PASTELUL– PLAN DE ARGUMENTARE A APARTENENŢEI LA SPECIA LITERARĂ

A – argument principal; a – argument secundar;

PASTELUL este o specie literară aparţinând genului liric în care este prezentă o descriere literară în versuri care înfăţişează un tablou din natură, un peisaj, un element sau un fenomen
al naturii, un anotimp sau un moment al zilei, aspecte din viaţa plantelor sau a animalelor în strânsă legătură cu care sunt exprimate direct şi discret sentimentele prin intermediul eului liric
şi al unui limbaj artistic, figurat.
AI – VOCEA EULUI LIRIC: textul citat este un pastel, deoarece eul liric, aflat în ipostaza de contemplativ / fin observator al naturii / fiinţă meditativă îşi exprimă / dezvăluie / prezintă în
mod direct sentimentele de încântare / dragoste / admiraţie / melancolie / regret /nostalgie / resemnare / optimism / nelinişte / fiorul / frică / îndoială / dezamăgire / dor / bucurie /
exuberanţă / optimism / linişte etc. faţă de tabloul de natură descris.
aI – MARCILE LEXICO-GRAMATICALE SAU STILISTICE ALE PREZENŢEI SALE: prezenţa sa este sugerată în text prin mărci lexico-gramaticale (verbe si pronume la persoana I
sau a-II-a, adj. pron. posesive de pers I sau a II-a– ilustrează cu citate din text) şi stilistice specifice (verbe la imperativ, substantive vocative, interjecţii, propoziţii exclamative şi
interogative – ilustrează cu citate din text).
AII – TABLOUL NATURII DESCRISE / PEISAJUL ÎNFĂŢIŞAT: textul citat este un pastel al primăverii / verii / autumnal / hibernal / al dimineţii / al înserării / al amurgului / montan /
marin etc. în care este înfăţişat un tablou de natură / o privelişte / un peisaj diurn sau nocturn / un element al naturii / un fenomen al naturii, după cum sugereză şi titlul poeziei care indică
tema textului – identifică ideile poetice din fiecare strofă. Modul principal de expunere este descrierea literară subiectivă de tip tablou, fapt sugerat prin frecvenţa mare a structurilor de tip
substantiv+adjectiv. Prin intermediul substantivelor sunt preyentate elementele naturii descrise, care pot fi grupate pe două planuri: terestru (ilustrează cu citate din text) şi cosmic
(ilustrează cu citate din text). Adjectivele au rolul de a înfăţişa trăsăturile caracteristice peisajul descris (ilustrează cu citate din text).
aII – Natura este surprinsă atât în detaliile ei semnificative, cât şi în imaginea ei de ansamblu – identifică în text detalii sau imagini de ansamblu. Momentul surprins de eul liric spectator
este ...., anotimp / timp al ....., iar atmosfera creată este de vrajă / de visare / sumbră / întunecată / apăsătoare / luminoasă / caldă etc.
AIII – LIMBAJ EXPRESIV, SUGESTIV, BOGAT ÎN FIGURI DE STIL ŞI IMAGINI ARTISTICE: pentru exprimarea directă a sentimentelor eului liric şi realizarea tabloului de natură
sunt utilizate figurile de stil: metaforă / personificare / epitet / comparaţie / enumeraţie / repetiţie etc. (ilustrează-le pe fiecare cu citate din text). Acestea sunt create/realizate prin
intermediul a numeroase imagini artistice: vizuale / auditive / olfactive / dinamice / statice etc. (ilustrează-le pe fiecare cu citate din text).
aIII – Astfel, un rol esenţial în realizarea sensului şi transmiterea mesajului poetic îl au metaforele (dă citat din text şi interpretează figura de stil cea mai sugestivă) cărora li se alătură
personificarea / comparaţiile etc. (dă citat din text şi interpretează figura de stil), prin care se sugerează atmosfera specifică anotimpului descris.
AIV – ELEMENTELE DE VERSIFICAŢIE:RIMĂ, MĂSURĂ, RITM: opera are un caracter liric, deoarece este organizată în versuri care alcătuiesc x strofe (catrene, distihuri, terţine
etc.) cu rimă (monorimă, împerechetă, încrucişată, îmbrăţişată), măsura fixă / variabilă şi ritm trohaic / iambic care conferă un spor de expresivitate textului.
FORMULE DE UTILIZAT
 poezia, creaţia, doina, pastelul, elegia, imnul etc. evocă, surprinde, dezvăluie, prezintă, înfătişează... etc.
 scriitorul, poetul, autorul etc. descrie, exprimă, creează, înfătişează… etc.
 epitetul, personificarea etc. sugerează, potenţează, amplifică, creează impresia, accentuează, pune în lumină, reliefeaz, semnifică… etc.
 sentimente: singurătatea, melancolia, regretul, nostalgia, resemnarea, optimismul, revolta, neliniştea, fiorul, frica, îndoiala, dezamăgirea, dorul de..., bucuria,
exuberanţa, exaltarea, optimismul, liniştea…etc.
 tonul fundamental al poeziei este unul: elegiac, trist, expansiv, exuberant… etc.
 atmosfera creată: de vrajă, de visare, sumbră, întunecată, luminoasă, caldă… etc.
Atenţie! Nu se folosesc expresii de tipul: „textul mi- a plăcut, pentru că...”, ci se utilizează expresii impersonale, cu caracter obiectiv cum ar fi: „se poate concluziona...”, „textul
este impresionant prin...” sau „poezia X aduce o viziune inedită asupra..... prin ...”
SCHEMA COMPUNERII ARGUMENTATIVE cuprinde urmăroarele etape:

