Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Controlul Imbinarilor Sudate
Controlul Imbinarilor Sudate
Materia prima trebuie cunoscuta din punct de vedere al compozitiei chimice, proprietati
mecanice si lipsa defectelor ascunse. Defectele ascunse se identifica uneori cu radiatii sau prin
ultrasunete, exemplu unor constructii sudate realizate din piese turnate sau combinatii intre piese
turnate si piese forjate.
O portiune a lerei este realizata dupa profilul unei spirale logaritmice si serveste la masurarea
cusaturilor de colt, iar o alta portiune este dreapta si se foloseste pentru masurarea cusaturilor cap
la cap.
Tipuri de penetranti
Penetrantii curent folositi sunt de doua tipuri: colorati si fluorescenti. Penetrantii colorati
sunt in general de culoare rosie, iar developantii aferenti, de culoare alba. Defectele se
evidentiaza ca un desen rosu pe un fond alb. Penetrantii fluorescenti emit radiatii vizibile sub
actiunea radiatiilor ultraviolete. Dupa indepartarea excesului de penetrant, zona controlata se
acopera sau nu cu developant si se iradiaza in ultraviolet. Defectele se evidentiaza cu un desen
luminos pe un fond intunecat.
Pentru controlul sudurilor se folosesc in general truse portabile care contin penetrantul,
developantul, solutia de curatire (cleaner) si de asemenea materiale de curatire (carpe, perii etc.).
Tehnica de lucru. Inainte de aplicarea lichidelor de control se impune ca suprafata sa fie curatata
de urmele de rugina, zgura, flux, grasimi. Impuritatile mentionate trebuie indepartate nu numai de
pe suprafata ci, mai ales, din defectele existente. De buna desfasurare a acestei operatii depinde in
mare masura succesul operatiei de control. Pentru curatire se folosesc urmatoarele metode:
Sablarea, polizarea abraziva sau perierea cu peria de sarma constituie procedee de curatare care
pot produce obturarea defectelor si din aceasta cauza nu se recomanda. Ele pot fi totusi utilizate
in cazul suprafetelor dure sau daca exista certitudinea ca nu se va produce astuparea defectelor.
Dupa curatare suprafetele se usuca, pentru ca apa sau solventii ramasi in defecte sa nu
impiedice intrarea penetrantului in defecte.
Dupa uscare penetrantul se aplica prin pulverizare, imersare sau pensulare, urmarindu-se
o udare uniforma a suprafetei. Timpul de penetrare va fi cel recomandat de furnizor, in general 10
min pentru penetrantii cu postemulsifiere si 20 min pentru penetrantii cu emulsificatori.
Temperatura suprafetei va fi intre 15-50˚C, admitand incalziri sau raciri locale.
Dupa uscare se aplica developantul prin presarare, imersare, pulverizare sau pensulare,
intr-un strat uniform si subtire. Dupa scurgerea timpului de developare (variabil intre 0,5 x timpul
de penetrare si timpul de penetrare) se trece la observarea indicatiilor.
Deoarece tipul si marimea defectelor sunt greu de apreciat in cazul unei difuzii excesive a
penetrantului se recomanda observarea repetata la diferite intervale de timp, atat inainte cat si
dupa scurgerea timpului de developare. Se pot trage astfel concluzii asupra adancimii defectului
(extinderea in timp a zonei colorate indica un defect adanc).
- fisurile apar sub forma unei linii continue a carei latime depinde de adancimea
defectului;
- fisurile inguste sau suprapunerile partial sudate apar sub forma de linii intrerupte sau
ca o linie punctata;
Pentru evidentierea defectelor de suprafata sau a celor din imediata apropiere a suprafetei
se pot folosi metode de control magnetic. Acestea se bazeaza pe evidentierea printr-o metoda
oarecare (pulberi magnetice, sonde etc.) a fluxului magnetic de dispersie ce apare in dreptul
defectelor.
- magnetizari polare, la care liniile de camp se inchid si in afara piesei de controlat (prin
piesele polare);
- magnetizari circulare, la care liniile de camp se inchid exclusiv prin piesa de controlat;
Indicatorul de magnetizare din figura se compune dintr-o pastila metalica pe care este
trasata o zgarietura circulara. Indicatorul se aplica pe piesa de controlat si se mareste intensitatea
curentului de magnetizare pana ce depozitul de pulbere magnetica ocupa ¾ din circumferinta
cercului zgariat pe pastila metalica.
