"MARA" de Ioan Slavici ~ Viziunea familiei~

Familia este o temă a identității , ea e suportul moralei colective și creuzetul în care se prepară personalitatea
umană . Literatura o numără printre temele ei favorite. Iar atunci când familia nu e o temă, ea e mai întotdeauna
un cadru , un fundal al evenimentelor interioare și exterioare.

În scrierea "Între Dumnezeu și neamul meu" , Petre Țuțea afirmă că "În familie trebuie să stăpânească : iubirea,
voința zâmisliriei , ordinea și conștiința datoriei. Nu plăcerea , ci bucuria pură produsă de frumusețea
idealului ." Această concepție despre familie este evidențiată în romanele ce evocă lumea tradițională , arhaică ,
așa cum este și "Mara" de Ioan Slavici. Autorul conturează câteva tipuri de familie: a Marei , rămasă văduvă și
nevoită să-și crească singură copiii, a lui Hubăr , familie de tip patriarhal , în care soțul reprezintă o autoritate
necontestată și a lui Bocioacă , în care soția , Marta , se bucură de o anumită libertate. Aceste tipuri familiale
sunt modelate într-o anumită măsură și de societatea și comunitatea în care personajele evoluează , una din care
lipsește autoritatea bărbătească.

Acțiunea începe cu o succintă reflecție asupra calităților și destinului Marei , preocupeață și podăriță din Rodna:
"A rămas Mara , săraca , văduvă cu doi copii, sărăcuții de ei , dar era tânără și voinică și harnică și Dumnezeu
a mai lăsat să aibă și noroc". Stăruitoare , pricepută , agonisește avere din arenda podului peste Mureș și din
negustorii de tot felul , strânge banii în trei ciorapi, "pentru casă , pentru Persida și pentru Trică", într-o continuă
confruntare a sentimentului matern cu zgârcenia.

Astfel , este conturat modelul femeii puternice , inteligente și independente ce ia locul soțului în casă. După
moartea tatălui său , Trică ar fi putut suplini rolul bărbatului însă era prea tânăr și trebuia inițiat. Mara își dorește
să-și vadă băiatul calfă de cojocar , așa că perioadele de probă și de perfecționare în acest meșteșug pe care le
petrece la casa lui Claici și a lui Bocioacă reprezintă de fapt trepte ale inițierii sale. Pe tot parcursul inițierii ,
Trică respectă ordinea. Este nevoit să suporte însă schimbări de medii deoarece este condiționat de un handicap ,
statutul de orfan. Se dovedește o fire slabă deoarece trăiește o idilă de dragoste alături de Marta , soția șefului
său, și astfel este evocat motivul triunghiului conjugal.

Treptat , atenția se concentrează asupra Persidei și asupra nașterii iubirii sale pentru Națl , fiul bogatului măcelar
neamț Hubăr. Cuplul ia naștere dintr-o întâmplare într-o dimineață , la una din ferestrele mănăstirii. Prima lor
întâlnire poate fi pusă sub semnul destinului - "ferestrele fiind deschise și izbind o dată vântul în ele , una ,
tocmai cea de la iatacul din colț , unde stătea Aegidia cu Persida, s-a sfărâmat." Persida locuiește la mânăstire ,
sub protecția maicii Aegidia, deoarece Mara hotărăște că acolo fiica ei poate să primească o educație aleasă , cu o
cheltuială minimă. Astfel , conștiința datoriei de mamă este împlinită de Mara și pentru cel de-al doilea copil al
său .

Atunci , Persida îl zărește pe Națl iar iubirea se naște brusc în sufletul ei, fără avertisment și-i copleșește
sufletul : "Obrajii i se umplură de sânge și îi era parcă o săgetase ceva prin inimă. Atât a fost și ea nu mai putea
să fie ceea ce fusese." Și Națl suferea un dezechilibru emoțional, iar fiorul dragostei-pasiune se instalează și în
sufletul său : "El rămase uimit , cu inima încleștată , cu ochii oarecum împăienjeniți . Îi era parcă s-a rupt ceva ,
s-a surpat deodată ceva și o mare nenorocire a căzut pe capul lui."

Fereastra nu mai este doar un simplu obiect , ci o punte de legătură între implirea poveștii de dragoste și
zbuciumul interior. Este hotarul dintre cei doi îndrăgostiți și devine oglinda sufletului pentru Persida , ce trebuia
să rămână interzisă.

Pe tot parcursul poveștii lor, este demonstrată încă o dată slăbiciunea și inferioritatea bărbatului în față femeii.
Națl dă dovadă de cinism și imaturitate atunci când încearcă să arunce asupra Persidei toată responsabilitatea în
cuplu. Cu toate acestea sentimentele fetei rămân la fel de puternice. Astfel , prin superioritatea , fidelitatea și
puterea de care dă dovadă calcă pe urmele mamei sale și ajunge să fie un model de urmat.

În ciuda piedicilor și a incompatibilităților celor doi, tinerii se întâlnesc pe ascuns, se căsătoresc în taină și pleacă
la Viena. În scurt timp se întorc, iar Persida își îndeplinește datoria de stăpână a cârciumii de pe malul Mureșului
și are permanent în minte "conștiința datoriei față de familie". În scurt timp, ambianța familială decade la nivelul
cel mai de jos al vulgarității : Națl se schimbă radical , începe să bea , să o lovească și să o facă de râs pe soția sa
în fața tuturor, chiar și a slugilor. Cu toate acestea , Persida nu regretă niciun moment asumarea aceluiași destin
cu Națl și își asumă și această nouă condiție cu același devotament . Ea trăiește după legi și principii morale , așa
cum o învățase maica Aegidia cât a stat la mânăstire. Pentru ea , în familie trebuie să stăpânească iubirea ,
ordinea și conștiința datoriei, astfel că luptă pentru Națl doar pentru că crede cu tărie în frumusețea idealului pe
care-l reprezintă familia. Este accentuată vocația sacrificiului pe care o are: așteaptă demn și răbdător , îl iubește
pe Națl tolerant, înțelege că nu-l poate schimba și-l acceptă așa cum e , fără să se opună sau să-i arate defectele :
"Persida se uită zâmbind la el . Ce-i păsa ei acum , dacă se va îndrepta ori nu ? Da , mai-nainte când toată
gândirea, toată simțirea , toată puterea ei de grijă asupra lui și numai asupra lui se îndreptă , ea ar fi voit să nu
mai fie om ca dânsul, și-l scotea din răbdare, îl îndârjea prin neîncetatele ei silințe . Acum însă nu mai vedea
păcatele lui și-i era așa cum îl știa , destul de bun."

De aici se naște și dorința zămislirii . După nașterea copilului , Națl își revizuiește atitudinea față de Persida și
față de noua familie acceptată acum și de Hubăr și de Mara și astfel se demonstrează zicala conform căreia
"iubirea învinge totul".

Persida este înconjurată de admirația tuturor și consacrată ca un model și exemplu . Finalul transmite ideea că
numai cei ce respectă valorile familiei: voința zămislirii, ordinea și datoria, sacrificându-și propriile interese au
șansa la fericire. Acesta este și motivul pentru care Hubăr este ucis de fiul nelegitim, Bandi, și pedepsit în acest
mod pentru că și-a neglijat datoria de părinte.