acestei plante, provenit din Romania, Oberdieck
(1981) a identificat un numr de 46 componeni.
Acetia au avut urmtoarea proporie in uleiul
volatil total: 22,4 % terpinen-4-ol, 18,3 % cis-
sabinen hidrat, 7,0 % -terpinen, 6,0 % linalil
acetat,
5,6 % trans-sabinen hidrat, 4,8 % -terpineol,
4,3 % sabinen, 4,0 % -terpinen, 3,0 % terpinen-
4-yl-acetat, 2,9 % linalool, 2,4 % -cariofillen,
2,2 %
p-cimen, 2,0 % terpinolen, 1,9 % biciclogermacren,
0,9 % limonen, 0,7 % mircen, 0,7 % (E)--ocimen,
0,5 % carvon, 0,5 % -pinen, 0,4 % -
felandren, 0,3 % cariofilen oxid, 0,3 % (E)-2-
hexanal, 0,3 % trans-p-menta-2,8-dien-1-ol, 0,3 %
(Z)--ocimen, 0,3 % -thujen, 0,2 % p-cimen-8-
ol,
0,2 % geraniol, 0,2 % -humulen, 0,2 % -
felandren, 0,2 % -terpinil acetat, 0,1 cis-
allocimen, 0,1 % copaen, 0,1 % cis-p-menta-2-en-1-
ol, 0,1 %
-pinen, 0,05 % -bisabolen, 0,05 % camfen, 0,05
% -3-caren, 0,05 % carvacrol, 0,05 %
cuminaldehid, 0,05 % -p-dimetilstiren, 0,05 %
(Z)-3-
hehanal, 0,05 % metil carvacrol, 0,05 % neril
acetat, 0,05 % 3-octanol i 0,05 % 1-octenol-3.
Aciune terapeutic
Extractele obinute din aceast plant au efect
antispasmotoc i carminativ.
Importana
Utilizare
Planta se utilizeaz pentru aromatizarea
mancrurilor.
Medicina uman popular efect sedativ,
contracareaz nervozitatea, migrenele i
insomniile, hipotensiv, antispastic, stimuleaz
digestia, fluidific
mucozitile, este cicatrizant, recunoscut remediu
cu efecte asupra stomacului, eliminrii apei din
esuturi, transpiraiei, toxinelor. Combate
crampele, tulburrile digestive, balonrile,
colicile intestinale; ca unguent, eficient calmant
impotriva rinitei cronice, a rnilor,
umflturilor,
tumorilor sau luxaiilor, pentru febr muscular,
reumatism; trateaz afeciunile dentare. Ungerea
nrilor cu ulei de mghiran combate guturaiul.
Pentru tratamentul contuziilor, tumorilor sau
arsurilor, se aplic direct pe piele. Uureaz
problemele respiratorii precum bronita i astmul.
Este
foarte util in constipaie sau tratamentul
epilepsiei.
Cosmetic florile sunt utilizate in industria
parfumurilor.
Cultivare
Magheranul este o plant termofil, necesit
temperaturi ridicate intreaga perioad de
vegetaie i este foarte sensibil la ingheuri i
brume de
primvar. Producia este condiionat de
asigurarea unei umiditi moderate permanente.
Prefer soluri uoare (avand in vedere
inrdcinarea
superficial), afanate, bine structurate, calde,
bogate in humus i calciu.
Se cultiv prin semnat direct in camp sau prin
rsad. Se seamnn in rinduri la distan de 15-25
cm, folosind 4-5 kg sman /ha, la adincimea de
0,5-1 cm, urmand ca dup rsrire s se practice
rrirea pe rand la 10-15 cm. Rsadurile se produc
in rsadnie sau solarii reci i se planteaz in
camp conform schemei folosite la semnatul direct.
Se aplic lucrri obinuite de ingrijire: praile
sau plivit, rigare i fertilizare fazial dac se
impune. Recoltarea se face inainte de inflorire,
in faza de formare a butonilor florali, prin
tierea tufelor la 5-7 cm deasupra solului.
Astfel, plantele
pot lstri din nou, se obine o a doua recolt in
toamn cind plantele se smulg din pmant.
Producia la hectar este de circa 10-12 t frunze
verzi.
Pentru obinerea seminelor se aleg plante din
cultura de consum, la care nu se recolteaz
frunzele i in august-septembrie, cand seminele
se
brunific i ajung la maturitate, recoltarea se
face prin smulgere. Producia de semine obinut
este de circa 300-700 kg/ha.
Recoltare
Herba, cu secera, la inflorit deplin iulie-
septembrie
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: MALUS DOMESTICA Borkh.
Denumire popular: Mrul
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Rosales
Familia: Rosaceae
Subfamilia:
Arbore ce poate ajunge la 10-15 m inlime;
frunzele sunt ovate pan la eliptice, cu margini
serate, proase pe faa inferioar; florile sunt
alb-roze,
mari, plcut mirositoare, grupate cate 3-7 in
inflorescen de tip cim; inflorirea: aprilie-
mai; fruct poam.
Specie mezofit, mezotermofit; cultivat.
Organe utilizate
scoara, frunzele, florile i fructele
Compoziia chimic
In fructe s-a determinat urmtorul coninut de
substane energetice: 0,34 % proteine, 0,40 %
lipide, 12,60 % glucide, din care 1,73 % glucoz,
5,91
% fructoz i 2,58 % zaharoz precum i 0,60 %
amidon, 0,78 % pectine, 0,25 % pentozani, 0,12 %
hexozani, 0,76 % celuloz i 0,58 % sorbitol
(Souci .a. (1981).
Sterolii sunt reprezentai de -sitosterol (11
mg/100 g) i campesterol (1,0 mg/100 g).
In 100 g fructe s-au determinat urmtoarele
cantiti de aminoacizi: 13 mg izoleucin, 23 mg
leucin, 22 mg lizin, 3 mg metionin, 5 mg
cistein,
10 mg fenilalanin, 6 mg tirozin, 14 mg treonin,
3 mg triptofan, 15 mg valin, 10 mg arginin, 7 mg
histidin, 17 mg alanin, 78 mg acid aspartic,
42 mg acid glutamic, 14 mg glicin, 13 mg prolin
i 16 mg serin.
Aciditatea total a fructelor este de 0,65 % acid
malic i este determinat de prezena acidului
malic (0,55 %), acid citric (16 mg/ 100 g), acid
clorogenic (7,8 mg/ 100 g), acid cafeic (13,7 mg/
100 g), acid p-cumaric (2,8 mg/ 100 g) i acid
ferulic (0,60 mg/ 100 g).
Coninutul in vitamine din 100 g mere, variaz
astfel: acid ascorbic 12 mg, tocoferol (0,37 mg),
nicotinamid (0,30 mg), acid pantotenic (0,10 mg),
piridoxin (0,05 mg) filochinon (0,054%) i
riboflavin (0,03).
Merele au un coninut de elemente minerale ce
variaz intre 0,26 i 0,36 %. In 100 g esut s-au
determinat: 144,0 mg potasiu, 12,0 mg fosfor, 7,10
mg calciu, 6,40 mg magneziu, 3,00 mg sodiu, 2,20
mg clor, 0,48 mg fier, 0,24 mg iod, 0,12 mg zinc,
0,10 mg cupru i 0,06 mg mangan.
Aciune terapeutic
diuretic, depurativ, calmant, antireumatismal
Importana
Utilizare
Merele au o valoare energetic sczut (232 kJ/
100 g), dar sunt importante in alimentaie pentru
aportul de vitamine, acizi organici, glucide
solubile
i elemente minerale.
buturi alcoolice);
compot, marmelad, sirop, oet, uic, lemnul este
utilizat
pentru sculptur fin;
Medicin, uman, popular - uz intern - scoara,
frunzele i florile au proprieti
antiinflamatorii, dezinfectante; fructele
acioneaz ca tonic
muscular, au efect diuretic, depurativ,
antireumatismal, se recomand in astenie fizic,
obezitate, reumatism, diabet, boli
cardiovasculare, tuse, etc.,
uz extern - tratarea durerilor de urechi,
plgilor, migrenelor;
Cosmetic - fructele proaspete tonifiaz tenul;
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: MALVA NEGLECTA Wallr.
Denumire popular: Caul popii
Sinonime tiinifice:
Bnui, Ca, Caul copiilor, Colcel, Colceii popei,
Covrigei, Covrige, Nalb slbatic, Nalb rotund,
Turtele
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa:
Ordinul: Malvales
Familia: Malvaceae
Subfamilia:
Plant erbacee anual sau peren, cu tulpina
ascendent sau culcat, inalt de 8-45 cm,
ramificat, dispers proas; frunzele lung
peiolate,
reniforme sau cordat-rotunde, palmat 5-7 lobate
(lobii serai pe margine), pe dos acoperite cu
peri simpli sau stelai i peri glanduloi;
florile dispuse
cate 1-6 in axila frunzelor, pe pediceli lungi, la
inflorire refleci, prevzui cu peri simpli i
ramificai; caliciul extern este format din 3
lacinii ovatlanceolate,
mai scurte decat sepalele interne, proase pe
ambele fee; sepalele interne concrescute pan la
jumtate, proase; petalele deschis roz sau
albicioase, cu nervuri mai inchise la culoare, mai
lungi de 2-3 ori decat sepalele; staminele
concrescute intr-un tub pros; inflorirea in
lunile iunieoctombrie;
fructele mericarpice, disciforme, acoperite cu
peri; semine reniforme.
Specie euritrof, nitrofil, xeromezofil-
mezofil, frecvent din zona stepei in etajul
fagului, in locuri ruderale, pe campuri, ogoare,
parloage, prin
curi, grdini de zarzavat, pe lang locuri
gunoite.
Detalii...
Organe utilizate
Compoziia chimic
Herba conine: arabinoz, tanin, acid ascorbic,
colin i octacozan.
Seminele conin 21 % lipide i 7 15 % lipide.
Aciune terapeutic
Extactele din aceast plant au aciune emolient,
astringent i laxativ.
Importana
Medicinala
Utilizare
Frunzele i florile sunt folosite sub form de
cataplasme pentru tratarea arsurilor,
inflamaiilor i a inepturilor de insecte iar ca
uz intern se folosesc
pentru tratarea bolilor respiratorii i digestive.
Alte utilizri:
Medicin uman (popular): planta folosit
pentru umflturi, bube, rni; frunza proaspt sau
rdcina fiart - era folosit pentru
galci?;
frunzele - folosite pentru panariiu; planta
fiart oblojeli pentru calmarea durerilor de
cap, maini, picioare; rdcina, frunzele, florile
decoct
pentru tuse, rgueal, dureri de piept.
Medicin veterinar (popular): frunzele i
rdcinile infuzie, date vitelor cand aveau
bai la ranz?.
Alimentaie: planta consumat ca legum, cunoscut
in special in Antichitate.
Apicultur: specie melifer, furnizand culesuri de
nectar i polen.
Organele aeriene ale acestei plante se recolteaz
in perioada infloritului, pentru a se utiliza in
scop tinctorial.
esturile din lan, mordate intr-o soluie de
sulfat de aluminiu i potasiu se coloreaz in
galben deschis. In cazul mordrii intr-o soluie
de bicromat
de potasiu, se obine o culoare vernil (Chiril
.a., 1999).
Recoltare
Frunze, fara petiol, prin rupere (mai-septembrie)
Valorificare
MALVAE NEGLECTAE FOLIUM - FRUNZE DE NALB MIC
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: MALVA SYLVESTRIS L.
Denumire popular: Nalb
Sinonime tiinifice:
Bnuei, Caul popii, Colcei, Clceii babei, Crea,
Floricele negri, Mlag, Nalba calului cea mrunt,
Nalb alb, Nalb de cmp, Nalb mic, Nalb slbatic,
Vrsat
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa:
Ordinul: Malvales
Familia: Malvaceae
Subfamilia:
Plant erbacee bisanual pan la peren, cu
tulpina erect sau ascendent, inalt de 25-120cm,
ramificat, proas (rar glabr); frunzele lung
peiolate, rotunde sau reniforme, palmat 3-7
lobate (lobii serai pe margine), pe dos proase
pe nervuri i cu peri glanduloi; florile dispuse
cate 2-6
in axila frunzelor, pe pediceli lungi; caliciul
extern este format din 3 alungit lanceolate, lungi
pan la 0,5cm, proase; sepalele interne
concrescute pe
2/3 din lungime, puin mai lungi decat cele
externe; petalele roii-violacee cu nervuri mai
inchise la culoare, depesc de 3-6 ori sepalele;
staminele
concrescute intr-un tub pros; inflorirea in
lunile mai-octombrie; fructele mericarpice,
disciforme, in centru cu o coloan scurt,glabre,
zbarcite.
Specie euritrof, nitrofil, xeromezofil-
mezofil, frecvent din zona stepei in etajul
fagului, in locuri ruderale, dramturi, pe
campuri, locuri
necultivate, pe lang drumuri, garduri, grdini,
prin culturi de cartof, sfecl, prin locuri
pscute, pe marginea pdurilor i in tieturi de
pdure.
Este o plant erbacee, bisanual-peren, rdcina
pivotant, tulpina de 30-100 cm inlime, cu
frunze alterne, proase, palmat-lobate i cu flori
roi
sau roz. Fructul este capsul disciform.
Detalii...
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaz rdcinile,
frunzele i florile (neofilite), uscate la umbr.
Compoziia chimic
Principalii componeni identificai in aceast
plant sunt: taninurile i mucilagiile care prin
hidroliz produc acid galacturonic, ramnoz,
arabinoz
i galactoz.
In frunzele nalbei s-au mai identificat: glucide,
lipide (0,2 1,4 %), proteine i vitamine (acid
ascorbic, niacin, riboflavin, tiamin).
Pe ambele suprafae ale frunzelor se gsesc peri
secretori sesili, cu glanda unicelular, care
sintetizeaz uleiurile volatile.
Plantele conin: glucide (arabinozo, ramnoz),
proteine (3,6 43,9), lipide (0,2 %), mucilagii,
vitamine (acid ascorbic, riboflavin, tiamin,
niacin),
pigmeni (caroten, malvin, acid malvalic,
gossipin-3-sulfat), glucide (ramnoz, arabinoz,
galactoz) i acid galacturonic.
Florile conin urmtorii pigmeni flavonoizi:
delfinidin, cianidin sau/i pelargonidin,
mircetin, quercetin sau/i kampferol,
metilflavonoli,
flavonoli oxigenai, sulfai flavonoli,
dihidroflavonoli, metilflavine, flavone oxigenate,
flavanone, C-glicozilflavonoizi, proantocianidine,
calcone i
aurone. Antocianii din florile violete sunt
reprezentai de malvidin 3,5-diglucozid (malvin).
Rdcinile conin mucilagii cu structura mult
ramificat, care conin D-galactoz,L-ramnoz,
acid D-glucuronic i acid D-galacturonic. S-a mai
identificat prezena acizilor fenolici,
scopoletinei i a flavonoizilor.
Aciune terapeutic
Extractele din frunze i din flori au proprieti
antiseptice, emoliente, digestive, diuretice,
expectorante, laxative i antiinflamatoare.
Importana
Utilizare
Plantele sunt utilizate in tratamente interne
pentru bolile respiratorii (faringite, laringite),
digestive (ulcer stomacal, gastrite) i ca
tratament extern
pentru inflamaii, arsuri, inepturi de insecte
i pentru reglarea nenstruaiei. Imbuntete
elasticitatea esuturilor sau previne pierderea
acesteia.
Alte utilizri:
Medicin uman (popular): planta folosit
pentru umflturi, bube, rni; fiart impreun cu
rdcina se punea in legturi contra
umflturilor la
picioare; rdcina fiart in lapte se punea pe
bube ca s se coac?; flori, frunze,
rdcini decoct, luat pentru tuse, dureri de
piept,
ndueal?; planta impreun cu flori de soc
- ceai pentru rceal la plmani; frunze uscate la
umbr ceai amestecat cu lapte, luat pentru
durerile de rinichi; planta, fiart impreun cu
urzici i ptrunjel de camp decoct contra
ascitei.
Alimentaie: planta consumat ca legum, cunoscut
in special in Antichitate.
Apicultur: specie melifer, furnizand culesuri de
nectar i polen.
Recoltare
Flori, frunze si seminte
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: MARRUBIUM VULGARE L.
Denumire popular: ungura
Sinonime tiinifice: M. vulgare L. subsp. apulum
(Ten.) H. Lindberg fil., M. apulum Ten., M.
vulgare
var. lanatum Benth., M. vulgare var. vaillantii
(Cosson & Germain) P. Fourn.
bltur, ctunic, gutui, iarb flocoas, iarb mambrie,
semei, unsuroas, voronic
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa:
Ordinul: Lamiales
Familia: Lamiaceae
Subfamilia:
Plant erbacee peren, tulpini cu peri stelai i
simpli, inalte de circa 30-80 cm. Frunze crenate
sau serate, cu nervuri proeminente, reticulate,
uneori
pe fa zbarcite. Flori mici, numeroase, grupate
in verticile axilare; corola alb, bilabiata,
tetrachene ovoidale, cu 3 coaste, sau alungit
elipsoidale, la
varf rotunjite. Inflorire VI-IX.
Xeromezofit, indicatoare de soluri mediu
aprovizionate cu azot; crete pe marginea
drumului, locuri ruderale, puni de lang sate.
Organe utilizate
Organele aeriane ale acestei plante se utilizeaz
in scop medicinal, datorit prezenei principiilor
amare de tip diterpenic.
Compoziia chimic
Organele conin: pectine, acid ascorbic, principii
amare diterpenice (marrubiin 0,3 1,0 %),
diterpene (labdan, marubiin, sclareol), alcooli
diterpenici (peregrinol, marrubenol, marrubiol,
premarrubiin, fitol), glucozizi feniletanoizi
(marrubozid) triterpene (acid ursolic), lactone
sesquiterpenice (vulgarol), rezine, taninuri (6,5
7,0 %), mucilagii, pectine, alcaloizi
(betonicin, stachidrin, turcin).
Pigmenii identificai in organele aeriene ale
acestei plante sunt: apigenin, apigenin-7-
glucozid, luteolin, luteolin-7-glucozid,
quercetin, quercetin
3-glucozid, quercetin 3-ramnogucozid.
Gustul amar al esuturilor acestei plante se
datoreaz prezenei unei sesquiterpene de tip
germacren: cnicin.
Uleiurile volatile (0,05 0,06 %) sunt produse de
perii secretori dispui pe tulpin i frunze.
Acetia sunt pluricelulari, scuri, cu glanda uni
sau
pluricelular. Aceste uleiuri conin: 35,34 % r-
elemen, 22,71 % -cariofilen, 9,36 % germacren D,
4,01 % cariofilen oxid, 2,70 % octen-3-ol, 2,44 %
-cadinol, 2,36 % spatulenol, 1,76 % -burbonen,
1,54 % nerolidol, 1,37 % -selinen, 1,31 % leden
oxid, 1,12 % tau-muurolol, 0,83 % viridiflorol,
0,71 % cadinol, 0,71 % octanol, 0,60 % -
himalachen, 0,59 % limonen, 0,52 % -pinen, 0,50
% -cadinol, 0,42 % r-cadinen, 0,42 % elemol i
0,39
% nonanal (Burzo .a., nepublicat).
Detalii...
Aciune terapeutic
Extractele obinute din frunzele i tulpinile
florifere tinere au aciune antiseptic,
digestiv, diuretic, expectorant, colagog,
stimulant, tonic,
slab sedativ i hepatoprotectoare.
Importana
Utilizare
Este un stimulent amar cae se utilizeaz pentru
pierderea apetitului, pentru tratarea bronitelor
acute i a afeciunilor bronhice, pentru
normalizarea
ritmului cardiac i pentru tratarea afeciunilor
pulmonare i hepatice.
Cultivare
Mod de cultivare:
- Despartire de tufa primavara
- Prin rasad din seminte transplantat primavara
(germinatie foarte redusa)
Recoltare
Herba (ramuri si tulpini nelignificate), cu secera
sau coasa, in timpul infloririi (iunie-septembrie)
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: MARRUBIUM PEREGRINUM L.
Denumire popular: Ctunic slbatic
Sinonime tiinifice:
Gutui
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Lamiales
Familia: Lamiaceae
Subfamilia:
Plant peren, de 30-60 cm inlime; tulpina
dreapt, ramificat mai ales in jumtatea
superioar; frunze peiolate, oblongi, spre baz
cu marginea
intreag, m, verzi brunii pe faa superioar,
acoperite cu peri simpli i stelai, pe faa
inferioar albicios tomentoase, cu peri stelai i
cu puini peri
simpli; flori albe dispuse in verticil cate 8-10;
inflorirea: iunie-august; fruct achen, cu 3
muchii.
Specie xeromezofit, subtermofit; frecvent in
zona de step-etajul gorunului, locuri uscate,
ruderale.
Detalii...
Organe utilizate
Compoziia chimic
Marrubium peregrinum produce in organele aeriene
ulei volatil ce conine in principal: germacren D
(40,02 %), elixen (19,29 %) i -cariofilen
(11,39 %). Alturi de aceste substane s-a mai
detErminat prezena urmtoarelor substane: octen-
3-ol (4,84 %), metildivinilciclohexen (3,44 %),
spatulenol (2,03 %), cariofilen oxid (1,93 %),
limonen (1,74), -elemen (1,33%), -pinen (1,16
%), nonanal (1,12 %), -cadinol (1,09 %), -
cariofilen (1,01 %), -elemen (0,86), -cadinen
(0,83 %), -burbonen (0,74 %), 3-octanol (0,57
%), tau-muurolol (0,57 %), -copaen (0,48 %),
linalol (0,35 %), muurolen (0,35 %),
hexahidrofarnesilaceton (0,19 %) i ocimen (0,18
%).
Detalii...
Aciune terapeutic
Expectorant, purgativ.
Importana
Melifera
Utilizare
Se utilizeaz in medicina popular pentru tratarea
gripei i afeciunilor pulmonare, sub form de
infuzii.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: MATRICARIA RECUTITA L.
Denumire popular: Mueel
Sinonime tiinifice: Matricaria chamomilla L.,
Chamomilla recutita (L.) Rauschert
Romani, Mamori, Mrariul cinelui, Matricea,
Mtricea, Momori, Morun, Moiel, Muea,
Mucel, Mueel de cmp, Ochiul boului, Poala Sfintei
Marii,Roman, Romani bun, Romani mic,
Romac, Romni, Romon, Romoni, Romoni, Romoni
mic, Rumani, Rumnie, Rumoni
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Familia: Asteraceae
Subfamilia:
Plant anual, plcut mirositoare; rdcin
pivotant; tulpina de 10-50 cm inlime, erect
sau ascendent, glabr, puternic ramificat de la
baz;
frunzele de 2-3 ori penat sectate, cu lacinii
liniare; antodiile cu receptacul conic, gol in
interior; florile ligulate albe, cele tubuloase
galbene;
inflorirea mai-iunie; hipsofilele involucrale
biseriate, verzi; fructul achen aproape
cilindric, puin curbat.
step-subetajul fagului, locuri ruderale, pajiti,
uneori srturate.
Detalii...
Organe utilizate
Se utilizeaz in scop medicinal inflorescenele
inainte de a se matura complet,care conin minim
0,3 % ulei volatil.
Compoziia chimic
Principalii componeni identificai in florile de
mueel sunt: glucide, lipide, uleiurile volatile
(0,5 %), glucozidele, aminoacizi, colin, steroli
i
mucilagii. In florile de mueel au mai fost
identificate urmtoarele substane:
Sesquiterpene: matricin, matricarin care in
timpul hidrodistilrii formeaz derivai ai
azulenei.
Cumarine: herniarin, umbeliferon.
Acizi grai: caprinic, palmitic, stearic, oleic,
linoleic, cerotic.
Acizi fenolici: cafeic, clorogenic, siringic,
vanilic, anisic.
Vitamine: acidul ascorbic (30 mg/ 100 g), tiamin
(1,0 mg/ 100 g), niacin, acid nicotinic.
Pigmenii flavonoizi sunt reprezentate de:
apigenin, apigenin-7-glucozid, apigetrin,
apiin, luteolin, luteolin-7-glucozid, luteolin-
4'-glucozid,
luteolin-7-ramnoglucozid, 6-hidroxiluteolin-7-
glucozid, quercetin, 6,7-dimetoxiquercetin, 6,8-
dimetoxiquercetin, rutin, hiperin, 6-
metoxikamfrol, izoramnetin, izoramnetin-7-
glucozid, patuletin, patulitrin, crizoplenin,
spinacetol, axilarin, chrisoeriol, eupaletin,
eupatoletin, jaceidin, 6-metoxicampferol i 3,6-
dimetoxi-quercetol.
Petalele i bracteile sunt prevzute cu peri
secretori de form oval, biseriai, formai din 6
8 celule acoperite de o cuticul comun.
Florile conin intre 0,3 i 0,8 % uleiuei
volatile. Bunke i colab. (1993) au identificat in
uleiul volatil extras din plantele de mueel
provenite din
Germania un numr de 39 comoneni: alfa-bisabolen
oxid A (57,68 %), camazulen (23,35 %), alfa-
bisabolen oxid B (4,35 %), alfa-bisabolon oxid
(4,10 %), (E)-beta-farnesen (2,92 %), germacren D
(1,48 %) precum i cantiti mai mici de 1,0 % din
totalul uleiului volatil extras pentru: (E)-
betaocimen,
biciclogermacren, artemisia ceton, alfa-
bisabolol, artemisia alcool, 1,8-cineol, sabinen,
etil-2-metilbutirat, (E)-2-hexanal, beta-
cariofillen,
(Z)-beta-ocimen, p-cimen i (Z)-3-hexenilacetat.
Tsutsulova i Antonova (1984) au constatat c
ponderea in uleiul volatil extras din plantele de
mueel provenite din Bulgaria o reprezint
farnesenul (27,72 %, camazulena (17,64 %) i alfa-
bisabolol oxid B (11,17 %).
In funcie de compoziia uleiurilor volatile au
fost identificate 4 chemotipuri:
Chemotipul A in care predomin bisaboloxidul A.
Chemotipul B in care predomin bisabololoxidul B.
Chemotipul C in care predomin bisbololul.
Chemotipul D in care se gsesc cantiti egale de
bisabolol i din cei doi bisabololoxizi.
Cercetrile efectuate de Franz (1986) au precizat
c cea mai mare cantitate de uleiuri volatile se
obincand florile sunt complet deschise, respectiv
dup aproximativ o sptman de la inceputul
infloritului. Compoziia uleiului volatil este
dependent de faza de dfezvoltare a florii.
Mugurii florali
conin mai multe hidrocarburi i alfa-bisabolol,
in timp ce florile mature conin mai mult
camazulen i alfa-bisabololoxizi.
Dup Svab .a. (1980) temperaturile coborate nu au
influenat coninutul acestei specii in camazulen
i ?-bisabolol, dar au avut un efect
semnificativ asupra creterii coninutului in
bisabolol oxid.
Detalii...
Aciune terapeutic
Extractele din mieel au aciune antiinfamatoae,
antiseptic, antispasmodic, carminativ, tonic,
sedativ, stomahic, analgezic i antibacteria.
Importana
Medicinala, melifera, medicina populara
Utilizare
indigestiilo, gastritei, gripei, nevralgiei,
colitei, ulcerului, rnilor etc.
Medicina uman, popular (uz intern) folosete
florile sub form de infuzie pentru tratarea
gastritelor hiperacide, enterocolite, colici
abdominale,
guturai, ulcer gastric, stimularea funciei
hepatice, astm bronic, grip. In tratamentele de
uz extern, se folosesc florile sub form de
infuzie pentru
tratarea gingivitelor, amigdalitelor, abceselor
dentare, ulcerelor varicoase, furunculozei,
hemoroizilor, ulceraiilor, reumatismului,
eczemelor, iar
tinctura se folosete pentru tratarea arsurilor.
Medicin veterinar (uz intern) folosete aceast
specie pentru tratarea gastritelor,
enterocolitelor, spasme intestinale, intoxicaii,
alergii, inflamarea
mucoaselor, iar in tratamente de uz extern, pentru
tratarea plgilor, inflamaiilor, arsurilor,
conjunctivitei, eczemelor, dermatozelor.
Alte utilizri:
In cosmetic se folosete pentru tratarea
tenurilor ridate, uscate, palide, seboreice,
iritate.
In scop tinctorial, se utilizeaz pentru vopsirea
fibrelor naturale in nuane de galben.
Cultivare
Mod de cultivare:
Semanat direct in camp, cu semanatoarea de seminte
mici, toamna sau primavara
Recoltare
Inflorescentele, manual cu piepteni speciali sau
masini cu dotari speciale;
Valorificare
CHAMOMILLAE FLORES FLOARE DE MUEEL
PULVIS
1. Flux tehnologic:
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: MATTHIOLA INCANA (L.) R.Br.
Denumire popular: Micsandre
Sinonime tiinifice:
Micunele, Canaciche, Fiol, Floare de vioar, Flori n
cruci, Flori n crngi, Foalcer, Foalchine, Foaltr,
Foaltine, Garoaf alb, Garoafe, Levcoaie roie, Micsandre
de var, Micunele btute, Micunele de
fereastr, Micunele de iarn, Micunele inglizeti,
Micunele de toamn, Micunele greceti, Micunele
pitice, Micunic, Siboi, Sivoi, aboi, Vilai, Vioal alb,
Vioal roie, Vioale, Vioale albe, Vioale btute,
Vioar roie, Viol, Viorea roie, Viorea de tot felul, Viorele
de fereti
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa:
Ordinul: Capparales
Subfamilia:
Plant erbacee anual peren cu tulpina
lignificat la baz, inalt de 20 80 cm, suriu
pubescent, peri glanduloi; frunzele simple,
penate, cu
peiol aripat, lanceolate cu marginea intreagsau
dinat, acoperite i ele de peri surii;
inflorescena de tip racem cuprinde flori cu
sepale suriupubescente
i petale roz, purpurii, violet sau albe;
inflorirea in mai septembrie; fructele silicve
surii cu semine turtite, aripate.
Specie cultivat ca ornamental, originar din
jurul Mrii Mediterane unde crete ca subarbust,
pan la 5 ani, in crpturile stancilor.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Matthiola incana conine in flori urmtorii
pigmeni: pelargonidin, delfinidin, cianidin,
kampferol, quercetin, antocianidin 3-O-(4"-
cumaroil)
glucozid, antocianidin 3-O-(4"-cumaroil) glucozid
i antocianidin 3-O-(4"-cumaroil)-xilosilglicozid.
Seyffert citat de Bodea (1965) menioneaz
prezena in florile de mixandr a cianidin 3-
glucozido-5-monoglucozidului.
Aciune terapeutic
Importana
Utilizare
Extractele obinute din seminele acestei specii
au aciune afrodisiac, diuretic, expectorant,
stimulant, stomahic i tonic fiind utilizate
pentru
tratarea cancerului i mucturilor otrvitoare
(Chopra .a., 1986).
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: MEDICAGO SATIVA L.
Denumire popular: Lucern
Sinonime tiinifice:
Bulbeciai, Culbeceasc, Ghizdei, Ierie, Lierc, Lierie,
Liern, Lucern albastr, Lucern de Banat,
Lundr, Lurn, Luearn, Trifoi frncesc, Visdei
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Fabales
Subfamilia:
Plant peren; rdcin profund (1-2 m lungime),
pe care se pot observa numeroase nodoziti;
tulpina lignificat la baz, de 30-80 cm inlime;
frunzele alterne, trifoliolate, cu peiolul
concrescut cu 2 stipele lanceolate, foliolele
obovate sau eliptice, dinate numai in treimea
superioar,
peiolului foliolelor sunt inegali, cel mijlociu
fiind mai lung i geniculat; florile albastru
violacee, dispuse in racem; inflorirea mai-
octombrie; fructul
pstaie rsucit in spiral, cu 2-4 spire, cu 10-
20 semine ovale sau reniforme, de culoare galben-
brun.
Cultivat ca furajer i subspontan.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Planta are urmtoarea compoziie chimic: amidon,
glucide (9,5 %), lipide (0,4 4,3 %), proteine (6
34,7 %), pectine, inozitol, tanin, saponine
(0,2 2,0 %), soyasapogenol, amine
(trimetilamin), cumarine (cumestrol,
dafnoretin), triterpene (hederagenin, acid
medicagenic), carotenoide
(violaxantin), purine (hipoxantin).
Vitamine: acid ascorbic (1,50 9,00 mg/ 100 g),
-tocoferol, biotin, niacin (0,5 %), acid
pantotenic, riboflavin (0,14 %), tiamin (0,13
0,70
%), acid folic.
Steroli: -spinasterol, -sitosterol,
campesterol, stigmasterol.
Purine: adenin, guanin, citidin, guanozin.
Pigmeni: betain (homostachidrin), -caroten,
clorofil, genistein, lutein, zeaxantin,
criptoxantin, neoxantin, violaxantin,
xantofile,
daidzein, formonometin, tricin, biochanin A.
Acizi: acid citrid, fumaric, malic, malonic,
medicagenic, succinic, shikimic.
Triterpene: cicloartenol, hederagenin, acid
medicagenic, soiasapigenol.
Alcaloizi: stachidrin, trigonelin.
Dicumarine: dafnoretin.
Aciune terapeutic
tonic, antiscorbutic, hemostatic i stimulent.
Importana
Melifera
Utilizare
Se utilizeaz ca tratament in perioadele de
convalescen, anemi, hemoragi, menopauz,
fibroame.
Plantele reprezint o surs important de vitamin
K, provitamin A, sunt utilizate pentru oprirea
sangerrilor i au un efect laxativ i diuretic.
Alte utilizri:
In medicin veterinar, florile se fierbeau i se
ddeau porcilor bolnavi de branc.
Pentru zootehnie reprezint o important plant
furajer.
Pentru apicultur reprezint o important plant
melifer.
Lucerna reprezint o surs pentru extracia
pigmenilor clorofilieni i carotenoizi.
Cultivare
Mod de cultivare:
Semanat direct in camp, toamna sau primavara 20
kg/ha
Recoltare
Frunze proaspete sau uscate
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: MELILOTUS ALBUS Medik.
Denumire popular: Sulfin alb
Sinonime tiinifice:
Molotr, Molotru, Molotru alb, Sulchin alb, Sulcin,
Sulcin alb, Sulfin, Trifoi mare
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Fabales
Subfamilia:
Plant bisanual; rdcin pivotant, ramificat;
tulpina de 30-150 cm inlime, lignificat la
baz, muchiat; frunzele alterne, trifoliolate,
foliolele
obovate, serat dinate pe toat marginea; florile
mici pendule, albe, grupate in raceme axilare,
lungi i subiri, lung pedunculate; inflorirea
iunieseptembrie;
fruct pstaie, cu 1-2 semine i caliciul
persistent.
step-subetajul fagului, pajiti, tufriuri,
locuri ruderale;
Detalii...
Organe utilizate
Se utilizeaz partea superioar a plantelor
inflorite, in scop medicinal.
Compoziia chimic
Cele mai importante substane din compoziia
acestor organe sunt cumarinele: acidul cumaric,
acidul O-cumaric, dicumarolul, acidul 0-
hidrocumaric
(acid melilotic) i melilotozidele I, II, III i
IV.
Alte substane determinate in esuturile acestei
plante sunt: glucidele (2,7 %), amidonul (3,0 %),
proteinele (4,5 16,5 %), lipidele (5,5 8,0 %),
pectinele, mucilagiile, rezinele, flavonele
(quercetin-3-0-ramnozid), uleiurile volatile i
substanele minerale.
Uleiurile volatile sunt produse de un numr mic de
peri secretori, cu glanda pluricelular, de form
sferic sau oval, care se gsesc pe ambele fee
ale frunzelor.
Rdcinile acestei specii conin 1,2 % saponine.
Aciune terapeutic
Prezena cumarinelor confer extractelor
proprieti emoliente, diuretice, antispastice,
anticoagulante i antiinflamatoare.
Importana
Melifera
Utilizare
Extractele obinute din sulfin se utilizeaz
pentru scderea permeabilitii capilarelor i
deci pentru tratarea insuficienelor venoase
cronice,
ulcerelor varicoase, edemelor, sangerrilor etc.
Reduce riscul artritei, flebitei i a
tromboflebitei. Sunt folosite i pentru tratarea
icterului, varicelor i
a durerilor reumatice.
In medicin, uman, popular - partea aerian se
fierbea in vin i se folosea in afeciunile
ginecologice.
Alte utilizri:
Florile uscate se pun printre haine impotriva
moliilor.
In apicultur este important ca plant melifer.
parfumurilor i pentru aromatizarea buturilor.
Valorificare
MELILOTI HERBA - IARB DE SULFIN
SUPLIMENT ALIMENTAR
1. Flux tehnologic:
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: MELILOTUS OFFICINALIS LAM.
Denumire popular: Sulfin galben
Sinonime tiinifice:
Iarb de piatr, Molotru galben, Salcin, Sufulf, Surcin
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Fabales
Subfamilia:
Plant bisanual; tulpin dreapt, cilindric,
glabr, ramificat, inalt de 40-100 cm; frunzele
trifoliolate, cu foliolele cu margine serat-
dinat; flori
galbene grupate in raceme lungi; inflorirea:
iunie-septembrie; fructul pstaie glabr de 3-5
mm.
Specie eutrof-mezotrof, xeromezofit-mezofit;
frecvent in zona de step-etajul fagului,
pajiti, tufriuri, locuri ruderale.
Detalii...
Organe utilizate
Compoziia chimic
Herba conine urmtoarele substane: 0,05 0,5 %
cumarine (acid melilotic), hidrocumarine,
sapogenine (melilotigenin, sozasapogenol E),
saponine
(sozasaponin), acizi fenolici i benzenici (acid
cafeic, acid cumaric, acid ferulic, acid p-
cumaric, acid protocatecuic, acid salicilic, acid
syringic),
pigmeni (kamferol, mircetin, quercetin),
triterpene (acid oleanolic), fitoalexine
(medicarpin),
In semine s-a determinat prezena: proteinelor
(12,8 41,6 %), lipidelor (1,9 8,3 %), saponine
steroidale (diosgenin), acizi fenolici (acid
ferulic)
Aciune terapeutic
Expectorant, spasmolitic.
Importana
Utilizare
Medicin, uman, popular - uz intern: florile se
folosesc sub form de infuzie pentru tratarea
durerilor abdominale, hepatitei, afeciunilor
renale,
reumatism, bronite, etc.; uz extern: tratarea
reumatismului i a bolilor de piele;
afeciunilor tubului digestiv, hepatice, pulmonare
i renale;
Apicultur - specie melifer
Cultivare
Mod de cultivare:
Semanat direct in camp a semintelor umezite
Recoltare
Inflorescentele sau herba, la inflorit deplin
iunie-sept, cu secera
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: MELISSA OFFICINALIS L.
Denumire popular: roini
Sinonime tiinifice: M. officinalis L. subsp.
officinalis; subsp. altissima (Sm.) Arcangeli,
var. villosa
(Benth.) Gams, f. foliosa (Opiz.) Briq., Thymus
melissa Krause
almi, buruiana stupilor, busuiocul stupului, ctunic,
floarea stupilor, iarba stupului, iarba stuparului,
lmi, mtciune, melis, mint motoac, poala Sf Mrii,
rstupeasc, roite, stupelni, voioni de
albini
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa:
Ordinul: Lamiales
Familia: Lamiaceae
Subfamilia:
Este o plant peren, cu miros specific, tulpini
inalte de circa 30-80 cm, cu rizom orizontal, cu
stoloni subterani scuri, tulpin erect sau
ascendent,
ramificat, glabrescent, frunze ovate, crenate,
cu miros de lmai, inflorescene cu flori mici,
albe sau glbui, grupate in verticile axilare;
tetrachene alungit ovoide, netede, de culoare
castanie. Inflorire VI-VIII.
Specie xeromezofit-mezofit, heliosciadolif,
cultivat i subspontan, sporadic in zona
pdurilor de stejar pan in etajul fagului, in
tufriuri i
margini de pdure, locuri ruderale, umbroase
Organe utilizate
Organele plantei utilizate in scop medicinal sunt
frunzele recoltate in luna iunie i tulpinile
florifere, care conin uleiuri volatile cu
monoterpene
aciclice.
Compoziia chimic
organele aeriene sunt: uleiurile volatile (pan la
0,15 % sub. proaspt), taninurile (3 - 6 %),
glucidele
(zaharoz, planteoz pectin), fenolii, rezinele,
mucilagii (12 %), sterolii (-sitosterol,
campesterol) i catechinele.
Au mai fost detrminate urmtoarele substane:
Triterpene: acid uscolic, acid oleanolic, acid 19-
-hidroxiursolic, acid 29-hidroxioleanolic, acid
2--hidroxioleanolic, acid 2--hidroxioleanolic,
acid 2--hidroxiursolic (Briescorn i Krause,
1974)
protocatechic, acidul cafeil-cafeic, acidul
rozmarinic.
Pigmenii de natur flavonic sunt reprezentai
de: quercetin, ramnocitrin, apigenin-7-glucozid,
kampferpl, quercetin, luteolin, luteolin-7-
glucozid, ramnazin i cinarozid.
Perii secretori ce produc uleiurile volatile se
gsesc pe tulpin i frunze, sunt pluricelulari,
cu glanda uni sau pluricelular.
Analizele efectuate de specialitii din diferite
ri au indicat o compoziie sczut de ulei
volatil (0,05 0,15 %) dar foarte variat.
Astfel, Nykanen
i Nykanen (1986) au constatat c Melissa
provenit din Finlanda conine o proporie mai
mare de carvon (15,70 %) i de cariofilen oxid
(7,70 %).
O alt provenien din aceeai ar a avut un
coninut mai mare de cariofilen oxid (12,30 %),
metil cavicol (6,30 %) i anetol (6,10 %).
Tittel .a. (1982) au constatat c Melissa
provenit din Spania a avut un coninut mai mare
de geranial (45,00 %) i neral (35,00 %), iar
Schultze .a.
(1989) au constatat c cea provenit din Germania
are un coninut mai mare de citronelal (36,20 %),
germacren D (13,50 %) i -cariofilen (10,90
%).
Analizele efectuate de Burzo .a. (nepublicat) la
uleiul volatil extras din organele aeriene ale
acestei specii, au scos in eviden faptul c -
citronelalul (38,59 %), -citralul (15,61 %), -
citralul (11,42 %) i -citronelalul (8,64 %)
sunt compuii prioritari. In cantitate mai mic s-
au
determinat urmtoarele substane: metil citronelat
(4,05 %), izopulegol (2,54 %), trans-geraniol
(2,53 %), linalol (1,36 %), -thujon (1,10 %),
nepetalacton (0,91 %), cariofilen oxid (0,85 %),
verbenol (0,66 %), izocariofilen (0,56 %), 3-
octenol (0,49 %), metil geraniat (0,37 %),
eucaliptol
(0,35 %) i geranil acetat (0,26 %).
Detalii...
Aciune terapeutic
Extractele au aciune calmant, antimicrobian,
antihistaminic i de reducere a presiunii
sangvin.
Importana
Utilizare
Coninutul in polifenoli al extractelor
favorizeaz utilizarea extern a acestora pentru
tratarea herpesului, gutei i inepturilor de
insecte. Se
utilizeaz de asemenea pentru inhibarea
activitii hormonilor tiroidieni.
Uleiul volatil care conine citral i citronellol
au aciune calmant asupra sistemului nervos
central i antispasmatic.
Medicina uman popular ulei volatil cu
proprieti digestive, antispastice, carminative,
coleretice, regleaz digestia stomacului, tonice,
sedative;
se recomand in boli de ficat, astm, anemie,
balonri, indigestie, inepturi de albine,
viespi, slbirea memoriei, boli de plmani,
maladia Parkinson,
ameeli; intr in compoziia ceaiurilor laxative
i anticolitice; efect sedativ, calmeaz
palpitaiile pe fond nervos, tulburrile nervoase
ca durerile de
cap, indispoziiile, insomniile i alte
neurastenii. Acioneaz impotriva strilor de vom
la femeile insrcinate, contraciilor din perioada
ciclului.
Combate migrenele, durerile de dini, de cap i
urechi generate de nevralgii; se utilizeaz
impotriva tusei, rguelii i afeciunilor cilor
respiratorii;
contra gutei, anemii, insomnii, dizenteriei.
Alte utilizri:
Cosmetic varfurile inflorite sunt folosite
pentru obinerea de colonii i parfumuri.
Cultivare
Roinia este o plant sensibil la frig. Se
dezvolt slab in locuri umbrite i d o cantitate
redus de ulei eteric. Sunt potrivite terenurile
insorite,
adpostite, clduroase. Reuete i pe soluri mai
grele, lutoase sau luto-argiloase, adanci, bogate
in humus sau ingrate i nu prea umede. Nu sunt
portrivite pentru aceast plant solurile acide
sau cele argiloase, grele.
Se poate cultiva prin insmanare direct in camp,
prin butai sau prin rsaduri.
In cazul rsadnielor calde semnatul se face
primvara devreme i se asigur o mai bun reuit
a culturii. In straturi reci semnatil se face in
aprilie iar transplantarea in august-septmebrie,
ori in iulie-august urmand ca rsadurile s se
transplanteze in luna mai a anului urmtor. Pentru
un
hectar de cultur este necesar o suprafa de 60
m2 rsadnie calde sau 100-150 m2 straturi reci
(25o g sman).
Semnatul in camp se face toamna cu 2-3 zile
inainte de insimanarea cerealelor de toamn,
folosind 3,5- 4 kg sman la hectar.
Inmulirea prin butai const in recoltarea
acestora prin desprirea tufelor mai in varst
(5-6 ani) in 10-12 buci, incat fiecare buta s
aib 1-2 fire
de rdcin care s-i asigure prinderea. Plantarea
butailor se va face neaprat toamna devreme.
O plantaie bine ingrijit dureaz 5-6 ani i
chiar mai mult. In primul an producia la hectar
este mic i se recolteaz la sfaritul verii.
Incepand cu
al doilea an se obin dou recolte anual: prima in
luna iunie-iulie i a doua in august- septembrie.
Recoltarea se face pe timp uscat, dimineaa, dup
ce s-a luat roua, inainte de inflorire. Inainte de
recoltare cultura se plivete de nuruieni.
Plantele se taie deasupra pmantului la o inlime
de 10 cm,
apoi se indeprteaz frunzele ptate i
inglbenite. Frunzele se recolteaz fie culegindu-
le una cate una, fie prin strujire. Virfurile i
rmurelele se
vor pune separat pentru a nu se amesteca cu
frunzele. Uscarea se face la umbr, pe cale
natural sau pe cale artificial la o temperatur
de 30-35oC
in straturi subiri. Din 4 kg iarb verde rezult
1 kg iarb uscat. Produsul uscat se pstreaz in
lzi sau in grmezi mici, in incperi uscate,
intunecoase, aerisite i curate.
In vederea obinerii de semine se rezerv plante
sntoase, bine dezvoltate, care s indeplineasc
condiiile speciei respective.
Mod de cultivare:
Prin transplantarea rasadului obtinut primavara
din seminte in spatii protejate sau despartire de
tufa
Recoltare
Frunze sau herba, la inceputul infloritului, cu
secera sau coasa
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: MELITTIS MELISSOPHYLLUM L.
Denumire popular: dumbravnic
Sinonime tiinifice: M. melissophyllm L. subsp.
melissophyllum
avrmeasc, bribonic, dobrior, dobromnic, dubrajnic,
hrmeasc, iarba albinei, iarba albinelor, iarba
ciutei, ibavnic, priboinic, sulcin de pus printre straie,
todoru, umbravnic
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Lamiales
Familia: Lamiaceae
Subfamilia:
Este o plant de talie mic, cu frunze cordiforme
sau lanceolate, scurt peiolate, dinate. Florile
solitare sau grupate cate 2 3, au culoarea roz,
alb
sau purpurie i sunt situate la baza frunzelor
superioare. Inflorete in lunile V VI. Fructul
este format din 4 nucule.
Specie xeromezofit-mezofit, mezoterm,
neutrobazifil, la margini de pdure, tufriuri.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Glucide (arabinogalactani), coumarine, fitol,
hexacozan, uleiuri volatile.
Uleiurile volatile extrase prin hidrodistilare din
planta intreag conin: acid eicosatrienoic (31,4
%), acid hexadecanoic (10,9 %), biciclogermacren
(8,1 %), germacren D (7,1 %), -cariofilen (7,0
%), octenol (3,9 %) i fitol (2,8 %).
Uleiul volatil extras din frunze (0,02 0,3 %),
conine: geranial, neral, citronelal, geraniol,
nerol, citronelol, linalol, etc.
Aciune terapeutic
Emenagogu, astringent, antispasmodic, sedativ,
diuretic, derpurativ, antiseptic i vulnerair.
Importana
Utilizare
Boli digestive, contuzii.
Medicina uman pentru combaterea strii de
nelinite, team, insoit de palpitaii i
insomnii (anxietate), stimularea somnului i
antiseptic al
cilor urinare, tratarea de flebit, pareze i
paralizie a nervilor periferici, anticoagulant,
combate emboliile.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: MENTHA PULEGIUM L.
Denumire popular: busuiocul cerbilor
Sinonime tiinifice: M. pulegium L. subsp. subsp.
gibraltarica Briq., M. pulegium subsp. pulegioides
(Halacsy) Kokkini, M. pulegium subsp. tomentosa
(Sm.) Nyman, M. pulegium subsp. pulegium var.
villosa Bentham.; var. pulegium = Pulegium vulgare
var. genuinum Perard, f. erecta = P. erectum
Mill.;
f. nummularioides = P. vulgare var. nummularioides
Per.; M. pulegium var. thymoides Top; var.
pubescens Boenningh.; P. vulgare var. incanum
Per.; M. tomentella A. Kern.; M. pulegium var.
subtomentella H.Br. Gattg.; var. hirsuta (Per.)
Briq. = P. vulgare var. hirsutum Per.
izm proast, brnol, busuiocul calului, busuiocul fetelor,
dian slbatic, mueel de cmp, mint
flocoas, nint, polegin, polei, trandafir de balt,
trandafirul broatelor
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa:
Ordinul: Lamiales
Familia: Lamiaceae
Subfamilia:
Plant peren, cu tulpin inalt de 10-60 cm,
ascendent sau prostrat, adeseori stolonifer,
ramificat la baz, cu internodii lungi, la varful
ramurilor de obicei cu un fascicul de frunze;
frunze eliptice sau lat ovate, obtuze sau
rotunjite, pe margine intregi sau cu dini foarte
mici. Verticile
axilare numeroase, flori violacee, mici,
tetrachene elipsoidale, foarte fin punctate,
brune, lucioase. Inflorire VII-IX.
Specie mezohigrofit, pe malul apelor, locuri
mltinoase, anuri, locuri inundabile, poate
suporta uscciunea temporar.
Detalii...
Organe utilizate
Compoziia chimic
Principalii componeni identificai in organele
aeriene sunt: glucidele, lipidele (4,5 %),
proteine (10,0 %), uleiurile volatile (1,0 - 2,0
%), taninurile,
cumarine, acid rosmarinic, acid salicilic,
aldehid salicilic.
Flavonoizi: diosmin, hesperedin.
Uleiul volatil conine dup Schnelle i Hoerster
(1960), urmtorii componeni: 74,40 % pulegon,
2,80 % menten, 2,75 % 1,8-cineol, 2,75 %
limonen, 2,00 % -felandren, 1,60 % p-cimen, 1,60
% linalil valerat, 0,90 % citronelol, 0,80 %
mentofuran, 0,70 % sabinen, 0,50 % -pinen, 0,45
%
mircen, 0,45 % terpinolen, 0,40 % p-mentan, 0,30 %
-felandren, 0,25 % (E)--ocimen, 0,25 % -
terpinen, 0,20 % -pinen, 0,10 % -terpinen,
0,05
% -cariofilen, 0,05 % fencon, 0,05 % linalil
acetat, 0,05 % menton, 0,05 % neol, 0,05 %
piperitol i 0,05 % thujon.
Aciune terapeutic
Diaforetic
Importana
Utilizare
Medicina uman popular infecii
gastrointestinale, balonri abdominale, diaree,
vom, nervozitate, dischinezie biliar, litiaz
(calculoz) renal,
litiaz biliar, diuretic, depurativ; reumatism,
dezinfectarea cavitii bucale, oxiuriaz,
inflamaiile urechii, guturai, grip, dureri de
cap; frecie
preparat din ulei de ment dizolvat in alcool
concentrat care calmeaz durerile reumatice i
mancrimea pielii provocat de urticarie.
Alte utilizri:
Medicina veterinar planta utilizat in medicina
popular ca insecticid
Cosmetic - ap de gur rcoritoare, antiseptic
i cu proprieti de a corija gustul i mirosurile
neplcute.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: MENTHA SPICATA L.
Denumire popular: izm
Sinonime tiinifice: M. viridis (L.) L.; M.
spicata L. subsp. glabrata (Lej. & Courtois)
Lebeau, M.
spicata subsp. spicata var. longifolia L. [ M.
longifolia subsp. longifolia], M. spicata var.
rotundifolia L. [= M. niliaca], i var.
viridis L. = subsp. spicata; subsp. crispata
(Schrader) Briq.;
M. spicata Huds.
mint spicat, izm crea
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa:
Ordinul: Lamiales
Familia: Lamiaceae
Subfamilia:
Plant peren, robust, foarte aromatic, rizom
lemnos, cu stoloni numai subterani, tulpini simple
sau ramificate, inalte de 30-100 cm; frunze
alungit
lanceolate, sesile sau aproape sesile, glabre sau
glabrescente, cu nervaiune simpl. Flori grupate
in verticile apropiate, grupate in spice. Fructe
fin
punctate, glabre. Inflorire VII-IX.
Rspandit zvoaie, lunci, pe lang ape; mai mult
cultivat prin grdini, de unde se slbticete.
Detalii...
Organe utilizate
Compoziia chimic
proteine (3,3 28,2 %), uleiurile volatile,
taninurile,
cumarine, acid acetic, acid rosmarinic, substane
minerale (1,4 16,0 %) etc. Au mai fost
Aminoacizi: alanin, arginin, acid aspartic,
cistin, leucin, izoleucin, lizin, serin,
treonin, triptofan, tirozin, valin.
Vitamine: acid ascorbic, niacin, acid pantotenic,
tiamin, riboflavin.
Fitosteroli (0,01 0,06 %): -sitosterol,
stigmasterol.
Triterpene: acid ursolic.
Glicozizi: acid pomolic.
Pigmeni: clorofil, apigenin, diosmin,
luteolin, hesperidin.
oleic, acid palmitic, acid stearic, acid caproic,
acid caprilic.
Uleiul volatil extras din organele aeriene,
conine dup Lawrence (1980) urmtorii componeni:
67,0 % carvon, 9,3 % limonen, 2,6 % 1,8-cineol,
2,5 % mircen, 2,0 % cis-carvil acetat, 1,5 % cis-
dihidrocarvon, 1,4 % -burbonen, 1,4 % peril
alcool, 1,3 % trans-sabinen hidrat, 0,9 % -
cariofilen, 0,7 % 3-octanol, 0,7 % -pinen, 0,6 %
dihidrocarveol, 0,6 % sabinen, 0,5 % trans-
carveol, 0,4 % -pinen, 0,4 % -thujon, 0,3 %
cis
carveol, 0,3 % cis- jasmon, 0,3 %
neodihidrocarveol, 0,3 % (E)--ocimen, 0,3 % (Z)-
-ocimen, 3-octil acetat, 0,3 % -terpinen, 0,2
% p-cimen, 0,2
% germacren D, 0,2 % mentol, 0,2 % terpinen-4-ol,
0,2 % -terpinen, 0,2 % -terpineol, 0,2 % -
terpineol, 0,2 % viridiflorol, 0,1 % cis-carvon
oxid, 0,1 % trans-2,5-dietiltetrahidrofuran, 0,1 %
izomenton, 0,1 % linalol, 0,1 % 1-octenil-3-
acetat, 0,1 % cis-sabinen hidrat, 0,1 % terpinolen
i
0,05 % 2-metilbutanal.
Aciune terapeutic
Antiseptic, tonic, calmant.
Importana
Melifera
Utilizare
Ceaiul obinut din frunze este folosit la tratarea
gripei, durerilor de cap i bolilor digestive.
Cataplasmele din frunze sunt considerate ca un
remediu
pentru tumori.
Medicina uman popular in amestec de plante
medicinale, sub forma de crem, reduce edemele i
inflamatiile, avand efecte benefice asupra
durerilor musculare i articulare; infuzia din
frunze are o aciune linititoare asupra durerilor
de stomac, calmand spasmele, este folosit in
tulburri
digestive i hepatice, mrind secreia bilei.
Recomandat de asemenea in redresarea stomacului,
dureri reumatice i rceli.
Alte utilizri:
Cosmetic: se prepar soluii pentru couri i
acnee, sau pentru curarea gurii i dinilor (ap
de gur, past de dini).
Cultivare
Mod de cultivare:
Inmultire prin stoloni, plantati in perioada de
crestere
Recoltare
Frunzele sau herba, cand 50% din plante sunt
inflorite, cu secera sau cositori
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: MENTHA x PIPERITA L.
Denumire popular: izma bun
Sinonime tiinifice: M. aquatica subsp. aquatica
M. spicata subsp. spicata, M. x piperita subsp.
citrata (Ehrh.) Briq., M. x piperita subsp.
nepetoides (Lej.) Lebeau.
borni, camfor, dian, ferent, ghiasm, giazm, giazma
broatii, giugium, gnint, iarb neagr, iasm,
ment, mint de chicuuri, mint moldoveneasc, mint
neagr, nint, nint broteasc, nint de camfor,
nint de chictur, nint de picuuri, nint rece
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Increngtura:
Subincrengtura:
Subclasa:
Ordinul: Lamiales
Familia: Lamiaceae
Subfamilia:
Plant cu rizom orizontal, tulpini inalte de 30-
100 cm, ascendente de la baz sau erecte,
ramificate, uneori roietice, glabre sau cu peri
scuri, rari,
mai ales pe muchii. Frunze lat ovate pan la
lanceolate, verde inchis la culoare. Inflorescene
spicate sau globuloase, flori avand corola
albicioas,
limbul roz. Fructe ovoidale, maronii.
Creste pe soluri uoare, afanate, bogate in
materii nutritive, in locuri aluvionare, turboase
si desecate
Organe utilizate
In scop medicinal se folosesc frunzele, recoltate
in perioada cand plantele sunt inflorite. Acestea
conin uleiuri volatile cu monoterpene
monociclice.
Compoziia chimic
proteine (24,8 %), uleiurile volatile (pan la 2,0
% sub.
uscat), pectine, taninurile, cumarine, acid
acetic, substane minerale etc. Au mai fost
Lactone: izomintlacton, mintlacton, -
dodecalacton, -decalacton, -jasminlacton.
Acizii fenolici: acid cafeic, acid clorogenic,
acid izoclorogenic, acid p-cumaric, acidrozmarinic
(3,0 %).
Vitamine: riboflavin, rutin, tiamin, -
tocoferol, niacin,
Mentha piperita conine in frunze flavone:
nobiletin, gardenin, salvigenin, sideritoflavone,
flavone penta-O substituite ca: xanthomicrol,
gardenina
B, hexa-O-substituii ca: hymenoxin, gardenina D
i 5-desmetoxinobiletin. Glucozizi ai luteolinei
(luteolin-7-O-rutinozid, luteolin-7-
ramnoglucozid) i apigeninei (apigenin-7-
ramnoglucozid). Dintre flavanone au fost
identificate: homoeriodictiol, eriodictol-7-O-
rutinozid,
hesperetin. Au mai fost identificai pigmeni
clorofilieni, carotenoizi (-caroten, -caroten,
criptoxantin, violaxantin i redoxantin) i
betaine. Sa
determinat i prezena a unor derivai
flavonoidici cum sunt piperitozida i mentozida.
Sinteza i acumularea uleiurilor volatile are loc
in canalele secretoare care se gsesc atat in
tulpin cat i in frunze.
Tzimourtas .a. (1980) au constatat c principalii
compui din uleiul volatil extras din plantele de
ment sunt mentolul (45,80 %) i mentona (24,20
%). O concentraie mai mare de 1 % din totalul
componenilor extrai au avut: 1,8-cineolul (5,00
%), mentil acetatul (3,70 %), izomentona (3,00 %),
neoisomentil acetatul (2,50 %), -copaenul (2,40
%), limonenul (1,20 %), mentofuranul (1,20 %),
terpinen-4-ol (1,20 %), i pulegon (1,00 %).
Concentraii mai mici de 1,00 % s-au detrminat in
cazul urmtorilor componeni: germacren D, -
cariofilen, -pinen, trans-sabinen hidrat, -
murolen, pentadecan, -pinen, -terpinen,
sabinen, (E)-2-hexenal, -felandren, 3-
metilbutanol, -tujen, -amorfen, p-cimen, (E)-
-farnesen, (Z)-3-
hexenol, ledol, mircen, (Z)--ocimen, 3-octanol,
-terpineol, terpinolen, campfen, citronelol, 2-
etilfuran, 1-hexanol, (E)-2-hexanol, 2-
metilbutanal,
3-metilbutanal, 1-octenol-3, piperiton i -
terpinen.
Detalii...
Aciune terapeutic
Extractele de ment au proprieti antiseptice,
calmante, antispasmatice, tonice, vasodilatatoare.
Importana
Melifera, aromatica si condimentara
Utilizare
Sunt utilizate pentru stimularea sistemului
nervos, convulsiilor, migrenelor, apetitului,
digestiei, palpitaiilor, diareii, astmului, in
tratamente pentru
ochi i stomac. Uleiul volatil de ment stimuleaz
digestia i cur sinusurile, este antiseptic i
are o puternic aciune antibacterian.
Medicina uman popular acioneaz ca
dezinfectant, rcoritor, relaxant muscular,
stimulant, antispastic. Uleiul eteric de ment are
efecte asupra
nervilor sensibili la frig, diminuand
sensibilitatea,; aciune anesteziant,
antiinflamatorie, stimuleaz vezica biliare i
ficatul, fiind un remediu pentru
afectiuni digestive, gastrointestinale, ale
aparatului excretor, diaree, crampe, colici, catar
stomacal i intestinal, ficat mrit, litiaz
biliar, afeciuni
renale, etc.. Uleiul de mentol inmoaie pietrele in
litiaza biliar. Ajut la calmarea tusei i a
infeciilor in gat. Combate greaa, rul de
micare, starea
de vom, arsurile la stomac, aciditatea gastric,
crampele intestinale, are efecte impotriva
afeciunilor respiratorii, durerilor de cap i
durerilor
reumatice. Este utilizat ca antiseptic,
bacteriostatic, astringent, sedativ, pentru
ingrijirea picioarelor ca decongestionant i in
combaterea
transpiraiei.
Alte utilizri:
Cosmetic in soluie apoas, uleiul obinut din
planta inflorit este utilizat pentru ingrijirea
tenurilor grase, seboreice.
Uleiul volatil extras din plantele de ment este
utilizat in industria parfumurilor, se utilizeaz
pentru aromatizarea buturilor, a unor produse
alimentare, paste de dini, spunuri.
Cultivare
Degeelul rou crete bine pe soluri fertile i din
acest punct de vedere cele mai potrivite sunt
cernoziomurile. Planta nu are pretenii deosebite
fa
de temperatur. Rsrirea are loc in 15-20 zile la
o temperatur medie zilnic de 4-5oC, iar tinerele
plantule rezist la brmele tarzii. Rezist bine
peste iarn dac terenul este acoperit cu zpad.
In privina apei are cerine mari in perioada de
germinare a seminelor, de asemenea in cursul
vegetaiei plantele sufer in cazul secetei
deoarece sistemul radicular al plantelor este
superficial. Pe de alt parte, irigarea sau un
regim bogat in
precipitaii influeneaz negativ coninutul in
principii active. Lumina are efecte favorabile
asupra acumulrii in frunze aprincipiilor active.
Se inmulete prin semine, prin semnat direct in
camp, ori semnat in rsadnie sau straturi reci
in vederea producerii rsadului. Se recomand
semnatul in pragul iernii folosind 4-5 kg sman
la hectar. Smana se amestec cu material inert
in proporie de 1:1 i este necesar folosirea
unei
plante indicatoare- mac, salat. Pentru marcarea
randurilor in vederea lucrrilor de ingrijire
inainte de rsrirea degeelului), iar in zonele
mai umede
se poate semna i primvara foarte timpuriu
(folosind 3-4 kg sman la hectar). Se folosete
semntoarea universal prevzut cu distribuitor
pentru semine mici i cu limitator de adancime.
Distana intre randuri este de 50 cm, pe rand 10-
12 cm, iar adancimea de semnat este de 0,5-1,5
cm. Este necesar asigurarea unei densiti de 80-
100 plante /m2, deoarece mule plante dispar avand
in vedere ritmul redus de cretere pan la
formarea micii rozete de frunze, consecin a
semnsibilitii la ploile repezi, secet sau
lucrri de ingrijire. In situaia producerii
rsadului (pentru un
hectar sunt necesare 200 mii fire) semnatul se
efectueaz in prima decad a lunii martie (in
rsadnie) i in luna august (in straturi reci).
Plantarea
la locul definitiv se face la inceputul lunii mai.
Dintre lucrrile de ingrijire, cea mai important
este combaterea buruienilor. De asemenea se acord
atenie combaterii bolilor i duntorilor.
Recoltarea frunzelor se realizeaz in anul I de
vegetaie (este plant bienal), cand se
realizeaz cea mai
mare producie de frunze, cu cel mai mare coninut
de cardenolide (la varsta de circa 3 luni),
respectiv in jurul datei de 1 august (fr a fi
afectate
frunzele tinere din mijloc). Rozeta regenereaz i
toamna se poate face o a doua recoltare (chiar o a
treia recoltare in toamnele calde i lungi). In
aczul ultimei recoltri se taie tufa in intregime.
Producia obinut in cazul a dou recoltri este
de 50-60 q/ha frunze verzi.
Recoltare
Frunzele sau herba, cand 50% din plante sunt
inflorite, cu secera sau cositori
Valorificare
FRUNZ DE MENT FRUNZ DE MENT
PULVIS
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: MENYANTHES TRIFOLIATA L.
Denumire popular: Trifoite
Sinonime tiinifice:
Bobul broatei, Plumnare, Plumnea, Trei frai, Trifoi
amar, Trifoi de balt, Trifoi de lac
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Solanales
Familia: Menyanthaceae
Subfamilia:
Plant peren, de 15-30 cm inlime; frunze
alterne, lung peiolate, trifoliate, cu foliole
obovate, aproape sesile; flori alb-roze, dispuse
in racem lung
pedunculat; inflorirea: mai-iunie; fruct capsul,
aproape sferic, dehiscent in 2 valve, cu
numeroase semine, brune, lucioase.
apelor.
Detalii...
Organe utilizate
Produs vegetal utilizat in fitoterapie folium.
Compoziia chimic
Principii amare cu structur loganozidic
(meliantozida), secoiridoidic (mentiafolin,
dihidromentiafolin, foliamentin, swerozida),
flavonozoide
(rutozid, hiperozida, trifoliozida), tanin (1-7%),
vitamina C, alcaloizi (gentianina, gentianidina),
derivai fenilpropanici (acid cafeic, acid
ferulic),
cumarine (scopoletol), substane grase,
fitosteroli, glucide, substane minerale (fosfai,
ioduri, fier, mangan).
Aciune terapeutic
Tonic amar, colagog, antiscorbutic, emenagog,
antitiroidian, febrifug, diuretic, vermifug,
reechilibrant neurovegetativ (crete
sensibilitatea
receptorilor adrenergici i scade sensibilitatea
receptorilor colinergici).
Importana
Medicinala
Utilizare
Dispepsie, caexie, hepatite cronice i acute,
parazitoze intestinale de uz uman i veterinar.
Medicin uman, popular - uz intern: frunzele i
varful inflorescenei se folosesc in stimularea
funciei hepatice, in combaterea scorbutului,
scrofulozei, febrei, boli de stomac, etc.
Toxicitate
Contraindicaii
In doze mari prezint proprieti purgative i
emetice; in doze subtoxice, provoac vom,
nevralgie i diaree.
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Infuzie 3-5%, macerat (in vin rou) sau tinctur.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: MERCURIALIS ANNUA L.
Denumire popular: Trepdtoare
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa: Rosidae
Subfamilia:
Organe utilizate
Compoziia chimic
Rdcinile conin: lipide (0,1 %), saponine (1,8
2,2 %), tanin, mucilagii, ulei volatil (0,08 %) i
amine (mercurialin).
Planta conine: glucoz, xiloz, ramnoz,
izoramnetin, amine (izoamil-amin, izobutil-amin,
propil-amin), vitamine (rutin), pigmeni
(izoramnetin, rutin, narcissin), compui
cromogeni (hermidin).
Sucul extras din plant conine glucozizi
cianogenetici (1,3 %).
Aciune terapeutic
Colagog, diuretic, emolient, emetic,
emenagog, laxativ, purgativ, vermifug.
Importana
Utilizare
Medicina homeopatic utilizeaz extractele pentru
tratarea reumatismului, diareei i a bolilor de
ficat.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: MORUS ALBA L.
Denumire popular: Dud
Sinonime tiinifice:
Dud alb, Frgar, Agud, Agud alb, Agut, Aior, Alior, Cernice
pletos, Cirici, Ciriciu, Dud pletos, Frag, Frag cu
frgue, Frag cu fragi albane, Frgar alb, Frgariu, Iagod,
Iagud, Iagud alb, Morvar, Mur, Pomniar,
Pomniar cu pomnie albe, Pomniar cu pomnie galbene,
Pomniele, Pomnier, Pom jitraiu, Rnz (fructele),
Sarcoji, Solc, Solcar, Solcov, Solcovi, Sorcoci, Sorcoji,
Sorcov, Sorcov blan, olcoci, orcoci, orocoji,
orcov blai, ovcar, ovcar blan, orcovea, ovcovi
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Urticales
Familia: Moraceae
Subfamilia:
coroana rar, cu ramuri svelte; scoara cu ritidom
brun-cenuiu, brzdat; lujerii anuali brun-
cenuii,
glabrii sau slab i mrunt pubesceni la varf;
frunzele simple, penate, variate ca form, margine
(ovate sau eliptice, neregulat-serate sau cu 3-5
lobi
asimetrici), subiri, glabre, netede pe faa
superioar, dispers i scurt pubescente pe nervuri
pe partea dorsal, in rest glabre; florile
unisexuate, au
perigon sepaloid adanc divizat, cu 4 lobi i
repartizate monoic sau dioic, grupate in
inflorescene spiciforme, axilare, pedunculate:
cele mascule
alungit-cilindrice, cele femele oblongi, de 5-10
mm lungime, cu pedunculi de aceeai lungime;
ovarul superior, cu un ovul; fructele albe, de tip
drup inconjurate de perigonul crnos concresc
intre ele i formeaz fructe compuse - soroze.
Specie cultivat, originar din China, intalnit
i subspontan, mai ales in zvoaie.
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaz frunzele lipsite
de peioli, recoltate in lunile mai iunie.
Compoziia chimic
Frunzele de dud conin: glucide (glucoz,
fructoz, zaharoz, celuloz), lipide (6,8 7,4
%), , proteine (14 28 %), tanin, vitamine (acid
ascorbic,
acid folic), baze azotate (adenin), compui
volatili (butilamin, acid propionic, acid
izobutiric, aldehide, cetone), pigmeni
(clorofil, beta-caroten,
quercetin, quercitrin, izoquercitrin,
xantofil), glicozizi flavonici (astragalin,
rutin), steroli (beta-sitosterol, campesterol),
cumarine (scopolin),
alcaloizi (trigonellin), acid malic, acid citric,
substane minerale (8- 20 %).
Fructele de dud conin 87,5 % ap, 1,5 % proteine,
0,49 % lipide 8,3 % glucide, 13 mg/ 100 g acid
ascorbic, riboflavin, tiamin i 0,8 mg/ 100 g
niacin.
Fructele de Morus alba conin pigmeni
antocianici: cianidin-3-rutinozid i cianidin-3-
glucozid. Alturi de aceti pigmeni se poate gsi
i petunidin
3-glucozid, petunidin 3-rutinozid, izoquercetin,
precum i beta-caroten
Fructele de Morus nigra conin cianidin 3-
glucozizi, delfinidin, antocianidine O-metilate,
mircetin, quercetin, morin sau/i kampferol,
flavonoli
2'-oxigenai, dihidroflavonoli, apigenin sau/i
luteolin, flavone 2'-oxigenate, flavanone, Cl-
glicozilflavonoizi, izoflavone, proantocianidine
calcone, aurone i flavonoizi izoprenilai.
Aciune terapeutic
antibacterian, hipoglicemiant i oftalmic, iar
cele din tulpin au aciune antireumatic,
antispasmatic,
diuretic i hipotensiv. Extractele din coaja
rdcinii au efect antiasmatic, antitusiv,
diuretic, expectorant, hipotensiv i sedativ.
Importana
Medicinala, alimentara, tinctoriala, producatoare
de lemn, producatoare de fibre textile
Utilizare
Extractele din frunze e utilizeaz pentru tratarea
gripei i a infeciilor oculare iar cele din
tulpini, pentru tratarea reumatismului, spasmelor
i a
hipertensiunii.
Extractele din fructe sunt tonice i energizante
i se utilizeaz pentru tratarea urinrii
necontrolate, insomniei, anemiei, neurasteniei,
hipertensiunii,
diabetului, constipaiilor, febrei i gripei.
Extractele din coaja rdcinii se utilizeaz
pentru tratarea astmei, bronitei, edemelor i
diabetului.
Alte utilizri:
Industria casnic: frunzele folosite in hrana
viermilor de mtase; lemnul pentru confecionarea
butoaielor in care se pstraz uica;
Medicin veterinar: frunzele infuzie, decoct,
pentru tratarea tulburrilor de metabolism,
gastrite, gastroenteritelor.
Alimentaie: fructele consumate ca atare sau
folosite pentru uic.
Vopsitorie: - frunzele singure sau in amestec cu
cele de corcodu, pentru obinerea culorii
galbene.
Ornamental; protecia, mediului: folosit pentru
garduri vii suport tunderea; ca arbore de
aliniament exemplare mascule; in perdele
forestiere de
protecie in zona stepei sau silvostepei.
Toxicologie: fructele in cantiti mari devin
toxice pentru psri.
Recoltare
- Frunze, in perioada aprilie-mai
- Scoarta
- Fructe
Valorificare
MORI FOLIUM - FRUNZE DE DUD CEAI DE PLANTE
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: NARCISSUS POETICUS L.
Denumire popular: Narcise
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Clasa: Liliopsida
Subclasa: Liliidae
Ordinul: Liliales
Subfamilia: Amaryllidaceae
Este o plant erbacee peren, prevzut cu un bulb
ovoidal-sferic, cu frunze liniare, plane, cu flori
solitare, mari, albe, mirositoare, cu o coronul
scurt, tivit cu rou. Fructul este capsul.
Organe utilizate
Se utilizeaz florile recoltate de la specia
Narcissus pseudo-narcisus L., narcise galbene,
zarnacadele, mai rar de la Narcissus poeticus L.
ssp.
radiiflorus sau spp. poeticus, narcise albe,
oprine (Amaryllidaceae).
Compoziia chimic
Principalii alcaloizi identificai in bulbii
aceastei plant sunt: fiancin, galantamin,
galantin, hemantamin, homolicorin, licorin,
masonin,
narcisamin, narcisidin, narcisin i tazetin.
S-a identificat i prezena acizi organici (acid
chelidonic).
Coninutul de alcaloizi din flori este mult mai
mic. Alturi de acetia se intalnesc glicozide ale
izoramnetolului.
Uleiul volatil extras din florile acestei specii
conine: eugenol, alcool benzilic, alcool cinamic,
aldehid benzoic, esteri ai p-crezolului i ai
metil-pcrezolului
(Ceauescu .a., 1988).
Aciune terapeutic
Antimicrobian, anticataral (florile), emetic,
antidizenteric (bulbii).
Importana
Medicinala,
melifera
Utilizare
Intrebuinri (tradiionale): catar bronic, tuse
convulsiv, astm, rceli, diaree.
Toxicitate
Contraindicaii
Supradozarea sau contactul cu bulbii induc
sialoree, vom, diaree, tulburri nervoase; la
horticultori au fost semnalate fenomene de
sensibilizare
dermic (leziuni pe degete i antebra).
Dozare
Supradozare
sau contactul cu bulbii induc sialoree, vom,
diaree, tulburri nervoase; la horticultori au
fost semnalate fenomene de sensibilizare dermic
(leziuni
pe degete i antebra).
Dozare:
Forme farmaceutice
Extract.
Conservare
Cultivare
Mod de cultivare:
Desprinderea bulbilor ce se formeaza langa cel
principal; se planteaza toamna in octombrie, la
distante de 10-25 cm si adancime 10-15 cm.
Recoltare
Petale fara receptacul, aprilie
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: NEPETA CATARIA L.
Denumire popular: ctunic
Sinonime tiinifice: N. vulgaris Lam., Cataria
tomentosa Gilib., C. vulgaris Moench, N. macrura
Fisch.
ex Spreng., Glechoma cataria (L.) Kuntze, N.
citriodora Becker, N. minor Miller, N.
delphinensis
Mutel, N. glechoma Bentham, N. grandiflora
Lapeyr., N. grandiflora Mutel, N. laurentii
Sennen, N.
cataria f. laurentii Sennen, N. cataria var.
canescens Sennen, N. mariani Sennen.
ctunic mic, floare de nimic, iarb flocoas, iarba mei,
iarba vntului, smei, urzic moart
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Lamiales
Familia: Lamiaceae
Subfamilia:
Plant peren, rdcini lemnoase, ramificate.
Tulpini puternice, erecte, rareori puin
ascendente, ramificate, inalte de 40-100 cm.
Frunze peiolate,
triunghiular-ovate, baza cordat, acute, dur
crenate. Flori hermafrodite, grupate in cime sub
form de glomerul, dense. Corola alb, scurt
pubescent, labiul superior bilobat, cel inferior
lung, violaceu punctat, cu lobul median lat, cu
marginea evident dinat. Fruct oval-subrotund,
cafeniu deschis, neted. Inflorire V-VII.
Xeromezofit-mezofit, mezoterm, slab acid-
neutrofil, spontan prin fanee, tufriuri, sub
garduri vii, la marginea drumurilor, locuri
ruderale,
pietroase sau locuri gunoite de pe lang case.
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaz atat florile, cat
i planta intreag care conin o cantitate mai
mare de monoterpene iridoide, respectiv
nepetalacton.
Compoziia chimic
Analizele efectuate la plantele de Nepeta au
relevat prezena urmtorilor componeni: proteine
(9,8 %), acid 7-deoxiloganic, acid nepetalic,
anhidrid nepetalic, nepetol, monoterpene
(plegon), fenilpropanoizi (acid rozmarinic),
timol i substane minerale.
esuturile acestei plante conin numeroase
lactone: nepetalacton (C10H14O2), nepetalacton-
N1, dihidronepetalacton, dihidronepetalacton-N3,
epinepetalacton, metil-nepetalacton,
izodihidronepetalacton, nepetariazid (C14H28O8),
acid 1,5,9-epideoxilogarin.
In esuturile acestei plante s-a identificat
prezena uleiurilor volatile. Acestea sunt
sintetizate de perii secretori dispui pe tulpin
i frunze, care sunt
scuri i au glanda uni sau pluricelular.
In uleiul volatil de Nepeta cataria, Pdure
.a.(2006) au identificat urmtorii componeni:
nepetalacton I (61,96 %), nepetalacton II (9,22
%), -
cariofilen (1,84 %), carvon (1,27 %), geranial
(0,65 %), ocimen (0,61%), -pinen (0,31 %),
germacren D (0,23 %) i geraniol (0,12 %).
Detalii...
Aciune terapeutic
Antipiretic, antispastic, sedativ, diaforetic,
diuretic.
Importana
Medicinala, melifera, aromatica
Utilizare
Colici spastice, migrene, dismenoree.
Extractele obinute din frunzele i florile de
Nepeta cataria au proprieti antispasmotice,
antitusive, carminative, sedative, tonice,
stimuleaz
cicatrizarea rnilor i eliminarea aerului din
intestine.
Medicina uman popular
Se utilizeaz ceaiul preparat din aceast plant
pentru tratarea durerilor de cap i de stomac iar
extractele din rdcini au o aciune uor
stimulant.