Pulberea magnetica se poate aplica printr-un procedeu uscat, printr-un procedeu umed sau
cu ajutorul dozelor de suspensii feromagnetice. Dozele au pereti elastici, putand fi astfel aplicate
pe suduri de orice forma. Principalele avantaje constau in evitarea consumului de pulbere
magnetica si in insensibilitatea fata de netezirea suprafetei.
Prin controlul cu particule magnetice se pot evidentia defecte aflate la suprafata sau la o
adancime de cativa mm sub suprafata.
In cadrul tehnicii de lucru trebuie respectate o serie de cerinte in scopul obtinerii uno radiografii
bune:
5 Controlul metalografic
Analiza metalografica se realizeaza:
- macroscopic, pe suprafata de ruptura sau probe lustruite, cu ochiul liber sau la mariri
mici (pana la 50:1); in scopul examinarii probele se ataca cu reactivi corespunzatori;
- microscopic, pe probe lustruite fin, atacate cu reactivi adecvati, la mariri de peste 50:1.
Prin analiza macroscopica se pot determina defectele din imbinarea sudata (materialul de
adaos, zona de influenta termica si metalul de baza), marimea zonei influentata termic si numarul
de straturi in care s-a executat sudarea.
6 Controlul cu ultrasunete
- modului in care sunt orientate defectele in imbinarea sudata cat si naturii acestora.
Pentru examinarea sudurilor se folosesc aparate prevazute cu palpatoare (sonde) care emit
impulsuri ultrasonice care se introduc in piesa supusa examinarii si dupa aceea sunt receptionate
de acelasi palpator, fenomenul de emisie si receptie avand loc alternativ.
Controlul distructiv se face pe epruvete prelevate din imbinare, din piese apendice sau
executate special pentru incercari. In cazul probelor executate special, conditiile de executie
trebuie sa fie identice cu cele aplicate constructiilor caracterizate.
- incercarea la forfecare.
vaselor deschise si rezervoarelor stationare de petrol, benzina etc. In acest scop, partea cea mai
accesibila se unge cu o suspensie de creta in apa. Dupa uscarea acesteia, partea opusa se unge cu
petrol lampant.
Cusaturile se supun actiunii petrolului timp de 15-30 min si, daca pe suprafata cu creta nu apar
pete de petrol, cusatura se considera corespunzatoare acestei probe.
conducte etc., care functioneaza sub presiune. Presiunea de incercare se regleaza la 1,2 - 1,5 ori
presiunea de regim. Dupa pomparea aerului, conducta de aer comprimat se decupleaza. Aceste
incercari se executa in incaperi izolate, luandu-se masurile necesare de blindare a incaperii cu
table de otel. Controlul produsului sudat poate fi executat in mai multe feluri:
- cu presiune statica, prin ungerea cusaturilor cu apa si sapun, iar la ivirea basicilor pot
fi defectate locurile cu neetanseitate;
In loc de aer comprimat pot fi introduse si amestecuri de aer comprimat cu diferite gaze, de
exemplu amoniac, iar la suprafata cusaturile se acopera cu hartie sau tifon imbibate cu azotat de
mercur; in cazul neetanseitatilor acestea se pateaza in dreptul locului defect.
sudate atat la etanseitate, cat si la rezistenta, recipientelor si aparatelor care functioneaza sub
presiune. Umplerea poate fi partiala sau totala, precum si cu o presiune hidrostatica,
suplimentara, aceasta din urma fiind folosita la cazane, aparate si conducte care lucreaza la
presiune. Presiunea de incercare este de 1,5 - 2 ori presiunea de regim. Dupa ce produsul este
mentinut la presiune ridicata, aceasta este micsorata pana la presiunea de regim si, de-a lungul
cusaturilor, de o parte si de alta, la distanta de ~20 mm, se ciocaneste cu un ciocan cu cap rotund
de maximum 1,5 kg. in cazul conductelor, acestea se compartimenteaza cu vane si fiecare
compartiment este supus incercarii.
Cusaturile corpurilor de nave se incearca: prin udarea lor cu jet de apa puternic, prin
umplerea in zig-zag a compartimentelor pana la o anumita inaltime, prin umplerea completa si
crearea unei suprapresiuni etc., in functie de destinatia navei si marimea ei.