Drept Procesual Civil – Curs 7

Competenta instantelor

1. Competenta generala
 Stabileste competenta instantelor prin delimitarea de competenta altor oragne cu
atributii jurisdictionale: CCR CNSC, Consilul Concurentei etc
 Stabileste competenta instantelor prin delimitare de competenta altor organe fara
competenta jurisdictionala : notarul pubilic in matrie succesoarala sau in
constatarea unor fapte – nu detaliem, nu intra la examen.
Competenta generala este de ordine publica.

2. Competenta materiala
 Competenta materiala functionala: se refera la gradul instantei : prima instanta,
apel, recurs
 Competenta materiala procesuala: se refera la repartizarea intre instante de grad
diferit : Judecatorie, Tribunal, Curte de apel, ICCJ.
Competenta materiala este de ordine pulica, dar are un regim diferit : poate fi
invocata doar pana la primul termen la care partile sunt legal citate, in fata primei
instante.

3. Competenta teritoriala
 Competenta teritoriala de drept comun – Ordine privata
 Competenta teritoriala alternativa – Ordine privata
 Competenta teritoriala exclusiva – Ordine publica

2. COMPETENTA MATERIALA
Se stabileste in functie de 3 criterii :
 natura raportului juridic
 obiectul litigiului
 valoarea litigiului
Competenta materiala : este cea care stabileste atributiile instantelor dupa gradul lor ( pe cale
verticala)- nu vizeaza aspecte teritoriale, ci exclusiv de ierarhia. Sunt foarte importante cele 3
criterii.
Pe langa competenta pe cale ierarhica, mai apare o situatie particulara : completele si sectiile
specializate- competenta vizeaza numai instanta, nu si completele si sectiile.
Cand apar conflicte sau declinari de competenta inte sectii - tine de specializare, nu de
competenta. Dar legea spune ca pentru rezolvarea acestor probleme se aplica regulile de la
exceptia de necompetenta si conflictul de competenta. Aceasta precizare are importanta pentru
ca in practica de multe ori se confunda si se vorbeste de competenta sectiilor. Ba mai mult, prin
trimiterea la regulile de la exceptia de necompetena si conflictul de competenta, in practica se
pune in mod gresit ca s-a consacrat in NCPC si competenta sectiilor. Este gresit: sectiile sunt
constituie de catre CSM prin hotatare, la propunerea colegiilor de conducere ale instantelor, iar
Constitutia spune ca instantele se stabilesc prin lege ...
Competenta materiala functionala : gresit sa spunem ca vizeaza aspectele legate de
repartizarea pe sectii. Competenta functionala se stabileste dupa felul atributiilor, se refera la
grad:
 Competenta Judecatoriei - > de a judeca ca prima instanta
 Competena Tribunalului -> de a judeca si ca prima instanta si ca instanta de apel si ca
instanta de recurs.
 Etc.
 Dintre toate instantele, plenitudine de competenta in prima instanta are tribunalul: cand
nu exista o dispozitie expresa prin care o cauza sa fie atribuita unei alte instante : competenta
apartine tribunalului.
In VCPC -> Judecatoria avea plenitudine de competenta. Aceasta din ratiuni ce tineau de
localizarea judecatoriilor mai aproape de cetateni, scaderea costurilor de transport etc.
In NCPC : Tribunalul are plenitudine de competenta in prima instanta pentru astfel, daca
pricinile incep la tribunal si se termina la ICCJ -> se pune in ordine sitemul judiciar. In VCPC-
ICCJ avea o materie oarecum restransa. Si nu trebuie sa fie asa: ICCJ asigura aplicarea unitara a
legii: nu numai prin RIL si pronuntarea hotararilor prealabile, ci si admitand recursuri. Daca ICCJ
admite un recurs intr-o anumita problema instantele inferioae inteleg care e alinierea ICCJ cu
privire la acea problema si isi modifica in mod natural ca jurisprudenta : pentru a evita casarea
ulterioara a hotarar. Astfel, ICCJ poate sa diectioneze semnale catre baza piramidei.

Compententa materiala a judecatoriei

= este acum o competenta exceptionala: cauze mai mici, mai usoare, care presupun elemente
de cost social etc.
Aceasta este si tendinta generala din Europa, de a merge pe plenitudinea de competenta a
tribunalului.
Judecatoriile fiind multe dau o comeptenta care nu permite o specializare buna a
judecatorilor. La tribunal sunt cei mai buni judecatori. Chiar daca tribunalele sunt mai departe de
cetatean, s-a facut un compromis: daca se vrea un act de justitie calitativ,sa plateasca mai mult
cetatenii.
Totusi, in practica, foarte multe pricini sunt de competenta judecatoriei desi sunt pricini
serioase. Art 94 NCPC enumera cauzele care sunt de competenta judecatoriei si vom observa ca
nu toate sunt cauze minore.