Extractele sunt folosite oral pentru tratarea
colicilor, diareii, astmului iar tinctura pentru
frecii in caz de reumatism sau artrit; utilizat
pentru
combaterea durerilor de dini, colici intestinali,
rceli, spasme, ulcere stomacale etc. La noi in
ar, in zona Arieului, Butur (1933) o
menioneaz
alturi de Marrubium vulgare ca fiind folosit
contra ameelii, iar tulpinile fierte se folosesc
la splturi pe cap sau se afum cu ea?.
Acelai
autor, (1936) prezint importana sa in zona
Transilvaniei: in Runcul Salvei-Nsud, planta se
piseaz cu grsime i se pune in legtoare pe
pantecele copiilor, care sufr de disenterie; in
Romuli se d pentru tuse i ndueal; la dureri
de cap se pune btut, in legtur?.
Medicina veterinar datorit compoziiei sale
chimice deosebite i mai ales prezenei
nepetalactonei, uleiul volatil provenit de la N.
cataria era
folosit ca atractant in diferite momeli, la
prinderea in capcane a pisicilor slbatice i
lincilor; planta proaspt, intreag are
proprietate de ine
departe anarii, sau tiat mrunt, inltur
gandacilor de buctrie.
Cosmetic florile sunt utilizate in parfumerie.
Cultivare
Mod de cultivare:
Despartire de tufa, butasi sau autoinsamantare
Recoltare
Varfuri inflorite, cu secera la momentul
infloritului (mai-iulie)
Alte specii
Alte specii de Nepeta:
NEPETA PARVIFLORA BRIEB.
Uleiul volatil extras din specia Nepeta parviflora
Brieb. s-a caracterizat printr-un coninut mai
mare de germacren D (40,5 %), eucaliptol (7,80 %)
i
beta -cariofilen (6,30 %). In cantitate mai mic
s-a idntificat prezena: elemenului (4,70 %),
spatulenolului (3,20 %), cadinenului (2,70 %),
beta
-elemenului (2,40 %), beta -copaenului (1,90 %) i
beta -burbonenului (1,90 %).
NEPETA UCRAINICA SSP. UCRAINICA
In cazul speciei Nepeta ucrainica ssp. ucrainica
s-a constatat c uleiul volatil nu conine
nepetalacton i se caracterizeaz prin urmtoarea
compoziie: 65,78 % eucaliptol, 17,10 % beta-
pinen, 8,13 % alfa-pinen, 3,72 % beta-mircen, 3,30
% mirtenal i 0,80 % 4-terpineol.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: NEPETA NUDA L.
Denumire popular: poala Sfintei Mrii
Sinonime tiinifice: N.pannonica L., N. violaceae
Vill., N. pannonica Jacq., Cataria paniculata
Moench., Glechoma nuda O. Kuntze, N. pannonica
Jacq., N. pannonica subsp. parviflora, N. nuda
Jacq., N. ucranica M.B., N. nuda Neilr., N.
ucrainica auct., non. L., N. nuda grandiflora
Benth., N.
nuda grandiflora Benth., Cataria nuda Moench,
N. tmolea Boiss. var. laxior Boiss., N. nuda L.
var.
pastoralis Bornm., N. nuda subsp. pannonica (L.)
Gams, N. violaceae var. panonica (Jacq.) Stoj.
Stef.,
N. nuda proles violacea (L.) Rouy, N. paniculata
Crantz, N. paniculata Miller, N. ruderalis Boiss.,
N.
violacea Lapeyr., N. vulgaris Lam., N. pannonica
subsp. pannonica var. grandiflora Benth.
Poalele Sf Mrii, Poala Maicii Precista
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Lamiales
Familia: Lamiaceae
Subfamilia:
Plant peren, rdcinii lemnoase, tulpini erecte,
robuste, canaliculate, glabre, lucioase, inalte de
50-120 cm. Inflorescen racemo-cimoas, lax, cu
pedunculii cimei scuri, uneori simplu cu dihazii.
Frunze alungit-ovate ctre lanceolate, baza
cordat sau retezat, crenat-serate. Frunze
mediane
sesile, cele superioare asemntoare cu
bracteelor. Corola palid-violacee, sau rozie,
labiul inferior violaceu-punctat, barbelat. Fruct
eliptic-ovoidal,
maroniu. Inflorire VI-VIII.
Xeromezofit, frecvent din zona stepei pan in
etajul gorunului, in pajiti, tufriuri.
Detalii...
Organe utilizate
Compoziia chimic
Analiza uleiului volatil extras din specia Nepeta
nuda ssp. nuda a relevat c principalii componeni
sunt eucaliptolul (44,87 %), nepetalacton II
(14,68 %), -cariofilen (8,68 %), germacren D
(7,76 %), -pinen (6,85 %), -terpineol (4,50
%), ocimen (2,66 %), -pinen (1,81 %), 4-
terpineol
(1,20 %), farnesol (1,08 %) i nepetalacton I
(1,02 %).
Detalii...
Aciune terapeutic
Importana
Utilizare
Medicina uman popular Butur (1933) o
menioneaz in Maramure i Nsud: in Crceti,
se fierbe in aghiasm i se spal apoi pentru
dureri
de cap; in Negreti se afum cu ea uscat cei care
sufer de imbtciune? sau frunzele se
intrebuineaz btute cu unsoare, contra durerilor
de
cap, se ung pe frunte cu ea?.
Alte specii
Alte specii de Nepeta:
NEPETA PARVIFLORA BRIEB.
Uleiul volatil extras din specia Nepeta parviflora
Brieb. s-a caracterizat printr-un coninut mai
mare de germacren D (40,5 %), eucaliptol (7,80 %)
i
beta -cariofilen (6,30 %). In cantitate mai mic
s-a idntificat prezena: elemenului (4,70 %),
spatulenolului (3,20 %), cadinenului (2,70 %),
beta
-elemenului (2,40 %), beta -copaenului (1,90 %) i
beta -burbonenului (1,90 %).
NEPETA UCRAINICA SSP. UCRAINICA
In cazul speciei Nepeta ucrainica ssp. ucrainica
s-a constatat c uleiul volatil nu conine
nepetalacton i se caracterizeaz prin urmtoarea
compoziie: 65,78 % eucaliptol, 17,10 % beta-
pinen, 8,13 % alfa-pinen, 3,72 % beta-mircen, 3,30
% mirtenal i 0,80 % 4-terpineol.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: NERIUM OLEANDER L.
Denumire popular: Leandru
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Familia: Apocynaceae
Subfamilia:
Bore, arbust, de 5 m inlime; frunze dispuse in
verticil, lanceolat eliptice, pieloase,
persistente; flori albe-roze; inflorirea: iulie-
septembrie; fructul
folicul.
Specie cultivat.
Organe utilizate
Produs utilizat in fitoterapie frunzele
Compoziia chimic
Frunzele conin: 1,5% heterozide cardiotonice,
constituenii majoritari fiind oleandrozida (3-
-L-oleandrozil-16-acetoxi-gitoxigenol) i
digitalinum
verum [4-O( -glucozil)- D-digitalozil-3-O-
gitoxigenol); digitoxozil-gitoxigenol,
heterozidele uzarigenolului (puin active
therapeutic) i
adinerigenolului (inactive therapeutic); -D-
glucozil- -D-diginozil-oleandrigenol,
geniobiozil-oleandrigenol.
In frunze se mai gsesc: taninuri, alcaloizi
(rosaginin), rezine, pseudocuramine, triterpene
(betulin), precum i urmtorii compui:
Vitamine: rutin.
Steroli: sitosterol, campesterol, stigmasterol.
Saponine: uzarigenin i saponine triterpenice:
acid betulinic.
Triterpene: acid ursolic, acid oleanolic,
Pigmeni: izoquercetin, campferol-3-
ramnoglucozid, quercetin, quercetin-3-
ramnoglucozid.
Aciune terapeutic
Cardiotonic.
Importana
Toxica
Utilizare
Reprezint materie prim in extracia
oleandrozidei
Extractele din rdcini sunt toxice, motiv pentru
care se utilizeaz numai sub form de tratament
extern. Uleiul obinut din rdcini este folosit
in
tratarea bolilor de piele.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: NICOTIANA TABACUM L.
Denumire popular: Tutun
Sinonime tiinifice: Nicotiana fruticosa L., N.
macrophylla Spreng., N. petiolata Agardh
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Clasa: Magnolopsida
Subclasa:
Ordinul: Solanales
Familia: Solanaceae
Subfamilia:
Plant anual, inalt de 75-150 (200) cm, erbacee,
cilindric, glandulos proas, simpl, sau spre
varf puin ramificat. Frunze mari, simple,
alterne,
cu margine intreag; cele inferioare alungit
eliptice, decurente, cele superioare alungit pan
la ingust lanceolate, acuminate, sesile sau scurt
peiolate, glandulos proase. Inflorescen
paniculat ramificat, cu flori foarte scut
pedicelate. Corola roie sau roz, rara alb,
infundibuliform, cu
tub zvelt i limb lat, cu 5 lobi acuminai. Fruct
capsul alungit ovoidal, semine numeroase.
Inflorire VI-IX.
Cultivat, alimentar, industrial, plant toxic
datorit nicotinei.
Organe utilizate
Se utilizeaz frunzele acestei plante in industria
tutunului pentru coninutul lor de nicotin.
Compoziia chimic
Frunzele au un coninut, raportat la substana
uscat, de 3,3 4,6 % amidon, 1,0 20,0 %
glucide solubile, 6,3 12,8 % substane pectice,
0,6 3,4
% lipide, 5,5 20,3 % acizi organici, 3,0 16,0
% rezine, 0,4 1,2 % uleiuri volatile i 0,2
0,3 % ceruri (Bodea, 1982). Glucidele solubile
sunt
reprezentate de glucoz, fructoz, zaharoz,
maltoz, stafioz, rafinoz iar poliglucidele de
dextrine, hemiceluloze i substane pectice.
Lipidele din frunze sunt reprezentate de
gliceride, fosfatide i steroli (-sitosterol,
stigmasterol, ergosterol, campesterol, colesterol
i calinasterol).
Dintre acizii organici, in frunzele de tutun s-a
identificat prezena acizilor: malic, fumaric,
glicolic, oxalic, D-gliceric, glioxilic, piruvic,
malonic, -
cetoglutaric, formic, succinic, ftalic i oxalil
acetic.
Coninutul mediu de compui fenolici variaz intre
7,17 i 7,92 % (Tsao i Chaplin, 1977), iar cel de
substane minerale este in medie de 17,2 g/ 100
g sub. uscat.
Rezinele din frunzele de tutun conin acizi -,
i -tabacici.
In frunzele de tutun au fost identificai
flavonoli (pinoquercetol) i mai mult de 30 de
alcaloizi, al cror concentraie variaz intre
0,06 i 10,0 %.
Frunzele conin 0,6-10 % alcaloizi totali
reprezentai de S-(-)-nicotin, alturi de care in
cantiti mici intalnim nornicotin, nicotirin,
Nnitrozonornicotin,
anabasin, anatabin, anatalin, nicotelin,
pirolidin, N-metilpirolidin, piperidin, N-
oxidul nicotinei, N-acil-nornicotin,
nicotririn, miosmin,
Sisson i Saunders (1983) au determinat coninutul
principalilor alcaloizi din 1108 forme de
Nicotiana cultivate in SUA i au constatat
existena
urmtoarelor limite de variaie intr-un gram de
substan uscat: 0,2 65,5 mg total alcaloizi,
din care alcaloizii cu nucleu piridinic
reprezint: 0
64,4 mg nicotina, 0 42,7 mg nornicotina, 0 4,0
anabasina i 0 3,5 mg, anatabina.
Dintre aminoacizii liberi, s-au pus in
eviden:prolina, ornitina i citrulina.
Frunzele verzi de tutun conin falavone ca
quercetin-3,3 -dimetil eter, glucozizi flavonici
ca rutina (quercetin-3-rutinozid). Dintre
glucozizii
cumarinelor au fost identificai: cicoriina-7-
D-glucozidul i scopolina-7-D-glucozidul.
Flavonolii sunt reprezentai in florile de
Nicotiana de
quercetin-3-rutinozid, quercetin-3,3 -dimetil
eter, quercetin-3-metil eter. Alturi de flavone,
in frunze s-au detrminat i pigmeni carotenoizi a
cror
concentaie a ajuns la 60 mg/ 100 g sub. uscat.
Uleiul volatile xtras din frunzele de tutun
conine: monoterpene: borneol, linalool, derivai
furanici ca: furfulol, 5-metil-furfurol, acid
-furanocarboxilic i fitofuran, diterpenoide ca:
-levantelonid, -levantolenid, cembren,
acizi diterpenoidici, acizi triterpenoidici,
terpene
superioare ca solanesolul, solanona,
fenilsolanona, solavetivona, solascona i
docosanol-1, tetra-, hexa- i octa-cozanol (Bodea,
1982).
In cantitate mic a fost determinat i prezena
hidrocarburilor aromatice polinucleare cum sunt:
antracenul i fenantrenul.
Aciune terapeutic
Nicotina este un agonist al receptorilor
colinergici, uor absorbit prin mucoase i
pulmonar; la inceput este un excitant ganglionar,
apoi un
ganglioplegic; stimuleaz SNC (produce tremurturi
i convulsii), stimuleaz centrii respiratori i
centrul vomei; la nivel cardio-vascular induce
tahicardie, vasoconstricie i creterea presiunii
arteriale; crete tonusul i activitatea motric
intestinal, iar la nivelul jonciunii neuro-
musculare
faza iniial de stimulare este bravat, dar
cedeaz rapid unei faze de blocaj. Nornicotina
prezint proprieti insecticide.
Importana
Utilizare
Nicotina nu are aplicaii terapeutice, iar
nornicotina se utilizeaz pentru combaterea
puricilor i a altor insecte care paraziteaz
diferite plante de
cultur.
Nicotina existent in frunzele acestei plante
poate fi utilizat ca insecticid iar derivaii
formai in timpul arderii tutunului au efect
cancerigen.
Tinctorial frunzele vopsesc fibrele in galben-
inchis i tabac.
Toxicitate
Contraindicaii
Intoxicaia cu nicotin poate surveni la fumtorii
foarte tineri (copii) i in general consecinele
sunt neglijabile (grea, hipersalivaie,
vomismente);
intoxicaia accidental s-a inregistrat la
horticultorii care manuiesc nicotina ca
insecticid, precum i la recoltatorii frunzelor de
tutun, mai ales pe
rou sau pe timp umed (apa mrete absorbia
dermic). Simptomele intoxicaiei cu nicotin
constau in: cefalee, hipersalivaie, gra,
vomismente,
contracii musculare, tulburri vizuale i
auditive, confuzii mentale, dificultate marcant
in respiraie, hipertensiune.
Cultivare
Mod de cultivare:
Transplantarea rasadului obtinut in conditii
protejate(20 grd C) -primavara tarziu
Recoltare
Frunze, recoltate manual cu cutite
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: NIGELLA SATIVA L.
Denumire popular: Negrilic
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subfamilia:
Este o specie anual care uneori este cultivat in
grdini. Are tulpina proas.. i foliculele
unite de la baz pan aproape de varf.
Organe utilizate
De la aceast specie se utilizeaz seminele in
scop medicinal.
Compoziia chimic
Seminele conin: glucide (glucoz), lipide (35,5
41,6 %), proteine, rezine, tanin, ulei volatil
(1,5 %), glicozizi (melantin C20H33O2) i
steroizi
de tip ergostan (obtusifoliol).
Uleiul volatil extras din semine conine: trans-
anetol, p-cimen, limonen, carvacrol, carvon
timol, timochinon i 4-terpineol .
Nickavar .a. (2003) au precizat c uleiul extras
din semine conine: acidul linoleic (55,6 %),
acid oleic (23,4 %) i acid palmitic (12,5 %).
In uleiul extras din semine a fost determinat
prezena sterolilor: lophenol, 24-etil-lophenol,
24-metil-lophenol, 5-dehidro-avenasterol, 7-
dehidroavenasterol,
alfa-spinasterol, beta-sitosterol, campesterol,
ciclostadienol, cicloartenol, cicloeucalenol,
gramisterol, stigmasterol i stigmastanol.
In semine a mai fost identificat prezena
urmtorilor alcaloizi: nigellicin, nigellidin,
nigellimin, nigellin i nigellon.
S-a mai identificat prezena urmtoarelor
substane:
Aminoacizi: alanin, asparagin, acid aspartic,
acid glutamic, glicin, izoleucin, leucin,
fenilalanin, serin, treonin, triptofan i
tirozin.
Triterpene: beta-amirin, taraxerol, tirucallol.
Flavone: astragalin i quercitin-3'-glucozid.
Saponine: hederagenin
Aciune terapeutic
Extractele obinute din semine au efect
bactericid, digestiv, diuretic, excitant, laxativ,
stimulant, tonic, vermifug, sudorific i
antihipertensiv.
Importana
Utilizare
Se utilizeaz pentru tratarea astmului, bronitei,
gripei, tumorilor abdominale.
Cultivare
Este o plant anual, erbacee care crete uor pe
orice tip de sol, dar prefer poziiile insorite.
La noi in ar se cultiv prin grdini, cu
deosebire in
sudul rii, dar apare i ca buruian prin culturi
sau pe coline insorite.
Se seamn primvara devreme, cu semntoraea
universal, la distan de 50 cm sau in benzi (50
cm intre benzi i 15 cm intre randurile
apropiate),
la o adancime de 1-2 cm, folosind la hectar 10 kg
sman. Recoltarea se efectueaz cand 60-70% din
plante au ajuns la maturitate, adic seminele
sunt de culoare neagr. De pe un hectar se obin
6-8 q semine.
Recoltare
Seminte, cand capsulele s-au ingalbenit, direct cu
combina in lan
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: OCIMUM BASILICUM L.
Denumire popular: busuioc
Sinonime tiinifice: O. basilicum var. pilosum
(Willd.) Benth., var. thyrsiflorum (L.) Benth.
basic, bsileac, biensioc, biziloc, borjolic, bosioc rou,
bosiog, bosioace, bosoioc, busioc de grdin,
busioc, mlcin, mtcin, mejioram, vsileac
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Lamiales
Familia: Lamiaceae
Subfamilia:
Plant anual, de culoare verde inchis,
pubescent, aromatic, cu tulpin erect inalt de
20-60 cm, ramificat la baz. Frunze ovate,
atenuate in
peiol, intregi sau slab dinate, pe dos cu
numeroase glande secretoare. Inflorescen
intrerupt spiciform, format din verticile
pauciflore, scurt
pedunculate, cu cate 4-6 flori albe sau alburii
scurt pedicelate. Tetraachene ovoidale in mediu
umed devin mucilaginoase. Inflorete in lunile
VIIVIII.
Plant cultivat, prefer solurile cu textur
mijlocie, bine structurate, permeabile, fertile;
nu suport solurile argiloase, grele, reci,
solurile nisipoase
i srturile; mezohigrofit, sciadofil.
Organe utilizate
In medicin se utilizeaz plantele proaspt
recoltate, care conin uleiuri volatile cu compui
aromatici fenilpropanici.
Compoziia chimic
Analizele efectuate la plantele din 6 cultivare de
busuioc au evideniat c substana uscat total
din frunze a variat intre 10,98 i 14,65 %,
coninutul in clorofil a variat intre 139,21 i
251,02 mg/ 100 g, iar cel de substane minerale
intre 1,92 i 2,46 %. Coninutul in elemente
minerale a
variat in funcie de cultivar intre 188,2 i 641,1
mg/ 100 g pentru potasiu, intre 851,1 i 1130 ,2
mg/ 100 g pentru calciu, intre75,0 i 88,0 mg/ 100
g
pentremagneziu i intre 13,4 i 54,4 mg/ 100 g
pentru fier (Burzo .a., nepublicat).
Principalii componeni identificai in esuturile
acestei specii sunt: uleiurile volatile (0,1 - 1,0
%), glucide, lipide (3 4 %), proteine (11 16
%),
compui fenilpropanoizi (estragol, acid
rozmarinic), glicozizi (esculin, esculetin),
triterpene (acid ursolic), acid valeric.
Steroli: -sitosterol, stigmasterol.
Pigmenii din organele aeriene ale acestei specii
sunt reprezentai de clorofile, caroteni
iflavone. Coninutul de flavone variaz intre
0,45 i 1,10 %
(Benedec .a., 2006) i sunt reprezentai de:
apigenin, izoquercitrin, campferol, campferol-O-
-D-rutinozid, luteolin, quercetin, quercetin-
3-Odiglucozid,
glicoflavone (orientin), vicenin, xantomicrol,
-caroten, clorofil.
rutin, tiamin.
Acizii fenolici din 100 g parte aerian uscat
variaz astfel: acidul caftaric intre 87,1 i
1414,6 mg, acidul cafeic intre 32,8 i 219,7 mg,
acidul
clorogenic intre 29,5 i 30,3 mg, acidul p-cumaric
intre urme i 24,3 mg, acidul ferulic intre 11,8
i 27,2 mg i acidul cicoric are un coninut de
21,3
mg (Benedec .a., 2006).
Aminoacizi: arginin, acid aspartic, glicin,
histidin, leucin, izoleucin, serin, lizin,
prolin, treonin, tirozin, triptofan, valin.
Gulati i Sinha (1989) au identificat trei
chemotipuri de Ocimum. Uleiul volatil extrs din
primul dintre aceste chimotipuri are urmtoarea
compoziie: 42,23 % metil cinamat, 38,23 %
linalool, 8,56 % linalil acetat, 3,54 % camfor,
1,94 % metil cavicol, 1,69 % farnesol, 1,8-cineol,
0,54
% -cadien, 0,34 % -humulen, 0,31 % -
cariofillen, 0,19 % terpinolen, 0,15 % geraniol,
0,12 % borneol, 0,09 % -pinen, 0,01 % mircen i
0,01 %
neral.
Cel de al doilea chemotip are urmtoarea
compoziie: 42,60 % linalool, 41,80 % metil
cinamat, 8,30 % linalil acetat, 1,60 % farnesol,
1,40 %
camfor, 1,06 % metil cavicol, 10,70 % 1,8-cineol,
0,65 % -cadien, 0,50 % -humulen, 0,50 % metil-
isoeugenol, 0,30 % -pinen, 0,30 % -pinen,
0,10 % borneol, 0,10 % geraniol, 0,05 % -
cariofillen, 0,01 % citronellal, 0,01 % mircen,
0,01 % neral i 0,01 % terpinolen.
Cel de al treilea chemotip are un coninut mai
mare de metil cinamat (51,34 %) i mai mic de
linalool (19,68 %). Ceialali componeni se gsesc
in
urmtoarea proporie: 8,38 % linalil acetat, 2,93
% farnesol, 2,19 % geraniol, 1,29 % metil cavicol,
0,93 % -cariofillen, 0,92 % -cadien, 0,86 %
camfor, 0,80 % 1,8-cineol, 0,69 % neral, 0,53 %
-humulen, 0,53 % metil isoeugenol, 0,21 %
borneol, 0,16 % terpinolen, 0,10 % -pinen, 0,01
%
camfen, 0,01 % metil eugenol i 0,01 % -pinen.
Then .a. (1993) au identificat prezena
uleiurilor volatile mai intai in frunzele
plantelor tinere, pentru-ca in faza de inflorire
cea mai mare cantitate
s se gseasc in flori. In faza de inflorire
principalul component din uleiul volatil il
reprezint linaloolul (40-60 %). Dup aceast
faz, coninutul
in linalool scade cu 25-40 %, concomitent cu
realizarea celui mai mare coninut de
sesquiterpene.
Szabo i Bernath (2002) au studiat 11 populaii de
busuioc din Ungaria i au constatat c momentul
optim de recoltare nu poate fi generalizat pentru
toat specia, depinzand de fenotip.
Burzo i Mihaescu (2005) au analizat diferite
cultivare de busuioc i au constat c primcipalii
componeni variaz astfel:
Busuiocul din cultivarul minimum are un coninut
mai mare de: linalol 21,01 %, -bergamoten 17,98
%, tau-cadinol 8,98 %, germacren D 8,49 %,
-guaien 6,93 % i eugenol 6,34 %.
Busuiocul din cultivarul alimentar conine: 51,78
% metil cavicol i 19,08 % linalol.
Busuiocul din cultivarul rubin conine: linalol
(60,33 %) i metilcavicol (22,22 %)
Busuiocul din cultivarul citron conine: 20,75 %
trans-geraniol, 17,82 % -citral, 16,67 % cis-
citral, 16,67 % cis-citral, 12,16 % geraiol, 5,12
% -
cariofilen, 4,79 % -bergamoten, 4,07 % germacren
D, 4,75 % tau-cadinol, 3,86 % eucaliptol, 2,70 %
4-terpineol, 2,35 % germacren D.
Cultivarul nufr conine linalol (58,53 %),
metilcavicol (8,50 %) i -cubeben (6,12 %).
Busuiocul din cultivarul greco are un coninut mai
mic de linalol (14,20 %) i mai mare de compui
mai greu volatili: 15,95 % -cariofilen, 11,59 %
tau-cadinol, 8,52 % -elemen i 7,96 % -
farnesen.
In mod similar, cultivarul vert conine mai puin
de 1 % linalol i un numr mai mare de compui cu
volatilitate medie i mic: 27,89 % geranial,
21,35 % neral, 8,48 % -cariofilen, 6,09 % nerol,
4,76 % -farnesen, 4,22 % elixen, 3,52 %
geraniol, 3,23 % -selinen, 3,17 % -elemen,
2,79 % -
cariofilen i 1,25 % -bergamoten.
Compoziia chimic a uleiului volatil de busuioc
(Basilici aetheroleum) este dependent de tipul de
chemovarietate i de specie, de condiiile
pedoclimatice i de stadiul de dezvoltare al
plantei in momentul recoltrii.
Principalii constitueni ai uleiului volatil sunt:
chavicol metil-eter (85-88% in O. basilicum var.
basilicum, 22-25% in O. basilicum var. grand vert
i
O. basilicum var. minimum), eugenol metil-eter
(55-60% in O. basilicum var. maximum i O.
basilicum var. minimum), eugenol (62,5%-80% in O.
gratissimum L. eugenoliferum), timol (20-47,6%),
linalol (40-45% in O. basilicum var feuilles de
laitue), -terpinen (9-26%) i p-cimen (16,2-
32,4%) in O. gratissimum thymoliferum, camfor (60%
in O. canun camphoriferum).
Ali constitueni:
-momoterpene ( i -pinen in toate
chemovarietile, cu excepia O. basilicum var.
basilicum, limonen, sabinen, camfen in O. canum;
cis- i trans-
-ocimen in O. gratissimum eugenoliferum, mircen,
a-terpinen i a-tuien in O. gratissimum
thymoliferum);
-sesquiterpene (-cariofilen, in toate, cu,
excepia O. basilicum var. basilicum,
izocariofilen i -elemne in O. basilicum var
feuille de laitue,
germacren D i -bisabolen, in O. canum, - i
-santalen in O. gratissimum eugenoliferum, -
humulen i -selinen in O. gratissimum
thymoliferum);
-hidrocarburi arilice (-p-dimetilstiren in O.
gratissimum thymoliferum);
-alcooli monoterpenici (linalol in toate
chemovarietile);
-fenoli (eugenol in toate chemovarietile);
-esteri (acetat de fenchil i de linalil in O.
basilicum var. basilicum i O. basilicum var.
feuilles de laitue, acetat de citronelil i de
terpenil in O.
basilicum var. grand vert i O. basilicum var.
minimum, acetat de bornil in O. canum, cinamat de
metil in O. basilicum var. feuilles de laitue i
in O.
canum);
-aldehide i cetone (citronelal, neral i geranial
in O. basilicum var. grand vert i in O. basilicum
var. minimum, 3-octanon in O. basilicum var.
basilicum, metil-heptanon i 2-undecanon in O.
canum);
-fenol metil-eteri (chavicol metil-eter in O.
basilicum var feuilles de laitue, O. canum, O.
gratissimum eugenoliferum, eugenol metil-eter in
O.
basilicum var. basilicum, O. basilicum var.
feuilles de laitue, O. canum, O. gratissimum
thymoloferum, Z- i E- anetol in O. basilicum var.
basilicum, izoeugenol metil-eter i timol metil-
eter in O. gratissimum thymoliferum);
-oxizi (1,8-cineol in O. basilicum var. feuilles
de laitue, O. basilicum var. grand vert i O.
basilicum var. minimum, O. canum, trans-ocimen in
O.
basilicum var. basilicum, cariofilen oxid in O.
canum);
Detalii...
Aciune terapeutic
Busuiocul are aciune antiseptic (dezinfectant,
bactericid), fungicid, carminativ,
antispastic, stomahic, tonic general,
reconfortant,
antalgic.
Uleiul volatil de busuioc (Basilici aetheroleum)
are aciune:
-antispastic puternic (O. basilicum var.
basilicum, O. basilicum var. grand vert, O.
basilicum var. minimum, O. canum);
-neuroregulatoare prin aciunea asupra bulbului
rahidian i a sistemului simpatic (O. basilicum
var. basilicum);
-hipotensiv (O. canum);
-antiinflamatoare (O. basilicum var. basilicum i
O. canum);
-analgezic (O. basilicum var. basilicum);
-decongestiv venoas i arterial (O. basilicum
var. basilicum), decongestiv al prostatei (O.
feuilles de
laitue), i al uterului (O. basilicum var.
feuilles de laitue);
-antisclerozant (O. basilicum var. feuilles de
laitue, O. gratissimum eugenoliferum);
-anticataral i mucolitic (O. canum);
-antiinfecioas ( antiviral O. basilicum var.
basilicum, O. gratissimum eugenoliferum, O.
gratissimum thymoliferum; antibacterian O.
gratissimum thymoliferum; O. basilicum var.
basilicum pe stafilococi i pneumococi; O.
gratissimum eugenoliferum pe stafilococ alb,
auriu,
pneumococi, streptococi, beta-hemolitici tip A;
fungicid O. gratissimum thymoliferum);
-paraziticid (O. gratissimum eugenoliferum);
-tonic i stimulent general (O. basilicum var.
feuilles de laitue, O. gratissimum eugenoliferum,
O. gratissimum thymoliferum), tonic digestiv i
neurotonic (O. basilicum var. feuilles de laitue,
O. gratissimum eugenoliferum);
-imunomodulatoare (O. gratissimum thymoliferum).
Importana
Utilizare
Busuiocul este utilizat in tulburri digestive
(aerofagie, flatulen, gastrite, ulcere, colite
spastice, enterocolite infecioase), afeciuni
respiratorii
(bronite, pneumonii) i urogenitale (cistite
colibacilare, prostatite), dureri reumatice,
astenie, eczeme, prurit.
Busuiocul este un condiment foarte apreciat i. o
plant melifer de importan major.
Busuiocul constituie materia prim pentru
extracia uleiului volatil.
Uleiul volatil de busuioc (Basilici aetheroleum)
se utilizeaz in:
Medicina uman
-dereglri nervoase (nervozitate, anxietate,
astenie dup episoade infecioase O. basilicum
var. basilicum, scleroza in plci O. basilicum
var.
basilicum, O. gratissimum eugenoliferum,
spasmofilie O. basilicum var. basilicum, O.
basilicum var. grand vert, O. basilicum var.
minimum);
-afeciuni respiratorii i ORL (amigdalite O.
gratissimum thymoliferum, bronite catarale i
spastice O. canum, O. gratissimum eugenoliferum,
O. gratissimum thymoliferum, pneumonii O.
gratissimum eugenoliferum, O. gratissimum
thymoliferum);
-tulburri digestive (aerofagie, gastrite O.
feuilles de laitue, colite spastice O. basilicum
var. grand
vert, O. basilicum var. minimum, O. canum,
enterocilite infecioase O.basilicum var.
maximum, O. basilicum var. minimum, O. canum);
-afeciuni cardiovasculare (hipertensiune
arterial O. canum);
-tulburri genito-urinare i endocrine (cistite
O. gratissimum thymoliferum, infecii urinare
stafilococice O. basilicum var. basilicum,
nefrite,
salpingite O. gratissimum eugenoliferum,
prostatite congestive O. basilicum var.
basilicum, O. gratissimum eugenoliferum,
hipermenoree O.
gratissimum eugenoliferum);
-boli parazitare (O. gratissimum eugenoliferum);
-ru de micare (O. basilicum var. basilicum).
-condiment foarte apreciat i constituie materia
prim pentru extracia uleiului volatil.
Industrie - pentru parfumuri, spunuri, ampoane,
paste de dini, etc. i pentru condimentarea unor
lichioruri.
Apicultur - busuiocul este important ca specie
melifer.
Forme farmaceutice
nfuzie, decoct, macerat, cataplasme, tinctur.
Conservare
Cultivare
Busuiocul este o plant iubitoare de cldur. La
temperaturi joase pozitive crete incet i se
dezvolt insuficient. In ce privete lumina
preteniile
sunt mai reduse (reuete chiar la umbr), dar
rezultate foarte bune se obin pe terenuri
insorite, suficient de umede, bogate in humus i
elemente
nutritive, cu textur uoar sau mijlocie, cu
expoziie sudic sau sud-vestic, cu pH neutru.
Cultura se infiineaz prin semnat direct sau
prin rsad. Semnatul in camp se efectueaz
primvara dup trecerea pericolului brumelor, la o
adancime de 1,5-2 cm, la o distan intre randuri
de 20 cm (pentru soiuri pitice) i 35-70 cm
(pentru soiuri cu port semiinalt i inalt,
folosind 10 kg
sman /ha. Pentru producerea rsadurilor
semnatul se efectueaz in rsadnie cu inclzire
biologic sau in sere inmulitor, in decada a doua
a lunii
martie, folosind 6 g semine la m2. Se aplic
lucrri obinuite pentru rsaduri, fr a se
aplica repicatul. Rsadurile se planteaz in
perioada 25
aprilie- 20 mai. Se aplic lucrri de ingrijire
precum: praila mecanic pe intervalul dintre
randuri, praile manuale pe rand; erbicidare,
rritul la
culturile obinute prin semnat direct;
fertilizri suplimentare; udri; combaterea
bolilor i duntorilor. Recoltarea se face manual
prin tierea
lstarilor (pe timp scat) in perioada infloritului
in mas a plantelor, din iunie pan toamna la
apariia buruienilor, obinand 10-12 t/ha. Materia
prim
destinat extragerii uleiurilor eterice trebuie s
aib o umiditate de cel mult 10-12%, iar
impuritile s nu depeasc 2%. Nu se admit pe
plante
insecte sa larve. Pentru obinerea seminelor,
particularitile constau in faptul c: dup prima
recoltare de lstari tineri, la care se ciupesc
doar
varfurile (pentru a favoriza ramificarea),
plantele se rresc la 28-30 cm pe rand, se
fertilizeaz cu 100 kg superfosfat i 50-60 kg
aotat de amoniu la
hectar, se presc, se irig i se indeprteaz
cele bolnave sau nespecifice soiului. Recoltarea
se efectueaz la sfaritul lunii august, inceputul
lunii
septembrie, cand fructele ajung la maturitatea
fiziologic, iar producia obinut este in jur de
150-200 kg/ha.
Mod de cultivare:
Semanat direct in camp (cu plante indicatoare), la
adancime de 1,5-2 cm, 6 kg/ha, distanta intre
randuri: 50 cm, densitate 180000-200000 plante /ha
Recoltare
Herba, la inflorit deplin, cu secera, cositoarea
sau masina de recoltat mazare
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: OENANTHE AQUATICA (L.) POIR.
Denumire popular: Mrra
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Apiales
Familia: Apiaceae
Subfamilia:
Organe utilizate
Compoziia chimic
Fructele conin: glucide (manoz, galactoz), ,
lipide, ceruri, rezine i compui volatili (apiol,
camfen, -felandren, nonen-1-ol, nonen-3-ol, 4-
undecen-3-ol, felandren, pinen, sabinen).
esuturile plantei conin: ramnetin, mircetin,
compui flavonoizi (tricetin) i oenanthetoxin
substan toxic ce produce convulsi.
Aciune terapeutic
Alterativ, diuretic, expectorant.
Importana
Toxica
Cultivare
Mod de cultivare:
Semanat direct in camp, primavara sau vara tarziu
Recoltare
Fructe recoltate la maturitate deplina
Valorificare
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: OENOTHERA BIENNIS L.
Denumire popular: Lumini
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Myrtales
Familia: Onagraceae
Subfamilia:
Este o plant bianual, de 60-150 cm inlime, cu
flori mari, galbene, cu petale de cel puin 1 cm
lungime. Fructul este capsul.
Organe utilizate
Se utilizeaza semintele plantei i uleiul obtinut
prin presarea la rece a semintelor.
Compoziia chimic
Componentele chimice idntificate suint: glucide,
lipide, rezine, taninuri (acid digallic, acid
ellagic, acid gallic), mucilagii, acid cafeic,
pigmeni
(delfinidin, kampferol, quercetin), acizi
fenolici (acid neo-clorogenic, acid p-cumaric),
fitosteroli, flobafene.
Seminele conin: glucide, celuloz (27 %),
amidon, lignine, lipide (15 32 %) i substane
minerale (4 7 %), precum i urmtoarele
substane:
Aminoacizi: alanin, arginin, acid aspartic,
cistin, glicin, acid glutamic, histidin,
izoleucin,leucin, lizin, metionin,
fenilalanin, prolin,
serin, treonin, triptofan, tirozin i valin.
Uleiuri volatile: -amirin, -amirin,
cicloartenol.
Acizi grai: acid linoleic (65 80 %), acid -
linolenic (8 - 14 %), acid oleic (6 11 %), acid
palmitic i acid stearic.
Vitamine: -tocoferol, -tocoferol.
Steroli: -sitosterol, campesterol, gramisterol.
Aciune terapeutic
Asigur elasticitatea pielii, previne apariia
ridurilor, hipocolesterolemiant.
Importana
Medicinala, melifera, medicina populara
Utilizare
Hipercolesterolemie, eczeme, psoriazis, artrite
reumatoide, neuropatii diabetice, ciroze, dureri
mamare ciclice, sindrom pemenstrual.
Uleiul din semine este folosit la formularea unor
produse cosmetice i articole de toalet.
Cultivare
Mod de cultivare:
Prin seminte, semant direct in camp primavara
tarziu
Recoltare
Flori, frunze, radacini, seminte
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ONONIS SPINOSA L.
Denumire popular: Osul iepurelui
Sinonime tiinifice:
Asudul calului, Asudul capului, Bobul coaei, Caul
iepurelui, Ciocul cioarei, Colul iepurelui, Drmotin,
Lemnie, Lingoare, Lungoare, Pir, Slitoare, Sltioar,
Sudoarea calului, Sudoarea calului puturoas,
Sudoarea capului, Sufin, Zilezitoare
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Fabales
Subfamilia:
Subarbust; rizom subpmantean; tulpin lignificat
la baz, ramificat, proas, spinoas, de 30-80
cm inlime; frunzele superioare simple, cele
inferioare trifoliolate, cu foliole serat dinate;
flori roz cu dungi mai inchise; inflorire iunie-
iulie; fruct pstaie proas, mic, cu 1-2
semine.
Sporadic in zona de step-subetajul gorunului,
pajiti, tufriuri, locuri aride.
Organe utilizate
Radix
Compoziia chimic
saponozide triterpenice, tetraciclice (- i -
onocerina sau onokol), izoflavone (onina 7-
glucozida formonetinei), pterocarpani,
fenilbenzilcetone
substituite (ononetina i onospina).
Aciune terapeutic
Extractele ori au o aciune diuretic, cu
favorizarea eliminrii calculilor renali, a
sodiului i a clorurilor; colagog.
Importana
Medicinala
Utilizare
In tratamentul litiazei renale.
In medicina, uman, popular, rdcina se
folosete pentru tratarea litiazei renale, gutei,
hidropiziei, cistitei, bronitei, reumatismului;
partea aerian
a plantei se folosete sub form de infuzie pentru
durerile de stomac. Sub form de tratament de uz
extern se folosete pentru tratarea herniei,
eczemelor i vindecarea cordonului ombilical la
copii;
tratarea cistitei i afeciunilor renale
Recoltare
Radacini, cu cazmaua, in perioada septembrie-
octombrie.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ONOPORDUM ACANTHIUM L.
Denumire popular: Scai mgresc
Sinonime tiinifice:
Ciulin, Ghimpe mare, Plmid, Prsad de cmp, Scai, Scai
mare, Scai muced, Scaiete, Scete, Sciete,
Sciete muced, Scai voinicesc, Schin alb, Schin de buboaie,
Sita znelor
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Familia: Asteraceae
Subfamilia:
Plant bianual; rdcin pivotant; tulpin
viguroas, erect, de pan la 2 m inlime;
puternic ramificat, alb sau cenuiu tomentos-
lanat, cu peri
unicelulari; frunzele bazale foarte mari, lat
lanceolate, intregi sau dinate sau sinuat lobate,
cu lobii terminai in spini, albe sau suriu
tomentoase pe
ambele fee; antodii turtit globuloase; foliolele
involucrale imbricate, verzi, cele externe
patente, cele interne erecte sau patule; flori
roii; inflorirea
iulie-august; fruct achen, puin comprimat,
transversal rugoas, cu papus glbui, de 8-10 mm.
Specie xeromezofit, frecvent in zona de step-
subetajul fagului.
Detalii...
Organe utilizate
Herba et radix.
Compoziia chimic
Organele acestei plante conin: lactone
sesquiterpenice (onopordopicrina), flavone
(luteolin-7-glucozida), hidroxicumarine
(esculozida), derivaii ai
acidului cafeic, betaine (stahidrina), poliine.
Aciune terapeutic
Extractele au aciune cardiotonic (discutabil).
Importana
Utilizare
Medicin uman, popular utilizeaz frunzele i
inflorescenele care au proprieti
anticanceroase, antitusive, diuretice,
antiseptice, cicatrizante. In
tratamentele de uz intern se folosesc frunzele i
florile, sub form de decoct in tratarea tusei
convulsive, litiazei renale, ulcerului i pentru
uz extern,
se folosete decoctul pentru tratarea rnilor
deschise supurande.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ORCHIS PURPUREA Hudson
Denumire popular: Poroinic
Sinonime tiinifice:
Bujori, Gemnari, Poranici, Poroinic, Scultoare, Untul
vacii
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Clasa: Liliopsida
Subclasa: Liliidae
Ordinul: Orchidales
Familia: Orchidaceae
Subfamilia:
Plant peren; tulpina simpl, neramificat, de
30-70 cm inlime; frunze simple, alterne,
intregi; flori cu pinten, mai mari de 6 mm.
Fructul este
capsul.
Organe utilizate
Tubera care conin mucilagii.
Compoziia chimic
Compoziia chimic este urmtoarea: 50% mucilagii
(glucani, glucomanani), 5-15% proteine.
Aciune terapeutic
Demulcent, analgezic, hipoglicemiant.
Importana
Utilizare
Diaree, indigestie, flatulen.
In medicina, uman, popular, se folosete partea
subteran, in alimentaia celor in convalescen
iar in zona Iaului, partea subteran se plmdea
in rachiu, ca tratament pentru femeile care-i
doreau copii.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ORIGANUM VULGARE L.
Denumire popular: sovarv
Sinonime tiinifice: O. hirtum Link, O.
angustifolium K. Koch
sovrf, arigan, broasc, budean, busuioc de pdure,
busuiocul fecioarelor, forostu, mgheran slbatic,
milet, poala Sf Mrii, rigan, solovrv, sufulf, trifoite
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Lamiales
Familia: Lamiaceae
Subfamilia:
Plant peren, cu miros aromatic, inalt de 30-
(60) 90 cm, cu tulpina in 4 muchii, verde, uneori
roietic, acoperit cu peri, lemnoas i
ramificat la
partea superioar. Frunzele sunt opuse, scurt
peiolate, de form oval, aproape glabre, cu
marginea intreag sau uor dinat. Inflorescen
corimbiform, format din cime contractate,
alctuind spiculee cilindrice sau prismatice,
terminale i axilare. Florile au culoare purpurie,
rareori
alb, reunite in buchete la varful tulpinii i al
ramurilor. Florile sunt inconjurate de bractee cu
marginea de culoare purpurie. Fructe ovoidale,
uor
trunchiate, netede. Inflorete VII-VIII.
Specie hemicriptofit, xeromezofit ctre
mezofit, mezoterm, acid-neutrofil, heliofil;
crete prin poieni, faneele din regiunea de
dealuri i de
munte.
Este o plant erbacee, peren, cu tulpina inalt
de 40 70 cm. Frunzele ovate sunt scurt
peiolate,opuse, iar florile formeaz o
inflorescen
corimbiform, cu florile de culoare mov-purpuriu.
Fructele sunt tetraachene.
Organe utilizate
herba.et aetheroleum.
Compoziia chimic
Origani herba conine: 1% ulei volatil, 8%
depside, flavone (heterozide ale apigenolului,
luteolului, kemferolului, naringenolului,
antociani
(peonidol, malvidol), triterpene (acid urosil,
acid oleanolic), acid cafeic.
Compoziia chimic a frunzelor uscate de Origanum
vulgare este dup Duke i Ayensu (1985)
urmtoarea: 7,2 % ap, 11,0 % proteine, 10,2 %
lipide, 64,4 % glucide, 15,0 % fibre, 7,2 %
celuloz i o valoare energetic de 306 calori.
Concentraia in elemente minerale, exprimat in
mg/ 100 g, a fost urmtoarea: calciu 1576 mg,
fosfor 200 mg, fier 44 mg, magneziu 270 mg, sodiu
15 mg, potasiu 1669 mg i zinc 44 mg (Simionescu,
2004). Dintre vitamine s-au determinat: tiamina
0,34 mg i niacina 6,2 mg/ 100 g frunze.
Acestea mai conin uleiuri volatile i compui
fenolici.
Lagouri i Boskou (1996) au precizat c plantele
de Origanum conin 288 672 ppm tocoferoli, care
au efect inhibitor asupra proceselor de
autooxidare din esuturi. Alturi de aceste
substane a fost determinat un coninut de 3 %
acid rosmarinic i 84 mg/ 100 g taninuri.
Tma .a. (2004) au determinat in plantele de
Origanum 1,36 % flavonoizi, 5,1 % compui fenil
propanoizi, 4,65 % tanin i 46 mg/ 100 g
antociani, iar in uleiul volatil extras din aceste
plante: 18,13 % sabinen, 17,81 % -cariofilen,
15,63 % germacren D, 5,83 % 4-caren, 3,63 %
linalol
i 3,25 % -farnesen
Uleiurile volatile sunt produse de perii secretori
care sunt alctuii dintr-un picior unicelular i
o gland pluricelular. Acetia sunt dispui pe
ambele
suprafee ale frunzelor.
Vogel .a. (1996) au constatat c proporia de
uleiuri volatile din plantele de Origanum crete
in perioada cuprins intre creterea vegetativ i
inflorire ajungandu-se la un randament de 4 ml/
100 g, ceea ce reprezint circa 120 l/ ha. Cea mai
mare cantitate de ulei s-a determinat in bractee
i
in flori, iar momentul optim de recoltare este
situat intre sptmana a cincea i a opta dup
iniierea infloririi. Coninutul in compui
fenolici din
acest ulei i in special de carvacrol crete de la
10 %, pan la 13 14 %.
Kokkini .a. (1997) au determinat compoziia
uleiurilor volatile extrase din plantele de
Origanum vulgare subsp. hirsutum provenite din
ase
localiti din Grecia Plantele colectate din zona
muntoas din partea de nord a Greciei au avut un
coninut mai mare de timol (30,3 42,8 %), in
timp ce plantele originale din campiile din sudul
Greciei au avut un coninut mai mare de carvacrol
(57,4 %).
Ravid i Putievsky (1986) au constatat c Origanum
vulgare ssp viride are dou chemotipuri: unul care
acumuleaz carvacrol i altul timol.
Uleiul volatil extras de Burzo .a.(nepublicat)
din organele aeriene ale plantelor de Origanum
vulgare a avut urmtoarea compoziie: 13,49 % -
felandren, 11,92 % -mircen, 10,15 % -
cariofilen, 10,08 % germacren D, 9,92 %
eucaliptol, 8,98 % trans--ocimen, 8,66 % cis--
ocimen, 3,87 %
terpinen-4-ol, 3,16 % gama-terpinen, 2,16 % -
terpineol, 1,74 % -cariofilen, 1,44 % p-cimen,
1,40 % linalol, 1,35 % -pinen, 1,34 % -
terpinen,
1,29 % -farnesen, 1,00 % -cadinol, 1,00 % 3-
octenol, 0,88 % -pinen, 0,77 % -cadinen, 0,67
% elixen, 0,57 % -thujen, 0,52 % tau-muurolol,
0,49 % terpinolen, 0,37 % -burbonen, 0,30 %
alloocimen, 0,27 % octan-3-on, 0,27 % germacren
D-4-ol, 0,25 % -elemen, 0,21 % carvacrol, 0,12
% trans-piperitol i 0,11 % octil caprilat.
Labiatele conin aproximativ 140 de glucozizi
flavonoizi. Majoritatea dintre acetia sunt
glicozizi ai flavonelor (75 %), dar se gsesc i
glicozizi ai
flavonolilor (10 %) i ai flavanonelor (13 %),
precum i cantiti mici de glicozizi ai
calconelor (1 %) i ai dihidroflavonolilor (1 %).
Flavonele au un efect antioxidant. Alturi de
aceste substane, fenolii existeni in plantele de
Origanum au un efect antioxidant, efect ce a fost
msurat de Pearson .a. (1997) prin determinarea
absorbiei dienilor conjugai la lungimea de und
de 234 nm. S-a dovedit astfel c timolul are un
efect antioxidant mai puternic decat carvacrolul.
Compoziie chimic a uleiului volatil de sovarv
(Origani aetheroleum):
50-80% fenoli monoterpenici dintre care majoritar
este carvacrolul (56-80% in O. vulgare, 50-75% in
O. heracleoticum carvacroliferum, 60-70% in
O. compactum), fenol metil-eteri (cavacrol metil-
eter) in O. compactum; hidrocarburi monoterpenice
(p-cimen in O. compactum i O.
heracleoticum, - i gama-terpinen in toate
uleiurile volatile, - i -pinen in O. vulgare
i O. compactum, mircen in toate uleiurile
volatile, gamaterpinen
in O. compactum, limonen i camfen in O. vulgare),
hidrocarburi sequiterpenice (-cariofilen in O.
compactum, O. vulgare), alcooli
monoterpenici (linalol in toate uleiurile
volatile, terpinen-1-ol-4 i -terpineol in O.
compactum, borneol in O. vulgare), esteri
monoterpenici (acetat
de linalil in O. compactum), cetone monoterpenice
(camfor in O. compactum, carvon in O. vulgare),
oxizi (1,8-cineol in O. vulgare i O.
heracleoticum), 4,5-epoxi-p-ment-1-en in O.
heracleoticum.
Detalii...
Aciune terapeutic
Extractele obinute din aceast specie au aciune
antiseptic, stomahic, antispastic, diuretic.
Uleiul volatil de sovarv (Origani aetheroleum) are
aciune tonic general, antiinfecioas cu
spectru larg, la nivel respirator, digestiv,
urogenital,
sanguin, limfoganglionar, imunostimulatoare.
Importana
Utilizare
In caz de infecii respiratorii i digestive,
enterocolite spastice, stri de nervozitate.
Diversitatea mare a componenilor din substanele
secundare au determinat ca efectele pe care le au
acestea s fie foarte variate. Astfel, compuii
fenolici din substanele secundare au rol
antimicrobian fr a manifesta efecte citotoxice.
Substanele implicate in protecia fa de erbivore
au
activitate de neurotoxine i pot avea efecte
antidepresive, sedative i de relaxare a
muchilor, prin aciunea pe care o au asupra
sistemului nervos
central. Dup Kaufman .a., (1999) unele substane
secundare au o structur similar cu a unor
metabolii interni, liganzi, hormoni, molecule
semnal
sau neurotransmitori, avand un efect asemntor
cu acestea in aciunea asupra Plantele din genul
Origanum au utilizri diverse. Astfel, Origanum
marjorana este utilizat ca plant culinar in
numeroase ri mediteraniene, atat in stare
uscat, cat i proaspt. Frunzele sunt utilizate
pentru
aromarea salatelor sau a mancrurilor de legume.
Pentru prepararea ceaiurilor se utilizeaz
frunzele uscate i tulpinile florifere.
Frunzele i tulpinile florale conin substane
puternic antiseptice, antispasmodice,
expectorante, stimulante i tonice. Ceaiurile
preparate din aceste
plante sunt utilizate pentru tratarea
indigestiilor i a gripei. Acestea au un efect
puternic sedativ i din aceast cauz nu pot fi
utilizate in doze mari i
nu pot fi folosite de femeile gravide.
Aceast specie poate fi utilizat i extern,
pentru tratarea bronitelor, astmului, artritelor
i a durerilor musculare.
In Turcia, planta mojarat este utilizat pentru
tratarea spasmelor cardiace (Baser .a., 1986),
iar in Africa de Nord, infuziile de frunze sunt
utilizate
pentru proprietile lor afrodisiace (Boufek,
1986). Infuzia de flori in vin, este utilizat in
Italia pentru efectul sedativ, digestiv i
antinevralgic
(Leporatti .a., 1985) iar frunzele uscate sunt
utilizate pentru tratarea bolilor de piele
(Leporatti i Pavesi, 19899.
Substanele fenolice din Origanum i in special
carvacrolul, are o activitate biologic important
i constituie un important compus cu rol
antimicrobian i antioxidant (Eguchi .a., 1996).
Uleiul volatil de sovarv (Origani aetheroleum) se
utilizeaz in:
Medicina uman - astenie, hipotensiune, infecii
respiratorii i ORL (rino-broncho-pneumopatii,
orofaringiene), infecii digestive (enterocolite,
dizenterii, ameobiaze) i urogenitale cu germeni
sensibili (cistite, nefrite), paludism, adenire,
nevrite (toate uleiurile volatile.
Industrie - industria parfumurilor, spunurilor,
deodorantelor i pentru aromatizarea mancrurilor.
Pigmenii hidrosolubili sunt folosii pentru
colorarea lanei in nuane kaki deschis i kaki
inchis. Astfel, lana mordat cu sulfat de aluminiu
i potasiu i fiart in extractul de ovarv, se
coloreaz
in kaki deschis, in timp ce lana mordat cu
bicromat de potasiu se coloreaz in kaki inchis.
Cultivare
Mod de cultivare:
Transplantarea rasad obtinut in conditii
protejate, primavara, semanat direct in camp,
primavara devreme sau vegetativ prin departire de
tufa
Recoltare
Herba, cu secera, in timpul infloritului (iulie-
augu
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ORYZA SATIVA L.
Denumire popular: Orez
Sinonime tiinifice:
Oriz, Perinci, Pilau, Rica, Rca, Urez, Uriz
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Clasa: Liliopsida
Subclasa: Liliidae
Subfamilia:
Plant anual; rdcina fasciculat; tulpina
cilindric, fistuloas, ajunge pan la 130 cm
inlime; frunzele sunt acoperite de peri rigizi,
ligula este
triunghiular de cca 2 cm, urechiuele bine
dezvoltate, inconjurand tulpina; inflorescena
panicul lung de 12-30 cm; inflorirea iulie-august;
fruct
cariops, concrescut cu paleele.
Cultivat alimentar i industrial.
Organe utilizate
semen.
Compoziia chimic
Cariopsele acestei specii conin 73,7 % glucide,
5,8 % proteine, 2,3 % lipide, 10,4 % fibre i 13,7
% ap. Dintre proteine s-a determinat prezena
prolaminei, globulinei, albuminei i glutelinei,
precum i urmtoarelor substane:
galactoarabinoxilani, glucoz, fructoz, zaharoz,
derivai
flavonici (tricin, tricin-7-glucozida,
tricinin), sterol, -sitosterol, -sitosterol,
campesterol, diterpene (momilactona A i B),
trigonelin, lectine,
vitamine din grupul B.
Coninutul in vitamine al cariopselor este
urmtorul: 5,6 mg/ 100 g niacin, 0,33 mg/ 100 g
tiamin, 0,06 mg/ 100 g riboflavin, 0,21 mg/ 100
g
piridoxin, 1,5 mg/ 100 g acid pantotenic i 0,03
mg/ 100 g acid folic.
Coninutul in aminoacizi, exprimat la 100 g
cariopse este urmtorul: 362 mg izoleucin, 681 mg
cistin, 437 mg fenilalanin, 375 mg tirozin, 309
mg treonin, 99 mg triptofan, 512 mg valin, 671
mg arginin, 191 mg histidin, 490 mg alanin,
771 mg/ 100 g acid aspartic, 1492 mg/ 100 g acid
glutamic, 379 mg glicin, 371 mg prolin i 425 mg
serin.
Acizii grai identificai in lipidele extrase din
cariopsele acestei specii sunt: 27,78 % acid
palmitic, 33,33 % acid oleic, 22,22 % acid
linoleic i 5,56
% din totalul acizilor grai acid linolenic.
este de 4,8 % din care: 236 mg/ 100 g fosfor, 156
mg/ 100 g potasiu, 81 mg/ 100 g sodiu, 24 mg/ 100
g calciu, 1,4 mg/ 100 g fier, 14 mg/ 100 g
magneziu, 1,5 mg/ 100 g zinc, 0,9 mg/ 100 gf
mangan0,23 mg/ 100 g cupru i 0,04 mg/ 100 g
seleniu.
Aciune terapeutic
Calmant la nivelul tractului digestiv.
Importana
Alimentara
Utilizare
Cariopsele conin poliglucide care sunt eficace in
tratarea afeciunilor gastrointestinale.
Alimentaie - constituie hrana de baz pentru cca
2 miliarde de oameni iar pentru restul rilor
orezul se folosete in diferite feluri de mancare;
Industrie - paiele se folosesc la fabricarea
hartiei, cartonului, diferitelor impletituri
(geni, couri, etc.);
Medicin, uman, popular - uz intern - decoctul
din semine de orez se folosete pentru tratarea
diareei; se folosete ca aliment impotriva
afeciunilor gastrointestinale, edemelor de
origine cardiac i renal; uz extern - pentru
tratarea eczemelor i a altor afeciuni ale
pielii, arsurilor,
rnilor;
Medicin veterinar - uz intern - decoctul din
fructe decorticate se folosete pentru tratarea
gastroenteritelor, enteritelor, enteritelor
hemoragice; uz
extern - tratarea eczemelor i a altor boli de
piele;
Cosmetic - mti faciale pentru catifelarea
tenului;
Zootehnie - resturile obinute din prelucrarea
boabelor se folosesc in hrana animalelor.
Recoltare
Fructe (boabe), recoltate mecanizat, in perioada
iulie-august
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: PAEONIA OFFICINALIS L.
Denumire popular: Bujor
Sinonime tiinifice:
Bbruj, Bajoroji, Bajaruji, Bojor, Bonjur, Buj, Bujoar,
Bujor alb, Bujor de grdin, Bujor rou, Bujorel,
Buor, Rjioar, Roz de Rusalii, Roz, Roioar, Ruj, Ruj,
Ruj buj, Ruj buj roie, Ruj de Rusalii,
Rujmbuj, Ruj roie, Ruji mari, Rujioar, Ruii de
Rusalii, Ruioar, Ruoar, Tubaroj, Tubaroz
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Paeoniales
Familia: Paeoniaceae
Subfamilia:
Plant peren cu rdcini groase, noduro-lemnoas
cu fibre tuberizate, tuberculii alungii; tulpina
inalt de 30-6 cm, de obicei neramificat, glabr,
uniflor; frunze alterne, penate cu cite 3
ramificaii trisectate; flori actinomorfe,
solitare, mari, cu 5-8 petale roii; inflorirea in
mai-iunie; fruct
multiplu (polifolicul), format din 2-4 folicule
catifelat-dens-proase cu semine mari, negre-
albstrui, lucitoare.
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaz rdcinile care
conin uleiuri volatile cu monoterpene biciclice
i florile.
Compoziia chimic
Rdcinile conin monoterpene (1,5-3,5%
peoniflorina), glucoz (4 5 %), zaharoz (8 14
%), amidon, antocianozide (3,5-diglucozida
peonidolului), tanin, mucilagii, compui fenolici
(peonol, glucopeonol).
Paeonia officinalis este o specie cultivat pentru
flori care conin: antocianozide (peonin-3,5-
diglucozida in special), tanin
(pentagaloilglucoza),
flavone (glicozide ale kemferolului).
Seminele acestei specii conin: glucide (1,4 %),
lipide (23,6 %), proteine (11,0 %), pectine, acid
rezinic.
Specia Paeonia lactiflora conine glucozizi
monoterpenici, aa cum este paeoniflorinul.
Glucozizii monoterpenici existeni in aceast
plant, au
activitate antiinflamatoare, imunoreglatoare i
sunt eficace in tratarea artritei reumatoide.
Aciune terapeutic
Extractele obinute din rdcini au proprieti
diuretice, sedative, tonice, antiinflamatorii,
antibacteriene, antispasmotice, antiepileptic i
au aciune
tonic asupra circulaiei venoase.
Importana
Medicinala, toxica
Utilizare
Se utilizeaz pentru tratarea nervozitii,
convulsiilor, palpitaiilor, varicelor,
epilepsiei, varicelor i hemoroizilor.
Medicin uman (popular): flori ceai pentru
tratarea durerilor de piept; rdcina
infuzie pentru tratarea epilepsiei, carceilor i
combaterea viermilor intestinali; frunza,
rdcina, amestecate cu unsoare erau folosite
pentru calmarea
durerilor de picioare sau a umflturilor; flori
puse primvara in scalda copiilor pentru a fi
frumoi.
Medicin veterinar (popular): flori i coaj de
mur pentru tratarea hematuriei.
Alimentaie: petalele uscate pentru colorarea
ceaiurilor.
Ornamental.
Cultivare
Mod de cultivare:
- Transplantarea rasad obtinut in conditii
protejate (germinatie foarte lenta pana la 18
luni)
- Despartire de tufa toamna sau primavara
Recoltare
Flori
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: PAPAVER SOMNIFERUM L. ssp.
somniferum
Denumire popular: Mac
Sinonime tiinifice:
Afion, Aia, Aiaiu, Mac alb, Mac albastru german, Mac
de grdin, Mac involt, Mac negru, Mag, Mac
bun, Moaci, Paparoane, Paparun, Somnior
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Subfamilia:
Plant erbacee anual cu tulpina glauc, cu latex
alb; frunzele simple, alterne, lobate, cele
superioare amplexicaule, cu margini neregulat
incizate;
flori solitare, situate terminal, cu 4 petale
lungi pan la 5, rar 10cm, violete, albe, roze sau
roii; inflorirea in iunie august; fruct
capsul
globuloas cu stigmatul sesil persistent i
semine reniforme, mici, reticulate, albe,
albastre, cenuii sau negre-albstrui.
Specie cultivat, originar din zona
mediteraneean.
Organe utilizate
Capsulele de mac imature (papaveris immaturi
fructus) al cror latex conine 30 de alcaloizi
derivai din fenilalanin, morfin i alcaloizi
secundari,
care reprezint 20 29 %.
Compoziia chimic
Capsulele imature conin: 0,9-1% morfin, 0,001-
0,029% codein, 0,0015% tebain, 0,072-0,335%
papaverin, 0,008-0,247% narcotin, narcein,
rhoeadin, papaveramin, acizi organici (acid
meconic, tartric, malic, citric), poliholozide.
Seminele de mac conin: 22,7 % proteine, 48,0 %
lipide i 9,8 % glucide (Reid, 1977).
Florile acestei plante conin urmtorii pigmeni:
cianidin sau/i petunidin, quercetin sau/i
kampferol, 7,3',4' sau 5'-O-metilflavone i 8-
flavonoizi
oxigenai.
Aciune terapeutic
Analgezic slab (datorit morfinei), antispastic
(datorit papaverinei), sedativ.
Importana
Medicinala, toxica
Utilizare
Materie prim pentru extracia alcaloizilor.
Medicin uman (popular): capsule uscate, semine
ceai pentru somn, administrat copiilor; flori
puse in ap, folosite pentru somn sau se folosea
planta in intregime, pus in scalda copiilor;
semine decoct inut in gur pentru potolirea
durerilor de dini sau pentru tratarea de
galci?;
pisate, amestecate cu miere, puse pe bube;
administrate celor care aveau gu; folosite in
tratarea clelor cu adenit; impreun cu miere se
luau in
tratamentul herniei; plmdite in rachiu, se luau
contra frigurilor?.
Medicin veterinar (popular): capsule
administrate vitelor care ftau greu.
Vopsitorie: cenua in amestec cu alte plante era
folosit pentru colorarr in verde.
Credine, Obiceiuri: miresele ii puneau in papuci
atatea fire de mac cai copii doreau s aib;
seminele se turnau in fantani pe timp de secet;
cu
semine de mac se presrau paini rituale sau
preparate din grau fiert, folosite pentru
pomenirea morilor; macul apare in legende,
cantece sau
descantece.
Cultivare
Planta prefer solurile mijlocii de tipul
cernoziomurilor uoare, profunde, cu un bun
drenaj, cu un pH neutru sau uor acid.
Macul este o plant care se cultiv atat in
condiiile unui climat cald, cat i in climat
continental. Germinarea seminelor incepe la
temperatura de
1oC, iar plantele tinere suport temperaturi
joase, de pan la -10oC. Odat cu apropierea
perioadei de inflorit plantele necesit mai mult
cldur i o
cantitate mai mare de ap. In schimb, dup
fecundare, timpul umed i rcoros, ca i
umiditatea ridicat a aerului stanjenesc maturarea
capsulelor i
determin reducerea coninutului de morfin al
acestora. La noi in ar producii ridicate se
obin in condiiile din Transilvania, nord-estul
Moldovei
i Banat.
Semnatul se recomand a se efectua primvara cat
mai devreme, cu semntoarea universal adaptat
pentru semine mici, la distana de 50-70 cm
intre randuri, folosind la hetar 3-4 kg sman,
iar dac smana nu este drajat se poate amesteca
cu semine de mei fr germinaie (folosind o
cantitate dubl de semine de mei) sau cu trae,
rumegu sau nisip. Adancimea de semnat este de
0,5-1 cm. Lucrrile de ingrijire costau in
distrugerea crustei inaite de rsrit (prin
grpare uoar perpendicular pe direcia
rindurilor), precum i mai multe praile. Pentru
combaterea
buruienilor se recomand aplicarea erbicidelor. Se
procedeaz de asemenea la rrit manual, in dou
etape: buchetatul cand plantele au 3-4 frunze,
urmat de rritul propriu-zis, intre plante pe and
asigurindu-se o distan de 10 cm. Recoltarea se
efectueaz la maturitatea deplin, cand tulpinile
i
capsulele s-au inglbenit, iar seminele sun in
capsule. Plantele tiate se leag in snopi, se
las pe camp aezae in cli pentru uscare i apoi
se
treier cu combina. Smana se vantur, se
depoziteaz in magazii in strat subire i pan la
10% umiditate se lopteaz de mai multe ori pentru
a se
evita incingerea. In cazul suprafeelor mici i in
scopul folosirii capsulelor pentru extragerea
morfinei se procedeaz la tiatul manual a
acestora cu
1-3 cm din tulpin, se las 1-2 zile dup care se
treier cu batoza obinuit. Se poate face i
recoltarea cu combina, in cazul unui lan cat mai
uniform, retezind plantele mai de sus. Producia
de semine obinut poate ajunge la 20 q pe
hectar, ins in mod obinuit se obin 7-12 q pe
hectar.
Recoltare
Capsule fara seminte, cand ajung la maturitate
tehnica (tari, de culoare galben-cenusie), manual
sau cu combine cu dotari speciale
Valorificare
PAPAVERIS SEMEN SEMINE DE MAC
1. Flux tehnologic:
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: PARTHENOCISSUS INSERTA (A.
Kerner) Fritsch
Denumire popular: Vi de Canada
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Rhamnales
Familia: Vitaceae
Subfamilia:
Plant peren, agtoare, cu frunzele palmate.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Analizele efectuate la frunzele acestei plante au
pus in eviden prezena urmtoarelor substane:
amidon, zaharoz, sorbitol, hidroxistilbene
(resveratrol), triterpene (friedelin,
friedelanol, epifriedelanol).
Pigmeni: clorofil, caroteni, quercetin.
Acizi organici: 2 % acid oxalic, acid malic, acid
tartric, acid citric.
Aciune terapeutic
Diaforetic, astringent i tonic.
Importana
Utilizare
Ceaiul obinut din frunzele acestei plante se
utilizeaz in afeciunile digestive.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: PASSIFLORA INCARNATA
Denumire popular: Ceasornic.
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Violales
Familia: Passifloraceae
Subfamilia:
Plant lemnoas, agtoare prin carcei, tulpina
ajungand pan la 5-6m; frunzele trilobate,
alterne; florile hermafrodite, mari, solitare,
albe, cu o
coroni purpurie, plcut mirositoare; fructele de
tip bac sunt voluminoase, mrimea unui mr, de
culoare portocalie la maturitate.
Specie cultivat, originar din Brazilia, Peru,
aclimatizat in grdini botanice.
Organe utilizate
In fitoterapie se utilizeaz organele aeriene
herba care conie alcaloizi cu nucleu indolic.
Compoziia chimic
Herba conine: flavone (di-C-hetorizedele
apigenolului i luteolului, schaftozida,
izoschaftozida, izoorientina, izovitexina,
swetisina), acizi fenolici,
cumarine, heterozide cianogene (sub 0,1%
ginocardozida), 0,05% maltol (2-metil-3-hidroxi-
piron), 0,1% ulei volatil (limonen, -pinen,
cumen,
zinzaen, zinzanen), poliuronide
(arabinogalactani), oze (glucoz, fructoz,
rafinoz, fructoz), aminoacizi liberi,
glicoproteine, lipide, sterol liberi,
substane minerale i alcaloizi cu nucleu-
carbolinic (harman, harmol, harmin i reprezint
sub 0,03% sau 0,01 ppm dup diferii autori; se
pare c
prezena alcaloizilor este legat de gradul de
maturizare al plantei).
Fructele sunt bogate in acid ascorbic. Liangfeng
.a. (1993) a determinat compoziia chimic a
uleiului volatil extras din fructele de Passiflora
edulis. Componenii identificai au fost
urmtorii: 16,69 % hexil hexanoat, 10,86 %
linalool, 8,65 % metil eugenol, 6,6,,% -
terpineol, 6,65 % (Z)-
3-hexil hexanoat, 5,92 % 2-heptanon, 5,54 % 1,8-
cineol, 3,35 % acid hexanoic, 3,10 % -ionon,
2,53 % safrol, 1,33 % 3-hexenil butirat, 1,33 %
-ionon, 1,11 % terpinen-4-ol i 0,81 %
geraniol.
Aciune terapeutic
Sedativ i tranchilizant la nivel central,
antispastic de tip papaverinic, antihipertensiv
i stimulent a respiraiei.
Importana
Alimentara,
medicinala
Utilizare
Nevralgii, convulsii, spasme musculare, stri
emotive, colite i gastrite de natur nervoas (la
copii i aduli), tulburri de menopauz; in
homeopatie (insomnii, convulsii, agitaie
psihic).
Cultivare
Mod de cultivare:
- Rasad din seminte transplantat primavara
- Inradacinarea lastarilor primavara
Recoltare
Fructe, frunze, flori
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: PASTINACA SATIVA L.
Denumire popular: Pstarnac
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Apiales
Familia: Apiaceae
Subfamilia:
Plant legumicol bisanual cu rdcina pivotant,
tuberizat, tulpina inalt i ramificat, frunze
penat-sectate i flori galbene grupate in
umbelcompus.
Frucrul este dicariops cu marginile aripate.
Organe utilizate
Se utilizeaz atat rdcinile cat i frunzele, in
scop alimentar i medicinal.
Compoziia chimic
Pastinacae radix conine 0,2-0,3 % ulei volatil,
2-3 % manoze, 3-4 % celuloz, 1-1,5 % proteine,
0,2-0,5 % grsimi, sruri de potasiu, vitamine (A,
B1, B2, C).
Souci .a. (1981) au constatat c valoarea
energetic a rdcinilor de pstarnac este de
286,6 kJ/ 100 g, fiind determinat de coninutul
mai ridicat de
glucide (14,9 %) i mai sczut de ap (80,2 %),
proteine (1,31 %) i lipide (0,43 %). Dintre
glucidele solubile glucoza reprezint 0,18 %,
fructoza
0,24 %, zaharoza 2,98 %, acidul malic 350 mg/ 100
g i acidul citric 130 mg/ 100 g.
Coninutul in vitamine este relativ sczut: 18 mg/
100 g acid ascorbic, 1,0 mg/ 100 g tocoferoli i
sub 1,0 mg/ 100 g tiamin, riboflavbin,
piridoxin, nicotinamid, acid pantotenic i
biotin.
1,14 i 1,20 %. In cantitate mai mare s-a
determinat potasiul 469 mg/ 100 g, fosforul 73 mg/
100 g,
calciul 51 mg/ 100 g, magneziul 22 mg/ 100 g i
sodiul 8 mg/ 100 g.
Uleiurile volatile extrase din rdcinile de
pstarnac conin: 58,20 % -terpinolen, 27,00 %
miristicin, 6,93 % -pinen, 2,24 % limonen, 1,34
%
trans--ocimen, 0,78 % L--pinen, 0,45 % -
pinen, 0,41 % epiglobulol, 0,30 % -felandren,
0,25 % -farnesen, 0,24 % -terpinen, 0,32 % -
bisabolen, 0,29 % -patchoulen, 0,21 % ocimen,
0,13 % octanal, 0,11 % p-cimen-8-ol, 0,10 % cimen,
0,09 % p-mentatrien, 0,05 % -terpinen i
0,04 % cis-alloocimen (Burzo .a., nepublicat).
Aroma caracteristic pentru frunzele de pstarnac
se datoreaz prezenei substanelor volatile care
conin o cantitate mai mare de compui cu
volatilitate mai mic: miristicin (86,31 %),
ocimen (3,50 %), trans--ocimen (2,72 %), -
farnesen (2,27 %), -bergamoten (1,58 %), apiol
(0,63
%), -burbonen (0,34 %), -terpinen (0,26 %),
-cariofilen (0,23 %) i -thujen (0,12 %).
Detalii...
Aciune terapeutic
Sedativ, stomahic, diuretic, antipiretic,
emenagog.
Importana
Utilizare
Insomnie minor, afeciuni digestive (dureri
gastrice, colecistite, atonii veziculare,
enterocolite spastice), genito-urinare (nefrit,
disurie, colici
renale), dereglri endocrine (sindrom menstrual),
reumatism, obezitate.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: PEGANUM HARMALA L.
Denumire popular:
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Rutales
Familia: Zygophyllaceae
Subfamilia:
Este o plant peren. cu tulpina mirositoare, de
30-50 cm, cu frunze alterne, neregulat penat-
sectate, cu flori albe-verzui i fructul capsul
sferic.
Organe utilizate
Compoziia chimic
esuturile aeriene conin: proteine (2 5 %),
lipide (1,0 4,6 %), substane minerale (3 10
%), alcaloizi (2,5 4,0 %)
Flavone: acetin-7-0-ramnozid,
Alcaloizi: harmin, harmal, harmol, harmalol,
harmalin, -harmin, vascinon peganin, pegamin,
deoxipeganin, peganol, peganon.
Seminele conin: lipide (13 17,5 %), proteine
(29 35 %) i 2,5 4,0 % alcaloizi (harmalin,
harmalol, harmidin, harman, harmin, isopeganin,
peganin, vascin, vascinon, deoxivasicinon).
Aciune terapeutic
Fructele i seminele au aciune diuretic,
narcotic, halucinogen i stimulent uterin.
Importana
Tinctoriala
Utilizare
Se utilizeaz pentru tratarea depresiilor,
reumatismului, epilepsiei i bolilor nervoase.
Extractele coninand harmin stimuleaz creerul,
dar in
concentraie mai mare are efect depresiv asupra
sistemului nervos central.
Alte utilizri:
Seminele sunt utilizate pentru vopsirea lanei in
nuane de rou.
Cultivare
Mod de cultivare:
- Rasad din seminte transplantat primavara
- Semant direct in camp, primavara tarziu
Recoltare
Seminte, frunze
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: PELARGONIUM ZONALE L.
Denumire popular: Mucat
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Geraniales
Familia: Geraniaceae
Subfamilia:
Plant ornamental erbacee cu frunze intregi sau
palmat divizate i cu inflorescene cu florile
colorate in alb, roz sau rou.
Compoziia chimic
Pelargonium zonale (mucat) are florile colorate
de ctre 6 pigmeni antocianici: cianidin,
delfinidin, malvidin, pelargonidin, peonoidin i
petunidin 3,5-diglucozid (Asen i Griesbach,
1983).
Analiza uleiului volatil, extras prin
hidrodistilare, din organele aeriene ale speciei
Pelargonium zonale au evidniat prezena
urmtorilor componeni:
13,57 % pseudopinen, 12,38 % cis--bisabolen,
10,37 % -cariofilen, 5,69 % izocariofilen, 5.63
% -cariofilen, 3,79 % epicedrol, 3,09 % -
himalachen, 3,06 % -cedrol, 2,30 % -copaen,
2,24 % -eudesmol, 2,22 % -cubeben, 1,96 % r-
cadinen, 1,95 % -gurjunen, 1,88 % p-menton,
1,78 % r-eudesmol, 1,57 % menton, 1,51 % -
pinen, 1,46 % fitol, 1,28 % diizooctil ftalat,
1,25 % -bergamoten, 1,18 % acid linoleic, 0,84 %
-
pinen, 0,81 % metil octadecdienoat, 0,74 % camfen,
0,73 % patchoulen, 0,69 % -terpinilacetat i
0,67 % p-mentatrien (Burzo .a., nepublicat).
Analiza efectuat de Burzo .a. (nepublicat), la
uleiul volatil extras din specia Pelargonium
odoratissimum a evideniat prezena unei cantiti
mai
mari de -citronelol (29,94 %), menton (20,77
%), citronelil format (9,46 %), r-eudesmol (6,56
%) i cis-geraniol (3,65 %). In cantitatemai mic,
sau
determinat urmtoarele substane: linalol (1,53
%), feniltiglat (1,39 %), citronelil butirat (1,37
%), germacren D (1,02 %), felandren (0,78 %),
trans-rose-oxid (0,72 %), silvestren (0,68 %),
leden (0,68 %), onelil butirat (0,58 %), -
eudesmol (0,53 %), citrneomentol (0,53 %), geranil
butirat
(0,47 %), geranil tiglat (0,34 %), -cariofilen
(0,22 %), tau-cadinol (0,28 %), trans-mirtenil
acetat (0,21 %), cis-rose-oxid (0,19 %), -pinen
(0,19
%) i p-cimen (0,18 %).
Detalii...
Utilizare
Uleiul volatil extras din Pelargonium se
utilizeaz in industria parfumeriei i a
spunurilor
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: PERILLA FRUTESCENS (L.)
Britton
Denumire popular: perila
Sinonime tiinifice: Dentidia nankinensis Lour.,
Ocimum frutescens L. (basionym), Perilla arguta
Benth., P. nankinensis (Lour.) Decne., P.
ocymoides L.
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Lamiales
Familia: Lamiaceae
Subfamilia:
Plant anual, robust, inalt de 60-100 cm, cu
miros ptrunztor, tulpina erect, tetramuchiat,
brzdat longitudinal, purpurie inchis, acoperit
de
peri lungi i colorai. Frunze opuse, peiolate,
verzi sau brunie purpurii, acuminate, la baz
cuneate, crenat-dinate, cele superioare ovate.
Inflorescen paniculat, lax, format din raceme
spiciforme, axilare sau terminale flori numeroase,
pedicelate, corola alb sau roietic,
campanulat, slab bilabiat, pubescent la
exterior. Tetraachene aproape sferice, uor
turtite, galbene brune, cu suprafa reticulat.
Inflorete VII.
Plant cultivat i industrial.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Florile acestei specii conin cianin-3,5-
diglucozid. Frunzele i fructele de Perilla
frutescens conin antociani: cianidin 3,5-
diglucozid i cianidin 3-
(p-cumarilglucozid)-5-glucozid (Ishikura, 1981).
Frunzele de Perilla frutescens conin: glucide,
celuloz (1,5 %), lipide (0,6 %), proteine (3,4
%), acid ascorbic (46 328 mg/ 100 g), substane
minerale (2 14,3 %), acid cafeic, acid
rozmarinic, monoterpene glicozidate (perilozida A
i B), glicozizi cianogenetici (prunasin).
