Particularităţile comunicării orale

Discursul oral scris circulă peste tot, inclusiv şi în rândurile neştiutorilor. Acestea
au fost şi motivele pentru care mari înţelepţi ai timpului au fugit de cuvântul scris. S-au temut că
neiniţiaţii vor fugi înţelege greşit ţi că vor acţiona ca atare, adică
d ă u n ă t o r , g r e ş i t . Comunicarea orală, ocupă un loc privilegiat în existenţa zilnică
şi se consumă subf o r m a monologului s a u
dialogului
I m p l i n i r e a d e p l i n ă a v o r b i r i i o c o n s t i t u i e convorbirea, iar acesta înseamnă
dialog activ, în sensul că oricând ascultătorul devine vorbitor.Procesul de comunicare implică
următorul process, emitentul este posesorul unui aşa-zis r e p e r t o r i u d e s e m n e .
M e s a j u l t r a n s m i s d e e l e s t e codificat p a r c u r g e
c a n a l u l d e comunicare, care este supus unor factori de zg omot ce pot tulbura păstrarea
parametrilor lui de maximă eficienţă. Aceasta este apoi decodat
şi ajunge la receptor, care el îşi are propriul repertoriu de semne.

Formele comunicării orale:

a)schimbul de opinii - probleme de ordin social şi de interes public curent sau

probleme profesionale de interes comun.
b)discuţii profesionale - planuri, aranjamente operaţionale, relaţii cu clienţii si
partenerii,negocieri, contractări.
c)prezentări scurte - relatări ale unor evenimente şi conversaţii, raportare,
prezentări deproduse sau tehnologii.
Canalele de comunicare

Acestea sunt trasele pe care circula mesajele. După gradul lor de formalizare pot fi

1)c a n a l e o f i c i a l e s a u f o r m a l e , s u p r a p u s e r e l a ţ i i l o r o r g a n i z a ţ i o n a l e .
E l e vehiculează informaţii între posturi, compartimente şi niveluri ierarhice. Eficienta
comunicării depinde de modul de funcţionare al acestor canale. Apariţia unor blocaje frecvente
în anumite puncte indica necesitatea revizuirii posturilor sau a investigării climatului de muncă, a
relaţiilor interpersonale.
2)canale neoficiale sau informale.
Acestea sunt generate de organizarea neformală. Ele constituie căi adiţionale de
comunicare care permit mesajelor sa penetreze canalele oficiale. Depăşind barierele
legate de statut şi ierarhic reţeaua canalelor informale poate vehiculă ştiri, noutăţi,
informaţii, mai rapid decât canalele formale. Un proces eficient de comunicare solicită luarea în
considerare a ambelor categorii de canale, cunoaşterea modului lor de funcţionare, a
avantajelor şi dezavantajelor pentru a le putea folosi şi controla.
Mijloacele de comunicare
Acestea alcătuiesc suportul tehnic al procesului. Contribuţia lor este vizibila în direcţia
vitezei de vehiculare, a curateţei, costului comunicării.Exista o varietate de
mijloace ce pot fi utilizate discuţii “faţă în faţă”, conversaţii
telefonice,scrisori:memorii, documente scrise, documente numerice, posta
e l e c t r o n i c ă email t e l e f a x u l , c o m b i n a r e a a p a r a t u r i i a u d i o ş i v i d e o p e n
t r u teleconferinţe, reţele de computere, video şi televiziunea prin circuit închis.
Precizam ca procesul de comunicare, in general, se caracterizeaza printr-o multitudine de
particularitati .

La cele enumerate mai putem adauga:

 in situatii de criza procesul de comunicare are un ritm mai rapid si o

sfera mai mare de cuprindere;

 semnificatia data unui mesaj poate fi diferita atat intre parteneri actului
de comunicare, cat si intre receptorii aceluiasi mesaj;

 orice mesaj are un continut latent si unul manifest, adeseori acesta din
urma fiind mai semnificativ