SECŢ IUNEA 1: Competenţa după materie şi valoare

Art. 94: Judecătoria
Judecătoriile judecă:
1. în primă instanţă, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani:
a) cererile date de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, în afară de cazurile în care prin
lege se prevede în mod expres altfel;
b) cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, potrivit legii;
c) cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spaţii aflate în
proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum şi cele privind raporturile juridice stabilite de
asociaţiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz;
d) cererile de evacuare;
e) cererile referitoare la zidurile şi şanţurile comune, distanţa construcţiilor şi plantaţiilor, dreptul de trecere,
precum şi la orice servituţi sau alte limitări ale dreptului de proprietate prevăzute de lege, stabilite de părţi
ori instituite pe cale judecătorească;
f) cererile privitoare la strămutarea de hotare şi cererile în grăniţuire;
g) cererile posesorii;
h) cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor
contractual sau extracontractual, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe;
i) cererile de declarare judecătorească a morţii unei persoane;
j) cererile de împărţeală judiciară, indiferent de valoare;
k) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor,
profesionişti sau neprofesionişti;
2. căile de atac împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale
altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege;
3. orice alte cereri date prin lege în competenţa lor.
 A. Art. 94 alin. 1 - lit. a) cererile date de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi
de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres
 corespondenta cu art. 107 din NCC
Legea de punere in aplicarea a NCC prevede ca pana la infiintarea instantelor de
tutela( prin legea de organizare judecatoreasca), atributiile acestor vor fi luate de instantele de
drept comun, eventual sectii specializate ale acestor, dar nu a prevazut expres care sunt aceste
instante de drept comun : nu a spus daca judecatoria, daca tribunalul etc. Astfel, ca NCPC a
prevazut expres ca judecatoria.
S-a mers pe ideea ca ar fi cel mai usor pentru minor( de cele mai multe ori cererile de
acest gen sunt cu minori), ar fi costuri mai reduse etc.
Insa, art. 229 Legea 71/2011 prevde ca unele din aceste cereri, din aceasta materie au ramas
la alte autoritati ( exemplu: autoritatea tutelara: competenta generala). Practic aceasta prevedere
ia din competenta instantei de tutela, adica ia din competenta judecatoriei.
Art. 229 (1)Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile instanţei de tutelă şi de familie se stabilesc prin
legea privind organizarea judiciară.
(2)Până la reglementarea prin lege a organizării şi funcţionării instanţei de tutelă:
a)atribuţiile acesteia, prevăzute de Codul civil, sunt îndeplinite de instanţele, secţiile sau, după caz,
completele specializate pentru minori şi familie;
b)raportul de anchetă psihosocială prevăzut de Codul civil este efectuat de autoritatea tutelară,
cu excepţia anchetei prevăzute la art. 508 alin. (2), care se efectuează de direcţia generală de asistenţă
socială şi protecţia copilului;
c)autorităţile şi instituţiile cu atribuţii în domeniul protecţiei drepturilor copilului, respectiv a
persoanei fizice continuă să exercite atribuţiile prevăzute de reglementările în vigoare la data intrării în
vigoare a Codului civil, cu excepţia celor date în competenţa instanţei de tutelă.
(3)Până la intrarea în vigoare a reglementării prevăzute la alin. (1), în vederea îndeplinirii atribuţiilor
referitoare la exercitarea tutelei cu privire la bunurile minorului sau, după caz, cu privire la supravegherea
modului în care tutorele administrează bunurile minorului, instanţa de tutelă poate delega, prin încheiere,
îndeplinirea unora dintre acestea autorităţii tutelare.
(4)Cererile în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a Codului civil rămân să fie soluţionate
de instanţele judecătoreşti sau, după caz, de autorităţile administrative competente potrivit legii în vigoare la
data sesizării lor.
Prin urmare, exista o reglementare putin neclara. NCC a conceput ca tot ce exista in
materie de tutela sa fie in competenta unei instante speciale numita instanta de tutela. Nu s-a
infiintat aceasta instanta, prin urmare sunt aplicabile dispoz art. 229 – inst. de de drept comun =
care tine locul instantei de tutela : spre exemplu, in cazul divort, instituirea interdictiei etc.
Dar atributiile sunt segmentate intre atributiile judecatoriei(care tine locul instantei
de tutela) si intre atributiile autoriatii tutelale.
IMPORTANT : raman in vigoare prevederile legi adoptiei care prevad ca adoptia e de
competenta tribunalului (desi potrivit NCC adoptia ar intra in materia instantei de tutela).

B. Art. 94 alin 1 litera b) cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare

civilă, potrivit legii

C. Art. 94 alin 1 Litera c) cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai

multe etaje, apartamente sau spaţii aflate în proprietatea exclusivă a unor
persoane diferite, precum şi cele privind raporturile juridice stabilite de asociaţiile
de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz
 loc de parcare din fata blocului, cereri prinvind raporturile juridice stabilite de
asociatie, chiar si intre asociatie si terti.