Vitamine:
riboflavin, niacin, tiamin.
Pigmeni: -caroten, apigenin-7-cafeilglucozid,
cianidin-3,5-diglucozid, delfinidin, luteolin,
quercetin, scutelarein.
Substane volatile: limonen, perilaldehid,
perilceton, miristicin, dillapiol, elsholtzia
ceton
Aciune terapeutic
Extractele din frunzele de Perilla au aciune
sedativ i antibacterian.
Importana
Toxica,
medicinala
Utilizare
Extractele din frunze sunt utilizate in medicina
tradiional chinezeasc in tratamentul astmului
bronic, constipaie (eficacitatea tratamentului
nu a
fost demonstrat tiinific).
Alte utilizri:
Medicina uman popular utilizeaz extractele
pentru tratarea diareei i a greurilor matinale,
proprieti antimicrobiene, inlocuiete
conservaii
alimentari i indulcitorii sintetici; se extrage
un pigment (shisonin) care este folosit drept
colorant alimentar in buctria japonez.
Cosmetic pentru past de dini
Cultivare
Mod de cultivare:
Rasad din seminte, obtinut in sera si transplantat
in avse si apoi in camp in locatia finala
(germinatie rapida)
Recoltare
Flori, seminte, frunze
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: PERIPLOCA GRAECA L.
Denumire popular:
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Familia: Asclepiadaceae
Subfamilia:
Lian cu tulpini subiri i lungi pan la 12 m;
frunze simple, scurt peiolate, ovate, eliptice,
alungit ovate sau obovate, cu margini intregi,
verzi
lucioase pe faa superioar; flori verzi brune,
dispuse cate 8-12 in cime lung pedunculate;
inflorirea: aprilie-iunie; fruct bifolicul, cu
folicule
arcuite, ascuite, uor desfcute, brune.
apelor.
Detalii...
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaz ramurile i
scoara, recoltate in perioada de inflorire.
Compoziia chimic
Duke .a. menioneaz c organele aeriene ale
acestei specii conin glucozide cardiotonice:
periplocin, periplocimarin i glucocimarozid.
Burzo .a. (nepublicat) ai constatat c
substanele volatile extrase din organele aeriene,
conin urmtoarele substane: -ionon (11,34 %),
3-octenol
(8,19 %), nonanal (6,75 %), metoxianisol (5,24 %),
metil palmitat (4,52 %), tricozan (3,94 %),
aldehid capric (2,69 %), pentacozan (2,51 %),
hexanal (2,09 %), hexahidro farnesil acetat (1,93
%), heptacozan (1,79 %), metil benzoat (1,61 %),
dehidro--ionon (1,61 %), metil cinamat (1,42
%), nonan (1,38 %), 3-octan (1,22 %), benzil
benzoat (1,21 %) i octanal (0,17 %).
Aciune terapeutic
Extractele obinute din ramuri i scoar au efect
tonic cardiac, diuretic stimulant i tonic.
Importana
Toxica,
medicinala
Utilizare
Medicin uman, popular - uz intern: frunzele au
efect purgativ i se utilizeaz ca tonic cardiac.
Cultivare
Mod de cultivare:
- Rasad din seminte, obtinut in sera si
transplantat in vase si apoi in camp in locatia
finala
- Divizarea radacinilor primavara
Recoltare
Fructe
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: PERSICA VULGARIS Miller
Denumire popular: Piersic
Sinonime tiinifice:
Chearsic, Hiarbic, Marila, Persec, Tersc
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Rosales
Familia: Rosaceae
Subfamilia:
Arbore scund (6-8 m inlime); frunzele eliptice
pan la lanceolate, cu peiol mai scurt decat
jumtate din limea limbului; florile sunt
solitare, mai
rar cate 2, scurt pedicelate sau sesile, roze, mai
rar albe; inflorirea martie-aprilie; fruct drup
sferic, glabr sau proas.
Specie termofil, rezistent la secet; cultivat
fructifer.
Organe utilizate
Fructele
Compoziia chimic
Fructele au un coninut de 0,76 % proteine, 0,11 %
lipide, 10,50 % glucide din care 1,16 %
glucoz1,27 % fructoz i 5,38 zaharoz. Fructele
mai
conin 0,54 % pectine, 0,90 % pentozani, 0,31 %
sorbitol, 6,00 mg/ 100 g -sitosterol, 3,00 mg/
100 g stigmasterol i 1,00 mg/ 100 g campesterol.
Aciditatea total a fructelor de piersic este de
0,67 % acid malic, care este detrminat de
prezena acidului malic (0,33 %), acidului citric
(0,24 %) i
a acidului clorogenic (0,23 mg/ 100 g).
In 100 g fruct a fost determinat urmtorul
coninut de vitamine: 9,50 mg acid ascorbic, 0,85
mg nicotinamid, 0,60 mg tocoferol, 0,14 mg acid
pantotenic, 0,05 mg riboflavin, 0,03 mg
piridoxin i 0,03 mg tiamin.
Coninutul perelor in substane minerale variaz
intre 0,34 i 0,50 %. In 100 g esut se gsesc:
205,00 mg potasiu, 23,00 mg fosfor, 9,20 mg
magneziu, 7,80 mg calciu, 2,60 mg clor, 0,48 mg
fier i 0,11 mg mangan.
Aciune terapeutic
Importana
Alimentara
Utilizare
Piersicile au o valoare energetic sczut (193
kJ/ 100 g), dar sunt importante in alimentaie
pentru efectul lor de stimulare a apetitului,
pentru
aportul de acid ascorbic i glucide solubile.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: PETROSELINUM CRISPUM
(Miller) A.W. Hill
Denumire popular: Ptrunjel
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Apiales
Familia: Apiaceae
Subfamilia:
Specie bianual cu rdcina pivotant, alb,
tulpina fructifer de 30-100 cm, frunze de 2-3 ori
penat-sectate, cu flori albe-verzui grupate in
umbelecompuse.
Fructul este dicariops.
Organe utilizate
De la aceast specie se utilizeaz rdcinile i
frunzele in scop alimentar, pentru aromatizarea
mancrurilor i seminele care conin uleiuri
volatile
cu compui aromatici fenilpropanici.
Compoziia chimic
Rdcinile de ptrunjel au un coninut de 1,5
2,5 % glucide, 2,0 3,1 % proteine i 86 90 %
ap.
Dintre vitamine, acidul ascorbic se gsete in
proporie de 41 mg/ 100 g, nicotinamida 2 mg/ 100
g iar tiamina, piridoxina i riboflavina au un
coninut mai mic de 1 mg/ 100 g.
Coninutul in substane minerale din 100 g esut
edibil are valoarea maxim in cazul potasiului 880
mg i scade la 203 mg pentru calciu, 63 mg
fosfor, 41 mg magneziu, 33 mg sodiu i 6,8 mg
fier.
Uleiul volatil extras din rdcinile acestei
specii conine: 17,69 % apiol, 12,74 % -
sesquifelandren, 6,57 % -mircen, 4,74 % L--
pinen, 4,59 % -
thujen, 3,00 % r-gurjunen, 2,92 % falcarinol, 2,78
% -elemen, 2,63 % -terpinen, 2,29 % -pinen,
1,76 % -bisabolen, 1,76 % miristicin, 0,88 %
octanal, 0,81 % bornil acetat, 0,62 % -terpinil
acetat, 0,59 % 0-cimen, 0,41 % p-mentatrien i
0,28 % terpinolen (Burzo .a., nepublicat).
Frunzele de ptrunjel conin: glucide, proteine,
lipide, acid ascorbic, flavonoizi (apiin i
luteolin), furanocumarine (bergapten) i uleiuri
volatile.
Burzo .a. (nepublicat) au determinat coninutul
in uleiuri volatile a frunzelor de ptrunjel i au
identificat 13 componeni. Coninutul acestora a
variat in modul urmtor: 41,04 % p-mentatrien,
12,20 % miristicin, 10,89 % -felandren, 7,93 %
-pinen, 5,65 % -pinen, 4,19 % pseudopinen,
3,22 % apiol, 1,17 % -terpinen, 1,02 % -
felandren, 0,99 % p-cimen, 0,38 % sabinen i 0,11
% -thujen.
Principalele componente chimice identificate in
semine sunt: uleiurile volatile (3 5 %),
glicozizii flavonici i gliceridele cu acid
petroselinic.
Uleiul volatil conine: 39,69 % apiol, 30,00 % -
pinen, 17,21 % -pinen i 8,31 % miristicin. In
cantitate mai mic s-a identificat prezena
urmtoarelor substane: p-cimen, -terpinen,
sabinen, -cariofillen, -felandren, camfen, -
tujen, terpinolen, -humulen, mircen, triciclen,
-terpinil
acetat, -terpineol, cariofillen oxid, -
terpinen, (E)--ocimen i -felandren (Formacek
i Kubeczka, 1982).
Aciune terapeutic
Toate organele acestei plante se utilizeaz in
scop medicinal avand proprieti antispasmotice,
expectorante, stomahice, diuretice, carminative,
hipotensive i tonice.
Importana
Utilizare
Infuzia de rdcini i semine stimuleaz lactaia
i contraciile uterului. Apigenina din aceast
plant reduce inflamaiile i descompune radicalii
liberi. Ceaiul este utilizat in tratarea bolilor
de prostat, ficat i splin. Seminele au aciune
diuretic i sunt folosite in tratarea gutei,
reumatismului
i artritei.
Alte utilizri:
Uleiul volatil este utilizat in industria
parfumurilor, pentru aromatizarea buturilor, a
produselor de patiserie i pentru aromatizarea
mancrurilor.
In doze mari poate cauza afeciuni ale ficatului
Cultivare
Ptrunjelul are cerine reduse fa de
temperatur, temperatura minim de germinare fiind
de 2-4oC, cea optim de 20oC, iar timpul de
germinare
este de circa 7 zile la temperatura de 25oC. Se
poate reduce timpul de germinare dac se aplic o
preinmuiere a seminelor pentru 12 ore in ap
inclzit. In condiii optime de pstrare
seminele rman viabile timp de 2-3 ani. Plantele
tinere suport temperaturi de -9oC, cele mature de
-18oC i
de aceea poate ierna in camp, iar plantele
semincere se pot planta din toamn. Dac in
perioada semnatului sunt temperaturi de 4-5oC se
prelungete perioada de rsrire i exist
pericolul creterii gradului de imburuienare. Dac
in cursul verii sunt temperaturi excesive asociate
cu
secet, se intensific aroma rdcinilor i
frunzelor, dar scade producia. In privina apei
cerinele sunt in general moderate, cu necesiti
mai mari in
peroada germinrii i ingrorii rdcinii, ins
excesul determin o rsrire neuniform, ceterea
sensibilitii la boli, putrezirea rdcinilor,
scderea
produciilor i pstrare necorespunztoare.
Manifest pretenii mari fa de lumin, nu
suport umbrirea i d rezultate bune pe terenuri
insorite. In
ceea ce privete solul prefer solurile umede,
bine drenate, cu expunere la lumin sau parial
umbrite. Este mai pretenios fa de textura
solului, in
sensul c pe soluri tasate, cu strat arbil subire
sau fertilizate cu gunoi de gajd in anul culturii
rdcinile se ramific puternic. Referitor la
fertilizate
trebuie evitat excesul de azot i terenurile
fertilizate organic in anul culturii.
Cutivarea se poate realiza in camp prin semnat
toamna sau primvara, pe brazde de 104 cm, la
adancimea de 1,5-2 cm, folosind 4,5-5 kg siman
pe ha. Deoarece seminele germineaz greu (25-30
zile) se recomand ca inaintea semnatului s fie
umectate timp de 24 de ore in ap cald (30-
35oC), reducind astfel timpul de germinare la
jumtate. Lucrrile de ingrijire constau in
rritul pantelor (cel pentru rdcini), combaterea
bolilor i
duntorilor, irigarea (mai rar, doar in veri
secetoase i mai ales in partea a doua a
vegetaiei. In cazul celui pentru frunze, irigarea
se efectueaz
numai pe rigole. Recoltarea frunzelor se
efectueaz numai pe timp uscat, prin tierea
rozetei de 2-3 ori in cursul vegetaiei
(frvtmarea mugurelui
terminal), pe msur ce frunzele ajug la mrimea
natural. In cazul rdcinilor, recoltarea poate
incepe cind acestea au la colet un diametru de
circa
1,5 cm, prin smulgerea plantelor. In vederea
pstrrii est iarn, frunzele se cosesc, se
valorific separat in legturi sau snopi, iar
rdcinile se
recolteaz semimecanizat, mecanizat sau manual. Se
poate practica i cultura forat i protejat, in
sere, solarii i rsadnie, prin semnat direct
sau
prin plantarea rdcinilor. In vederea producerii
seminelor, se efectueaz in primul an semnatul
cat mai timpuriu, in martie, nu se mai recolteaz
frunze pentru consum, iar cu plantele obinute de
pe un hectar (200-400 mii rdcini plante-mam) se
pot infiina 6-8 hectare de cultur semincer.
Se obin 600-800 kg sman la hectar.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: PETUNIA x ATKINSIANA D. Don
Denumire popular: Petunie
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa:
Ordinul: Solanales
Familia: Solanaceae
Subfamilia:
Plant anual de 20-40 cm inlime, glandulos-
proas, tulpina ascendent, toat planta fiind
acoperit ci peri lipicioi. Frunze simpl,
alterne, lat
ovate, margine intreag. Flori mari, solitare,
axilare, variate ca i nuane. Corola
infundibuliform sau hipocrateriform, cu tun
cilindric sau in
partea superioar mai lrgit, plisat i limbul cu
5 lobi. Fruct capsul ovoidal, sesil,
bilocular, cu deschidere in 2 valve membranoase,
intregi i
paralele cu peretele despritor; semine
numeroase cu suprafa reticulat. Inflorire VII-
IX.
Organe utilizate
Se utilizeaz ca plant ornamental iar in scop
tinctorial se folosesc organele aeriene (herba),
la inceputul perioadei de inflorire.
Compoziia chimic
Petalele florilor conine in cianidin i
delfinidin 3-glucozid, cianidin 3-diglucozid,
cianidin i delfinidin 3-ramnosilglucozid,
malvidin 3-
ramnosilglucozid 3-glucozid, cianidin, delfinidin,
malvidin, peonoidin i petunidin 3-
ramnosilglucozid-5-glucozid, delfinidin i
petunidin 3-O-(4-
cumaroil)-glucozid i petunidin 3,5-diglucozid
(petunin).
Aciune terapeutic
Importana
Utilizare
Extractele obinute din organele aeriene sunt
utilizate pentru colorarea lanei in nuane kaki,
bej sau galben vernil.
Mordarea firelor de lan cu bicromat de potasiu i
vopsirea in extractul obinut prin fierberea
plantelor inflorite, determin realizarea unei
coloraii
kaki.
Mordarea firelor de lan cu bicromat de potasiu,
vopsirea in extractul obinut prin fierberea
plantelor inflorite i retratarea cu o soluie de
sulfat de
cupru, determin realizarea unei colori bej.
Lana se coloreaz in galben vernil dac mordarea
se face intr-o soluie de sulfat de aluminiu i
potasiu iar colorarea se face cu extractul obinut
din
plante proaspete (Chiril .a., 1999).
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: PEUCEDANUM OFFICINALE L.
Denumire popular: Chimenul porcului
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Apiales
Familia: Apiaceae
Subfamilia:
Este o plant peren, cu tulpina fistuloas de 50-
150 cm, cu frunze pentasectate i cu inflorescene
umbele compuse alctuite din flori glbui.
Fructul este dicariops.
Organe utilizate
rdcina acestei plante.
Compoziia chimic
Principiile active sunt constituite din furano-
cumarine: peucedanin, oxipeucedanin, ostrutin,
ostrutol, alturi de care se gsesc i uleiuri
volatile.
Aciune terapeutic
Extractele au proprieti diuretice, stomahice,
antispasmotice i diaforetice.
Importana
Utilizare
Sunt utilizate pentru tratarea astmului i a
catarului bronic.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: PHASEOLUS VULGARIS L.
Denumire popular: Fasole
Sinonime tiinifice:
Bob, Bob turcesc, Broanc, Coluroas, Fajol, Fansol,
Fansule, Fansule de rude, Fasoale agtoare,
Fasoi ucr galbine, Fasol, Fasol mititic, Fasole alb,
Fasole albstruie, Fasole arici, Fasole bobic,
Fasole boambe, Fasole bambulea, Fasole cireele, Fasole
clujene, Fasole copcei, Fasole cuulenci, Fasole
cu araci, Fasole cu hrac, Fasole cu par, Fasole cu pui
galbeni, Fasole cu stlp, Fasole cu bobul blat,
Fasole cu vie, Fasole de arac, Fasole de grdin, Fasole
fidelu, Fasole oloag, Fusoi, Fusole oloag,
Mazre alb, Mazre gras, Mazre cu rude, Mazre de fire,
Mazre de grdin, Mazre de iarn, Mazre
pestri, Mazre putred, Mazre oloag, Mazre vratic,
Mazere, Mazine, Postaic galben, Postaic
verde, Postri de boamb, Psui, Pasole, Psul, Psul
alb, Psul alb tuzuc, Psul bobolic, Psul
bobolocat, Psul comaie, Psul cu buricu negru, Psul
cu tri, Psul crn, Psul cu vi, Psul
galben, Psul glbenu, Psul glbinoas, Psul
domneasc, Psul fr par, Psul fr tr, Psul
lat, Psul moale, Psul oloag, Postae, Psoi, Teac
pentru mncare, Tec, rric, ucr
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Fabales
Subfamilia:
Plant anual; rdcin pivotant, cu nodoziti
mari; tulpina poate fi volubil i poate atinge 3
m inlime la varietatea. vulgaris (fasolea
urctoare)
sau poate fi erect i scund (30-60 cm) la
varietatea nanus (fasolea pitic sau oloag);
primele frunze sunt simple i opuse, urmtoarele
care se
formeaz sunt trifoliolate, alterne, foliolele
laterale uor asimetrice, cea terminal simetric,
marginea intreag; frunzele prezint stipele i
stipelule;
florile sunt albe pan la violacee, dispuse in
raceme axilare pauciflore; inflorirea iulie-
septembrie; fruct pstaie de 9-20 cm, dehiscent;
semine
reniforme sau ovoidale.
Cultivat, alimentar i medicinal.
Organe utilizate
Fasolea este o plant a crei fructe i semine se
utilizeaz in scop alimentar.
Compoziia chimic
Dup Souci .a. (1981) pstile de fasole au o
valoare energetic mai mic: 143 kJ/ 100 g, care
provine din coninutul in glucide (5,09 %), lipide
(0,24 % i proteine (2,39 %). Glucidele sunt
reprezentate de glucoz (0,99 %), fructoz (1,34
%), zaharoz (0,43%) amidon (3,11 ), substane
pectice (1,39 %) i celuloz (1,45 %).
Principalii acizi determinai in pstile de
fasole sunt urmtorii: acidul malic (177 mg/100
g), acidul oxalic (43 mg/ 100 g), acidul citric
(23 mg/ 100
g) i acidul chinic (6 mg/ 100 g).
Vitaminele determinate in 100 g psti au variat
astfel: acid ascorbic (20 mg), tocoferol (0,28
mg), filochinon (0,02 mg), tiamin (0,08 mg),
riboflavin (0,12 mg), nicotinamid (0,57 %), acid
pantotenic (0,50 mg), biotin (7,0 mg), piridoxin
(0,28 mg) i acid folic (0,04 mg).
Coninutul in aminoacizi raportat mg/ 100 g,
variaz in urmtoarele limite: arginin 100 mg,
cistin 24 mg, histidin 49 mg, izoleucin 110 mg,
leucin 140 mg, lizin 140 mg, metionin 34 mg,
fenilalanin 73 mg, treonin 93 mg, triptofan 27
mg, tirozin 50 mg i valin 130 mg.
Coninutul total de substane minerale din 100 g
psti este de 0,72 g, principalele elemente
minerale variind in urmtoarele limite: potasiu
248 mg,
calciu 57 mg, magneziu 25 mg, sodiu 2,4 mg, fosfor
37 mg, clor 18,6 mg, mangan 0,38 mg, fier 0,83 mg,
cupru 0,14 mg, zinc 0,18 mg, nichel 0,12
mg, molibden 0,06 mg i bor 0,15 mg.
Seminele de fasole au o valoare energetic mare
(1471 kJ/ 100 g) determinat de coninutul ridicat
de glucide (57,6 %), lipide (1,60 %) i proteine
(21,30 %). Principalele glucide detrminate in
seminele de fasole sunt: zaharoza (1,58 %),
rafinoza (0,32 %), stahioza (3,24 %) i amidonul
(46,2
%).
Coninutul in aminoacizi al seminelor de fasole
este mult mai mare decat al pstilor si variaz
astfel: alanin (0,55 %), arginin (1,28 %), acid
aspartic (1,98 %), cistin (0,21 %), acid glutamic
(3,56 %), glicin (0,68 %), histidin (0,68 %),
izoleucin (1,21 %), leucin (1,83 %), lizin
(1,58 ),
metionin (0,22 %), fenilalanin (1,18 %), prolin
(0,78 %), serin (1,07), treonin (0,92%),
triptofan (0,20 %), tirozin (0,82 %) i valin
(1,29 %).
Coninutul in vitamine al seminelor de fasole
este mai mic dect al pstilor in cazul acidului
ascorbic (2,50 mg/ 100 g) i mai mare in cazul
tocoferolilor (2,30 mg/ 100 g) i al nicotinamidei
(2,10 mg/ 100 g). Celelalte vitamine variaz in
limite apropiate: 0,46 mg/ 100 g tiamin, 0,16 mg/
100 g riboflavin, 0,98 mg/ 100 g acidul
pantotenic, 0,28 mg/ 100 g piridoxina i 0,13 mg/
100 g acidul folic.
Substanele minerale din seminele de fasole au
reprezentat 3,90 %, iar elementele minerale din
100 g semine au variat in modul urmtor: fosfor
429 mg, magneziu 132 mg, calciu 106 mg, clor 47
mg, fier 6,1 mg, zinc 2,8 mg, sodiu 2,0 mg,
magneziu 2,0 mg, potasiu 1,3 mg, cupru 0,6 mg, bor
0,35 mg i cobalt 0,2 mg.
Seminele de fasole sunt colorate de ctre
malvidin glicozizi. Plantele conin isoflavonoizi
dintre care au fost identificai: daidzeina,
genisteina, 2-
hidroxigenistein, isoprunetin (5-O-
metilgenistein), 2'-hidroxiisoprunetin, 2,3-
dehidrokieviton i faseoluteon.
Isoflavanonele din plantulele de fasole sunt
reprezentate de: kieviton, ciclokieviton, 4'-
metilkieviton, 5-deoxikieviton i
dalbergioidin.
Aciune terapeutic
Pstile verzi au efect diuretic i hipoglicemiant
iar seminele au efect diuretic hipoglicemiant i
hipotensiv.
Importana
Medicinala, alimentara
Utilizare
In medicina, uman, popular, pstile uscate sub
form de decoct se folosesc pentru tratarea
pielocistitelor, cistitelor, acneei, diabetului
zaharat,
reumatismului, edemelor renale, gutei,
hidropiziei, tuberculozei pulmonare, afeciuni ale
aparatului urinar; tinctura se folosete ca tonic
cardiac.
Tratamentele de uz extern folosesc decoctul din
psti la care se adaug frunze de mesteacn,
frasin, coada calului, scoar de salcie, flori de
soc,
semine de ienupr, rdcin de lemn dulce, pentru
tratarea reumatismului, iar seminele fierte i
strivite se aplic local pentru tratarea
arsurilor,
erizipelului i pecinginei.
In medicina veterinar se folosete pentru
tratarea edemelor renale, nefritelor, cistitelor,
ascitei, intoxicaiilor.
In industrie, pstile sau seminele se folosesc
la pregtirea conservelor, fina din semine se
amestec cu cea de grau i se fabric painea i
macaroanele.
In alimentaie, este folosit sub form de psti
verzi in stare proaspt i conservat i sub
form de semine uscate. Pstile cat i seminele
reprezint un aliment important din punct de
vedere energetic.
In zootehnie, resturile vegetale se folosesc
pentru hrana caprinelor i ovinelor.
In agricultur fasolea este bun premergtoare
pentru cerealele de toamn, pentru-c imbogete
solul in azot.
Cultivare
Mod de cultivare:
primavara
Recoltare
Teci, prin batozare, la maturitatea deplina a
pastailor (iunie-iulie)
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: PHYSALIS ALKEKINGI L.
Denumire popular: Pplu
Sinonime tiinifice: L. halimifolium Miller
Babuschii, Bicu de roea, Beic, Boborea, Bobosilii,
Bubuclie, Buruian de bub, Ceraa evreului,
Cereie beicat, Curcubeic, Dlac, Fusui slbatic,
Gheorghinar, Gogoae, Mslare, Papal, Pupele de
pdure, Puturoas
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Solanales
Familia: Solanaceae
Subfamilia:
Plant ierbacee, peren, cu rizom cilindric,
toxic, cu excepia fructelor; tulpina de 60 cm
inlime; frunzele simple, ovate, glabre, cu baza
ingustat;
flori albe sau alb-murdare, solitare, pedicelate,
axilare; inflorirea: iunie-august; fruct bac
sferic, roie portocalie, lucioas, polisperm,
suculent,
complet inchis in caliciu.
Specie mezofit; heliosciadofit; frecvent in
zona de silvostep-etajul gorunului, rariti de
pdure, tufriuri, plantaii de salcam.
Detalii...
Organe utilizate
Rdcini, planta, fructe
Compoziia chimic
esuturile rdcinii conin: tanin, tropin,
tigloidin, tigloiltropan i cuscohigrin.
Planta conine: mucilagii, luteolin, -
criptoxantin, physalin A, B i C i
physoxantin.
Fructele conin glucide (pectine), rezine,
physalein, acid ascorbic i substane minerale.
Aciune terapeutic
Antitusiv, diuretic, expectorant, febrifug,
laxativ, stimulant, vermifug.
Importana
Utilizare
Planta este utilizat pentru tratarea bolilor
urinare i de piele, frunzele pentru tratarea
malariei i anemiei iar fructele sunt folosite
pentru tratarea
febrei i gutei.
Alimentaie - fructele se utilizeaz in stare
proaspt
Medicin uman, popular - uz intern: fructele au
proprieti diuretice, laxative, antireumatice,
febrifuge, antiinflamatoare; uz extern: tratarea
eczemelor, erupiilor tegumentare;
antraxului i febrei aftoase;
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: PHYTOLACCA AMERICANA L.
Denumire popular: Carmaz
Sinonime tiinifice:
Bob de mare, Carmuz, Crmz, Crmz, Crmuz, Crmuz,
Rumeioar, Rumenioar, Rumeneal, Strugurel,
Struguri de mare
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Caryophyllaes
Familia: Phytolaccaceae
Subfamilia:
Plant erbacee peren, viguroas, inalt pan la
1,5-2,5m cu mai multe ramuri robuste; frunzele
simple, intregi, glabre; florile hermafrodite, au
perigon cu 5 tepale albe, mai tarziu purpurii,
androceu cu 10 stamine i gineceu cu 10 carpele
unite; sunt grupate in inflorescene de tip racem;
inflorete din iunie pan in septembrie; fructele
de tip bac sunt de culoare roie-intunecat i
conin semine negre, lucitoare.
Specie cultivat, originar din America de Nord,
intalnit i subspontan in locuri ingrate, la
marginea drumurilor, pe lang garduri, in locuri
umbroase, mai ales in sudul rii.
Organe utilizate
Se utilizeaz toate organele acestei specii care
conin substane toxice.
Compoziia chimic
Rdcinile conin: hemiceluloze, xiloz, amidon,
tanin, gome, rezine, triterpene (fitolaccagenin,
acid oleanolic) i saponine.
Organele aeriene ale acestei plante conin
urmtoarele substane: glucoz (4,6 %), fructoz
(1,4 %), proteine (2,6 31,1 %), lipide (0,4
4,8 %),
pokeweed (protein antiviral)
Vitamine: acid ascorbic (0,1 1,6 %), niacin
(14,3 mg/ 100 g), riboflavin (3,93 mg/ 100 g),
tiamin (0,95 mg/ 100 g),
Pigmeni: -caroten, izoquercitrin, betanin,
prebetanin, astragalin.
Saponine: acid fitolaccinic, fitolacanin,
fitolacasaponine, fitolaccasid, fitolacatoxin,
fitolaccin, acid fitolacogenic.
Fructele conin: fructoz (1,4 %), glucoz (4,6
%), alcaloizi (2,2 %), antociani (9,3 %),
cariofilen, acid esculetinic, -spinasterol,
izobetanine,
izoprebetanin, antociani i quercetin-3-L-
arabino-7-D-glucozid.
Seminele conin: acid 3-acetilaleuritolic, acod
acetil -3-oleanolic, americanin.
Aciune terapeutic
Uor emetic i purgativ.
Importana
Tinctoriala
Utilizare
Tinctura din rdcinile proaspete se folosete
pentru tratarea tumorilor, artritei i bolilor
degenerative. Sub form de decoct se folosete in
trtarea
bolilor de piele.
Alte utilizri:
Vopsitorie: - fructele se intrebuineaz pentru
colorarea vinului sau a prjiturilor.
Toxicologie: in rdcini i fructe se afl o
saponozid care ajuns in stomac provoac grea,
vrsturi,diaree, narcoz, tulburri vizuale.
Cultivare
Mod de cultivare:
- Transplantarea rasadului obtinut din seminte in
straturi reci primavara tarziu (germinatie rapida)
- Despartire de tufa (martie sau octombrie)
Recoltare
Fructe, frunze
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: PICEA ABIES (L.) Karsten
Denumire popular: Molid
Sinonime tiinifice: P. excelsa Link.
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Clasa: Pinopsida
Subclasa:
Ordinul: Pinales
Familia: Pinaceae
Subfamilia:
Arbori monoici, cu coroana piramidal i ramurile
tinere brun roietice, pubescente. Frunzele
aciculare sunt persistente, iar conurile au 10
16 cm
lungime.
Organe utilizate
frunze
Compoziia chimic
Kubeczka i Schultze (1987) au determinat
compoziia chimic a uleiului volatil extras din
frunzele acestei specii. Autorii au constatat
existena a
dou chemotipuri: unul ce conine in principal
camfen, limonen i -pinen i altul ce conine
-pinen, -pinen i limonen. Compoziia acestor
dou
chemotipuri este urmtoarea:
Chemotipul 1: camfen (26,54 %), limonen (15,89 %),
-pinen (14,16 %), bornil acetat (5,10 %),
.pinen (4,75 %), 1,8-cineol (4,10 %), borneol
(3,00 %), mircen (2,95 %), triciclen (2,67 %), -
3-caren (2,54%), camfor (2,53 %), terpinen-4-ol
(2,04 %), -terpinil acetat (1,98 %), -
terpineol
(1,14 %), -felandren (1,13 %), sabinen (0,61 %),
santen (0,53 %) i terpinolen (0,45 %).
Chemotipul 2: -pinen (31,88 %), -pinen (21,48
%), limonen (9,51 %), camfen (7,04 %), -3-caren
(5,84 %), mircen (5,17 %), -felandren (5,13
%), bornil acetat (2,96 %), -cariofilen (1,19
%), santen (1,16 %), terpinolen (0,82 %),
triciclen (0,73 %), -terpineol (0,65 %), camfor
(0,50 %),
borneol (0,40 %), -terpinil acetat (0,37 %), -
humulen (0,36 %), terpinen-4-ol (0,29 %) i
sabinen (0,28 %).
Aciune terapeutic
Antiseptic, stimulant, expectorant, sedativ.
Importana
Utilizare
Se utilizeaz sub form de tratament extern pentru
dezinfectarea absceselor i infeciilor.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: PIMPINELLA ANISUM L.
Denumire popular: Anason
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Apiales
Familia: Apiaceae
Subfamilia:
Este o plant erbacee anual, exclusiv de cultur,
cu inlimea de 30 70 cm. Tulpina este
cilindric, goal, ramificat, frunzele
inferioare.alterne,
intregi, ovate, cele superioare sesile, de 2-3 ori
penat-sectate, cu florile albe grupate in umbel-
compus. Fructul este dicariops.
Organe utilizate
Fructele, planta
Compoziia chimic
Fructele acestei specii conin uleiuri volatile (1
4 %) cu compui aromatici fenilpropanici, care
sunt utilizate pentru condimentarea mancrurilor
i
ca materie prim pentru industrie.
Fructele conin: amidonul, pectine, substane
proteice, lipide (15 20 %), respectiv a
lipidelor cu acizi gari cu C18 C30 (acid
petroselinic, acid
tocotrienol), -amirenolului, tocotrienolului i
tocoferolilor.
Cumarine: umbeliferon, scopoletol, bergapten,
umbelliprenin.
Fenoli: acid cafeic, acid clorogenic.
Pigmeni flavonoizi: luteolina i 7-O-xilozida i
7-O-glucozida acesteia.
Analiza uleiurilor volatile extrase din fructele
acestei specii (1,5 3,0 %) a pus in eviden
prezena a 26 componeni (Lawrence, 1980).
Ponderea a
deinut-o (E)-anetolul (85,00 %), urmat de (Z)-
anetol (2,29 %) i metil cavicol (1,02 %).
Ceialali componeni au avut fiecare mai puin de
1,00 %
din cantitatea total de ulei volatil extras:
acetoanisol, anisaldehid, safrol, linalool, -
pinen, -terpineol, -felandren, p-cimen,
camfen, 1,8-cineol,
-felandren, mircen, (Z)--ocimen, -terpinen,
-3-caren, (E)--farnesen, limonen, (E)--
ocimen, -pinen, sabinen, terpinen-4-ol, -
terpinen i
terpinolen.
Aciune terapeutic
Extractele plant au efect carminativ i
expectorant iar cele din semine, au proprieti
excitante, stomahice i carminative,
antiinflamatorii,
antiseptic, relaxante, diuretice, stimuleaz
secreia salivei i a sucului gastric.
Importana
Utilizare
Se utilizeaz pentru stimularea digestiei, pentru
tratarea tusei, astmului i bronitei, favorizand
expectoraiile.
Seminele se utilizeaz i pentru condimentarea
mancrurilor, pentru aromatizarea buturilor i in
industrie, pentru prepararea spunurilor, pastelor
de dini, a cremelor etc.
Toxicitate
Contraindicaii
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Conservare
Cultivare
Anisolul prefer solurile de tip cernoziom,
bogate, permeabile, bine lucrate i curate de
buruieni. La noi in ar planta reuete bine in
regiunile cu
precipitaii in medie de 500- 600 mm,
corespunztor unei altitidini de 100-200 m. In
timpul infloririi este sensibil la secet, dar i
la o umiditate prea
mare (lipsa umiditii impiedic creterea i
dezvoltarea normal a masei vegetative, cat i
formarea florilor, iar umiditatea excesiv
cauzeaz
imbolnvirea florilor.
Insmanarea se efectueaz primvara de vreme, in
vederea folosirii la maximum a umiditii
rezultate prin topirea zpezii pentru desfurarea
procesului de germinare. Se folosesc 12 kg semine
pe hectar. Fiind o plant melifer, recolta de
anason poate fi sporit i prin folosirea stupilor
de
albine (2-3 stupi/hectar). Inflorirea dureaz 25-
35 zile, frcutele se matureaz succesiv i se
scutur uor. Se recomand recoltarea in momentul
cand
50-60% din fructele umbelelor centrale devin brune
i tulpinile incep s se inglbeneasc. Pentru
evitarea scuturrii recoltarea se efectueaz
dimineaa, seara sau chiar in cursul nopii.
Recoltare
Fructele, recoltate manual (cand 50% din fructe
sunt galben-cenusii) sau cu combina (70-85% din
fructe sunt galben-cenusii)
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: PINUS MUGO Turra
Denumire popular: Jneapn
Sinonime tiinifice: P. montana Miller
Ctan, Ctin, Ctim, Clin, Cetin strmb, Ctuni,
Drzu, Durzi, Durzu, Gneapn, Gneapen, Jep,
ndorsi, Jepi, Jepi de munte, Jip, Jipel, Jipu, Jip mare,
Jipuor, Jneap, Jneapen, Jnep, Jnepen, Jup, Molift
mic, Pehin, Pin, Pin pitic, Pin de piatr, Pin strmb, Pin
trtor, Pin mic, neapn, neapn mare
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Clasa: Pinatae
Subclasa:
Ordinul: Pinales
Familia: Pinaceae
Subfamilia: Pinoideae
Arbust 3m, cu numeroase tulpini taratoare avand
virfurile ascendente; lujerii tineri verzui, apoi
bruni pan la cenuiu-negricioi, cu muguri
rinoi; frunze aciculare, grupate cite 2, de 3-7
cm lungime, ingrmdite spre varful lujerului,
incovoiate spre acesta; conurile femele solitare
sau
grupate cte 2-4, ovoide sau aproape sferice la
maturitate.
Specie mezofil-mezohigrofil, psihrotermofil,
heliofil, moderat-foarte puternic acidofil,
intalnit in etajul alpin inferior i subalpin
(pan la
2000-2200 m altitudine), formand adesea in palcuri
sau tufriuri intinse, localizate in centrele de
mare masivitate muntoas, in deosebi pe versani
nordici sau vestici.
Detalii...
Organe utilizate
Se utilizeaz lemnul si mugurii.
Compoziia chimic
Detalii...
Aciune terapeutic
antiseptic, expectorant
Importana
Aromatica,
alimentara,
medicinala
Utilizare
Industrie: lemnul cu duramen inchis la culoare
are intrebuinri limitate datorit dimensiunilor
reduse (de obicei utilizat ca lemn de foc); rina
din ea se extrage o terebentin superioar.

Protecia mediului: fixeaz grohotiurile;
protejeaz terenurile impotriva eroziunii solului;
exercit un control hidrologic eficient in
bazinele alpine.
Ornamental: indicat pentru cultur in parcuri pe
stancrii, terenuri superficiale sau cu pante
mari, pe soluri argiloase.
Toxicitate
Forme farmaceutice
Infuzie (din mugurii de pin), sirop.
Recoltare
Mugurii, manual, inaintea desfacerii lor (martie-
aprilie)
Valorificare
Alte specii
Alte specii de Pinus:
PINUS EXCELSA
Pinus excelsa Wal. (Pin de Himalaia). Substanele
volatile extrase din frunzele acestei specii
conin: 27,37 % bornil acetat, 22,27 % camfen,
8,67 %
limonen, 6,69 % eucaliptol, 5,27 % % borneol, 5,18
% % alfa-pinen, 4,88 % camfor, 3,27 % beta-pinen,
2,23 % L-camfor, 2,22 % thujol, 1,41 %
triciclen, 0,92 % alfa-cadinol, 0,91 % terpinil
acetat, 0, 81 % carvon, 0,78 % mirtenol, 0,76 %
carvon, 0,73 % cariofilen oxid, 0,40 %
pinocarveol,
0,33 % camfolenol, 0,37 % alfa-terpineol i 018 %
cis-carveol (Burzo .a., 2004).
Detalii...
PINUS NIGRA
Pinus Nigra Arnold. (Pin negru). Analiza uleiului
volatil extras din frunzele acestei specii a
evideniat urmtoarea compoziie: 52,91 % alfa-
pinen,
8,64 % cariofilen oxid, 5,17 % cis-verbenol, 4,36
% cis-verbenon, 2,51 % caren-4-ol, 2,48 % alfa-
camfolinol, 2,34 % camfen, 1,79 %
transpinocarveol,
1,75 % beta-pinen, 1,61 % mirtenol, 1,44 %
pinocarvon, 1,00 % limonen, 1,00 % pinandiol,
0,87 % cis-bisabolen epoxid, 0,82 % ciscarveol,
0,74 % carveol, 0,70 % o-cimen, 0,59 % bornil
acetat, 0,59 % izoaromadendren epoxid i 0,45 % r-
muurolen (Burzo .a., 2004).
Detalii...
PINUS PONDROSA
Pinus pondrosa Douglas ex.P.et C. Lawson (Pin
galben). Burzo .a. (2004) au constatat c
principalele substane din uleiul volatil extras
prin
hidrodistilare din frunzele de Pinus sylvestris
sunt urmtoarele: 31,08 % beta-pinen, 16,14 %
alfa-pinen, 12,54 % cariofilen oxid, 7,27 %
mirtenol,
6,43 % trans-pinocarveol, 5,09 % limonen, 3,05 %
pinocarvon, 2,72 % trans-pinocarveol acetat, 2,05
% sabinil acetat, 1,00 % cis-verbenol, 0,93 %
camfolenol, 0,81 % cis-verbenon, 0,78 % cis-
bisabolen epoxid, 0,54 % cis-carveol, 0,52 % beta-
linalol, 0,50 % alfa-carvon, 0,45 % alfa-
terpineol,
0,41 % bornil acetat i 0,31 % camfen.
Detalii...
PINUS STROBUS
Pinus strobus L. (Pin moale). Uleiul volatil etras
prin hidrodistilere din frunzele de Pinus nigra
conine: 51,14 % alfa-pinen, 22,50 % beta-pinen,
8,72 % camfen, 5,81 % beta-thujen, 4,51 %
pseudopinen, 0,79 % d-cadinen, 0,67 % r-cadinen,
0,38 % cariofilen, 0,37 % alfa-muurolen, 0,23 %
beta-elemen, 0,22 % cariofilen oxid, 0,17 %
verbenol, 0,16 % p-cimen, 0,16 % pinocarvon, i
0,15 % alfa-cadinol (Burzo .a., 2004).
Detalii...
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: PINUS SYLVESTRIS L.
Denumire popular: Pin
Sinonime tiinifice:
Brad, Brad de munte, Cuni, Cetin, Chifr, Chifer, Chin,
Jolc, Luciu, Malete, Molete, Molid, Molidv, Pin
de munte, Pin rou, Pin silvestru, Pinel, Pinior, Pinu,
Schin, Sihl, Shl, Soseanca, Tin, Zad, Zead;
Conul Pere, Porci
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Clasa: Pinatae
Subclasa:
Ordinul: Pinales
Familia: Pinaceae
Subfamilia: Pinoideae
Arbore 40 (50)m, cu tulpina svelt; scoara
formeaz de timpuriu un ritidom subire, rou-
crmiziu ce se exfoliaz in foie; la maturitate
ritidomul devine brun-cenuiu i adanc brzdat;
lujerii tineri verzui cu muguri ascuii,
nerinoi; frunze aciculare, grupate cite 2, de
4-7 cm
lungime, rigide, drepte sau puin rsucite, verzi-
albstrui sau cenuii; conurile femele pendente,
ovoidal-conice, de 3-6 cm lungime, cztoare.
Specie eurifit, euriterm, heliofil, moderat-
puternic acidofil, oligotrof, intalnit in
etajul montan sau subalpin din Carpai i Apuseni,
uneori
coborand pan in regiunea colinelor inalte,
sporadic in palcuri sau mici masive, pe soluri
srace, stanci sau turbrii.
Detalii...
Organe utilizate
Se utilizeaz lemnul, frunzele, mugurii tineri i
seva.
Compoziia chimic
Componenii chimici identificai in frunzele de
pin sunt: rezinele (acid pinifolic), glucidele,
acidul ascorbic, lignani (pinorezinol),
hidroxistilbene
(pinosilvina), alcool coniferilic, fitosteroli
(sitosterol), aminoacizi (0,4 %), mucilagii,
esteri ai inozitolului (pinitol), uleiuri
volatile.
Pigmeni flavonoizi (silpina, salinigrina,
procianidin B1, B2, B3, B6, quercetin,
quercetin-7--glicozid, pectolinarin, lutein,
pinocembrin) i
carotenoizi (-caroten).
Taninuri: catechine, galocatechine
Tetraterpene: rodoxantin.
Sesquiterpene: longifolen.
Chalchat .a. (1985) au constatat c exist dou
tipuri de uleiuri volatile, in frunzele de Pinus
sylvestris, in ambele identificandu-se 39 de
componeni. Uleiul volatil de tipul A conine ca
principali componeni gama-3-caren (43,40 %), -
pinen (22,20 %), terpinolen (4,10 %), -
cariofilen
(3,80 %), -pinen (3,80 %), camfen (3,20 %) i
mircen (3,10 %).
Uleiul volatil de tip B are urmtorii componeni
principali: -pinen (41,10 %), -pinen (18,40
%), gama-cadien (4,00 %), mircen (3,60 %), camfen
(3,30 %), -cariofilen (3,10 %), borneol (2,90%),
-terpineol (2,90%), limonen (2,60%) i gama-2-
cadien (2,10 %).
Burzo .a. (2004) au constatat c principalele
substane din uleiul volatil extras prin
hidrodistilare din frunzele de Pinus sylvestris
sunt urmtoarele:
-pinen (64,46 %), camfen (45,62 %), cis verbenol
(5,61 %), caren-4-ol (3,41 %), cariofilen oxid
(2,75 %); cis-verbenon (2,60 %), -camfolenol
(2,16 %), cis-carvil acetat (2,35 %), pinocarveol
(1,30), -pinen (1,28 %), mirtenol (1,23 %),
triciclen (0,98 %), pinocarvon (0,96 %), limonen
(0,73 %), pinandiol (0,69 %), r-muurolen (0,62 %),
cis-carveol (0,43 %), mirtenal (0,40 %), bornil
acetat (0,39 %), carveol (0,34 %) i o-cimen
(0,26 %).
Ritidoma speciei Pinus sylvestris conine: glucide
(fructoz, glucoz, rafinoz, stahioz, zaharoz),
catechine, steroli (campesterol, dihidro--
sitosterol), tanin, lignani (pinoresinol),
hidroxistilbene (pinosilvin, dihidropinosilvin),
glicozizi (coniferin), diterpene (abietol),
inozitol, esterul
metilic al inozitolului (pinitol), mioinozitol,
alcool dihidro-p-cumaric, alcool
dihidroconiferilic, acid malonic, acid p-hidroxi
benzoic, acid
protocatecuic, acid quinic, nonacozan,
tetracozanol i acid vanilic.
Pigmenii se caracterizeaz dup Niemann (1985),
prin absena biflavonelor i prezena flavonelor,
flavonolilor i a flavanonelor care pot fi 6
sau/ori
8 metilate. Au de asemenea un coninut ridicat de
proantocianidine i flavonoizi O-acilai.
Dintre favanone i flavanonoli au fost
identificate: alpinona, ampelopsina,
aromadendrina, criptostrobina, pindanskin,
pinobancsin, pinocembrin,
pinostrobin, strobopinin, strobobanksin,
taxifoliin, iar dintre flavonoli a fost
identificat pinoquercetolul
Frunzele de pin conin glicozizi fenolici aa cum
este glucozidul piceatanolului, glucozidul-1,2,4-
trihidroxi-5,6,7,8-tetrahidronaflalinei
Florile brbteti conin epigalocatechin-(4-
8)-catechin.
Lemnul conine: crizin, criptostrobin,
pinobanksin, pinocembrin, pinostrobin,
strobopinin i tectocrizin.
Rezinele sunt secretate i acumulate in canalele
rezinifere. Acestea se gsesc in lemnul mai tarziu
i sunt cptuite de celule epiteliale cu perei
subiri. In frunze se gsesc 7 10 canale
rezinifere formate dintr-un strat de celule
epiteliale (Toma i Rugin, 1998).
Rezinele conin: acid abietic, abietinal,
abietinol, -longipinen, caren, copaen, mircen,
acid dehidroabietic, dehidroabietinal, limonen,
cadinen,
terpinen, acid elliotic, acid pimaric, acid
izopimaric, izopimarinal, longiciclen, longifolen,
muurolen, acid sandaracopimaric, acid
laevopimaric,
pimarinal, pimarinol, triciclen, acid palustric,
acid neoabietic i acid strobinic.
Detalii...
Aciune terapeutic
Extractele au proprieti expectorante,
antiseptice, diuretice i stimulante
Importana
Medicinala, producatoare de lemn
Utilizare
astmului, bronitelor, cistitelor, reumatismului
i a gutei. Extractele din muguri de pin au in
coninut ridicat
de acid ascorbic i se utilizez in tratarea
scorbutului.
Uleiul de pin are aciune antiseptic i
antiinflamatoare i este utilizat i ca
aromatizant. Se utilizeaz i in industria
parfumurilor.
Medicin uman (popular): rina se preparau
alifii pentru rni, bube, umflturi; lujerii
tineri fiertura pentru afeciuni ale cilor
respiratorii i in
reumatism sau rahitism; cetina bi pentru
tratarea reumatismului, insomniei.
Medicin veternar (popular): catrana (amestecat
cu untur, seu, fin de porumb) - se ungea pielea
animalelor impotriva mutelor columbace.
Industrie: - lemnul este intrebuinat pentru
prepararea "catranei" sau "boazei" cu care se
ungeau brcile sau corbiile, carele sau cruele
pentru
impermeabilizare.
Apicultur: specie melifer furnizeaz albinelor
cules de polen, man, propolis.
Protecia mediului: folosit la impdurirea
terenurilor degradate in bazinele de recepie a
torenilor montani.
Ornamental: cultivat in parcuri, grdini, solitar,
in masive sau ca arbore de aliniament.
Contraindicaii Nu se utilizeaz in caz de astm
bronic sau nefrit.
Forme farmaceutice Infuzie (din muguri i ace de
pin), sirop. Conservare Cultivare Recoltare
Mugurii, manual, inaintea desfacerii lor (martie-
aprilie) Valorificare TURIONES PINI MUGURI
DE PIN
1. Flux tehnologic:
Fia speciei Denumire
Denumire tiinific: PISUM SATIVUM L. Denumire
popular: Mazre Sinonime tiinifice: Alte
denumiri
populare:
Borsoc, Bor, Boru, Fusaic, Lin, Mazre alb, Mazre
cu catrin, Mazre de grdin, Mazre de
trse, Mazre dulce, Mazre fuga, Mazre galben,
Mazre grbit, Mazre landr, Mazre mic, Mazre
neagr, Mazre doag, Mazre sur, Mazre semntoare,
Mazre sirtosi, Mazre ucr, Mazre ita-n
bor, Mazre urctoare, Mzriche, Mazere, Mazere de
grdin, Pasul, Pasul de par, Pasul oloag
Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura:
Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina
Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul:
Fabales Familia: Fabaceae (Leguminosae)
Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual;
rdcin pivotant, ramificat, cu nodoziti
mici;
tulpina uor muchiat, glabr, verde-deschis pan
la verde-albastr, de 30-200 cm inlime; frunzele
alterne,
paripenat compuse cu 2-3 perechi de foliole, cu
marginea intreag, i rahisul terminat cu un
carcel ramificat;
la baza peiolului se afl 2 stipele mari, dinate
spre baz; florile dispuse in raceme sau solitare,
albe pan la
violacee; inflorirea aprilie-mai; fructul pstaie;
seminele sferice, netede, galbene, brune, verzi
sau albe.
Ecologie i rspandire Cultivat alimentar i
furajer. Organe utilizate Prezint importan din
punct de
vedere alimentar fructele (pstile) i seminele
acestei plante. Compoziia chimic Pstile au o
valoare
energetic mai sczut decat seminele (362 kJ/
100 g produs edibil), datorit coninutului de
glucide (12,6
%), proteine (6,55 %) i lipide (0,48 %) mai
sczut. Glucoza (0,06 %), fructoza (0,05 %),
zaharoza (1,15 %)
i pentozanii (0,67 %) au o concentraie mai mic,
in timp ce amidonul (11,0 %) i celuloza (2,09 %)
au o
concentraie mai mare (Souci .a., 1981).
Campesterolul i stigmasterolul au un coninut de
10 mg/ 100 g, iar
-sitosterolul 106 mg/ 100 g.
Cele mai mari cantiti de acizi organici s-au
constatat in cazul acidului malic i citric (139
mg/ 100 g),
acidului fumaric (14 mg/ 100 g), acidului glicolic
(7 mg/ 100 g), acidului -cetogluctaric (6 mg/
100 g) i
acidului oxalacetic (2 mg/ 100 g).
Pstile au un coninut mai mare de vitamine,
comparativ cu seminele. Astfel, 100 g esut
conine 25 mg
acid ascorbic, 3 mg tocoferoli, 2,4 mg
nicotinamid, 0,7 mg acid pantotenic i 0,2 mg
piridoxin i
riboflavin.
Coninutul in aminoacizi din 100 g esut edibil
variaz intre 0,05 i 0,91 mg/ 100 g. Cel mai mare
coninut s-a
determinat in cazul glicinei, argininei i
acidului glutamic, iar cel mai mic coninut s-a
detrminat in cazul
triptofanului, metioninei i cistinei.
Coninutul total de substane minerale a variat
intre 0,85 i 1,10 %. Cea mai mare pondere s-a
constatat la
potasiu (304 mg/ 100 g), fosfor (108 mg/ 100 g),
clor (40 mg/ 100 g), magneziu (33 mg/ 100 g),
mangan (24
mg/100 g), fier (1,65 mg/100 g) i zinc (1,08 mg/
100 g).
Seminele de mazre nematurate au o valoare
energetic foarte mare (1.517,4 kJ/ 100 g)
datorit coninutului
ridicat de glucide totale (55,3 63,0 %) i
proteine (20,7 24,8 %). Cantiti mai mici au
fost determinate in
cazul lipidelor (1,44 %), zaharozei (2,47 %),
stahiozei (1,48 %), verbascozei (0,92 %),
rafinozei (0,45 %),
acidului linoleic (0,63 %), acidului linolenic
(0,16 %), acidului malic (80 mg/ 100 g) i
acidului oxalic (2,7
mg/ 100 g).
Coninutul in aminoacizi al seminelor este mult
mai mare decat al pstilor. Astfel, s-au
determinat cantiti
mai mari de 1,0 % in cazul aminoacizilor:
arginin, leucin, lizin, izoleucin,
fenilalanin i valin.
Coninutul de vitamine, exprimat la 100 g produs
proaspt, este relativ sczut i variaz in
urmtoarele
limite: tocoferol 4,9 mg/ 100 g, nicotinamid 2,8
mg/ 100 g, acid pantotenic 2,1 mg/ 100 g, acid
ascorbic 1,6
mg/ 100 g, tiamin 0,76 mg/ 100 g, riboflavin
0,27 mg/ 100 g, piridoxin i acid folic 0,06 mg/
100 g.
Coninutul total de substane minerale este de
aproape trei ori mai mare decat al pstilor i
variaz intre 2,42
i 3,10 %. Cel mai mare coninut s-a determinat in
cazul potasiului 935 mg/ 100 g, urmat de fosfor
378 mg/
100 g, clor 55 mg/ 100 g, calciu 51 mg/ 100 g,
sodiu 26 mg/ 100 g, fier 5 mg/ 100 g, zinc 3,9 mg/
100 g i
mangan 1,3 mg/ 100 g.
Aciune terapeutic Importana Alimentara
Utilizare Smana de mazre prezint importan in
alimentaie datorit valorii energetice ridicate
i a coninutului mare de fosfor, in timp ce
pstile de fasole
prezint importan pentru coninutul lor in acid
ascorbic, acizi organici i steroli.
Se folosete in alimentaie ca psti verzi
(inainte de formarea boabelor) in stare proaspt
i conservat i
sub form de semine verzi sau uscate.
In industrie, seminele se folosesc la fabricarea
conservelor, fina din semine se amestec cu cea
de grau i
se fabric paine.
In medicia, uman, popular, seminele verzi se
folosesc pentru aciunea lor laxativ, dar sunt
contraindicate
in enterite.
In zootehnie, se folosete ca furaj sau mas
verde, siloz sau fan, singur sau in amestec cu
alte plante, iar
fina obinut din semine se folosete in hrana
animalelor tinere.
In agricultur, mazrea este o bun premergtoare
pentru cerealele de toamn, datorit faptului c
imbogete solul in azot.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: PLANTAGO MAJOR L.
Denumire popular: Ptlagin mare
Sinonime tiinifice:
Batlagin, Iarb de cale, Iarba bubei, Iarb gras de
grdin, Iarb mare, Limba boului, Limba oii, Mama
ploaie, Mama pdurii, Minciun, Ptlagin
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Plantaginales
Familia: Plantaginaceae
Subfamilia:
Plant peren, de 10-40 cm inlime; frunzele ovat
eliptice, peiol cel puin cat jumtate din
lungimea limbului; flori galben albicioase,
dispuse in
spic cilindric; inflorirea: iunie-august; fruct
capsul ovoidal, bilocular, cu 6-10 (14) semine
brune.
Specie mezofit; frecvent in zona de step-etajul
boreal.
Detalii...
Organe utilizate
Organele plantei care se utilizeaz in scop
medicinal sunt frunzele recoltate primvara,
seminele maturate i sucul proaspt.
Compoziia chimic
Componenii chimici identificai in aceste organe
sunt: iridoide, taninuri (4,05,7 %), acid
ascorbic, alcaloizi (0,1 %), mucilagiile (2-6 %),
glucosinolai (glucorafanina), senevoli
(sulforafen), steroli (-sitosterol), acizi grai
(acid lignoceric), triterpene (baicalen), rezine,
substanele
minerale. Au mai fost identificai urmtorii
componeni:
Glucide: glucoz, fructoz, xiloz, ramnoz,
planteoz, sorbitol, pectine.
Compui fenilpropanoizi: siringin, acid siringic,
Monoterpene: aucubin, aucubozid, lolioid.
Glicozid iridoid: catalpol.
Triterpene: acid oleanolic i acid ursolic.
Pigmani flavonoizi: baicalin, balcalein,
hispidulin, nepetin, plantagozid, apigenin,
apigenin-7-glucozid, luteolin, scutellarin.
Frunzele de Plantago conin numeroi acizi
organici i fenolici: acid citric, fumaric,
clorogenic, neoclorogenic, lignoceric, gentisic,
benzoic, cafeic,
cinamic, hidroxicinamic, ferulic, siringic,
vanilic, p-hidroxibenzoic, p-cumaric, genistic,
salicilic, precum i esterii metilici i etilici
ai acidului
cafeic, sulforafen, sulforafan, lolioid i
tirosol.
Pigmenii din frunzele de Plantago sunt
reprezentai de clorofile, flavone (apigenin,
apigenin-7-glucozid, luteolin-7-O--D-glucozid,
luteolin-7-O-
-D-glucuronid, scutellarin i caroteni.
Aciune terapeutic
Extractele au aciune emolient, laxativ,
antiinflamatoare, cicatrizant, diuretic i
expectorant.
Importana
Medicinala
Utilizare
Se utilizeaz pentru tratarea arterosclerozei,
bronitei, astmului, constipaiilor, flebitei etc.
Efectul antibacterian al extractelor se datoreaz
prezenei agliconului aucubigenin, efect ce
dispare in timpul expunerii la cldur a
extractului.
Industrie - frunzele se utilizeaz in industria
farmaceutic;
Medicin uman, popular - uz intern - frunzele se
folosesc in tratarea tusei, bronitei, astmului
bronic, ulcerului gastric, uz extern - tratarea
stomatitei, laringitei, traheitei, rnilor
purulente, iritaii ale pielii etc.;
Medicin veterinar, popular - uz intern -
tratarea bronitei, diareei, uz extern - tratarea
plgilor varicoase, blefarite, tendinite etc.;
Cultivare
Planta reuete pe orice sol moderat fertil i cu
poziie insorit.
Se seamn primvara in rsadni rece, iar in
momentul cand se poate manipula se repic in vase
individuale i se planteaz afar la inceputul
verii.
Dac se dispune de suficiente semine, se poate
semna i direct afar ctre mijlocul- sfaritul
primverii.
Cele mai favorabile condiii de cultur se gsesc
in Campia Transilvaniei i in zona de silvostep
din sud i vest, in special pe cernoziomuri.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: POLYANTHES TUBEROSA L.
Denumire popular: Tuberose
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Clasa: Liliopsida
Subclasa: Liliidae
Ordinul: Liliales
Subfamilia:
Este o specie floricol. cu tulpina inalt,
terminat cu un mnunchi de flori albe-verzui sau
roz, plcut mirositoare.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Analiza uleiului volatil extras din florile
acestei specii de Liangfeng .a. (1993) a
evideniat prezena a 16 componeni: metil benzoat
(41,21 %), 1,8-
cineol (31,96 %), metil salicilat (11,29 %), metil
antranilat (2,79 %), limonen (1,78 %), sabinen
(1,28 %), -pinen (1,22 %), indol (0,80 %),
pentadecan (0,80 %), benzil benzoat (0,73 %),
benzaldehid (0,58 %), -pinen (0,50 %), mircen
(0,39 %), 6-metil-5-hepten-2-on (0,33 %), camfor
(0,07 %) i metil eugenol (0,03 %).
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: POLYGALA AMARA L.
Denumire popular: Iarb? l?ptoas?
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Polygalales
Subfamilia:
Iarba l?ptoas? este o plant? ierboas?, cu
rizomul scurt, cu florile albasttre sau roz,
dispuse ??n raceme ??i cu fructul o capsul?.
Organe utilizate
?n scop medicinal se utilizeaz? planta
??ntreag? ??i r?d?cinile.
Compoziia chimic
??esuturile r?d?cinilor con??in rezine,
dextroz?, zaharoz? (5,32 %), acid pectic,
asparagine (0,62 %), substan??e minerale (6,65 %)
??i ulei
volatil (0,10 %) ce are drept componen??i
principali metil salicilat ??i ester valerianic
(Reuter, 1989). R?d?cinile mai con??in acid
polygalic,
acid virgineic ??i acid tanic.
Dumitru, Dumitru (1992) men??ioneaz? prezen??a
saponinelor triterpenice ??i a salicilatului de
metil, sub form? glicozidic?.
Aciune terapeutic
Infuziile ob??inute din aceast? plant? au
ac??iune expectorant?, diuretic?,
diaforetic?, antitusiv?, galactogog? ??i
antiasmatic?.
Importana
Medicinala, tananta
Utilizare
Sub form? de decoct sau pudr? se utilizeaz?
pentru tratarea gripei, bron??itei ??i a bolilor
digestive.
Medicina popular? recomand? utilizarea pentru
stimularea lacta??iei mamelor cu copii mici.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: POLYGONATUM ODORATUM
(Miller) Druce
Denumire popular: Pecetea lui Solomon
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Clasa: Liliopsida
Subclasa: Liliidae
Ordinul: Liliales
Familia: Liliaceae
Subfamilia:
Este o plant peren cu rizom, cu tulpina aerian
de 15-50 cm, glabr, frunze eliptic-ovate, glabre,
sesile, cu flori albe, pendule. Fructul este bac.
Organe utilizate
Frunzele
Compoziia chimic
Frunzele acestei specii conin di-C-
glicozilflavonoizi aa cum esteneoisoscaftosidul
(5,7,4'-triOH 6-Ara-8-glucozid). Morita i colab
(1976) au
identificat in frunzele de P. multiflorum vitexin
2"-O-soforozid, care este un C-glicozilflavonoid
O-glicozid. In P. hydropiper a fost identificat
flavona ramnazin.
Aciune terapeutic
Afrodisiac, tonic.
Importana
Toxica
Utilizare
Dezinterie cronic, tuse, bonit, afeciuni
cardiace i pulmonare, lactaie insuficient.
Recoltare
Radacini, frunze
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: POLYGONUM AVICULARE L.
Denumire popular: Troscot
Sinonime tiinifice:
Brebenel, Costrei, Hericic, Iarba ginilor, Iarb gras de
grdin, Iarb noduroas, Iarb roie, Laba
ginii, Porcin, Porcin, Spori, Trsoac, Trsoag,
Trsoac, trgntoare, Troscnel, Troscot gras,
Troscot, Troscoel, Troscov, Trol
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Subfamilia:
Plant anual cu tulpina taratoare pan la
suberect, todeauna ramificat i cu ramificaii
foliate pan la varf; frunzele alterne, eliptice,
lanceolate,
rar liniar-lanceolate, cu margini revolute, scurt
peiolate, intodeauna mai lungi decat florile
cele de pe tulpina principal sunt evident mai
mari
decat cele de pe ramificaii (heterofilie);
ochreea membranoas, strvezie, sfaiat la varf,
cu lacinii lungi i inguste; florile hermafrodite
sunt
grupate cate 3 5 in fascicule axilare i au
perigonul alb-verzui, roietic, rar purpuriu, 8
stamine i 3 stile scurte; inflorirea are loc in
maiseptembrie;
fructul de tip achen, negru-purpuriu, ascuit
la varf, striat-punctat, invelit complet in
perigon la maturitate.
Specie antropofil, frecvent in locuri cultivate
sau virane, pe marginea drumurilor, deseori
printre pietrele de pavaj incepand de la campie
pan la
regiunile subalpine; intalnit uneori in locuri
nisipoase, mltinoase sau srate.
Detalii...
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaz organele aeriene
ale acestei specii, care conin glicozizi
fenolici.
Compoziia chimic
Dintre glucozizii fenolici a fost identificat
prezena raponticinei, alturi de care se gsesc:
taninuri, acizi organici, acid ascorbic i
substane
flavonoide.
In tulpini, frunze, sepale i semine urmtorii
pigmeni: cianidin 3-glucozid, cianidin 3-
galactozid, cianidin 3-arabinozid, cianidin 3-
rutinozid,
cianidin 3-arabinosilglucozid, cianidin i
peonoidin 3-arabinozid-5-glucozid i malvidin 3,5-
diglucozid (Yoshitama .a., 1984). Organele
aeriene
conin i flavonoli octa-O-substituii ca:
digicitrina (3,5,6,7,8,4',5'-heptaMe) i exoticina
(3,5,6,7,8,3',4',5'-octaMe) i flavone ca:
meliternina. In
plantele acestei specii au mai fost identificai
urmtorii pigmeni: acid eleagic, delfinidin,
glicozizi ai antocianidinelor acilate, mircetin,
quercetin
sau/i kampferol, glicozizi ai flavonolilor:
quercetin3-arabinozid (avicularin),
dihidroflavonoli, apigenin sau/i luteolin,
proantocianidine,
calcone i aurone.
Yaakob (1990) a determinat compoziia uleiului
volatil extras din Polygonum minus i a constatat
c ponderea o dein urmtorii componeni:
dodecanal (33,60 %), decanal (26,60 %),
sesquiterpene (4,22 %), 1-dodecanal (4,00 %), 1-
decanol (2,58 %), beta-cariofillen (2,33 %),
cariofilen
oxid (1,80 %), trans-beta-bergamoten (1,61 %),
cariofillen oxid (1,80 %), trans-beta-bergamoten
(1,61 ), tetradecanal (1,56 %), acid dodecanoic
(1,50 %), alfa-cucumen (1,46 % i 1-nonanol (1,40
%).
Rdcinile plantelor din acest gen conin flavani
3-ol sub form de ent-catechin, ent-epicatechin,
ent-catechin 3-O-galat.
Aciune terapeutic
Extractele au aciune antihemoragic i
antireumatic.
Importana
Medicinala
Utilizare
Se utilizeaz in tratarea infeciilor cronice
urinare, in prevenirea formrii calculilor urinari
i in afeciunile pulmonare.
Alte utilizri:
Medicina uman (polpular): tulpinile florifere
sub form de ceai contra rcelilor, bolilor de
piept; rdcini, tulpini sub form de decoct
pentru
tratarea diareei; tulpinile folosite in bi
impotriva reumatismului; rdcini, prile aeriene
ceai pentru vindecarea hemoroizilor.
Medicina veterinar (popular): decoctul plantei
pentru combaterea diareei la animale.
Vopsitorie: pentru coloratul firelor in albastru.
Apicultur: specie melifer furnizeaz culesuri
de nectar i polen.
Recoltare
Herba, prin smulgere sau cosire, in perioada de
inflorire (mai - septembrie)
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: POLYGONUM BISTORTA L.
Denumire popular: Rcule
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Subfamilia:
Organe utilizate
Se utilizeaz partea aerian
Compoziia chimic
Partea aerian a acestei specii conine: glucide,
3,46 % tannin, 7,4 % substane minerale, rezine,
ceruri, i gome. wax, gum, sugar, etc. Principiul
active este reprezentat de acidul polygonic.
Aciune terapeutic
Stimulant, diuretic, emenagog, antiseptic,
diaforetic, i vezicant.
Importana
Medicinala, tananta
Utilizare
Extractele alcoolice din rdcini i frunze sunt
folosite pentru a preveni otrvirile, pentru
tratarea malariei i febrei intermitente. Produsul
uscat i
mrunit se utilizeaz pentru tratarea rnilor iar
decoctul, pentu tratarea diarei.
Coninutul ridicat de tanin ii confer o
astringen pronunat
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: POLYGONUM HYDROPIPER L.
Denumire popular: Dintele dracului
Sinonime tiinifice:
Ardeiul dracului, Ardeiul porcului, Buruiana jermilor,
Buruiana viermilor, Cnep de ap, Iarb iute, Iarba
puriceilor, Iarba purecilor, Iarba puricelui, Iarb roie,
Iarba viermilor, Piparc slbatic, Piper de ap,
Piper de vale, Piperiu de ap, Piperiu de pureci, Piperul
blii, Piperul broatei, Piper de bli, Piper de
balt, Troscot piperat, Troscot rou
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Subfamilia:
Plant anual; tulpina erect sau ascendent poate
ajunge uneori pan la 1 m lungime; este glabr,
roietic, ramificat, adesea cu rdcini
adventive
ce pornesc din nodurile bazale; frunzele alterne,
lanceolate, verzi-lucioase pe partea superioar,
adesea cu o pat neagr in form de V, avand pe
margini peri rigizi, scuri; ochreea glabr, scurt
ciliat - cele din partea superioar a tulpinii -
neciliate; florile hermafrodite scurt pedunculate,
in
inflorescene subiri, laxe nutante; au perigonul
verde sau roietic, pronunat glandulos, 6-8
stamine i 2-3 stile; inflorirea are loc in iulie-
septembrie;
fructul de tip achen fin rugos, uneori turtit,
cu una din fee pronunat-convex, ascuit la varf,
invelit in perigonul persistent; toate prile
plantei
au un gust iute, pronunat.
Specie de locuri umede, mltinoase, marginea
lacurilor, locuri inundabile, anuri, marginea
drumurilor formand grupuri incepand de la campie
pan in zona subalpin.
Detalii...
Organe utilizate
Se utilizeaz in scop medicinal organele aeriene
ale acestei plante care conin glucozizi fenolici.
Compoziia chimic
Organele aeriene conin urmtoarele substane:
glucoz, fructoz, tanin (3,5 %), mucilagii,
rutin, steroli (-sitosterol glucozid
sitosterol), acizi
(acid malic, melisic, caprionic, ellagic, formic,
galic, valerianic).
Pigmenii din organele aeriene ale acestei specii
sunt reprezentai de substane flavonoide:
rutinozid, hiperozid, quercitrozid, ramnazin,
kampferol, quercetin, quercitrin, quercetin-7-
glucozid, izoramnetin, persicarin.
Uleiurile volatile conin: 1,4-cineol, -pinen,
-pinen, borneol, bornil acetat, camfor, carvon,
alcool cinamic, fencon, p-cimol, felandren,
poligonon, terpineol.
Seminele conin: sesquiterpene (izodrimeninol,
izopolygodial).
Aciune terapeutic
proprieti vasoconstrictoare, hipotensive i
hemostatice.
Importana
Utilizare
Infuziile sunt folosite pentru tratarea gripei,
tusei, dezinteriei i gutei. Planta se folosete
i in cazul sangerrilor interne, bolilor uterine
i pentru
stimularea menstruaiei.
Alte utilizri:
Medicina veterinar (polpular): planta pisat
se punea pe rni deschise la animale sau
infectate.
Vopsitorie: pentru coloratul firelor in galben.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: POLYPODIUM VULGARE L.
Denumire popular: Iarb dulce
Sinonime tiinifice:
Buruian dulce, Ferecei, Fereci, Ferecu, Fereg, Fereg
dulce, Feregea, Feregu, Feregu dulce,
Fereea, Fericu, Ferig, Ferigu, Ferigu dulce,
Feristei, Ferucue, Iarb dulce de munte, Iarb dulce
de pdure, Iarba erpului, Lemn dulce, Nvalnic, Rdcin
dulce, Rdcin dulce de munte, spasul dracului
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Increngtura: Polypodiophyta (Pteridophyta)
Subincrengtura:
Subclasa:
Familia: Polypodiaceae
Subfamilia:
Plant peren cu rizom puin crnos, acoperit de
scvame brunii i fibrioare negricioase; frunze de
10-30 cm lungime, cu limbul liniar-lanceolat,
penat-partit; nervurile secundare ale lobilor
inferiori sunt de 2-3 ori bifurcate; pe partea
dorsal sporangii sunt grupai in sori rotunzi,
nuzi, mari (2
mm diam), aezai pe dou randuri paralele, de o
parte i de alta a nervurii mediane a segmentului;
frunzele noi se dezvolt primvara i la inceputul
verii iar sporii sunt eliberai din martie pan in
septembrie.
Specie saxicol, eurifit, helio-sciadofil,
frecvent din zona pdurilor de stejar pan in
etajul boreal.
Detalii...
Organe utilizate
Se utilizezaz in scop medicinal rizomul i
rdcinile uscate, recoltat primvara i toamna.
Compoziia chimic
Componenii chimici identificai in rizomul
acestei plante sunt: glucoz (2,1 %), fructoz
(2,1 %), zaharoz (15 %), amidon (6,3 %), ramnoz,
rezine, lipide, taninuri, mucilagii, catechine
(2,5 3,7 %), steroli (-sitosterol), metil-
salicilat, fluoroglucin, derivai ai
floroglucinolului (filicin),
substane minerale.
Saponine: 26-O-metilpolipodosaponin,
polipodosaponin, glicirrhizin (0,6 %),
Triterpene: cicloartenol, 31-norcicloartenol,
epoxihopan, fernen, hopen, ciclolaudenol i
lophenol.
Acizi: acid malic, benzoic, butiric, cafeic,
salicilic, glucocafeic, citriclauric,
izovalerianic, lauric, stearic.
In frunzele acestei specii au fost determinai
urmtorii pigmeni: flavan 3-ol.
Aciune terapeutic
Extractele au proprieti expectorante, laxative
i vermifuge.
Importana
Medicinala
Utilizare
bronitelor, constipaiilor i a paraziilor
intestinali.
Alte utilizri:
Medicina uman (popular) rizomii decoct luat
pentru afeciuni pulmonare, tuse, dureri de
rinichi; pisat, plmdit in rachiu pentru
arsuri?
la stomac i umfltur la capul pieptului.
Medicina veterinar rizomul decoct dat
animalelor bolnave pentru intrire.
Alimentaie rizomul consumat datorit gustului
dulceag i a coninutului in amidon.
Ornamental planta decorativ prin frunze se
cultiv pe pante, stanci umbrite, umede in zona
montan.
Recoltare
Rizomi, cu cutite, toamna
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: POPULUS BALSAMIFERA
Denumire popular: Plop
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Ordinul: Salicales
Familia: Salicaceae
Subfamilia:
Este un arbore cu scoara negricioas, cu frunze
oval lanceolate i lung peiolate i cu florile
grupate in ameni.
Organe utilizate
Se utilizeaz in scop medicinal mugurii, coaja de
pe ramurile tinere, uscate la soare.
Compoziia chimic
Componenii chimici identificai in aceste organe
sunt: ceruri, uleiuri volatile, taninuri, rezine,
acizi fenolici, acizi grai (acid cerotinic
C26H52O2, acid azelaic C9H16O4), alcool salicilic
(populin), salicortin (C20H24O10).
Au mai fost identificate:
Heterozide: populozid, salicozid.
Vitamine: -tocoferol, eta-tocoferol.
Glicozizi: salicin, salicortin, salirepozid i
populin.
Derivai benzenici: populin, temuloidin,
tremulacin.
Sesquiterpene: curcumen.
Culoarea acestor plante se datoreaz prezenei
pigmenior flavonoizi: crizin, tectocrizin,
crizolol, tectocrizolol, apigenin, genkwnin,
galangin,
izalpinin, dihidrokampferol, 3-oximetilkampferol,
3-oximetil-galangin, ramnetol, pinostrobin i
pinocembrin, calcone.
Uleiurile volatile conin: acetofenon, -
feniletilalcool, bisabolen, bisabolol, alcool
cinamic, farnesen i salicin.
In organele aeriene ale speciei Populus nigra au
fost detrminai urmtorii pigmeni: nigracin,
tectocrizin i schicortin.
Pant .a. (1991) au determinat compoziia
uleiurilor volatile din Populus deltoides si au
constatat c ponderea o dein urmtoarele
substane: -
bisabolol (26,00 %), ar-cumenen (17,00 %), trans-
-bergamoten (7,10 %), (E)--farnesen (7,10 %),
-curcumen (6,40 %), -bisabolen (4,40 %), -
curcumen (4,00 %), -cedren (2,30) i linalool
(1,00 %).
Aciune terapeutic
Extractele din scoar au proprieti tonice,
antiseptice i antimicrobiene iar substanele
flavonoide i uleiurile volatile din extracte, au
proprieti
diuretice, expectorante, tonice i sudorifice.
Importana
Utilizare
bronitei, intoxicaiilor, nevralgiilor,
reumatismului etc.
Este folosit intern ca antiinflamator, antiseptic
intestinal i urinar foarte bun, antiviral mediu,
diuretic bun, depurativ mediu-slab, febrifug
mediu,
hemostatic mediu, inhib formarea i dezvoltarea
tumorilor, favorizeaz procesele de regenerare,
reglator al activitii hormonale, reintineritor,
stimulent imunitar bun
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: PORTULACA OLERACEA L.
Denumire popular: Iarb gras
Sinonime tiinifice:
Buruian gras, Dragoste, Floare de piatr, Grai, Iarb
de grdin, Iarba porcilor, Iarb gras de
grdin, Iarba tunului, Pita porcului, Porcin, Porcin,
Troscot gras, Urechelni
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Familia: Portulacaceae
Subfamilia:
Plant anual cu tulpina de 15-30 cm inlime,
ascendent, glabr, crnoas, viinie in partea
inferioar, ramificat de la baz; frunzele opuse,
invers-ovate, sesile, ingrmdite la varful
ramurilor; prezint stipele mici, setacee, adesea
cu peri rari; florile hermafrodite, mici, galbene,
sesile,
aglomerate la subioara sau in varful ramurilor,
inconjurate de un involucru format din frunzele
superioare; prezint: 2 sepale cztoare, (4)-5-
(6)
petale libere, numeroase stamine i ovar
semiinferior cu 4-6 stigmate; inflorirea are loc
in iunie-septembrie; fructul de tip capsul
ovoid se
deschide circular i elibereaz numeroase semine
reniforme, lucioase, castanii inchis.
Specie intalnit pe soluri cu textur uoar,
nisipoas, foarte rspandit in locuri cultivate,
pe lang drumuri, crri, parloage, staiuni de
cale ferat.
Organe utilizate
Frunzele, florile
Compoziia chimic
Frunzele conin: 93,2 % ap, 3,0 % glucide, 1,4 %
proteine, 0,2 % lipide, 0,90 mg/ 100 g caroten i
0,9 % fibre.
In 100 g frunze s-a determinat urmtorul coninut
de vitamine: 22 mg acid ascorbic, 0,50 mg
nicotinamid, 0,14 mg piridoxin, 0,11 mg
riboflavin
i 0,04 mg tiamin.
Coninutul de elemente minerale determinate in 100
g esut edibil variaz astfel: 450 mg potasiu, 106
mg magneziu, 79 mg calciu, 40 mg fosfor, 26
mg sodiu i 2,7 mg fier.
Florile de Portulaca oleracea conine urmtorii
pigmeni flavonoizi: cianidin sau/i petunidin,
quercdetin sau/ i campferol, apigenin sau/i
luteolin, C-glicoziziflavonoizi,
proantocianidine.
Aciune terapeutic
Antiscorbutic, bactericid, diuretic, febrifug,
emolient, tonic, vermifug.
Importana
Utilizare
Ca medicament se foloseste sub ceai sau infuzie,
in tratamentul unor boli ale sistemului digestiv.
Alte utilizri:
Se consum frunzele crnoase i acrioare sub
form de salat. Aceast specie prezint
importan pentru valoarea energetic mic: 75 kJ/
100 g,
pentru coninutul in elemente minerale i
vitamine.
Medicina uman (polpular): planta prezint
proprieti antiscorbutice.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: POTENTILLA ANSERINA L.