I. Definirea speciei literare – definiţia: pastel conform tabelului;

II. Ipoteza – este un enunţ cu caracter general, formulat asupra unor aspecte ale operei literare: Opera X de autorul Y este un pastel, având toate trăsăturile
caracteristice acestei specii literare a genului liric.

III. Demonstraţia – cuprinde argumentele propriu-zise principale (AI, AII, AIII; AIV) şi secundare (aI, aII, aIII, aIV) ilustrate cu exemple / citate din text şi
susţinute clar, coerent. Argumentele trebuie formulate concis, ordonate logic, de la cele mai „slabe" spre cele mai „tari" sau invers. Argumentul principal se formulează în
termeni de: pe de o parte, … pe de alta parte, în primul rând, în al doilea rănd, în continuare, în sfârşit ... în primul rând, nu în ultimul rănd etc.
Exprimarea legăturii logice între argumente se realizează prin conectorii care indică diferite tipuri de raţionamente:
Enumerare –t ip de raţionament folosit în numirea argumentelor; operator specific: în primul rând, în al doilea rănd, în continuare, în sfârşit ...
Adunare – tip de raţionament folosit în numirea argumentelor, dar şi în susţinerea acestora prin dovezi: în plus, mai mult, încă, în afară de, pe lângă...
Explicare – tip de raţionament folosit în susţinerea argumentelor cu dovezi şi exemplificarea dovezilor. Explicarea cauzelor: fiindcă, datorită, pentru că; explicarea
consecinţelor: deoarece, din cauză că, întrucât, din cauză că...
Alternativă – tip de raţionament folosit în producerea de contraargumente : sau... sau..., fie... fie..., pe de-o parte... pe de altă parte...
Comparaţie – tip de raţionament folosit în susţinerea dovezilor şi exemplificarea lor: cum, ca şi cum, de parcă, la fel ca, diferit de ...
Opoziţie sau restricţie – tip de raţionament folosit în producerea contraargumentelor: din contră, totuşi, deşi, este contrar cu, dimpotrivă, totuşi,de altfel, de altminteri....

IV.Concluzia - reia ipoteza şi argumentele pe scurt, le enumeră şi încheie eseul argumentativ. Concluzia este o propoziţie declarativă cu valoare de adevăr. Fiecare element
al concluziei trebuie susţinut de premise. În formularea concluziilor se utilizează diverse cuvinte/formule persuasive: deci, aşadar, în concluzie, prin urmare, în consecinţă etc.
OBS! Legătura dintre segmentele discursului se realizează prin conectori constituind mijloace de realizare a coeziunii textului.Timpul verbelor este prezentul etern, neutru,
timp al reprezentarii actualizatoare, al înscrierii particularului in general.
În concluzie, prin exprimarea directă a sentimentelor eului liric în faţa tabloului naturii, prin caracterul descriptiv al textului şi prin utilizarea unui
limbaj figurat, expresiv, poezia X de Y este o specie a genului liric, un pastel.