D. Lit. d) cererile de evacuare

 vizeaza nu numai evacuarea prevazuta de NCPC, ci si evacuarea de drept comun
 E. Lit.e) cererile referitoare la zidurile şi şanţurile comune, distanţa construcţiilor
şi plantaţiilor, dreptul de trecere, precum şi la orice servituţi sau alte limitări ale
dreptului de proprietate prevăzute de lege, stabilite de părţi ori instituite pe cale
judecătorească
 vizeaza si sevitutile conventionale si servituti legale, vizeaza raporturile de vecintate
si e mai putin important – aceasta este ratiunea pentru care aceste cereri au fost date
in competenta judecatoriei. Se poate face mai usor si cercetarea la fata locului

F. lit. f) cererile privitoare la strămutarea de hotare şi cererile în grăniţuire

 Aceeasi ratiune ca la lit. e

G. lit. g) cererile posesorii

H. lit. h) cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani,

indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepţia celor date de
lege în competenţa altor instanţe
 Date in comepetenta altor instante : Exemplu : L 31 / 1990 - toate cererile privitoare
la societati sunt de compententa tribunalului : convocarea adunarii actionarilor,
predare acte administrator - > sunt neevaluabile in bani.
 In rest, daca nu exista o astfel de prevedere expresa, sunt de competenta judecatoriei

I. lit. i) cererile de declarare judecătorească a morţii unei persoane

 Acest caz a fost prevazut ulterior, fata de celelalte. S-a observat necesitatea ca
cererea sa se judece mai aproape de locul domiciliului

J. lit.j) cererile de împărţeală judiciară, indiferent de valoare

 Indiferent cat de mare e masa partajabila compententa este judecatoria, nu
tribunalul. Aceasta este o derogare de la litera k, art. 94.

Norma este oarecum neclara din alte puncte de vedere :

Tipuri de partaj:
- partaj care nu provine din succesiue: provine din coachizitie, dobandire in regimul comunit
legale
- partaj care provine dintr-o succesiune. Aici discutia deriva din art. 105 NCPC
Art. 105: Cererile în materie de moştenire
În materie de moştenire, competenţa după valoare se determină fără scăderea sarcinilor sau
datoriilor moştenirii.
Textul da doua informatii:
 atunci cand fixam valoarea unei succesiuni, nu ne uitam si la pasiv, ne uitam numai
la activ
 cererile sunt repartizate unei instante sau alteia dupa valoare.
Asta loveste in art. 94 lit j .
La partajul nesuceesoral e clar. Dar la cel succesoral cum aplicam aceste doua articole( 94
lit. j si art 105 )?
Briciu : In realitate, nu trebuie sa avem in vedere niciuna din viziunile legiutorului. Textul de la
art. 94 lit.j, la baza, nu era asa : erau tot in functie de valoare si era in armonie cu 105, practic 105
dadea atunci o informatie completaroae. Ulterior, s-a dorit ca ICCJ sa nu judece partaj, sa nu
ajunga la ICCJ si astfel s-a modificat lit. j a art 94 si s-a prevazut ca indiferent de valoare, cererile
de imparteala judiciara sunt de competenta judecatoriei, dar n-au mai corelat si cu art. 105
NCPC.
In doctrina s-au exprimat mai multe teorii :
 1. Cand avem cerere de partaj succesoral, dar fara alte capete de cerere: atunci e
competenta judecatoria. Tot judecatoria este competenta si cand avem o cerere de
partaj succesoral si alte cererii indispensabile partajului: stabilirea calitatii de
mostenitor, stabilirea masei succesorale. Instanta trebuie sa le clarifice si pe asta
obligatoriu, odata cu partajul. Le clarfica si daca nu se cere.
 2. Dar cand avem o cerere de partaj succesoral cu alte capete de cerere, care nu
sunt indispensabile partajului: reductiune, anularea testamentului, petitie de
ereditate etc. ?
Bricu: Si cand exista aceste cereri, tot judecatoria ar trebui sa fie competenta, pentru ca
toate aceste cereri se fac in scopul partajului.
Boroi : Nu ar trebuie sa fie in toate cazurile de competenta judecatoriei, trebuie vazut de
la caz la caz, pentru ca s-ar putea ca crerea de partaj sa fie accesorie fata de celelalte cereri :
reductiune, anularea testamentului etc. si ar merge la tribunal. Ar trebui sa verificam de la caz la
caz sa vedem daca partajul depinde de astea ca cereri principale.
Briciu: E interpretabil acest raport dintre accesoriu-principal. E putin probabil totusi ca
anulez un testament de dragul de a-l anula si sa cer accesoriu partajul. Tot paratajul poate fi privit
ca principal.
Concluzie :
 paratajul nesuccesoral si partajul succesoral fara astfel de cereri sau cu
cereri indispensabile de partaj : judecatoria este mereu competenta, aici nu e
interpretabil.