Denumire popular: Coada racului
Sinonime tiinifice:
Argentin, Argindean, Arginic, Arginel, Buboas,
Buruian de scrinte, Buruiana junghiurilor, Coada
dracului, Forostoi, Iarba gtii, Sclinti, Vintricea, Zolotnic
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Rosales
Familia: Rosaceae
Subfamilia:
Este o plant erbacee, peren, de 15-50 cm
inlime; frunzele bazale lungi pan la 20 cm,
scurt peiolate, intrerupt penat fidate iar cele
superioare cu
mai puine foliole serat dinate pe margine;
florile sunt aurii; inflorirea: mai-septembrie;
fructul este o poliachen.
Specie mezohigrofit-higrofit, eutrof,
mezoterm; frecvent in zona de step-etajul
boreal, pajiti umede, pe malul apelor.
Detalii...
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaz frunzele de la
baza plantelor i tulpinile laterale, recoltate in
timpul infloririi.
Compoziia chimic
Frunzele conin: glucoz, fructoz, ramnoz,
taninuri, fenoli, mucilagii, flavone, steroli,
colin, substane amare i substane minerale.
Extractele posed proprieti antidiareice,
antispastice, hemostatice i antiseptice i se
utilizeaz pentru tratarea diarei i a colicilor
intestinali.
Potentila tormentilla (sclipei) conine taninuri,
cianodiglucozide, kampferol, tormentozid i
chivozid.
Aciune terapeutic
Extractele, datorit coninutului de fenoli, au
proprieti: astringente, hemostatice,
antiinflamatoare, antispasmodice i antidiareice.
Importana
Medicinala
Utilizare
Pentru tratarea diereei cronice i indigestiilor.
Ceaiul este folosit pentru tratarea hemoroizilor.
Alimentaie - frunzele tinere se pot folosi la
salat i la supe de verdeuri;
aeriene ale plantei se folosesc pentru tratarea
anemiei, colicilor gastrice, calculoze renale,
enterocolite; uz extern - tratarea gingivitelor;
enteritelor, enterocolitelor.
Recoltare
Herba, cu secera sau coasa, la inflorit deplin
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: POTENTILA REPTANS L.
Denumire popular: Cinci degete.
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Rosales
Familia: Rosaceae
Subfamilia:
Plant erbacee, peren, de 30-100 cm inlime;
tulpini florifere taratoare inrdcinate la
noduri; frunzele toate peiolate, palmate cu 5-
foliole
obovate, cu margini dinate; florile sunt galbene,
solitare, axilare; inflorirea: iunie-august;
fructul este o poliachen.
Specie mezohigrofit, mezotrof; frecvent in zona
de step-etajul fagului, pajiti umede, pe malul
apelor.
Detalii...
Organe utilizate
Compoziia chimic
Aciune terapeutic
Antispasmodic, astringent, febrifug.
Importana
Utilizare
Infuziile sunt utilizate pentru tratarea diarei,
iar decoctul concentrat, pentru tratarea durerilor
de dini.
anemiei, colicilor gastrice, calculoze renale,
enterocolite; uz extern - tratarea gingivitelor;
enteritelor, enterocolitelor.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: PRIMULA VERIS L.
Denumire popular: ciuboica cucului
Sinonime tiinifice: P. Officinalis Hill.
aglic, aglice, agli, agricea, agli, anchicel, andicel,
anghelin, anglicei, calce, cal, cinci clopoele, cinci
foi, cheii colorate, ciuboelele cucului, ciobot mic, cizma
cucului, ogliciu, oglincei, talpa gtei, a
caprei, a oii, a vacii, urechia ursului
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Primulales
Familia: Primulaceae
Subfamilia:
Plant peren, inalt pan la 20 (35) cm, cu rizom
scurt. Frunze ovate sau alungit ovate, foarte
variate, la varf obtuze, la baz contrase brusc,
fr s
fie cordate sau atenuate in peiol, rugoase pe
margini, crenate sau ondulate, pe dos proase,
uneori tomentoase; peiol aripat. Scapul mai lung
decat
frunzele, la varf cu o umbel multiflor. Corol
mirositoare, rareori fr miros, galben aurie, cu
5 pete portocalii sau cu un inel. Fruct capsul
elipsoidal cu perei subiri, semine inchis
brune, verucoase. Inflorire IV-V.
Frecvent din zona pdurilor de stejar pan in
etajul bradului, in pajiti, la margini i rariti
de pduri; specie mezofit, mezotrof.
Detalii...
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaz rizomii i
rdcinile acestei specii, cat i florile.
Compoziia chimic
Rdcinile conin: saponine triterpenice (acid
primulic A, B i C), opt saponozide neutre, cinci
saponine acide, heterozide (primverozid,
primulaverozid), glicozizi fenolici (gluco-
chinacetofenon-o-metilat), glicozizi ai acizilor
hidroxibenzoici (primulaverina, primverina).
In flori se gsesc: acid eleagic, saponine i
pigmeni flavonoizi (delfinidin, cianidin sau/
i petunidin, antocianidine metilate, mircetin,
quercetin sau / i kampferol, flavonoli metilai,
flavonoli oxigenai, dihidroflavonoli: apigenin
sau/ i luteolin, flavone (primuletin, 2'-
hidroxiflavon,
5-hidroxi-6-metilflavon, 3',4'-dihidroxiflavon,
5,8,2'-trihidroxi-flavon), flavanone, C-
glicozilflavonoizi, deoxiflavonoide,
proantocianidine, malvidin 3-galactozid
(primulin), rosindin-3,5-diglucozid, flavone: 5-
hidroxi-flavon, primetin).
In exudate se gsesc: flavone mono-O-substituite
aa cum sunt: primuletinul i primetinul.
Aciune terapeutic
Extractele au aciune emetic, expectorant,
sedativ, diuretic, antireumatic, sudorific,
calmant, cicatrizant i hemostatic.
Importana
Medicinala, toxica
Utilizare
Rdcinile sunt folosite in cazul bronitelor
cornice. Funzele au aceeai aciune, dar un effect
mai redus. Florile fr caliciu sunt folosite
pentru
tataea migrenelor, iar impreun cu caliciul, in
caz de bronit i grip.
Cultivare
Mod de cultivare:
Rasad insamantat toamna in straturi reci si
transplantat primavara
Recoltare
Flori, frunze
Valorificare
PRIMULAE FLORES FLOARE DE CIUBOICA CUCULUI
1. Flux tehnologic:
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: PRUNELLA VULGARIS L.
Denumire popular: Busuioc de camp
Sinonime tiinifice: Brunella vulgaris Mnch., P.
pratensis Schur; P. vulgaris f. typica Beck,
Buruian de bub rea, Coroab, Gluga-ciobanului, Iarba lui
Antonie, Iarba-lupriei, Iarb neagr, Iarbaoprlei,
Izm slbatic, Plesci, Rupturi, oprli
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul:
Familia: Lamiaceae
Subfamilia:
Plant peren; tulpin dreapt sau ascendent de
40 cm inlime, glabr sau dispers i aspru
proas, verde sau violacee; frunze ovate sau ovat
alungite, perechea superioar se afl la baza
inflorescenei; flori violete, foarte scurt
pedicelate sau sesile, cate 4-6 in verticile;
inflorirea: iunieaugust;
fruct achen ovoidal, lucioas, brun.
Specie mezofit-mezohigrofit; frecvent in zona
de silvostep-etajul boreal, pajiti, tufriuri.
Detalii...
Organe utilizate
Rdcini, partea aerianan, flori
Compoziia chimic
Rdcinile acestei specii conin: saponine
triterpenice (acid betulinic).
In organele aeriene ale acestei plante au fost
determinate urmtoarele substane: glucoz,
galactoz, rutin, tanin, rezine, amine
(galactozamin),
fenilpropanoizi (acid rozmarinic - 1,7 6,0 %),
triterpene (acid ursolic, acid betulinic i acid
oleanolic) i substane minerale.
Acizizi identificai in aceast plant sunt: acid
cis-cafeic, acid trans-cafeic, acid galacturonic,
acid gluconic.
In flori s-a determinat prezena: pigmenilor
(cianidinei, delfinidinei), compuilor
fenilpropanoizi (acidului rozmarinic - 0,2 1,9
%), fenconei i
camforului.
In rdcini s-a identificat prezena saponinepr
triterpenice (acid betulinic).
Aciune terapeutic
Extractele obinute din organele aeriene sunt
astringente, vulnerare, tonice, hipotensive,
antimutagene i anti-HIV.
Importana
Utilizare
Se utilizeaz pentru tratarea hemoroizilor,
diareei, hemoragiilor i sub form de cataplasme,
pentru tratarea rnilor, arsurilor i
inepturilor de
insecte.
Medicin uman, popular - uz intern: prile
aeriene ale plantei au proprieti antitusive,
antiinflamatorii, antidiareice etc., uz extern:
tratarea
furunculelor;
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: PRUNUS DOMESTICA L.
Denumire popular: Prun
Sinonime tiinifice: Prunus domestica L. subsp.
domestica, Prunus domestica subsp. oeconomica
(Borkh.) C.K.Schneid.
Perj
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Rosales
Familia: Rosaceae
Subfamilia:
Arbore inalt de pan la 12 m inlime, lipsit de
spini de obicei; frunzele sunt obovate pubescente
pe ambele fee, cu margini serat-crenate; florile
albe sunt dispuse cate 1-2 pe pediceli pubesceni,
lungi de 5-20 mm; inflorirea martie-aprilie; fruct
drup.
Specie termofil, rezistent la secet; cultivat
fructifer.
Organe utilizate
Fructele
Compoziia chimic
Frunzele de prun i scoara conin glucozizi
cianogenetici aa cum este: prunasina.
Prunele au un coninut de 0,60 % proteine, 0,17 %
lipide i 14,50 % glucide, din care: 2,74 %
glucoz, 2,06 % fructoz i 2,78 % zaharoz. In
prune
s-au mai detrminat: 0,76 % pectine, 0,23 %
celuloz, 3,10 % sorbitol, 0,30 % lignine, 6,0 mg
/ 100 g -sitosterol precum i cantiti mic de
serotonin, tiramin i triptamin.
Aciditatea total a fructelor este de 1,36 % acid
malic i este determinat de prezena acidului
malic (1,22 %), acidului citric (0,03 %), acidului
oxalic (0,01 %), acidului cafeic (20 mg/ 100 g),
acidului clorogenic (9,0 mg/ 100 g), acidului p-
cumaric (2,4 mg/ 100 g) i acidului ferulic (0,9
mg/
100 g).
Vitaminele sunt reprezentate in principal de
acidul ascorbic (5,4 mg/ 100 g). Prunele mai
conin urmtoarele cantiti de vitamine,
raportate la 100 g
fruct: 0,80 mg tocoferol, 0,44 mg nicotinamid,
0,18 mg acid pantotenic, 0,07 mg tiamin i 0,04
mg riboflavin.
Coninutul prunelor in substane minerale variaz
intre 0,40 i 0,60 %. In 100 g fruct s-au
detrminat: 221,00 mg potasiu, 18,00 mg fosfor,
14,00 mg
calciu, 10,00 mg magneziu, 1,70 mg sodiu, 1,50 mg
clor, 0,44 mg fier, 0,34 mg bor i 0,09 mg cupru.
Culoarea prunelor se datoreaz prezenei
antocianilor: cianidin 3-glucozid, cianidin 3-
rutinozid, peonoidin 3-glucozid i peonoidin 3-
rutinozid.
(Harborn i Hall, 1964).
Prunus cerasifera (corcodu) conine antociani:
anthirrinin-ramnogicozid, cianidin 3-gentiobiozid
(mecocianin), flavone: glucogenevanin,
izoflavone: prunetin
Aciune terapeutic
Importana
Alimentara
Utilizare
Vinul de prune uscate este recomandat in cazuri de
anemie constipaie, gut, nefrit i reumatism.
Prunele sunt consumate fie in stare proaspt fie
sub form de gem, dulcea, compot, glute,
cozonac, salat de fructe, prjituri. Prunele se
pot
consuma i in stare deshidratat. Din prune se
obine suc de prune fermentat, uica i palinca.
Prunele au o valoare energetic sczut (259 kJ/
100 g), dar sunt importante in alimentaie pentru
coninutul lor in acizi, vitamine i glucide
solubile
care au efectul de stimulare a apetitului,
digestiri i purgaiei.
buturi alcoolice);
compot, sirop, rachiu;
proaspete au efect laxativ, diuretic, emolient; uz
extern - multe plante medicinale se macereaz in
uic i se utilizeaz pentru frecii;
Cosmetic - din fructele proaspete se realizeaz o
masc astringent pentru tenul cu pori deschii;
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: PSALIOTA HORTENSIS
Denumire popular: Ciuperca cultivat
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Fungi
Increngtura: Mycophyta
Subincrengtura:
Clasa: Basidiomycetes
Subclasa:
Ordinul: Agaricales
Familia: Agaricaceae
Subfamilia:
Este o ciuperc pe miceliul creia se formeaz
corpul de fructificare, comestibil, alctuit
dintr-un picior i o plrie.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Aceast ciuperc are o valoare energetic sczut:
103 kJ/ 100 g parte edibil, determinat de
cninutul sczut de glucide (3,0 %), lipide (0,24
%) i
proteine (2,74 %).
esuturile acestei ciuperci conin 0,18 % glucoz,
0,08 % fructz, 0,05 % zaharoz, 1,15 % manitol
i 12 mg/ 100 g acid fumaric.
Coninutul in vitamine este relativ sczut, in 100
g esut s-au identificat: 4,9 mg acid ascorbic,
5,2 mg nicotinamid, 2,1 mg acxid pantotenic, 0,44
mg riboflavin, 0,10 mg tiamin, 0,07 mg
tocoferol, 0,06 mg piridoxin, 0,02 mg acid folic
i 0,02 mg filochinon.
Coninutul de aminoacizi este relativ ridicat.
Astfel, in 100 g esut edibil se gisesc: 200 mg
arginin, 170 mg lizin, 120 mg leucin, 110 mg
izoleucin, 90 mg valin, 87 mg treonin, 74 mg
fenilalanin, 57 mg histidin, 24 mg triptofan, 23
mg metionin i 14 mg cistin.
Dintre elementele minerale ponderea o reprezint
potasiul (0,42 %), fosforul (0,12 %) i florul
(0,07 %). In cantitate mai mic au fost
determinate
urmtoarele elemente minerale: borul (5,40 mg/ 100
g), sodiul i calciul (0,80 mg/ 100 g), fierul
(1,26 mg/ 100 g), cuprul (0,40 mg/ 100 g) i
zincul
(0,39 mg/ 100 g).
Aciune terapeutic
Importana
Utilizare
Se consum divers prelucrat (ciulama, tocni
etc.) sau se conserv.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: PTELEA TRIFOLIATA L.
Denumire popular:
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Rutales
Familia: Rutaceae
Subfamilia: Subclasa
Este un arbust-arbora de 2-8 m inlime, cu
frunze trifoliate, alterne, cu fructul samar.
Organe utilizate
Organele aeriene
Compoziia chimic
Alcaloizi furochinolinici (kokusaginina,
skimmiamina sau -fagarina, pteleina, dictamnina,
maculosidina);
Furanocumarine (izopimpinelina, marmesina,
phelopterina).
Steroli: -sitosterol, daucosterol.
Cumarine: marmesin, marmesinin, bergapten,
izopimpinellin.
Dihidroxicumarine: scopolin, scopoletin.
Flavone: diosmin.
Glicozizi fenolici: coniferozid.
Aciune terapeutic
Antimicrobian pe Mycobacterium tuberculosis i
unii fungi (clorura de pteleatinium), tonic
(scoara de pe rdcin).
Importana
Toxica,
medicinala
Utilizare
Afeciuni ale stomacului, reumatism.
Toxicitate
Contraindicaii
Necunoscute la dozele terapeutice; sunt posibile
unele reacii fototoxice (prin furanocumarine).
Dozare
Supradozare
Forme farmaceuitice:
Extract, tincturi.
Nesemnalate.
Conservare:
Cultivare:
Valorificare:
Forme farmaceutice
Conservare
Cultivare
Mod de cultivare:
Rasad obtinut in straturi reci si transplantat
primavara (germinatie foarte slaba)
Recoltare
Fructe
Valorificare
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: PTERIDIUM AQUILINUM (L.)
Kuhn.
Denumire popular: Ferig de camp
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Increngtura: Polypodiphyta
Subincrengtura:
Subclasa:
Familia: Dennstaedtiaceae
Subfamilia:
Organe utilizate
Partea aerian, rizomii
Compoziia chimic
Partea aerian a plantei conine: glucide
(arabinoz, glucoz, galactoz, manoz, ramnoz,
xiloz, amidon), proteine (1,0 11,4 %), tanin,
cianoglicozizi (prunazin), glicozizi (pterozid A),
- Acizi: acid cicoric, acid cafeic, acid cinamic,
acid cafeil-tartric, acid ferulic, acid fumaric,
acid p-cumaric, acid protocatechuic, acid
shikimic, acid
succinic, acid vanilic.
- Pigmeni: -caroten, izoquercitrin, kampferol-
3-0-glucozid, kampferol-3-ramnoglucozid,
procianidin, prodelfinidin, quercetin, rutin,
tilirozid.
- Glucozizi steroidali: ponasterozid A,
- Glicozizi amari: ptaquilozid,
- Compui mutageni: aquilid A, ptaquilozid,
pterolactam.
Rizomii conin: glucide (amidon), proteine, tanin,
lipide, glicozizi (pterozid A), glicozizi amari
(ptaraquilin).
Aciune terapeutic
Tulpinile tinere au aciune diuretic i vermifug
iar rdcinile au aciune antiseptic, antiemetic
i tonic.
Importana
Utilizare
Tulpinile tinere sunt folosite pentru tratarea
cancerului, frunzele pentru tratarea artritei iar
decoctul din plante, pentru tratarea tuberculozei.
Tinctura
din rdcini este folosit pentru tratarea
reumatismului.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: PULMONARIA OFFICINALIS L.
Denumire popular: Mierea ursului
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Lamiales
Subfamilia:
Organe utilizate
Compoziia chimic
Aciune terapeutic
Astingent, antidiareic
Importana
Medicinala
Utilizare
Reduce congestia bronhiilor, fiind utilizat la
tatarea bronitei i laringitei. Utilizat sub
form de cataplasm, reduce inflamaiile produse
de leziuni
sau arsuri.
Recoltare
Fruzele, prin strunjire, de pe tulpinile
florifere, primavara (martie - mai), si de pe
lastarii sterili (sfarsitul verii - inceputul
toamnei)
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: PUNICA GRANATUM L.
Denumire popular: Rodie
Sinonime tiinifice:
Rodiu, Arodie, Bodier, Pitlijan, Pitlingean, Pomogram,
Roid, Rubin
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Myrtales
Familia: Punicaceae
Subfamilia:
Arbust; tulpin de 1-5 m inlime; frunze scurt
peiolate, alungit lanceolate, pieloase, glabre,
lucioase pe faa superioar; flori roii;
inflorirea maiaugust;
fruct bac globuloas, galben intens pan la rou
aprins.
Plant cultivat rar, numai in sud, in staiuni
calde i adpostite.
Organe utilizate
In medicina naturist se utilizeaz scoara de pe
rdcini i ramuri, florile i fructele.
Compoziia chimic
Componenii activi identificai in scoara tulpinii
acestei plante sunt: manitol, alcaloizi (0,1 0,7
%), 20-25 % tanin galic (punicalin, punicalagin),
flavonoizi (casuariin), alcaloizi piperidinici
(0,4% in scoara de pe tulpin, 0,8 % in scoara
de pe rdcin: izopeletierina, N-
metilizopeletierina,
pseudopeletierina).
Alcaloizii cu nucleu piperidinic sunt reprezentai
de: peletierin, izopeletierin, metil-
izopeletierin, metil-peletierin i
pseudopeletierin.
Vitamine: acid ascorbic.
Steroli: beta-sitosterol.
Florile de rodie conin: triterpene (acid asiatic,
acid maslinic) i pigmeni (pelargonidin-3,5-
diglucozid).
Coaja fructului se caracterizeaz prin prezena de
25-28 % taninurilor galice (punicalin sau
granatina D, punicalagin sau granatin C, granatina
A,
granatina B).
Fructele conin: glucine: glucoz, fructoz,
pectine (2 4 %), manitol (1,8 %), lipide (0,1
3,8 %), proteine (0,7 7,3 %), rezine, taninuri,
polifenoli (0,2 1,0 %), acid ursolic,
fitosteroli (170 892 ppm).
Acizi fenolici: acid galic (0,09 4,0 %), acid
clorogenic, acid neoclorogenic, acid p-cumaric,
acid protocatehic.
Acizi organici: acid malic, acid oxalic, acid
citric.
Vitamine: acid ascorbic (40 636 ppm), niacin (3
50 ppm), acid pantotenic (6 31 ppm),
riboflavin, tiamin, niacin.
Culoarea fructelor este datorat prezenei
urmtorilor pigmeni: cianidin -3-glucozid,
delfinidin 3-glucozid, cianidin 3,5-diglucozid
pelargonidin 3-
glucozid, cianidin 3,5-diglucozid, delfinidin 3,5-
diglucozid i pelargonidin 3,5-diglucozid,
flavogallol, izoquercetrin, malvidin, caroten.
Seminele de rodie conin: amidon, lipide (5 20
%), acizi grai (acid arahidic, acid linoleic,
acid oleic, acid palmitic, acid punic, acid
stearic),
cerebrozide, steroizi (estradiol, estron) i
numeroi compui fenolici (acid 3,3'-di-O-
metilelagic, acid 3,3',4'-tri-O-metilelagic,
fenetil rutinozida,
icarizide, coniferil 9-O-[beta-D-apiofuranozil(1-
6)]-O-beta-D-glucopiranozida, sinapil 9-O-[beta-D-
apiofuranozil(1-6)]-O-beta-D-glucopiranozida)
i steroli (daucosterol).
Aciune terapeutic
Astringent, antidiareic (prin tanin);
antihelmintic, amoebicid (prin alcaloizi);
antimalaric, antimicrobian pe Escherichia coli,
Pseudomonas
aeruginosa, Candida albicans, Cryptococcus
neoformans, Staphylococcus aureus, Aspergillus
fumigatus i Mycobacterium intracellulare (anumite
fraciuni galice i elagice); antioxidant i
citotoxic pe linii experimentale de cancer
pulmonar i laringian (prin polifenolul
punicalagin);
hipoglicemiant (extractele din flori inhib alfa-
glucozidaza; taninul galic acioneaz la nivelul
receptorilor PPAR-gamma).
Importana
Utilizare
Tulpina i rdcina se pot folosi in diaree,
dizenterie (uz intern), hemoroizi (uz extern);
Punica granatum este remediu homeopat in tulburri
gastrointestinale.
Alte utilizri:
Seminele de rodie in India sunt uscate i
utilizate pentru a aromatiza mancarea. Acest
condiment are un gust subtil, dulce acrior i in
acelai timp
caustic. Grenadina, suc concentrat din semine
proaspete de rodie este folosit in India pentru
deserturi i pentru a marina carnea, datorit
coninutului ridicat de enzime proteolitice.
Seminele de rodie sunt o alternativ pentru
stafide in dulciurile europene. In Asia de Vest
sucul din rodie
este folosit pentru a incri mancarea.
In industrie se folosete sucul fructului pentru
prepararea erbetului i siropului.
In scop tinctorial, se folosete scoara pentru
colorarea mtasei i lanei.
Toxicitate
Contraindicaii
Nesemnalate.
Necunoscute la doze terapeutice; coninutul
ridicat in tanin poate determina iritaii
gastrice.
Datorit coninutului in alcaloizi, scoara de pe
tulpin i rdcin poate produce vom, ameeli,
tulburri vizuale, colaps circulator, hipotermie
i
posibil moarte prin insuficien respiratorie.
Dozele toxice sunt de ~ 80 g.
Forme farmaceutice
Decoct, macerat, extracte lichide.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: PYRUS COMMUNIS L.
Denumire popular: Prul.
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Rosales
Familia: Rosaceae
Subfamilia:
Arbore ce poate ajunge pan la 20 m inlime;
frunzele sunt ovate, coriacee (pieloase), la
maturitate glabre; florile sunt albe, neplcut
mirositoare,
grupate in inflorescen de tip corimb;
inflorirea: aprilie-mai; fruct poam piriform.
Organe utilizate
Fructe, frunze
Compoziia chimic
Frunzele de pr conin glucozidul fenolic:
arbutin, care reprezint un antiseptic pentru
cile urinare i are un efect diuretic.
Fructele acestei plante au un coninut de 0,47 %
proteine, 0,29 % lipide, 12,80 % glucide din care
2,30 % gluccoz, 2,50 % fructoz i 3,50 %
zaharoz. Acestea mai conin 0,53 % pectine, 0,67
% celuloz, 1,40 % sorbitol, 0,45 % lignine i
7,00 mg/ 100 g -sitosterol.
Aciditatea total a acestor fructe este sczut:
0,35 % acid malic i este detrminat de prezena
urmtorilor acizi: acid malic 0,17 %, acid citric
0,14
%, acid clorogenic 0,25 mg/ 100 g i acid oxalic
0,53 mg/ 100 g.
Coninutul in vitamine al perelor este relativ
sczut i variaz astfel: 4,60 mg/ 100 g acid
ascorbic, 0,43 mg/ 100 g tocoferol, 0,22 mg/ 100 g
nicotinamid, 0,06 mg/ 100 g acid pantotenic i
0,04 mg/ 100 g riboflavin.
0,23 i 0,40 %. In 100 g fruct au fost detrminate
urmtoarele cantiti de elemente minerale: 126,00
mg potasiu, 15,00 mg fosfor, 10,00 mg calciu, 7,80
mg magneziu, 2,10 mg sodiu, 2,00 mg clor, 0,26 mg
fier, 0,23 mg zinc i 0,18 mg bor.
Aciune terapeutic
Importana
Utilizare
Perele sunt importante pentru rolul pe care il au
in stimularea digestiei i prin efectul lor
purgativ.
buturi alcoolice);
compot, marmelad, sirop, cidru, uic, lemnul
este utilizat
pentru sculptur fin;
Medicin, uman, popular - uz intern - scoara
are proprieti astringente, antidiareice,
febrifuge, frunzele au proprieti antiseptice,
calmante,
diuretice, florile au proprieti antiinflamatorii
i se recomand in cistite; fructele stimuleaz
digestia, funcia glandelor endocrine,
vitaminizeaz
organismul, etc., uz extern - tratarea infeciilor
faringiene, amigdalitei (maceratul din frunze se
folosete la gargar);
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: QUERCUS ROBUR L.
Denumire popular: Stejar
Sinonime tiinifice:
Grin, Goron, Gorona, Gorun, Sledun, Slodun, Sjer,
Stejar, pedunculat, Stejariu, Stejar de lunc, Sterjar,
ledun, tojar, Ter, Trjer, Tufan,
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Fagales
Familia: Fagaceae
Subfamilia: Quercoideae
coroana larg, neregulat, format din ramuri
noduroase; ritidomul format timpuriu este adanc
brzdat,
brun-negicios, persistent; lujerii anuali brun
verzui, glabri au lenticele mici i rare; mugurii
ovoizi cu 4-5 muchii longitudinale; frunzele
simple,
alterne, ingrmdite spre varful lstarilor sunt
obovate, penat-lobate, cu lobii rotunjii, la baz
auriculate; limbul la maturitate pielos pe faa
inferioar, glabru sau uor pubescent pe nervuri
pe partea dorsal; florile unisexuate, repartizate
monoic: cele mascule grupate in ameni subiri,
cilindrici, penduli; florile femele sunt grupate
cate 2-5 pe pedunculi lungi; inflorirea are loc in
mai; fructele sunt de tip achen (ghinde); se
gsesc
cate 2-5 pe pedunculi de 3-6 (10) cm lungime i
sunt protejate pe cca 1/3 din lungimea lor de cupe
individuale hemisferice, cu solzi
ovattriunghiulari,
strans alipii, plani, fin-cenuiu pubesceni, cu
marginile concrescute i numai la varf liberi.
Specie euriterm, eurifit; formeaz pduri de
amestec impreun cu alte foioase (pduri de
leau), uneori arborete curate (stejrete), in
regiunea de
campie i de coline joase in care ptrunde de-a
lungul vilor. Cultivat in plantaii forestiere.
Detalii...
Organe utilizate
scoara de pe ramuri tinere i frunzele.
Compoziia chimic
Ritidoma speciei Quercus robur conine: taninuri
catehice monomeri (catehol, epicatehol,
galocatehol); taninuri elagice (castalgin,
pedunculagin,
vesvalagin, 2,3-(S)-hexahidroxi-difenoil-glucoza);
flavano-elagotaninuri (acutisimin A i B,
eugenigrandin, guajavacin B, stenophyllanin C);
tanin
galic; proantociani di- i oligomeri (procianidina
B3 i galocatechin(4,8)-catechina sunt
majoritari); flavone (cvercetol), triterpene.
S-a mai pus in eviden prezena urmtoarelor
substane: amidon, pectine, rezine, saponine (10
%), rezine, -sitosterol, mezoinozitol,
triterpene
(friedelin, friedelinol, friedelanon),
pentaciclitoli (viburnitol).
Aciune terapeutic
Astringent, antidiareic, antiinflamatoare,
antimicrobian i antihelmintic (prin tanin).
Importana
Medicinala, tananta, producatoare de lemn
Utilizare
Diaree (uz intern), inflamaii dermice, genitale
i anale (uz extern), ale cavitii orale i ale
faringelui (gargarisme).
Alte utilizri:
Medicin uman (popular): coaja in diferite
reete folosit pentru dureri de dini, gingivite,
pentru splatul rnilor, combaterea transpiraiei
i
reumatismului picioarelor; ghinda prjit,
pisat pentru diaree la copii; frunzele - fiarte
erau folosite in ascit.
de polen i man.
Protecia mediului: datorit sistemului radicular
puternic asigur optimizarea regimului hidrologic
i un drenaj biologic eficient in staiunile cu
exces de umiditate.
Ornamental: arbore atractiv prin port, masivitate,
folosit pentru constituirea masivelor pduroase in
parcuri sau a gruprilor monumentale in poieni.
Scoara, galele pentru tbcitul pieilor.
Frunzele i fructele se utilizezeaz pentru
colorarea fibrelor de lan in nuane bej, kaki,
gri sau verde.
Fibrele mordate cu sulfat de aluminiu i fier i
vopsite in extractul obinut prin fierberea
fructelor uscate i mcinate, se coloreaz in bej.
Dac
acestea se retrateaz cu bicromat de potasiu, se
coloreaz in bej inchis.
Lana mordat cu bicromat de potasi, vopsit cu
extractul obint din fructe i retratat cu sulfat
de cupru, se coloreaz in kaki iar dac retratarea
se
face cu sulfat feros, se coloreaz incenuiu.
Lana mordat cu sulfatde aluminiu i fier i
vopsit cu extractul obinut din frunze proaspt
culese la care s-a adugat sulfat feros, se
coloreaz in
verde inchis.
Ghindele se folosesc in diareea copiilor
(tradiional, in Romania).
Toxicitate
Contraindicaii
Eczeme sau arsuri dermice pe suprafee mari
(taninurile se pot absorbi i determin
hepatotoxicitate studii pe animale), pusee
febrile infecioase,
insuficiena cardiac stadiile III i IV,
hipertonie stadiul IV.
Necunoscute la doze terapeutice; posibile
tulburri digestive (taninurile pot inhiba
secreia gastric); trebuie evitat contactul
ocular cu decoctul
respectiv.
Taninul poate impiedica absorbia alcaloizilor i
a unor medicamente alcaline.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: RANUNCULUS BULBOSUS L.
Denumire popular: Picioul cocoului
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subfamilia:
Organe utilizate
Compoziia chimic
Herba conine cafeoilglucoz, alcaloizi
(anemonin), lactone (protoanemonin) i glucozizi
(ranunculin).
Aciune terapeutic
Antispasmodic i diaforetic.
Importana
Toxica
Utilizare
Decoctul din plant este folosit pentru tratarea
bolilor venerice, sucul este folosit pentru
tratarea reumatismului i a gutei iar tinctura
pentru tratarea
sciaticei.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: RANUNCULUS SCELERATUS L.
Denumire popular: Boglari
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subfamilia:
Utilizare
Planta trebuie folosit proaspt deoarece prin
uscare ii pierde insuirile.
Frunzele i rdcinile sunt folosite extern,
pentru tratarea reumatismului. Seminele sunt
folosite pentru tratarea gripei, debilitii i
reumatismului.
Tinctura in doze diluate se folosete pentru
tatarea durerilor acute i a nevralgiei.
Frunzele zdrobite i puse pe piele determin
formarea de pustule dureroase, care se vindec
greu.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: RAPHANUS SATIVUS L. convar.
niger (Miller) DC
Denumire popular: Ridichi negre
Sinonime tiinifice:
Rdichi, Rdichi albe, Rdi, Rdii, Rdii, Ridiche
tomnatic, Ridichi de bere, Ridichi de iarn, Ridichi de
toamn, Ridichi de var, ridichi negre de iarn
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Capparales (Cruciferales)
Subfamilia:
Plant erbacee bisanual avand rdcina i
hipocotilul tuberizate, de 3-20 cm in diametru, cu
zona intern compact, cu gust ineptor; tulpina
florifer dreapt, cilindric, puternic
ramificat, rigid proas, inalt pan la 100cm;
frunzele inferioare peiolate, mari, pubescente,
lrat-penatsectate,
cele tulpinale lanceolate, sectate; flori pe tipul
4, grupate in raceme laxe, sunt urat mirositoare,
mari, albe, roz-pal sau violet, cu nervaiuni
mai inchise la culoare; inflorete din mai pan in
septembrie; fructele de tip silicv indehiscent,
cu interior spongios.
Specie cultivat ca alimentar.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Ridichile negre au o valoare energetic foarte
sczut (86,7 kJ/ 100 g) determinat de coninutul
sczut de glucide (3,85 %), proteine (0,9 1,1 %)
i
lipide (0,1 0,2 %) i de coninutul mai mare de
ap (92,7 94,3 %). S-a detrminat de asemenea un
coninut sczut de glucoz (0,64 %, fructoz
(0,39 %), campesterol (5 mg/ 100 g) i -
sitosterol (6,0 mg/ 100 g), precum i
glucosinolai (4-metiltio-3-butenil-glucosinolat,
glucobrasicozida,
sinigrin, glucoraphanina); poliholozide,
fitosteroli, sruri minerale, oze, vitamine.
Coninutul in vitamine al ridichilor negre este
foarte sczut i variaz intre 0,02 mg/ 100 g in
cazul acidului folic i 0,4 mg/ 100 g pentru
nicotinamid.
In ceea ce privete coninutul in substane
minerale, in 100 g esut edibil s-au determinat
322 mg potasiu, 33 mg calciu, 29 mg fosfor, 19 mg
clor, 18
mg sodiu, 15 mg magneziu i 2 mg bor.
Aciune terapeutic
Coleretic, expectorant, antimicrobian,
antiviral, de cretere a motilitii
gastrointestinale.
Importana
Utilizare
Tuse, bronite, dispepesii, dischinezii biliare.
Medicin uman (popular): - partea tuberizat se
intrebuina ca leac pentru branc?
(erizipel), in bolile de plmani, contra tusei,
durerilor de
piept, a diareei i dezinteriei.
Toxicitate
Contraindicaii
Litiaz biliar.
Necunoscute la dozele terapeutice; consumul de
cantiti mari poate determina iritaii la nivel
gastro-intestinal.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: RAPHANUS SATIVUS L. convar.
sativus
Denumire popular: Ridichi de lun
Sinonime tiinifice: R. sativus var. radicula
Pers
Ridichi roii
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Capparales (Cruciferales)
Subfamilia:
Plant erbacee anual avand hipocotilul tuberizat,
de 1-3 cm in diametru; tulpina florifer dreapt,
cilindric, puternic ramificat, rigid proas,
inalt pan la 100cm; frunzele inferioare
peiolate, mari, pubescente, lrat-penat-sectate,
cele tulpinale lanceolate, sectate; flori pe tipul
4, grupate in
raceme laxe, sunt urat mirositoare, mari, albe,
roz-pal sau violet, cu nervaiuni mai inchise la
culoare; inflorete din mai pan in septembrie;
fructele
de tip silicv indehiscent, cu interior spongios.
Specie cultivat ca alimentar.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Ridichile de lun, ca i cele negre, au o valoare
energetic sczut (80,67 kJ/ 100 g), corelat cu
coninutul redus de glucide (3,5 %), proteine (1,0
%) i lipide (0,14 %), aa dup cum rezult din
datele obinute de Souci .a. (1981). Cantiti
mici s-au determinat i in cazul glucozei (1,3 %),
fructozei (0,73 %), zaharozei (0,11 %) i a
celulozei (0,7 %).
Comparativ cu ridichile negre, acestea au un
coninut mai mare de acid ascorbic (29 mg/ 100 g)
i un coninut asemntor in ceea ce privete
celelalte vitamine: 0,02 mg/ 100 g in cazul
acidului folic i 0,25 mg/ 100 g in cazul
nicotinamidei.
Coninutul in substane minerale al ridichilor de
lun variaz intre 0,79 i 1,0 %. In 100 g ridichi
s-au detrminat 255 mg potasiu, 44 mg clor, 34 mg
calciu, 26 mg fosfor, 17 mg sodiu, 8 mg magneziu
i 1,5 mg fier.
Culoarea ridichilor roii este datorat prezenei
urmtorilor pigmeni: cianidin i pelargonidin -3-
soforozid-5-glucozid acilai cu esterii acizilor
pcumaric,
ferulic i cafeic.
Aciune terapeutic
Ridichea roz este un bun antiseptic general, este
antirahitic, astringent, diuretic, digestiv,
antiscorbutic, pectoral, tonic, laxativ i,
mai cu
seam, un bun drenor hepatic i renal.
Importana
Alimentara
Utilizare
Este bine ca aceast legum s nu lipseasc din
alimentaia zilnic, mai ales in cazul celor care
sufer de indigestie, balonare, litiaz biliar,
afeciuni pulmonare, rahitism i demineralizare,
inapeten, reumatism sau hepatism.
Sucul stimuleaz apetitul i digestia, frunzele i
seminele se folosesc in tratarea astmului iar
rafanina din aceast plant are aciune
antibacterian.
Alte utilizri:
Avand un continut caloric sczut (20 calorii la
100 de grame) sunt recomandate in diverse cure de
slbire.
Datorit coninutului ridicat de vitamina C,
ridichile de lun sunt benefice pentru toate
afeciunile care au la baz carene ale acestei
vitamine. In
afeciunile cronice sunt indicate curele cu suc de
ridiche, care nu are un miros plcut, din cauza
substanelor sulfuroase pe care le conine.
Cele mai multe dintre gospodine arunc de obicei
frunzele ridichilor, considerandu-le
neutilizabile. Frunzele de ridiche au un coninut
ridicat de
vitamina B i C i se pot consuma fr probleme,
impreun cu rdcinile, in salate. Frunzele,
consumate crude, ajut la digestia rapid a
alimentelor
i la eliminarea toxinelor din organism. De
asemenea, se mai pot folosi i la aromarea
ciorbelor i a supelor: dup ce se stinge focul,
se adaug
frunzele tocate i se acoper oala cu un capac
timp de cateva minute.
Frunzele de ridiche conin vitaminele A, B1, B2 i
vitamina C, avand efecte antitoxice i depurative
puternice, mai ales in cure indelungate. Cura cu
frunze de ridiche de lun este recomandat in
sangerrile gingiilor, astenie, tulburrile de
ritm cardiac i somnolen. De asemenea, cura de o
lun
cu salat preparat din frunze de ridiche este un
excepional detoxifiant pentru intregul organism,
ajuta la refacerea florei intestinale, protejeaz
stomacul i elimin o bun parte din bolile
infecioase care apar atunci cand sistemul
imunitar este slbit dup administrarea abuziv de
medicamente.
Medicin uman (popular): - partea tuberizat se
intrebuina pentru tratarea tusei; zeama se
folosea i pentru calmarea durerilor de burt i
impotriva veninului.
Medicin veterinar (popular): - partea
tuberizat, tiat mrunt se ddea cailor care
tueau.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: RHAMNUS CATHARTICA L.
Denumire popular: Verigar
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Rosales
Familia: Rhamnaceae
Subfamilia:
Este un arbore de 2-4 m, cu ramuri terminate, de
obicei, cu un spin. Frunzele eliptice au peiolii
lungi i sunt dispuse opus. Florile grupate cate 2
5
au culoare verzui-glbuie, iar fructele sunt drupe
sferice de culoare neagr.
Organe utilizate
Rhamni catharticae fructus
Compoziia chimic
Fructele acestei specii conin:
- 2-7 % derivai antracenici (glucofrangulozida A,
frangulozida A); 1-2 % flavonoide (catharticin,
xanthorhamnina); 3-4 % tanin (oligomeri
proantocianici).
Aciune terapeutic
Laxativ, diuretic.
Importana
Medicinala
Utilizare
Constipaie acut.
Alte utilizri:
Extractele apoase sunt utilizate pentru colorarea
lanei in nuane galben bruniu, brun glbui, brun,
vernil, verde i kaki verzui.
Lana mordat cu sulfat de aluminiu i potasiu,
vopsit in extractul obinut din fructe proaspete
i retratat cu bicromat de potasiu, se coloreaz
in
galben-bruniu, dac retratarea se face cu sulfat
feros se obine culoarea brun iar dac atat
mordarea, cat i retratarea se face cu bicromat de
potasiu,
se obine o culoare brun-glbui.
Toxicitate
Contraindicaii
Ostrucii intestinale, apendicit, afeciuni ale
vezicii urinare sau uterine, sarcin, mame care
alpteaz, femei in perioada ciclului menstrual,
copii
mai mici de 12 ani, varstnici
Utilizarea indelungat (mai mult de 7-14 zile)
determin tulburri electrolitice (in special
hipopotasemie), hiperaldosteronism, inhibarea
motilitii
intestinale, nefropatii, edeme etc.
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Dcoct, extract uscat.
Iinteraciuni medicamentoase:
C tiazide diuretice, corticosteroizi, rdcin de
Liquiritia
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: RHAMNUS CATHARTICA L.
Denumire popular: Verigar
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Rosales
Familia: Rhamnaceae
Subfamilia:
Este un arbore de 2-4 m, cu ramuri terminate, de
obicei, cu un spin. Frunzele eliptice au peiolii
lungi i sunt dispuse opus. Florile grupate cate 2
5
au culoare verzui-glbuie, iar fructele sunt drupe
sferice de culoare neagr.
Organe utilizate
Rhamni catharticae fructus
Compoziia chimic
Fructele acestei specii conin:
- 2-7 % derivai antracenici (glucofrangulozida A,
frangulozida A); 1-2 % flavonoide (catharticin,
xanthorhamnina); 3-4 % tanin (oligomeri
proantocianici).
Aciune terapeutic
Laxativ, diuretic.
Importana
Medicinala
Utilizare
Constipaie acut.
Alte utilizri:
Extractele apoase sunt utilizate pentru colorarea
lanei in nuane galben bruniu, brun glbui, brun,
vernil, verde i kaki verzui.
vopsit in extractul obinut din fructe proaspete
i retratat cu bicromat de potasiu, se coloreaz
in
galben-bruniu, dac retratarea se face cu sulfat
feros se obine culoarea brun iar dac atat
mordarea, cat i retratarea se face cu bicromat de
potasiu,
se obine o culoare brun-glbui.
Toxicitate
Contraindicaii
Ostrucii intestinale, apendicit, afeciuni ale
copii
mai mici de 12 ani, varstnici
motilitii
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Dcoct, extract uscat.
Iinteraciuni medicamentoase:
C tiazide diuretice, corticosteroizi, rdcin de
Liquiritia
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: RHAMNUS FRANGULA L.
Denumire popular: Cruin
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Rhamnales
Familia: Rhamnaceae
Subfamilia:
Este un arbore cu inlimea de 1 3 m, cu frunze
i ramuri dispuse altern, flori hermafrodite de
culoare alb-verzui, cu fructe sferice, de culoare
neagr la maturitate.
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaz scoara, recoltat
de pe ramurile tinere.
Compoziia chimic
Scoara proaspt recoltat conine o substan
albuminoid: ramnotoxina, cu aciune iritant i
emetic, care se inactiveaz dup uscare.
Principalii
componeni identificai sunt: alcaloizii,
substanele flavonoide, derivaii 1,8-
dihidroxiantrachinonici (frangulin A i B,
glucofrangulin A i B),
taninurile, cerurile, sterolii, acidul crizofanic
i substanele minerale.
Aciune terapeutic
Extractele obinute din coaja acestuei plante au
efect laxativ, purgativ, colagog, coleretic i de
stimulare a peristaltismului intestinului gros.
Importana
Utilizare
Se utilizeaz in caz de constipaii, insuficien
hepatic i obezitate.
Valorificare
FRANGULAE CORTEX - COAJA DE CRUSIN, PULVIS
(UNIDOZ)
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: RHEUM OFFICINALE Baillon
Denumire popular: Revent
Sinonime tiinifice:
Revent chinezesc, Rabarbr, Rabarbur, Rabin, Ravent,
Rebarbr
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Subfamilia:
Plant peren, cu rizom voluminos in sol; tulpina
ajunge la 2-3m inlime; frunzele de la baza
tulpinii sunt mari, subreniforme sau
suborbiculare,
mai late decat lungi ajungand pan la 1 m in
diametru, cu 5 lobi multidentai; peiolul este
turtit i pubescent ca i partea dorsal a
frunzei; florile
hermafrodite, mici, verzui sunt grupate in cime
alctuind un panicul; inflorirea mai-iunie;
fructul de tip achen triaripat, roietic.
Plant cultivat, originar din V Chinei (Tibet).
Organe utilizate
Rhei rhizoma.
Compoziia chimic
Organele subterane ale acestei plante conin: 3-12
% derivai antracenici (1- sau 8-O-betaglucozide
ale rheum-emodolului, aloe-emodolului,
reolului, crizofanolului, fiscionei; 8,8'-
diglucozide ale diantronelor, cum ar fi senozidele
A i B); tanin (galotaninuri, in special galoil-
glucoz,
galoil-zaharoz, lindleyina, izolindleina); 2-3 %
flavonoide; glicozide naftohidrochinonice.
Ali compui identificai in organele subterane
unt: fructoz, glucoz, pectine, amidon (15 16
%), rezine, acizi grai (acid oleic, acid
palmitic),
fitosteroli, acizi fenolici (acid cinamic, acid
ferulic) i substane minerale (6,9 %).
Aciune terapeutic
Laxativ (doze de 1,5-5 g), antidiareic (doze de
0,10-0,30 g).
Importana
Medicinala
Utilizare
Constipaie acut; gingivite, parodontopatii.
Toxicitate
Contraindicaii
Obstrucii intestinale, apendicit, afeciuni ale
copii
mai mici de 12 ani, varstnici.
motilitii
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Decoct, extract uscat.
Cu heterozide cardiotonice.
Conservare
Cultivare
Mod de cultivare:
Semanat direct in camp, cu semantoarea de cereale,
8-10 kg/ha, adancime: 2-2,5 cm, distanta intre
randuri: 62-70 cm
Recoltare
Rizomi si radacini, cu dislocatorul pentru sfecla,
in anul 3 de cultura, luna octombrie
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: RHEUM RHABARBURUM L. X
HYBRIDUM Murray
Denumire popular: Revent
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subfamilia:
Organe utilizate
Compoziia chimic
Rreventul este utilizat in alimentaie. Peiolul
conine 0,2 5,6 glucide, 0,3 1,0 % proteine i
0,1 0,6 % lipide (Bodea, 1084).
Peiolii conin derivai antrachinonici i un
glicozid stilbenic: raponticin.
Aciditatea total variaz intre 0,47 i 0,61 %
acid malic i este determinat in principal de
prezena acidului malic, acidului citric, acidului
oxalic,
acidului succinic i acidului acetic.
Dintre acizii fenolici au fost pui in eviden:
acidul p-cumaric, acidul ferulic, acidul sinapic,
acidul protocatehic, acidul vanilic i acidul
galic.
Principala vitamin determinat in peiolul
acestei specii este acidul ascorbic: 4 14 mg/
100 g produs edibil. A fost identificat i
prezena
tiaminei, riboflavinei, nicotinamidei,
piridoxinei, acidului pantotenic i a acidului
folic.
Peiolii conin o cantitate mare de antociani:
cianidin 3-glucozid i cianidin 3-rutinozid, iar
in rdcinile acestei specii se gsesc flavani 3-
ol
reprezentai de catechin 5-O-beta--D-Glcp.
Aciune terapeutic
Laxativ.
Importana
Utilizare
Peiolii se consum, dar datorit coninutului
mare de acid oxalic, consumul excesiv poate
produce intoxicaii.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: RHODODENDRON MYRTIFOLIUM
Schott et Kotschy
Denumire popular: smirdar
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Ericales
Familia: Ericaceae
Subfamilia:
Arbust inalt de cca 50 cm, cu ramuri lungi, puin
ramificate; lujerii tineri acoperii cu glande
solzoase, ruginii. Frunze alterne, persistente,
tari,
pieloase., eliptice, ovat eliptice sau alungit
eliptice, la baz cuneat ingustate, cu margini
intregi i revolute, glabre pe dos, cu glande
solzoase,
ruginii. Flori roii purpurii sau roz aprins rar
albe, aezate cate 6-10 in raceme umbeliforme
terminale. Corola infundibuliform, cu 5 lacinii.
Fruct
capsul ovoidal, cu dehiscen prin 5 valve, cu
numeroase semine. Inflorire VI-VII.
Frecvent in etajul subalpin-alpin, in pajiti, pe
soluri scheletice; specie oligotrof, mezofit,
moderat ctre puternic acidofil.
Detalii...
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaz frunzele.
Compoziia chimic
Analizele efectuate au relevat prezena
urmtoarelor substane:
Taninuri (5 12 %): catechine, galocatechibne,
epicatechine
Glicozizi fenolici: arbutin, arbutinozid.
Compui flavonoizi: gossipetin, malvidin-3,5-
diglucozid, mircetin, malvin, rhododendrin,
simiarenol.
Triterpene: uvaol, acid ursolic.
O diterpen toxic: andromedotoxin.
Aciune terapeutic
Extractele au aciune narcotic, antireumatic iar
in cantitate mic provoac hipotensiune i
brahicardie.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: RHUS COPALLINA L.
Denumire popular: Oetar
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Rutales
Familia: Anacardiaceae
Subfamilia:
Este un arbore cu frunze imparipenate, cu flori de
culoare verzuie i fructe roii, proase.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Frunzele acestei plante conin: glucide (glucoz,
fructoz, ramnoz), proteine, lipide, colin,
taninuri galice i eleagice, steroli, flavonoizi
(fustin) i
substane minerale (2,7 9,6 %).
Lemnul provenit de la aceast specie conine: acid
galic, acid ellagic, flavonoli (fisetin,
robinetin), glicozizi flavonici (fustin), aurone
(rengasin), calcone i glicozizi ai calconelor
(sulfuretin, sulfuretin 3',6-di-O-beta-D-
glucozid), i substane minerale.
Brunke .a. (1993) au determinat compoziia
uleiului volatile extras din Rhus coriaria in care
au identificat 121 componeni. Cea mai mare
cantitate
s-a constatat la urmtoarele substane: cembren A
(10,00 %), beta-cariofillen (9,00 %), (E)-2-
decenal (8,00 %), nonanal (4,00 %), carvacrol
(2,50
%), heptacosan (2,50 %), acid hexadecanoic (2,50
%), alfa-pinen (2,50 %), (E,E)-2,4-decadienal
(2,00 %), 2-heptanal (2,00 %) i nonacosan (2,00
%).
Aciune terapeutic
Importana
Utilizare
Decoctul obinut din rdcin sunt folosite pentru
tratarea dizenteriei iar cataplasmele, pentru,
dureri i erupii cutanate.
Alte utilizri:
Frunzele care conin 20 - 35 % taninuri sunt
utilizate pentru colorarea esturilor de lan in
nuane de brun.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: RIBES NIGRUM (L.)
Denumire popular: Coacz negru
Sinonime tiinifice:
Agri negru, Coacz neagr, Pomioar neagr, Smordin,
Smordin neagr, Strugurei negri, Struguri
negri
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Saxifragales
Familia: Saxifragacea
Subfamilia:
Arbust, de 1-2 m inlime; tulpini drepte,
viguroase, fr spini; frunzele sunt palmat-
lobate, cu glande punctiforme, galbene pe faa
inferioar, cu
margine serat sau dublu serat; florile sunt
verzui-rocate, grupate in inflorescen de tip
racem; inflorirea: aprilie-mai; fruct - bac
neagr.
Specie heliosciadofil-sciadofil, eutrof,
mezohigrofit-higrofit; sporadic in etajul
gorunului- etajul boreal, tufriuri, zvoaie,
mlatini.
Organe utilizate
Ribis nigri fructus, Ribis nigri folium.
Compoziia chimic
Analizele efectuate de Souci .a. (1981) au
relevat existena in fructe a unui coninut de
1,28 % proteine, 0,22 % lipide, 14,00 % glucide
din care
2,69 % glucoz, 3,57 % fructoz i 0,73 %
zaharoz. Alte glucide determinate in fructe sunt:
pectinele (1,19 %), pentozanii (0,32 %), hexozanii
(0,89 %), celuloza (1,39 %) i 1,02 % lignine.
Aciditatea total a avut valoarea de 2,69 % acid
citric. Dintre acizii organici au fost
determinai: acidul malic (0,41 %), acidul citric
2,88 %) i
acidul quinic (21 48 mg/ 100 g).
Coaczul negru are fructele foarte bogate in acid
ascorbic: 132 220 mg/ 100 g. Au mai fost
detrminate urmtoarele vitamine, raportate la 100
g
fruct: 1,00 mg tocoferol, 0,40 mg acid pantotenic,
0,28 mg nicotinamid, 0,08 mg piridoxin, 0,05 mg
tiamin i 0,04 mg riboflavin.
Fructele de coacz negru conin urmtorii
pigmeni: cianidin i delfinidin 3-glucozid,
cianidin i delfinidin 3-diglucozid i cianidin i
delfinidin 3-
rutinozid.
Substanele volatile produse de coaczele negre
conin: caren, beta-cariofillen, beta-felandren,
alfa-pinen, limonen, terpinolen i etilacetat
(Herrmann, 1992).
Coninutul total de substane minerale din fructe
a variat intre 0,61 i 1,10 %. In 100 g fruct s-au
detrminat urmtoarele vantiti de elemente
minerale: 310,0 mg potasiu, 46,0 mg calciu, 40,0
mg fosfor, 17,0 mg magneziu, 15,0 mg clor, 1,50 mg
sodiu, 1,31 mg bor, 1,29 mg fier, 1,00 mg
iod, 0,68 mg mangan,0,18 mg zinc i 0,11 mg cupru
(Souci .a., 1981).
Frunzele conin: flavonoide (astragalin,
izocvercitrin, rutozid); roantociani oligomeri,
acid ascorbic; ulei volatil.
Aciune terapeutic
Diuretic (frunzele); antihipertensiv,
antispastic, antimicrobian (fructele).
Importana
Alimentara
Utilizare
Frunzele se folosesc pentru creterea diurezei, in
gut, artrit, reumatism (uz intern) sau in
tratamentul unor afeciuni dermice (uz extern).
Fructele se utilizeaz in rceli, tuse, diaree,
inflamaii ale cavitii orale, insuficien
venoas, hemoroizi sau ca surs de vitamin C.
Alimentaie - fructele se consum in stare
proaspt sau prelucrate, sub form de suc,
compot, marmelad, gem, jeleu, lichior, vin;
Industrie - din fructe se prepar suc, compot,
marmelad, gem, jeleu, lichior, vin, oet;
Medicin uman, popular - uz intern - frunzele au
aciune diuretic iar fructele au efect tonic i
se folosesc ca diuretice, in tratarea tusei,
laringitei,
gastrite, colite, etc.; - uz extern - tratarea
durerilor reumatice, a tieturilor i crpturilor
pielii;
Medicin veterinar - uz intern - adjuvant in
tratamentul bolilor infecioase i afeciunilor
renale;
Apicultur - plant melifer.
Alte utilizri:
Coaczele negre se consum sub form de sirop,
vin, ceai, pulbere, dar i in stare proaspt.
Sucul de coacze negre are miros puternic i
efecte
terapeutice excepionale; restul de fruct care
rmane dup stoarcere poate fi folosit la
dulcea, prjituri ori ingheat. Sucul de
coacze negre se
administreaz intern, inainte de mas cu un sfert
de or, eventual cu adaos de miere.
Din coacze negre uscate se prepar prin mcinare
cu rania electric o pudr cu efecte
vitaminizante extraordinare, care se foloseste
intr-o
multitudine de boli.
Siropul de coacze negre este gata in mijlocul
toamnei i constituie un extraordinar mijloc de
protecie impotriva guturaiurilor, bronitelor i
puseelor reumatice, specifice acestei perioade.
Siropul de coacze negre are dublu efect: pe de o
parte, acioneaz direct asupra agenilor
microbieni, distrugandu-i, iar pe de alt parte,
mrete pe
termen lung imunitatea local, impiedicand
imbolnvirea ulterioar. Coaczele negre, in
special sucul lor, sunt un excelent depurativ,
indepartand
multe din reziduurile toxice din organism.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: RIBES RUBRUM L.
Denumire popular: Coacz rou
Sinonime tiinifice: R. vulgare Lam., R.
sylvestre (Lam.) Mert. et. Koch
Agri rou, Agrea, Agri, Agri pomuoar, Acri rou,
Agurei, Ou frneasc, Bomboan, Broboan,
Burbane, Coacz, Frangostafil, Gonghicioase, Pltinele,
Pltinele roii, Poame, Pomioar, Ribue,
Ribizl, Ribiz, Ribizle roii, Rosintine, Rozenchene,
Rozincini, Smordin, Smordin roie, Strugurai roii,
Struguri
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Familia: Grossulariaceae
Subfamilia:
Arbust, inalt de 1,5 m inlime; tulpin dreapt
ramificat; frunzele sunt lung peiolate, palmate,
cu 3-5 lobi cu varf obtuz; florile sunt glbui,
grupate in inflorescen de tip racem; inflorirea:
aprilie-mai; fruct - bac roie, roz sau alb-
glbuie.
Specie heliosciadofil-sciadofil, eutrof;
cultivat.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Fructele de coacz rou conin: 1,13 % proteine,
0,20 % lipide, 9,66 % glucide, din care: 2,27 %
glucoz, 2,67 % fructoz i 0,67 % zaharoz. Au
mai fost detrminat prezena urmtoarelor glucide:
pectine (0,93 %), pentozani (0,41 %), hexozani
(1,20 %) i celuloz (0,88 %).
Aciditatea total a fructelor este relativ
ridicat : 2,27 % acid citric i este determinat
de prezena urmtorilor acizi: acid malic (0,29
%), acid citric
(2,07 %), acid oxalic (9,90 mg/ 100 g), acid
clorogenic (2,70 mg/ 100 g) i acid quinic.
Dintre vitamine, s-a constatat c ponderea o
deine acidul ascorbic (26 47 mg/ 1oo g).
Celelalte vitamine se gsesc in cantiti mai
mici. Astfel, in
100 g fruct s-au detrminat: 0,23 mg nicotinamid,
0,21 mg tocoferol, 0,06 mg acid pantotenic, 0,04
mg piridoxin, 0,05 mg, 0,04 mg tiamin i 0,03
mg riboflavin.
Coninutul in substane minerale al fructelor
variaz intre 0,51 i 0,71 %. In 100 g fruct s-a
determinat urmtorul coninut de elemente
minerale: 238
mg potasiu, 29 mg calciu, 27 mg fosfor, 14 mg
clor, 13 mg magneziu, 1,9 mg bor, 1,4 mg sodiu,
0,91 mg fier, 0,60 mg mangan, 0,20 mg zinc i 010
mg cupru.
Culoarea roie a fructelor se datoreaz prezenei
urmtorilor pigmeni: cianidin 3-glucozid,
cianidin 3-rutinozid, cianidin 3-sambubiozid,
cianidin 3-
soforozid, cianidin 3-(2-glucozilrutinozid) i
cianidin 3-(2-xilozilrutinozid).
Aciune terapeutic
Antiscorbutic, antiradicali liberi (fructele);
emenagog (frunzele).
Importana
Alimentara
Utilizare
Frunzele conin acid cianhidric care in cantiti
mici care stimuleaz respiraia i digestia i
reduce durerile reumatice. Coaczele sunt
rcoritoare i
au o aciune uor laxativ. Sunt considerate
fructe tonice, de aceea sunt indicate in afeciuni
insoite de febra i in caz de probleme acute ale
stomacului si intestinelor.
Fructele de coacz rou au o valoare energetic
mic: 188 kJ/ 100 g esut, dar sunt importante in
alimentaie pentru coninutul lor in acid
ascorbic,
acizi organici, glucide solubile i fibre
dietetice insolubile (3,28 %).
compot, marmelad, gem, jeleu, lichior, vin;
marmelad, gem, jeleu;
Medicin uman, popular - uz intern - fructele au
proprieti laxative, diuretice, depurative,
hemostatice, etc;
Apicultur - plant melifer
Alte utilizri:
Coaczele roii sunt unele dintre cele mai
apreciate fructe de pdure, datorit gustului
acrisor i savorii deosebite. Ele au un coninut
bogat in acid
citric, ceea ce le face un adevrat aliment-
medicament pentru afeciuni ale stomacului i
ficatului. Coninutului de vitamina C, variaz
intre 40 i
155 mg/100 gr.
Este preferabil ca fructele s fie consumate crude
sau sub form de sucuri. Coaczele se utilizeaz
la preparea de ceai, sirop, dulcea, vin, sup.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: RIBES UVA-CRISPA L.
Denumire popular: Agri
Sinonime tiinifice: R. grossularia L.,
Grossularia reclinata (L..) Miller
Acre, Aghire, Agri slbatic, Agrasle, Agrazerie, Agru,
Agurid, Bische, Bobi, Bolghiari, Carac,
Coac, Coacz slbatic, Cozmete, Flocoele,, Fragi de
lemn alb, Ri, Razachie, Rii, Rosichin,
Smirdar, Strugur spinos, Struguri domneti, Strugurul
ursului
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Familia: Grossulariaceae
Subfamilia:
Este un arbust foarte ramificat, inalt de 1,5 m
inlime; tulpini cu spini1-3 furcai la noduri;
frunzele sunt palmate, cu 3-5 lobi cu varf obtuz,
pe faa
inferioar des proase; florile sunt mici,
axilare, cate 1-3, verzui sau roiatice;
inflorirea: aprilie-mai; fruct - bac globuloas
sau ovoid, glbuie.
Specie heliosciadofil, sciadofil, eutrof,
mezofit-mezohigrofit; frecvent in etajul
fagului-etajul boreal, tufriuri, margini de
pdure.
Detalii...
Organe utilizate
Ribis uvae-crispae fructus.
Compoziia chimic
Fructele conin 0,8 % proteine, 0,15 % lipide i
8,77 % glucide dintre care glucoza reprezint 4,4
%, fructoza 4,1 % i zaharoza 0,48 %. Au mai fost
determinai urmtorii componeni: pectine 0,62 %,
pentozani 0,52 % i hexozanii 0,39 %.
Coninutul in acizi al fructelor variaz in
urmtoarele limite: acidul malic 0,72 %, acidul
citric 0,72 %, acidul shikimic 0,12 % i acidul
oxalic 0,02
%.
Fructele agriului sunt bogate in acid ascorbic
(35 mg/ 100 g), dar au un coninut relativ sczut
tocoferol, tiamin, riboflavin, nicotinamid,
acid
pantotenic, piridoxin i biotin.
In ceea ce privete compoziia mineral a
fructelor, in 100 g esut s-au determinat: 203 mg
potasiu, 30 mg fosfor, 29 mg calciu, 15 mg
magneziu, 1,6
mg sodiu, 0,9 mg clor, 0,63 mg fier, 0,10 mg zinc
i 0,9 mg cupru.
Aciune terapeutic
Diuretic (cu favorizarea eliminrii acidului uric
i a urailor); hepatostimulatoare; stomahic.
Importana
Utilizare
Inflamaii ale cilor urinare, litiaz, reumatism,
gut.
compot, marmelad, dulcea, peltea ;
marmelad, gem, peltea, vin;
Medicin uman, popular - uz intern - fructele
sunt recomandate in litiaze, gut, reumatism,
inflamaii ale cilor urinare stimuleaz funcia
hepatic;
Alte utilizri:
Agriele sunt fructe comestibile din care se
prepar supe, ciorbe, vin, nectar, ceai, conserve
din fructe.
Agriele dulci se pot recolta de dou ori intr-o
perioad relativ scurt de timp. Prima oar
acestea se pot culege inainte de a se matura
complet,
pentru a se prepara dulceaa sau pentru a se
congela, cand sunt maturate, agriele se culeg
pentru a se consuma proaspete.
Denumire
Denumire tiinific: RICINUS COMMUNIS L.
Denumire popular: Ricin
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Subfamilia:
Este o specie anual, de 1-2 m inlime, cu
tulpina erect, fistuloas, acoperite de un strat
de cear, frunze alterne, palmat-fidate i
peltate. Flori
unisexuate, monoice, iar fructul este capsul, ce
conine semine bogate in ulei.
Organe utilizate
Ribis uvae-crispae fructus.
Compoziia chimic
Seminele conin: 5,1 5,6 % ap, 42 55 %
lipide, 12 25 % proteine, 0,1 0,7 % lectine
(incluzand ricina), alcaloizi piridinici,
trigliceride i
tocoferol.
Lipidele de rezerv sunt depozitate in sferozomi
sub form de trigliceride ca ricinoleat i
venoleat (Stahl .a., 1995). Acestea conin in
proporie de
90 % acid ricinoleic (Richard .a., 1993).
Principalul substrat pentru sinteza
trigliceridelor este diricinoleil diacilglicerolul
i un rol important il are
enzima diacilgliceraltransferaza (Vogel i Browse,
1996).
Analiza coninutului in acizi grai efectuata de
Cavin (1963), a stabilit c seminele de ricin
conin de 19,7 ori mai puin acid linoleic i de
26,0 ori
mai puin acid oleic, comparativ cu acidul
ricinoleic.
Acidul oleic reprezint precursorul celor mai
muli acizi grai nesaturai, inclusiv a acidului
ricinoleic.
Proteinele de rezerv se sintetizeaz in reticulul
endoplasmatic rugos i se depoziteaz in vezicule,
proteinozomi.
Proteinele conin urmtoarele cantiti de
aminoacizi, raportate la 100 g protein brut:
10,0 g arginin, 1,7 g histidin, 6,4 g leucin,
3,0 g lizin,
1,5 g metionin, 4,7 g fenilalanin, 3,2 g
treonin, 2,9 g tirozin, 1,1 g triptofan, 5,4 g
valin.
Enzimele vacuolare au ca precursori proteici
globulinele 11S, care sunt transportate de
vezicule transportoare i sunt prelucrate la
formele mature
ale enzimelor (Hairawa .a., 1993). Pe parcursul
procesului de maturare a seminelor crete
activitatea sintetazelor din endosperm, realizeaz
un
maximum in etapele tardive de maturare i
descrete, realizand un minim in timpul procesului
de germinare.
Unul din factorii care limiteaz producerea de
ulei de ricin este prezena in endospermul seminal
a dou aglutinine (Ricinus communis agglutinin),
denumite RCA. Acestea nu au un efect toxic,
datorit faptului c acestea nu pot penetra prin
pereii intestinului.
Aglutinina I (RCA) este o glicoprotein cu
greutatea molecular de 120 kDa, cu toxicitate mai
mic coparativ cu a ricinei, care determin
aglutinarea globulelor roii din sangele
mamiferelor. Aceast lectin natural are o
toxicitate moderat i este alctuit din dou
subuniti de cate
60 de kDa, care pot fi descompuse in dou lanuri,
unul de 27 kDa i altul de 33 kDa. Unul din
lanuri pare s fie similar cu lanul B al
ricinei, iar
celalalt este RCA 120.
Ricina este o glicoprotein foarte toxic
alctuit din dou lanuri (A i B), cu greutatea
molecular de 28 kDa i respectiv 32 kDa, legate
intre ele
printr-o legtur disulfid (Hedge i Podder,
1998). Lanul B se poate lega de galactoza sau de
reziduurile de N-acetil galactozamin a
membranelor,
facilitand transportul lectinelor in celule.
Lanul A are o activitate enzimatic care poate
bloca sinteza proteinelor. O singur molecul din
aceast
substan poate inactiva mai mult de 1500 ribozomi
pe minut, care poate s omoare celulele prin
prevenirea sintezei proteinelor (Olsnes .a.,
1975).
Un miligram de ricin poate s omoar un om adult.
Sinteza aglutininelor (RCA) i a ricinei are loc
in endospermul seminelor mature (Lord .a.,
1994). Mai intai, in reticulul endoplasmatic se
sintetizeaz prepropolipeptide care conin
lanurile A i B. Acestea se alungesc i apoi se
formeaz legtura disulfid, in prezena enzimei
protein
disulfid izomeraz, rezultand in final moleculele
de proricin. Acestea sunt transportate in
complexul Golgi unde are loc glicozilarea i
formarea
ricinei care se depoziteaz in proteinozomi Ricina
devine activ in momentul in proteazele separ
cele dou lanuri, de proteinele din proteozomi i
acestea ajung in citoplasm.
Cercetrile efectuate de Pinkerton .a. (1999) au
evideniat c endospermul seminelor din 18 soiuri
de ricin conine o cantitate de ricin i RCA care
variaz intre 1,5 i 9,7 mg/ g. In timpul
germinrii seminelor, concentraia acestor
substane crete de la valoarea iniial de 7,3
mg/ g, la 13,7 mg/
g, in faza de 67 % germinare.
Pe parcursul maturrii seminelor au loc numeroase
modificri fiziologobiochimice. Winchombe i
Bewlei (1992), au constatat c in etapele tarzii
de maturare a seminelor are loc diminuarea ARN
ului total cu 70 %. Cea mai evident scdere se
constat in cazul ARNului ribozomal, scdere
ce este corelat cu biodegradarea poliribozomilor.
Are loc de asemenea i intensificarea activitii
ribonucleazei.
Lipidele de rezerv conin in proporie de 80 %
ricinolein care reprezint glicerida acidului
ricinoleic. Analizele efectuate de Cavin (1963) au
relevat c in 100 g semine se gsesc 13,98 mg
acid ricinoleic, 0,71 mg acid linoleic, 0,54 %
acid oleic i 0,15 % acid palmitic. Au mai fost
identificai i acizii stearic, hidroxistearic i
dihidroxistearic.
Aciune terapeutic
Laxativ (acid ricinolic), antimicrobian.
Importana
Medicinala, toxica, oleaginoasa
Utilizare
Constipaiii acute (uz intern); afeciuni dermice
cu component inflamatorie (uz extern).
Toxicitate
Seminele sunt toxice (datorit coninutului in
lectine).
Contraindicaii
Sarcin, mame care alpteaz, copii mai mici de 12
ani, dureri abdominale de etiologie necunoscut.
Necunoscute la doze terapeutice; uneori pot apare
reacii alergice.
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Interaciuni medicamentoase: Nesemnalate.
Conservare
Cultivare
Recoltare
Seminte, cu combina, in august
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ROBINIA PSEUDACACIA L.
Denumire popular: Salcam
Sinonime tiinifice:
Salcm alb, Acacie, Acaciu, Aca, Acaie, Acan, Acariu,
Ac, Acar, Acn, Acan, Alar, Agai, Arca,
Arc, Argai, Arar, Bagrin, Bgrin, Braghin, Brgan,
Brebene, Dafin, Dfin, Frasin, Lemn alb, Lemn de
aca, Liliac, Magrin, Mgrin, Pnar, Pnariu, Psuele,
Pnar, Rug, Salchi, Salcm alb, Salcm rotund,
Salcn, Vacaie
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Fabales
Subfamilia:
Arbore; tulpin relativ dreapt, poate ajunge pan
la 25 m inlime, lstari glabri; frunzele
imparipenat compuse, foliolele eliptice sau ovate,
glabre,
cu varf rotunjit, cu marginea intreag; stipelele
transformate in spini; flori albe, plcut
mirositoare, dispuse in racem; fructul pstaie, cu
3-10
semine reniforme.
Organe utilizate
frunzele i florile.
Compoziia chimic
Componenii identificai in lemnul i scoara
acestei plante sunt: lignine, pentozani, celuloza,
taninuri pirocatechinice (27 %), rezine,
fitosteroli,
uleiurile volatile, glucozide cianogenetice
(amigdalin), glicozizi fenil-propenici
(siringin), xantone.
Lemnul provenit de la aceast specie conine
urmtorii pigmeni: flavani 3,4-dioli aa cum este
robinetinidol-4-alfa-olul, trihidroxiflavan-3,4-
diolul,
flavone: apigenin, butein, butin,
dihidrorobinetin, glicozizi flavonici: fustin,
flavanone: naringenina, licuiritigenin,
flavanoli: quercetin,
taxifolin, fisetin, robinetin 2,0 %, calcone:
dihidroxicalcon, trihidroxicalcon, buteina,
robtin (1,5 %), leucoantociani:
leucorobinitidin.
Frunzele conin: glucoz, ramnoz, xiloz,
proteine (17,0 25,5 %), lipide (3,0 3,3 %),
glucozizi ai indigoului (indican), linarin.
In frunze au fost identificate glucozizi flavonici
aa cum este: apigenin 7-biozidul, apigenin-7-
ramnoglucozidul, apigenin-7-triozidul, robinetina,
dihidrorobinetina, acacetolul, acaciina i
acacetin triozidul care conine glucoz, ramnoz
i xiloz, linarina, glucozizi ai flavonolilor aa
cum este
robinina ce conine kampferol cu robinoz in
poziia 3 i ramnoz in poziia 7 i caroteni.
Analiza uleiului volatil extras din plantele de
Robinia i-au permis lui Kamden .a. (1994) s
identifice 22 componeni. Ponderea a fost deinut
de
delta-3-caren (54,60 %) i linalool (21,00 %). In
cantiti mai mici au fost identificai urmtorii
componeni: 2-aminobenzaldehid, (Z)-betafarnesen,
(Z,Z)-alfa-farnesen, 2-feniletanol, alfa-pinen,
etil octanoat, metil antranilat, 2-feniletil
acetat, etil hexanoat, geraniol, (E)-nerolidol,
metil
benzoat, alfa-thujon, benzaldehid, pentadecan,
1-octenol-3, p-cimen, beta-cariofillen, alfa-
terpineol i alfa-thujen.
Florile de Robinia conin: flavonozide (robinin,
acaciin), acizi polifenolcarboxilici (acid
cafeic, clorogenic), ulei volatil (alfa-terpineol,
farnesol,
linalool, nerol, 2-aminobenzaldehida), steroli.
Din scoara tulpinii s-au izolat lectine.
Detalii...
Aciune terapeutic
Antispastic, diuretic (posibil prin flavone);
antibacterian (peptidele din semine inhib
Stapylococcus aureus); activatoare a limfocitelor
T
(lectinele izolate din scoar).
Importana
Tinctoriala, tananta, producatoare de lemn
Utilizare
Se utilizeaz pentru tratarea anemiei, cefalei,
indigestiilor i a bolilor de stomac.
Medicina, uman, popular folosete florile sub
form de infuzie pentru tratarea gastritelor
hiperacide, ulcerului gastric i duodenal, tuse,
astm i
rceal. Frunzele se folosesc sub form de infuzie
pentru combaterea aciditii gastrice i
migrenelor, iar scoara pentru combaterea
constipaiei i
ulcerului gastric. Ca tratament pentru uz extern,
florile uscate i pisate se aplic pe rnile
provocate de arsuri.
In medicin veterinar, frunzele mrunite
stimuleaz ouatul pe timp de iarn la psri.
In alimentaie se folosesc florile pentru
prepararea unor buturi rcoritoare i a unor
produse de cofetrie.
Salata se prepar din cateva ciorghine de flori
care se las pentru 2 ore scufundate in ap cu
zeam de lmaie. Apoi, florile de salcam se
scutur, se
desprind de pe crengu i se amestec incet cu 2
lingurie de miere i cu un grepfruit tiat in
bucele sau cu o portocal. Aceast salat se
mnanc
cu 15 minute inainte de mas. Acest tratament are
efect curativ in special pentru arsurile de
stomac, dar i pentru excesele de anxietate i
iritabilitate
psihic.
Florile proaspete de salcam se toac mrunt i se
amestec cu miere i se pun intr-un vas care se
inchide ermetic, in care va sta pentru 3
sptmani.
Dulceaa parfumat se consum zilnic( 1-2
lingurie de 3-4 ori pe zi). Aceast reet este
bun in special pentru epuizarea nervoas i
intelectual, in
cazul strilor uoare de anxietate.
Din flori de salcam se prepar ceai, sirop, uic,
prjituri miere de albine, dulcea.
In industrie se folosete lemnul, care este
durabil, se pstreaz bine sub ap; se
confecioneaz rame de ui, parchet, stalpi de
telegraf, doage,
traverse, etc.
In agricultur este important pentru-c fixeaz
solurile instabile i nisipurile i amelioreaz
solul degradat.
Florile se pot folosi pentru vopsitul bumbacului
i mtasei in galben.
Recoltare
Inflorescente, manual, in lunile mai-iunie
Valorificare
ACACIAE FLORES FLOARE DE SALCAM, SUPLIMENT
ALIMENTAR
1. Flux tehnologic:
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ROSA CANINA L.
Denumire popular: Mce
Sinonime tiinifice:
Cacadr, Clcdriu, Ciucuri de mrcine, Cocader,
Glogheje, Laba mei, Mrcine, Mrcinele ciorii,
Mrcinele coofenei, Msie, Rsur, Rug de mce, rug
slbatic, Rugul vacii, Ruj, Scoabe, Scochin,
Scoru nemesc, Sipic, Suie, Trandafir, Trandafir de
cmp, Trandafir slbatic, Tuf de rug, Zgorghin
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Rosales
Familia: Rosaceae
Subfamilia:
Este un arbust spinos de 3 (5)m inlime; frunze
imparipenat compuse, cu 5-7 foliole eliptice, cu
margini serate, glabre; florile roz sau albe, mari
(4-
5 cm diametrul), solitare sau grupate cate 2-3;
inflorirea: iunie-iulie; fruct - poliachen.
Specie xeromezofit, mezoterm, frecvent in zona
de step-etajul fagului, margini de pdure,
pajiti, tufriuri;
Detalii...
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaz partea crnoas a
fructelor, fr semine iar in scop industrial se
utilizeaz petalele care conin uleiuri volatile
cu
terpene aciclice.
Compoziia chimic
Principalii componeni identificai in fructe
sunt: proteine (7,213,3 %), lipide (1,7 2,6 %),
abscissin, acizi grai (acid capric), substane
minerale.
Glucide (11,6 15,6 %), glucoz, fructoz,
zaharoz, pectine (11,0 %).
Taninuri (2.0 2,7 %), galocatechine,
pirogalotaninuri.
Triterpene: betulin i sesquiterpene:
taraxaxantin,
Vitamine: acid ascorbic (3080 mg/ 100 g),
tocoferol, filochinon, tiamin, riboflavin,
nicotinamid i niacin.
Acizi organici: acid malic, acid citric, acid
succinic.
Principalii pigmeni din fructe sunt cei
carotenoizi: beta-criptoxantin, alfa-caroten,
beta-caroten (25 62 ppm), gamma-caroten,
eloxantin, fitoen,
fitofluen, licopin, licofil, lutein,
procaroten, rubixantin, taraxantin, zeaxantin
i xantofil. Coninutul in pigmeni flavonoizi
variaz intre 10 i
350 mg/ 100 g i sunt reprezentai de:
izoquercitrin, campgerol-3-glucozid,
leucoantociani, leucopanidin, leucorosinidin.
Aciune terapeutic
Diuretic i laxativ (fructele i/sau seminele);
antiscorbutic (enduvia fr semine),
antiinflamatoare (fraciunile butanolice i in
acetat de etil din
fructe).
Importana
Medicinala, alimentara, aromatica si condimentara
Utilizare
Alimentaie - fructele se folosesc la obinerea
unui sos care se servete la rasolul de vit sau
de pasre;
alte fructe la fabricarea marmeladei i a unor
sucuri;
se folosesc in tratarea avitaminozelor,
enterocolitelor, calculozei renale, tulburri de
circulaie
periferic, afeciuni vasculare, litiaz biliar,
eliminarea viermilor intestinali;
Medicin veterinar - frunzele, florile i
fructele se folosesc pentru tratarea anorexiilor,
indigestiilor i afeciunilor renale;
Alte utilizri:
Se prepar o butur rcoritoare din mcee prin
amestecarea a 100 g mcee splate i zdrobite, cu
un litru de ap rece. Se las la macerat 12 ore,
se strecoar prin panza deas, se adaug 100 g
zahr i se completeaz cu ap pan la un litru.
