Măsuri de prevenire a violenței

Un material prezentat în Consiliul Profesoral.

Intervenții la nivel individual:

- identificarea timpurie a elevilor cu potential violent si a cauzelor care pot determina

manifestari de violenta a acestora

- elaborarea si derularea unor programe de asistenta individualizata pentru elevii

implicati (ca autori sau ca victime) în cazuri de violent (constientizarea consecintelor
actelor de violenta asupra propriei persoane si asupra celorlalti; prevenirea aparitiei
dispozitiilor afective negative;

ameliorarea imaginii de sine; dezvoltarea autonomiei; dobândirea autocontrolului privind

impulsurile violente si a capacitatii de autoanaliza a propriului comportament)

- implicarea activa a elevilor cu potential violent sau care au comis acte de violenta în
programe de asistenta derulate în parteneriat de catre scoala si alte institutii
specializate (Politia comunitara, Autoritatea pentru Protectia Copilului si Adoptie,
autoritatile locale, Biserica, alte organizatii specializate în programe de protectie si
educatie a copiilor si a tinerilor).

- valorificarea intereselor, aptitudinilor si capacitatii elevilor care au comis acte de

violenta prin implicarea acestora în activitati scolare si extra-scolare (sportive, artistice
etc).

- responsabilizarea elevilor cu comportament violent prin aplicarea unor masuri de

interventie cu potential educativ si formativ; evitarea centrarii exclusiv pe sanctiune

- identificarea si asistarea elevilor care au fost victime ale violentei scolare prin
implicarea cadrelor didactice, a personalului specializat (Comisia de prevenire si
combatere a violentai, consilierul scolar, psihologi, asistenti sociali, mediatori), a
parintilor.

Interventii la nivel relational:

Recomandari privind familia

- informarea parintilor cu privire la serviciile pe care le poate oferi scoala în scopul

prevenirii violentei scolare si ameliorarii relatiilor parinti-copii (consiliere, asistenta
psihologica, mediere); - acordarea de sprijin familiilor care solicita asistenta si
orientarea acestora catre serviciile specializate

- colaborarea scolii cu familiile elevilor cu potential violent sau care au comis acte de
violenta, în toate etapele procesului de asistenta a acestora (informarea, stabilirea unui
program comun de interventie, monitorizarea cazurilor semnalate); organizarea de
întâlniri în scoala, vizite în familii, programe extrascolare cu participarea comuna a
elevilor, a parintilor, a cadrelor didactice si a specialistilor

- identificarea unor parinti-resursa care sa se implice în activitatile de prevenire sau în

rezolvarea cazurilor de violenta existente

- initierea unor programe destinate parintilor, centrate pe constientizarea, informarea

si formarea cu privire la dificultatile de adaptare a copiilor la mediul scolar si la diferite
aspecte ale violentei scolare (forme, cauze, modalitati de prevenire, parteneri).

- semnalarea de catre scoala a cazurilor de familii cu un comportament violent fata de

copii si implicarea în rezolvarea acestora; colaborarea scolii cu institutii cu
responsabilitati în acest domeniu (Autoritatea Tutelara, Autoritatea Nationala pentru
Protectia Copilului si Adoptie, Consiliile Judetene pentru Protectia Copilului, Directia
Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, Politie)

Recomandari privind scoala:

- includerea, pe agenda întâlnirilor formale ale scolii (Consiliul de Administratie,

Consiliul Profesoral, Consiliul Elevilor, Comitetul de Parinti), a unor teme legate de
violenta scolara (constientizarea dimensiunii fenomenului si analiza formelor, a actorilor
si a cauzelor situatiilor de violenta de la nivelul institutiei)