K. lit. k) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei
inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti
Art. 94 . 3 NCPC – „orice alte cereri date prin lege in competenta judecatoriei”
 contestatia la executare - cambie si bilet la ordin art. 62 Legea nr. 58/1934.
 cererilele de lamurire hotarare, indreptare a propriei hotarari
 asigurarea dovezilor pe cale separata: cand nu a inceput inca un porces si pana la
proces e posibil sa se piarda proba. Daca instanta deja e investita, se face prin
cerere accesorie in procesul inceput si se face la acea instnta investita ( sau cerere
incidentala cel mult).
 contestatia la executare

Competenta materiala a tribunalului

Art. 95: Tribunalul Tribunalele judecă:
1. în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe;
2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă;
3. ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege;
4. orice alte cereri date prin lege în competenţa lor.
 Are plenitudine de jurisdictie in ceea ce priveste competenta de prima instanta.
 Cererile evaluabile in bani, de o valoarea mai mare de 200 000 lei. Cele neevaluabile: mai
toate la judecatorie, ca prin specificul lor, practic cele neevaluabile sunt mai toate din
materia specifica instantei de tutela.
 apel - impotriva hotarailor pronuntate de judecatorii. Tribunalul are competenta speciala
in materie de apel( plenitudine de competenta in materie de apel are Curtea de apel)
 recurs: cand nu exista apel si s-a judecat in prima instanta la judecatorie: Exemplu:
hotarare prin care se constata perimarea ( 421 alin.2 NCPC), hotarare prin care paratul
recunoaste pretentiile reclamantului( achiesare – 437 alin.1 NCPC), hotarare prin care se
consfinteste intelegerea partilor( tranzactie - 440) Specificul tuturor acestor cereri: niciuna
nu judeca fondul.
 Tribunalul mai are si alte cereri data in competenta sa prin legi speciale: Exemplu:
cererile in materie de insolventa – se judeca de catre judecatorul sindic de la tribunal.
 Competena materiala a Curtii de apel
Art. 96: Curtea de apel
Curţile de apel judecă:
1. în primă instanţă, cererile în materie de contencios administrativ şi fiscal, potrivit legii speciale;
2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă;
3. ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege;
4. orice alte cereri date prin lege în competenţa lor.
 In prima instanta: cereri in materie de contencios administrativ si fiscal, date in
competenta CA prin legi speciale : atacare acte date de autoritatile publice centrale :
ordin al ministrului, o ordonanta etc.
 In apel: toate apelurile impotriva hotarilor tribunalului pronuntate in prima instanta :
aici CA are plenitudine de compenta ( la apel)
 In recurs: in cazurile expres prevazute de lege: hot care nu se poat ataca cu apel –
recurs impotriva hotararii de perimare ce intervine intr-un litigiu de tribunal, tranzactia
de la tribunal.
 orice alte cereri date in competenta CA prin lege.

Competenta materiala a ICCJ

Art. 97: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă:
1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile
prevăzute de lege;
2. recursurile în interesul legii;
3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;
4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa.
 Ca regula ICCJ judeca toate recursurile, in afara de situatiile in care se prevede expres
altfel. ICCJ are plenitudine de competenta in ceea ce priveste recursul.
Alte instante judeca in recuts numai cand legea prevede expres acest lucru :
Exemplu : cand legea prevde ca recursul va fi judecat de ”instanta X”, sau de „instanta
superioara”- In aceste cazuri ”instanta X” si ”instanta superioara – pot sa nu fie ICCJ =
derogare.
 ICCJ judeca si RIL-urile
 cererile privind pronuntarea unor hotarari prealabile pt dezlegarea unei probl. de dr.
 orice alte cereri date in competenta sa : stramutarea de la curtile de apel: cand existe
indoieli cu privire la nepartinirea judecatorului- se cere mutarea procesului la o alta CA.
 ICCJ poate sesiza CCR cu un control prealabil promulgarii ( si presedintele Romaniei
poate) si astfel sa nu se mai ai ajunga la promulagarea unei legi : in plen.
 judeca si sanctiunile disciplinare ? pt membrii CSM- completul de 5 judecatori

Determinarea competentei dupa valoarea obiectului cererii

 Reguli speciale pentru determinarea valorii obiectului cererii

I. Valoarea este stabilita de reclamant prin cererea de chemare in judecata.

Poate fi contestata aceasta valoare? Da - de catre parat, dar si de catre instanta si se da
un singur termen pentru lamurirea valorii. Lamurirea valorii de poate face numai pe baza
de inscrisuri si explicatii, nu prin expertiza. Aceasta pentru a nu debuta procesul printr-o
proba dificila numai pentru a se stabili daca inst e competenta sau nu.
 1. In materie imobiliara, art. 104 NCPC- valoarea cererilor se determina in functie de
valoarea impozabila => certificat ANAF .
Conform art. 104 alin. 2 NCPC, daca valoarea impozabila nu este stabilita, se aplica
dispozitiile art 98- valoarea se stabilieste prin alte inscrisuri: Exemplu: grilele de la notar
pentru stabilirea valorii minimale a imobilelor, dar nu expertiza.
  2. In cazul executarii unui contract- art.101 NCPC- pentru stabilirea competentei
instantei se va tine seama de valoarea obiectului acestuia sau dupa caz de accea a
partii din obiectul dedus judecatii: Spre exemplu, in cazul cererii pt anularea partiala(
valoarea partii din obiect)

 3. Cererile privind constatarea nulitatii absolute, anularea rezolutiunea sau

rezilierea ( unui act juridic- competenta instantei se va stabili tot in functie de valoarea
obiectului sau sa de aceea a partii din acesta desus judecatii , chiar daca nu se solicita si
repunerea partilor in situatiia anterioara. : A fost si RIL sub imperiul VCPC : faptul ca
ceri sau nu ceri este o chestiune de executabilitate a dreptului, dar dreptul il ai si e
evaluabil.