Se pstreaz la rece.
Fructele de mce, din care s-au eliminat samburii
i perii, pulverizate i amestecate cu miere de
albine, se recomand pentru eliminarea viermilor
intestinali. Pulpa mceelor, suculent i dulce,
mai ales dup cderea brumelor, se utilizeaz
pentru prepararea jeleurilor, a pastei de fructe -
se
recomand tuturor, mai ales convalescenilor.
Recoltare
Pseudofructele, manual, in lunile august -
septembrie, la maturitate.
Valorificare
CYNOSBATI FRUCTUS FRUCTE DE MCE
CEAI DIN PLANTE - MULTIDOZ
1. Flux tehnologic
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ROSA DAMASCENA Miller
Denumire popular: Trandafir de Damasc
Sinonime tiinifice:
Trandafir bulgresc, Trandafir de lun
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Rosales
Familia: Rosaceae
Subfamilia:
Este un arbust spinos; frunze imparipenat compuse,
cu 5-7 foliole ovat eliptice, slab proase pe faa
inferioar cu margini serate; florile variat
colorate (roii, roz), grupate cate 3-5;
inflorirea: iunie-iulie; fruct - poliachen.
Specie rezistent la temperaturi sczute,
heliofil; cultivat.
Organe utilizate
Rosae petalum et aetheroleum
Compoziia chimic
In petalele florilor din specia Rosa damascena, s-
adeterminat prezena uleiului volatil; flavonelor,
antocianilor, taninului, pectinelor, saponozidelor
(acid ursolic i derivai); sterolilor etc.
Brunke .a. (1992) au identificat in uleiul
volatil extras din florile acestei specii,
provenit din Turcia, un numr de 51 componeni.
Principalii
componeni au fost urmtorii: 29,86 % geraniol,
21,70 % nerol, 11,64 % citronellol, 9,13 %
benzaldehid, 2,26 % geraniol, 2,02 % germacren D,
1,95 % nonadecen, 1,81 % p-cimen, 1,60 % beta-
cariofillen, 1,16 % neral i 1,10 % (Z)-3-
hexenilacetat. O pondere mai mic de 1 % s-a
detrminat
in cazul urmtorilor componeni: perillen, metil
geranol, camfor, metil benzoat, heneicozan, alfa-
pinen, neril acetat, hexil acetat, citronellil
acetat,
nonadecan, 4,8-dimetil-nona-1,3,7-trien, alfa-
humulen, 1-hexanal, beta-pinen, heptadecan, 2-
feniletanol, cis-rose oxid, alfa-muurolen,
limonen, (Z)-
3-hexenol, fenil acetat, alfa-copaen, p-
izopropenilbenzaldehid, alfa-p-dimetilstiren, 2-
fenetil izobutirat, etil benzoat, izoamil valerat,
octil acetat,
campfen, eicosan, geranil acetat, metil cis-
geranat, trans-rose-oxid, 6-metil-5-hepten-2-on,
undecan, hexanal, 3-metilbutanol, 1-butanol, butil
acetat
i mircen.
Aciune terapeutic
Astringent, vermifug, uor antiseptic i
hemostatic.
Importana
Utilizare
Afeciuni bucale (stomatite, gingivite, afte),
oculare (conjunctivite), eczeme; enterite.
Industrie - florile sunt folosite in obinerea
parfumurilor;
Medicin, uman, popular - uz intern - florile
(petalele) au insuiri astringente, antidiareice,
dezinfectante, cicatrizante, mantifebrile i
antifungice,
uz extern - tratarea aftelor;
Cosmetic - infuzia din petale se folosete pentru
ochii obosii, pleoape ridate, conjunctivite.
Alte utilizri:
Apa de trandafir este folosit pentru aromatizarea
maripanului i a unor buturi. In Bulgaria se
produce un lichior dulce de trandafir. In Roma
antic era la mare pre un vin parfumat cu petale
de trandafir. In Asia tradafirul i uleiul de
trandafir sunt urilizate ca aromatizant in
obinerea unor
dulciuri. Turcii produc rahat cu arom de
trandafir pe care obinuiesc s il dizolve in
cafea. In Iran mierea i dulceurile se parfumeaz
cu trandafir.
In multe ri din Orientul Apropiat se consum
ingheat cu arom de trandafir.
Apa de trandafir este folosit pentru a da o arom
uoar, floral mancrurilor din orez din Arabia
sau Irak. O butur tradiional din India numit
gulabi lassi este preparat din ap, iaurt, zahr
i ap de trandafiri.
Uleiul volatil extras din florile de trandafir se
utilizeaz in industria parfumurilor.
Recoltare
Florile deschise, manual, dimineata (orele 3-7).
Valorificare
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ROSMARINUS OFFICINALIS L.
Denumire popular: Rozmarin
Sinonime tiinifice:
Dendrului, Mirtin, Rojmalin, Rusmarin
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Lamiales
Familia: Lamiaceae
Subfamilia:
Subarbust sempervirescent, puternic mirositor, de
60-150 cm inlime; frunzele liniare, sesile,
coriacee, persistente, glabre i lucioase pe faa
superioar, tomentoase pe faa inferioar; flori
albstrui palide, rar albe, scurt pedicelate,
dispuse in inflorescen spiciform; inflorirea:
aprilie-mai;
fruct achen neted, cafenie.
Specie mezofit; cultivat ca plant medicinal,
condimentar.
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaz Rosmarini folium
et aetheroleum.
Compoziia chimic
Principalii componeni identificai in frunzele de
rozmarin sunt: lipide (13,4 18,7 %), rezine,
acizii organici, uleiurile volatile (pan la 2,0 %
sub.
uscat), saponinele, taninuri, etc.
S-a determinat de asemenea prezena derivailor
acidului cafeic (acid rosmarinic); diterpenelor
amare (acid carnosolic, izorosmanol, rosmadial,
rosmaridifenol, rosmarichinona);
flavonoidelor (cirsimarin, diosmina, hesperidina,
homoplantiginina, phegopolin); triterpenelor (acid
oleanolic, ursolic i 3-acetil esterii acestora)
i a
1,0-2,5 % ulei volatil; in funcie de
chemovarietatea de la care s-a obinut acesta este
bogat in camfor (var. camphoriferum), 1,8-cineol
(var.
cineoliferum) sau verbenon (var. verbeneniferum).
Acizi fenolici (2-3 %): galic, tanic, cafeic,
vanilic, siringic, clorogenic.
Monoterpene: alfa-fenchen, alfa-felandren, alfa-
pinen, piperiton (C10H18O), alfa-terpinen, alfa-
thujen, lavandulol, verbenol, verbenon, santen.
Sesquiterpene: aromadendren, cadalen, calamenen,
alfa-copaen, alfa-humulen, alfa-muurolen, alfa-
selinen, zingiberen, calacolen, longifolen, ar
curcumen.
Vitamine: acid ascorbic (61 67 mg/ 100 g),
niacin, tiamin.
Alcooli triterpenici: acid betulinic.
Alcooli diterpenici: verbenol, alcooli
triterpenici: betulin.
Perii secretori au glanda de form sferic, uni
sau tetracelular i sunt dispui pe ambele fee
ale frunzelor.
In uleiul volatil 1,0 2,5 %) extras din plantele
de rosmarin au fost identificai 46 componeni
(Reverchon i Senatore, 1992). Dintre acetia 14
componeni au avut mai mult de 1,00 % din totalul
uleiului volatil: alfa-pinen (25,16 %), 1,8-
cineolul (20,02 %), borneolul (15,56 %), camforul
(15,33 %), verbenona (8,36 %), alfa-pinenul (8,30
%), bornil acetatul (4,94 %), linaloolul 3,53 %),
campfenul (3,11 %), beta-cariofillenul (2,22 %),
alfa-terpineolul (1,95 %), p-cimenul (1,81 %), ar-
curcumenul (1,28 %), 1-nonanolul (1,17 %), i
terpinen-4-olul (1,00 %).
Burzo .a. (nepublicat) au determinat urmtoarele
substane in uleiul volatil extras din frunzele de
rosmarin: 25,48 % cis-geraniol, 21,59 % camfor,
13,78 % alfa-pinen, 8,18 % beta-pinen, 8,03 %
camfen, 7,18 % bornil acetat, 2,54 % borneol, 2,28
% alfa-felandren, 2,16 % sabinen, 1,42 %
terpineol, 1,17 % beta-cariofilen, 1,10 % aritmen,
1,09 % verbenon, 0,84 % linalol, 0,82 % terpinen-
4-ol, 0,79 % 4-caren, 0,50 % alfa-terpinen i
0,38 % cis-beta-terpineol.
Culoarea fructelor se datoreaz prezenei
pigmenilor flavonoizi: (5-hidroxi-4',7-
dimetoxiflavon, luteolin, luteolin-7-glucozid,
6-metoxiluteolin,
6-metoxiluteolin-7-glucozid, 6-metoxiluteolin-7-
metil-ester, apigenol, diosmin, diosmetin,
gencwanin, metoxigencwainin, nepetin, nepetrin,
eupafolin, cirzilion, apigenin, apigenin-7-
glucozid), hispidulin, hespederin, sinensetin,
precum i a prezenei pigmenilor carotenoizi
(beta-caroten).
Aciune terapeutic
Antimicrobian i antiviral, antispastic,
stimulatoare a circulaiei cerebrale i a
microcirculaiei, coleretic, protectoare
hepatic, diuretic,
anticonvulsivant, antitumoral etc.
Importana
Utilizare
Comisia E a aprobat utilizarea in dispepsii
(intern), afeciuni circulatorii hipotonice i
reumatism (extern). Tradiional se mai folosete
in migrene,
tulburri de memorie i menstruale (intern), in
eczeme, mialgii, nevralgii intercostale, sciatic
(extern).
In medicin popular se utilizeaz tinctura de
rozmarin pentru tratarea indigestiei, atoniei
digestive, vom, colici, congestia ficatului,
icter,
inflamaii dureroase cronice ale vezicii biliare,
diabet, valori crescute ale colesterolului,
insomnie, ameeli , dureri de cap, migrene,
nervozitate, stri
depresive, stri de slbiciune dup boli i
operaii grave, slbirea memoriei, senilitate,
astenie, palpitaii, boli de inim, frigiditate,
impoten,
amenoree, paralizii, hidrofizie, astm, tuse
convulsiv, surmenaj muscular si cerebral.
Uleiul de rozmarin se prezint ca un lichid
aproape incolor, slab glbui, cu miros camforat i
gust arztor, care produce o senzaie de rece.
Rozmarinul este un ulei cald, tonifiant. In doze
mici este stimulent i coleretic, iar in doze mai
mari este toxic i devine convulsivant. Uleiul de
rozmarin intensific circulaia sangelui la
nivelul creierului, ajutand astfel la creterea
capacitii de concentrare i la imbuntirea
memoriei.
Fricionrile cu oet de rozmarin dau rezultate
foarte bune in tratarea paraliziilor de tot felul,
fcand adevrate minuni in unele cazuri. Oetul de
rozmarin, folosit in alimentaie este un bun
stimulent al digestiei, un tratament eficace
contra gastritelor hipoacide i a atoniilor
digestive. De
asemenea, este un excelent stimulent al memoriei.
Uleiul extras din aceast plant conine substane
volatile i acizi fenolici care au efect
antiseptic
i antiinflamator, carnosolul i acidul carnosic
sunt antioxidani, acidul rozmarinic este utilizat
pentru tratarea ocurilor toxice, iar diosmina
este
eficace in reducerea fragilitii capilarelor.
Extractele nu pot fi utilizate de ctre
hipertensivi.
Alte utilizri:
Alimentaie - frunzele sunt utilizate pentru
anumite preparate culinare; Gustul este puternic
condimentat, acru-amrui. Poate fi folosit la
preparatele
din carne, in special la cele din carne de oaie,
la mancrurile italieneti, la cele din carne de
pasre, la mancrurile de zarzavaturi, cartofi i
pete, cat
i la compoziia sosurilor.
Industrie - In industria alimentar se folosete
ca antioxidant i conservant. Se utilizeaz i in
industria parfumeriei; Uleiul volatil de rosmarin
este
una din cele mai vechi materii prime pentru
parfumerie. Se folosete in parfumuri i ape de
colonie cu not citric, ape de lavand,
compoziii cu
note de pin etc. (Radoias .a., 2005).
Medicin uman, popular - uz intern: frunzele au
proprieti antiseptice, diuretice, colagoge, se
recomand in tratarea bolilor de stomac,
reumatismului, anemiei, tusei; uz extern: tratarea
afeciunilor reumatice;
Contraindicaii
Sarcin.
Necunoscute la doze terapeutice; uneori pot apare
reacii alergice.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: RUBIA TINCTORUM L.
Denumire popular: Roib
Sinonime tiinifice:
Broci, Garan, Iarb de margin, Iarb vpsitoare,
Paachin, Robie, Rud, Rughie, Ruib, Rumele, tevie
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Rubiales
Familia: Rubiaceae
Subfamilia:
Plant peren, lian, tulpin tetramuchiat de 50-
80 cm inlime; frunzele opuse, lanceolat-
eliptice, dispuse verticilat, pe nervuri i
margini cu peri
aspri; flori galbene grupate in cime; inflorirea
iunie-august; fruct crnos, brun-rocat.
Specie mezoterm; subspontan din culturi vechi.
Organe utilizate
Rubiae tinctorium radix.
Compoziia chimic
Rizomii acestei plante conin: 10 15 % glucide
totale, proteine, pectine, 2-4 derivai
antracenici denumii rubiadine (alizarin,
lucidin, purpurin,
pseudopurpurin, rubiadin i glucozidele i/sau
primerozidele acestora)).
Aciune terapeutic
Antilitiazic (inhib cristalizarea oxalatului de
calciu la nivel renal).
Importana
Tinctoriala
Utilizare
Litiaz renal.
Alte utilizri:
Pigmenii hidrosolubili extrai din rdcini sau
din organele aeriene (dup maturarea fructelor)
sunt utilizai pentru colorarea esturilor in
nuane
roz inchis, roz deschis, rou inchis, viiniu,
bej, bej roz, bej inchis, brun rocat deschis
vernil i kaki inchis, in funcie de mordantul
utilizat.
colorat cu extractul obinut din rdcinile
uscate i retratat cu sulfat de aluminiu i
potasiu, se
coloreaz in roz-inchis.
Lana mordat cu bicromat de potasiu i vopsit cu
extract din rdcinile de roiba se coloreaz in
viiniu. Dac mordarea se face cu sulfat de
aluminiu i potasiu i retratarea cu sulfat de
cupru, se obine culoarea bej.
Culoarea brun-rocat-deschis se obine dac lana
este mordat cu sulfat de aluminiu i potasiu i
vopsit in extractul obinut din 500 g rdcini
uscate de roiba. Dac se utilizeaz acelai
mordant i extractul obinut din 3,5 kg tulpini
uscate, se realizeaz culoarea vernil, iar in
cazul mordrii
cu bicromat de potasiu, se obine culoarea kaki-
inchis.
Medicin uman, popular - uz intern: rdcina i
frunzele au efect diuretic, tonic, emenagog,
tratarea litiazei renale.
Rubiadinele au potenial carinogenic, deci
produsul trebuie administrat cu pruden.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: RUBUS FRUTICOSUS L.
Denumire popular: Mur
Sinonime tiinifice:
Mur negru, Mur de pdure, Mur pdure slbatic, Mur,
Mur tufos, Rug, Rug de mure
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Rosales
Familia: Rosaceae
Subfamilia:
Este un arbust inalt pan la 2m; lstari drepi,
cel mult curbai la varf, cu spini puternici, cu
baza lat i comprimat; frunzele sunt imparipenat
compuse, 5 foliole verzi pe ambele fee, margini
serate; florile albe sau palid roze; inflorirea:
iunie-iulie; fruct - polidrup neagr.
Specie mezofit, mezotermofit, rezistent la
secet; frecvent in etajul gorunului-etajul
fagului, margini de pdure, rariti, tufriuri;
Detalii...
Organe utilizate
Compoziia chimic
Principalele componente chimice din aceste fructe
sunt: proteinele (1,2 %), lipidele (1,00 %),
glucidele (3,9 7,3 %), din care glucoz (3,16
%),
fructoz (3,14 %9 i zaharoz (0,47 %.
Fructele mai conin urmtoarele substane: tanin,
acid protocatechuic ((13,10 mg/ 100 g), acid galic
(4,20 mg/ 100 g), acid cafeic (2,40 %) acid
pcumaric
(1,10 %), acid hidroxiursolic, acid ursolic,
steroli (stigmasterol, sitosterol), acid malic
(0,90 %), acid citric (0,02 %), acid oxalic (12,40
mg/
100 g), acid succinic, acid lactic, triterpene
(beta- amirin), glicozizi fenolici (arbutin) i
hidrochinon.
Coninutul de vitamine din 100 g fruct variaz
astfel: 17,00 - 32,00 mg acid ascorbic, 0,40
0,70 mg nicotinamid, 0,22 0,25 mg acid
pantotenic,
0,05 mg piridoxin, 0,04 0,10 mg riboflavin,
0,72 mg/ 100 g tocoferoli i 0,03 00,4 mg
tiamin.
Coninutul in substane minerale din fructele de
mur este in medie 0,51 %. In 100 g fruct s-au
detrminat urmtoarele elemente minerale: 189 - 206
mg potasiu, 36 - 44 mg calciu, 17 - 30 mg
magneziu, 30 - 32 mg fosfor, 2 - 3 mg sodiu, 0,9
2,3 mg fier, 0,59 mg mangan, 0,10 mg zinc i 0,11
-
0,14 mg cupru.
Frunzele de mur conin: tanin, acizi fenolici
(acid clorogenic, acid ferulic), glicozizi
fenolici (arbutin), ali acizi (acid malic, acid
lactic, acid oxalic,
acid neoclorogenic, acid succinic, acid rubinic),
steroli (sitosterol, stigmasterol), triterpene
(beta-amirin, acid ursolic), hidrochinone.
In rdcina au fost identificate saponozide i
tanin; fructele (mure) se caracterizeaz prin
prezena antocianozidelor (heterozide i derivai
metilai ai
cianidolului i peonidolului).
Aciune terapeutic
Astringent, antimicrobian i antidiareic, prin
tanin (frunzele); antioxidant,
capilaroprotectoare, prin inhibarea hialuronidazei
(polifenolii din
fructe).
Importana
Utilizare
Frunzele se folosesc in diaree, inflamaii ale
cavitii orale i faringelui (uz intern), in
tulburri minore de insuficien venoas (gambe
dureroase) i
hemoroizi (uz extern), iar rdcina in afeciuni
gastro-intestinale.
proaspt sau prelucrate;
Industrie - fructele sunt folosite pentru
obinerea de dulcea, sucuri, peltele, compot,
lichior;
Medicin, uman, popular - uz intern - frunzele
se folosesc impotriva bronitei, diareei, bolilor
de rinichi, enterocolitelor, inflamaiilor
laringofaringiene,
afeciunilor pulmonare;
enteritelor, indigestiilor, anorexiilor, uz extern
- tratarea plgilor;
Alte utilizri:
Murele au o valoare energetic sczut (203 - 226
kJ/ 100 g fruct), dar sunt valoroase in
alimentaie datorit coninutului in acid
ascorbic, acizi
fenolici i substane minerale. Murele se folosesc
in alimentaie sub form de suc, sirop, gem,
dulcea, budinci, in produse de panificaie
(plcinte,
foietaj) i produse lactate (ingheat, iaurt),
ceai. Din mure se prepar vin cu proprieti
medicinale.
Toxicitate
Contraindicaii
Nesemnalate.
Necunoscute la doze terapeutice.
Nesemnalate.
Recoltare
Frunzele, prin strunjirea lastarilor, pe durata
vegetatiei, inainte si in timpul infloritului
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: RUBUS IDAEUS L.
Denumire popular: Zmeur
Sinonime tiinifice:
Azmur, Man, Mlin, Mur, Poame de rug, Rug de munte,
Scobicuri, Smeurar
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Rasales
Familia: Rosaceae
Subfamilia:
Arbust inalt pan la 2m; rdcini drajonante;
tulpinile (au la partea inferioar spini) triesc
numai 2 ani, dar planta ii asigur perenitatea
din drajoni
(15-20 de ani); frunzele sunt imparipenat compuse,
cu 3 sau 5 foliole alb i dens proase pe faa
inferioar, cu margini serate; florile roz sau
albe,
mari (4-5 cm diametrul), solitare sau grupate cate
2-3; inflorirea: mai-iulie; fruct - polidrup
roie.
Specie mezofit, mezotermofit, frecvent in
etajul fagului-etajul boreal, margini de pdure,
rariti, tufriuri.
Detalii...
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaz frunzele, florile
i fructele uscate la umbre.
Compoziia chimic
Principalii componeni chimici determinai de
Souci .a. (1981) in fructele de zmeur sunt:
proteinele (1,2 %), lipidele (0,30 %) i glucidele
(6,0
9,3 %) dintre care glucoza reprezint 1,80 %,
fructoza 2,04 % i zaharoza 0,22 %. In fructele
acestei specii au mai fost determinate urmtoarele
substane: pectine (0,40 %), xiloz (13 mg/ 100
g), sorbitol (8,5 mg/ 100 g) i xiloz (2,6 mg/
100 g).
Aciditatea total a fructelor de zmeur este in
medie de 1,79 % acid citric i este detrminat de
prezena aciduluicitric (1,52 %), acidului malic
(0,40
%), cat i a acizilor oxalic, clorogenic, quinic,
ferulic, cafeic, p-cumaric, protocatechuic i p-
hidroxibenzoic.
Coninutul de vitamine din 100 g struguri variaz
astfel: 25,00 mg acid ascorbic, 1,4 mg tocoferol,
0,30 mg acid pantotenic, 0,30 mg nicotinamid,
0,07 mg piridoxin, 0,05 mg riboflavin i 0,02 mg
tiamin.
0,37 i 0,38 %. In 100 g struguri au fost
detrminate urmtoarele cantiti de elemente
minerale: 170
mg potasiu, 44 mg fosfor, 40 mg calciu, 30 mg
magneziu, 1,2 mg sodiu i 1,0 mg fier.
Fructele de zmeur conin: conin in fructe
urmtorii pigmeni antocianici mai importani:
cianidin 3-rutinozid-5-glucozid, cianidin 3-
soforozid,
cianidin 3-rutinozid i cianidin 3-glucozid
(Harborn i Hall, 1964). Au mai fost identificai
i cianidin 3-sambubiozid, cianidin 3,5-
diglucozid,
cianidin 3-xilosilrutinozid i pelargonidin 3-
glucozil rutinozid. Barritt i Torre (1975) au
identificat in fructele acestei specii 5 cianidin
glucozizi i 4
pelargonidin glucozizi.
Dintere pigmenii carotenoizi, fructele de zmeur
conin alfa i beta-caroten.
Substanele volatile din fructele de zmeur includ:
5-metil-furfural, beta-fenilmetilalcool, furfural,
geraniol, alcool izoamilic, acid valerianic. In
timpul maturrii unii compui ca trans-beta-
ocimenul i cis-3-hexenil acetatul diminueaz
cantitativ, in timp ce alfa-pinenul, camfenul,
betamircenul
i limonenul au o acumulare cantitativ.
Frunzele de zmeur conin: lipide (1,7 %), proteine
(11,3 %), tanin (10,0 -12,0 %), vitamine (tiamin,
riboflavin, niacin), acizi organici (1 2 %),
acid O-ftalic, acid galic, acid ellagic, taninuri
hidrolizabile (sanguin), acid benzoic,
benzaldehid, acid alfa-furfurancarbonic,
monoterpene
(teaspiran).
Substane volatile: 1-penten-3-ol, cis-hexen-3-ol,
damascen, beta-ionon, dihidro-beta-ionon,
farnesol, etanol, acetat de etil, cis hexen,
Pigmenii identificai in esuturile plantelor
sunt: quercetin-3-beta-glucuronid, campferol 3-
beta-glucuronid, cianidin-3-monoglicozid, cianidin
3-
soforozid, cianidin-3-rutinozid, cianidin 3-
glucozid, cianidin 3-glucozilrutinozid, kampferol-
3-beta-glucuronid.
Aciune terapeutic
Extractele din rdcin i frunze au proprieti
antiinflamatorii, oftalmice i stimulente.
Fructele sale sunt surs de minerale: calciu,
magneziu, zinc,
mangan, potasiu, fosfor, toate in forme usor
asimilabile, i vitaminele A, B1, B2, D i P.
Zmeura reprezint un remediu exceptional pentru
tubul
digestiv, pentru pancreas i sistemul respirator,
in timp ce frunzele sale sunt un antihemoragic i
un reglator hormonal redutabil
Importana
Utilizare
Se utilizeaz pentru tratarea asteniei,
constipaiei, gastritei, ulcerului gastric,
diareei, colit, anghin, ciclu menstrual
neregulat, stimuleaz i
relaxeaz in acelai timp uterul.
Fructele au efect antiscorbutic i diuretic.
Sub form de cataplasme, frunzele i fuctele se
folosesc pentru tratarea conjunctivitei,
leziunilor, arsurilo i ulcerelor varicoase.
obinerea de dulcea, sucuri, peltele, compot,
lichior, produse de cosmetic, etc.;
favorizeaz digestia, au aciune tonic general,
sunt indicate in astenie, afeciuni cardiace,
digestive, pulmonare, diabet, tuse, bronite,
ulcer gastro-duodenal, etc;
Alte utilizri:
Fructele au o valoare energetic de 168 kJ/ 100 g
i prezint importan in alimentaie datorit
coninutului lor in acizi, vitamine, glucide
solubile i
substane minerale.
Siropul de zmeura: fructele de zmeura se spal
foarte bine, se zdrobesc cu o furculita, se pun
intr-un tifon cu ochiuri fine i se storc,
obinandu-se un
suc limpede. Peste acest suc se adaug miere - 3
pahare de miere la un pahar de suc - i se
amesteca foarte bine, dup care se las s se
omogenizeze
vreme de 7 zile. Se folosete ca atare diluat cu
ap, ca bautur rcoritoare. Asocierea cu zahar
anuleaz efectul binefacator al zmeurii in diabet
i in
ulcer.
Ceaiul de zmeur. Se culeg varfurile tufelor de
zmeura - fructe cu cateva frunzulie -, facandu-se
din ele mici buchetele care se pun in locuri
foarte
bine ventilate i aerisite. Dup uscare, se
mrunesc i se folosesc la obinerea unui ceai
aromat i cu proprieti vindecatoare excepionale:
1-2
lingurie de plant marunitse pun itr-o cande
apclocotit i se fierb 1 minut la foc mic, apoi
se las 15 minute s se rceasc i se filtreaz.
Se
consum 2-4 cni pe zi.
Pentru diabet se fac cure indelungate cu fructe de
zmeur. Acestea stabilizeaz glicemia, stimuleaz
pancreasul, stimuleaz diureza i normalizeaz
valorile colesterolului. Tratamentul este i mai
eficient dac se renun la consumul de carne i
se mnanc preponderent legume i fructe.
Zmeura se folosete in alimentaie sub form de
suc, sirop, gem, dulcea, budinci, in produse de
panificaie (plcinte, foietaj) i produse lactate
(ingheat, iaurt), ceai.
Recoltare
Frunzele, prin strunjirea lastarilor, inainte si
in timpul infloritului
Valorificare
RUBI IDAEI FOLIUM - FRUNZE DE ZMEUR, CEAI DIN
PLANTE
1. Flux tehnologic:
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: RUDBECKIA LACINIATA L.
Denumire popular: Mrit-m mam
Sinonime tiinifice:
Bujorel galben, Coana Marghioala, Crizentine galbene,
Dlii galbene, Floare de cucoan, Floare de
cucoane, Floarea morilor, Floarea soarelui, Floarea
soarelui de cea mic, Flori galbene, Flori de paie,
Flori de Rusale, Glbinele, Gherghine galbene, Gherghine
de iarn, Gheorghine, Gheorghine galbene,
Guria cucoanei, Leordini galbeni, Marghioale, Marghilie,
Ochiul boului, Ruj buj galben, Ruji de
toamn, Ruji galbene, Talie, Talii, Tufnic galben, aa
Marghioala
Incadrare taxonomic
Regnul: Pantae
Increngtura: Sermatophyta
Subincrengtura:
Clasa: Anoliopsida
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Familia: Asteraceae
Subfamilia:
Plant peren; rizom cu stoloni subterani,
ramificai; tulpina glabr, inalt de 1-3 m
inlime, ramificat in partea superioar;
frunzele alterne,
glabre, cele inferioare simple sau rar penat
partite, cele superioare, de 2-3 ori penat fidate;
antodii solitare, de 7-10 cm in diametru la
inflorire, florile
tubuloase brunii, cele ligulate galbene;
inflorirea iulie-octombrie; fructul achen,
neagr, glabr, de 5 mm lungime, cu papus sub
forma unei
coronule scurte, denticulate.
Cultivat ornamental i subspontan.
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaz rdcinile acestei
plante.
Compoziia chimic
Analizele efectuate la rdcinile acestei specii
au indicat prezena in acest organ a urmtoarelor
substane: lactone (alantolacton, iso-
alantolacton,
5,6-dihidro-4-5-dehidro-alantolacton).
In compoziia uleiurilor volatile a fost
identificat prezna compuilor: gama selinen,
beta-selinen, alfa-selinen, 1-beta-hidroxi-8-epi-
ivangustin,
beta-humulen, germacren D, 8-alfa-(H)-seco-
eudesmanolid, 5-hidroxi-alfa-curcumen, alfa-
curcumen, beta-amirin, bisabolen-1,4-endoperoxid.
Aciune terapeutic
Importana
Utilizare
Ceaiul din rdcinile acestei plante este utilizat
in tratarea indigestiilor, iar cataplasmele din
flori se utilizeaz pentru arsuri.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: RUMEX ACETOSA L.
Denumire popular: Macri
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Subfamilia:
Organe utilizate
Compoziia chimic
Oganele aeriene ale acestei plante conin:
glucide, lipide (0,3 5,0 %), poteine (0,6 26,0
%), tanin, vitamine (acid ascorbic, niacin,
riboflavin,
tiamin), acizi organici (acid oxalic, acid
tartaric), pigmeni carotenoizi (beta-caoten) i
flavonoizi (rutin, hiperin, hiperozid,
quercetin, vitexin)
i deivai antrachinonici (phiscion, emodin,
crisofanol).
Coninutul funzelor in substane minerale variaz
intre 1,0 i 11,0 %.
Rdcinile conin tanin, derivai ai antrachinonei
(acid crizofanic) i glicozizi ai acestuia
(crizofanin)
Aciune terapeutic
Frunzele proaspete sau uscate au aciune
antiseptic, astringent, diuetic i laxativ.
Importana
Alimentara
Utilizare
Se folosete pentru tratarea febrei i a
inflamaiilor iar sucul proaspt are efect
diuretic. Datorit coninutului mare de beta-
caroten, reprezint o
surs important de vitamin A.
Sucul de frunze, proaspt este folosit in
tratamentul formelor de cancer gastric, ceaiul din
frunze, pentru a inlatura arsurile stomacale.
Frunzele
mcrisului conin fier, vitamine, i foarte mult
acid oxalic, ceea ce ii confer un gust acru,
astringent.
Rdcina de mcris are un gust dulce-acrior i se
folosete in cure de detoxifiere i in tratamentul
unor afeciuni ale ficatului. Preparatul se obine
prin macinarea rdcinii i se consum ca atare
sau sub form de decoct. Poate fi folosit i in
tratamentul unor boli de piele i chiar al
tumorilor
maligne sau benigne. Trebuie precizat c o cur
dureaz in medie cateva luni.
Pulberea este forma de administrare cea mai
eficient i cu aciunea cea mai rapid. Se obine
prin sframarea rdcinilor de mcri, urmat de
mcinarea lor cu rania electric. Se obine
astfel o pulbere din care se administreaz de
regul cate o jumtate de linguri de patru ori
pe zi.
Decoct : doua lingurie de rdcin de mcri
mrunit se las la inmuiat intr-o jumatate de
can de ap, de seara pan dimineaa, cand se
filtreaz;
maceratul se pune deoparte, iar planta rmas se
fierbe cu inc o jumatate de can de ap 1-2
minute, dup care se las la rcit; se combin
cele
doua extracte.
Medicin uman (popular): planta in bile
pentru "pocitur" (paralizie).
Vopsitorie: planta proaspt- pentru obinerea
culorii galbene.
Toxicitate
consumat in cantiti mari provoac hipocalcemie,
leziuni renale i moarte; animale sensibile -
oile.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: RUMEX ACETOSELLA L.
Denumire popular: Mcri mrunt
Sinonime tiinifice:
Macri, Macri de cmp, Macri de grdin, Macri
iepuresc, Macri mnunt, Macri mrunt, Macri
psresc, Macrior, Macri de grdin, Macri lat, Macriul
caprei, Macriul iepurelui, Macriul cailor,
Macriul caprelor, Mcri, Mcri iepuresc, Mcriul caprei,
Mcri mic, Schiaz
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Subfamilia:
Plant peren, scund, verde sau roiatic;
frunzele au gust acru, mici, pan la 1cm lime,
lanceolate sau liniare, hastate la baz, cele
inferioare lung
peiolate, cele superioare sesile, cu ohrei ce se
desfac la partea superioar; flori unisexuate
dispuse dioic in inflorescene laxe, verticilate,
lipsite de
frunze, pe pedunculi scuri; au inveli floral
simplu, verzui sau roietic alctuit din tepale
pieloase la maturitate, cu margini intregi;
inflorirea maiiulie;
fructele achene nearipate, egale sau puin mai
scurte decat perigonul.
Specie heliofil, oligotrof, mezoxerofit,
calcifug, intalnit prin puni, fanee, locuri
nisipoase, turboase sau uscate din zona stepei
pan in etajul
molidului (1800 m altitudine).
Organe utilizate
In scop medicinal sunt rdcinile, tulpinile i
frunzele proaspete, iar in scop tinctorial se
utilizeaz intreaga plant, recoltat in timpul
verii.
Compoziia chimic
Frunzele conin: 93,0 % ap, 2,00 - 2,25 %
proteine, 0,44 0,70 % lipide, 2,50 - 3,63 %
glucide, 0,36 % acid oxalic i 47 mg/ 100 g acid
ascorbic.
Coninutul de vitamine din 100 g frunze este
urmtorul: 120 mg acid ascorbic, 1,50 mg
tocoferoli, 0,50 mg nicotinamid, 0,15 mg acid
folic, 0,12
mg piridoxin, 0,10 mg riboflavin, 0,04 mg
tiamin i 0,04 mg acid pantotenic.
Coninutul in substane minerale al frunzelor
variaz intre 0,83 i 1,90 %. In 100 g esut s-au
determinat urmtoarele elemente minerale: potasiu
362
- 390 mg, fosfor 63 - 71,0 mg, clor 68,3 mg,
magneziu 40,7 - 103 mg, mangan 0,60 - 8,4 mg, sulf
20,0 mg, sodiu 4,0 - 4,2 mg, fier 2,4 mg, cupru
0,20 mg, zinc 0,20 mg i iod 0,007 mg.
Componenii chimici identificai in organele
aeriene sunt: acid ascorbic, acid oxalic, oxalai,
taninuri catechinice, fluoroglucotanoide,
antrachinone
(crizofanol), cumarine, pigmeni (calcone,
hiperin, rutin, clorofile), hormoni
(citochinine, gibereline, zeatin, zeatin-
ribozid), compui quinoizi
(physcion).
Poliholozidele conin cantiti diferite de acizi
uronici precum i glucoz, galactoz, ramnoz,
arabinoz, manoz i xiloz, au efecte
imunostimulatoare cu aciune antitumoral.
In rdcinile acestei specii a fost identificat
prezena: taninului (8 14 %), antrachinonelor
(emodin, acid chrizofanic).
Aciune terapeutic
Extractele au proprieti antiscorbutice,
diuretice, laxative i tonice.
Importana
Utilizare
Ceaiul din frunzele acestei plante este folosit la
tratarea febrei i inflamaiilor, sucul este
folosit pentru tratarea bolilor urinare iar
cataplasmele se
aplic pe tumori i chisturi.
Frunzele au o valoare energetic de 100 kJ/ 100 g,
dar coninutul ridicat de acizi organici
stimuleaz secreia sucurilor digestive, stimuland
asimilaia substanelor.
Alte utilizri:
Medicin uman (popular): planta in bile
pentru "pocitur" (paralizie).
Toxicologie: consumat in cantiti mari provoac
hipocalcemie, leziuni renale i moarte; animale
sensibile - oile.
Alimentaie: Utilizat mai ales pentru supe (! nu
se fierbe in vase de aram).
Vopsitorie: planta proaspt- pentru obinerea
culorii galbene. Culoarea galben-verzui se obine
in cazul lanii mordate cu sulfat de aluminiu i
fier i
vopit cu extractul obinut din planta intreag.
Dac mordantul este bicromatul de potasiu, se
realizeaz o nuan galben-bruniu (Chiril .a.,
1999).
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: RUMEX PATIENTIA L.
Denumire popular: tevie de grdin
Sinonime tiinifice:
Dragomir, Macri de grdin, Macriul calului, steghie,
Steje, Stejie, Stevie, Stevie bun, Stevie rdcini,
tege, teghie, teve, tevie, tevie de mncare
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Subfamilia:
Plant peren de 1-2 (3) m inlime, cu tulpina
viguroas, erect, ramificat; frunzele
subcrnoase, cele bazale cordat, lungi de 20-30
cm i late de
7-9 cm; frunzele tulpinale scurt peiolate,
lanceolate, cu baza rotunit i margini plane sau
ondulate; majoritatea florilor sunt hermafrodite
dispuse
in inflorescene glomerulare, aglomerate; au
inveli floral simplu, alctuit din tepale
membranoase palid roietice-brune la maturitate;
inflorirea
iunie-iulie; fructele achene nearipate, brune,
ascuite la varf.
Subspecia patientia intalnit sporadic din zona
pdurilor de stejar pan in etajul gorunului pe
lang drumuri, parloage, fanee, cultivat i in
grdini.
Organe utilizate
rizomii iar in scop alimentar se utilizeaz
frunzele.
Compoziia chimic
Frunzele conin: 83,31 89,19 % ap, 0,90 0,94
% glucide, 3,31 3,58 % proteine, 1,42 1,56 %
substane minerale, celuloz 1,63 %, acid
ascorbic: 126,7 mg/ 100 g i tiamin: 0,07 mg/ 100
g (Bodea, 1984).
Culoarea frunzelor este dat de prezena
pigmenilor clorofilieni (66,03 101,28 mg/ 100 g
i a celor carotenoizi 9,70 16,14 %).
Rdcinile i rizomii conin: derivai ai
antrachinonei, diantrone ale reocrizolului,
crizofanolului, reolului i emodolului, glucide,
taninuri,
flavonozide, vitamine i substane minerale
(fier).
tevia de grdin are frunzele, tulpinile i
sepalele colorate in rou de ctre antocianii:
cianidin 3-glucozid i cianidin 3-rutinozid.
Aciune terapeutic
Extractele din plantele de tevie au efect laxativ
i antianemic.
Importana
Alimentara
Utilizare
Se folosete in tratarea constipaiilor. Este o
plant bogat in fier activ, fosfor, potasiu,
magneziu, acid oxalic, sruri de calciu i
vitamina C.
Alte utilizri:
Frunzele tinere se pot prepara sub forma de coirba
sau mancare, simple sau in combinatie cu alte
legume sau verdeturi. (! nu se consum de cei care
au colici nefritice, litiaz, ulcer, gastrit
hiperacid).
Medicin uman (popular): rdcina in diferite
reete pentru tratarea afeciunilor cutanate;
planta ceai, decoct pentru tuse; seminele
decoct
folosit ca purgativ; ceaiul in amestec cu alte
plante pentru vrsturi.
Vopsitorie: rdcina- pentru vopsit in galben,
cafeniu, albastru sau verde.
Medicin veterinar (popular): rdcina -
impotriva glbinrii, pentru tratarea diareei sau
eliminarea placentei (la vaci).
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: RUSCUS ACULEATUS L.
Denumire popular: Ghimpe
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Clasa: Liliopsida
Subclasa: Liliidae
Ordinul: Liliales
Familia: Liliaceae
Subfamilia:
Este un subarbust sempervirescent, de 20-60 cm, cu
ramificaii lite, verzi, asemntoare frunzelor,
pe care se formeaz florile, mici. Fructul este
bac roie. Specia este monument al naturii.
Organe utilizate
Rizomul i rdcinile recoltate toamna i
frunzele.
Compoziia chimic
Componenii identificai in organele menionate
sunt: uleiurile volatile, rinile i saponinele.
Principalele substane identificate in rizomii
acestei specii sunt urmtoarele: zaharoz (3,6 %),
proteine (8,4 %), lipide (2,0 %), acizi grai
(acid
tetracozanoic), flavonoide, beta-caroten, saponine
(0,4 %), rezine.
Steroizi: neoruscogenin, sitosterol, campesterol,
stigmasterol.
Benzofurani: ruscodibenzofuran, euparon.
Saponine steroidale: ruscin, rusconin, ruscozid.
Vitamine: acid ascorbic, riboflavin, niacin,
rutin, tiamin.
In frunze s-a determinat prezena: mucilagiilor
(10 15 %), antrachinonelor (acid crisofanic),
vitaminelor (rutin), saponinelor (0,40 0,45 %).
Aciune terapeutic
Extractele obinute din rdcin au aciune uor
diuretic, febrifug i vasoconstrictoar.
Importana
Utilizare
Se utilizeaz pentru tratarea artritei, gutei,
hemoroizilor ia compuii steroizi pot reduce
inflamaiile.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: RUTA GRAVEOLENS L.
Denumire popular: Vinar
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Rutales
Familia: Rutaceae
Subfamilia:
Este un subarbust, de 30-60 cm inlime, cu frunze
alterne, de 2-3 ori penat-sectate, flori galben-
verzui i fructe capsule.
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaz prile aeriene
ale plantei.
Compoziia chimic
In esuturile aeriene ale acestei plante au fost
identificate urmtoarele substane: vitamine: acid
ascorbic (0,48 %) i rutin, pigmeni: beta-
caroten,
quercetin i acid malic.
substane:
Cumarine i furanocumarine: bergapten, dafnoretin,
xantotoxin, helioxantin, umbelliferon,
scopoletin, hernarin, naftoherniarin,
izoimperatorin, izorutarin, pangelin,
rutamarin, rutaretin, rutamin, rutarin,
rutacultin, suberenon, byakangelicin,
izopimpinelin.
Triterpene pentaciclice cu schelet lupanic: acid
emolic.
Lactone de tip camazulenic: geigerin.
Lignani: savinin.
Alcaloizi: arborinin, dictamnin, gamma-fagarin,
kokusaginin, skimmianin.
Compui cu azot: 4-metoxi-metilquinolon.
Compui quinoizi: acid emodic,
Uleiurile volatile sunt sintetizate de esuturi
secretoare. In tulpina acestei specii, cat i in
frunze se gsesc buzunare secretoare de tip schizo
lisogen.
Yaacob .a. (1989) au identificat 32 componeni in
uleiul volatil extras din Ruta. Dintre acetia 9
componeni au avut o concentraie mai mare de
1,00 % din total. Acetia au fost: 2-undecanona
(30,73 %), 2-nonanona (18,06 %), 2-nonil acetat
(11,03 %), bergapten (7,24 %), 4-(3,4-
metilendioxifenil)-2-but (3,10 %), 10-metil-2-
undecanon (1,96), psoralen (1,28 %), 2-undecil
acetat (1,20 %) i 2-decanon (1,05 %). O
concentraie mai mic de 1 % din totalul
componenilor s-a constatat la urmtoarele
substane: 2-dodecanon, 2-tridecanon, dodecanal,
geijerenen,
2-nonanal, heptadecan, 2-octil acetat, pentadecan,
decanal, 1-eicozanal, 2-decil acetat,
tetradecanal, nonanal, 9-metil-2-decanon,
izobutil acetat,
heneicozan, 8-metil-2-nonanon, naftalen,
pregeijeren, alcool sesquiterpenic, 2-undecanal,
beta-cariofillen i alfa-humulen.
Rdcinile conin: 2-N-dodecil-1,4-quinolon, 2-N-
tetradecil-4-quinolon, 3-(1',1'-dimetilalil)-
chalepensin, dafnoretin-metil-eter,
gravelliferonmetil-
eter, rutamarin alcool, precum i:
Furanocumarine: marmesin, marmesinin,
herniarin.
Cumarine: dafnoretin, gravelliferon,
rutacultin.
Aciune terapeutic
Extractele din intreaga plant au aciune
antihelmintic, antspasmotic, expectorant,
oftalmic, uterotonic i stimulant. Alcaloizii
din extracte au
efect avortiv, antispasmotic i antiinflamator i
trebuie evitat utilizarea de ctre femeile
gravide.
Importana
Utilizare
Extractele regleaz ciclul menstrual, reduce
menstruaie, stimuleaz contraciile uterine,
reduc presiunea sangvin, se utilizeaz pentru
tratarea
durerilor de cap cauzate de tensiunea mrit,
psoriazisul i fragilitatea capilar.
Recoltare
Herba
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: SAGITTARIA SAGITTIFOLIA L.
Denumire popular: Sgeata apei
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Clasa: Liliopsida
Subclasa: Alismatidae
Ordinul: Alismatales
Familia: Alismataceae
Subfamilia:
Este o specie peren, de 20-100 cm inlime, cu
frunzele aeriene sagitate, cu flori unisexuate, cu
petale albe ce au unguicula violet-purpurie.
Frucrele sunt poliachene.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Frunzele de Sagittaria conin: aminoacizi
(alinin, arginin, acid aspartic, acid glutamic,
glicin, histidin, leucin, lizin, metionin,
fenilalanin,
prolin, serin, treonin, triptofan, valin i
tirozin), steroli (daucosterol), diterpene
(izoabienol, sagittariol, deoxi sagittariol).
In tuberculi s-au identificat urmtoarele
substane: izoabienol, sagittariozid A i B,
trifolion A, B, C i D.
Aciune terapeutic
Importana
Utilizare
Extractele au efect antiscorbutic, diuretic i se
utilizeaz la tratarea indigestiilor i a
durerilor de cap.
S-a demonstrat c diterpenoidele izolate de la
aceast plant au activitate antimicrobian
impotriva Streptococcus mutans ATCC 25175 i
Actinomyces naeslundiis ATCC 12104.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: SALIX ALBA L.
Denumire popular: Salcie
Sinonime tiinifice:
Lozie, Rchit, Rchit alb, Rchit de lunc, Rchit
mare, Rcit, Rit, Salc, Salce, Salce alb, Salcie
alb, Sali, Slcu
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Salicales
Familia: Salicaceae
Subfamilia:
coroana larg; ritidomul brun-cenuiu este brzdat
in lungime; lujerii anuali bruni, brun-verzui, sau
galbeni, subiri, la inceput des, albicioi
proi; mugurii sunt protejai de un singur solz;
frunzele simple, alterne, lanceolate, ingustate
treptat spre
varful acuminat, pe margini mrunt, glandulos
serate, pe dos surii sau albstrui, in tineree pe
ambele fee argintiu, seriaceu proase; florile
unisexuate, repartizate dioic: cele mascule, cu 2
glande nectarifere la baza celor dou stamine,
sunt grupate in ameni cilindrici care apar o dat
cu
frunzele pe lujeri laterali; florile femele sunt
grupate tot in ameni i au la baza ovarului o
singur gland nectarifer; inflorirea are loc in
aprilie -
mai; fructele sunt de tip capsul; seminele sunt
acoperite cu peri lungi.
Specie euriterm-mezoterm, higrofit; frecvent
in regiunea de campie i deal (zona stepei etaj
nemoral), pe malul apelor, in lunci, zvoaie,
depresiuni, locuri umede. Dominant in zvoaiele
intinse in lungul raurilor mari. Sporadic in
etajum montan (M-ii Sibiului 800m, Retezatului
700m, Bihorului 1200m). Cultivat frecvent pe

lang sate i in rchitrii.
Detalii...
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaz frunzele, coaja i
maiorii.
Compoziia chimic
scoara de pe tulpin sunt: celuloz, amidon,
glucomanani, arabinoz, proteine (9,6 %), acid
pipecolic,
lipide (0,5 %), taninuri catechinice (3 10 %),
rezine, fragilin (salicil alcool), lignine (25,5
%) i substane minerale.
Glicozizi fenolici: salirepozid, salicaz,
salicin i derivaii acesteia salicortin i
tremulacin.
rutin, tiamin.
Pigmani: antociani: cianidin-3-glucozid, flavone:
apigenin, flavonoli: izoquercitrin,
quercimetrin, glicozizi ai flavonolilor:
naringin, i caroteni
(beta-caroten).
Monoterpene: albozid.
Frunzele acestei plante conin: catechine,
cianidin, derivai ai salicinei: salicortin
(C20H24O10) i vimalin.
Dintre pigmeni au fost identificai in esuturile
acestei plante sunt: delfinidina, cianidina sau i
pelargonidina, antocianidine metilate, glicozizi
antocianici acilai, mircetina, quercetina sau/ i
kampferolul, flavonoli metilai,
dihidroflavonoli(aromadendren), apigenina sau i
luteolina, flavone
metilate, flavone glicozilate acilate, flavanone
(naringenin), C-glicozilflavonoizi,
proantocianidine, calcone (salipurpozid,
izosalipurpozid),
dehidrocalcone i aurone.
Aciune terapeutic
Extractele obinute din scoara acestei plante au
proprieti febrifuge, antiinflamatorii,
antiseptice, antispasmotice, diuretice,
hemostatice, sedative i
tonice, datorit prezenei glicozizilor salicin
i populin i a taninurilor.
Importana
Medicinala, tananta, producatoare de lemn,
producatoare de fibre textile
Utilizare
Salcia poatefi denumit aspirin natural,
deoarece salicinul natural existent printre
constituenii plantei se transform in organism in
acid salicilic
care nu are aproape nici un efect secundar.
Extactele sunt utilizate pentru reducerea
inflamaiilor, tratarea diareei cronice, gripei,
nervozitii, reumatismului, gutei, febrei,
nevralgiilor,
durerilor de cap i reumatice i a ulcerului.
Infuziile din frunzele au efect calmant i se
folosesc pentru tratarea insomniilor nervoase.
Alte utilizri:
Medicin uman (popular): frunzele, scoara
impotriva "frigurilor", in bi in tratarea
reumatismului; scoara fiart in vin, folosit
in afeciuni
ale splinei; frunzele fierte in oet utilizate
pentru tratarea btturilor la picioare; lujerii
tineri pentru dureri la stomac sau in legturi
la "galci" .
Vopsitorie: scoara ramurilor- pentru obinerea
culorii galbene.
Obiceiuri: Salcia era considerat ca aductoare de
rod, belug i se punea la grajd, cotee, stupi
precum i la pori, ferestrele caselor pentru
sntatea
oamenilor; intalnit in creaii literare populare;
folosit cu ocazia unor srbtori religioase.
de nectar, polen, man i propolis.
Ornamental: specie rustic, cultivat in parcuri,
grdini pe malul apelor.
Recoltare
Scoarta, cu cutitul prin taieturi circulare 10-20
cm (martie-mai)
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: SALSOLA KALI L. subsp.
RUTHENICA (Iljin) Soo
Denumire popular: Sricic
Sinonime tiinifice:
Ciurlan, Crua dracului, Chiurlan, Ciorlan, Ciulin,
Ciortan, Curai, Fugaci, Iarba porcului, Iarb srat,
Parpalac, Pochitnic, Rostogol, Srcic, Srigea, Tartan,
tflog, Tflug, Tvluc, Tvlug, Trtan,
Vltan, Vltuc, Vltug, Vltan
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Subfamilia:
Plant anual de 10-60cm inlime, cu tulpina
scurt proas, cu verucoziti sau glabrescent,
puternic ramificat de la baz; frunzele alterne,
sesile,
filiform-cilindrice, subiri, la varf spinoase;
florile hermafrodite, axilare, cu perigon pielos,
insoite de o bractee i 2 bracteole egale sau mai
lungi
decat floarea; inflorirea iunie-septembrie;
fructele achene acoperite la maturitate de
tepalele lat, membranos aripate.
Specie intalnit sporadic din zona stepei pan in
etajul gorunului prin locuri nisipoase,
prundiuri, nisipuri maritime uor srate, uscate,
parloage,
locuri ruderale, culturi mai ales in stepe.
Organe utilizate
Se utilizeaz in medicin organele aeriene ale
acestei plante.
Compoziia chimic
Principalii componeni ai plantei cu fructe sunt:
glucoza, fructoza arabinoza, ramnoza, poliglucide,
tanin, alcaloizi (salsolidin i salsolin) estron,
beta-sitosterol i substane minerale.
Frunzele au un coninut ridicat de acid oxalic i
nitrai, iar culoarea lor este determinat de 3-O-
beta-glucozid izo ramnetin, 3-O-rutinozid
izoramnetin i de prezena carotenilor (0 8 mg/
kg).
Seminele conin 40 50 % proteine i 27 %
lipide.
Aciune terapeutic
Importana
Utilizare
Extractele obinute din Salsola au efect
stimulent, diuretic, emenagog, vermifug i au
activitate hepatoprotectoare.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: SALVIA OFFICINALIS L.
Denumire popular: jale de grdin
Sinonime tiinifice:
salvie, cilvie, jale bun, jale de grdin, jalnic, joaie,
salbie, selghie, alet, erlai
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Lamiales
Familia: Lamiaceae
Subfamilia:
Specie peren, tulpin erect, inalt de 25-70 cm,
ramificat, uniform foliat, dens i alipit alb
proas, in partea inferioar lignificat. Frunze
alungit ovate, sau lanceolate, rar eliptice, cu
baza rotunjit sau cuneat, rar slab cordate,
uneori la baz cu 2 lobi mici, marginea fin
dinat sau
aproape intreag, reticulat-nervate, pe faa
superioar des albicios proase. Inflorescen
simpl sau ramificat, format din 6-8 verticile
distanate
cu 4-20 flori de culoare violet, rar albe.
Tetrachene sferice, netede, brune u cu dungi de
culoare inchis. Inflorete VI-VIII.
Cultivat prin grdini, deseori slbticit, cu
cerine ridicate fa de cldur, heliofil,
cerine relativ reduse de umiditate, prefer
soluri lutoase,
permeabile, cu pH neutru ctre uor alcalin.
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaz frunzele recoltate
inainte de inflorire, care conin uleiuri volatile
cu monoterpene biciclice i florile, care conin
uleiuri volatile cu monoterpene aciclice .
Compoziia chimic
Principalii componeni identificai in frunze
sunt: 1 2,5 % uleiuri volatile, 13,8 % lipide,
11,5 % proteine, 5 6 % rezine, 2 8 % taninuri
catechinice (salviatanin), saponine, glicozide,
fenilpropanoizi (acid rozmarinic), substane
minerale. A mai fost identificat prezena
urmtoarelor
substane:
Sesquiterpene: aromadendren, alloaromadendren,
alfa-gurjunen.
Saponozide steroidale: acid labiatic.
Monoterpene: salvin.
Diterpene: rosmanol, salviol, picrosalvin.
Triterpene: betulin, acid maslinic, acid ursolic,
acid oleanolic, acid epioleanolic, acid-3-
epioleanolic.
Alcool sesquiterpenic: betulol.
Vitamine: acid ascorbic (32 35 mg/ 100 g),
niacin, acid pantotenic, tiamin.
Sterolii: beta-sitosterol, campesterol,
stigmasterol, avenasterol.
Acizi fenolici: acidul rosmarinic, cafeic,
clorogenic, p-cumaric, ferulic, galic dintre care
salvina (acidul alfa,11,12-dihidroxi-8,11,13(14)-
abietatrien-
20-oic) are aciune antimicrobian.
Diterpene: carnosol, pristan, acid carnosic.
Pigmeni: din frunze (1 3 %) sunt reprezentai
de flavone (apigenol, genkwanin, luteolin,
luteolin-7-glucozid, luteolin-7-glicozid,
luteolin-7-Oglucuronid,
hispidulin, cirzilion, cirzimeritin, diosmetin,
chrysoeriol, salvigenin, metoxisalvigenin,
nepetin, 6-metoxiluteolin), caroteni
(betacaroten)
i clorofile.
Salvia are florile colorate datorit prezenei
urmtorilor pigmeni: cianidin, delfinidin i
pelargonidin 3-ramnozid (Haque .a., 1981),
delfinidin 3,5-
diglucozid (avobanin A). A fost identificat i
salvianina care este un pelargonidin 3-glucozid
care are agliconul acilat cu acid p-hidroxicinamic
i
glucidul cu dou molecule a acidului malonic
monometilat.
Organele aeriene conin flavone tetra-O-
substituite aa cum sunt: hespidulinul,
cirsimaritin, salvigenin, 5-metoxisalvigenin,
pilloin, cat i flavone
penta-O-substituite ca: nepetin i cirsilineol i
eupatilin.
Dintre glicozizii flavonici au fost identificai:
apigenin, apigenin 6-hidroxiluteolin, 6-
metoxiluteolin, 6-metoxiluteolin-7-metil-eter.
Uleiurile volatile sunt sintetizate de perii
secretori dispui pe tulpin, peiol i limbul
foliar.
Analizind uleiul volatil extras din Salvia,
Piccaglia .a. (1989) au identificat un numr de
38 componeni, dintre care ponderea au deinut-o
alfathujona
(26,50 %), camforul (16,80 %) i 1,8-cineolul
(11,10 %). In cantitate mai mic au fost
determinai urmtorii componeni: camfen,
alfahumulen,
alfa-pinen, beta-thujon, beta-cariofilen,
limonen, beta-pinen, borneol, p-cimen, cariofilen-
oxid, mircen, bornil acetat, beta-felandren,
linalool, linalil acetat, alfa-terpineol,
geraniol, cis-salven, sabinil-acetat, terpinen-4-
ol, gamma-terpinen, alfa-thujen, cis-aloocimen,
(Z)-betaocimen,
sabinen, delta-terpineol, terpinolen, alfa-
terpinil acetat, triciclen, geranil-acetat,
isoborneol, nerol, alfa-felandren, trans-sabinen-
hidrat i
trans-salven.
Tma .a. (1986) au identificat in uleiul volatil
12 componeni, in urmtoarele proporii: 23,56 %
camfor, 23,10 % beta-thujon, 13,68 % 1,8-
cineol, 10,94 % alfa-thujon, 7,49 % borneol, 4,88
% alfa-pinen, 4,31 % campfen, 2,34 % alfa-
terpineol, 1,05 % beta-cariofillen, 0,56 %
limonen,
0,37 % alfa-fellandren i 0,34 % beta-pinen.
Cercetrile efectuate de Then .a. (19629 au
precizat c principalii componeni din esuturile
proaspete de Salvia officinalis sunt alfa-
humulenul i
cariofilenul, in timp ce in esuturile
deshidratate predomin tujona. Analizele efectuate
pe organe au stabilit c in frunze predomin
izomerii tujonei
(17-20 %), iar in petale predomin beta-pinenul
(24,4 %).
Fructele conin: mucilagii (10 %), oligoglucide
(rafinoz i planteoz), acizi monoamino-
dicarboxilici (acid asparagic), fitosteroli(beta-
sitosterol),
lipide ce conin acid oleic, linoleic linolenic,
palmitic i stearic.
Detalii...
Aciune terapeutic
Antiperspirant, antioxidant, digestiv,
antiseptic.
Importana
Utilizare
Stimuleaz apetitul, previne apaiia bolii
Alzheimer, gastoenteritelor i descompune
radicalii liberi datorit prezenei acizilor
labiatic i carnosic.
Cultivare
Este o specie termofil care refer zonele ferite
de cureni, expuse la soare. La noi in ar
condiiile propice sunt in sudul i sud-estul
rii. Se cultiv
in afara asolamentului, departe de drumuri pentru
a nu se prfui frunzele, care nu se pot cura din
cauza creurilor i a periorilor.
Se poate semna in ser in martie-aprilie, iar
procesul de germinare dureaz 2 sptmani. Se
repic i la momentul otrivit se planteaz afar
(inceputul verii). Se pot face butai de tulpin
in mai cu plantarea direct in grdin, butai de
lemn pe jumtate maturat, in perioada iunie-august
in
rsadni sau butai din lemn matur, in noiembrie-
decembrie in rsadni rece. Acoperirea cu pmant
a plantelor primvara sau toamna permite ca
ramificaiile s formeze rdcini, formaiunile
respective se preiau i se planteaz dup 6-12
luni.
Recoltare
Frunze sau lastari, recoltate manual sau cu
vindroverul pentru uscarea in brazda, la inceputul
infloritului (iunie)
Valorificare
SALVIAE HERBA IARB DE SALVIE
1. Flux tehnologic
a) Flux de producie (materie prim deshidratat)
Flux tehnologic:
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: SAMBUCUS EBULUS L.
Denumire popular: Boz
Sinonime tiinifice:
Boj, Bozii, Ibozlu, Scai mrunt, Soc mic
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Dipsacales
Familia: Caprifoliaceae
Subfamilia:
Plant erbacee, peren, cu miros neplcut, cu
rizom gros; tulpina ajunge la 0,5-2m inlime;
frunze imparipenat compuse, cu 7-11 foliole ovat
lanceolate, cu margini serate; flori albe grupate
in cime corimbiforme; inflorirea: iunie-august;
fructul bac neagr lucioas.
Specie eutrof, xeromezofit-mezohigrofit;
frecvent in zona de step-etajul fagului, locuri
ruderale, ingrate.
Detalii...
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaz rdcinile
provenite de la aceast specie care conin
glicozide cianogenetice, iar in scop tinctorial se
folosesc fructele
mature, proaspete.
Compoziia chimic
Radacinile conin: acizi grai, acid p-cumaric,
fitosteroli, acid ursolic, pseudoalcaloizi,
glicozide cianogenetice i compui iridoizi:
ebulozid
(C21H32O10), morronisid (C17H26O11) i
isoswerozid.
Aciune terapeutic
Extractele au aciune diuretic, expectorant i
laxativ.
Importana
Utilizare
Se utilizeaz in cazul bolilor de ficat i rinichi
i pentru tratarea contuziilor i a arsurilor.
Bozul este un inhibitor redutabil al apetitului
alimentar. Rdcina de boz este fr doar i poate
unul dintre cele mai puternice purgative i
detoxifiante din flora noastr, fiind o adevrat
mtur pentru organism. Cel mai semnificativ insa
este efectul acestei plante in curele de slbit,
unde este o arma redutabil, probabil fr egal in
flora noastr medicinal.
Plmdeala in tuica este forma cea mai eficient
de administrare a rdcinii de boz, care este
foarte puternica i, ca atare, trebuie luata in
preparate
care s permit o dozare foarte buna. Se prepara
din 100 g de rdcin proaspt, tiat foarte
mrunt, care se pun intr-un litru de uic tare,
unde se
las s macereze vreme de 5 zile. Dup trecerea
timpului de macerare se filtreaz i se pstreaz
intr-o sticl inchis la culoare. Se iau de regul
1-3
linguri pe stomacul gol, inainte de mas, pentru
cura de slbire i cu doua ore inainte de mas,
pentru efectul purgativ.
Maceratul la rece se prepar din doua varfuri de
cuit de rdcina de boz mrunit se las la
inmuiat intr-un pahar (200 ml) de apa, de seara
pan
dimineaa, cand se filtreaz.
Alte utilizri:
Fructele mature, sunt folosite pentru vopsirea
lanii in nuane verzi, kaki i gri.
Nuana de verde se obine la lina mordat cu
bicromat de potasiu i vopsit cu extractul din
fructe proaspete iar nuana de verde inchis se
realizeaz
dup retratarea cu soluie de sulfat de cupru.
Nuanele de kaki deschis pan la kaki inchis se
obin prin mordarea cu soluie de sulfat de
aluminiu i potasiu, vopsirea cu extract din
fructe
proaspete i retratarea cu bicromat de potasiu sau
cu sulfat de cupru.
Nuana de gri deschis se obine la lana mordat cu
sulfat de aluminiu i potasiu i vopsit cu
extractul obinut din fructele proaspete, iar
nuana de
gri verzui se obine dac se retrateaz cu soluie
de sulfat feros (Chiril .a., 1999).
Medicin, uman, popular - uz intern partea
aerian a plantei are proprieti diuretice,
laxative, depurative, sudorifice etc.,
Recoltare
- Frunze (iulie)
- Flori (iulie- august)
- Fructe (august-octombrie)
- Radacini, cu cazmaua, toamna
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: SAMBUCUS NIGRA L.
Denumire popular: Soc
Sinonime tiinifice:
Haler, Hoz, Iboz, scorpat, Soace, Sog usuclu
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Dipsacales
Subfamilia:
Arbust-arbore de 2-7 m inlime; frunze
imparipenat compuse cu 5-7 foliole eliptice sau
ovat eliptice, proase pe faa inferioar, cu
miros neplcut;
flori albe grupate in cime corimbiforme sau
umbeliforme, plane, mari, plcut mirositoare;
inflorirea: mai-iulie; fructul bac neagr.
Specie eutrof, mezofit-mezohigrofit; frecvent
zvoaie, margini de pdure.
Detalii...
Organe utilizate
Se utilizeaz rdcinile, frunzele, florile i
fructele maturate.
Compoziia chimic
Ritidoma speciei Sambucus nigra conine: alfa-
amirin, beta-sitosterol, acid betulinic, B-
nigrin, acid oleanolic i acid ursolic.
frunze sunt: glucide solubile, pectine (0,2 %),
lipide (4,8 %), rezine (4,3 %), acizi fenolici
(acid
behenic, acid cafeic, acid ferulic, acid
shikimic), colin i tanin (0,4 3,0 %).
Steroli: campesterol, sitosterol, stigmasterol.
Uleiuri volatile: 1-cafeoil-beta-D-glucozid, 1-
feruloil-beta-D-glucozid, alfa-amirin.
Pigmeni flavonoizi: antociani (sambucin =
rhamnoglucozid al cianidinei, sambubiozid,
sambucianin, sambunigrin cianidin-3-sambubiozid,
cianidin-3-sambubiozid-5-glucozid, flavonoli:
quercetin, astragalin) i flavone.
Vitamine: acid ascorbic, riboflavin, rutin,
tianin.
Alcaloizi: coniin.
Triterpene: betulin, cicloartenol, acid ursolic,
acid oleanolic.
Hidrocarburi: hentriacontan, heptacozan,
hexacozan, heneicozan, nonacozan, octacozan,
pentacozan, triacontan.
Florile de soc au un miros caracteristic
determinat de prezena aminelor alifatice
(etilamin, izopropilamin, izoamilamin). Florile
mai conin
glucide, saponozide, taninuri, steroli, mucilagii
i pectine.
Pigmei flavonoizi: antociani (chrisantemin),
flavone (astragalin, rutinozid, hiperozid,
izoquercitrin), flavonoli (campferol, quercetin,
izoramnetin-3-glucozid, izoramnetin-3-rutinozid).
Acizi fenolici: acid cafeic, ferulic, clorogenic.
Glicozide ale acizilor triterpenici: acid ursolic
i acid oleanolic.
Glicozide cianogenetice: sambunigrozid.
Triterpene: alfa-amirin, beta-amirin,
cicloartenol.
Substanele volatile, extrase prin hidrodistilare
din florile de soc conin: 17,52 % linalol oxid,
15,41 % linalol, 12,52 % epoxilinalol, 4,64 % cis
hexenol, 2,09 % linalil format, 1,54 % dimetil
octenol, 1,22 % germacron, 1,09 % hexanon i
0,56 metil eicozan (Burzo .a., nepublicat). Dup
Jensen .a. (2000) aroma specific florilor se
datoreaz prezenei hotrienolului, linalolului i
alfa-terpineolului.
Fructele conin: glucide (4,7 5,8 %), proteine
(2,5 %), antirhinin, vitamine (biotin, niacin,
acid nicotinic), acid malic (0,9 1,9 %), acid
ursolic,
acid valerianic.
Culoarea fructelor este determint de derivai ai
cianidinei aa cum sunt: cianidin 3-glucozid,
cianidin 3-sambubiozid, cianidin 3-sambubiozid-5-
glucozid, 3-sambubiozid 3-glucozid, cianidin 3,5-
diglucozid,cianidin 3-xiloglucozid i cianidin 3-
ramnozilglucozid (keracianin). Flavonolii sunt
reprezentai de quercetin-3-rutinozid.
Fructele mai conin i pigmeni carotenoizi: beta-
caroten, flavoxantin, lutein i neoxantin.
Aroma caracteristic fructelor se datoreaz
prezenei
compuilor: dihidroedulan i beta-damascenon. A
mai fost pus in eviden prezena compuilor: 1-
pentanal, 2-metil-1-propanol, 2- i 3-metil-1-
butanol, 1-octanal, 1-octanol i metil-E-rose oxid
(Jensen .a., 2000).
Detalii...
Aciune terapeutic
Extractele obinute din flori au proprieti
expectorante, cicatrizante, antiinflamatoare,
emoliente, diuretice i sudorifice. Fuctele au
efect diuretic
antiseptic urinar i laxativ iar scoara de pe
ramurile tinere se utilizeaz pentu tratarea
constipaiilor i stimuleaz voma.
Importana
Medicinala
Utilizare
Se utilizeaz pentru tratarea gripelor,
contuziilor edemelor, constipaiilor, tusei i a
bolilor de rinichi i de ochi.
Alte utilizri:
Florile de soc sunt folosite pentru a prepara
sirop, ceai, tinctur i socat.
Florile proaspete se folosesc imediat dup
recoltare, la prepararea socatei sau a siropului
de soc. Pentru ceai, pentru prepararea tincturilor
i pentru
cataplasme este nevoie de flori uscate.
Socata. Florile proaspete de la 6-12
inflorescene, separate de codie, se pun intr-un
borcan de sticl. Se adaug 4,5 litri de ap. Se
pune o lmaie
intreag, cu coaj, tiat in felii subiri. Se
adaug 600-800 ml de miere de albine. Se las
acest amestec la macerat timp de dou zile, apoi
timp de
inc dou zile se amestec de trei ori pe zi cu o
lingur de lemn. Dup aceast perioad de patru
zile, lichidul se filtreaz i se trage in sticle
de un
sfert sau de o jumtate de litru, inchise la
culoare. Sticlele cu socat vor fi bine infundate
i se vor pstra la rece (la frigider sau in
beci).
Siropul i dulceaa medicinal din flori de soc.
Se taie codiele, apoi se dau florile proaspete de
soc prin maina de tocat. Se pune intr-un borcan
un
strat de miere lichid gros de un deget, apoi se
adaug un strat subire de flori tocate, cu sucul
nescurs, apoi din nou un strat de miere gros de un
deget, un strat de flori tocate i tot aa, pan
la umplerea borcanului. Ultimul strat va fi de
miere, ceva mai gros decat celelalte (2-3 degete).
Se las
amestecul la rece (in cmar sau la beci - in
nisip) timp de minimum dou luni. Dup trecerea
perioadei de dou luni, mierea se filtreaz prin
tifon i
se obine siropul sau se consum amestecul
nefiltrat, ca o dulcea medicinal din flori de
soc. Atat siropul cat i dulceaa au - cu condiia
s fie
preparate corect, un termen de garanie de doi
ani.
Infuzii cu flori de soc. Se pun 1-2 lingurie de
soc uscat la o can (250 ml) de ap clocotit, se
las la infuzat timp de un sfert de or, se adaug
sau
nu miere i se consum fierbinte. Pentru un gust
mai bun i un efect mai puternic, se adaug o dat
cu socul i un sfert ori o jumtate de linguri
de
maghiran (Majorana hortensis).
Industrie - florile servesc la fabricarea
sucurilor, siropurilor, vinurilor;
Medicin, uman, popular - uz intern florile au
proprieti diuretice, sudorifice, antiseptice,
laxative, se recomand contra tusei, reumatismului
etc.,
fructele de asemenea au aciune vitaminizant,
antinevralgic, antiseptic, diuretic etc.;
Recoltare
- Inflorescentele, manual (mai-iunie)
- Fructele, manual (septembrie-octombrie)
Valorificare
SAMBUCI FLORES FLOARE DE SOC
1. Flux tehnologic:
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: SANGUISORBA OFFICINALIS L.
Denumire popular: Sorbestrea
Sinonime tiinifice:
Bibernil, Crligea, Cebare, Sngeroas, Soarbestre,
Sorbitoare
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Rosales
Familia: Rosaceae
Subfamilia:
Plant erbacee, peren, cu rizom gros, brun ;
tulpina dreapt ramificat in partea superioar de
30-90 cm inlime; frunzele tulpinale imparipenate
cu 3-11 foliole, iar cele inferioare sunt dispuse
in rozet; florile sunt grupate in inflorescen
de tip capitul alungit, cilindric, roii purpurii;
inflorirea: iunie-august; fructul este o achen.
Specie mezohigrofit, oligotrof- mezotrof;
frecvent in zona pdurilor de stejar-etajul
boreal, pajiti umede, tufriuri.
Detalii...
Organe utilizate
Compoziia chimic
substane tanoide: elagitanin, galocatechine,
catechine, taninuri hidrolizabile (sanguiin-H-1,
sanguiin-H-
2, sanguiin-H-6)
Triterpenoide: acid ursolic, acid dehidroursolic,
ziyuglicozid I, ziyuglicozid II, glucozizi
triterpenici (sanguisorbigenin, sanguisorbin,
dasnguisorbin-
A, sanguisorbin-B, sanguisorbin-E) i acizi
triterpenici (acid pomolic).
Pigmeni: cianidin-3-glucozid, cianidin-3,5-
diglucozid, kampferol i quercetin.
Aciune terapeutic
Extractele obinute din organele aeriene ale
acestei plante au aciune astringent,
hemostatic, stomahic, sudorific, tonic i
vulnerar.
Importana
Medicinala
Utilizare
Inc din antichitate se folosea pentru tratarea
hemoragiilor. Loiunile extrene se folosesc pentru
trataea arsurilor, leziunilor, exemelor i a
hemoroizilor.
Alimentaie - frunzele sunt folosite primvara la
salat;
colitelor, enterocolitelor, bolilor renale; uz
extern -
tratarea arsurilor, cicatrizarea rnilor;
Medicin veterinar - uz intern - adjuvant in
tratarea diareei la vaci .
Recoltare
- Herba (mai-august)
- Radacini si rizomi, prin smulgere sau cu
cazmaua, in perioada de fructificare (august-
septembrie
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: SAPONARIA OFFICINALIS L.
Denumire popular: Spunari
Sinonime tiinifice:
Odogaci, Bic de ali din vnt, Berbecei, Buruian alb,
Ciuin, Iarb de soponit, Floare de spun, Floarea
clugrului, Floarea studentului, Flori albe, Flori bli,
Flori de parfum, Flori de sopon, Flori de tietur,
Grozdic, Iarb de tietur, Juni, Odogci, Rdcin de
spun, Ruptur de mal, Sponel, Spuiori, Spun,
Spunai, Spunric, Spunri, Spunel, Spunul
calului, Spunul popii, Soponari, Soponel, Soponul
calului, Spumri, Udagaci, Vcric, Vcri
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Plant peren cu rizom cilindric, puternic
ramificat, tarator pe care se formeaz lstari
sterili i fertili; tulpini de pan la 70 cm
inlime, puin
ramificate in partea superioar; frunze opuse,
alungit-eliptice 3-nervate, aproape glabre, aspre
pe margini; flori actinomorfe, frumos mirositoare,
grupate in dichazii; caliciul tubulos-cilindric,
palid-verzui se termin cu 5 dini scuri i
inegali; petale albe sau roze cu lamina intreag;
inflorete in
iunie-septembrie; fruct capsul denticulat cu
semine numeroase, uor turtite, reniforme, negre.
Specie mezo-mezohigrofit, intalnit frecvent prin
buruieniuri, zvoaie, pe malul apelor din zona
stepei pan in etajul fagului.
Detalii...
Organe utilizate
rdcinile.
Compoziia chimic
Rizomul i rdcinile conin saponozide
triterpenice. Dintre acestea au fost identificate:
saporubina, saponarozida A i saponozida D.
In aceste organe s-au mai determinat urmtoarele
substane: glucide reductoare (1,5 3,0%), gome
(2,5 %) i uleiuri volatile.
Organele aeriene ale acestei plante conin lipide,
uleiuri volatile, gome, substane flavonoide:
vitexin-7-glucozid (saponarin), C-flavonoide
(izovitexin, vitexin).
Aciune terapeutic
Extractele obinute din intreaga plant, dar mai
ales din rdcini, au aciune expectorant,
purgativ, tonic i diuretic.
Importana
Medicinala
Utilizare
Extractele pot fi utilizate pentru
tratareabronitei, tusei i astmului. Se
utilizeaz rar in tratamente interne din cauz c
produce iritaii ale aparatului
digestiv i in exces pot distruge globulele roii.
Alte utilizri:
Medicin uman (popular): planta decoct pentru
"curirea sangelui".
Industria casnic: rizomul pentru scoaterea
petelor de grsime de pe haine, la fabricarea
spunului, splarea mtsii, a hainelor din
mtase;
varfurile inflorescenelor folosite pentru
splatul mainilor.
Alimentaie: rdcinile folosite pentru prepararea
halviei, halvalei.
Vopsitorie: florile pentru obinerea culorilor
de galben, portocaliu.
Ornamental: recomandat in locuri semiumbrite,
de-a lungul apelor.
Toxicitate
Contraindicaii
Dozare
Supradozare
Forme farmaceutice
Conservare
Cultivare
Planta reuete pe orice sol moderat fertil i cu
poziie insorit.
Se seamn primvara in rsadni rece, iar in
momentul cand se poate manipula se repic in vase
individuale i se planteaz afar la inceputul
verii.
Dac se dispune de suficiente semine, se poate
semna i direct afar ctre mijlocul- sfaritul
primverii.
Cele mai favorabile condiii de cultur se gsesc
in Campia Transilvaniei i in zona de silvostep
din sud i vest, in special pe cernoziomuri.
Recoltare
Radacini, cu plugul fara cormana sau masina de
recoltat cartofi, in anul 2 sau 3 de vegetatie,
lunile august-septembrie.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: SAROTHAMNUS SCOPARIUS (L.)
Wimmer
Denumire popular: Drob
Sinonime tiinifice: Cytisus scoparius (L.) Link
Mturi, Bucan, Clugreasc, Grozam, Mtur verde,
Sorbestru, Umbra iepurelui
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Fabales
Subfamilia:
Arbust, de pan la 2 m inlime; frunzele dinspre
varful lstarilor sunt simple, celelalte
trifoliate, toate cad devreme; florile axilare,
solitare sau in
perechi; fruct pstaie.
Specie oligotrof, calcifug, mezofit; sporadic
in zona pdurilor de stejar-subetajul fagului,
rariti, tufriuri i margini de pdure.
Organe utilizate
Se utilizeaz ramurile tinere, bobocii florali i
seminele (Sarothamni herba), care conin 20 de
alcaloizi de tip chinolizidinic, al cror
concentraie
variaz intre 0,3 1,5 %.
Compoziia chimic
In esuturile aeriene ale acestei specii s-a
determinat prezena pigmenilor flavonoizi:
spiraeozid, luteolin, luteolin-4'-glicozid,
quercetin,
quercetin-glicozid, izoquercitrin, taraxantin,
orientin, chrisanthemexantin, uleiurile
volatile, amine fenolice: dioxifenilalanina,
tiramina,
metiloxitiramin, dopamin, oxitiramina i
epinina.
Alcaloizii sunt reprezentai in principal de
spartein, care reprezint 85 90 % din totalul
acestora17-oxo-alfa izospartein, lupanin, 4-
hidroxilupanin i 13-hidroxilupanin.
Florile conin pan la 1,5 % alcaloizi: spartein,
izospartein, sarotamnin, oxispartein, lupanin
i hidroxilupanin, derivai aminici
(hidroxitiramin), tanin, glicozizi ai cumarinelor
(esculetin).
Culoarea florilor este determinat de prezena
urmtorilor pigmeni: caroteni (flavoxantin,
crizantemxantin), flavonoli (quercetol-4-
glucozid,
kampferol-4-glucozid i izoramnetol-4-glucozid),
izoflavone (genistein, genistein-7-O-glucozid),
glicozizi ai flavonelor (vitexinei, hiperozid) i
xantofile.