- elaborarea unor strategii coerente de preventie si interventie ; initierea unor programe

care sa raspunda unor situatii specifice scolii

- transformarea regulamentului de ordine interioara, din instrument formal în mijloc

real de prevenire, prin: definirea clara si functionala a criteriilor de disciplina scolara si
de conduita în scoala a tuturor actorilor scolari (elevi, profesori); adaptarea prevederilor
la contextul specific în care functioneaza institutia; consultarea tuturor actorilor de la
nivelul scolii (elevi, cadre didactice, parinti) în definirea si aplicarea prevederilor
acestuia; operationalizarea continutului la nivelul activitatii didactice concrete, prin
negocieri directe între profesor si elevi

- initierea la nivelul scolii a unor structuri cu rol de mediere (aceste structuri/ grupuri de
initiativa ar trebui sa fie formate dintr-un nucleu de elevi, cadre didactice si parinti, care
sa îndeplineasca rolul de mediatori si care sa influenteze rezolvarea pasnica a conflictelor
între actorii scolii); astfel de structuri sunt coordonate de Comisia de prevenire si
combatere a violentei si pot initia si derula programe anti-violenta împreuna cu parteneri
de la nivelul comunitatii (ONG-uri, politia de proximitate, autoritati locale)

Interventii la nivel curricular:

- dezbaterea, în timpul orelor de consiliere si orientare, a situatiilor de violenta petrecute
în scoala sau în vecinatatea acesteia si încurajarea exprimarii opiniei elevilor privind
aceste situatii si posibile cai de solutionare

- valorificarea temelor relevante pentru problematica violentei, care se regasesc în

curriculumul diferitelor discipline scolare (drepturile si îndatoririle individului, libertate
si norma/regula de comportament, decizie si consecintele deciziilor, abilitati sociale etc.),
prin utilizarea unor strategii activ-participative (studiu de caz, joc de rol, analiza critica
a mesajelor audio-vizuale cu continut violent, problematizare etc.), care sa conduca la
constientizarea si dezvoltarea unei atitudini critice a elevilor fata de problematica
violentei scolare

- derularea unor programe si activitati extrascolare pe tema combaterii violentei scolare

(de exemplu: saptamâna anti-violenta; jocuri, concursuri si expozitii tematice; întâlniri cu
specialisti care sa prezinte în mod interactiv teme legate de violenta scolara, la care sa
participe elevi, cadre didactice si parinti)

- organizarea de programe de informare a elevilor privind modalitatile adecvate de

gestionare a unor situatii concrete de violenta, centrate pe dezvoltarea unor competente
de auto-control, negociere a conflictelor, comunicare, mijloace de auto-aparare

- initierea unor programe de educatie intra- si inter-generationala si de educatie

parentala prin care sa se urmareasca îmbunatatirea relatiilor dintre actorii de la nivelul
scolii (copii -parinti- cadre didactice-conducerea scolii).

- sensibilizarea profesorilor fata de problematica violentei (forme de violenta, cauze

generatoare, mecanisme de prevenire, strategii de ameliorare, cadru legislativ si
institutional) prin activitati de formare derulate la nivel local: cursuri de formare incluse
în planurile de dezvoltare, cercuri pedagogice tematice, comisii metodice, schimburi de
experienta

- cresterea transparentei evaluarii rezultatelor elevilor (criterii, metode), în scopul

diminuarii

tensiunilor care conduc la aparitia unor situatii de violenta (între elevi si profesori sau
între elevi);

- ameliorarea managementului comunicarii între toti actorii de la nivelul scolii, prin

identificarea principalelor bariere comunicationale si prin diversificarea strategiilor si a
canalelor de comunicare (activarea structurilor formale de la nivelul scolii – consilii,
comitete, asociatii grupuri de actiune; organizarea de activitati informale elevi-cadre
didactice-parinti; înfiintarea unei statii radio, web-site sau publicatii ale scolii; crearea
unor proceduri de semnalare a situatiilor problematice – cutie postala a
elevilor/parintilor);
- asigurarea unui mediu scolar adecvat pentru derularea activitatilor didactice în
conditii optime, prin: evitarea supraaglomerarii colectivelor de elevi, atât la nivelul scolii,
cât si la nivelul claselor; decongestionarea programului scolar al elevilor; asigurarea de
personal didactic calificat; asigurarea unui serviciu de paza permanent