 4. Cand prin actiune se solicita plata unei parti dintr-o creanta, voalarea cererii se
socoteste dupa partea pretinsa de reclamant ca fiind exigibila – art. 102 NCPC : care e leg
cu art. 101 ?
Exemplu: Eu am un imprumut de 500 000, daca l-as cere m-ar duce la compet Tribunalului.
Dar eu fac 3 procese : cer in primul 200 000, in al doilea 200 000 si 100 000 in al treilea. Chiar
daca am facut asa, instanta se uita pe conttract si vede ca exigibil era 500 000 . Se compleaza
impoteza de la art. 101
Se socoteste dupa cat ar fi putut sa ceara- impoteza speciala.
 5. In cererile care au ca obiect prestatii succesive, daca durata existentei dreptului
este nedeterminata( perioada nedeterminata), valoarea se socoteste dupa valoarea
prestatiei anuale datorate.
 6. Cereri care ca obiect dreptul de proprietate sau alte drepturi reale valoarea se
determina dupa valoarea impozabila. Daca valoarea impozabila nu este stabilita, valoarea
se va determina pe baza de inscrisuri. Nu se prevede exact ce inscrisuri, dar in practica s-
au avut in vedere: grilele notarilor, contracte de vanzare cu data recenta etc.
 7. La actiunile in constatare- valoarea se determina la fel ca la act in realizare.
 8. In materie de mostenire, competenta dupa valoare se determina fara scaderea
sarcinilor sau datoriilor mostenirii.

Care este momentul la care intereseaza valoarea obiectului cererii?

 valoarea de la momentul sesizarii instantei, fluctuatiile de pe parcursul
procesului nu au relevanta. Norma care genereaza aceasta concluzie este art 106
NCPC.
Art. 106: Dispoziţii speciale (1) Instanţa legal învestită potrivit dispoziţiilor referitoare la
competenţă după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior
învestirii, intervin modificări în ceea ce priveşte cuantumul valorii aceluiaşi obiect.
(2) Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi la judecarea căilor de atac.

 Daca sunt mai multe capete de cerere – art. 99 NCPC

Art. 99: Cazul mai multor capete principale de cerere
(1) Când reclamantul a sesizat instanţa cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori
cauze diferite, competenţa se stabileşte în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul
fiecărei pretenţii în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competenţa altei instanţe, instanţa
sesizată va dispune disjungerea şi îşi va declina în mod corespunzător competenţa.
(2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi
cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de
chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie
care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt.
 Cand se sesizeaza instanta cu mai multe capete de cerere principale - >unele vor
atrage o competenta, unele o alta
Reguli
 Acesoriul urmeaza principalul: cerere de plata a creantei 180 000 lei si dobanzi in
cuantum de 30 000 lei. Nu se judeca la tribunal ( pentru ca impreuna = 210 000 lei),
Dobanzile se cer accesoriu. Se stabileste competenta in raport de capatul principal la
judecata, iar cei 30 000 urmeaza soarta cererii principale.

 Aceeasi regula se aplica si cererilor aditionale si incidentale.

 Cererea aditionala: modifica cererea principalae, nu va determina schimbarea competentei
 Cererea incidentala: proces de revendicare – valoare 500 000, paratul face cerere
reconventionala si solicita instantei ca reclamantul sa ii plateasca imbunatarile in valoare
de 100 000 => si cererea aditionala este tot de compet tribunalului. Chiar daca, facuta
separat, ar fi fost de competenta judecatoriei.
Sau in ipoteza unei actiuni in revendicare a unui bun in valoarea de 200 000,
paratul il cheama in garantie pe cel de la acre a cump cerandu-i 300000, pretul pe care
l-a platit, plus sporul de valoeare, plus alte cheltuieli => se judeca tot la judecatorie. Si
cand se disjunge : tot la judecatorie. Competenta prorogata ramane castigata.
 Dar in ipoteza cand sunt mai multe cereri principale: se disjung si se trimit la
instantele competente potriv regulilor aplicabile.
Exceptie: daca sunt mai multe cereri principale intemeiate pe aceeasi cauza sau pe
cauze aflate in stransa legatura: instanta competenta sa solutioneze se determina
tinandu-se seama de acea pretentie care atrage competenta unei instante de grad mai
inalt. – art. 99 alin. 2 NCPC
Exemplu: Actiunea in revendicare a 3 apartamente, de la 3 persoane diferite, dar
reclamantul are un singur titlu. Poate fi cazul unei cladiri preluate de stat, cu 3 niveluri care apoi
este vanduta catre 3 cumparatori. Reclamantului ii se un singur titlu apoi. Rezulta ca cele 3
pretentii ale reclamantului sunt intemeiate pe aceeasi cauza. Daca apartamentele au valori de :
100 000, 200 000, 300 000, nu se cumuleaza, se merge pe valoarea cea mai mare(300 000, care
atrage competenta unei instante de grad mai inalt => tribunal.
 In caz de coparticipare procesuala:
= mai multi reclamanti care formuleaza pretentii impotriva aceluiasi parat, dar pe baza unor
raporturi juridice distincte: valorile nu se cumuleaza, se detrmina pt fiecare capat in parte.
Ramane de vazut daca se disjunge. Daca sunt in stransa legatura: ar fi sansa sa mearga la cel
mai inalt. – art 100 NCPC