Seminele conin: proteine (32,5 %), lipide (6,0
%), acizi grai (acid linoleic), steroli (beta-
sitosterol), alcaloizi chinolizidinici (citizina,
metilcitizina, lupanin, hidroxilupanin).
Aciune terapeutic
aciune cardiotonic, vasoconstrictoare, puternic
diuretic i hipertensiv.
Extractele obinute din flori au efect diuretic,
hemostatic i stimulator cardiac.
Extractele obinute din semine au aciune
emenagog, antiasmatic i antiinflamatorie.
Importana
Medicinala
Utilizare
Se utilizeaz in tratarea gutei, hipotensiunei,
reumatismului, edemelor, albuminuriei i a
absceselor. Seminele sub form de tinctur sunt
folosite in
tratarea hidrofiziei.
Planta se utilizeaz pentru extracia sparteinei,
principiu activ folosit la realizarea
medicamentelor indicate in bolile de inim.
Mturicea este toxic.
Recoltare
Ramuri tinere, fara frunze si flori, in octombrie-
noiembrie, sau iarna
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: SATUREJA HORTENSIS (L.)
Fritsch
Denumire popular: cimbru de grdin
Sinonime tiinifice: Clinopodium hortense O.
Ktze.
cimbru, cimbru adevrat cimbru bun, cimbru mirositor,
lmioar, lmi
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Subclasa:
Ordinul: Lamiales
Familia: Lamiaceae
Subfamilia:
Plant anual, rdcin subire, ramificat,
tulpin inalt de 10-30(45) cm, spre baz adesea
lignificat, erect, foarte ramificat de la baz,
cu
ramurile adesea de culoare violacee, fin i scurt
alipit proas, cu perii curbai in jos. Frunte
liniare sau lanceolate, glabre, rareori scurt
proase, cu
puini peri glanduloi, margine intreag. Sesile
sau foarte scurt peiolate. Flori care 3-6, scurt
pedicelate, in verticile distanate, dispuse
adesea
unilateral. Corola liliachie, roz sau alb, cu
pete purpurii intern. Tetraachene brune sau
cenuiu verzui, ovoidale, trimuchiate, netede,
lucioase.
Inflorete VII-X.
Plant cultivat, pe solurile alcaline, bine
drenate, heliofil*.
Organe utilizate
Se utilizeaz in scop medicinal i alimentar
organele aeriene ale acestei plante, care conin
uleiuri volatile cu monoterpene aromatice.
Compoziia chimic
Bianchi .a. (1986) au identificat in uleiul
volatil extras din plantele de cimbru 20 de
componeni dintre care cea mai mare cantitate s-a
constatat in
cazul gamma-terpinenului (50,23 %), carvacrolului
(25,54 %), cimenului (5,96 %), alfa-terpinenului
(4,57 %), alfa-pinenului (3,09 %), mircenului
(2,83 %), beta-cariofilenulu (2,61 %) i beta-
pinenului (1,11 %). In proporie de sub 1,0 % s-au
identificat urmtorii componeni: beta-bisabolen,
1-
octenol-3, linalool, trans-sabinen hidrat,
limonen, 1,8-cineol, borneol, cariofilen oxid,
alfa-terpineol, timol, camfen i camfor.
Analiza uleiului volatil extras din plantele de
cimbru de ctre Burzo .a.(2004) au relevat
urmtoarea compoziie: 45,13 % carvacrol, 38,79 %
gamma-terpinen, 5,41 % alfa-terpinen, 2,44 %
cimen, 2,16 % mircen, 1,88 % alfa-thujen, 1,02 %
alfa-pinen, 0,59 % silvestren, 0,50 % beta-pinen,
0,41 % alfa-felandren, 0,24 % timil acetat, 0,22 %
beta-bisabolen, 0,20 % sabinen, 0,15 % beta-
cariofilen, 0,12 % cis-betaterpineol, 0,12 %
terpinen-4-ol, 0,11 % ocimen, 0,08 % camfen, 0,04
% terpinolen i 0,04 % borneol.
Detalii...
Aciune terapeutic
Planta se utilizeaz pentru condimentarea i
aromatizarea mancrurilor iar extractele au
proprieti aromatice, stomahice, digestive,
expectorant,
carminative, antidiuretice i antiseptice.
Importana
Utilizare
Pentru stimularea apetitului, pentru tratarea
gripei, astmului i diareei.
Alte utilizri:
De la cimbru se folosesc tulpinile inflorite. Se
consum uscat, pe perioada intregii ierni, pentru
ca are aciune de antigripal natural care, combate
majoritatea bacteriilor i microorganismelor
duntoare, crescand imunitatea organismului.
Medicina veterinar folosete planta, care este
repelent pentru insecte.
In parfumerie sunt folosite florile, datorit
compuilor volatili pe care ii conine.
Cultivare
Cimbrul este o plant cu pretenii reduse fa de
factorii de mediu, aa incat poate fi uor
crescut in condiii corespunztoare. Este
iubitoare de
cldur i ii displace umbra, are cerine moderate
fa de umiditatea din sol i atmosfer, reuete
bine pe toate tipurile de sol, dar prefer
solurile
alcaline i manifest sensibilitate fa de
lumin. D rezultate foarte bune (producii mari
i coninut ridicat in uleiuri eterice) pe soluri
bogate i
expuse la soare, dar nu sunt indicate solurile
grele i reci.
Se poate cultiva prin semnat direct in camp la
inceputul lunii aprilie (temperatura de 5-60C), la
o adancime de 1,5-2 cm, pe un strat inlat cu
limea la coronament de 104 cm, trei randuri
distanate a 35 cm, folosind 3-4 kg sman la ha.
Dac se produc rsaduri (prin semnat in rsadnie
recii sau solarii neinclzite la sfritul lunii
martie), plantarea se face in luna mai. De regul
se practic cultura asociat, iar lucrrile de
ingrijire se
aplic odat cu cele efectuae la cultura de baz.
Recoltarea incepe odat cu declanarea
infloritului, detaand vrfurile lstarilor sau
frunzele verzi.
Pentru consum in timpul iernii se recolteaz
plantele inflorite, prin cosire sau smulgere,
obinand o producie de 10-14 t/ha plante verzi
sau 3-4 t/ha
plante uscate. In vederea producerii seminelor,
nu se procedeaz la recoltarea lstarilor sau
frunzelor pentru consum, iar pentru o mai bun
polenizare se recomand aducerea a 2-3 stupi pe
ha, deoarece cimbrul este o foarte bun plant
melfer. Recoltarea se efectuaz cand majoritatea
fructelor au ajuns la maturitatea fiziologic, iar
producia este de circa 200 kg/ha.
Recoltare
Herba, manual cu secera sau cositoarea, atunci
cand 50 % din plante sunt inflorite
Valorificare
SATURAJAE HERBA IARBA DE CIMBRU DE GRDIN -
GEREBELT
1. Flux tehnologic:
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: SCOPOLIA CARNIOLICA Jacq.
Denumire popular: mutulic
Sinonime tiinifice: Hyoscyamus scopolia L.
Scopolina atrpoides Schult.
mtrgun mic, nime, scultoare mare
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Solanales
Familia: Solanaceae
Subfamilia:
Plant peren, cu rizom orizontal, crnos, gros,
cu numeroase fibre radicale rezistente. Tulpina
erect, inalt de 60 (80) cm, spre varf de obicei
de 2-
3 ori bifurcat ramificat, uneori simpl, glabr
sau dispers proas, suculent spre baz, cu
frunze sesile, incomplet dezvoltate, solzoase.
Frunze
tulpinale peiolate, alungit obovate sau eliptice,
acuminate, intregi sau uneori spre varf cu 1-2
dini asimetrici, la baz ingustate intr-un peiol
lung.
Flori solitare, axilare, nutante. Corola tubulos
campanulat, brun rocat sau viiniu violet la
exterior, brun glbuie sau galben verzuie la
interior.
Fruct capsul globuloas, cu dehiscen rintr-un
opercul sau o calot apical, cu semine
numeroase, reniforme, brune-glbui. Inflorire IV-
V.
Pduri montane, tieturi i tufriuri, in locuri
umede i umbroase, pe soluri bogate in humus;
sporadic in etajul gorunului-fagului; specie
mezofit,
heliosciadofil.
Organe utilizate
Prezint importan rizomii i eventual rdcinile
groase (Scopoliae radix), care se recolteaz in
perioada de inflorire.
Compoziia chimic
Analiza rizomilor i a rdcinilor a pus in
eviden prezena alcaloizilor (0,3 0,95 %)
dintre care ponderea o reprezint atropina. S-a
mai
determinat prezena urmtorilor alcaloizi:
cuscohigrin, esculetin, hioscin, hiosciamin,
pseudotropin, scopin, scopolamin, solanidin.
Aciune terapeutic
Extractele obinute din rdcini au aciune
hipnotic i narcotic provocand somnul.
Importana
Foarte toxica
Utilizare
Importana acestei specii se datoreaz in
principal prezenei atropine i scopolaminei care
se extrag din aceast specie. In doze
corespunztoare
acioneaz asupra sistemului nervos parasimpatic
determinand relaxarea musculaturii netede i
diminuarea secreiilor endocrine, determin
dilatarea
pupilei i incetinete ritmul cardiac fr
modificarea presiunii sangvine. Se utilizeaz i
in caz de diaree cronic, dezinterie i in stri
maniacdepresive.
Extractele fiind foarte toxice se utilizeaz numai
cu avizul specialitilor.
Recoltare
Radacini
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: SCORZONERA HISPANICA L.
Denumire popular: Scoronera
Sinonime tiinifice:
Salat de iarn
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Familia: Asteraceae
Subfamilia:
Este o plant peren cu rdcina pivotant,
tuberizat, tulpina florifer de 30-70 cm, cu
frunze lanceolate, cu flori galbene grupate in
calatidii.
Fructul este achen alungit, uor curbat.
Prezint importan alimentar rdcina, care este
bogat in latex i frunzele care se folosesc
pentru salat.
Compoziia chimic:
Rdcina conine 1,39 % proteine, 0,43 % lipide,
1,5 2,3 % glucide, 2,26 % celuloz, inulin,
acizi fenolici: cafeic, p-cumaric, ferulic i
gentisic,
precum i compui flavonoizi: kampferol i
quercetin.
Coninutul in vitamine este relativ sczut. In 100
g rdcini s-au determinat 4,0 mg acid ascorbic,
6,0 mg tocoferol, 0,35 mg nicotinamid, 0,11 mg
Rdcinile de scoronera au un coninut relativ
ridicat de substane minerale: 0,8 1,3 %. In 100
g rdcini s-au determinat 320 mg potasiu, 75,7 mg
fosfor, 53 mg calciu, 31 mg clor, 23 mg magneziu,
5 mg sodiu i 3,3 mg mangan.
In rdcini s-a mai pus in eviden i prezena
compuilor cumarinici: scopoletin i esculetin.
Aciune terapeutic:
Calmant, diuretic, stomahic, sudorific.
Utilizare:
Frunzele tinere se pot utiliza in alimentaie iar
rdcinile pot substitui cafeaua.
Toxicitate:
Contraindicaii:
Dozare:
Supradozare:
Forme farmaceutice:
Conservare:
Cultivare:
Valorificare:
Organe utilizate
Compoziia chimic
Rdcina conine 1,39 % proteine, 0,43 % lipide,
1,5 2,3 % glucide, 2,26 % celuloz, inulin,
acizi fenolici: cafeic, p-cumaric, ferulic i
gentisic,
precum i compui flavonoizi: kampferol i
quercetin.
Coninutul in vitamine este relativ sczut. In 100
g rdcini s-au determinat 4,0 mg acid ascorbic,
6,0 mg tocoferol, 0,35 mg nicotinamid, 0,11 mg
Rdcinile de scoronera au un coninut relativ
ridicat de substane minerale: 0,8 1,3 %. In 100
g rdcini s-au determinat 320 mg potasiu, 75,7 mg
fosfor, 53 mg calciu, 31 mg clor, 23 mg magneziu,
5 mg sodiu i 3,3 mg mangan.
In rdcini s-a mai pus in eviden i prezena
compuilor cumarinici: scopoletin i esculetin.
Aciune terapeutic
Calmant, diuretic, stomahic, sudorific.
Importana
Medicinala,
alimentara
Utilizare
Frunzele tinere se pot utiliza in alimentaie iar
rdcinile pot substitui cafeaua.
Recoltare
Frunze, flori radacini
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: SCROPHULARIA NODOSA L.
Denumire popular: Bubernic
Sinonime tiinifice:
Iarb neagr, Brnc, Brnca porcului, Buberic, Buruian
de bub, Cartofe de germe, Cpri, Grumzare
de porci, Guter, Iarb de trnji, Iarba porcului, Iarb
srat, Poal, Urzic
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Subfamilia:
Plant peren cu rizom tuberizat; tulpin dreapt,
nearipat, simpl, de 30-80 cm inlime; frunzele
alungit ovate, cu baza cordat sau trunchiat, cu
margini dublu serate; flori brun-roietice grupate
cate 3-4; inflorirea: iunie-august; fruct capsul.
Specie mezofit-mezohigrofit, higrofit,
heliosciadofit; frecvent in zona pdurilor de
stejar-etajul fagului, margini de pdure, zvoaie,
locuriumede.
Detalii...
Organe utilizate
florile uscate i frunzele proaspete.
Compoziia chimic
Rdcinile conin: glucoz, fructoz, stahioz i
monoterpene de tip iridoid. Principalii componeni
chimici identificai in organele aeriene ale
acestei plante sunt: glucide, glucozide,
mucilagii, rezine, lectin, derivai antracenici,
alcaloizi, acid ascorbic. Saponine: saikosaponin,
scrophulasaponin I IV.
Acizi fenolici: acid ferulic, acid cafeic, acid
cafeoilquinic, acid gentisic, acid p-cumaric, acid
p-hidroxibenzoic, acid p-hidroxicinamic, acid
protocatecuic i acizi benzenoizi: acid siringic.
Compui iridoizi: aucubin (C15H22O9), catalpol
(C15H22O10), harpagozid (C24H30O11), 8-O-
acetilharpagid, ajugol, harpagid, scropoliozid.
Pigmeni: kampferol-3-O-rutinozid, quercetin-3-O-
rutinozid.
Aciune terapeutic
Extractele din organele acestei plante au aciune
cicatrizant, diuretic, purgativ,
antihelmintic, antiinflamatoare, narcotic,
toxic i vulnerar.
Importana
Medicinala
Utilizare
artritei, diabetului, a bolilor de piele:
edemelor, furunculelor, arsurilor, eczemelor,
psoiazisului i in cazul
circulaiei sangvine deficitare.
Medicin uman, popular - uz intern - partea
aerian a plantei trateaz angina, amigdalita,
combate viermii intestinali; uz extern - tratarea
rnilor, a
reumatismului.
Recoltare
Radacini
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: SCUTELLARIA GALERICULATA L.
Denumire popular: mirgu
Sinonime tiinifice:
gura lupului
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Lamiales
Familia: Lamiaceae
Subfamilia:
Specie peren, rizom subire, tarator, ramificat,
tulpini erbacee de 10-50 (70) cm, ascendente sau
erecte, simple sau ramificate, pe muchii cu peri
scuri, ereci i curbai in jos. Uneori glabre de
culoare violacee. Frunze alungit ovate sau lat
lanceolate, scurt peiolate, slab serat crenate,
uor
discolore datorit prozitii. Flori la subsioara
frunzelor mijlocii i superioare, formand o
inflorescen lax, unilateral. Corol albastr
violacee,
pubescent. Tetraachene colurat ovoidale, deschis
brune. Inflorete VI-IX.
Specie higrofit, frecvent din zona stepei pan
in etajul fagului in pajiti mltinoase, malul
apelor, zvoaie, pe lang bli i lacuri.
Detalii...
Organe utilizate
Compoziia chimic
esuturile aeriene ale acestei plante conin:
glucide, lignine, proteine (10,9 %), lipide (1,5
%), tanin, rezine, alkani, alkene, pigmeni
(betacaroten,
scutellarin), hidrocarburi (hentriacontan,
nonacozan, tritiacontan), substane minerale.
tiamin.
Hidrocarburi: nonacozan, triacontan,
hentriacontan, tritriacontan.
Yaghmai (1987) a determinat compoziia uleiurilor
volatile din Scutellaria laterifolia. Au fost
detrminai 46 componeni dintre care cea mai mare
cantitate s-a constatat la ?-cadien (27,00 %),
calamen (15,20 %), beta-elemen (9,20 %), beta-
guaen (7,10 %), alfa-cubeben (4,20 %), alfahumulen
4,20 %), alfa-bergamoten (2,80 %) i beta-
bourbonen (2,30 %).
Aciune terapeutic
Extractele din esuturile aeriene au efect
antiinflamator, antispasmotic, febrifug i tonic.
Importana
Medicinala
Utilizare
Se utilizeaz in cazul epilepsiei, insomniei,
anexietii i delirum tremens.
Recoltare
Lastari
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: SECALE CEREALE L.
Denumire popular: Secar
Sinonime tiinifice:
Scar, Sicrie
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Clasa: Liliopsida
Subclasa: Liliidae
Subfamilia:
tulpina de 70-200 cm; frunzele sunt verzi-
albstrui, au ligul scurt, iar urechiuele sunt
mici;
inflorescena este un spic compus, tetramuchiat;
rahisul este fragil, cu smocuri de peri albicioi
la clcaie;florile sunt protejate de dou palee,
iar cea
inferioar este prevzut cu o arist lung i
aspr; inflorirea iunie-iulie; fructul cariops
gola, cenuiu-maronie, alungit.
Cultivat in toat ara pe soluri nisipoase,
podzolite din regiunea de dealuri.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Principalii componeni determinai in cariopsele
provenite de la aceast specie sunt: 12,8 %
proteine, 2,6 % lipide 70,4 % glucide, 1,9 % fibre
i
12,5 % ap.
Dintre vitamine a fost determinat prezena
niacinei (1,7 mg/ 100 g), riboflavinei (0,20 mg/
100 g) i tiaminei (0,47 mg/ 100 g).
Aminoacizii determinai in cariopsele acestei
specii, exprimai la 100 g, este urmtorul: 480 mg
izoleucin, 808 mg leucin, 631 mg lizin, 206 mg
metionin, 193 mg cistin, 657 mg fenilalanin,
206 mg/ 100 g tirozin, 451 mg/ 100 g treonin,
151 mg triptofan, 670 mg valin, 699 mg arginin,
177 mg histidin, 602 mg alanin, 725 mg acid
aspartic, 3254 mg acid glutamic, 506 mg glicin,
2067 mg prolin i 506 mg serin.
Coninutul in substane minerale este de 1,7 %,
din care: calciu 38 mg/ 100 g, fosfor 330 mg/ 100
g, sodiu 6 mg/ 100 g, fier 3,0 mg, potasiu 524 mg/
100 g, magneziu 140 mg/ 100 g, mangan 2,4 mg/ 100
g, zinc 1,3 mg/ 100 g, seleniu 0,15 mg/ 100 g i
cupru 0,21 mg/ 100 g (Duke i Ayansu, 1985).
Aciune terapeutic
Cataplasmele din aceste semine se aplic pe
tumori. Extractul glicerohidroalcoolic din
radicele de secar este utilizat pentru tratarea
hepatitei,
cirozei hepatice, psoriazis.
Importana
Alimentara
Utilizare
Industrie - boabele sunt utilizate ca materie
prim in industria amidonului, alcoolului,
dextrinelor, glucozei, iar din "cornul secarei" se
obin
substane antihemoragice, paiele se folosesc in
industria celulozei;
Medicin, uman, popular - uz intern - boabele
trateaz constipaia, enterita, diabetul, boli
renale, contribuind la remineralizarea
organismului; uz
extern - tratarea abceselor, inflamaiilor,
amigdalitei;
Medicin veterinar - adjuvant in tratarea
enfizemului pulmonar la cai, reteniei placentare
la vaci;
Zootehnie - boabele se utilizeaz in hrana
animalelor, in special a cornutelor i
cabalinelor; paiele sunt folosite ca siloz sau
aternut.
Alimentaie - boabele de secar se folosesc la
fabricarea painii (integral sau adugat la fina
de grau), fulgilor, biscuiilor etc.;
Painea de secar variaz in ceea ce privete
culoarea miezului de la alb la neagr, poate fi
rotund sau franzel, iar la gust poate avea o
arom
uoar de secar pan la un gust foarte acid
aromatizat cu semine de chimen. Painea de secar
poate fi fcut numai cu ingredientele de baz -
fin de grau i de secar, ap, drojdie i sare -
dar poate cuprinde i alte ingrediente, ca de
exemplu: melas, fin de cartofi, zahr, grsimi,
zer,
lapte praf, care au rolul de a imbunti aroma,
gustul, culoarea produsului sau de a prelungi
timpul de pstrare al produsului.
In general, in Statele Unite se fabric puine
sortimente de paine de secar comparativ cu Europa
de Nord i de Est, zone in care painea de secar
este foarte popular. Painea tradiional din
secar are proprieti antioxidante i un coninut
ridicat de antioxidani. Extractul fenolic din
traele din
secar conine steril ferulat, a crei activitate
antioxidant a fost demonstrat.
Painea american de secar are porozitate i
textur normal, fiind fabricat dintr-un amestec
de 60 85 % fin de grau i 15 40 % fin de
secar alb, intermediar sau neagr. Drojdia,
sarea i apa sunt celelalte ingrediente majore. in
cazul fabricrii acestor sortimente nu se folosesc
maielele acide.
Specialiti dulci de secar au o arom deosebit
i de obicei se fabric prin metoda direct.
Reeta cuprinde fin alb de secar 10 40 % i
fin
de grau 60 90 %. in plus fa de drojdie, sare
i ap in reet se mai folosesc grsimi, sirop i
uneori stafide.
Din secar se mai fac fulgi de secar i turtie
de secar cu fructe. Acestea sunt excelente ca
baza pentru micul dejun, folosind fiin integral
i
fructe uscate au un coninut ridicat de fibre, ce
ajut la digestie. De asemenea, folosirea
indulcitorilor arficiali (zaharin, aspartam)
conduce la un
total mic de calorii i un indice glucidic sczut.
Recoltare
Mecanizat cu combina, in perioada iunie-iulie
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: SENECIO VULGARIS L.
Denumire popular: Cruciuli
Sinonime tiinifice:
Bttarnic, Cel perit, Cruguli, Iarb strictoare,
Petimbroas, Schinu, Splcioas
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Familia: Asteraceae
Subfamilia:
Plant anual; rizom cu stoloni; tulpina glabr,
de 10-40 cm inlime, ramificat de la baz sau in
partea superioar, rar simpl; frunze penat lobate
pan la fidate, cu lobi dinai; antodiile cu
flori tubuloase galbene, florile ligulate absente
sau foarte scurte; hipsofilele involucrale externe
au varful
negru; inflorirea martie-septembrie; fruct achen
cilindric, pubescent, cu o coronul la varf.
Specie mezofit, frecvent in zona pdurilor de
stejar-subetajul fagului,
Detalii...
Organe utilizate
Compoziia chimic
Datorit alcaloizilor pe care ii conine, aceast
specie este toxic pentru animale.
esuturile aeriene ale acestei plante conin:
rezine i tanin. Acestea se utilizeaz pentru
extracia alcaloizilor: platifilin (C18H27NO5),
senecionin
(C18H25NO5), senecin, seneciofolin, floridanin,
florisenin, otosenin.
Aciune terapeutic
Extractele au aciune antihelmintic,
antiscorbutic, diuretic, emenagog i
antispastic.
Importana
Utilizare
Regleaz ciclul menstrual i calmeaz durerile
provocate de acesta.
Alte utilizri:
Medicin, uman, popular folosete tinctura
obinut din partea aerian a plantei, pentru
tratamente de uz intern pentru tratarea
dismenoreei i
amenoreei i de uz extern, in tratamentul
hemoroizilor, mastitei, rguelii i rnilor.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: SESAMUM INDICUM L.
Denumire popular: Susan
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Familia: Pedaliaceae
Subfamilia:
Plant anual, erbacee, inalt de 30-60 cm, cu
tulpin dreapt, pubescent, simpl sau
ramificat; frunzele inferioare opuse, ovate, cele
superioare
alterne, lanceolate; flori aproape sesile sau
scurt pedicelate, lungi de 2 cm, violacee sau
galbene; inflorirea: iulie; fruct capsul
alungit, pubescent,
cu 60-70 de semine turtite.
Specie termofit; cultivat.
Organe utilizate
Se utilizeaz seminele in scop alimentar.
Compoziia chimic
In semine s-a identificat prezena urmtoarelor
substane: 20 % glucide (galactoz, glucoz,
zaharoz, amidon), lipide (32,8 57,6 %),
proteine (20
25 %), amine (agmatin), triterpene (alfa-
amirin, beta-amirin), glicoizi (cistanozid F),
saponine, salicilai, acid tanic, compui iridoizi
(verbascozid), diglucozizi (sesamolinol),
substane minerale.
Vitamine: alfa-tocoferol, gamma-tocoferol,
biotin, acid folic, niacin, riboflavin,
piridoxin.
Acizi grai: 35 50 % acid linoleic, <1 % acid
linolenic, <1 % acid arahidic, <0,1 % acid erucic,
<0,5 % acid gadoleic, 35 50 % acid oleic, 7 - 12
% acid palmitic, 3,5 6,0 % acid stearic, <0,5 %
acid behenic (Eur. Ph., 1997).
Aminoacizi: alanin, arginin, lizin, leucin,
izoleucin, citrulin, citizin, histidin,
glicin, acid glutamic, prolin, serin, valin,
tirozin,
triptofan, tiamin.
Lignani furofuranoizi: asarinin, epiasarinin,
sesamin, sesamolin, episesamin, kobusin.
Steroli (0,06 0,3 %): 5-dehidro-avenasterol, 7-
dehidr-avenasterol, beta-sitosterol, campesterol,
citrostadienol, cicloartenol, avenasterol,
gramisterol, stigmasterol.
Aciune terapeutic
Mediu laxativ, afrodiziac, avortiv, diuretic,
emenagog, emolient, tonic.
Importana
Oleaginoasa, aromatica si condimentara
Utilizare
Extractele din semine se folosesc pentru tratarea
diarei, dezinteriei i stimuleaz lactaia i
menstruaia. Sub form de tratament extern se
utilizeaz
in cazul hemoroizilor.
Industrie - fabricarea indigoului i penicilinei,
fabricarea spunului; Se folosete i in idustria
cosmeticelor.
Alimentaie - seminele conin ulei comestibil i
se folosesc i in patiserie.
Recoltare
Frunze, seminte
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: SILYBUM MARIANUM (L.)
Gaertner
Denumire popular: Armurariu
Sinonime tiinifice:
Arginic de grdin, Armurar, Armurare, Armurarie,
Buruiana armurrii, Buruian de armurare,
Crpunic, Scai, Scaiul Sf Marii, Scai pestri
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Familia: Asteraceae
Subfamilia:
Plant anual de iarn-bisanual; rdcin
pivotant; tulpuna erect, de 50-150 cm inlime,
ramificat de obicei, des foliat; frunzele
alungit ovate,
cele inferioare sesile, cu baza ingustat, cele
superioare cu baza lat, cordate,
semiamplexicaule, glabre, lobate, lucioase,
spinoase; antodiile solitare,
cu pedunculi lungi; flori roii; hipsofilele
involucrale glabre, spinos ciliate, lanceolate;
inflorirea iunie-septembrie; fruct achen, de 6-7
mm
lungime, ptate brun, la varf cu inel glbui.
Cultivat ornamental i medicinal.
Organe utilizate
frunzele i fructele.
Compoziia chimic
aeriene ale acestei plane sunt: lipide (5,8 %),
proteine (14,3 %), uleiurile volatile, histamin,
lignani
flavonici: silimarin, dehidrosilimarin, silibin
(C25H22O10, izosilibin, dihidrosilibin,
dehidrosilicristin), acizi grai (acid linoleic,
acid linolenic, acid
palmitic, acid stearic, acid behenic, acid
arahidic), pigmeni (silidianin, beta-caroten).
Fructele conin: proteine (2030 %), lipide (1630
%) in care predomin acidul oleic i linoleic,
alcool dehidroconiferilic, histamin, tiramin,
compui flavonoizi (apigenin, campferol,
quercetin, crizoeriol, eriodictiol), lignani
(taxifolin- C15H12O7), amine (tiramin).
Steroli: campesterol, stigmasterol, colesterol i
sitosterol.
Lignani flavonici: silimarin, care are trei
componeni principali: silibin, silicristin i
silidianin.
Aciune terapeutic
Extractele obinute din din intreaga plant, care
conin silimarin, au proprieti
hepatoprotectoare, tonice, diuretice, emenagoge i
stimulente.
Importana
Medicinala
Utilizare
Silimarina este puin solubil in ap, fapt pentru
care extractele apoase sunt ineficace. Silibina i
silicristina stimuleaz refacerea ficatului,
formarea
ribozomilor i prin aceasta stimuleaz sinteza
proteinelor. Concentractele sunt utilizate in caz
de hipotensiune, hepatite, ciroze i pentru
stimularea
apetitului.
Armurariul este un antitoxic redutabil, ajutand
organismul s reziste celor mai puternice
otrvuri, de la ciupercile toxice, pan la gazele
industriale
sau metalele grele. Principiile active din fructe,
in special silimarina, dau proprieti
hepatoprotectoare dar i diuretice, antioxidante,
tonic-cardiace
i hipertensive.
Ceaiul de armurariu nu este recomandat deoarece
flavonoidele din compoziia se degradeaz puternic
in contact cu apa clocotit. Din acest motiv,
formele de administrare preferabile sunt:
pulberea, extractul hidroalcoolic (tinctura),
infuzia combinata, cataplasma.
Armurariul ajuta la refacerea ficatului, in cazul
consumului sistematic de alalcool i foarte
important, susine activitatea nervoasa, ajutand
chiar la
recaptarea reflexelor i a coordonrii normale,
reducand tremurul membrelor i alte simptome de
acest gen.
Alte utilizri:
In medicin, uman, popular, fructele se folosesc
pentru tratarea bolilor de ficat, hepatit
epidemic, hepatit cronic, boli ale splinei.
Medicin veterinar, folosete infuzia din fructe,
pentru tratamente de uz intern in afeciunile
hepatice cronice, indigestii i anorexie.
In apicultura este important ca specie melifer.
Recoltare
Fructe, cu combina pentru cereale, cand
inflorescentele sunt uscate
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: SINAPIS ALBA L.
Denumire popular: Mutar
Sinonime tiinifice:
Mutar alb, Curpen alb, Hardal, Hrenoas, Mutar bun,
Mutar de grdin, Mutariu, Mutariu alb, Rapi
alb, Rapi de grdin, Rapi de mutar, Rapi
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Caparales
Subfamilia:
Plant erbacee anual, proas in intregime;
tulpina inalt pan la 60 cm este acoperit cu
peri retri; frunzele peiolate, lirat-penat-
sectate, cu 2-3
perechi de aripi rotunjite; flori pe tipul 4,
grupate in raceme dense, au pedicelii florali
proi, sepale patente la inflorire i petale
galbene; inflorete
in iunie - iulie; fructele de tip silicv, alb
hirsut la exterior cu semine globuloase, galbene
sau cenuii, foarte fin punctate.
Specie cultivat, originar din zona
mediteraneean.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Duke i Ayensu (1985) au stabilit urmtoarea
compoziie chimic pentru seminele de mutar alb:
27,2 % proteine, 25,0 - 35,0 % lipide, 34,0 %
glucide totale, 19 % mucilagii i 4 5 %
substane minerale. Lipidele conin in cantitate
mai mare acid stearic, acid oleic i acid erucic.
In seminele de mutar s-au determinat i compui
cu sulf: sinalbozida, din care sub aciunea
mirozinazei se formeaz senevolul: p-hidroxi-
benzil
senevolul. Sinigrina (C10H16NS2KO9) sub aciunea
mirozinazei formeaz allyl-izotiocianid iar
sinalbina (C30H42N2S2O15) se descompune intrun
compus nevolatil paraoxibenzil izotiocianid.
Dintre vitamine s-a determinat prezena niacinei 8
mg/ 100 g, riboflavinei 0,37 mg/ 100 g i a
tiaminei 0,5 mg/ 100 g.
Substanele minerale sunt reprezentate in
principal de potasiu 732 mg/ 100 g, fosfor 800 mg/
100 g, fier 16 mg/ 100 g i sodiu 5 mg/ 100 g.
Seminele de mutar negru conin: lipide,
proteine, mucilagii, fitin, tioglicozide
(sinigrozid i gluconasturtiin), care sub
aciunea enzimei
mirozinaz formeaz alilsenevoli, care reprezint
compuii activi.
Aciune terapeutic
Seminele au aciune iritant, antibacterian,
antifungic, digestiv, diuretic, expectorant i
stimulant.
Importana
Medicinala, oleaginoasa, aromatica si condimentara
Utilizare
Compresele cu fin de mutar se utilizeaz pentru
tratarea bronitelor, bronhopneumoniilor, a
pleureziilor i a infeciilor respiratorii.
Alte utilizri:
Mutarul de masa este preparatul obinut dup un
proces tehnologic bine stabilit, din: fain de
mutar, ap, oet, vin, sare de buctrie, zahr
i
condimente vegetale (cimbru, tarhon etc.).
Seminele din care se prepar fina de mutar nu
trebuie s conin semine strine sau alte
impuriti.
Este interzis adugarea in mutarul de mas de:
substane amidonoase de orice natur, dextrin,
substane minerale, substane antiseptice i
colorani. De asemenea, mutarul de mas nu
trebuie s conin metale grele provenite din
vasele sau utilajele folosite la prepararea
acestui produs
sau din alt surs.
Uleiul de mutar se extrage la rece, din seminele
de mutar alb (Sinapis alba). Turtele provenind
din semine decojite sunt utilizate la prepararea
finii de mutar, destinate fabricrii mutarului
de mas. Uleiul de mutar bine rafinat are o
culoare glbuie spre brun, iar gustul i mirosul
sunt
plcute. Sub aspect chimic, uleiul de mutar se
caracterizeaz printr-un coninut de circa 53%
acid erucic.
Medicin uman (popular): - planta puse la
ceaf sau urechi pentru combaterea durerilor de
cap; pisat mrunt, pus in lapte era folosit
pentru
tratarea erizipelului; rdcina, fiart in vin se
lua pentru tratarea diareei; fina de mutar se
punea amestecat cu oet, in legturi, contra
junghiurilor; prile aeriene ale plantei bi
impotriva reumatismului, rcelii.
Cultivare
Mutarul alb este o plant puin pretenioas fa
de factorii de mediu. Procesul de germinare a
seminelor incepe la temperatura de 10C, iar
plantele
tinere rezist la temperaturi joase de pan la -
50C. Necesit soluri mijlocii, bogate in humus i
calciu, cu un pH neutru sau slab alcalin, cu o
umiditate ridicat in sol (asociat i cu o
cretere a coninutului de ulei din semine), iar
in condiii de secet produciile sunt mici. Are o
perioad de
vegetaie scurt (80-90 zile) ceea ce face ca s
ajung la maturitate inainte de secetele de var.
De asemenea, perioada de vegetaie, ca i
coninutul
de ulei al seminelor se schimb cu latitudinea,
in special cu durata zilelor (mutarul este o
plant de zi lung). In ara noastr se poate
cultiva in
toate zonele unde se seamn cereale, prin urmare
are o arie de cultur foarte mare.
Semnatul se efectueaz primvara, cat mai devreme
(folosind sman din recolta anului precedent),
cu semntoarea universal, la o distan intre
randuri de 12,5-25 cm i o adancime de 2-4 cm,
folosind 15-18 kg/ha. Dac ins solul este
imburuienat distana intre randuri se mrete
chiar la 40
cm, in acest caz cantitatea de sman folosit
este de 7-8 kg/ha. Lucrrile de ingrijire constau
dintr-o grpare uoar perpendicular pe randuri
dup
rsrirea plantelor i din pliviri i praile.
Dac se constat atacul de purici, se aplic
tratamente cu insecticide. Recoltarea se
efectueaz cand cele
mai multe fructe au inceput s se coloreze in
brun, iar semnele au devenit galbene. La
maturitate frunzele cad, anul are culoare galben,
iar silicvele
mature reyist bine la scuturare. Recoltatul se
face cu combina, iar seminele curate de
impuriti se depoziteaz la inceput in strat
subire i se
lopteaz de mai multe ori pan cand ajung la
umiditatea de 10%. Producia de semine este de
12-14 q/ha.
Recoltare
Seminte, cu combina direct in lan, in luna iulie
Valorificare
SINAPIS ALBAE SEMEN SEMINE DE MUTAR ALB
1. Flux tehnologic:
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: SOLANUM DULCAMARA L.
Denumire popular: lsnicior
Sinonime tiinifice:
buruian de bube rele, buruian de dalac, lzmuitor,
losnicioar de ceas ru, ptlagin de dalac, poama
cinelui, umbra nopii, via evreului, zrn
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Solanales
Familia: Solanaceae
Subfamilia:
Plant peren, semiarbust ramificat la baz, cu
rizom gros, ingroat, ramificat. Tulpina lung de
0,3-1,5 (2-3) m, agtoare, flexuoas, adesea
culcat la pmant, la baz lignificat, cu ramuri
patente, scoar cenuie, uor muchiat, cu peri
alipii sau aproape glabr. Frunze peiolate, oval
lanceolate sau alungit ovate, acute sau acuminate,
cu baza uor cordat, rar cuneiform, pe ambele
fee dispers i mrunt proase, mai rara aproape
glabre; cele superioare hastate sau cu baza
limbului divizat, uneori toate frunzele intregi.
Flori nutante, corol violet, rara alb, cu
lacinii
lanceolate, fiecare lacinie avand la baz 2 pete
verzi, tivite cu o margine alb. Fruct bac roie,
mai rara verde, glbuie, lucioas, ovoidal sau
elipsoidal, cu semine lenticular comprimate,
reniforme, fin reticulate, foarte otrvitoare.
Inflorire VI-VIII.
Tufriuri umede i umbroase, marginea apelor,
zvoaie, tieturi de pdure, pe garduri; frecvent
din zona stepei pan in etajul fagului; specie
mezofit-higrofit, heliosciadofil, toxic.
Compoziia chimic:
glucide (glucoz, galactz, xiloz, ramnoz),
lipide (colesterol), sapogenine steroidale
(diosgenin,
tigogenin, yamogenin) i pigmeni (licopen,
licoxantin).
Steroli: brassicasterol, beta-sitosterol,
stigmasterol, campesterol, izofucosterol,
gramisterol, obtusifoliol i lophenol.
Alcaloizi: alfa-soladulcin, alfa-solamarin,
beta-solamarin, beta-soladulcin, gamma-
soladulcin, gamma-solamarin, solanidin,
solasolin,
solamargin, soladulcin, tomatidin, solacein i
soladulcamaridin.
Aciune terapeutic:
Extractele din organele aeriene ale acestei plante
au efect: analgesic, cardiotonic, diuretic,
diaforetic, emetic, expectorant, hipnotic,
laxativ, narcotic,
toxic, sadativ i stimulant.
Utilizare:
Se utilizeaz pentru tratarea bolilor de piele:
exeme, psoriasis, negi i acioneaz ca sedativ in
caz de isterie.
Extractele se folosesc i pentru tratarea
bronitelor, astmului, malariei, reumatismului i
pot avea efect antitumoral.
Toxicitate:
Contraindicaii:
Dozare:
Supradozare:
Forme farmaceutice:
Conservare:
Cultivare:
Valorificare:
Detalii...
Organe utilizate
Compoziia chimic
glucide (glucoz, galactz, xiloz, ramnoz),
lipide (colesterol), sapogenine steroidale
(diosgenin,
tigogenin, yamogenin) i pigmeni (licopen,
licoxantin).
Steroli: brassicasterol, beta-sitosterol,
stigmasterol, campesterol, izofucosterol,
gramisterol, obtusifoliol i lophenol.
Alcaloizi: alfa-soladulcin, alfa-solamarin,
beta-solamarin, beta-soladulcin, gamma-
soladulcin, gamma-solamarin, solanidin,
solasolin,
solamargin, soladulcin, tomatidin, solacein i
soladulcamaridin.
Aciune terapeutic
Extractele din organele aeriene ale acestei plante
au efect: analgesic, cardiotonic, diuretic,
diaforetic, emetic, expectorant, hipnotic,
laxativ, narcotic,
toxic, sadativ i stimulant.
Importana
Toxica
Utilizare
Se utilizeaz pentru tratarea bolilor de piele:
exeme, psoriasis, negi i acioneaz ca sedativ in
caz de isterie.
Extractele se folosesc i pentru tratarea
bronitelor, astmului, malariei, reumatismului i
pot avea efect antitumoral.
Recoltare
- Partie aeriene la inceputul infloritului
- Radacini
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: SOLANUM MELONGENA L.
Denumire popular: Vinete
Sinonime tiinifice:
Ptlgele vinete
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Ordinul: Capparales
Familia: Solanaceae
Subfamilia:
Plant anual; tulpin ramificat de 30-70 cm
inlime; frunzele sunt simple, acoperite de peri
stelai; flori violacee; inflorirea: iulie-august;
fructul
bac foarte mare, de 5-20 (30) cm lungime i 5-10
cm diametrul.
Specie pretenioas fa de sol; frecvent
cultivat ca plant alimentar.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Fructele de vinete au o valoare energetic
sczut: 107,8 kJ/ 100 g, iar principalele
substane din acestea variaz in urmtoarele
limite: 2,2 5,4 %
glucide totale din care 1,5 % glucoz, 1,5 %
fructoz i 0,2 % zaharoz, 0,7 2,3 % proteine,
0,10 0,20 % lipide i 0,50 % substane minerale
(Souci .a., 1981).
In 100 g fruct s-a determinat 170 mg acid malic,
10 mg acid citric, 9,5 mg acid oxalic, 41 mg acid
quinic, 3 mg beta sitosterol i 2 mg stigmasterol.
Principalii aminoacizi determinai in 100 g fructe
sunt: arginina 42 mg, histidina 21 mg, isoleucina
63 mg, leucina 77 mg, lizina 34 mg, metionina 7
mg, penilalanina 54 mg, treonina 43 mg,
triptofanul 11 mg i valina 73 mg (Souci .a.,
1981).
Coninutul acestor fructe in vitamine este relativ
sczut, 100 g parte edibil coninand: 0,04 mg
tiamin, 0,05 mg riboflavin, 0,09 mg piridoxin,
0,60 mg nicotinamid, 0,03 mg acid folic, 0,23 mg
acid pantotenic, 5 mg acid ascorbic i 0,03 mg
tocoferol.
Coninutul de substane minerale din 100 g fruct
variaz astfel: 6,1 mg sodiu, 226 mg potasiu, 11
mg magneziu, 13 mg calciu, 0,19 mg mangan,
0,42 mg fier, 0,09 mg cupru, 0,28 mg zinc, 21 mg
fosfor i 55 mg clor.
Principalul pigment din fructele de vinete este
delfinidin 3,5-diglucozidul, care este insoit sau
inlocuit de delfinidin 3-rutinozid, delfinidin
3,5-
diglucozid, delfinidin 3-rutinozid-5-glucozid i
delfinidin 3-[4-(p-cumaroil)-L-ramnozil-(1,6)-
glucozido]-5-glucozid. A fost pus in eviden i
prezena glicozidelor acilate cu acid p-cumaric
sau cu acid cafeic aa cum este delfinidin 3-p-
cumaroilrutinozid.
Aciune terapeutic
Extractele din fructe au aciune antihemoroidal
i hipotensiv.
Importana
Alimentara
Utilizare
Extractele din frunze sunt toxice i se utilizeaz
numai pentru tratamente externe in caz de arsuri,
abscese etc.
Cenua obinut din pedunculi este folosit pentru
tratarea hemoragiilor intestinale.
Cercetrile efectuate de specialitii
nutriioniti s-au concentrat in special asupra
uneia dintre substanele descoperite in compoziia
vinetelor, un
antocianin denumit "nasunin". Acesta este un
antioxidant puternic, care s-a dovedit ca
impiedic distrugerea lipidelor din membranele
celulelor
creierului.
Nasuninul are i alte proprieti in afar de cel
de combatere a efectului negativ al radicalilor
liberi. El ajut la meninerea in limite normale a
nivelului de fier. Acest element este necesar
pentru transportarea oxigenului in organism,
stimuleaz imunitatea i sinteza colagenului, dar
este
duntor in cantiti prea mari pentru c mrete
producerea de radicali liberi. Impiedicand
producerea radicalilor liberi, contribuie la
prevenirea
maladiilor cardiovasculare.
Alte utilizri:
Alimentaie - fructele se folosesc in alimentaie.
Vinetele pot fi gtite in multe feluri, coapte in
cuptor sau pe grtar, fierte in mancruri sau
inbuite. Trebuie preparat ins imediat dup ce
a fost
curat i tiat pentru c se oxideaz foarte
repede. Pentru impiedicarea temporar a oxidrii
se poate unge cu suc de lmaie.
Pentru ca are o structura poroasa vanta absoarbe
foarte mult ulei i este de preferat s adugm i
puin ap alturi de ulei in tigaia in care se
prepar. Prepararea sub forma prjit in ulei este
ins mai greu de digerat aa incat acest consum ar
trebui evitat de ctre persoanele cu sensibilitate
gastro-intestinal.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: SOLANUM NIGUM L.
Denumire popular: Zarn
Sinonime tiinifice:
Bobi porceasc, Bolnzele, Buruian dulce, Iarb mare,
Lsnicior, Moartea porcilor, Poama cinelui,
Strugur cinesc, Turbarea cinelui, Umbra nopii
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Capparales
Familia: Solanaceae
Subfamilia:
Plant anual, toxic; tulpin ramificat care
ajunge pan la 60 cm inlime; frunzele sunt lat
ovate sau eliptic ovate, peiolate; flori albe,
dispuse
cate 5-10 in inflorescen de tip cim;
inflorirea: iunie-octombrie; fructul bac rotund
crnoas, neagr la maturitate, toxic.
Specie mezofit; foarte frecvent in zona de
step-etajul fagului, locuri ruderale i
cultivate, buruian segetal in culturi de
pritoare.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Herba conine: glucide (galactoz, xiloz), lipide
(0,4 5,3 %), proteine (3,2 3,3 %), tanin (7,0
10,0 %), saponine, saponine steroidale
(tigogenin), glicozide furostanolice (uttrozid),
pigmeni (beta-caroten), steroli (beta-
sitosterol).
- Alcaloizi i glicoalcaloizi (0,4 %): solanin,
chaconin, alfa-solamargin, solanigrin,
solansodamin, solansodamin, solasodin,
- Vitamine: acid ascorbic, riboflavin.
Fructele conin: glucide (glucoz, fructoz),
lipide, 2,1 4,2 % glicoalcaloizi (solasodin),
pigmeni (beta-caroten), saponine steroidale
(diosgenin),
Seminele conin: lipide (21,5 30,0 %), proteine
(17,5 %), alcaloizi i glicoalcaloizi (solanin,
solasodin), acizi grai (acid oleic, acid
linoleic,
acid palmitic, acid stearic),
Aciune terapeutic
Extractele au aciune diuretic, diaforetic i
expectorant.
Importana
Toxica
Utilizare
Planta ingerat, produce vom iar aplicat extern,
se utilizeaz pentru tratarea arsurilor sau ca
analgezic in tratarea hemoroizilor i a artritei.
Fructele
sunt folosite pentru tratarea febrei, diarei i a
bolilor de inim iar sucul extras din plant,
pentru tratarea bolilor de ficat.
Medicin, uman, popular - uz intern: partea
aerian a plantei se folosete pentru tratarea
nevralgiilor,colicilor hepatice, spasme vezicale;
uz extern
- tratarea eczemelor umede, otite cronice.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: SOLANUM TUBEROSUM L.
Denumire popular: Cartof
Sinonime tiinifice:
Barabul, Alune, Alune de pmnt, Balageane, Bandradur,
Baraboi, Bicioici, Bidiroci, Biguri, Brboi,
Boabe vinete, Boambe, Boboae, Bulghene ;Buraci, Burci,
Burugheni, Calompire, Carabe, Cartoafe,
Cartofei, Chirfili, Ciulini, Closte, Crmpirni, Croampe,
Crumpciri, Crumpe, Crumpene, Fermeri, Fidiree,
Goane, Gogoae, Gonele,Gramciri, Grumpe, Hadaburce,
Handrabule, Hardabuji, Hilibe, Mgherute,
Mere de pmnt, Micule, Moghirute, Morcovi albi, Napi
de pmnt, Ou de pmnt, Pecioici, Pere,
Perute, Pere de pmnt, Picherce, Pichioce, Picioare,
Picionci, Pirote, Prcioci, Pitioci, Poame de
pmnt, Prune de pmnt, Rute, Riblh, rmeri
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Capparales
Familia: Solanaceae
Subfamilia:
Plant peren, in cultur anual; tulpini aeriene
erbacee, drepte, de 50-100cm; stolonii se formeaz
din muguri tulpinali subterani ; tuberculii se
formeaz prin ingroarea varfului fiecrui stolon;
frunzele sunt imparipenat compuse, glandulos
proase pe faa inferioar, miros caracteristic;
flori
albe roietice, albastre sau violet inchis de
diferite nuane grupate intr-o inflorescen
cimoas; inflorirea: iulie-august; fructul bac
rotund
crnoas, toxic.
Specie foarte pretenioas fa de sol; frecvent
cultivat ca plant alimentar, industrial i
furajer.
Organe utilizate
Tuberculii
Compoziia chimic
Valoarea energetic a tuberculilor de cartof este
mai mare (361,54 kJ/ 100 g), datorit coninutului
ridicat de glucide totale (15,0 24,0 %), dintre
care ponderea o reprezint amidonul. Coninutul de
glucoz (0,18 %), fructoz (0,14 %), zaharoz
(0,18 %), celuloz (0,89 %), acid malic (91,6 mg/
100 g), acid citric (200,5 mg/ 100 g), acid
succinic (3,7 mg/ 100 g), acid gluconic (5,4 mg/
100 g), beta-sitosterol (3,0 mg/ 100 g) i
stigmasterol
(1,0 mg/ 100 g), este relativ sczut (Souci .a.,
1981).
Coninutul in aminoacizi a tuberculilor prezint
variaii relativ mari. Astfel, unii aminoacizi cum
sunt acidul glutamic (350 mg/ 100 g), acidul
aspartic (260 mg/ 100 g), leucina i lizina (120
mg/ 100 g) i arginina (110 mg/ 100 g) au un
coninut mai ridicat, in timp ce cistina (20 mg/
100 g),
histidina, metionina, triptofanul (30 mg/ 100 g),
tirozina (60 mg/ 100 g), treonina serin, prolina,
glicina (70 mg/ 100 g) i alanina (80 mg/ 100 g),
au
un coninut mai sczut.
Vitaminele, raportate la 100 g esut proaspt, au
un coninut mai ridicat in cazul acidului ascorbic
(10 25 mg) i mai sczul in celelalte cazuri:
nicotinamid (1,22 mg), acidul pantotenic i
biotina (0,40 mg), piridoxina (0,21 %), tiamina
(0,11 mg), tocoferoli (0,09 mg) i riboflavin
(0,05
mg).
Caracteristic pentru tuberculii de cartof este
acumularea glicoalcaloizilor, in special in cazul
iluminrii directe a acestora. Dup Friedman i
Dao
(1992) coninutul in alfa-chaconin a tuberculilor
variaz intre 1,17 i 13,5 mg/ 100 g, iar cel de
alfa-solanin intre 0,58 5,90 mg/ 100 g.
Aciune terapeutic
Tuberculii de cartof conin mici cantiti de
alcaloizi care reduc secreia sucurilor digestive.
Importana
Alimentara
Utilizare
Inlesneste functiile intestinale, combate ulcerul,
este cicatrizant.
Sucul de cartofi este folosit in tratarea
aciditatii gastrice i a ulcerelor gastrice,
deoarece calmeaz i cicatrizeaz mucoasele
digestive. Este un
antispastic, diuretic, emolient. Intr-un pahar de
vin, se pun dou degete de suc i restul ap cald
i se bea dimineata, pe stomacul gol. Se poate
amesteca cu supa sau ciorba. Extractul crud e
indicat i in hepatit i litiaz biliar,
constipaie, hemoroizi, scorbut.
Extractul din coaja cartofilor colorai, care au
un coninut mare de compui fenolici, are
activitate antioxidant, inhiband oxidarea
acidului linoleic.
Compuii de tipul acidului fenilacetic, acidului
indol-3-acetic i tirosolului izolai din
rdcinile de cartof, au activitate antifungic i
inhib
creterea lui Enterobacter cloacae S11:T:07.
Alte utilizri:
Alimentaie - tuberculii se folosesc in
alimentaie, din fina de cartofi amestecat cu
fin de grau se face paine. Cartoful reprezint
un aliment de
baz, care se consum in mod variat: prjit, copt,
sub form de supe, ciorbe sau mancruri.
Industrie -utilizat pentru obinerea amidonului,
alcoolului sanitar, dextrinei, etc.
Medicin, uman, popular - uz intern - sucul crud
obinut din tuberculi este calmant diuretic,
antispasmotic, adjuvant in boli renale, tratarea
gastritei, litiazei biliare, scorbutului - uz
extern - tratarea arsurilor, insolaiilor,
combaterea febrei, ameliorarea durerilor de
reumatism;
Cosmetic - combaterea ridurilor
Zootehnie - tuberculii sunt folosii in hrana
porcilor, psrilor i bovinelor
Recoltare
- Tuberculi, cu masini de recoltat cartofi sau
dislocatoare
- Parti aeriene (mai putin)
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: SOLIDAGO CANADENSIS L.
Denumire popular: Sanzian de grdin
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Subfamilia:
Plant peren, de 50-150 cm inlime; tulpina dens
i scurt proas; frunze alungit-lanceolate sau
lanceolate, pe faa superioar glabre sau proase,
iar pe cea inferioar scurt proase; flori galben-
aurii grupate in antodii lungi de 5-6 mm,
numeroase, dispuse in partea superioar a
ramurilor intr-un
panicul piramidal; inflorirea august-octombrie;
fructul achen.
Specie mezofit; sporadic in zona pdurilor de
stejar-etajul gorunului, tufriuri, zvoaie,
cultivat dar a devenit i subspontan.
Organe utilizate
Partea superioar a tulpinii, impreun cu
inflorescena se utilizeaz in scop tinctorial.
Compoziia chimic
Analizele efectuate de Dobjanschi (2006) au
relevat prezena urmtorilor componeni: saponine
triterpenice (8,0 %), tanin (7,21 %), compui
fenil
propanoizi (acid clorogenic i acid cafeic), 3,4 %
flavonoizi (quercetol, kampferol i rutozid) i
0,96 % ulei volatil.
Principalii componeni din uleiul volatil sunt:
alfa-pinenul (37,8 %), mircenul, acetatul de
bornil i germacrenul D.
Aciune terapeutic
Importana
Medicinala,
alimentara
Utilizare
Extractele obinute din partea superioar a
tulpinii se utilizeaz pentru vopsirea lanii in
nuane de galben i kaki.
Lana mordat cu sulfat de aluminiu i potasiu i
vopsit cu extractul obinut din inflorescene se
coloreaz in galben. Mordarea cu bicromat de
potasiu coloreaz lana in glbui-brun, in timp ce
mordarea cu sulfat de aluminiu i potasiu i
retratarea cu sulfat de cupru determin colorarea
in
kaki deschis (Chiril .a., 1999).
Medicin uman, popular - uz intern - planta are
proprieti diuretice.
Recoltare
Frunze, seminte
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: SOLIDAGO GIGANTEA Ait.
Denumire popular:
Sinonime tiinifice: S. serotina (Ait.) Mc Neill
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Subfamilia:
Plant peren, cu tulpin glabr, dreapt, bogat
foliat, de 50-150 cm inlime; frunzele
lanceolate, pe ambele fee glabre sau pe faa
inferioar, in
lungul nervurilor dispers proase; flori galben-
aurii dispuse in antodii grupate in panicul
piramidal; inflorirea iulie-octombrie; fructul
achen.
Specie mezofit, mezoterm; sporadic in zona
pdurilor de stejar-etajul gorunului, tufriuri,
zvoaie, cultivat ornamental dar a devenit i
subspontan.
Organe utilizate
Se utilizeaz planta cu flori.
Compoziia chimic
Organele aeriene conin: tanin, proteine
(trifolin), labdan diterpene (solidagenon), acizi
(acid cafeic, acid ferulic, acid siringic, acid
sinapic, acid
vanilinic, acid siringic, acid protocatechuic,
acid p-cumaric).
- Saponine: gigantea-saponin-1, gigantea-saponin-
2, gigantea-saponin-3, gigantea-saponin-4.
- Flavonoizi: astaragalin, cacticin, delfinidin-3-
arabinozid, delfinidin-3-galactozid, delfinidin-3-
glucozid, hiperozid, izoquercitin, izoquercitrin,
izoramnetin, kampferol, kampferol-3-ramnozid,
quercetin, quercetin-3-beta-robinozid, quercetin-
3-beta-rutinozidbeta- -beta-apiozil-3-
betaglucozid,
rutin, juglanin, cacticin.
Coninutul in ulei volatil din organele aeriene
este de 0,16 % (Dobjanschi, 2006), iar compusul
majoritar este aristolona (36,73 %).
Utilizare
Medicin uman, popular - uz intern - planta are
proprieti diuretice.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: SOLIDAGO VIRGAUREA L.
Denumire popular: Splinu
Sinonime tiinifice:
Floare boiereasc, Floare buiac, Mnunchi, Smeoaic,
Splinari, Varg de aur
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Subfamilia:
Plant peren, de 1m inlime; frunzele lat-
lanceolate, serate; flori galben-aurii dispuse in
antodii pedunculate de 7-10mm lungime; inflorirea
iulieseptembrie;
fructul achen cu papus de circa 5 mm.
Specie mezofit, frecvent in zona pdurilor de
stejar-etajul subalpin, margini de pdure,
pajiti, tufriuri.
Detalii...
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaz planta cu flori.
Dintre compuii activi se menioneaz glicozizii
flavonici i acizii fenolici (acid cafeic, acid
clorogenic).
Compoziia chimic
Principalii componeni identificai in acest
plant sunt: uleiurile volatile, taninurile
catachinice, saponinele i 1,5 2,0 % pigmenii
flavonoizi
(rutin, quercetin, quercitrin, kampferol-
ramnozid, astragalin), esteri acetilenici
(matricariaester).
Lactone: solidagolacton.
Saponine: virgaureasaponin I i II,
virgaureagenin.
Diterpene: clerodan, virgaureozid A,
leicocarpozid.
Triterpene: bayogenin.
Florile conin urmtoarele substane: acid cafeic,
acid clorogenic, acid hidroxicinamic, acid quinic,
cianidin-3-glucozilglucozid i izoquercitrin.
Aciune terapeutic
Extractele obinute din frunze i flori au aciune
antihelmintic, antiinflamatoare, antiseptic,
diuretic, febrifug i stimulant.
Leicocarpozidul este diuretic, antiinflamator i
analgezic.
Virgaureasaponina E are aciune imunostimulatoare
i antitumoral.
Importana
Utilizare
Se utilizeaz sub form de tratamente interne in
caz de infecii urinare, grip, boli ale pielii i
gastro - enterite.
Extractele cu etanol i metanol din planta
Solidago virgaurea cat i din calus au manifestat
activitate antimicrobian. Extractul in ap-etanol
are
proprieti antioxidante. Glicozidele
monodesmozidice ca i cele bidesmozidice ale
acidului poligalacic exercit efect fungicid.
Alte utilizri:
Medicin uman, popular - uz intern: planta are
proprieti diuretice, antiseptice, expectorante,
astringente, antidiareice; uz extern -
cicatrizarea
rnilor, atenuarea durerilor in nevralgii dentare.
Recoltare
Herba, la momentul infloritului
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: SOPHORA JAPONICA L.
Denumire popular: Salcam japonez
Sinonime tiinifice:
Salcm boieresc, Sofor, Acaie boiereasc
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Fabales
Subfamilia:
Arbore care poate ajunge la 20 m inlime, cu
ritidom crpat longitudinal; lstari glabri, cu
lenticele proeminente; frunzele alterne,
imparipenat
compuse, cu 7-17 perechi de foliole, alungit
eliptice pan la ovat lanceolate, cu marginile
intregi, pe faa inferioar verzi-cenuii; stipele
foarte mici;
florile alb-glbui, dispuse in panicul; fruct
crnos indehiscent, gatuit intre semine; .
Cultivat ornamental i forestier.
Organe utilizate
Se utilizeaz in scop medicinal bobocii florali
care conin flavonoide.
Compoziia chimic
Florile conin: mucilagii, pectine, pigmeni
flavonici: quercetol-3-rutinozid, kampferol-3-
soforozid, genistein-4-glucozid (soforicozid)
i
genistein-4-soforobiozid (soforobiozid) i un
alcool triterpenic (soforadiol).
Gevrenova .a. (2004) au precizat c proporia de
rutin a crescut in timpul fazelor timpuri de
dezvoltare a mugurilor ajungand la concentraia de
266 mg/ g i pote reprezenta circa 90 % din
totalul glicozizilor flavonici. In continuare are
loc scderea coninutului de rutin pan la 44
mg/g
proporional cu scderea flavonoizilor in timpul
i dup perioada de inflorire.
Aciune terapeutic
Extractele obinute din flori au aciune
antibacterian, anticolesterolemic, hemostatic,
hipotensiv, diuretic, febrifug i tonic.
Importana
Utilizare
Se utilizeaz pentru tratarea hemoragiilor
interne, circulaiei periferice deficitare,
Florile se utilizeaz pentru extracia rutinei,
care reduce fragilitatea vaselor sangvine.
Seminele au o aciune emetic i hemostatic,
fiind utilizate pentru tratarea hemoroizilor,
constipaiilor, dezinteriei, durerilor de cap i
hipertensiunii. Se folosesc cu atenie fiind
toxice.
Extractele din frunze au efect laxativ i se
folosesc pentru tratarea epilepsiei i a
convulsiilor.
Mierea de salcam galben japonez este
antihemoragic micorand timpul de coagulare i
regleaz menstruaia. Ea influeneaz de asemenea
funciile
digestive. Tinctura de salcam japonez are
activitate antimicrobian, iar extractele au
manifestat efecte antiinflamatoare,
antihiperglicemice i
antiprotozoare.
Alte utilizri:
Recoltare
Bobocii florali nedesfacuti, cu foarfeci de vie,
urmata de strunjirea florilor de pe ciorchini, in
luna iulie
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: SORBUS AUCUPARIA L.
Denumire popular: Scoru de munte
Sinonime tiinifice:
Lemn cinesc, Lemn pucios, Merior, Pomul ursului, Sorb,
Scoruj
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Rosales
Familia: Rosaceae
Subfamilia:
Este un arbore de 5-10m inlime, cu coroana
rotund; frunzele sunt imparipenat compuse (9-17
foliole), cu foliole alungit eliptice sau alungit
lanceolate, sesile, verzi inchise pe faa
superioar i verzi deschise pe cea inferioar;
florile albe sunt grupate in inflorescen de tip
corimb;
inflorirea: mai-iunie; fruct - globulos, rou de
8-9 mm diametrul.
Specie oligotrof-mezotrof; frecvent in etajul
gorunului-etajul boreal, tieturi de pdure,
rariti.
Detalii...
Organe utilizate
Compoziia chimic
Fructele de scoru conin: glucide (3 8 %),
pectine (1,0 %), triterpene (acid ursolic), tanin
(0,4 0,6 %), epicatechin, epicatechin galat,
vitamine
(60 110 mg/ 100 g acid ascorbic, tocoferol),
acizi fenolici (acid cafeic, acid clorogenic, acid
izoclorogenic, acid cinamic, acid p-cumaric, acid
galic, acid protocatechuic), acizi organici (acid
citric, acid succinic, acid tartric), glicozizi
(amigdalin), substane minerale (07 5,7 %).
Ppigmeni: alfa-caroten, beta-caroten, beta-
caroten-epoxid, fitofluen, lutein, criptoxantin,
mutatocrom, quercetin, izoquercitrin, rutin.
Seminele conin lipide (21 %), glicozizi
cianogenetici (amigdalin), care in contact cu apa
produc acid prusic, care in cantiti mici
stimuleaz
respiraia, dar in cantiti mari provoac
moartea.
Aciune terapeutic
Extractele din fructe au efect astringent,
antiscorbutic.
Importana
Tananta, producatoare de lemn
Utilizare
Se utilizeaz sub form de infuzii pentru tratarea
diareei i hemoroizilor i pentru prevenirea
apariiei scorbutului.
Alimentaie - fructele sunt folosite la obinerea
marmeladei;
obinerea unor buturi alcoolice (vin, rachiu,
oet, lichior);
Medicin, uman, popular - uz intern - frunzele
i fructele au proprieti antiscorbutice,
diuretice, depurative, antitusive, antireumatice;
edemelor subcutanate;
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: SPARTIUM JUNCEUM L.
Denumire popular: Bucsu
Sinonime tiinifice:
Bucu, Buculi, Scai de papur
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Fabales
Subfamilia:
Arbust de 3 m inlime, tulpina cu ramuri erecte,
cilindrice, glabre, verzi, fr frunze (frunzele
cad); florile galbene, mari de 2-2,5 cm , grupate
in
racem terminal, lax, pauciflor; inflorirea iunie-
septembrie; fruct pstaie, cu mai multe semine
ovate sau eliptice.
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaz florile (Spartii
flos), precum i planta intreag.
Compoziia chimic
Plantele conin: glucide, lipide, acid cafeic i
substane minerale.
Alcaloizi: sparteina, lupanina, anagyrin.
Amine: difenilamin, tiramin, oxitiramin.
Pigmeni flavonoizi: genistein, quercetin,
chrizin, chrizin-7-beta-D-glucopiranozid,
chrizin-7-gentiobiozid.
Maupetit (1992) a identificat prezena a 151
componeni in uleiul volatil extras din plantele
de Spartium, dintre care 9 componeni au deinut
fiecare
mai mult de 1,00 % din totalul uleiului extras:
acidul linolenic (26,00 %), acidul hexadecanoic
(24,00 %), acidul oleic (6,00 %), acidul linoleic
(4,00
%), acidul tetradecanoic (3,50 %), etil
hexadecanoatul (1,90 %), (E,E)-alfa-farnesenul
(1,80 ), linaloolul (1,70 %) i 1-octen-3-ol (1,20
%).
Florile conin: alcooli triterpenici (lupeol),
triterpene (beta-amirin), acizi grai (acid
caprilic), hidrocarburi (N-nonacozan), steroli
(sitosterol) i 0,3
4,0 % alcaloizi quinolizidinici (40 % citizin,
45 % N-metilcitizin i anagirin).
Culoarea florilor se datoreaz prezenei
flavonelor (luteolin-4-glucozid, luteolin-7-
glucozid), flavonolilor (quercetol-4-beta-
glucoz, kampferol-4-
beta-glucoz, izoramnetol-3-beta-glucoz) i
carotenoizi (flavoxantin i crizamtenxantin), C-
flavonoide (scoparin), glicoflavone (orientin).
Aciune terapeutic
Extractele obinute din varfurile inflorite ale
plantelor au proprieti diuretice,
vasoconstrictoare, cardiotonice, dar in doze mari
produc stop cardiac.
Importana
Utilizare
Studiile au artat c extractul din flori de
bucsu are efect antiinflamator i analgezic in
ulcerele gastrice.
Alte utilizri:
Industrie - in Frana, Grecia i Spania, se
confecioneaz esturi groase, covoare, franghii,
etc., din fibra obinut din plant;
Toxicitate
Toxic prin coninutul in spartein, anagirin, i
metil-citisina.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: SPINACIA OLERACEA L.
Denumire popular: Spanac
Sinonime tiinifice:
Spanace, Spnac, Spenat, Spinac, Spinat, pnat, penat,
penog, penot
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Subfamilia:
Plant anual sau bisanual cu tulpini erecte
simple sau ramificate; frunzele lung peiolate,
verzi-deschis, moi, cele inferioare triunghiular-
hastate
sau sagitate, cele superioare alungit-ovate,
cuneate, , pe faa inferioar cu peri umflai la
capt; florile unisexuate dispuse dioic, sesile,
protejate de
perigon; fructul achen protejat de laciniile
perigonului intrite i adesea spinescente.
Specie cultivat ca legum, originar din Asia
Mic; var. oleracea spanac de iarn;
Organe utilizate
Compoziia chimic
Frunzele de spanac reprezint un aliment apreciat
pentru valoarea energetic sczut (111,5 kJ/ 100
g) i coninutul ridicat de vitamine i substane
minerale.
Principalii compui organici determinai in spanac
sunt glucidele (3,43 %), proteinele (2,00 %),
lipidele (0,20 %), glucoza (0,13 %), fructoza
(0,12
%), zaharoza (0,21 %), amidonul (0,09%), celuloza
(0,74 %), pentozanii (0,31 %), hexozanii (0,28 %)
i sterolii 9 mg/ 100 g (Souci .a., 1981).
Acizii organici determinai in 100 g esut edibil
au variat in urmtoarele limite: 442 mg acid
oxalic, 42 mg acid malic, 23,5 mg acid citric,
19,0 mg
acid alfa-cetoglutaric, 17,6 mg acid fumaric, 12,0
mg acid succinic, 10,0 mg acid p-cumaric, 9,2 mg
acid lactic, 6,2 mg acid formic, 3,5 mg acid
acetic i 3,0 mg acid ferulic.
Frunzele de spanac sunt bogate in acid ascorbic
(52 mg/ 100 g), tocoferoli (2,5 mg/ 100 g),
nicotinamid (0,62 mg/ 100 g), filochinon (0,35
mg/
100 g), acid pantotenic (0,25 mg/ 100 g),
riboflavin (0,23 mg/ 100 g) i piridoxin (0,22
mg/ 100 g).
Spanacul se evideniaz i in ceea ce privete
coninutul in aminoacizi eseniali, care au variat
astfel: 0,19 % leucin, 0,16 % lizin, 0,14 %
valin,
0,13 % arginin, 0,12 % izoleucin, 0,11 %
fenilalanin i treonin, 0,08 % tirozin, 0,05 %
histidin i 0,04 % metionin i triptofan.
Coninutul in substane minerale al frunzelor a
variat intre 1,26 i 1,87 %. In 100 g esut
proaspt s-au determinat 633 mg potasiu, 126 mg
calciu, 65
mg sodiu, 58 mg magneziu, 55 mg fosfor, 54 mg
clor, 4,1 mg fier i 0,76 mg mangan i 0,50 mg
zinc.
Spanacul acumuleaz cantiti mari de nitrai in
frunzele mature. Astfel, aceste frunze au avut un
coninut de 838 ppm, fa de cele apicale unde s-a
determinat un coninut de 180 ppm. Cea mai mare
cantitate de nitrai s-a determinat in peioli
(1570 ppm) i in nervura principal (1062 ppm).
Frunzele de spanac conin i saponine, dintre care
au fost identificate spinacozidele III i IV.
Aciune terapeutic
Spanacul are efect laxativ, are aciune
hipoglicemiant.
Importana
Alimentara
Utilizare
Deine anumite proprieti: fortifiant i
nutritiv, elimin anemia i scorbutul, stimuleaz
creterea, elimin i dreneaz toxinele,
afrodisiac puternic,
acioneaz contra afeciunilor cardiace,
hipertensiunii, bolilor de rinichi, diabetului,
gutei.
Este folosit pentru tratarea caliculilor urinari.
Seminele au efect laxativ i sunt utilizate
pentru tratarea icterului i a ficatului inflamat.
Alte utilizri:
Spanacul se consum sub form de suc, salat sau
mancare gtit in diverse combinaii. Acesta
conine fier, protide, glucide, minerale, fosfor,
magneziu, mangan, vitaminele A, B, K, niacin.
Sucul de spanac este regenerator sanguin prin
clorofila sa i prin fierul pe care il conine,
remineralizant, se intrebuineaz cu folos in
cazurile de
anemie, de convalescen, oboseli fizice i
intelectuale, la copii i la persoanele in varst.
Recoltare
Frunze, seminte
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: SPIRULINA MAXIMA
Denumire popular: Spirulina
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Monera
Increngtura: Cyanobacteria
Subincrengtura: populare:
Clasa:
Subclasa:
Ordinul:
Familia: Oscilatoriceae
Subfamilia:
Organe utilizate
Compoziia chimic
Spirulina platensis este o alg microscopic,
considerat o minune a naturii deoarece este de 58
ori mai bogata in fier decat spanacul, de 3 ori
mai
bogat in vitamina E decat germenii de grau i are
o activitate biologic cu 49 % mai mare decat a
vitaminei E sintetice. Spirulina este cea mai
bogat surs de beta-caroten (provitamina A),
coninand de 25 de ori mai mult beta-caroten decat
morcovii.
Principalii componeni chimici determinai in
spirulina sunt: glucidele, lipidele (2,1 %),
proteinee (71,3 %), fibrele (0,2 %), substane
minerale (18
%).
Vitaminele: acidul ascorbic, riboflavina (46 ppm),
niacin i tiamina (51 ppm).
Pigmenii: beta-carotenul (478 ppm) i niacina.
Substanele minerale: calciu (0,03 %), fier (0,07
%), magneziu (0,25 %), fosfor (0,32 %), potasiu
(0,16 %) i sodiu (0,01 %).
Aciune terapeutic
Are aciune antioxidant i stimuleaz producia
de corticosteroizi, insulin, hormoni tiroidieni
i adrenalin. Stimuleaz creterea i crete
capacitatea de aprare a organismului fa de
infecii. Are rol antitoxic, prin facilitarea
eliminrii metalelor grele, toxinelor i
radionucleotidelor,
care au un rol important in apariia bolilor
maligne. Previne scderea numrului de leucocite
dup roentgen-terapie, crescand hemoglobina i
numrul de eritrocite. Este hipolipemiant i
hipocolesterolemiant. Stimuleaz spermatogeneza,
combate impotena i frigiditatea. Stimuleaz
lactaia. Controleaz senzaia de foame, regleaz
pofta de mancare i ajuta procesele digestive. Ce
este mai important, incetinete procesele de
imbtranire.
Importana
Utilizare
Din Spirulina platensis s-a obinut un supliment
alimentar ecologic pur, in care principiul activ
este fitocianina, care are un rol important in
procesele metabolice. Aceasta conine peste 50 de
principii bioactive, printre care: proteina bruta
(cu toi aminoacizii, inclusiv forme de ARN i
ADN specifice organismului uman), lipide,
carotenoizi, vitaminele complexului B (B1, B2, B6,
B12, E, acid folic), oligoelemente (Ca, Fe, Mg,
Mn,
Zn, K, Na, unde predomina potasiul i magneziul),
ficocianina (principiu activ responsabil de
intensificarea proceselor metabolice).
S-au realizat suplimente nutritive Spirulina este
bogat in vitaminele complexului B, in carotenoizi
(provitamina A), in aminoacizi eseniali, in
enzime digestive i elemente minerale (calciu,
fier, magneziu, mangan, potasiu, sodiu, zinc).
Cercettorii au demonstrat c Spirulina are
aciune
antioxidant, antibacterian, antiviral,
antialergic, antitoxic ; stimuleaz creterea,
sistemul imunitar, performanele sportive i
activitile
intelectuale. Spirulina este o surs de proteine,
ajut la controlul greutii corporale prin
reducerea apetitului alimentar. De asemenea s-a
descoperit
c ajut la meninerea glicemiei in limite
normale.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: STACHYS OFFICINALIS (L.)
Trev.
Denumire popular: vindecea
Sinonime tiinifice: Betonica officinalis L., B.
serotina Schur, B. alpigena Schur, B. danica
Borb., B.
officinalis var. typica Beck, B. hirta Leyss., B.
stricta Ait., B. officinalis glabrata Koch,
Stachys
officinalis Trev. ap Briq.
buruian de artritis, buruian de tietur, creior, cuiori,
frunza tejului, iarba bubii, iarba tieturii,
iarba tlharului, iarba vntului, ovrvari, sclipe
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura:
Clasa: Magnolioppsida
Subclasa:
Ordinul: Lamiales
Familia: Lamiaceae
Subfamilia:
Plant peren, tulpini de 30-100 cm, erecte sau la
baz puin ascendente, simple sau spre varf cu o
pereche de ramuri, proase sau glabrescente:
Frunze bazale dispuse in rozet, lung peiolate,
lat sau alungit ovate, cu baza cordat, obtuze,
accentuat crenate, evident reticulat nervate, pe
ambele
fee alipit proase. Flori in verticile
multiflore, compacte formand o inflorescen
spiciform cilindric; corola purpurie, la exterior
proas. Fructe
brune, alungit ovoidale, netede. Inflorete VI-
VIII.
Specie xeromezofit ctre mezofit, crete prin
pajiti, margini de pduri, tufriuri, din zona
silvostepei pan in etajul bradului.
Organe utilizate
Se utilizeaz rdcinile i frunzele recoltate in
lunile iunie iulie.
Compoziia chimic
aeriene ale acestei specii sunt: proteinele
(betonicin), glucozidele, taninurile, betainele,
saponinele,
compuii fenilpropanoizi (acid rozmarinic). S-au
mai identificat:
Acizii fenolici: acid cafeoilquinic, acid cafeic,
acid clorogenic, acid neoclorogenic.
Glucozizi iridoidici: harpagid.
Alcaloizi: stachidrin, oxistachidrin,
achillein, turcin.
Compui fenilpropanoizi: campneozid II, forsitozid
B.
Aciune terapeutic
Extractele au proprieti: antioxidante,
antihelmintice, antiseptice, expectorante,
purgative, uor sedative i tonice.
Importana
Medicinala,
tinctoriala
Utilizare
Extractele din frunze se utilizeaz in cazul
lipsei de memorie, tensiune i probleme
premenstruale.
Recoltare
Frunze, varfuri inflorite
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: STELLARIA MEDIA (L.) Vill.
Denumire popular: Rocoin
Sinonime tiinifice:
Auric, Coad de gin, Cuiori, Gheioar, Iarba ginii,
Iarb de psri, Racoin, Rcoin, Racovin,
Racovi, Rcovin, Rciun, Rncuin, Recoin, Rocotin,
Racovin, Rocoel, Rocovi, Roghin,
Scnteiu, Stelua fetei, Stelu alb
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Plant anual-anual de iarn cu tulpini subiri,
rotunde, taratoare sau ascendente, lungi pan la
40(80) cm, proase numai pe o parte a internodului
formand rdcinio la nodurile inferioare; frunze
opuse, ovate, scurt ascuite la varf; flori
actinomorfe, dispuse in dichazii rare, au cca. 4
mm in
diametru; petale 5, albe, adanc despicate; stamine
cu antere violete sau purpurii; inflorete tot
anul; fruct capsul denticulat, mai lung decit
caliciul, se deschide prin 6 dini i are semine
rotunde, reniforme, brunii sau negre, cu 4 iruri
de tuberculi rotunjii.
Specie cosmopolit, comun prin locuri umbroase,
cultivate sau ruderale, mai ales in apropierea
aezrilor omeneti, din zona de silvostep pan
in
etajul fagului.
Detalii...
Organe utilizate
Se utilizeaz plantele proaspete sau uscate la
umbr, precum i sucul proaspt.
Compoziia chimic
Principalii componeni din aceast plant sunt:
lipide (0,2 4,8 %), proteine (1,2 2,1 %),
glucide, mucilagii (7 12 %) i substanele
minerale.
Vitamine: acid ascorbic (375 mg/ 100 g), niacin
(0,51 mg/ 100 g), riboflavin (0,14 mg/ 100 g),
tiamin (0,02 mg/ 100 g), colin i tocoferoli.
Pigmeni: caroteni (beta-caroten), izoflavone
(genistein).
Acizi grai: acid gamma-linolenic, acid linoleic,
acid oleic, acid palmitic, acid stearic.
Aciune terapeutic
Extractele din intreaga plant au proprieti
diuretice, expectorante i tonice
Importana
Medicinala
Utilizare
Puda obinut din tulpini i frunze se folosete
in cazul artritei, durerilor, tieturilor i a
iritaiei pielii. Bile cu infuzii obinute din
plante proaspete
sau uscate au efect emolient, reduc inflamaiile
i durerile eumatice.