- dezvoltarea unor strategii focalizate pe prevenirea si controlul fenomenelor de

violenta care apar în zona din jurul scolii, care sa solicite implicarea activa a
partenerilor locali (de exemplu, solicitarea autoritatilor locale în vederea exercitarii
atributiilor de control al destinatiilor spatiului proxim scolii)

La nivel comunitar:

- initierea unor programe de sensibilizare a comunitatii privind fenomenul de violenta

scolara (institutii responsabile: Inspectorat Scolare, unitati scolare, Autoritatea pentru
Protectia Copilului, politie, primarie, ONG-uri)

- dezvoltarea unor programe de prevenire a violentei scolare (cu sustinerea financiara

si/sau

logistica din partea Primariei, a Inspectoratului Scolar, a ONG-urilor, a politiei

comunitare)

- dezvoltarea de parteneriate ale scolii cu alte institutii la nivel local – politie,

jandarmerie,

autoritati locale, ONG-uri etc. – pentru siguranta deplasarii elevilor si pentru crearea unei
vecinatati lipsite de pericole privind integritatea fizica si psihologica a elevilor

La nivel social

- organizarea de campanii sociale, prin utilizarea diferitelor canale de comunicare

publica, în scopul constientizarii fenomenului de violenta scolara (institutii responsabile:
Ministerul Educatiei si Cercetarii, Ministerul de Interne, Autoritatea Nationala pentru
Protectia Copilului si Adoptie, ONG-uri)

- implementarea unui sistem de monitorizare la nivel national a fenomenelor de

violenta în scoala, care implica urmatoarele aspecte: elaborarea unei metodologii de
colectare a informatiilor, definirea criteriilor de identificare si standardizarea lor,
construirea unei baze de date etc.
Publicat de eConsiliere la 10:43 2 comentarii
Etichete: prevenirea şi combaterea violenţei

Campanie de informare şi sensibilizare pentru reducerea fenomenului violenţei în

mediul şcolar

GRUP ŢINTĂ: elevii claselor V-VIII, diriginţii acestor clase, alte cadre didactice
Scopul proiectului: Reducerea fenomenului violenţei în mediul şcolar

Obiective:

1. Prevenirea şi combaterea agresiunilor fizice, verbale sau de altă natură

care se pot manifesta între elevi
2. Cunoaşterea problematicii fenomenului de violenţă
3. Identificarea tehnicilor de rezolvare a conflictelor

Competenţe specifice:

1. Exersarea comunicării eficiente

2. Aplicarea tehnicilor de autocontrol emoţional

3. Identificarea caracteristicilor relaţiilor sociale, din perspectiva calităţii acestora.

Metode de lucru: studiu de caz, dezbatere, reflecţie, brainstorming, joc de rol

Materiale necesare derulării campaniei: fişe de lucru, tablă, Urna Antiviolenţei

Timp de lucru: 50 minute/grup

Desfăşurarea activităţii:

Captarea atenţiei (film)

Anunţarea temei

Desfăşurarea activităţilor specifice tematicii

1. Identificarea formelor de violenţă

Analizaţi expresia ... Identificaţi forma de violenţă.

a) M-a lovit de am văzut stele verzi

b) Mi-a spus: Dacă vrei să fim în continuare prieteni, să nu te mai prind cu...

c) S-a uitat prin mine cu o privire de parcă nu eram de faţă.

d) Eşti sărăntoc!