COMPETENTA TERITORIALA
 de drept comun – de ordine privata
 alternativa – de ordine privata
 exclusiva – de ordine publica

1. Competenta teritoriala de drept comun

Regula: instanta in circumscriptia careia isi are domiciliul sau sediul paratul, daca legea
nu prevede altfel. Rezulta din conceptia ca paratul e prezumat a fi nevinovat si sa nu fie el cel care
avanseaza costuri de deplasare
Exceptii :
 daca paratul nu are domiciliul cunoscut- va fi competenta instanta in a carei
circumscriptie se afla resedinta sau reprezentanta lui, iar daca nici acestea nu sunt
cunoscute, la instanta la care isi are domiciliul reclamantul. – art. 108 NCPC
 In cazul persoanei juridce cu dezmembramite: cererea de chemare in judecata se poate
face fie la sediul principal, fie la instanta locului unde isi are sediul un dezmembramant,
chiar si fara personalitate juridica, dar pentru obligatii ce urmeaza a fi executate in acel loc
sau care izvorasc din acte incheiate prin reprezentantul dezmembramantului ori prin fapte
savarsite de acesta. - art. 109 NCPC
  Alta exceptie : art. 110 NCPC
Art. 110: Cererile îndreptate împotriva unei entităţi fără personalitate juridică
Cererea de chemare în judecată împotriva unei asociaţii, societăţi sau altei entităţi fără
personalitate juridică, constituită potrivit legii, se poate introduce la instanţa competentă
pentru persoana căreia, potrivit înţelegerii dintre membri, i s-a încredinţat conducerea sau
administrarea acesteia. În cazul lipsei unei asemenea persoane, cererea se va putea
introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre membrii entităţii respective.

Alte cazuri de competenta alternativa

 In toate cazurile in care legea prevede ca exista o competenta alternativa, reclamantul e
liber sa aleaga oricare dintre instante , fara a justifica alegerea si fara sa existe o ierarhie
inte ele
 art 116 NCPC: ” Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă
competente.”
Cazuri :
 1. Art. 111: Cereri îndreptate împotriva persoanelor juridice de drept public
Cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum
şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul
reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului.

 Art. 112: Pluralitatea de pârâţi

(1) Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru
oricare dintre aceştia; în cazul în care printre pârâţi sunt şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la
instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali.
(2) Dacă un pârât a fost chemat în judecată numai în scopul sesizării instanţei competente pentru el, oricare
dintre pârâţi poate invoca necompetenţa la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa
primei instanţe.
 Atfel, in cazul coparticiparii procesuale pasive : exista competenta alternativa:
instanta de la domiciliul oricaruia dintre cei chemati in proc.
 Daca unii dintre acestia sunt obligati accesoriu, au obligatii accesorii, cererea
se introduce la instanta competenta pentru oricare dintre debitorii
principali: unde isi are domiciliul oricare dintre acestia.
 Exista si un pericol: sa cheme in judecata o peroana care nu are legatura cu
cauza, numai pentru a atrage competenta dupa care renunta la judecata fata de
acceasta sau accepta senin :)) sa se admita lipsa calitatii procesuale pasive a
acesteia
In aceasta ipoteza, conform art. 112 alin 2 NCPC, oricare dintre parati va putea
invoca necopetenta instantei. Aceasta este o sanctiune a abuzului de drept
procesual
 3. Competenta alternativa – o serie de astfel de cazuri sunt pevazute de art 113 NCPC
Art. 113: Competenţa teritorială alternativă
(1) În afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente:
1. instanţa domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei;
2. instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligaţia de
întreţinere,inclusiv cele privind alocaţiile de stat pentru copii;
3. instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor
privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract;
4. instanţa locului unde se află imobilul, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locaţiune a imobilului;
5. instanţa locului unde se află imobilul, pentru cererile în prestaţie tabulară, în justificare tabulară sau în
rectificare tabulară;
6. instanţa locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport;
7. instanţa locului de plată, în cererile privitoare la obligaţiile ce izvorăsc dintr-o cambie, cec, bilet la ordin
sau dintr-un alt titlu de valoare;
8. instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii
absolute, anularea,rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un
profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor;
9. instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile
privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.
(2) Când pârâtul exercită în mod statornic, în afara domiciliului său, o activitate profesională ori o activitate
agricolă,comercială, industrială sau altele asemenea, cererea de chemare în judecată se poate introduce şi la
instanţa în circumscripţia căreia se află locul activităţii respective, pentru obligaţiile patrimoniale născute
sau care urmează să se execute în acel loc.