Extactele se utilizeaz pentru tratarea
contuzilor, bolilor de stomac, sunt eficace in
tratarea capilarelor fragile.
Alte utilizri:
Medicin uman (popular): planta pisat,
amestecat cu seu se punea pe rni, umflturi,
zdrobituri, scrantituri sau numai pisat, folosit
pentru
hernie; rdcina decoct (impreun cu alte
specii) folosit pentru tratarea celor oprii cu
ap fierbinte.
Agricultur: buruian invadant mai ales in
culturi irigate.
Planta verde folosit pentru psrile inute in
colivie.
Recoltare
Frunze, seminte
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: SYMPHYTUM OFFICINALE L.
Denumire popular: Ttneas
Sinonime tiinifice:
Iarba lui Tatin
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Lamiales
Subfamilia:
Plant peren, dens proas; tulpin dreapt, de
50-120 cm inlime; frunzele tulpinale mijlocii i
superioare lat decurente de la un nod la altul,
astfel incat tulpina este aripat; flori purpuriu-
violete dispuse in cime scorpioide; inflorirea
mai-august; fruct achen.
Specie mezohigrofit; frecvent in zona de
silvostep-etajul fagului, pajiti umede.
Detalii...
Organe utilizate
Se utilizeaz rizomii i rdcinile recoltate
primvara i toamna.
Compoziia chimic
Principalii componeni identificai in rizomi i
rdcini sunt: glucide (glucoz, fructoz,
ramnoz, manoz, xiloz), mucopolizaharide,
lignine (acid
lithospermic), mucilagii, proteine (9,4 %), lipide
(1,7 %), taninuri (8 9 %), rezine,
pirocatechin, uleiuri volatile, mucilagii,
compui
fenilpropanoizi (acid rosmarinic), compui cu azot
(hipoxantin), rezine, amide (asparagin).
Alcaloizi: echinatin, licopsamin, consolidin,
consolicin, viridiflorin.
Lactone sesquiterpenice: alantoin.
Steroli: beta-sitosterol, stigmasterol.
Vitamine: acid ascorbic (13 mg/ 100 g), niacin,
riboflavin, tiamin.
Acizi fenolici: acid cafeic, clorogenic,
Rdcinile acestei specii conin: bornesitol
(ester metilic al inozitolului), izobanerenol,
acid litospermic, symladin i
simfitocinoglossin, precum i
urmtoarele substane:
Alcaloizi: simfitocinoglosin, consolicin,
consolidin, cinoglosin, echinatin (C15H25NO5),
echimidin, viridiflorin.
Necine: echinatina, licopsamina, 7-
acetillicopsamina, heliosupina, heliosupin-N-
oxidul, echimidina i lasiocarpina.
Pigmeni: caroteni, hipoxantin.
Saponine: symphytin, symphytoxid.
Aciune terapeutic
Extractele din rdcini i frunze au aciune
calmant, expectorant, hemostatic i
cicatrizant.
Importana
Medicinala
Utilizare
Extractele sunt utilizate ca tratamente externe in
cazul nevralgiilor, arsurilor, eczemelor,
dermatozelor, arteritei, trombo-flebitelor i a
entorselor.
Extractele conin alantoin, o substan ce
stimuleaz procesul de proliferare a celulelor,
stimulandu-se astfel vindecarea.
In medicin se folosete tinctura de tataneasa,
pulberea, macerate, decocturi i in prepararea de
alifii. Frunzele tatanesei, oprite i aplicate ca
terci
cald pe membrele paralizate, ajut peste noapte,
atunci cand maladia provine din surmenaj, luxaie,
entors sau apoplexie. Din rdcini se poate
pregti i un ceai care este folosit intern in
bronite, afeciuni ale aparatului digestiv,
hemoragii stomacale i pleurezii.
Medicin uman, popular - uz intern: rdcina
plantei are proprieti hmostatice i astringente;
uz extern: tratarea rnilor i a fracturilor.
Recoltare
- Rizomul si radacinile, cu cazmaua, in lunile
septembrie-decembrie, sau incepand cu luna martie
- Frunze
Valorificare
SYMPHYTI RADIX RDCIN DE TTNEAS
a)materie prim deshidratat
Flux tehnologic
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: SYRINGA VULGARIS L.
Denumire popular: Liliac
Sinonime tiinifice:
Argavan, Bargavan, Borolan, Borotean, Buznec, Crimolin,
Ergovan, Ghiorghivan, Holr, Ililec, Iorgovan,
Liliac nemesc, Liliac rou, Liliac slbatic, Lurbu, Malin,
Mlin alb, Mlin rou, Mlin verde, Orgon,
Pelin, Scnteie, Scluntie, Scrncen, Scumpie, Sireni
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Oleales
Familia: Oleaceae
Subfamilia:
Arbust, rar arbore, de 2-4 (10) m inlime; frunze
simple ovate, cu marginea intreag; florile
liliachii, rar albe dispuse in inflorescene de
obicei
pereche; inflorirea: aprilie-mai; fructul capsul.
Specie xeromezofit, termofit-subtermofit,
calcicol; sporadic in zona de step-etajul
fagului, tufriuri, stancrii, coaste pietroase.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Scoara acestei specii conine glucide, manit,
amidon, rezine, glucozizi fenil-propenici
(siringin) i substane amare (siringopicrin).
Burzo .a. (2003) au identificat in uleiul volatil
extras din florile de liliac urmtorii componeni:
lilac aldehid C (22,13 %), lilac aldehid B
(12,56
%), tricozan (7,33 %), metoxianisol (6,82 %),
alfa-pinen (4,72 %), geranil aceton (3,65 %),
ocimen (3,47 %), elemicin (3,37 %), metil
heptenon
(3,02 %), izoelemicin (2,79 %), beta-farnesen
(1,96 %), heptacozan (1,89 %), pentacozan (1,76
%), metileugenol (1,68 %), beta-terpinen (1,34 %),
benzaldehid (1,36 %), hexahidrofarnesil aceton
(1,34 %), burbonen (1,18 %), citral (1,13 %),
benzilester (1,10 %), beta-cubeben (1,02 %),
tetrametilheptadecan (0,74 %), cedren (0,69 %),
metileugenol (0,61 %), nerolidol (0,56 %),
mirtenal (0,54 %) i linalol (0,38 %).
Detalii...
Aciune terapeutic
Importana
Utilizare
Extractul glicerohidroalcoolic din muguri de
liliac se folosete in insuficien coronarian cu
i fr angin pectoral, miocardo-
coronaroscleroz,
sechele post-infarct miocardic, coronarite
trombotice, adjuvant in tratamentul de prevenire
al infarctului miocardic.
Frunzele sunt utilizate in popor pentru tratarea
arsurilor sau ca vasodilatator, pentru tratarea
ulcerelor stomacale i a diabetului.
Alte utilizri:
Industrie - florile sunt folosite pentru obinerea
de parfumuri; Uleiurile volatile din florile de
liliac sunt utilizate in industria parfumurilor,
cat i
pentru aromatizarea sampoanelor, spunurilor i a
cremelor. In prezent ins, aceste extracte au fost
inlocuite cu compui sintetici.
Medicin uman, popular - uz intern - scoara are
proprieti astringente i tonice iar frunzele i
florile sunt folosite ca antifebrile i calmante
in
colici hepatice; - uz extern - proprieti
antireumatice.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: TAGETES ERECTA L.
Denumire popular: Crie
Sinonime tiinifice:
Bozdoag, Belfe, Boate, Bogdneti, Bochioi, Boance,
Bocioi, Bofte,Bonce, Boci, Botnci, Botoane, Budiene,
Budiene galbene, Budiene mari, Buduiene, Buduieni mari,
Buruian domneasc, Butucai, Buzduci,
Buzdugi, Crai, Crini, Crini galbeni, Tearfoni, Ferfeni,
Ferfeni mari, Ferfeni, Ferfoane, Fnfen, Firfon,
Flori galbene, Garoafe, Izdoave, Ocheele, Popchi, Popi,
Schilculie, Svisdoage, igncui, Tmfeni,
Vzdoage, Vzdoage, Vizdoave, Vizdogi
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Familia: Asteraceae
Subfamilia:
Plant anual; tulpina de 40-80 cm inlime,
glabr, muchiat, moderat ramificat in partea
superioar, cu miros caracteristic puternic;
frunzele
alterne sau opuse, penat sectate, segmentele
frunzelor lanceolate, slab serat denticulate;
involucrul muchiat; antodii de 5-8 (10) cm
diametru, florile
ligulate numeroase, galbene, cele tubuloase
galben-portocalii; pedunculul sub antodiu puternic
ingroat; inflorirea iulie-octombrie; fructul
achen
liniar, cu papus format din 3-6 scvame inegale.
Prezint importan florile acestei specii pentru
pigmenii i uleiul volatil pe care il conin.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Florile de crie conin flavonoizi tetra-O-
substituii ca: patuletina, flavonoli: campferol
3,7-ramnozid (campferitrin), glicozizi ai
flavonolilor ca:
quercetagetin-7-glucozid (quercetagetrin) i
quercetagetin-3-glicozid (tagetiin), patuletin-
7-glucozid (patuletrin).
Acestea au i un coninut mare de caroteni: alfa-
i beta-caroten, beta-caroten-diepoxid, gamma-
caroten, helenien, violaxantin, eloxantin,
fitoen,
rubixantin, beta-criptoxantin, lutein,
mutatocrom, rubixantin, rubicrom, auroxantin,
flavoxantin, licopin.
Uleiul volatil extras din plantele de Tagetes
erecta conine: 20,57 % terpinolen, 10,76 % beta-
cariofilen, 10,16 % limonen, 9,50 % piperiton,
8,31
% trans-ocimen, 7,42 % ocimen, 5,14 % eucarvon,
4,64 % mirtenol, 3,29 % germacren D, 2,87 %
verbenon, 2,28 % beta-pinen, 1,81 % elixen,
1,54 % cis-verbenon, 1,36 % difenilbenzen, 1,15 %
sabinen, 1,02 % p-mentatrien, 1,00 % beta-
farnesen, 0,79 % terpinen-4-acetat, 0,61 %
alfafarnesen,
0,56 % alfa-pinen, 0,47 % mintfuranon, 0,45 %
linalol, 0,43 % tricozan i 0,42 % nerolidol
(Burzo i Vac, 2006).
Uleiul volatil extras din plantele de Tagetes
patula conine: 17,29 % trans-beta-ocimen, 13,14 %
terpinolen, 11,49 % verbenon, 11,30 %
betacariofilen,
7,40 % cis-verbenon, 5,10 % eucarvon, 4,90 %
limonen, 2,57 % mirtenol, 2,40 % germacren D, 1,79
% ocimen, 1,70 % piperiton,
1,36 % cis-tageton, 1,18 % elixen, 1,08 % trans-
tageton, 0,87 % difenilbenzen, 0,54 % sabinen,
0,53 % mintfuranon, 0,52 % trans-caren-4-ol,
0,44 % p-mentatrien, 0,30 % felandren, 0,29 %
carvon, 0,27 % beta-farnesen, 0,25 % alfa-pinen,
0,25 % cariofilen oxid, 0,22 % alfa-pinen, 0,21 %
linalol, 0,20 % alfa-farnesen,
Detalii...
Aciune terapeutic
Extractele obinute din plantele de Tagetes erecta
au efect digestiv, diuretic i sedativ.
Importana
Medicinala
Utilizare
indigastiilor, constipaiilor i dezinteriei. Sub
form de tratament extern se folosesc in cazul
rnilor dureroase
i a reumatismului.
Florile acestei specii sunt utilizate pentru
extracia helenienei care este utilizat pentru
imbuntirea vederii nocturne.
Luteina izolat din floarea de cri prezint
activitate antioxidant, antimutagenic i
anticlastogenetic. Culturile de calus de Tagetes
erecta are
activitate insecticid i larvicidal asupra
speciei Aedes aegypti, iar uleiul esenial
prezint activitate antibacterian.
Medicin, uman, popular folosete florile
ligulate care au aciune favorabil in miopie,
hemeralopie, scderea permeabilitii capilarelor,
aciune
antispastic i hipotensiv.
Alte utilizri:
In industrie se utilizeaz pentru fabricarea
produsului farmaceutic Heligal ce conine
helenien, utilizat in oftalmologie;
Pigmenii flavonoizi sunt utilizai pentru
colorarea esturilor in galben, maro, brun inchis
sau kaki inchis, in funcie de mordantul utilizat.
Culoarea galben se obine in cazul mordrii cu
sulfat de aluminiu i potasiu.
Culoarea maro se obine in cazul mordrii i a
developrii in soluie de sulfat de aluminiu i
potasiu.
Mordarea intr-o soluie de bicromat de potasiu i
developarea in soluie de sulfat feros confer
lanii o culoare brun inchis.
Nuana kaki inchis se obine in cazul mordrii cu
sulfat de aluminiu i potasiu i a developrii in
soluie de ulfat feros (Chiril .a., 1999).
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: TAMARIX GALLICA L.
Denumire popular: Ctin roie
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Ordinul: Tamaricales
Familia: Tamaricaceae
Subfamilia:
Este un arbust de 2-4 m inlime, cu frunze mici,
solziforme, flori pentamere cu corola caduc dup
inflorire. Fructul este capsul septicid
Organe utilizate
Compoziia chimic
Frunzele de ctin roie conin: acid eleagic,
cianidin sau/ i pelargonidin, quercetin sau i
kampferol, flavonoli sulfai i proantocianidine.
In flori se gsesc glucozizi ai flavonolilor ca:
kampferol 3-(6"-etilglucuronid).
Aciune terapeutic
Extractele din frunze i ramuri au aciune
diuretic.
Importana
Utilizare
Compresele aplicate pe rni opresc sangerarea iar
galele produse pe frunze sunt utilizate pentru
tratarea diareei i a dezinteriei.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: TANACETUM BALSAMITA L.
Denumire popular: Calomfir
Sinonime tiinifice: Chrysanthemum balsamita (L )
Baillon, Balsamita major Desf.
Calapr, Bumbior, Calampr, Calonchir, Calubr, Carpin,
Clugr, Dumbravnic, galopr, Izma Maicii
Preciste, Smirn, Spiculee, Vetrice
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Familia: Asteaceae
Subfamilia:
Plant peren; radcin pivotant; tulpin
dreapt, alipit pubescent, foliat, ramificat in
partea superioar, de 40-100 cm inlime; frunzele
bazale
lung peiolate, ovat eliptice, cele superioare
sesile, ovat eliptice, crenat serate; florile
(cele marginale sunt foarte mici sau lipsesc) sunt
dispuse in
inflorescen de tip antodiu, dispuse in panicul;
inflorirea iulie-august; fruct achen cilindic,
5-costat. Toat planta are miros plcut aromat.
Termofil; cultivat.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Uleiul volatil extras din florile de Calamfir
conine: 26,61 % carvon, 25,22 % alfa-thujon,
14,32 % trans-crizantenil acetat, 4,76 %
eucaliptol,
4,36 % tanaceton, 4,21 % trans-mentadienol, 2,13
% cis-mentadienol, 2,06 % citral, 1,44 %
eucarvon, 1,22 % cis-carveol, 1,18 % trans-
carveol,
0,97 % caren-4-ol, 0,96 % selinen-4-ol, 0,66 %
beta-felandren, 0,61 % beta-pinen, 0,47 %
germacren D, 0,45 % tau-muurolol, 0,38 % D-
carvon,
0,33 % cubenol, 0,31 % crizantenon, 0,27 ?-
cadinen, 0,24 % gamma-terpinen i 0,22 % beta-
cariofilen.
Uleiul volatil extras din frunzele de Calamfir
conine: 26,66 % carvon, 25,44 % alfa-thujon,
10,17 % trans-crizantenil acetat, 4,82 %
tanaceton,
4,73 % eucaliptol, 3,59 % cis-menta dienol, 3,33 %
caren-4-ol, 1,78 % trans-carveol, 1,69 % germacren
D, 1,25 % cis-carveol, 0,80 % selinen-4-ol,
0,78 % alcool perilic, 0,67 % eucarvon, 0,57 %
tau-muurolol, 0,48 % trans-menta dienol, 0,39 %
cubenol, 0,36 % beta-cimen, 0,32 % betacariofilen,
0,26 % carvon oxid i 0,25 % dimetilandrostan-3-
on.
Aciune terapeutic
Astringent, antiseptic i diuretic.
Importana
Medicinala,
aromatica
Utilizare
Frunzele sunt folosite pentru tratarea
dezinteriei, cefaleelor i arsurilor. Stimuleaz
menstuaia.
aeriene ale plantei au proprieti diuretice,
antispastice, stomahice, se recomand in
tratamentul
afeciunilor hepatobiliare, gastrice, diaree etc.;
a digestiei; uz extern - tratarea aftelor,
furunculelor;
Cosmetic - prevenirea cderii i stimularea
creterii prului;
Alte utilizari:
Combaterea moliilor.
Recoltare
Frunze
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: TANACETUM VULGARE (L.)Bernh.
Denumire popular: Vetrice
Sinonime tiinifice: Chrysanthemum vulgare (L.)
Bernh.
Aurat, Brncari, Buruian de ceas ru, Buruiana
mtricii, Calapr, Calopr, Carpn, Creaa broatelor,
Crea, Crucea pstii, Ferece, Ferecea, Ferecu, Fericea,
Glbenare, Hodolan, Iarba raiului, Iarb dulce
de munte, Jolteal, Lihar, Marin, Mdrie, Mrunc
neagr, Mtrice, Mtrie, Mrun, Mint romneasc
crea, Poala Maicii Precista, Poarta raiului, Roman,
Romon, Spilcue, Tare, Tereei, Undulemnu,
Vtrice, Vetricea vtmatului, Vetrie, Vitri
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Familia: Asteraceae
Subfamilia:
Plant peren; rizom subteran; tulpina erect,
cilindric, fin striat, simpl sau ramificat,
glabr, rar pubescent, foliat pan la
inflorescen, cu
miros puternic aromat; frunzele de 1-2 ori penat
sectate, cele inferioare lung peiolate, cele
superioare scurt peiolate, alungit ovate sau lat
lanceolate, glabre de obicei; antodii numeroase
grupate corimbiform, florile tubuloase foarte
dese, galbene, florile ligulate pot lipsi sau pot
fi
rudimentare, foarte mici; involucrul semiglobulos;
inflorirea iulie-septembrie; fruct achen obovat
, cu coronul denticulat la varf.
Specie mezofit-mezohigrofit, frecvent in zona
de step-subetajul fagului, zvoaie, tufriuri,
locuri ruderale.
Detalii...
Organe utilizate
Se utilizeaz florile recoltate in lunile iunie
august.
Compoziia chimic
In esuturile aeriene ale acestei specii s-au
identificat urmtorii compui: fitosteroli, tanin,
pentaciclitoli (viburnitol), precum i:
Acizi fenolici: acid clorogenic, acid cafeic, acid
izoclorogenic.
Pigmeni: apigenin, quercetin, diosmetin,
eupatilin, jaceidin.
Sesquiterpene: longipinan-2,7-dion, arbusculin,
partenolid, reynosin, tanacetin.
Lactone sesquiterpenice: parthenolid.
Cetone terpenice ciclice: piperiton.
Uleiul volatil conine: 1,8-cineol, alfa-
bergamoten, alfa-camfonelol, alfa-pinen, alfa-
terpinen, artemisia alcool, beta-elemen, beta-
thujon, borneol,
bornil acetat, cariofillen, gamma-cadien, gamma-
terpinen, izopinocamfon, sabinen i izothujon,
care poate imprima toxicitatea acestuia.
Detalii...
Aciune terapeutic
Extractele obinute din frunze i flori au aciune
antihelmintic, hipotensiv, antiinflamatoare,
antispasmotic, stimulent i tonic.
Importana
Medicinala,
aromatica,
toxica,
tinctoriala
Utilizare
Extractele din flori se utilizeaz in caz de ciclu
menstrual neregulat, probleme gastrice i febr.
In doze mici trateaz epilepsia. Thujona confer
aciunea antihelmintic, dar in doze mari este
toxic i poate provoca avortul. Uleiul volatil
aplicat extern se folosete la tratarea arsurilor,
leziunilor
i reumatismului.
Extractul cu metanol din vertice are activitate
antioxidant care este in corelaie cu coninutul
total de fenoli. Uleiul esenial obinut din
vertice are
proprieti antiacaricide, avand efect letal
asupra unor specii de pianjen.
Medicin, uman, popular utilizeaz florile sub
form de infuzie, pentru combaterea oxiurilor,
pentru tratarea bolilor de rinichi, i stomac. Sub
form de tratamente de uz extern, se folosesc
seminele zdrobite, sub form de cataplasme, care
se pun pe abdomen impotriva viermilor intestinali,
iar decoctul din planta uscat, se folosete
impotriva mtreii i pentru tratarea bubelor.
Alte utilizri:
In medicin veterinar se utilizeaz pentru
tratarea enteritei.
Uleiul volatil se utilizeaz i in industria
parfumurilor, de preferin in parfumuri cu note
ierboase (Radoias .a., 2005).
Recoltare
Frunze, flori
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: TARAXACUM OFFICINALE Weber
Denumire popular: Ppdie
Sinonime tiinifice:
Buh, Cicoare, Crestea, Floarea broatei, Floarea ginii,
Floarea mlaiului, Floarea sorului, Floarea
turcului, Flori galbene, Glbinele grase, Gua ginii,
Lptuc, Lptuci, Lilicea, Lilicea niparticli, Niparticli,
Ochiul boului, Oule ginilor, Pana vzgoiului, Papadea,
Papa ginii, Papalung, Prsita ginilor, Pui de
gsc, Turci
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Familia: Asteraceae
Subfamilia:
Plant peren; rdcin pivotant, groas, rizom
scurt i gros; tulpina de 5-40 cm, fistuloas, in
tineree lanat proas; frunzele alterne, foarte
apropiate, formeaz o rozet bazal, frunzele
glabre, oblanceolate, scurt peiolate, penat
sectate cu segmente triunghiulare i inegale;
planta prezint
latex alb; antodiile solitare in varful tulpinii;
flori ligulate galbene; hipsofilele involucrale
externe liniar-lanceolate, patente pan la
recurbate, puin
mai scurte decat cele interne; inflorirea aprilie-
iunie; fructul achen brun, insoit de papus,
susinut de un rostru filiform, de 2 ori mai lung
decat
achena.
Specie xeromezofit-mezofit; foarte frecvent in
zona de step-etajul boreal, locuri cultivate i
ruderale.
Detalii...
Organe utilizate
Rdcinile care conin principii amare, frunzele
tinere i sucul. Planta este bogat in
triterpenoide care au proprieti
antiinflamatorii.
Compoziia chimic
Componenii chimici determinai in rdcinile
acestei plante sunt: zaharoz (1,1 %), inulin (25
40 %), lipide (1,6 %), mucilagii (8,5 %),
pectine
(7,8 %), proteine (2,7 18,7), alcaloizi,
taninuri, saponine, caroteni (lutein), flavone
(apigenin, luteolin), substane minerale etc.
In rdcini au mai fost determinate urmtoarele
substane:
Acizi fenolici: acid cafeic, acid p-cumaric, acid
clorogenic, monocafeiltartric, acid cerotic;
Vitamine: acid ascorbic, acid nicotinic,
riboflavin, tiamin, colin, niacin.
Acizi grai: palmitic, oleic, linoleic, linolenic,
melisic, cerotic, melisic (C30H60O2).
Lactone: endesmadolida, germacranolida.
Terpene: alfa-lactucerol i izolactucerol,
pseudotaraxasterol, taraxol, taraxerol, beta-
amirin, faradiol arnidiol, betulinol i lupeol.
Steroli: beta-sitosterol, stigmasterol,
taraxasterol.
Latexul este secretat de celulele laticifere care
se gsesc in rdcini. Acesta conine: ceril
alcooli, glicerol, taraxasterol.
Frunzele conin: glucide (glucoz, fructoz,
zaharoz, arabinoz, inulin), lipide (0,7 4,8
%), proteine (2,7 18,7), glucozizi (esculin),
cumarine
(cicorin, aesculin), compui benzenoizi
(taraxacozid), saponine i substane minerale.
Triterpene: beta-amirin, taraxol, taraxasterol,
pseudotaraxasterol, taraxerol, cicloartanol,
lactucerol, taraxeren-3-beta-ol i alcooli
triterpenici:
faradiol, arnidol.
Acizi fenolici: acid clorogenic, acid cafeic, acid
p-cumaric.
Fitosteroli: sitosterol, stigmasterol, cumasterol,
androsterol.
Lactone sesquiterpenice: germacranolid.
Vitamine: acid ascorbic, riboflavin, tiamin.
Frunzele conin caroteni i compui flavonoizi
(xantofile, apigenin- i luteolin-7-glucozid,
chrisoeriol).
Gustul amar al esuturilor este datorat prezenei
taraxicinei, a lactonelor sesquiterpenice
(eudesmanolid, tetrahidroridentina B i
taraxacolid) i a
acizilor germecranici (acid taraxinic i acid
11,13-dihidrotaraxinic).
Florile conin pigmeni carotenoizi (xantofil,
violaxantin, criptoxantin, taraxantin,
anteroxantin, floroxantin, eloxantin, lutein,
neoxantin,
rubixantin i zeaxantin), glucozizi flavonici
(luteolin-7-glucozid, apigenol-7-glucozid),
tetraterpene (flavoxanthin).
Aciune terapeutic
Extractele obinute din rdcini au proprieti
colagoge, diuretice, depurativ, tonice, hepatice,
stomahice.
Importana
Utilizare
Extractele sunt utilizate pentru inhibarea
apetitului, tratarea asteniei, arterosclerozei,
celulitei, constipaiilor, obezitii, gutei,
eczemelor, icterului,
cirozei, litazei, reumatismului, varicelor etc.
Acestea au i o aciune antibacterian.
Se utilizeaz sub form de infuzii preparate din
frunze i rdcini i decoct preparat din
rdcini.
Sucul fcut din frunzele ppdiei este foarte util
in cazurile de constipaie, in creterea secreiei
de fiere a bilei i curgerea acesteia ctre ficat.
Ceaiul
din frunze de ppdie uscate este, de asemenea, un
bun laxativ.
In medicina uman, popular se folosesc frunzele,
rizomul sau rdcina pentru tratarea unor
afeciuni vasculare, stimularea poftei de mancare,
varice, afeciuni cronice ale aparatului urinar,
dischinezie biliar, gut, decoctul din planta
mrunit se folosete pentru tratarea
insuficienei
hepatice, indigestie. In tratamentele de uz
extern, decoctul se folosete pentru tratarea
cataractei, iar cataplasmele din rdcin pentru
tratarea
reumatismului.
-Medicina veterinar utilizeaz aceast specie
pentru stimularea digestiei, ca tonic i
ruminator.
Alte utilizri:
Partea verde a ppdiei se poate folosi in
diferite reete i chiar in producerea vinului.
Din flori de ppdie se poate prepara suc i
dulcea.
Rdcinile plantei sunt deseori prjite i se
folosesc in prepararea unei buturi similare
cafelei sau ceaiului.
Ca plant tinctorial, se folosete pentru
vopsirea fibrelor naturale in galben.
In alimentaie, frunzele se consum primvara sub
form de salate sau in ciorbe i supe,
inflorescenele se folosesc la aromatizarea
lichiorului i
prepararea unui vin.
In cosmetic, decoctul din prile aeriene ale
plantei se folosete pentru tratarea tenului
iritat i inroit.
In apicultur este important ca plant melifer.
Recoltare
- Frunzele, prin taierea rozetei cu sapa,
primavara
- Radacinile, cu cazmaua, incepand cu luna iulie
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: TAXUS BACCATA L.
Denumire popular: Tis
Sinonime tiinifice:
Tsar, Tisoi
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Clasa: Pinatae
Subclasa:
Ordinul: Taxales
Familia: Taxaceae
Subfamilia:
Arbore sau arbust lipsit de canale rezinifere, cu
inlimea de pan la 10 m; scoara roie-brun
formeaz un ritidom brun-cenuiu ce se desface in
plci; ramurile divergente sunt aezate neregulat;
frunzele liniare, moi de 1,5-3 cm lungime, turtite
dorso-ventral, discolore (verzi inchis pe faa
superioar, verzi-glbui pe cea inferioar),
orientate distih; florile unisexuate sunt
repartizate dioic: cele femele reduse la o singur
carpel cu un
ovul, cele mascule alctuite din 6-14 stamine
peltate (in form de scut); smana ovoid este
inconjurat parial de un aril rou, dulce,
mucilaginos,
comestibil constituind singura parte neotrvitoare
din intreaga plant.
Specie mezofil, mezotermo-subtermofil,
sciadofil, saxicol, euritrof, calcifil,
intalnit sporadic in etajul montan din Carpai i
Apuseni (mai rar
in regiunea dealurilor), prin pduri de fag sau
fag cu rinoase, adesea pe stanci, izolat sau in
mici palcuri; specie ocrotit ca monument al
naturii,
relict teriar.
Detalii...
Organe utilizate
Compoziia chimic
Organele aeriene ale acestei specii conin taxol A
i B, diterpene complexe, care are efect
antimitotic, potenial cancerigen. Taxolul este
considerat
ca cel mai bun citotoxic din ultimii 20 de ani.
Soto .a. (1996) au identifica in frunzele de
Taxus baccata, un nou taxol: teixidol.
Frunzele de Taxus mai conin: rezine, lignani,
alcaloizi (efedrin), diterpene (hidroxibaccatin,
taxin A, taxin B), flavonoizi (ginkgetin,
sciadopitysin,
kayaflavon), acizi (acid chinic, acid cinamic,
acid ferulic, acid formic, acid galic, acid
hidroxi-benzoic, acid p-cumaric, acid cumaric,
acid
protocatechuic), glicozizi cianogenetici.
Dup Burzo .a. (nepublicat), substanele volatile
extrase prin hidrodistilare din frunze conin:
alfa-pinen (51,55 %), hexenil caproat (7,24 %),
betapinen
(4,74 %), limonen 2,68 %), beta-cubeben (1,43 %),
1-octanol (1,35 %), hexil acetat (1,17 %), beta-
cariofilen (1,11 %), camfen (1,11 %), 6-
metil octadecan (096 %), nonanal (0,82 %), dimetil
heptan (0,67 %), terpinolen (0,61 %),
hexahidrofarnesil aceton (0,51 %), alfa-farnesen
(0,51
%), 1-dfecanol (0,37 %), trans-2-decenal (0,31 %),
trans-pinocarveol (0,30 %) i alfa-camfolenol
(0,28 % din totalul componenilor determinai).
In lemnul i scoara acestei specii s-au mai
identificat: glucide (sequoyitol)
Lignani: isohibalacton, matairesinol,
secoisolariciresinol, isolariciresinol,
isotaxiresinol, isotaxiresinol-6-metil-eter,
isotaxiresinolsecoisolariciresinol,
suchilacton, taxiresinol.
Compui benzenoizi: rhododendrin.
Diterpene: dehidroxi-baccatin-4, deacetil-
baccatin-1, baccatin, baccatin 1, baccatin 2,
baccatin 3, baccatin 5, baccatin 6, baccatin 7,
brevifoliol,
cefalomannin, taxol A, taxol B i tetraterpene:
rhodoxanthin,
Flavonoizi: kayaflavon, sequoiaflavon.
Steroli: beta-sitosterol,.
Glucozizi: betulozid.
Detalii...
Aciune terapeutic
Anticancerigen
Importana
Toxica, producatoare de lemn
Utilizare
Taxolul este o substan potenial
anticancerigen, pentru tratarea cancerului
ovarian. Extractele din frunze sunt folosite
pentru tratarea astmului,
bronitei, indigestiilor, reumatismului i
epilepsiei.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: TEUCRIUM CHAMAEDYS L.
Denumire popular: Sugrel.
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Lamiales
Familia: Lamiaceae
Subfamilia:
Subarbust, de 10-40 cm inlime; tulpini
procumbente sau erecte, adesea roietice; frunzele
scurt peiolate, inegal crenate sau serate; flori
pedicelate,
dispuse cate 2-6 in verticil, in raceme terminale,
roii-purpurii, rar albe; inflorirea: iunie-
august; fruct achen.
Specie xerofit-xeromezofit; frecvent in zona de
step-etajul fagului, pajiti i tufriuri
insorite, aride.
Detalii...
Organe utilizate
Compoziia chimic
Herba conine: glucide (fructoz, glucoz,
galactoz, verbascoz, stahioz, ajugoz),
polifenoli (8,1 9,6 %), glicozizi iridoizi
(harpagid), glucozizi
(teucrozid), triterpene (acid ursolic), alcool
triterpenic (beta-amirin), sesquiterpene
(marubin), saponine, ulei volatil (0,07 %).
- Pigmeni: beta-caroten, diosmin, izoquercitrin,
scutellarin.
- Diterpene: teucrin A, teucrin B, teucrin C,
teucrin D, teucrin E, teucrin F, teucrin G,
teucvidin, teuflidin, teugin, clerodan,
neoclerodan.
- Steroli: beta-sitosterol, stigmasterol.
- Acizi: acid cafeic, acid clorogenic.
Aciune terapeutic
Antiseptic, astringent, bactericid, depurativ,
stimulant, stomahic, sudorific, tonic,
vermifug.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: TEUCRIUM SCODIUM L.
Denumire popular: Iarb unsuroas
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Lamiales
Familia: Lamiaceae
Subfamilia:
Plant peren, de 10-50 cm inlime; tulpini
drepte sau ascendente, simple sau ramificate,
adeseori roietice, la baz cu stoloni repeni;
frunzele
sesile sau aproape sesile, alungit ovate, crenat-
serate pan aproape de baz, pe ambele fee i mai
ales pe cea inferioar in lungul nervurilor
pubescente; flori roietice (rar albe), scurt
pedicelate, dispuse cate 2-6 in verticil axilar,
adesea dispuse unilateral; inflorirea: iulie-
august; fruct
achen.
Specie higrofit; sporadic in zona de step-
etajul gorunului, pajiti inmltinite, malul
apelor.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Herba conine: alcooli triterpenici (beta-
amirin), steroli (beta-sitosterol, stigmasterol),
flavonoide (quercitrin, izoquercitrin, rutin),
saponine,
triterpene ( acid ursolic) i compui amari
(scordein).
Aciune terapeutic
Antiseptic, astringent, laxativ, purgativ,
sudorific, stimulant, tonic, vulnerar i
vermifug.
Importana
Medicinala,
tinctoriala
Utilizare
Pentru tratarea inflamaiilor, tusei.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: THYMUS VULGARIS L.
Denumire popular: Cimbrior.
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Lamiales
Familia: Lamiaceae
Subfamilia:
Organe utilizate
Compoziia chimic
Aciune terapeutic
Bactericid, antiseptic, antimicrobian,
astringent, antispasmodic, diuretic, tonic i
imunostimulant.
Importana
Utilizare
Uleiul volatil extras din aceast plant este
utilizat in cazurile de afeciuni nervoase,
circulatorii, digestive i circulaie sangvin
necorespunztoare.
Recoltare
Herba, manual, cu secera si uneori cu cositaoarea
mecanica, la inceput de inflorit
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: THUJA OCCIDENTALIS L.
Denumire popular: Arborele vieii
Sinonime tiinifice:
Brduli, Jolc, Sosna, Tmie, Tuie,
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Clasa: Pinatae
Subclasa:
Ordinul: Pinales
Subfamilia: Thujoideae
Arbore cu inlimea pan la 20 m, cu ramuri
orizontale i coroana piramidal; lujerii
comprimai, stau in plan orizontal sau oblic;
frunzele solzoase
sunt dispuse imbricat, cele de pe faa inferioar
ca i cele de pe faa superioar au glande
rezinifere proeminente, circulare; conurile femele
ovoide,
alctuite din 4-5 perechi de solzi imbricai,
subiri, pieloi cu varful drept, scurt-mucronat;
seminele au 2 aripi.
Specie cultivat ca plant ornamental; originar
din America de Nord.
Organe utilizate
Pentru uz medicinal se utilizeaz ramurile i
lemnul.
Compoziia chimic
Principalii componeni chimici determinai in
aceast specie sunt: glucide (sequoyitol),
vitamine (acid ascorbic), taninuri catechinice,
mucilagii,
steroli (beta-sitosterol), rezine, acid rezinic,
mioinozitol, pinitol (ester metilic al
inozitolului), acizi alifatici (acid valerianic),
monoterpene (alfa- i
beta-thujaplicin), sesquiterpene (occidentalol,
occidol), acidjuniperic.
Glucozizi flavonici ca thujina (quercetin-3-
ramnozid), quercitrin, campferol-3-ramnozid,
mircetin-3-glicozid, mircetin-3-ramnozid,.
Burzo .a. (nepublicat) au determinat compoziia
chimic a uleiurilor volatile extrase din frunzele
de Thuja occidentalis. In acest caz, ponderea
intre
substanele determinate a fost deinut de limonen
(41,94 % i homomirtenol (21,07 %). In cantitate
mai mic au fost detrminate urmtoarele
substane: 3-caren (3,73 %), alfa-pinen (3,62 %),
4-terpineol (2,90 %), stachen (2,38 %), alfa-
terpinil acetat (2,23 %), beta-ionon (1,45 %),
betacubeben
(1,36 %), beta-pinen (1,34 %), ?-cadinen (0,98
%), terpinolen (0,88 %), alfa-fenchen (0,77 %),
bornil acetat (0,71 %), germacren D-4-
ol (0,68 %), cembren (0,68 %), camfor (0,61 ),
thujopsen (0,59 %), trans-carvil acetat (0,56 %),
beta-felandren (0,55 %), trans-p-menta-2,8-dienol
(0,53 %), cadinen (0,52 %), alfa-cubeben (0,48 %),
mirtenil acetat (0,45 %), r-terpinen (0,43 %),
cis-verbenol (0,39 %), cedrol (0,39 %), cubeben
(0,37 %), cis-4-decenal (0,36 %), carvil acetat
(0,34 %), alfa-terpineol (0,31 %) i mirtenal
(0,26 %).
Detalii...
Aciune terapeutic
Extractele au aciune antiviral.
Importana
Toxica,
medicinala,
tananta
Utilizare
Se folosete pentru tratarea bronitei,
reumatismului, psoriazisului, tuseii pentru
stimularea circulaiei sangvine.
Tuia a fost folosit in medicin pentru tratarea
malariei, cancerului, infeciile tractului
respirator. Extractul din tuia a fost folosit cu
rezultate bune ca
insecticid impotriva larvelor de Spodoptera
littoralis, dar are aciune antibacterian sczut
asupra bacteriei Gram pozitive Bacillus coagulans.
Recoltare
Tulpini, muguri
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: THUJA ORIENTALIS L.
Denumire popular: Tuia
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Clasa: Pinatae
Subclasa:
Ordinul: Pinales
Subfamilia: Thujoideae
Organe utilizate
Compoziia chimic
Principalii componeni identificai de Burzo .a.
(nepublicat) in specia Thuja orientalis sunt:
alfa-pinenul (49,11 %), cedrolul (14,63 %),
betacariofilenul
(6,63 %), thujopsenul (5,54 %) i alfa-
cariofilenul (4,30 %). In cantitate mai mic s-au
detrminat la urmtorii componeni: betafelandren
(2,37 %), beta-cubeben 1,56 %), limonen (1,41 %),
pseudopinen (1,39 %), cedren (1,25 %), beta-pinen
(1,18 %), globulol (0,93),
cariofilen oxid (0,74 %), terpinen-4-ol (0,57 %),
terpinil acetat (0,54 %), -cadinen (0,55 %), r-
cadinen (0,51 %), terpinolen (0,41 %), o-cimen
(0,36
%), beta-elemen (0,34 %), cuparen (0,34 %), bornil
acetat (0,32 %), cis-verbenol (0,29 %),
undecatrien (0,29 %), triciclen (0,28 %),
transpinocarveol
(0,28 %), 3-caren (0,28 %), beta-guaien (0,25 %),
cubenol (0,24 %), linalol (0,22 %), p-cimen-8-ol
(0,14 %), alfa-terpineol (0,14 %),
beta-burbonen (0,14 %), r-muurolen (0,14 %),
elemol (0,13 %), tau-cadinol (0,13 %), verbenon
(0,12 %) i alfa-longipinen (0,11 %),
Uleiul volatil extras din frunzele de Thuja
plicata conine: 77,37 % 3-thujanon, 7,38 %
thujon, 3,58 % beta-felandren, 2,35 % etilmetil
butirat,
2,30 % terpinen-4-ol, 1,02 % estragol, 0,65 %
beta-pinen, 0,50 % r-terpinen, 0,49 % alfa-pinen,
0,41 % D-limonen, 0,38 % alfa-terpinen, 0,27 %
ocimen,
0,27 % cis-beta-terpineol, 0,20 % 3-thujen, 0,20 %
verbenol, 0,15 % alfa-terpineol, 0,14 %
terpinolen, 0,10 % izothujol, 0,09 % alfa-terpinil
acetat, 0,08 % 1,5-mentadien-1-ol, 0,08 % mirtenil
acetat, 0,08 % citronelil acetat, 0,07 % carvacrol
i 0,06 % etil caproat (Burzo .a., nepublicat).
Aciune terapeutic
Extractele obinute din Thuja occidentalis au
proprieti antireumatice, expectorante,
antiinflamatorii, antiseptice, antivirale,
antifungice, diuretice,
antihelmintice i sedative.
Importana
Utilizare
Extactele sunt astingent amare, folosite pentru
tatarea tusei, sangerrilor, hemoragiei,
bronitei, astmului, dezinteriei, palpitaii,
insomni i a
durerilor provicate de artrit.
Se utilizeaz pentru tratarea psoriazisului,
reumatismului, bronitelor, durerilor de cap, a
gripei, cistitei, arteritei i a ulceraiilor
provocate de sifilis.
De asemenea intarzie menstruaia.
Uleiul volatil are aciune antiseptic i
expectorant, iar extractul din coaja intern
stimuleaz menstruaia. Uleiul se mai utilizeaz
i in industria
parfumurilor, deodorantelor i detergenilor.
Se recomand s se evite utilizarea de ctre
femeile gravide.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: THYMUS CALLIERI Borb.
Denumire popular: Cimbru
Sinonime tiinifice: T. glabrescens Willd. subsp.
urumovii (Velen) Jalas
Lmioar
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Lamiales
Familia: Lamiaceae
Subfamilia:
Plant peren; tulpini pseudorepente de pan la 15
cm inlime; frunzele liniar lanceolate, lung
cuneate, spre varf puin mai late, ciliate numai
spre
baz; flori mici, roii, dispuse in inflorescen
capitat, puin alungit; inflorirea: mai-iunie;
fruct achen.
Specie xerofit, termofit; rar in zona de step-
zona de silvostep, pajiti, pe soluri scheletice.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Uleiul volatil provenit din spacia Thymus callieri
conine: 17,66 % trans-ocimen, 11,60 % linalol,
8,55 % mircen, 7,57 % camfen, 5,64 % alfapinen,
4,71 % limonen, 4,34 % trans-nerolidol, 4,21 % p-
cineol, 3,40 % germacren D, 3,37 % ?-cadinol,
3,07 % ?-cadinen, 2,69 % rmuurolen,
2,16 % beta-pinen, 2,15 % alfa-cadinol, 1,93 %
beta-cubeben, 1,80 % beta-farnesen, 1,70 %
alloaromadendren, 1,47 % tau-muurolol,
1,42 % r-gurjunen, 0,93 % beta-cariofilen, 0,82 %
bornil acetat, 0,77 % alfa-terpineol, 0,68 %
geranil acetat, 0,63 % camfor, 0,63 % izoborneol,
0,43 % ?-elemen, 0,42 % alloocimen, 0,41 %
cis-beta-terpineol i 0,14 % alfa-muurolen.
Detalii...
Aciune terapeutic
Extractele obinute din plantele de Thymus au
proprieti: antiseptice, calmante, diuretic,
antihelmintic, carminativ, expectorante,
sedative i
tonice.
Importana
Utilizare
Se utilizeaz pentru tratarea tusei, astmului,
laringitei, gastritei, diareei i bronitei. Se
utilizeaz i ca tratament extern in caz de
reumatism, artrit i
infecii fungice. Datorit proprietilor
antioxidante, extractele pot preveni peroxidarea
lipidelor, care este asociat cu boli degenerative
ale ochilor
i boli ale articulaiilor.
Uleiul volatil este antiseptic i se utilizeaz in
industria spunurilor, deodorantelor i a
detergenilor.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: THYMUS GLABRESCENS L.
Denumire popular: Cimbru
Sinonime tiinifice:
Lmioar
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Lamiales
Familia: Lamiaceae
Subfamilia:
Plant peren; tulpini procumbente sau drepte de
5-15 cm inlime; frunzele ramurilor florifere
inegale, se mresc spre inflorescen, eliptice
sau
eliptic lanceolate, glabre pe ambele fee; ramuri
florifere cilindrice, proase de jur imprejur,
flori mici; inflorirea: mai-iulie; fruct achen.
Specie oligotrof, xerofit-xeromezofit;
frecvent in zona de step-etajul boreal, pajiti,
tufriuri.
Detalii...
Organe utilizate
Se utilizeaz prile aeriene ale plantei, care
conin uleiuri volatile cu monoterpene aromatice.
Compoziia chimic
Principalii componeni determinai in organele
aeriene ale acestei plante sunt: uleiurile
volatile (pan la 2,7 %), taninurile, saponozidele
sterolice
(acid ursolic, acid oleanolic, acid labiatic) i
substanele minerale. Dup Burzo i Mihaescu
(nepublicat), coninutul de elemente minerale din
100 g
esut este urmtorul:
-Pentru flori: 343 mg K, 313 mg Ca, 115 mg Mg, 76
mg Fe i 23,9 mg Na.
-Pentru frunze: 529 mg K, 482 mg Ca, 177,6 mg Mg,
118,6 mg Fe i 36,9 mg Na.
-Pentru tulpini: 308 mg Ca, 174 mg K, 81,6 mg Mg,
48,0 mg Fe i 15,8 mg Na.
-Pentru rdcini: 548 mg K, 530 mg Ca, 134,7 mg
Fe, 37,1 mg Na i 11,3 mg Mg.
Acizi fenolici determinai in organele aeriene
sunt: acidul rozmarinic, acidul cafeic i acidul
clorogenic.
Dintre flavone au fost identificate: mono i
diglicozizii luteolului i apigenolului, timonina,
xantomicrol, cirzienol, vincenin 2.
Cimbrul conine in organele aeriene flavone tri-O-
substituite cum este: acacetinul, tetra-O-
substituite ca: cirsimaritinul, ladaneinul, penta-
Osubstituii
ca: thymusinul, xanthomicrolul, nevadensinul,
desmetoxicentaureidinul, cirsilineolul,
eupatorinul, eupatilinul, hoxa-O-substituii ca:
thymoninul, hymenoxinul i 5-desmetoxinobiletinul.
Dintre glicozizii flavonici au fost identificai:
apigenin 7-xilozid-ul, iar flavanonele sunt
reprezentate de naringenin,
speciei Thymus glabrescens reprezint 0,8 2,6 %
i conine: 47,92 % carvacrol, 36,04 %
gammaterpinen,
6,75 % cimen, 2,09 % alfa-terpinen, 1,60 % beta-
pinen, 1,45 % alfa-thujen, 1,03 % alfa-pinen, 0,52
% sabinen, 0,46 % limonen, 0,25 %
limonen oxid, 0,23 % alfa-felandren, 0,16 %
izocariofilen, 0,16 % beta-bisabolen, 0,13 % 4-
terpineol, 012 % timol acetat, 0,10 % cariofilen
oxid i
0,07 % cis-beta-terpineol (Burzo .a.2004).
Detalii...
Aciune terapeutic
Antiseptic, antifungic i antispasmodic.
Importana
Utilizare
Se folosete in caz de grip, tuse i bronit.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: TILIA CORDATA Miller
Denumire popular: Tei pucios
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subincrengtura: Magnoliphytina
Ordinul: Malvales
Familia: Tiliaceae
Subfamilia:
Arbore de 10-20 m inlime, cu frunze de 3-7 cm
lungimr, cordate, serate, cu smocuri de peri
ruginii pe epiderma inferioar. Florile sunt mici,
galbene, cu miros specific, plcut, grupate in
inflorescene al cror peduncul concrete cu o
hipsofil alungit. Fructul este achen.
Organe utilizate
Inflorescenele tinere cu bractei, lemnul, coaja
i seva.
Compoziia chimic
Principalii componeni chimici din florile acestei
plante sunt: substana uscat total (23,77 %),
glucide, galotaninuri, catehine (acid protocatehic
i
acid eleagic), uleiurile volatile, mucilagiile,
furanocumarine (frangozid, esculozid), saponine
(tiliadin), compui alifatici (docozan) i
substanele
minerale (2,48 %). Dintre elementele minerale
determinate in florile de tei se pot meniona:
potasiul (400,5 mg/ 100 g), calciul (400,4 mg/ 100
g),
magneziul 68,6 mg/ 100 g), sodiul (5,47 mg/ 100
g), fierul (2,30 mg/ 100 g) i zincul (0,92 mg/
100 g).
Acizi fenolici: acid cafeic, acid p-cumaric, acid
clorogenic.
Mucilagiile formeaz prin hidroliz acid D-
galacturonic, metilpentoz i hexoze.
Florile de Tilia conin urmtorii pigmeni:
kampferol- 3-glucozid- 7-cumaroil, campferol-3-
glucozid (astragalin), kampferol-3-ramnozid,
kampferol-3,7-diramnozid (kampferitrozid),
kampferol-3-glucozid-7-ramnozid, quercetol-3-
ramnozid (quercitrozid) , quercetol-3-glucozid
(izoquercitrozid), afzelin.
Vidal i Richard (1986) au identificat in
uleiurile volatile extrase din florile de tei 40
de componeni. Cea mai mare cantitate a fost
deinut de pcimen
(13,20 %), carvacrol (10,20 %), timol (6,55 %),
terpinen-4-ol (5,90 %), gamma-terpinen (5,40 %),
nonanal (3,50 %), cis-sabinen hidrat (2,90
%), pentanal (2,25 %), linalool (2,20 %) i mircen
(2,20 %). In cantiti mici au fost detrminate i
urmtoarele substane: alfa-terpinen,
fenilacetaldehid, hexanal, heptanal, alfa-
terpineol, 1,8-cineol, limonen, alfa-pinen, acid
2-metilbutanoic, acid nonanoic, 1,2,4,6-
tetrametilpentadecan-2-on, terpinolen, p-cimen-8-
ol, dacanal, beta-cariofilen, 6-metil-5-heopten-2-
on, alfa-thujen, cariofilen oxid, benzaldehid,
campfen, 3-metilbutanol, (E,E)-2,4-decadienal,
dibutil ftalid, anisaldehid, 1-hexenal-3, (Z)-3-
hexenilfenilacetat, (E,Z)-2,6-nonadienal, octanal
i
pentadecan.
Frunzele de tei conin in funcie de faza de
maturare: 63,7 74,6 % ap, 130,1 244,9 mg/100
g pigmeni clorofilieni, 14,4 27,4 mg/ 100 g
pigmeni carotenoizi, acid ascorbic, 2,9 3,3 %
lipide, triterpene (beta-amirin), flobafene,
linarin, 1,8 3,2 % substane minerale, din care
ponderea o dein calciul (332,6 400,4 mg/100 g),
potasiul (288,5 400,5 mg/100 g) i magneziul
(68,6 92,1 mg/ 100 g).
Lemnul de tei conine: zaharoz, steroli (beta-
sitosterol, stigmasterol), triterpene (taraxerol),
acid linoleic, acid linolenic, acid oleic, acid
palmitic,
squalen.
Aciune terapeutic
Extractele din flori de tei au aciune emolient,
spasmolitic, sedativ, hipotensiv, laxativ i
sudorific.
Importana
Medicinala, producatoare de lemn, producatoare de
fibre textile
Utilizare
Are efect profilactic in dezvoltarea
aterosclerozei i a hipertensiunii. Se utilizeaz
pentru tratarea gripei, cefalei, convulsiilor,
nervozitii,
palpitaiilor, reumatismului, indigestiilor,
pentru tratarea bolilor de stomac, ficat i ochi.
In exces, florile de tei au efect cardiotoxic.
Mucilagiile au rol protector, emolient al
mucoaselor cilor respiratorii (bronite, laringo-
faringite), ca sedativ. Intr in compozitia unor
ceaiuri
medicinale folosite in rceli, grip, afeciuni
ale cilor respiratorii, insomnii. Florile de tei
sunt bune sudorifice, prin aciunea direct a
glucozizilor
asupra glandelor sudorifice. Are i aciune
coleretic, antispasmodic i uor dilatatoare a
coronarienelor. Se folosete n migrene i
afeciuni
hepato-biliare. Toate prile plantei au aciune
hipotensiv dar cele mai active sunt seminele.
Scoara are proprieti antispastice, coleretice,
vasodilatatoare, putaad fi utilizatla in
afecunile hepato-biliare i in migrene. Utilizari
in homeopatie. Tinctura mam (Tilia) se prepar
din flori
proaspete i se utilizeaz in reumatism, dermatite
alergice, urticarie i in tuse. In homeopatia
veterinar se pot folosi mugurii (D3) ca remediu
bun
tranchilizant (Nervosyl).
Recoltare
Flori, manual, in luna iunie
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: TRIBULUS TERRESTRIS L.
Denumire popular: Colii babei.
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Rutales
Familia: Zygophyllaceae
Subfamilia:
Plant erbacee, anual; tulpina ajunge la 10-60 cm
inlime; frunze paripenat compuse, cu 5-8 perechi
de foliole; flori galbene; inflorirea:
maiseptembrie;
fructul se desface in 5 mericarpii spinoase..
Specie xerofit- xeromezofit, oligotrof,
termofit; frecvent in zona de step-etajul
gorunului, locuri cultivate i ruderale, pajiti,
soluri nisipoase,
nisipo-pietroase.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Tulpinile acestei specii conin: flavonoli
(astragalin), saponine steroidale (ruscogenin),
alcaloizi cu nucleu indolic (harman).
Glicozide steroidale: hecogenin, neohecogitogenin-
3-O-beta-D-glucopiranozid, neotigogenin-3-0-beta-
D-xilopiranozil (14) [beta-Dxilopropanozil
(12)]-beta-D-galactopiranozid
Saponine: saponin-3, saponin-4, saponin-7,
saponozid C, diosgenin, diosgin,
desoxidiosgenin, protodioscin, terrestrozid,
tribulozin i
neohecogenin-3-O-beta-D-glucopiranozid.
Frunzele conin: ap (72-79 %), lipide (0,5 %),
proteine (5,4-7,2 %), acid ascorbic (42 mg/ 100
g), oxalai, tribulozid, pigmeni (kampferol-3-
glucozid, kampferol-3-rutinozid, tribulozid).
In flori s-au determinat urmtoarele substane:
steroli (beta-sitosterol, campesterol,
stigmasterol), pigmeni (kampferol, quercetin),
sapogenine
(gitogenin, neogitogenin).
Seminele conin alcaloizi (harmin).
Aciune terapeutic
Seminele au aciune avortiv, antihelmintic,
diuretic i tonic.
Importana
Utilizare
Stimuleaz circulaia sangvin, trateaz impotena
masculin (Bremner .a., 1995), gonorea i
urinarea nestpanit.
Tribulus terrestris este folosit in diverse
tratamente: scade glicemia, micorand activitatea
speciilor reactive de oxigen, in cancer (inhib
creterea a
numeroase linii celulare), boli inflamatorii
(inhib cox-2), HTA (vasodilatator i efect
similar IEC inhibitorilor de enzima de conversie
ai
angiotensinei, dar i diuretic mai bun chiar decat
furosemidul), boli hepatice (este i
hepatoprotector, scade AST-transaminaze),
dislipidemii (scade
LDL-colesterolul, scade trigliceridele
plasmatice), in angina pectoral, dup infarct
miocardic, impiedic remodelarea ventricular
(scade nivelul
Bax i Bcl-2, mai bine chiar decat simvastatina),
infecii fungice (are efect antifungic pe Candida
albicans, Candida glabrata, Candida parapsilosis,
Candida tropicalis, Candida krusei i Cryptococcus
neoformans), infecii helmintice, disfuncie
erectil, angin pectoral.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: TRIFOLIUM PRATENSE L.
Denumire popular: Trifoi rou
Sinonime tiinifice:
Trifoi, Bujorul vielului, Capul dracului, Capul popii,
Cncei, Ciucurul popii, Ciucurul voinicului, Luhr,
Luhr, Tirifoi, Trafoi, Trifoi slbatic, Trifoi turcesc,
Trifoiul calului
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Fabales
Subfamilia:
Plant peren; rdcin pivotant, ce poate ajunge
la 1-5 m adancime; tulpina lignificat la baz;
frunzele alterne, trifoliolate, cu peiolul
concrescut
cu 2 stipele membranoase; foliolele sunt eliptice,
ovate sau obovate, cu marginea intreag sau fin
ciliat; foliolele au pe faa superioar o pat de
culoare mai deschis sub forma literei V, cu
deschiderea spre baza foliolelor; florile dispuse
in capitule, de culoare roietic; inflorirea
maiseptembrie;
fruct pstaie monosperm.
Specie xeromezofit-mezofit, mezotrof-eutrof;
cultivat furajer; frecvent in zona de
silvostep-etajul boreal, pajiti, rariti de
pdure;
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaz florile.
Compoziia chimic
Plantele conin urmtoarele substane: lipide (1,1
3,6 %), proteine (4,1 %), rezine, cumarin,
fitoalexine (pisatin, homopisatin)
Steroli: beta-sitosterol-D-dlucozid, campesterol,
cumasterol.
Pigmeni: genistein, cianidin, daidzein,
daidzen-glicozid, izoramnetin, izoramnetin
glicozid, ononin, orobol-4-metileter,
pseudobaptigenin,
medicarpin, pectolinarin.
Aminoacizi: valin, tirozin, triptofan, treonin,
serin, fenilalanin, metionin, lizin, leucin,
asparagin, izoleucin, acid glutamic i
aminoacizi
neproteici: acid pipecolic.
Alantolactone: acid alantoic.
Triterpene: soyasapogenol.
Inflorescenele conin: lipide (3,6 %), proteine
(11,5 %), vitamine (acid ascorbic, riboflavin,
tiamin), saponine (trifozid), acizi fenolici
(acid
salicilic), cetone ciclice (ionon), hidrocarburi
(hentriacontan), cumarine (cumestrol).
Steroli: alfa-tocoferol, beta-caroten, beta-
sitosterol.
Pigmeni: daidzein, izoramnetin, malvidin,
peonoidin, pratol, pratensein, biochanin A,
formonometin, maackiain, trifolirhizin.
Aciune terapeutic
Extractele din flori au aciune antispasmotic,
antiinflamatoare, diuretic, expectorant,
sedativ, tonic i anticanceroas.
Importana
Medicinala,
toxica,
tinctoriala
Utilizare
Se utilizeaz ca tratament pentru exeme,
psoriazis, tuse, bronite, tuberculoz, precum i
in cazul bolilor degenerative.
In medicina, uman, popular se folosesc florile,
sub form de infuzie ca adjuvant impotriva tusei,
diareei, boli renale, gut; decoctul din flori se
folosete pentru tratarea spondilitei
anchilozante. Ca tratament de uz extern, infuzia
din flori ajut in calmarea durerilor reumatice.
Alte utilizri:
Pentru zootehnie reprezint o bun plant
furajer, iar pentru apicultur, reprezint o
important specie melifer;
In agricultur prezint importan pentru-c
structureaz foarte bine solul i il imbogete
in azot.
Recoltare
Frunze, radacini, seminte, flori
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: TRIGONELLA FOENUM-GRAECUM L.
Denumire popular: Schinduf
Sinonime tiinifice:
Sfndoc, Molotru, Schindu, Schindui, Sfndig, Sfnduh,
Sfunduc
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Fabales
Subfamilia:
Plant anual; tulpina de 30-50 cm inlime;
frunzele trifoliolate, foliolele obovat-
lanceolate, serat-dinate pe toat marginea, de 2-
5 cm lungime i
1-1,5 cm lime; flori solitare sau in perechi,
alb-glbui, nuanate violet;; inflorirea iunie-
august; fruct pstaie, de 3-10 cm lungime.
Cultivat ca furajer, surogat de cafea i
subspontan.
Organe utilizate
Se utilizeaz florile recoltate in lunile aprilie
iunie i seminele uscate.
Compoziia chimic
Substanele identificate in esuturile acestei
plante sunt: xiloz, lignine (28 %), protopectin,
uleiuri volatile, acetilcolin i substane
minerale.
In esuturile acestei plante au mai foast
identificai:
Alcaloizi de tip piridinic: trigonellin.
Pigmeni: kampferol, vitexin, vitexin-7-glucozid,
vicenin-1, vicenin-2, homoorientin, xantofil,
beta-caroten.
Vitamine: acid ascorbic (52 mg/ 100 g), rutin,
piridoxin.
Cumarine: 3,4,7-trimetilcumarin, 4-metil-7-
acetoxicumarin, 7-acetoxi-4-metilcumarin,
vitexin-2-O-P-cumarat.
Saponine: trigonellozid, graecunin A-N,
fenugreekin.
Sapogenine steroidale: diosgenin, yamogenin-3-26-
diglicozid, yamogenin-tetrozid.
Bhaumik i Datta (1986) au precizat sinteza
diosgeninei este stimulat de prezena azotului i
potasiului i de absena fosforului.
Seminele conin: glucide (10,0 %), zaharoz (0,1
1,2 %), galactinol, trigonellin, lipide (6,2
7,2 %), mucilagii (18 28 %), proteine (22 30
%), colin, steroizi (yamogenin), substane
minerale i ap (6,2 %).
Alcaloizi de tip piridinic: trigonellin,
genianin i carpain.
Pigmeni: izovitexin, apigenin, luteolin,
quercetin, orientin, vitexin i izovitexin.
Acizi grai: acid stearic, acid oleic, acid
arahidic.
Vitamine: acid ascorbic (2,7 3,6 mg/ 100 g),
niacin, acid nicotinic, riboflavin, tiamin,
acid nicotinic.
Aminoacizi: 4-hidroxiizoleucin, acid aspartic
(2,3 2,9 %), arginin (2,2 2,7 %), alanin,
histidin, lizin, tirozin, triptofan, treonin,
serin (1,2
1,3 %), prolin (1,1 1,7 %), fenilalanin (1,0
1,1 %), metionin (0,3 %).
Glicozizi ce produc prin hidroliz sapogenine
steroidale: diosgenin, yamogenin, tigogenin i
neotigogenin.
Saponine: gitogenin, neogitogenin, trillin,
dioscin, diosgenin (0,3 1,9 %) fenugreekin,
trigonelozid.
Cercetrile efectuate de Bhaumik i Datta (1986)
au precizat c absena fosforului i prezena
azotului i a potasiului are un efect stimulator
asupra
sintezei i acumulrii diosgeninei in esuturile
acestei plante.
Aciune terapeutic
Extractele obinute din semine au aciune: toxic,
antidiabetic, anticolesterolemic,
antiinflamatoare, antitumoral, cardiotonic,
diuretic,
expectorant, febrifug, tonic, laxativ,
hipoglicemiant, hipotensiv i antimicrobian.
Importana
Utilizare
Se utilizeaz pentru pierderea apetitului, pentru
inducerea contraciilor uterine, anemie, astenie,
celulit, diabet i pentru tratarea cancerului de
ficat,
inflamaiilor, furunculelor i a ulcerelor.
Extractele in metanol din semine au proprieti
asmntoare cu ale insulinei, determinand scderea
coninutului de glucide din sange.
Alte utilizri:
In alimentaie sunt folosii lstarii tineri, in
preparate culinare, seminele crude mcinate sunt
folosite ca i condiment, iar seminele uscate,
prjite
ca surogat de cafea. Planta uscat i mrunit se
folosete pentru aromatizarea fripturilor la
grtar.
- In industrie, din seminele mcinate se fabric
apreturi pentru esturi de lan i bumbac.
In medicina, uman, popular se folosesc
seminele, care sub form de infuzie stimuleaz
metabolismul, sistemul nervos central i neuro-
muscular,
secreia de lapte la luze, in anemie,
tuberculoz, tulburri digestive, astenie fizic
i psihic, sarcin, atiinflamator i cicatrizant;
tinctura din
semine se folosete pentru tratarea ascaridiozei,
i tricocefalozei; uz extern - cataplasmele
obinute din semine mcinate trateaz
furunculele, rnile
purulente, inflamaiile, abcesele i ganglioni;
In medicin veterinar se folosesc seminele,
pentru ameliorarea strii de nutriie a animalelor
i pentru ingrarea cailor.
In cosmetic, decoctul din semine se folosete
impotriva mtreii i vindecarea bubelor de pe
pielea capului.
In zootehnie se folosesc prile aeriene ale
plantei, in hrana animalelor (in special a
cailor).
Recoltare
Seminte, direct in lan cu combina, cand pastile au
inceput sa se usuce
Denumire
Denumire tiinific: TRITICUM AESTIVUM L.
Denumire popular: Grau
Sinonime tiinifice: T. sativum Lam. T. vulgare
Vill.
Gru comun, Arnut, Gru crnu, Gru de toamn, Gru
rusesc, Gru alb, Hulc, Lei, Ulc;
Incadrare taxonomic
Regnul:
Clasa: Liliopsida
Subclasa: Liliidae
Subfamilia:
tulpina de 40-150 cm; frunzele sunt sesile cu
ligul mic, iar urechiuele sunt de mrime medie;
inflorescena este un spic compus, rahisul format
din internoduri scurte, arcuite, umflate i
proase in partea superioar;florile sunt
protejate de dou
palee, iar cea inferioar poate fi prevzut sau
nu cu arist; inflorirea iunie-iulie; fructul
cariops gola, maronie.
Cere clim moderat de cald i umed; este
cultivat in toat ara pe soluri bogate.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Cariopsele care se utilizeaz in alimenaie au
urmtoarea compoziie chimic: 12,5 % ap, 11,6 %
proteine, 2,2 % lipide, 72,1 % glucide i 2,1 %
fibre.
In 100 g cariopse s-au determinat urmtoarele
cantiti de vitamine: 0,37 mg tiamin, 0,12 mg
riboflavin, 4,6 mg niacin, 1,2 mg acid
pantotenic,
0,44 mg piridoxin i 0,05 mg acid folic.
Cariopsele de grau au urmtorul coninut de acizi
grai: 9,52 % acid palmitic, 0,47 % acid stearic,
28,57 % aci oleic, 42,86 % acid linoleic i 0,47 %
acid linolenic.
Coninutul de aminoacizi din 100 g cariopse de
grau variaz astfel: 510 mg izoleucin, 811 mg
cistin, 575 mg fenilalanin, 261 mg tirozin, 445
mg treonin, 169 mg triptofan, 562 mg valin, 692
mg arginin, 261 mg histidin, 405 mg
mg serin.
este de 1,6 %, din care 500 mg/100 g potasiu, 382
mg/ 100 g fosfor, 48 mg/100 g calciu, 5,0 mg /100
g sodiu, 3,3 mg/100 g fier,173 mg/ 100 g magneziu,
2,5 mg/100 g zinc, 2,0 mg/100 g mangan i 0,21
mg/100 g cupru.
Aciune terapeutic
Importana
Alimentara
Utilizare
Graul reprezint principala plant utilizat in
scop alimentar.
Alimentaie - boabele de grau se folosesc la
fabricarea painii, iar din trae se obine
borul;
Industrie - fina de grau se utilizeaz la
fabricarea painii, pastelor finoase, griului,
biscuiilor, sau ca materie prim in industria
amidonului,
alcoolului, dextrinelor, glucozei, iar paiele se
folosesc in industria celulozei;
Medicin, uman, popular - uz intern - boabele
incolite trateaz astenia, bronita, bolile
intestinale, bolile oftalmologice, constipaiile;
uz extern -
tratarea bolilor de piele;
enteritelor i antiinflamator al intestinului
gros; - uz extern - tratarea eczemelor i
dermatitelor;
Zootehnie - traele se utilizeaz in hrana
animalelor, paiele sunt folosite ca siloz sau
aternut.
Recoltare
- Cariopse (boabe)
recoltare mecanizata cu combina, in perioada
iulie-august
- Frunze verzi
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: TROPAEOLUM MAJUS L.
Denumire popular: Condurul doamnei
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Geraniales
Familia: Tropaeolaceae
Subfamilia:
Este o plant anual, erbacee, cu tulpina
taratoare sau urctoare, cu frunze peltate,
orbiculare, lung peiolate. Florile sunt solitare,
zigomorfe,
hermafrodite, pintenate, portocalii. Fructele sunt
globuloase i se desfac la maturitate in 3
mericarii monosperme.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Frunzele de Tropaeolum conin 2,2 % proteine, 0,3
% lipide, 3,0 % glucide, 79,0 mg/ 100 g acid
ascorbic, 0,08 mg/100 g tiamin, 0,160 mg/ 100 g
riboflavin i 0,899 mg/ 100 g niacin.
Frunzele conin glicozizi cu sulf ca: benzil-
senevolul, D-butil-senevol-sec.
Aceast specie are florile galben rocate cu
vinioare de culoarea sangelui datorat prezenei
pelargonidin 3-gentiobiozidului.
Aciune terapeutic
Extractele din frunze au aciune antibacterian,
antiseptic i digestiv.
Importana
Alimentara,
medicinala
Utilizare
Extractele se folosesc pentru tratarea bolilor
respiratorii i urinare, precum i sub form de
tratamente externe, datorit efectului antiseptic.
Extractele din semine au efect vermifug.
Recoltare
Flori, fruze, seminte, pastai
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: TULIPA GESNERIANA L.
Denumire popular: Lalea
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Clasa: Liliopsida
Subclasa: Liliidae
Ordinul: Liliales
Familia: Liliaceae
Subfamilia:
Este o plant peren cu bulb tunicat, cu frunze
eliptic-alungite. Perigonul este format din 6
tepale de diferite culori, in funcie de cultivar,
iar fructul
este o capsul.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Bulbul conine urmtoarele substane: amidon,
zaharoz, compui alifatici (1-tulipoziod A, 1-
tulipozid B, tulipozid C, 6-tulipozid A), beta-
hidroxialfa-
metilen-gamma-butirolacton, glicozidul alfa-
metilen-butirolactonei, acid glioxilic, acid
oxalic, acid piperocolinic, tulipinin.
Aciune terapeutic
Importana
Toxica
Utilizare
Florile aflate la sfaritul perioadei de
inflorire, se utilizeaz in scop tinctorial.
Pigmenii hidrosolubili extrai permit realizarea
de nuane de vernil
deschis i kaki glbui.
Vopsirea se face cu extracte obinute din flori
proaspete, iar culoarea vernil deschis se
realizeaz in cazul lanii mordate cu sulfat de
aluminiu i
potasiu iar kaki-glbui, la cea mordat cu
bicromat de potasiu (Chiril .a., 1999).
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: TUSSILAGO FARFARA L.
Denumire popular: Podbal
Sinonime tiinifice:
Podbeal,Bruscni, Brustan, Brustur alb, Brustur de ru,
Brustur dulce, Brusturel, Cenuoar, Cenuoas
alb, Glbinele, Gua ginii, Limba vecinei, Lpoel,
Papalung, Ppdie, Podbeal, Papapung,podbel,
Podbial, Podval, Polbal, Polbeag, Polbean, Popdeal, Porbeal,
Potbal, Potval, Rotungioare
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Familia: Asteraceae
Subfamilia:
Plant peren; rizom alb vertical sau orizontal
lung pan la 1 m; tulpina alb, la inflorirea de
5-15 cm, tomentoas; frunzele apar dup inflorire,
scurt
sau lung peiolate, limbul frunzei aproape rotund,
adanc cordat, lat de pan la 30 cm, in tineree
tomentos pe ambele fee, mai tarziu glabru pe faa
superioar; antodiile mari, dup inflorire devin
nutante; florile galbene; hipsofilele involucrale
uniseriate, lanceolate, verzi sau cu nuane
purpurii;
inflorirea martie-mai;fruct achen cilindric, de
4-5 mm lungime, cu papus cu peri multiseriai,
simpli, mult mai lungi decat achena.
Specie pionier, mezofit-mezohigrofit, frecvent
in zona pdurilor de stejar-etajul boreal,
anuri, malul apelor.
Detalii...
Organe utilizate
Prezint importan rizomul, frunzele, bobocii
florali i sucul extras prin presare.
Compoziia chimic
sunt: fructoz, galactoz, xiloz, mucilagii (8,2
%), tanin (17 %), acizi uronici i substanele
minerale.
Alcaloizi: senkirkin, tussilagin.
Pigmeni: izoquercetin, quercetin.
Acizi grai: acid palmitic, acid miristic, acid
tartaric.
Steoli: sitosterol, stigmasterol, taraxasterol.
Triterpene: arnidenediol, faradiol, taraxasterol
i alcooli triterpenici (arnidiol)
Mucilagiile pun in libertate prin hidroliz:
fructoz, glucoz, galactoz, arabinoz, xiloz i
acizi uronici.
In flori s-au identificat urmtorii componeni:
glucoz, galactoz, mucilagii (6,9 %), tanin (0,6
%), rutin, acid galic.
Triterpene: beta-amirin i alcooli triterpenici:
arnidiol.
urmtorilor pigmeni: criptoxantin, lutein,
lutein-epoxid, hiperin.
Aciune terapeutic
Extractele au proprieti antitusive, emoliente,
calmante, expectorante, stimulante, tonice i
sudorifice.
Importana
Utilizare
Se utilizeaz pentru tratarea emfizemului
pulmonar, a tusei, astmului, bronitei,
tabagismului etc. Cercetrile recente au dovedit
c extractele
determin creterea rezistenei imune.
In medicina, uman, popular se folosesc frunzele
i florile pentru tratarea tusei, astmului
bronic, emfizemului pulmonar, dispepsiei,
dischineziei
biliare, silicozei pulmonare, laringitei,
traheitei. Sub form de tratamente de uz extern se
folosete pentru tratarea plgilor, ulceraiilor
i erupiilor
tegumentare.
tratarea afeciunilor cilor respiratorii,
dischinezie biliar i tusei.
In alimentaie se folosesc frunzele tinere la
ciorbe, supe sau la invelirea sarmalelor.
In cosmetic se folosete pentru ingrijirea
tenurilor ridate i uscate.
Recoltare
- Frunze fara petiol, recoltate manual (aprilie-
iunie)
- Flori recoltate manual (martie-aprilie)
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: TUSSILAGO FARFARA L.
Denumire popular: Podbal
Sinonime tiinifice:
Podbeal,Bruscni, Brustan, Brustur alb, Brustur de ru,
Brustur dulce, Brusturel, Cenuoar, Cenuoas
alb, Glbinele, Gua ginii, Limba vecinei, Lpoel,
Papalung, Ppdie, Podbeal, Papapung,podbel,
Podbial, Podval, Polbal, Polbeag, Polbean, Popdeal, Porbeal,
Potbal, Potval, Rotungioare
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Familia: Asteraceae
Subfamilia:
Plant peren; rizom alb vertical sau orizontal
lung pan la 1 m; tulpina alb, la inflorirea de
5-15 cm, tomentoas; frunzele apar dup inflorire,
scurt
sau lung peiolate, limbul frunzei aproape rotund,
adanc cordat, lat de pan la 30 cm, in tineree
tomentos pe ambele fee, mai tarziu glabru pe faa
superioar; antodiile mari, dup inflorire devin
nutante; florile galbene; hipsofilele involucrale
uniseriate, lanceolate, verzi sau cu nuane
purpurii;
inflorirea martie-mai;fruct achen cilindric, de
4-5 mm lungime, cu papus cu peri multiseriai,
simpli, mult mai lungi decat achena.
Specie pionier, mezofit-mezohigrofit, frecvent
in zona pdurilor de stejar-etajul boreal,
anuri, malul apelor.
Detalii...
Organe utilizate
Prezint importan rizomul, frunzele, bobocii
florali i sucul extras prin presare.
Compoziia chimic
sunt: fructoz, galactoz, xiloz, mucilagii (8,2
%), tanin (17 %), acizi uronici i substanele
minerale.
Alcaloizi: senkirkin, tussilagin.
Pigmeni: izoquercetin, quercetin.
Acizi grai: acid palmitic, acid miristic, acid
tartaric.
Steoli: sitosterol, stigmasterol, taraxasterol.
Triterpene: arnidenediol, faradiol, taraxasterol
i alcooli triterpenici (arnidiol)
Mucilagiile pun in libertate prin hidroliz:
fructoz, glucoz, galactoz, arabinoz, xiloz i
acizi uronici.
In flori s-au identificat urmtorii componeni:
glucoz, galactoz, mucilagii (6,9 %), tanin (0,6
%), rutin, acid galic.
Triterpene: beta-amirin i alcooli triterpenici:
arnidiol.
urmtorilor pigmeni: criptoxantin, lutein,
lutein-epoxid, hiperin.
Aciune terapeutic
Extractele au proprieti antitusive, emoliente,
calmante, expectorante, stimulante, tonice i
sudorifice.
Importana
Utilizare
Se utilizeaz pentru tratarea emfizemului
pulmonar, a tusei, astmului, bronitei,
tabagismului etc. Cercetrile recente au dovedit
c extractele
determin creterea rezistenei imune.
In medicina, uman, popular se folosesc frunzele
i florile pentru tratarea tusei, astmului
bronic, emfizemului pulmonar, dispepsiei,
dischineziei
biliare, silicozei pulmonare, laringitei,
traheitei. Sub form de tratamente de uz extern se
folosete pentru tratarea plgilor, ulceraiilor
i erupiilor
tegumentare.
tratarea afeciunilor cilor respiratorii,
dischinezie biliar i tusei.
In alimentaie se folosesc frunzele tinere la
ciorbe, supe sau la invelirea sarmalelor.
In cosmetic se folosete pentru ingrijirea
tenurilor ridate i uscate.
Recoltare
- Frunze fara petiol, recoltate manual (aprilie-
iunie)
- Flori recoltate manual (martie-aprilie)
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: URTICA DIOICA L.
Denumire popular: Urzic
Sinonime tiinifice:
Urzic mare, Oitea, Urzic crea, Urzic criasc, Urzic
macat, Urzic de pdure, Urzici romneti
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Urticales
Familia: Urticaceae
Subfamilia:
Plant peren, cu rizom cilindric, ramificat in
sol; tulpina aerian atinge 30-150 cm inlime,
este 4-unghiular i acoperit cu peri urticani
(rar
glabr); frunzele insoite de stipele linar
lanceolate, sunt opuse, ovate sau lanceolate cu
baza cordat, marginea serat, pe ambele fee cu
peri
urticani; flori unisexuate, repartizate dioic;
florile au laciniile perigonului verzi, cu peri
urticani i sete; inflorete in iunie-octombrie;
fructul
achen, rmane inchis in foliolele perigonului.
Specie mezo-mezohigrofit, intalnit din zona
stepei pan in etajul subalpin in locuri tarlite,
tieturi de pdure, pe lang garduri, drumuri,
ziduri ,
drmturi, pe marginea apelor, in jurul caselor,
magaziilor, stanelor, insoind aezrile omeneti,
indicand locuri bogate sau supraaprovizionate in
substane nutritive.
Detalii...
Organe utilizate
Se utilizeaz frunzele i rizomii recoltai
toamna, frunzele i plantele tinere, uscate la
umbr.
Compoziia chimic
Substanele existente in frunzele acestei plante
sunt: celuloz (1,8 2,2 %), lipide (2,3 3,4
%), proteine (7 - 9 %), mucilagii, acetilcolin,
serotonin, lectine, compui benzenoizi
(acetofenon), steroli (beta-sitosterol) i
substanele minerale (2,1 %).
Vitamine: acid ascorbic (83 - 170 mg/ 100 g),
alfa-tocoferol, niacin, acid pantotenic,
riboflavin, tiamin.
p-cumaric, acid ferulic i acizi fenil propanoizi:
acidul formic, acid butiric.
Roslon i Weglarz (2003) au constatat c in
esuturile acestei specii are loc acumularea
acizilor polifenolici pan in faza de maturitate,
dup care are
loc o diminuare a acestuia. Plantele brbteti au
un coninut mai mare de acid m-hidroxibenzoic, p-
hidroxibenzoic i eleagic, in timp ce plantele
femeieti au o concentraie mai mare de acid
eleagic.