2. Care este cea mai des întâlnită?

3. Care ne răneşte cel mai puternic?

 4. Identificarea cauzelor

- individuale: factori genetic – probleme neurobiologice, leziuni cerebrale,

efecte ale consumului de droguri/alcool;

- psihologice: nivel redus de dezvoltare psihoindividuale, efecte în plan psihic

ale condiţiilor de mediu, lipsa stimei de sine;

- familiale: violenţa în familie, mediu instabil, climat psihoafectiv insecurizant;

- condiţii economice: sărăcia extremă;

- sociale: lipsa relaţiilor comunitare, lipsa comunicării;

- influenţa mass-media: imagini

5. La ce ne ajută cunoaşterea cauzelor?

6. Ce putem face, fiecare dintre noi, pentru atenuarea fenomenului violenţei?

(Urna Antiviolenţei)

Teoria bulgărelui de zăpadă

Strategii de rezolvare a conflictelor: ineficiente (nonacţiunea - creşte intensitatea

lui, tendinţa de a observa riscurile procedurilor de rezolvare a conflictului,
secretizarea conflictului, culpabilizarea persoanei), eficiente (traiectoria
administrativă, negociere şi mediere)

7. Consecinţele actelor de violenţă. Cadru legal. Intervenţia agentului Poliţiei

de Proximitate

8. Întrebări

9. Concluzii

Învăţarea autoreglării emoţionale

Primul pas important în gestionarea comportamentului copilului presupune învăţarea,

recunoaşterea şi gestionarea corespunzătoare a emoţiilor. Odată ce copilul învaţă să
numească emoţiile, să vorbească despre emoţii şi să folosească limbajul emoţional, el va
învăţa să îşi regleze atât emoţiile, cât şi comportamentul.

Există o diferenţă între emoţii şi manifestarea lor. De exemplu, este firesc să fim furioşi
dar nu este firesc să folosim furia ca o scuză pentru că am lovit pe cineva.
Părinţii sprijină dezvoltarea abilităţilor emoţionale ale copiilor prin: reacţiile pe care le
au la emoţiile exprimate de copii (determinând încurajarea sau inhibarea exprimării
emoţiilor viitoare ale copilului); modul prin care părinţii îşi exprimă propriile emoţii
(acesta fiind un model pentru copil); discuţiile despre emoţii (ajută copiii în înţelegerea
situaţiilor emoţionale şi în reacţionarea adecvată în astfel de situaţii).

Treptat, ghidaţi de adulţi, copiii dezvoltă strategii de reglare emoţională:

rezolvarea de probleme – găsirea de soluţii la problemele cu care se confruntă, precum şi
aplicarea soluţiei optime; responsabilizarea copilului – ex. copilul sparge un pahar, se
sperie, pentru rezolvarea problemei, curăţarea cioburilor, aduce mătura şi făraşul
distragerea atenţiei de la sursa de stres – ex. Ioana se joacă cu Alex, Alex ia toate
jucăriile, Ioana merge să se joace cu Dani
căutarea suportului din partea adulţilor – ex. când plâng sau sunt furioşi, apelează la
adulţi pentru liniştire
raţionalizarea – identifică, argumente raţionale pentru justificarea unui comportament;
vezi fabula lui Tolstoi “Vulpea şi strugurii”
minimalizare – ex. copilul îşi spune: “nu doare aşa tare injecţia”
reformularea situaţiei – ex. “Participând la concurs ai învăţat ce înseamnă o competiţie.”

Atenţie!
Auzim destul de des: “ Nu mai plânge! Vino să-ţi dau ceva bun!”
Nu se recomandă folosirea mâncatului ca strategie de rezolvare a emoţiilor negative!
Aceasta prezintă un factor de risc pentru dezvoltarea ulterioară a tulburărilor de
alimentaţie (anorexie, bulimie). Dacă un copil va fi învăţat că mâncarea este o
recompensă, ulterior, în situaţii de stres, el va apela la mâncare pentru neutralizarea
emoţiilor trăite.
Alte recomandări pentru părinţi:
Validaţi emoţiile copilului. Folosiţi momentele în care copilul trăieşte emoţii negative ca
pe un context de învăţare. Evitaţi să răspundeţi cu o emoţie negativă la o emoţie negativă
a copilului. Încurajaţi şi întăriţi comportamentele adecvate. Împlicaţi copiii în activităţi
artistice.