 Toate aceste competente sunt alternative cu instanta de la domiciliul paratului.

Majoritatea acestor cazuri plaseaza sub caruia i se ofera alternativa intr-o pozitie de protectie,
oarecum. Majoritatea, nu toate.
 Spre exemplu la alin. 1 pct 1, in cazul cererilor privitoare la stabilirea filiatiei:
reclamantul poate fi minor – s-a prevazut competenta alternativa pentru protectia lui
pentru ca avea o pozitie dezavantajata.
 La alin.1 pct. 2, in cazul cererilor referitoare la obligatia de intretinere, inclusiv cele
privind alocatiile de stat pentru copii. Competenta este alternativa intre instanta de la
domiciliul reclamantului si instanta de la domiciliul paratului, atunci cand minorul este
cel care face astfel de cereri. Daca spre exemplu parintele solicita schimbarea
cuantumului obligatiei de intretinere (debitorul): competenta nu mai este una alternativa
=> instanta de la domiciliul paratului.
 Cele nu au substratul acesta protectionist sunt cele de la punctele 3, 4, spre exemplu,
mai precis in cazul cererilor privind executarea, anularea, rezolutiunea, sau
rezilierea unui contract si in cazul cererilor ce izvorasc dintr-un raport de locatiune
a imobilului. Aici ratiunea institurii competentei alternative vizeaza legatura foarte mare
a contractului cu un alt loc.
Pentru ipoteza de la punctul 3, exista aceasta competenta alternativa cand partile
contracului aleg acest alt loc, cand insereaza clauza in acest sens avand ca obiect
locul executarii obligatiei, fie chiar si in parte: Exemplu: in cazul unei promisiuni de
vanzare, cand se spune ca actul promis se va face la notarul x cu domiciliul in strada Y,
orasul X.
De asemenea in ipoteza de la punctul 7 referitoare la cererile privind obligatiile ce
izvorasc dintr-o cambie, cec, bilet la ordin sau dintr-un alt titlu de valoarea, competnta
instantei de la domociliul paratului este alternativa cu cea a instantei de la locul de
plata.Insa, aceasta prevedere vizeaza locul de plata stabilit de parti.

Competenta teritoriala exclusiva

 singura instanta si numai ea este competenta
 este guvernata prin norme de ordine publica

Ipoteze
 1. Cererile privind drepturi reale imobiliare – art. 117
Art. 117: Cererile privitoare la imobile
(1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie
este situat imobilul.
(2) Când imobilul este situat în circumscripţiile mai multor instanţe, cererea se va face la instanţa
domiciliului sau reşedinţei pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripţii, iar în caz
contrar, la oricare dintre instanţele în circumscripţiile cărora se află imobilul.
(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică, prin asemănare, şi în cazul acţiunilor posesorii, acţiunilor în
grăniţuire, acţiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum şi în cazul celor de
împărţeală judiciară a unui imobil,când indiviziunea nu rezultă din succesiune.
  Astfel, instanta competenta este numai instanta de la locul situarii imobilului.
 Se aplica si la act posesorii- sunt asimilate actiunilor reale
 se aplica si actiunilor in granituire, actiunilor ce vizeaza limite ale dreptului de
proprietate, actiunilor de partaj, daca partajul nu decurge dintr o succesiune- aici
sunt alte reguli.

 Daca imobilul se afla in circumscriptia mai multor instante : este competenta instanta de
la domiciliul sau resedinta paratului, daca aceast instanta se afla in vreuna din
circumscrptiile in care se afla si imobilul.
 Aceasta situatie in care imobilul se afla in circumscriptia isntantei poate fi
intalnita, spre exemplu, in cazul in care imobilul este reprezentat de o padure.
Si Curtea de Apel Bucuresti are o intrare in Sectorul 5 si o intrare in
Sectorul 4, dar textul nu se aplica. Pentru ca CAB are un cadastru care se afla
obligatoriu intr-un singur sector=> aceste este Sectorul 4.
 Articolul se aplica mai ales, in cazul unui partaj, cand masa paratajabila
cuprinde mai multe imobile, aflate in localitati diferite

 2. Ipoteza cererilor privitoare la mostenire: sunt de competenta instantei de la

ultimul domiciuliu al defunctului.
 Daca e parataj succesoral care cuprinde si un imobil art. 117 NCPC intra in conflicnt cu art.
118 NCPC => se va aplica art. 118 NCPC pentru ca este un text special.
= > partaj succesoral ce cuprinde si un imobil => instanta de la ultimul domiciliu al
defunctului.
Art. 118: Cererile privitoare la moştenire
(1) În materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din
urmă domiciliu al defunctului:
1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare;
2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care
moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia;
3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva
executorului testamentar.
(2) Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moşteniri deschise succesiv sunt de competenţa
exclusivă a instanţei ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncţi

Astfel, art. 118 NCPC vizeaza 3 categorii de cererii

1. Cereri referitoare la validitea sau executarea dispozitiilor testamentare: Exemplu:
cerere pentru predarea unui legat, anularea testamentului
2. Cereri privitoare la mostenire si sarcinile acesteia, precum si cele privitoare la
pretentiile pe care mostenitorii le-ar avea unul impotriva altuia. Spre exemplu: reductiuni,
petitie de ereditate, cheltuieli de inmormantare, parataj succesoral.
3. Cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului impotriva vreunuia dintre
mostenitori sau impotriva executorului testamentar. Creditorii isi vor recupera creantele, nu
dand in judecata si urmarind fiecare dintre mostenitori la domiciliul lor, ci ii pot chema pe toti
la instanta de la domiciliul defunctului. E vorba numai de calitatea de creditor.
 Daca un tert revendica un bun care a fost in posesia defunctului si aceasta posesie e
continuata de mostenitorii lui, se aplica art. 117 NCPC.
 Art. 118 alin 1 pct 3- nu are in vedere nici ipoteza in care mostenitorii au de
recuperat creante ale succesiuni, de la debitori.
Confrom art. 118 alin. 2 – cererile care privesc mai multe moşteniri deschise succesiv
sunt de competenţa exclusivă a instanţei ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncţi
Exemplu: moare bunuicul, iar apoi moare si tatal si nepotii trebuie sa dezbata ambele mosteniri.
  3.Cererile privitoare societati – art. 119 NCPC Art. 119: Cereri privitoare la societăţi
Cererile în materie de societate, până la sfârşitul lichidării sau, după caz, până la radierea societăţii,
sunt de competenţa exclusivă a instanţei în circumscripţia căreia societatea îşi are sediul principal.

 competenta se mentine pana la radierea/ lichidarea societatii

 vizeaza cereri prin care societatea da in judecata pe unii dintre actionari sau
cererile in care actionarii dau in judecata societatea. Nu intra actiunile
societatii cu tertii. Intra, spre exemplu: cereri privitoare la adunari AGA,
excluderea din societate, plata dividendelor, raspunderea administratorilor.

 4. Cererile privitoare la insolventa si concordatul preventiv art. 120 NCPC

Art. 120: Cereri privitoare la insolvenţă sau concordatul preventiv
Cererile în materia insolvenţei sau concordatului preventiv sunt de competenţa exclusivă a
tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul.

 5. Cereri impotriva consumatorului( cand consumatorul introduce el – competenta

alternativa) – art. 121 NCPC
Art. 121: Cererile împotriva unui consumator
Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa
domiciliului consumatorului. Dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile.

Totusi in aceasta privinta, printr-o conventie, consumatorul poate accepta mutarea

competentei, insa numai dupa nasterea dreptului la despagubiri: nu prin contract, adcica nu
cand se inchieie contractul, consumatorul este intr-o pozitie dezavantajata, profesionistul i-ar
impune in acest moment.
Dupa ce s-a nascut dreptul la despagubiri, nu se mai afla intr-o pozitie dezavantajata :
poate sa zica ca vrea la instanta de la sediul profesionistului, spre exemplu daca ea judeca mai
multe cauze in materia lui sau are o jurisprudenta mai favorabila. Daca consumatorul accepta
mutarea competentei printr-o clauza contractuala aceasta este considerata nescrisa.
 Art. 126: Alegerea de competenţă
(1) Părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa
instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie
judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în
afară de cazul când această competenţă este exclusivă.

Spre exemplu in materia starii si capacitatii persoanei, nu sunt pricini cu privire la

bunuri- de la ele nu se poate deroga.
! Art 915 NCPC- divort : nu este alternativa competenta. Nu are deschisa posibilitatea alegerii
dintre mai multe instante. Aici se stabileste competenta din treapta in treapa :
Art. 915 NCPC :
(1) Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă
locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre
soţi nu mai locuieşte în circumscripţia
judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea
în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi
instanţele române sunt competente internaţional, este
competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul.
(2) Dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni să introducă
cererea de divorţ la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de
divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului Bucureşti.
La seminar: art. 123, 124, 127 NCPC!
 Art. 127 NCPC privitor la copetenta facultativa, aere in vedere situati in care in cercul
procesual, fie in calitate de reclamant, fie parat este un judecator care functioneaza la instanta
locului respctiv, care e competenta. Norma a aparut din ratiunea de a se evita o eventuala
stramutare, recuzare etc.

Art. 127: Competenţa facultativă

(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară
activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia
dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi
desfăşoară activitatea.
(2) În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa
competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad
aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie
se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.
(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi
grefierilor.