Frunzele conin o cantitate mare de pigmeni
clorofilieni; 200 mg/ 100 g. Alturi de acetia au
mai fost identificai urmtorii pigmeni: beta-
caroten
(9,4 20,2 mg/ 100 g), licopen, betaine,
clorofile, coproporfirine, protoporfirine,
licopen, violaxantin, xantofilepoxid, mircetin,
quercetin sau/i
kampferol, apigenin, izoquercetin, izoramnetin,
proantocianidine, betaine i clorofile.
Pe suprafaa tulpinii se gsesc peri peri
urticani urticani i peri secretori scuri, cu
glanda bi sau tetracelular. Secreiile produse de
aceste glande
conin acetilcolin, histamin precum i
serotonin (5-hidroxitriptamin).
Rdcinile de urzic conin: taninuri, acizi
grai, acizi fenolici, cumarine (scopoletin),
lectine, steroli (campesterol, stigmast-4-en-3-
on,
stigmasterol, sitosterol-3-beta-D-glucozid),
lignine (secoisolariciresinol) i urtica dioica
aglutinin.
Willer i Wagner (1990) au identificat in
extractele de urzic poliglucide imunologic active
i lectine.
Aciune terapeutic
Extractele obinute din intreaga plant au
proprieti antiasmatice, antianemice,
antidiabetice, laxative, diuretice, hemostatice,
hipoglicemiante i
tonice.
Importana
Medicinala, alimentara, producatoare de fibre
textile
Utilizare
Se utilizeaz pentru tratarea anemiei,
menstruaiei excesive, reumatismului, urticariei,
edemelor. Belaiche i Lievoux (1991) au constatat
c
extractele din rdcini de urzic au efect calmant
in adenomul de prostat.
Urzica are un puternic efect depurativ i de
regenerare a celulelor sangvine. Avand o mare
influen asupra pancreasului, ceaiul de urzica
scade
glicemia, vindec bolile i inflamaiile cilor
urinare, precum i retenia urinar patologic.
Ajut in cazuri de nisip la rinichi, boli renale
i dureri
puternice de cap.
O cur cu ceai de urzici este foarte indicat in
cazuri de afeciuni hepatice, biliare i splenice,
la secreii abundente ale stomacului i aparatului
respirator, la crampe i ulcere stomacale, la
ulcere intestinale i boli de piept. O cur cu
urzici ajut i in cazuri de anemie, stri de
oboseal i
epuizare. In acest caz sunt mai eficiente urzicile
proaspete, primvara.
Urzica anihileaz predispoziia la rceli i
combate afeciuni artritice i reumatice.
Binefctoare pentru refacerea prului rar sau a
altor afeciuni ale
prului este tinctura de urzic, cu care se
maseaz pielea capului zilnic. In cazul bolilor
grave este recomandat consumul a doi litri de ceai
pe zi,
preparat din planta proaspt.
Alte utilizri:
Frunzele de urzic se utilizeaz pentru extracia
pigmenilor clorofilieni i carotenoizi.
Vopsitorie: rdcina i prile aeriene pentru
vopsitul in galben.
Medicina uman (popular): frunze, varfurile
florifere ceai pentru tuse, dureri de piept,
"ndueli"; rdcina, frunzele decoct, folosit
in
tuberculoz, afeciuni cardiace, constipaie.
Alimentaie: folosite primvara, ca fortifiant al
organismului.
Obiceiuri: in multe pri exist obiceiul
"urzicatului" pentru ca peste an oamenii s fie
iui, harnici; plantele verzi, alturi de alte
specii erau folosite
pentru splatul prului.
Recoltare
Frunze sau herba, manual cu coasa, in lunile mai-
octombrie
Valorificare
URTICAE FOLIUM - FRUNZ DE URZIC
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: USNEA BARBATA
Denumire popular: Mtreaa bradului
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Fungi
Increngtura: Lichenophyta
Subincrengtura: Ordinul:
Clasa:
Subclasa:
Ordinul:
Familia:
Subfamilia:
Organe utilizate
Compoziia chimic
Talul acestui lichen conine: acod ascorbic,
steroli, acizi grai precum i acid usnic care are
efect antigripal i derivatul acestuia acidul
diffractaic.
Ali acizi lichenici identificai sunt: acidul
barbatic i acidul lobaric. Depsidele determinate
in aceste organe sunt: acid criptoclorofeic,
meroclorofeic
i 4-metoxi-crptoclorofeic, care au efect
antiinflamator.
Aciune terapeutic
Extractele obinute din aceast specie au aciune
antibiotic, antibacterial i antigripal.
Importana
Utilizare
Se folosete in cazul bronitelor, pneumoniilor, a
infeciilor interne sau externe produse de
ciuperci, bacterii gram pozitive i a infeciilor
vaginale
produse de Trichomonas.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: VACCINIUM MYRTILLUS L.
Denumire popular: Afin
Sinonime tiinifice:
Afin negru, Afene, Afin de munte, Afine negre, Asine,
Coacz, Cucuzie, Afinghi, Pomuoare
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Ordinul: Ericales
Familia: Ericaceae
Subfamilia:
Subarbust-arbust, de 15-50 cm inlime; tulpini
ramificate, ramuri muchiate; frunzele rotund-ovate
pan la eliptice, cu margini serate, cztoare;
flori verzui cu nuane roz palid, solitare;
inflorirea: mai-iunie; fructul bac albastru
inchis.
Specie oligotrof, xeromezofit-mezohigrofit,
moderat-acidofil; frecvent in etajul fagului-
etajul subalpin, rariti i tieturi de pdure,
tufriuri,
pajiti.
Detalii...
Organe utilizate
Se utilizeaz frunzele proaspete sau uscate i
fructele maturate.
Compoziia chimic
Frunzele conin derivai triterpenici i glicozizi
ai acidului galic (neomirtilin), glicozizi
fenolici (arbutin), glucozizi dihidroxipiranici
(asperulozid), glucozizi iridoizi (monotropein),
glicozizi benzochinonici (arbutin), alcaloizi
(mirtin i epimirtin) i acid rezinic.
Catechine: epicatechine, epigalocatechine,
galocatechine, acid siringic.
Acizi fenolici: acid chinic (2 5 %), acid
cafeic, acid clorogenic, acid galic.
Acizi organici: acid citric, acid malic, acid
oxalic, acid succinic.
Terpene: beta-amirin, acid oleanolic.
Chinone: hidrochinon.
Compui iridoizi: monotropein (C16H22O11),
In frunze au fost identificai urmtorii pigmeni:
flavonoide (0,3 2,0 %), cianidin-3-O-arabinozid,
cianidin-3-O-galactozid, cianidin-3-O-glucozid,
delfinidin-3-O-arabinozid, delfinidin-3-O-
galactozid, delfinidin-3-O-glucozid, malvidin-3-O-
arabinozid, malvidin-3-O-galactozid, malvidin-3-
Oglucozid,
quercetrin, izoquercetrin, peonidin, peonidin-
3-O-arabinozid, peonidin-3-O-galactozid,
peonoidin-3-O-glucozid, petunidin-3-Oarabinozid,
petunidin-3-O-galactozid, petunidin-3-O-glucozid,
quercetin, quercetin-3-galactozid, quercetin-3-
arabinozid, quercetin-3-glucozid,
quercetin-3-glucozidoglucozid, quercetin-3-
glucuronid, quercetin-3-ramnozid, hiperozid,
astragalin.
Componenii identificai in fructele de afin sunt:
proteinele (0,6 %) lipidele (0,6 %) i glucidele
(6,2 13,9 %), dintre care au fost determinate:
glucoza (2,32 %), fructoza 3,28 %), zaharoza (0,24
%) i pentozanii (1,08%).
Afinele mai conin: glucozide (0,30 %), taninuri
catechinice (5 10 %), acid malic (0,85 %), acid
citric (0,52 ), triterpene (acid ursolic),
glucozizi
iridoizi (monotropein), glicozizi fenolici
(arbutin), alcooli triterpenici (beta-amirenol).
Vitamine: acid ascorbic (22 mg/ 100 g),
nicotinamid, niacin, riboflavin, tiamin, acid
pantotenic, piridoxin, acid folic i biotin.
Acizi fenolici: acid clorogenic (0,12 %), acid
cafeic, acid ferulic, acid cumaric, acid p-
cumaric, acid chinic (0,03 %), acid siringic, acid
dehidrocinamic, acid hidroxibenzoic, acid
protocatecuic.
Coninutul in substane minerale este relativ
sczut. In 100 g fructe au fost detrminate: 65 mg
potasiu, 10 mg calciu, 9,1 mg fosfor, 5,0 mg clor,
2,4
mg magneziu i 1,0 mg sodiu.
Pigmeni: astragalin, hiperosid, isoquercitrin,
quercitrin, lutein, malvidin, mirtillin,
petunidin, cianidin, delfinidin, delfinidin-3-
monoglucozid, delfinidin-3-ramnoglucozid,
delfinidin-3-galactozid, beta-caroten.
Dintre antociani, delfinidina se gsete i sub
form de digalactozid (mirtilin B), iar
mirtilidina sub form de 3-galactozid (mirtilin).
Flavonolii
sunt reprezentai de quercetinramnozid, quercetin-
3-glucozid (meratin).
Viana .a. (1996) au constatat c substanele
flavonoide existente in aceast specie au efecte
antioxidante.
Aciune terapeutic
Extractele din fructe au proprieti: astringente,
antioxidante, antiinflamatorii, antidiuretice,
antiseptice, hipoglicemice i vasoprotectoare.
Antocianii
din fructe stimuleaz regenerarea rodopsinei,
contribuind la mai buna vedere nocturn, iar
substanele flavonoide au o aciune puternic
antioxidant.
Extractele din frunze au efect diuretic, tonic i
antiseptic
Importana
Utilizare
Extractele se utilizeaz ca tratament intern in
caz de diaree, colite, boli vasculare, precum i
ca tratament extern in caz de glaucom i
cataracte, afte,
exeme, hemoroizi. Pentru tratamente se utilizeaz
extractele din plante uscate, decoct sau macerat
la rece.
Extractele provoac strangerea esuturilor,
modereaz secreiile, uureaz cicatrizarea,
modific mediul fcand imposibil inmulirea
microbilor,
impiedic sau previn infeciile microbiene,
impiedic putrefacia. Aciune bun in tratarea
stomatitelor, aftelor, eczemelor, ulceraii
cronice
sangerande, uretrite, tulburrile circulatorii
periferice, afeciunile dermatologice, reumatism,
diabet, guta.
Alte utilizri:
Fructele se consum in stare proaspt, prelucrate
sub form de gem sau dulcea sau se folosesc
pentru aromatizarea buturilor alcoolice.
Alimentaie - fructele sunt consumate in stare
Industrie - fructele servesc ca materie prim
pentru industria alimentar (suc, gem, dulcea,
afinat) i industria farmaceutic;
efect bacteriostatic, astringent, se recomand in
tratarea diabetului, reumatismului, gutei; uz
extern - tratarea de afte, laringite i stomatite,
eczeme (decoct din fructe);
afeciunilor renale, a diareei, a
gastroenteritelor;
Recoltare
- Frunzele, prin strunjirea manuala a ramurilor
tinere recoltate cu cutitul sau secera (iulie-
septembrie)
- Fructele, manual, cu piepteni speciali, in luna
august
Valorificare
MYRTILLI FOLIUM FRUNZE DE AFIN
CEAI DIN PLANTE
1. Flux tehnologic
- toctor reglat pentru o lungime a fragmentelor
de 10 mm;
- sita cu latura interioar a ochiului de 1 mm;
- mas de ambalare.
3. Operatii tehnologice:
DESCRIERE
Proces tehnologic continuu care cuprinde
urmtoarele tipuri de operaii :
- mecanice: concisare, sitare ;
- manuale: condiionare, ambalare, omogenizare;
utilaje.
Materiile prime: Myrtilli Folium Frunz de Afin
Materiale : a) ambalaje individuale (pungi hartie
i cutii de carton);
b) ambalaje colective: cutii carton sau folie
termocontractibil.
Semifabricate: - produs condiionat;
- produs concisat;
- produs omogenizat;
Utiliti: energie electric, ap curent.
RECEPTIE - Materia prim, ambalat in saci de
polipropilen, se recepioneaz pe loturi, funcie
de provenien i calitate,
pe baz de buletin de analiz, bon de predare,
transfer, restituire din gestiunea de materii
prime, bon de consum in procesul
de producie.
Recepia calitativ se face prin verificarea
urmtorilor parametri conform ST nr.74/2004:
- umiditate;
- coninut in corpuri strine organice i
minerale;
CONDITIONARE - condiionarea se efectueaz manual,
pe masa de condiionare. Se indeprteaz
impuritile (definite
conform specificaiei tehnice a materiei prime),
corpurile strine organice i minerale. La
sfaritul operatiei se preleveaza
probe din produsul vrac si se verifica indicii
calitativi mentionati in specificatia tehnica a
materiei prime. Rezultatele se
inregistreaza in buletinul de analiz.
CONCISARE / SITARE Frunzele se trec prin
toctorul reglat pentru o lungime a fragmentelor
egal cu 10 mm. Pe
parcursul operaiei, se preleveaz probe din
produsul concisat si se verific corectitudinea
operatiilor efectuate. Deeul
valorificabil (fragmentele cu dimensiuni mai mari)
se reintroduc in sistemul de tocare, dac
rezultatele analizei de laborator
confirm recuperarea produsului util se face in
condiii de eficien economic. Deeul
nevalorificabil (fragmentele cu
dimensiuni mai mici) se distruge conform normelor
in vigoare.
OMOGENIZARE Frunzele de afin se scot din saci i
se omogenizeaz manual, prin loptri repetate. Se
verific
se inregistreaza rezultatul analizei pe flux in
Registrul de laborator.
Produsul omogenizat este transferat in spatiul de
ambalare, pentru operatia urmatoare.
restituire din gestiunea de
materiale i se aduc in secia de ambalare. Se
inscripioneaz ambalajul primar pungile cu
numrul lotului i data
fabricaiei. Se cantresc in pungi de hartie, cate
50 g sau 100 g produs; se verific prin sondaj
cantitatea nominal a pungilor
cu produs, apoi se introduc in ambalajul secundar
de carton. Acesta se inscripioneaz
corespunzator, cu toate datele
prevzute de specificaia tehnic a produsului. Se
verific mrimea lotului, a eantionului analizat,
ambalarea i
inscriptionarea ambalajelor primare, secundare i
colective.
DEPOZITARE- Produsul finit se depoziteaz in
cldur, bine aerisite. La
finalizarea activitii de producie se predau
produsele finite, ambalajele rmase la gestiunile
respective i se incheie fia de
producie creia i se ataeaz toate buletinele de
analiz intocmite i certificatul de calitate al
lotului realizat i bonurile de
consum care se predau la serviciul contabilitate.
unei arje de produs se
elibereaz i se cur pentru eliminarea
riscurilor de impurificare, contaminare sau
confuzie cu materialele sau materiile
prime necesare realizrii unui alt produs .
Link-uri utile
MADR
Consiliul pe produs
Prima pagin | Specii | Importan/Utilizri |
Substane | Aciuni terapeutice | Cultivare |
Recoltare | Valorificare | Legislaie | Instituii
| Conditii
legale | Harta site | Contact
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: VACCINIUM VITIS-IDAEA L.
Denumire popular: Merior
Sinonime tiinifice:
Afin, Afin rou, Bujor, Cimiir, Coacz, Coacz de munte,
Poranici, Smrdar
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Ordinul: Ericales
Familia: Ericaceae
Subfamilia:
Subarbust-arbust, de 5-30 cm inlime; frunzele
eliptice, persistente, cu margini intregi,
rsfrante uor; flori albe-roze, dispuse in racem;
inflorirea:
mai-iulie; fructul - bac sferic, roie, cu
semine brun-rocate.
Specie oligotrof, moderat - acidofil; frecvent
in etajul fagului - etajul subalpin, rariti i
tieturi de pdure, tufriuri, turbrii, pajiti.
Detalii...
Organe utilizate
In scop medicinal prezint importan frunzele,
iar in scop alimentar, fructele acestei specii.
Compoziia chimic
Frunzele de merior conin ca principiu activ
glicozizi ai hidrochinonei aa cum este arbutozida
i derivaii acesteia: pirozida, cafeoil-2-
arbutozida,
vacciniina etc.
In frunze s-au mai identificat: glucide,
hidrochinon, saponozide sterolice (acid ursolic),
compui benzenoizi (arbutin 4,0 9,0 %,
salidrozid).
Acizi fenolici: acid galic, acid chinic, acid
cafeic,
Catechine: epicatechin, galocatechine,
Pigmeni: izoquercitrin, hiperozid, beta-caroten,
quercetin, avicularin.
Pe suprafaa frunzelor se gsesc peri secretori
pluricelulari mciucai, situai cate unul in mici
depresiuni (Toma i Rugin, 1998).
Fructele au urmtoarea compoziie chimic: 0,28 %
proteine, 0,53 % lipide, 9,90 % glucide, din care:
2,66 % glucoz, 0,74 % fructoz i 0,53 %
zaharoz. Fructele mai conin: 1,20 % pectine,
0,10 0, 15 % amidon, catechine, acid-5-hidroxi-
pipecolic, hiperozid, acid salicilic, vaciniin,
acid
ursolic.
Acizi organici din fructe sunt reprezentai de:
acid malic (0,26 %), acid citric 1,10 %) i acid
cetoglutaric.
Acizi fenolici sunt reprezentai de: acidul
benzoic i acidul chinic.
Coninutul de vitamine raportat la 100 g fruct
variaz astfel: 12,00 mg acid ascorbic, 0,24 mg
riboflavin, 0,14 mg tiamin i 0,02 mg
riboflavin i
0,01 mg piridoxin.
0,25 i 0,32 %. In 100 g esut au fost detrminate:
71,70 mg potasiu, 14,00 mg calciu, 9,70 mg fosfor,
5,50 mg magneziu, 4,00 mg clor, 2,00 mg sodiu,
0,50 mg fier, 0,45 mg mangan i 0,26 mg cupru.
Culoarea fructelor se datoreaz prezenei cianidin
xiloglicozizilor i a malvidin 3,5-diglucozizilor
(Troyan i Boruch, 1970). Andersen (1985) a
identificat prezena in fructe a cianidin 3-
galactozidului (idain), cianidin 3-
arabinozidului, cianidin 3-glucozidului i a
delfinidin 3- glucozidului.
In fructele acestei specii se gsesc i
proantocianidine cum este: epicatechin-(2beta-7,
4beta-8)-catechin (proantocianidin A1).
Pigmenii carotenoizi sunt reprezentai de: alfa-
caroten, beta-caroten, licopen, lutein i
zeaxantin
Aciune terapeutic
Extractele din frunze au aciune antiseptic,
astringent, antiinflamatoare i diuretic.
Importana
Medicinala, alimentara, tinctoriala, tananta
Utilizare
Sunt utilizate in tratarea bolilor urinare,
reumatismului, diabetului i artritei. Extractele
apoase s-a constatat c au i un efect
antiinflamator.
Alte utilizri:
Alimentaie - fructele sunt consumate in stare
Fructele de merior au o valoare energetic redus
(191 kJ/ 100 g), dar sunt importante in
alimentaie datorit coninutului in acizi
organici, acid
ascorbic i fibre dietetice (2,15 %). Ele sunt
utilizate ca remediu in caz de diaree.
Industrie - fructele servesc ca materie prim
pentru industria alimentar (suc, gem, dulcea,
afinat);
efect diuretic, antiseptic, antiinflamator,
sudorific, astringent, se recomand in tratarea
diabetului, reumatismului; uz extern: tratarea de
afte, laringite i stomatite, eczeme (decoct din
fructe);
afeciunilor renale, strilor afebrile, a
gastroenteritelor;
Recoltare
Ramuri cu frunze tinere, manual, in lunile
septembrie-octombrie
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: VALERIANA OFFICINALIS L.
Denumire popular: Odolean
Sinonime tiinifice:
Gua porumbului
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Dipsacales
Familia: Valerianaceae
Subfamilia:
Plant peren, cu rizom scurt; tulpin dreapt,
glabr, de 50-150 cm inlime; frunzele tulpinale
mijlocii cu 5-8 perechi de segmente dinate, de
12-
15 mm lime, intregi sau dinate pe margine,
glabre; frunzele bazale sunt peiolate, proase;
flori roii liliachii pan la albe, dispuse in
dihaziu;
inflorirea: iulie-august; fruct achen ovoidal.
Specie higrofit; frecvent in zona pdurilor de
stejar-etajul fagului, pajiti umede, margini de
pdure.
Detalii...
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizeaz rizomul lipsit de
rdcini, recoltat primvara sau toamna i uscat
la aer, care conine principii amare reprezentate
de
monoterpenele de tip iridoidic aa cum este
valepotriatul. Rizomul, rdcinile i stolonii
conin minim 5 ml/ kg ulei volatil i minim 0,17 %
acizi
sesquiterpenici, exprimai ca acid valerenic.
Compoziia chimic
Principalele substane identificate in rizomi
sunt: glucide (fructoz 0,9 %), lipide (2,3 %),
proteine (8,6 %), taninuri, rezine, gome, colin,
cetone
triterpenice (beta-ionon).
tiamin.
Pigmeni: beta-caroten.
Steroli: beta-sitosterol, beta-sitosterol-stearat.
Acizi fenolici: cafeic, benzoic, clorogenic,
salicilic.
Alcaloizii: actinidin, valerianin, valerin,
valerenon, valerianol, acid valerianolic,
valerianon, valerosidat, actinidin.
Iridoizi: valepotriat (0,5 1,7 %), valtrat (0,4
1,8 %), acevaltrat, izovaltrat, acevaltrat,
dihidrovaltrat i homovaltrat.
Monoterpene: alfa-fenchen, beta-felandren, beta-
pinen, camfen, valtrat (0,4 1,8 %),
didrovaltrat, gamma-terpinen.
Alcooli monoterpenici: borneol i alcooli
sesquiterpenici: ledol.
Sesquiterpene: faurinon, alloaromadendren, alfa-
valen, beta-valen, beta-bisabolen, beta-elemen,
cariofilen, ?-cadinen, maliol, acid valerenic,
acid hidroxivalerenic, acid valerenolic.
Uleiurile volatile reprezint maxim 2,0 % din
materialul uscat. Hazelhoff .a. (1979) au
efectuat analiza rdcinilor de valeriana i au
identificat in
uleiul volatil extras un numr de 23 componeni.
Ponderea au deinut-o urmtorii componeni:
camfen 11,20 %, kessil alcool 10,00 %, valeranon
9,00 %, valeranal 8,60 %, alfa-pinen 7,00 %,
elemol 6,80 %, kesil acetat 4,00 %, beta-
cariofillen 2,30 %, bornil acetat 2,20 %, 1,8-
cineol 2,00 % i
limonen 2,00 %, din totalul componenilor. Pentru
urmtorii componeni s-a determinat o concentraie
mai mic de 1.00 %: beta-pinen, sabinen,
gamma-terpinen, alfa-tujen, alfa-fellandren,
dihidro-beta-ionon, beta-terpinen, terpinolen, p-
cimen, alfa-terpinen, eugenil 3-metilbutirat i
isoeugenil 3-metilbutirat.
In plantele de valerian s-au identificat prezena
urmtorilor componeni:
Pigmeni: beta-caroten, kampferol, mircen,
quercetin.
Acizi grai: acid oleic, acid linoleic, acid
palmitic.
Acizi: acid cafeic, acid capronic, acid p-cumaric.
Valeroportai: valepotriat, acetoxi-valepotriat.
Monoterpene: acevaltrat.
Sesquiterpene: alfa-curcumen, epikessanol,
eremofilen, valerenol, kessan.
Analiza uleiurilor volatile extrase din frunzele
de valerian, efectuat de Liangfeng .a. (1993),
a evideniat existena a 12 componeni: bornil
acetat
(44,17 %), camphen (32,08 %), alfa-pinen (7,41 %),
beta-pinen (4,39 %), limonen (1,73 %), beta-tujol
(1,70 %), p-cimen (0,82 %), borneol (0,76
%), aristolen-1,9-dien (0,38 %), beta-gurjunen
(0,34 %), beta-cariofillen (0,10 %) i valeranon
(0,10 %) din totalul componenilor.
Brunke .a. (1992) au analizat uleiurile volatile
extrase din florile de valerian i au constatat
c ponderea este deinut de lavandulil isovelerat
(21,16 %), p-cresil metil eter (20,54 %) (Z)-3-
hexenil acetat (8,12 %), 1,2-dimetoxi-4-
metilbenzen (4,66 %), (E,E)-alfa-farnesen (2,79
%),
lavandulil 2-metilbutirat (2,41 %) i pentadecan
(2,06 %). O cantitate mai mic de 2,00 % s-a
constatat in cazul urmtolrilor componeni: 1-
octanol,
metil benzoat, (E)-2-hexenil acetat, octil acetat,
hexenil acetat, 1-hexanol, isoamil isovalerat,
lavandulol, dodecan, limonen, (E)-beta-farnesen,
(Z)-
3-hexenol, benzaldehid, (Z,E)-alfa-farnesen,
hexanal, (E)-2-hexenol, lavandulil valerat,
linalool, metil eugenol, mircen, nonanal, alfa-
pinen i betapinen.
Tori .a. (1996) au identificat in plantele de
valerian prezena valeracetatului, o nou
sesquiterpen de tip guaian. In rdcini au mai
fost puse in
eviden combinaii terpenoidice cu nucleu
iridoid, numite valepotriai (valtratum,
acevaltratum i dihidrovaltratum). Aceste
substane sunt
importante pentru-c ele confer efectul sedativ
al extractelor din aceast plant.
Aciune terapeutic
Extractele din rdcini au proprieti sedative,
diuretice, hipnotice, hipotensive, antispasmotice,
citotoxice i antitumorale.
Importana
Medicinala
Utilizare
Se utilizeaz pentru tratarea hipertensiunii,
astmului, celulitei, crampelor abdominale,
colitei, nervositii, migrenelor, insomniei,
isteriei, contuziilor
i pentru stimularea poftei de mincare.
Alte utilizri:
Uleiul volatil este utilizat in industria
parfumurilor i pentru aromatizarea buturilor i
a preparatelor culinare.
Medicin uman, popular - uz intern: rizomul se
folosea pentru calmarea sistemului nervos i in
tratarea hipertensiunii.
Contraindicaii
Se evit utilizarea de ctre femeile gravide sau
care alpteaz.
Cultivare
Odoleanul reuete bine in zona pdurilor, iar la
campie numai pe vile raurilor. Solul trebuie s
fie reavn, fertil, adanc, cu o structur mijlocie
sau
uoar, bogat in humus i curat de buruieni. Sunt
potrivite i cernoziomurile sau terenurile nisipo-
lutoase de pe vile raurilor. In schimb solurile
grele sunt necorespunztoare. Planta nu reuete
deloc pe terenurile pa care bltete apa i pe
cele mltinoase.
Semnatul se poate efectua direct in camp, in
rsadnie reci sau rsadnie calde. Semnatul
direct in camp se efectueaz toamna devreme,
folosind la
un hectar 3 kg sman. In straturi reci semnatul
se face in a doua jumtate a lunii iulie i in
prima jumtate a lunii august, aa incat pin la
venirea
ingheurilor platele s poat dezvolta o rozet cu
3-5 frunze adevrate. Pentru un hectar sunt
necesare 150 m2 straturi reci (0,4 kg sman). In
cazul
rsadnielor calde semnatul se efectueaz cu 45
de zile inainte de transplantare, respectiv in
prima jumtate a lunii februarie. Pentru un hectar
sunt
necesare 60 m2 rsadnie (0,4 kg sman).
Rsadul din straturile reci se transplanteaz
toamna, iar cel din rsadniele calde primvara
cat mai devreme cand are 4-5 frunze.
Recoltarea rdcinilor cu rizomi se face in toamna
primului an de cultur cu 2-3 sptmani inainte de
inghe, cand rizomii au maximum de principii
activi i de mas.
Dac se urmrete producerea de smane, dup
recoltarea acestora in al doilea an de cultur,
rizomii se scot din pmant cu rdcini cu tot.
Partea aerian se taie de la colet, apoi se scot
rdcinile, se cur de pmant, se pun in couri
de nuiele, se spal intr-o ap curgtoare, cat mai
rapid.
Se indeprteaz resturile de tulpini i frunze.
Apoi, rizomii cu rdcini se las la zvantat 1-2
zile in straturi de 10-15 cm in aer liber, pe timp
frumos
sau in incperi aerisite pe timp ploios. Dup
uscare, radicelele se indeprteaz i rizomii se
menin la uscat. Din 4-5 kg rizomi cu rdcini
proaspt
recoltai se obine 1 kg rdcini uscate.
Seminele se recolteaz in anul al doilea de
cultur, de la plantele destinate special pentru
aceasta. Deoarece inflorirea i maturarea
seminelor au loc
ealonat, recoltarea se face in 2-3 etape.
Momentul optim de recoltare este atunci cand la
20% din semine a aprut puful i cand au devenit
de
culoare galben-brun. Se taie inflorescenele la
30-40 cm de la varf in jos, se leag in snopi i
se transport in magazii sau poduri unde se atarn
in
vederea uscrii. Incperile pentru uscare trebuie
s fie curate, ferite de oareci, cu podea
coperit cu hartie. Dup 8-10 zile de la
recoltare,
inflorecenele se bat cu bul i seminele se
vantur uor, pentru a se inltura seminele seci
i resturile de plant.
Recoltare
Rizomi si radacini, cu cazmaua sau plugul fara
cormana, toamna, in primul an de vegetatie
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: VERATRUM ALBUM L.
Denumire popular: Strigoaie
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Clasa: Liliopsida
Subclasa: Liliidae
Ordinul: Liliales
Familia: Liliaceae
Subfamilia:
Este o plant peren cu rizom, cu tulpina aerian
cilindric, fistuloas, de 50-175 cm inlime, cu
frunze sesile, ovate, cu nervuri arcuate. Florile
albe-verzui se grupeaz intr-un racen-compus,
mare. Fructul este capsul ovoidal.
In scop medicinal se utilizeaz rizomii acestei
specii care conin alcaloizi sterolici.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Cei peste 90 de alcaloizi identificai au fost
grupai in funcie de structura lor in modul
urmtor:
Alcamine libere: jervina, pseudojervina,
veratramina, solanidina, sinaina
dihidrosolanidina, rubijervina, izorubijervina,
protoverina, verina, i
rubiverina.
Alcaloizi esteri: protoveratrin,
protoveratridin, veratridin, germidin,
germitrin, germinitrin, germanitrin,
neogermanitrin, cevadin i
germerin.
Glicoalcaloizi: glucojervina, glucoveratramina
etc.
Aciune terapeutic
Extractele obinute din rdcini au efect
antihelmintic, hipotensiv, vasodilatator, depresiv
cardiac, expectorant, antireumatic i antigutos.
Datorit
alcaloizilor pe care ii conin, acestea sunt
foarte otrvitoare.
Importana
Medicinala, toxica
Recoltare
Rizomi si radacini, manual, martie-aprilie
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: VERBASCUM DENSIFLORUM
Bertol.
Denumire popular: Lumanric
Sinonime tiinifice: V. thapsiforme Schroder
Coada boului, Coada lupului, Coada vacii, Lipan, Pur
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Subfamilia:
Plant bisanual, acoperit cu peri moi; tulpin
groas, dreapt, de pan la 120 cm inlime;
frunzele cenuii sau galben verzui, tomentoase,
cele
bazale aproape sesile, ovate, cele tulpinale
superioare lung decurente; flori galbene, dispuse
in racem; inflorirea: iulie-august; fruct capsul
elipsoidal ovoidal.
Specie mezofit; frecvent in zona de silvostep-
etajul fagului, margini de pdure, pajiti, locuri
pietroase.
Detalii...
Organe utilizate
Organele plantei care se utilizeaz in scop
medicinal sunt rdcinile, florile i fructele.
Compoziia chimic
Principalii componeni activi din organele acestei
specii sunt: mucilagiile neouzuronice i
saponinele.
Rdcinile conin: glucide (heptoz, nonanoz,
octoz, verbascoz) i glicozizi piranici
(aucubin).
In frunze s-a identificat prezena urmtoarelor
substane: glucide solubile (11 %), proteine (10,8
%), lipide (1,3 %), cumarine, saponine,
verbasterol,
acid tapsic, iar Warashina .a. (1992) au
identificat 5 noi glicozizi feniletanoizi.
Frunzele mai conin:
tiamin.
Pigmeni: beta-caroten, hesperidin.
Glicozizi iridoizi: catalpol i compui
fenilpropanoizi: verbascozid.
Derivai furanocumarinici: rotenon.
Florile conin mucilagii, arabinogalactani,
lipide, steroli (beta-sitosterol, stigmasterol),
diterpene (crocetin), saponozide, acid p-
hidroxibenzoic,
acid vanilic.
Acizi fenolici i derivai: acid ferulic, acid p-
cumaric, acid protocatechicuic, compui
fenilpropanoizi (verbascozid).
Pigmeni: flavone, flavanone, flavanoli, caroteni
(antoxantin).
Derivai iridoizi: acubozid, catalpolul,
harpagidul, ajugolul.
Monoterpene iridoide: aucubin, 6-beta-
hidroxilaucubin, metil-catalpol, izocatalpol.
Saponine triterpenice: verbascosaponine.
Aciune terapeutic
Extractele obinute din frunze i flori au
proprieti antiinflamatorii, antiseptice,
emoliente, expectorante, diuretice, sedative
Importana
Medicinala
Utilizare
Se utilizeaz pentru tratarea absceselor,
astmului, bronitei, cistitei, nevralgiilor,
arsurilor etc. Extractele metanolice din aceast
plant au avut
activitate antiviral, fiind utilizate pentru
tratarea herpesului (McCutcheron .a., 1995).
Decoctul obinut din rdcini calmeaz crampele i
convulsiile, iar extractele din semine au un
efect uor narcotic.
Medicin uman, popular - uz intern: florile au
proprieti emoliente, calmante, sudorifice i
expectorante, folosindu-se in tratarea tusei,
bronitei,
laringitei; uz extern - oprirea cderii prului;
bronitelor, laringitelor, afeciunilor pulmonare;
uz extern: tratarea plgilor;
Recoltare
Flori, fruze
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: VERBENA OFFICINALIS L.
Denumire popular: Sporici
Sinonime tiinifice:
Buruian de boal, Gua porumbelului, Iarba fierului, Iarba
fiarelor, Iarb spornic, Mturic, Sgeata
domnului, Spor, Spori, Spornic, Verbin, Verbin slbatic
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Lamiales
Familia: Verbenaceae
Subfamilia:
Plant peren; rdcin pivotant cu rizom scurt;
tulpin dreapt sau ascendent, de 30-60 cm
inlime; frunzele peiolate, opuse, cele
inferioare
ovat triunghiulare, penat sectate, cele superioare
mai mici i mai puin divizate, glabre; flori mici
palid roii sau palid violete grupate in
inflorescen spiciform; inflorirea: iunie-
august; fruct tetraachen.
Specie xeromezofit-mezofit; frecvent in zona de
step-etajul fagului, locuri ruderale.
Detalii...
Organe utilizate
Se utilizeaz in scop medicinal planta intreag cu
flori, care conine 0,2 0,5 % iridoizi.
Compoziia chimic
Principalii componeni biochimici identificai in
aceast plant sunt: taninuri, acizi fenolici
(acid cafeic), mucilagii i saponine.
Pigmeni: luteolin -7-diglucuronid, 5-hidroxi-
3,6,7,3,4-pentametoxiflavon.
Sesquiterpene: artemisin (C15H18O4), artemitin,
triterpene: lupeol (C30H50O), acid ursolic.
Compui iridoizi sau secoiridoizi: verbenalin
(C7H24O10), aucubin (C15H22O9), hastatozid.
Glicozizi fenilpropanoizi: verbascozid, eukobozid.
Cetone monotrpenice ciclice: verbenon.
Chalchat i Garry (1996) au constatat c uleiul
volatil extras din Verbena conine: 10,80 %
spatulenol, 7,50 % limonen, 7,50 % 1,8-cineol,
6,00 %
ar-curcumen i 7,30 % cariofillen oxid. Dintre
substanele flavonoide, ponderea o deine luteolin
7-diglucuronid (Carnat .a. (1995).
Aciune terapeutic
Extractele obinute din frunze i flori au
proprieti tonice, antibacteriene, astringente,
antispasmodice, diuretice, stimulante, sedative,
emetice,
sudorifice, febrifuge i hepatice.
Importana
Medicinala
Utilizare
Se utilizeaz pentru tratarea nervozitii,
depresiilor, isteriei, insomniei, nevralgiei,
sciaticei, reumatismului, febrei i previne
cariile dentare.
Extractele din rdcini sunt folosite pentru
tratarea dezinteriei.
Medicin uman, popular - uz intern: partea
aerian a plantei afeciuni hepatice, renale,
gastrice, stimuleaz digestia etc.; uz extern:
tratarea
durerilor de ochi, de dini, abcese, rni,
reumatism.
Cosmetic - combaterea calviiei.
Recoltare
Flori, fruze
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: VIBURNUM LANTANA L.
Denumire popular: Darmoz.
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Dipsacales
Subfamilia:
Arbust care ajunge pan la 5 m inlime; frunze
ovate, serate, cztoare; cu margini dinate;
flori albe grupate in cime corimbiforme;
inflorirea: maiiunie;
fructul drup negricioas.
Specie mezotrof, xeromezofit-mezofit; frecvent
in zona pdurilor de stejar-etajul gorunului,
tufriuri, rariti i margini de pdure.
Detalii...
Organe utilizate
Compoziia chimic
Sikorska .a. () au identificat in extrasul
obinut din frunze urmtorii compui: luteolin,
apigenin, crizoeriol 7-O-beta-glucosid; apigenin
7-O- alfaramnosid
(1 - 6) glucosid i amentoflavone (biflavone).
In extractul obinut din flori au fost
identificai numai derivai ai flavonolilor:
kaempferol i quercetin 3-O-beta -galactozid; 3-O-
beta-glucozid; 3-Oa-
ramnozid (1 - 6) beta-glucozid; 3-O-alfa-ramnozid
(1>2) beta-glucozid.
Aciune terapeutic
Astringent.
Importana
Utilizare
Medicin, uman, popular - uz intern: frunzele
(decoctul) au aciune contra inflamaiilor
Recoltare
Fructe
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: VIBURNUM OPULUS L.
Denumire popular: Clin
Sinonime tiinifice:
Clocoei, Mlin, Pluc
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Dipsacales
Subfamilia:
Arbust de 1,5-4 m inlime; frunze lat ovate,
trilobate, cu margini dinate; flori albe grupate
in cime corimbiforme, de 5-10 cm diametrul;
inflorirea:
mai-iunie; fructul drup sferic, roie.
Specie mezotrof, mezohigrofit; frecvent in zona
pdurilor de stejar-etajul fagului, zvoaie,
margini de pdure.
Detalii...
Organe utilizate
In scop medicinal se utilizezaz florile i
scoara uscat.
Compoziia chimic
scoara de pe ramuri sunt: glucidele, pectinele,
proteinele (8,6 %), taninurile (catechine,
epicatechine),
hidrochinona, rinile, glucozidele, acizii (acid
clorogenic, acid citric, acid malic), antocianii,
cumarinele (scopoletin, esculetin), triterpenele
(alfa- i beta-amirin) i acidul baldrianic.
In plante s-a detrminat prezena glicozidellor
fenolice (arbutin), alcaloizi (scopolin)
In flori s-a determinat prezena flavonolilor
(astragalin) iar in fructe s-a identificat:
saponine (paeonisid), pigmeni (quercetin-
glicozid), pectine (5,0
%), taninuri (3,0 %), steroli (beta-sitosterol),
acizi fenolici (acid clorogenic, acid cinamic),
triterpene (acid ursolic) i acizi alifatici (acid
valerianic).
Aciune terapeutic
Extractele obinute din frunze i fructe au
proprieti antispasmodice, astringente i
laxative.
Importana
Medicinala
Utilizare
Extractele din scoar au aciune antispasmodic
iar prezena scopoletinei determin aciunea
sedativ asupra uterului, crampelor menstruale,
colicilor etc. Relaxarea muscular imbuntete
ciculaia i reduce pesiunea sangvin.Coaja de
Clin se folosete in industria de medicamente la
prepararea unor extracte cu aciune calmant i
homeostatic. Intern se folosete ca astringent,
sedativ sau antidismenoreic.
Industrie - florile i fructele sunt utilizate in
industria farmaceutic;
Medicin, uman, popular - uz intern scoara are
aciune sedativ, cardiotonic, astringent;
Medicin veterinar - uz intern tratarea
pierderilor de sange;
Recoltare
Scoarta de la ramuri si tulpini tinere, prin
decojiri inelare cu cutite speciale, in aprilie-
mai
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: VICIA FABA L.
Denumire popular: Bob
Sinonime tiinifice:
Baclale, Boab, Bomb, Bon, Cochie, Fav, Psule
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Fabales
Subfamilia:
Este o plant erbacee, anual; tulpin dreapt,
glabr de 40-125 cm inlime; frunzele paripenat
compuse, cu 2-3 perechi de foliole mari, eliptice;
flori mari, albe cu pete negre pe 2 petale,
grupate cate 2-4 in racem; inflorirea: mai-iulie;
fructul pstaie alungit, umflat, de 10 cm
lungime, la
maturitate neagr, cu 3-5 semine turtite.
Specie puin pretenioas fa de cldur;
cultivat, alimentar i furajer.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Seminele verzi au un coninut de 82 % ap, 10,0 %
glucide, 5,4 % proteine, 0,3 % lipide i 6,5 %
fibre.
In 100 g semine s-a determinat urmtorul coninut
de vitamine: 28,0 mg acid ascorbic, 1,8 mg
nicotinamid, 0,30 mg tiamin i 0,20 mg
riboflavin.
In cazul substanelor minerale s-a constatat c
100 g semine conin: 210 mg potasiu, 105 mg
fosfor, 27 mg sulf, 24 mg calciu, 18 mg magneziu,
4
mg sodiu, 1 mg fier i 0,4 mg cupru.
Seminele uscate au un coninut mare de glucide:
28,1 48,6 % sub. uscat, amidon, 0,2 5,23 %
zaharoz i cantiti mai mici de glucoz,
fructoz, stahioz, verbascoz i rafinoz (Bodea,
1984).
Coninutul de protein din semine variaz intre
26,50 i 31,21 %, principalele fraciuni fiind
reprezentate de globuline, albumine i gluteline.
Coninutul total de lipide este in medie de 20,3 %
sub. uscat, acestea fiind alctuite din 41,4 %
acid linoleic, 30,6 % acid oleic i 48,4 % acid
palmitic (Bodea, 1984).
Dintre acizii organici a fost determinat prezena
acizilor malic i citric, iar dintre acizii
fenolici, a acizilor p-cumaric i ferulic.
Coninutul in substane minerale a seminelor
variaz intre 2,5 i 4,1 %.
Aciune terapeutic
.
Extractele obinute din semina au aciune
diuretic.
Importana
Alimentara
Utilizare
Seminele verzi au o valoare energetic de 268 kJ/
100 g i sunt apreciate pentru coninutul lor in
protein vegetal, vitamine i substane minerale
In Egipt s-a folosit fin din boabe decorticate
de Vicia faba pentru a imbogi din punct de
vedere nutritiv fina de grau pentru fabricarea
specialitii de panificaie numit paine
"Balady". S-a constat o cretere a aminoacizilor
eseniali, mai puin metionin, al crei nivel a
sczut. S-a
constat c la doze mai mari de fin din boabe
decorticate de Vicia faba se produce o scdere a
diametrului i greutii painii. La adugarea a
mai
mult de 10 % fin din boabe decorticate de Vicia
faba in amestec cu fin de grau crete
acceptabilitatea produsului la consumatori.
Diet bazat pe Vicia faba scade nivelul
colesterolului. Mecanismul nu este cunoscut, dar
s-a emis ipoteza conform creia efectul
hipocolesterolemic se bazeaz pe creterea
nivelului de glucagon i micorarea cantitii de
insulin.
Alimentaie - seminele sunt folosite in hrana
omului sub form de supe, piureuri, surogat de
cafea;
Medicin, uman, popular - uz intern: prile
aeriene ale plantei au aciune diuretic, se
recomand in litiaze renale, reumatism, tratarea
colicilor
renale, uz extern - tratarea abceselor i a
amigdalitei;
Zootehnie - seminele i prile din plant ramase
dup recoltare se folosesc in hrana animalelor;
Recoltare
Flori, herba
fructe
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: VINCA MINOR L.
Denumire popular: Saschiu
Sinonime tiinifice:
Barbanoc, Bnu, Brebenei, Caprafoi, Coada vntorului,
Cununi, Foaienfiu, Foaia n fir, Foi-foi,
Folonfiu, Ieder, Merior, Perior, Pervinc, Ponchiu,
Sacfiu, Sacsu, Verdea
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Familia: Apocynaceae
Subfamilia:
Plant erbacee, peren, de 15-20 cm inlime;
tulpina lignificat la baz; frunze lanceolat
eliptice, glabre, pieloase, persistente; flori
albastre-violete;
inflorirea: aprilie-iunie; fructul folicul.
Specie heliofil-sciadofil, mezotrof; sporadic
margini de pdure, tufriuri.
Organe utilizate
Compoziia chimic
In esuturile aeriene ale acestei specii a fost
identificat prezena: glucidelor, aminoacizilor,
taninurilor, beta-fitosterolului, acidului
pirocatehic,
acidului cafeic, acidului p-hidroxibenzoic,
acidului ursolic i a substanelor minerale.
Analizele efectuate au indicat prezena a circa 40
de alcaloizi (0,15 1,0 %), care au la baz
structuri indolice. Dintre acetia cel mai
rspandit este
vincamina (0,05 0,1 %), un alcaloid de tip
eburnan.
Au mai fost identificai urmtorii alcaloizi:
chebracamin, 1,2-dehidroaspidospermin,
desacetilacuamilin, dimetoxieburnamonin,
eburnamin,
eburnamenin, eburnamonin, epipleiocarpamin-N4-
oxid, epivincamin, ind-N-metilchebrancamina,
izoeburnamina, N-metilaspidospermidina, N'-
metil-2-beta-16-beta-dihidroacuamicina, 11-
metoxieburnamonina, metoximinovincina, 16-
metoxivincadiformina, minovina, minovincina,
minovincinina, perivncina, picrinina, reserpin,
vinactina, vincadiformina, vincadina, vincamidina,
vincaminoreina, vincaminorina,
vincaminoridina, vincanorina, vincaridina,
vincasina, vincatina, vincatrina, vincesina,
vincina, vincorina, vinomina, vinorina, vinoxina,
i vintisina.
Dintre pigmeni a fost identificat prezena
flavonelor: kampferol-diglicozid, kampferol-3-
ramnoglicozil-7-galactozid, kampferol-3-
ramnoglucozil-
7-glucozid, quercetol-3-rutinozil-7-glucozid,
quercetol-3-ramnoglucozil-7-glucozid i a
pigmenilor carotenoizi.
Frunzele acestei plante conin urmtorii
aminoacizi liberi: aslanin, asparagin, arginin,
acid aspartic, acid glutamic, glicin, histidin,
izoleucin,
leucin, lizin, fenilalanin, prolin, serin,
treonin, tirozin i valin.
Aciune terapeutic
astringent, sedativ, tonic i hipotensiv.
Importana
Medicinala
Utilizare
Efectul sedativ face posibil utilizarea in stri
nevoase i isterie iar efectul astringent, in
cazul menstruaiilor excesive.
Prezena vincaminei care este vasodilatatoare,
imbuntete circulaia periferic.
efect hipotensiv, hemostatic, cicatrizant,
laxativ;
Medicin veterinar - uz intern : tratarea
hematuriei.
Recoltare
Herba, manual, cu cutite ascutite, in perioada de
inflorire maxima (mai); se practica si o recoltare
secundara in lunile august septembrie
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: VIOLA ODORATA L.
Denumire popular: Toprai
Sinonime tiinifice:
Viorele, Violete, Clunai, Crligei, Cocoei, Fiache, Floare
domneasc, Flori mrunte, Flori mrunele,
Garoafe, Gurele, Giorele, Hioar, Hobridrag, Lemoie,
Ligoace, Mereoare, Micsandre, Micunele,
Nemoaice, Sinboie, Tmioare, Tmioase, Toporai de
pdure, Vioar, Vioar neagr, Viorele de cas,
Viorele de grdin, Viorele mirositoare, Viorele nerii,
Vioric, Vioric mirositoare, Viori, Zambile de cmp
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Violales
Familia: Violaceae
Subfamilia:
Plant peren, cu gros, articulat; tulpina aerian
scapiform atinge 2,5-15 cm inlime, avand o
rozet de frunze la baz i stoloni aerieni,
inrdcinai la noduri; frunzele rotunde sau
reniform-cordate, prevzute cu stipele
triunghiulare, scurt fimbriate; florile zigomorfe,
mirositoare, cu
petale violet-inchis, rar albe, sulfurii, rocate
sau albastre; petalele laterale sunt lanceolate,
cea inferioar este pintenat; inflorete in
martie-aprilie;
fructul capsul muchiat, verde sau purpurie.
Specie euritrof, mezofil, subtermofil,
frecventdin zona stepei pan in etajul pdurilor
de fag, prin zvoaie, tufriuri, lunci, pe
marginea
pdurilor de foioase, prin poieni, de-a lungul
cursurilor de ap.
Detalii...
Organe utilizate
frunzele, florile i seminele uscate la umbr.
Compoziia chimic
Principalii componeni identificai in aceste
organe sunt: saponine triterpenice, mucilagii,
acidul ascorbic (260 mg/ 100 g), salicilatul de
metil i
glicozizii fenil-propenici cum este: violutozidul.
Rdcinile de viorele conin: metil salicilat,
saponine (0,1 - 2,5 %) i triacetoamine.
Frunzele conin: kampferol, quercetin, acid
salicilic, acid sinapic, acid enantic, acid
ferulic, dihidroxicumarine (scopoletin),
triterpene (fridelin),
hexenol, heptenol.
In flori s-a identificat: acid malic,
sesquiterpene (zingiberen), aldehide fenolice
(piperonal, vanillin), tetraterpenoide
(auroxantin, flavonxantin,
violaxantin), alcaloizi (viola-emetin). Florile
conin pigmeni carotenoizi: beta-caroten,
eloxantin, licopin, zeaxantin, lutein.
Pigmenii
flavonoizi din flori sunt reprezentai de:
delfinidin, cianidin sa/ i pelargonidina,
mircetin, quercetin sau/i kampferol, apigenin
sau/ i
luteolin, violantin, proantocianidine,
violaquercetrin, violarutin, violin, vicenin
2, vitexin-mono-C-glucozid, saponarin i
saponaretin.
Florile albastru-violet conin delfinidin 3-
ramnoglucozid acilat cu acid p-cumaric
(violanin), peonidin 3-glucozid (oxicoccianin),
peonidin-3,5-
diglucozid (peonin).
Flavonolii sunt reprezentai de quercetin-3-
rutinozid.
Cu .a. (1992) au analizat uleiurile volatile din
frunzele de viorele in care au identificat un
numr de 22 componeni. Dintre acetia ponderea au
deinut-o acidul linoleic (29,00 %) i (E,Z)-2,6-
nonadienalul (12,00 %). Au urmat in ordinea
concentraiilor: acidul hexadecanoic (8,50 %),
2,6,11-
trimetildodecanul (5,00 %), 1-dodecanolul (4,50
%), (Z)-3-hexanolul (4,10 %), 2,4-dimetildodecanul
(2,80 %), 2,7,11-trimetildodecanul (2,80 %),
2,5-heptadienolul (2,00 %), (E)_2-hexanolul (2,00
%), 1-hexadecenul (1,80 %), benzil alcoolul (1,50
%), 1-octodecenul (1,30 %), (Z)-3-hexenil
format (1,20 %), 3,4-dimetilheptan (1,00 %), 2,6-
dimetiloctan (1,00 %). O proporie mai mic de 1,0
% din totalul uleiurilor volatile, s-a determinat
in cazul urmtorilor componeni: 1-eicosen, butil
acetat, 2-hexenal, 7-octen-4-ol, 3-pentadecenal,
5.10-pentadecadienol.
Aciune terapeutic
Extractele, datorit prezenei acidului salicilic,
au proprieti antiseptice, dezinfectante,
sedative, in timp ce prezena mucilagiilor le
confer un efect
purgative, expectorante i laxartiv.
Extractele obinute din planta intreag au aciune
antiinflamatoare, diuretic, expectorant i
laxativ.
Importana
Medicinala
Utilizare
Se utilizezaz pentru tratarea bronitelor,
astmuli, tusei, cancerului tractului digestiv,
indigestiilor, intoxicaiilor, inflamaiilor etc.
Extractele din rdcin conin alcaloidul violin
care are aciune purgativ.
Alte utilizri:
Uleiul volatil extras din florile acestei specii
se utilizeaz pentru obinerea de parfumuri fine
i pentru aromatizarea dulciurilor i a
buturilor.
Siropul fcut din florile sale, culese inainte de
a se ofili, ajut la vindecarea durerilor de gat
i a unor probleme respiratorii. Decoctul fcut
din
rdcina (recoltat toamna i lsat la uscat) are
efecte laxative, iar ceaiul preparat din intreaga
plant se pare c este bun in tratarea
afeciunilor
digestive. Cele mai recente studii arat c
toporaul conine acid acetilsalicilic, substan
folosit de secole ca sedativ, in alinarea
durerilor de orice
fel.
Vopsitorie: flori pentru vopsitul in albastru.
Medicina uman (popular): rizom ceai pentru
tuse sau era dat copiilor mici s o road atunci
cand le creteau dinii; frunzele puse pe rni
pentru grbirea vindecrii.
Obiceiuri: se credea c sporete farmecul celor ce
o purtau, drept pentru care fetele o aduceau i o
sdeau acas; este una dintre cele mai iubite i
cantate flori de camp.
Recoltare
Herba, cu secera, in lunile mai-iunie
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: VIOLA TICOLOR L.
Denumire popular: Topora
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Violales
Familia: Violaceae
Subfamilia:
Organe utilizate
Compoziia chimic
Aciune terapeutic
Antiinflamatoare, expectorant, emetic,
cardiotonic, depurativ, diuretic, laxativ,
sudorific.
Importana
Medicinala
Utilizare
Infuziile sunt folosite pentru tratarea erupiilor
cutanate, hipertensiunii, febrei i a striolor
nervoase.
Recoltare
Herba, cu secera, in lunile mai-iunie
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: VIOLA x WITTROCKIANA Gams
Denumire popular: Panselu
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Violales
Familia: Violaceae
Subfamilia:
Organe utilizate
Se utilizeaz inscop tinctorial, florile recoltate
spre sfaritul perioadei de inflorire.
Compoziia chimic
Florile conin pigmeni: violaxantin, auroxantin,
flavoxantin, mircetin, quercetin, rutin,
violanin, violantin, violaxantin i zeaxantin.
Planta conine: glucide (arabinoz, glucoz,
galactoz, ramnoz, xiloz), mucilagii, tanin,
metil salicilat, glicozizi (gaulterin), pigmeni
(izoorientin,
mirtilin A, orientin, peonidin, saponaretin,
saponarin, vicenin-2, violaquercitrin,
violeoxantinviolutozid) i saponine
Aciune terapeutic
Importana
Utilizare
In funcie de mordantul utilizat se poate colora
lana in nuane de galben inchis, vernil, kaki i
cenuiu. Astfel:
In cazul utilizrii sulfatului de aluminiu i
potasiu ca mordant, a colorrii cu extract din
flori proaspete i a retratrii cu soluie de
bicromat de
potasiu se obine o culoare galben inchis.
Lana mordat cu bicromat de potasiu, colorat cu
extract din flori tinere i retratat cu bicromat
de potasiu se coloreaz in mutar deschis.
Fibrele mordate cu bicromat de potasiu i vopsite
cu extract din flori proaspete, se coloreaz in
vernil deschis.
Fibrele mordate cu bicromat de potasiu, vopsite cu
extract din flori proaspete i retratate cu sulfat
de aluminiu i potasiu, se coloreaz in vernil.
extract din flori proaspete i retratat cu sulfat
de cupru, se coloreaz in kaki.
extract din flori proaspete i retratat cu sulfat
feros, se coloreaz in kaki inchis.
Mordarea fibrelor cu sulfat de aluminiu i
potasiu, colorarea cu extract de flori proaspete
i mordarea cu sulfat feros detrmin realizarea
unei culori
cenui.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: VISCUM ALBUM L.
Denumire popular: Vasc
Sinonime tiinifice:
Stoletnic, Vsc, Vsc de pr, Vsc de brad
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa:
Ordinul: Santalales
Familia: Loranthaceae
Subfamilia:
Arbust mic, semiparazitpe ramuri, erect sau pendul
cu haustori puternici; tulpina ramificat, scurt,
glabr, galben-cenuie sau galben-verzuie cu
internodii ingroate la baz; frunze simple,
opuse, galben-verzui, groase, pieloase, alungit-
obovate, liniare sau lanceolate, cu marginea
intreag,
persistente; flori mici, dioice; fructul bac
alb-glbuie.
Specie intalnit pe arbori foioi din clasa
Magnoliopsida (Populus, Salix, Carpinus, Betula,
Alnus, Fagus, Quercus, Ulmus, Pyrus, Malus,
Sorbus,
Cerasus, Prunus, Robinia, Acer, Aesculus, Rhamnus,
Tilia, Fraxinus).
Organe utilizate
Se utilizeaz rmurelele cu frunze, recoltate
inainte de formarea fructelor.
Compoziia chimic
Frunzele de vasc conin ca principiu activ
glicozizi ai hidrochinonei aa cum este arbutozida
i derivaii acesteia: pirozida, cafeoil-2-
arbutozida,
vacciniina etc.
In frunze s-au mai identificat: glucide,
hidrochinon, saponozide sterolice (acid ursolic),
glicozizi fenolici (arbutin).
Acizi fenolici: acid galic, acid chinic, acid
cafeic i glucozizi fenolici: 2-O-cafeoil-
arbutin.
Catechine: epicatechin, galocatechine.
Pigmeni: izoquercitrin, hiperozid, beta-
caroten, quercetin, avicularin.
Principalii componeni identificai in esuturile
acestei plante sunt: proteine (11,9 %), lipide
(2,3 %), aminoacizi, rezine, saponine, terpene,
alcaloizi,
glicozizi i glicoproteine (lectine), acid
gentisic (acid 2,5-dihidroxibenzen, lignine
(syrinagresinol).
Acizi fenolici: acid cafeic, siringic, vanilic,
sinapic, ferulic shikimic, protocatehic.
Amine: colin, acetilcolin, histamin, tiramin.
Pigmeni: quercetol, quercetin-3-arabinozid,
quercetin 3-ramnozid, lutein, alfa-caroten i
xantofil.
Triterpene: acid betulinic, betulin, alfa- i
beta-amirin.
Derivai lignanici: siringin, siringozid,
sirinarezinol, siringarezinol-mono-O-glucozid,
siringenin-4'-O-glucozid, viscin, viscotoxin, i
eleuterozid.
Rezinele conin: alcool cerilic, lupeol, acid
oleanolic i beta-amirin.
Aciune terapeutic
Extractele au proprieti antispasmotice,
diuretice, narcotice, tonice, citostatice i
hipotensive de lung durat, detrminat de o
vasodilataie.
Importana
Medicinala
Utilizare
arteriosclerozei, hipertensiunii, leucorei,
menopauzei, albuminuriei i a edemelor. Prezena
viscotoxinei
confer extractelor i o aciune anticancerigen.
Se folosesc sub form de macerate la rece i
infuzii.
Datorit faptului c Viscum album a fost utilizat
de-a lungul timpului in tratamentul diabetului
datorit capacitii sale de a mri producia de
insulin, aceast plant poate fi utilizat pentru
obinerea de suplimente nutritive i produse
destinate bolnavilor de diabet Extractul in
metanol din
Viscum album, crescut intr-un lmai i recoltat
vara, are un potenial antioxidant ridicat,
demonstrat prin efectul inhibitor pe care il
manifest asupra
lipid peroxidazei. Activitatea antioxidant difer
in funcie de copacul gazd i de perioada de
recoltare.
Alte utilizri:
Medicina uman (popular): frunzele - ceai pentru
astm, tuberculoz, emfizem pulmonar; in amestec cu
alte specii contra hipertensiunii; frunzele,
fructele in bi de tratare a reumatismului.
Medicina veterinar (popular ): planta dat
animalelor pentru a se ingra.
Obiceiuri: planta pus in cas in ciclul
srbtorilor de iarn pentru a aduce noroc;
folosit de podgoreni pentru a colora uica in
galben.
Recoltare
Ramuri tinere acoperite cu frunze, manual, in
perioada noiembrie-aprilie
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: VITEX AGNUS-CASTUS L.
Denumire popular: Mielrea.
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Lamiales
Familia: Verbenaceae
Subfamilia:
Arbust cu miros aromatic; tulpin de 1-3 m
inlime; frunzele opuse, peiolate, palmat
compuse, foliolele lanceolate sau ingust eliptice,
verzi inchise
pe faa superioar i cenuiu tomentoase pe cea
inferioar, cu margini intregi; flori palid
violete sau liliachii (rar albe), dispuse in
inflorescen
cimoas; inflorirea: iulie-septembrie; fruct drup
globuloas.
Specie xeromezofit; cultivat.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Frunzele acestei plante conin:
Steroli: delta-3-cetosteroide, epitestosteron, 17-
hidroxiprogesteron, progesteron, testosteron.
Pigmeni: luteolin-3-glucozid, mircen, orientin,
saponaretin.
Uleiuri volatile in care s-a evideniat prezena a
31 componeni. Dintre acetia, o xantitate mai
mare s-a determinat in cazul 1,8-cineolului (50,90
%)
i a sabinenului (10,90 %). Intr-o proporie mai
mic s-au determinat: alfa-pinenul 9,00 %;
terpinen-4-ol 4,90 %, p-cimenul 4,20 %, limonenul
2,50
%, alfa-terpineolul 2,30 %, mircenul 1,30 %, T-
cadinolul 1,10 %, (E)-beta-farnesenul 1,10 % i
beta-pinenul 1,10 %. O cantitate mai mic de 1,0 %
din totalul uleiurilor volatile s-a detrminat
pentru urmtorii componeni: beta-cariofillen,
alfa-terpinil acetat, cariofillen oxid, beta-
fellandren, alfatujen,
spatulenol, allo-aromadendren, ascaridol,
citronellol, p-cimen-8-ol, ledol, linalool, bornil
acetat, beta-bourboben, gamma-cadien, camfen,
cuminaldehid, gamma-elemen, germacren D i alfa-
gurjonen (Ekundayo .a., 1990).
Ali componeni idntificai in esuturile acestei
plante sunt: oxizi monoterpenici (ascaridol),
glicozizi piranici (aucubin 0,4 %), glucozizi
iridoizi
(agnusid 0,3 0,6 %), monoterpene (aucubin,
aucubozid, agnusid), alcooli monotrpenici (ledol).
Saden-Krhula .a. (1990) au identificat prezena
delta 4,3-cetosteroizilor in frunzele i florile
acestei specii.
Fructele conin: substane flavonoide (vitexin,
izovitexin, castin, casticin, penduletin i
chrizofanol D), alcaloizi (viticin), monoterpene
de tip
iridoidic (acubin, aucubozid i agnusid),
uleiuri volatile (cineol, alfa-pinen i beta-
pinen).
Aciune terapeutic
Extractele din semine i fructe au aciune
afrodisiac, sedativ, oftalmic i stomahic i
modific balana hormonal in cazul femeilor.
Importana
Utilizare
Extractele alcoolice din fructe sunt recomandate
in cazul ciclului menstrual neregulat, iar cele
din frunze i semine sunt folosite in cazul
lactaiei
insuficiente.
Medicin uman, popular - uz intern: frunzele
conin vitamina C.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: VITIS VINIFERA L.
Denumire popular: Via de vie
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Rhamnales
Familia: Vitaceae
Subfamilia:
Este o plant lemnoas, lian, cu carcei
rampfpcai, coarde lungi, frunze palmate cu
diferite tipuri de incizii, cu flori de regul pe
tipul 5,
hermafrodite, dispuse in raceme i cu fructul o
bac mai mult sau mai puin sferic.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Bacele conin 0,68 % proteine, 0,28 % lipide i
16,8 % glucide din care 7,28 % glucoz, 7,33 %
fructoz i 0,42 % zaharoz. In bace s-a mai
determinat 0,28 % pectine i 3,00 mg/ 100 g beta-
sitosterol.
Aciditatea total a strugurilor este in medie de
1,15 % acid tartric i este detrminat de prezena
acidului tartric (530 mg/ 100 g), acidului malic
(540
mg/ 100 g), aciduluicitric (23 mg/ 100 g),
acidului succinic (88 mg/ 100 g), acidului fumaric
(58 mg/ 100 g), acidului clorogenic (12 mg/ 100
g)i a
acidului oxalic (8 mg/ 100 g).
Coninutul in vitamine din 100 g bace variaz in
modul urmtor: 4,2 mg acid ascorbic, 0,23 mg
nicotinamid, 0,07 mg piridoxin, 0,06 mg acid
pantotenic, 0,05 mg tiamin i 0,03 mg
riboflavin.
0,40 i 0,58 %. In 100 g bace s-au detrminat:
192,00 mg potasiu, 20,00 mg fosfor, 18,00 mg
calciu,
9,00 mg magneziu, 2,00 mg clor, 1,90 mg sodiu,
0,51 mg fier, 0,07 mg mangan i 0,06 mg cupru.
Vitis vinifera conine in fructe pigmeni
clorofilieni, carotenoizi i flavonoizi.
Coninutul in pigmeni carotenoizi din bacele a 14
soiuri de struguri variaz intre 8 i 25 mg/100 g
esut proaspt (Razungles i colab., 1987).
Coninutul in pigmeni antocianici in soiurile de
struguri negri crete pe parcursul perioadei de
maturare, ajungand la 568 mg/kg pulp proaspt;
ponderea coninutului o deine compusul malvidin-
3-glucozid care reprezint 514 mg/kg pulp.
Ribereau-Gayon (1983) a urmrit compoziia
antocianilor din diferite soiuri de vi de vie,
constatand urmtoarele:
- Malvidin-3-glucozidul este principalul pigment
antocianic din struguri, reprezentand 36 % din
cantitatea total de pigmeni. Alturi de acest
pigment se gsesc derivai ai cianidinei,
delfinidinei, petunidinei i peonoidinei.
- Derivaii monometilai i antocianidin-
diglucozizii predomin la speciile americane de
vi de vie.
- Diglucozidele sunt caracteristice pentru Vitis
riparia, Vitis labrusca i Vitis rupestris i
reprezint un caracter care se transmite ereditar.
Flanzy i colab. (1972) au determinat coninutul
de antociani din bacele mature a 9 soiuri de
struguri cultivai in zona Bordeaux (mg/ 100 g),
constatand urmtoarele limite de variaie: Aramon
471 mg, Cisnault 706 mg, Grenache 1.033 mg,
Tempranillo 1.427 mg, Carignan 1.496 mg,
Mourvede 1.316 1.740 mg, Syrah 2.526 mg,
Alicante Bouschet 4.402 mg i Seibel 8.357 la care
s-au determinat 7.815 mg.
Flavonolii au fost identificai in cantiti mici
in soiurile de struguri roii i sunt reprezentai
de kampferol-3-glucozid, quercitin-3-glucozid,
quercitin-3-glucuronid i mircetin-3-glucunonid
(Ribereau-Gayon, 1964).
Flavan 3-olii sunt reprezentai de
epigalocatechin 3-O-galat
Leucoantocianidinele sunt reprezentate de
procianidin.
Aciune terapeutic
Extractele din frunze de vi-de-vie au aciune
antihiperglicemic i antioxidant, datorit
cantitii de polifenoli pe care o conine.
Importana
Alimentara
Utilizare
Extractul din seminele strugurilor conin
polifenoli (inclusiv proantocianidine) care sunt
cunoscui drept antioxidani. Printre multiplele
intrebuinri, extractul din semine de struguri
este folosit pentru aciunea sa antibacterian
asupra unor bacterii din cavitatea bucal, care
sunt
responsabile de formarea carilor dentare. Uleiul
obinut din seminele strugurilor este folosit ca
supliment nutritiv deoarece conine un procent
ridicat de acid linoleic.
Alte utilizri:
Valoarea energetic a strugurilor este relativ
sczut: 303 kJ/ 100 g fruct, dar importana lor
rezid din coninutul lor in acizi organici,
glucide
solubile, vitamine i substane minerale, care
stimuleaz apetitul, digestia i excreia.
Recoltare
Fructe, frunze, samburi
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ZEA MAYS L.
Denumire popular: Porumb
Sinonime tiinifice:
Cucuruz, Ppuoi, Clambuc, clambuchiu, Ciolomad,
Cocenai, Coliba, Cucori, Grnior, Mlai,
Ppue, Popuoi, Pormb, Penche, Tenchiu, Tengheri
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Clasa: Liliopsida
Subclasa: Liliidae
Subfamilia:
Plant anual, de talie inalt (1,5-3 m); de la
nodurile inferioare ale tulpinii pornesc rdcini
adventive coronare; tulpina prezint 6-11
internoduri
pline; frunzele au limb lat, cu margini ondulate,
ligula emarginat, ciliat, de 3-5 mm lungime;
inflorescena brbteasc este dispus in varful
tulpinii iar cea femeiasc este tiuletele,
protejat de numeroase hipsofile involucrale
(pnui); stigmatele florii sunt filiforme, verzui
sau roietice,
formeaz "mtasea porumbului"; fruct cariops
gola.
Cultivat in toat ara, in diferite varieti;
alimentar i industrial.
Organe utilizate
Se utilizeaz cariopsele in scop alimentar i
stilele i stigmatele in scop medicinal.
Compoziia chimic
Cariopsele reprezint organele in care se
depoziteaz substanele de rezerv, in care dup
Bilteanu i Birnaure (1986) se acumuleaz amidon
(59,09
%), proteine (10,05 %), lipide (4,71 %) i
substane minerale (1,45 %).
Coninutul lipidelor in acizi grai este
urmtorul: 9,52 % acid palmitic, urme de acid
stearic, 26,19 % acid oleic, 54,76 % acid linoleic
i urme de
acid linolenic.
In cariopsele de porumb s-au determinat
urmtoarele cantiti de vitamine: 2,1 mg/ 100 g
niacin, 0,29 mg/ 100 g tiamin, 0,11 mg/ 100 g
riboflavin, 0,4 mg/ 100 g piridoxin, 0,64 mg/
100 g acid pantotenic, 0,026 mg/ 100 g acid folic,
0,1 mg/ 100 g alfa-tocoferol i 0,006 mg/ 100 g
biotin.
Coninutul de aminoacizi din 100 g cariopse
variaz astfel: 466 mg izoleucin, 1134 mg
cistin,
473 mg fenilalanin, 219 mg tirozin, 384 mg
treonin, 64 mg triptofan, 507 mg valin, 482 mg
arginin, 327 mg histidin, 685 mg alanin, 556 mg
acid aspartic, 1650 mg acid glutamic, 348 mg
glicin, 1086 mg prolin i 474 mg serin.
Coninutul principalelor elemente minerale
determinate in 100 g cariopse sunt: 300 mg
potasiu, 245 mg fosfor, 1,4 mg zinc, 85 mg
magneziu, 14,0
mg calciu, 2,8 mg fier, 5,5 mg sodiu, 0,5 mg
mangan, 0,16 mg cupru, 0,02 mg cobalt, 0,51 mg
flor, 0,03 mg seleniu i 0,03 mg molibden.
Culoarea cariopselor se datoreaz urmtorilor
pigmeni: cianidin 3-glucozid, cianidin 3-
galactozid, pelargonidin 3-glucozid, i peonoidin
3-
glucozid, liberi sau acilai.
Stilele i stigmatele cunoscute sub denumirea de
mtasea porumbului conin substane active
reprezentate de substane flavonoide, saponine i
sruri
de potasiu. Alturi de acestea se mai gsesc:
glucide reductoare, lipide, steroli
(stigmasterol, beta-sitosterol), alantoin,
taninuri, rezine, uleiuri
volatile i vitamine.
Aciune terapeutic
Extractele din stile i stigmate au aciune
diuretic, hemostat, colagog, laxativ,
hipoglicemiant, vasodilatatoare (hipotensiv) i
antiinflamatoare.
Importana
Medicinala, alimentara, oleaginoasa
Utilizare
Extractele sunt utilizate pentru tratarea litazei
renale, insuficien cardiac, gut, cistit.
Datorit faptului c siropul de porumb cu un
procentaj de fructoz crescut, la fel ca i
zahrul obinut din trestie de zahr, este
responsabil de
creterea numrului de cazuri de obezitate i de
diabet,
Alte utilizri:
In alimentaie se folosete sub diferite forme:
mlai, boabe nemature fierte sau coapte, boabe
mature fierte sau prjite, uleiul din germeni este
energizant.
In industrie, din boabe (cariopsele) se fabric
amidonul, glucoza, alcoolul sanitar, uleiul
comestibil, iar din tulpini se obine celuloza.
S-a obinut un preparat extrudat pentru copii pe
baz de fin de porumb nixtamalizat i de nut in
raport de 21,2 : 78,8. Acesta are o bun
digestibilitate i urmtoarea compoziie: 20,07 %
proteine, 5,7 % lipide i 71,14 % glucide.
In medicina, uman, popular, mtasea (stigmatele
florii) sub form de infuzie se folosete ca
adjuvant in cistite, afeciuni ale sistemului
cardiovascular, disfuncii hepatobiliare,
hidropizie, litiaz renal, reumatism,
ateroscleroz, scderea colesterolului. Pentru uz
extern - se fac din
mmlig fierbinte cataplasme pentru tratarea
durerilor, junghiurilor, amigdalitei, crampelor
stomacale, durerilor de ficat, iar cataplasmele
din mlai
trateaz umflturile, plgile, dermitele.
In medicina veterinar mtasea sub form de
infuzie se folosete pentru intensificarea
excreiei biliare i a funciei renale.
Pentru apicultur, porumbul reprezint o specie
melifer.
In zootehnie, porumbul se folosete in hrana
animalelor sub form de siloz, ca furaj grosier i
sub form de boabe.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: ZIZIPHUS JUJUBA Mill.
Denumire popular: Mslin dobrogean
Sinonime tiinifice: Z. sativa Gartn.
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Rosidae
Ordinul: Rhamnales
Familia: Rhamnaceae
Subfamilia:
Arbust cu spini de 3 cm aezai la baza frunzelor
alterne, crenate i cu 3 nervuri. Florile sunt
mici, galbene, pe tipul 5. Fructul este drup.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Plantele din aceast specie conin: pigmeni
flavonoidici, saponine (jujubozid), triterpene
(acidul betulinic i betulina), alcaloizi
peptidici: zizifina A,
mucronina A, amfibina B.
Alcaloizii peptidici au aciune antifungic i
antibacterian (pentru bacteriile grampozitive)
iar triterpenele au efect antitumoral.
Aciune terapeutic
expectorant iar cele din fructele uscate au
aciune anticancerigen, sedativ i tonic.
Extractele din
semine au efect hipnotic, narcotic, sedativ i
tonic.
Importana
Medicinala,
alimentara
Utilizare
Fructele se utilizeaz in caz de oboseal cronic,
pierderea apetitului, diaree i anemie iar
seminele sunt utilizate pentru tratarea
palpitaiilor,
insomniei i a nervizitii.
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: XANTHIUM ITALICUM Moretti
Denumire popular: Cornaci
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Familia: Asteaceae (Compositae)
Subfamilia:
Plant anual, aromatic; cu tulpin de 40-100 cm
inlime; frunzele alterne, ovat triunghiulare, 3-
5 lobate, verzi i aspre pe ambele fee; florile
dispuse in antodii; inflorirea: iulie-septembrie;
formaiunea fructifer elipsoidal la care
lungimea depete de circa 2 ori limea,
acoperit de spini
deni, viguroi i toi sunt puternic uncinai,
avand 5-6 mm lungime.
Specie mezofit-mezohigrofit, subtermofit i
nitrofit; frecvent in zona de step-zona
pdurilor de stejar, locuri ruderale i cultivat.
Organe utilizate
Compoziia chimic
Aciune terapeutic
Importana
Utilizare
Se utilizeaz in scop tinctorial organele aeriene.
Recolltarea acestora se face la sfaritul
perioadei de inflorire sau la inceputul celei de
fructificare.
Extractele obinute din organele aeriene se
utilizeaz pentru vopsirea lanei. n funcie de
mordantul folosit se pot obine urmtoarele
culori:
Culoare galben, in cazul in care mordarea dureaz
30 de minute iar mordantul este sulfatul de
aluminiu i potasiu sau bicromatul de potasiu.
Culoare kaki, dac mordantul este sulfatul de
aluminiu i potasiu i dac in final se retrateaz
cu o soiluie de sulfat de cupru.
Culoare kaki inchis, dac mordantul este bicromat
de potasiu i retratarea se face cu sulfat de
cupru (Chiril .a., 1999).
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: XANTHIUM SPINOSUM L.
Denumire popular: Holer
Sinonime tiinifice:
Aspric, Ctin, Corneci, Cornu, Dracil, Ganofer,
Ghimpe, Ghimpe tare, Lipici, Plmid, Scaiete
musclesc, Scai, Scai musclesc, Scai rusesc, scai ttresc,
Sciete musclesc, Schin, Spin, Spin alb, Spin de
holer, Spin mocnesc, Spin musclesc, Volbur mic
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Asterales
Familia: Asteraceae
Subfamilia:
Plant anual; rdcin pivotant; tulpina de 20-
80 cm inlime, ramificat de la baz, galben,
pubescent; frunzele trilobate, ovat lanceolate
sau
rombice, cu margini intregi sau dinate; alb
tomentoase pe dos, la baz cu spini trifurcai;
antodii brbteti globuloase, de 5-6 mm diametru,
dispuse
in varful ramurilor, cele femeieti dispuse cate
1-2 in axila frunzei, fiecare prezint un
involucru concrescut ce cuprinde 2 flori;
involucrul
elipsoidal, are la varf 2 rostruri drepte, iar pe
laturi este acoperit de spini drepi i subiri
pan la baz, cu varf uncinat.
step-subetajul fagului, puni, locuri cultivate
i ruderale.
Organe utilizate
In scopuri medicinale se utilizeaz organele
aeriene.
Compoziia chimic
aceast specie sunt: acizi organic, fenoli (acid
cafeic, acid clorogenic), steroli (beta-
sitosterol), taninuri
catechinice, saponine triterpenice, lactone
sesquiterpenice (xantin, xantanolid, xantinin),
flavone.
Aciune terapeutic
Extractele au aciune antidiabetic, diuretic,
sedativ, antitumoral, cicatrizant i
dezinfectant.
Importana
Medicinala,
melifera
Utilizare
Se utilizeaz pentru tratarea afeciunilor cilor
urinare i sub form de decoct, a adenomului de
prostat.
In medicin, uman, popular se folosete partea
aerian a plantei pentru tratarea turbrii,
hipertiroidismului, diareei, prostatei i litiazei
renal.
Recoltare
Herba, recoltata cu sapa in iulie-septembrie
Fia speciei
Denumire
Denumire tiinific: YUCCA BACCATA FILAMENTOSA
Denumire popular: Yuca
Sinonime tiinifice:
Incadrare taxonomic
Regnul: Plantae
Clasa: Liliopsida
Subclasa: Liliidae
Ordinul: Liliales
Familia: Agavaceae
Subfamilia:
Organe utilizate
Principalele substane active se gsesc in
rdcinile acestei plante.
Compoziia chimic
Analizele efectuate la rdcinile acestei specii
au pus in eviden prezena urmtoarelor substane:
proteine (9,4 ), lipide (2,3 %), tanin, vitamine
(acid ascorbic, niacin, riboflavin, tiamin),
pigmeni (beta-caroten, clorofil), sapogenine
steroidale (sarsapogenin i tigogenin).
Aciune terapeutic
Antiinflamatoare, antiviral.
Importana
Toxica,
medicinala
Utilizare
Reprezint o surs important de fitosteroli.
Extractele se folosesc pentru tratarea artritei,
reumatismului, gutei, prostatitei i herpesului.
Recoltare
Flori, frunze, seminte__

Fişa Speciei PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Fişa Speciei PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Fia speciei

1988, B. Wuthrich - 1985). Alergenele Api g1 i

sunt grupate in inflorescene aflate in axila

din ea se extrage o terebentin superioar.

700m, Bihorului 1200m). Cultivat frecvent pe

S-ar putea să vă placă și