Cu copiii care sunt frustraţi, furioşi sau iritabili trebuie să se lucreze pentru exprimarea
verbală şi nonverbală a emoţiilor trăite. Ei trebuie ajutaţi să găsească soluţii prin care
să se liniştească atunci când sunt furioşi (îndepărtarea de sursa care le provoacă furia,
apelerea la ajutorul unui adult etc).

Bibliografie:
Domnica Petrovai. Tulburările de anxietate la copii şi adolescenţi. Ghid de
psihoeducaţie pentru profesioniştii din domeniul sănătăţii şi educaţiei. Bucureşti:
Salvaţi Copiii, 2009
Goleman, Daniel. Inteligenţa emoţională. Bucureşti: Curtea Veche, 2001
_______________________________________
Vreau să rezolv un conflict!

"- Ce să fac cu buruienile din faţa casei mele?"

Radio Erevan răspunde: - "Foarte simplu. Le transformi în florile tale preferate!"

Fiecare persoană a trăit o situaţie conflictuală sau poate chiar acum o trăieşte. Ceea ce
este normal. Chiar dacă majoritatea dintre noi nu recunoaştem acest lucru. Auzim de
multe ori „eu nu am nici un conflict, nu am nici o problemă...”, dar vedem
comportamentul care contrazice. De asemenea, cunoaştem prieteni, membrii ai familiei,
vecini care mai tot timpul sunt în conflict cu cineva şi la fel de bine, sunt persoane pe
care nu le-am văzut implicate în conflicte. Aminitiţi-vă că uneori aţi fost aduşi într-un
conflict iar alteori, aţi provocat un conflict. Dar de fiecare dată v-aţi implicat.

Ce anume ne face să intrăm în conflict cu cineva, care sunt cele mai frecvente motive
pentru care ne trezim deja implicaţi în miezul unui conflict? Ce anume predispune şi
chiar generează conflictele? Răspunsurile sunt:

- interpretarea diferită a realităţii, subiectivismul

- insuficiente informaţii sau chiar lipsa lor, confuzii
- prejudecăţile, stereotipiile preluate necritic
- neimplicarea efectivă în clarificarea ideilor
- dezinteresul manifestat faţă de cineva
- comunicare defectuoasă
- frustrări repetate
- lipsa de încredere în sine şi în ceilalţi
- insuficientă răbdare cu ceilalţi
- toleranţă scăzută
- presiunea timpului,
- situaţiile stresante, de criză
- diferenţe de temperament, de ritm sau stil personal
- diferenţe de valori
- invadarea spaţiului personal
Adaugă şi altele care îţi vin acum în minte!

Într-o situaţie conflictuală mă simt...

- surprins, luat prin surprindere de reacţiile cuiva
- vinovat pentru că din neatenţie am iscat o neînţelegere, un conflict
- vulnerabil, la dispoziţia celuilalt/ celorlalţi
- nepregătit să fac faţă
-puternic, gata să rezolv o situaţie dificilă

În ultimul conflict cum te-ai simţit?

Despre conflicte se spun multe lucruri, cum ar fi: „evită-le”, „nu aduc nimic bun” sau
dimpotrivă, „crează-le”, „fără ele nu se poate”. Oricum, este de preferat să rezolvi şi nu
să ocoleşti sau să te prefaci că lucrurile merg excelent. Este de preferat să înveţi dintr-un
conflict de la celălalt despre care nu ştiai prea multe şi mai ales, să încerci dificila bucurie
de a învaţa despre tine. Ia-o ca pe o şansă de a te observa şi de a folosi experienţa
personală anterioară. Dar nu te mira dacă găseşti obstacole noi, pentru că lor li se
potrivesc soluţii noi. Şi nu căuta reţete sau soluţii standard.

Îţi propunem o strategie simplă de clarificare a situaţiei conflictuale:

- apropie-te de conflict şi află detalii despre situaţia în care te afli

 Este nou sau parcă îl recunoşti?
 Care este istoria lui, cum a apărut?
 Către ce se îndreaptă? Ce se află dincolo de el?

- apropie-te de celălalt (sau ceilalţi) şi află cum se simte el

 Care este contribuţia celuilalt la conflict?
 Cum poate contribui la rezolvarea conflictului?

- apropie-te de tine şi află cum te simţi în acest conflict

 Cât de confortabil sau nu trăieşti acest conflict?
 Cărei nevoi personale îi răspunde acest conflict?
 Ce pierzi?
 Dar ce câştigi?
 Eşti singur? Cine te poate ajuta?
 Ce vei învăţa din această experienţă?

ACTIVITĂŢI

1. „ACROSTIHUL CONFLICTULUI”

Obiective:
- Clarificarea noţiunii de conflict, prin evidenţierea notelor definitorii
- Explicarea noţiunii de conflict prin analiza experienţelor personale
Concepte – cheie:
- conflict
- analiză
- nevoi
- încredere în sine
- rezolvare de probleme
Materiale necesare: coli de scris, coli de flipchart, markere
Durata: 15 min.

Scenariul activităţii:

Participanţii la program se împart în echipe, după continente şi fiecare grup - continent

are sarcina să găsească acrostihul conflictului, cuvinte cheie care îi ajută la înţelegerea
noţiunii de conflict.

C
O
N
F
L
I
C
T

- Găsiţi definiţia conflictului printr-o metaforă, apoi desenaţi-o printr-o caricatură!

- Conflictul pentru mine este ca şi…………………………………………
-Ce imagini, gusturi, mirosuri vă vin în minte cand auziţi cuvântul „conflict”?
- Transformaţi cuvintele găsite în mesaje pozitive, din perspectiva: conflictul este o
oportunitate!
- Creaţi din cuvintele identificate un scurt eseu, o poveste sau o legendă personală a
conflictului din care să reiasă o soluţie, o metodă de rezolvare a conflictelor.
- Apoi dezbateţi în grupul mare ceea ce aţi lucrat.
Analiza activităţii:
- Ce înseamnă conflictul pentru voi?
- Ce rol joacă conflictul în viaţa voastră?
- Cine/ ce vă determină să intraţi în conflict cu cineva/ ceva? (ce atitudini, sentimente,
cuvinte, imagini, gânduri)
- Asupra cui vă revărsaţi conflictele?
- În preajma cui simţiţi că nu există conflict?
- Ce vă face să simţiţi mai puţin stări conflictuale?
- Cum vă autodiminuaţi stările conflictuale?
- Ce metode personale de rezolvare a conflictelor aveţi?
- Ce fel de conflicte se pot naşte în legătură cu cariera voastră? (meseria de elev, viitoarea
carieră)
- Vă implicaţi? Căutaţi soluţii de rezolvare? Care sunt acestea?

2. "BUCHETUL"

Obiective:
- Identificarea modalităţilor personale de rezolvare a conflictelor
- Experimentarea lucrului în echipă şi a unei atitudini deschise, pozitive, faţă de opiniile
celorlalţi
Concepte - cheie:

- analiza conflictelor
- soluţii
- oportunitate
- conflict pozitiv
- atitudini
Durata: 10 min.

Scenariul activităţii:

Se ştie că uneori sau de cele mai multe ori conflictele pot fi şi pozitive. Cu toate acestea,
puţini dintre noi conştientizăm acest lucru.

Să descoperim împreună la ce este bun conflictul! La ce ajută el? Suntem într-o grădină a
soluţiilor, unde conflictul poate fi şi pozitiv. Fiecare floare reprezintă o modalitate
personală de a spune: „Conflictul este bun pentru că ajută la…”. Completaţi pe floarea pe
care aţi primit-o la ce este bun conflictul pentru voi.
Apoi se discută în grupul mare ideile notate, „florile”.

Sau într-o altă variantă, fiecare participant face parte dintr-o echipă (soluţii, negociere,
mediere, comunicare, compromis, câştig) şi primeşte câte o floare din carton. Individual
se dă câte un nume florii, prin care să arate că şi conflictul poate ajuta la ceva. Apoi se
formează buchetul fiecărei echipe, care se discută în grupul mare.

Analiza activităţii:
- La ce poate fi bun conflictul?
- Din ce situaţii de viaţă aţi observat că uneori conflictul poate avea şi o latură pozitivă?
- Ce calităţi ale tale pot transforma un conflict într-o şansă sau o oportunitate?
- Cum poate deveni un conflict personal, interpersonal o oportunitate în cariera ta?

3. „FLUTURII. ÎMPREUNĂ VOM ZBURA”

Obiective:

- Identificarea modalităţilor comune de rezolvare de a conflictelor

- Înţelegerea propriilor valori şi a celorlalţi. Importanţa lor în rezolvarea conflictelor
Concepte- cheie:
- modalităţi de rezolvare a conflictelor
- imagine de sine
- stimă de sine
- lucru în echipă
Materiale necesare:
coli de hârtie colorată în formă de aripi de fluture, creioane colorate, carioci, markere
Durata: 20 min.

Scenariul activităţii:

În fiecare diadă unul este A, şi celălalt va fi B. Fiecare primeşte o bucată de hârtie

colorată, care reprezintă o aripă de fluture, fără să ştie acest lucru. Pe bucata de hârtie
colorată primită, care are forma unei aripi de fluture, scrie un paragraf, un scurt eseu în
care să te descrii pe tine şi situaţiile tale conflictuale, care te fac să te simţi inconfortabil,
în nesiguranţă, chiar furios. Începe prin a-ţi da numele şi continuă cu „este o persoană
care …”, la persoana a III-a, fără a folosi pronumele „eu”. Aceasta îţi va da o distanţă
obiectivă şi o libertate de a scrie cât mai sincer. În timp ce scrii, poţi desena, pe foile
colorate primite idei referitoare la modalităţile personale prin care poţi rezolva
conflictele, le poţi transforma în şanse de progres. Simte-te liber în a scrie sau a desena
aşa cum îţi doreşti. După ce ai scris povestea, te rog să schimbi foile şi să găseşti pentru
colegul/ colega cu care ai lucrat în diadă metodele comune de rezolvare a conflictelor,
pentru ca împreună să puteţi zbura! Pe corpul fluturelui, pe care îl veţi primi ulterior,
puteţi nota punctele comune de soluţionare a situaţiilor conflictuale.

Analiza activităţii:
- Ce a fost dificil/ uşor?
- Cum v-aţi simţit în această activitate, de la început până la sfârşit?
- Ce corelaţii se pot face între ceea ce sunt eu, imaginea mea de sine şi modalitatea de a
rezolva un conflict?
- Ce soluţii aţi găsit împreună?
Activitatea se încheie cu o sarcină pentru grupul mare: ce gândeşte un grapefruit despre
tine în situaţii conflictuale, în situaţii limită? Dar un trecător de pe stradă, un călugăr
tibetan, o broască ţestoasă?

4. „FERESTRELE CONFLICTULUI”

Obiective:
- Explorarea tuturor aspectelor care intervin în analiza conflictelor
- Identificarea cauzelor care generează un conflict, dar şi a modalităţilor de rezolvare
- Exersarea unei atitudini conciliante, deschise, de parteneriat
Concepte- cheie:
- Cauze, efecte în conflict
- Rezolvarea conflictelor
- Modalităţi de rezolvare

Materiale necesare: fişe de lucru

Durata: 20 min.

Scenariul activităţii:
Fiecare participant va primi o fişă de lucru cu „ferestrele conflictului”. Acesta va
completa cele patru ferestre, după ce s-a gândit în prealabil la ultimul conflict din viaţa
personală, familială sau socială, rezolvat sau pe cale de a se rezolva. Cele patru ferestre
sunt:
- Cu ce am generat eu conflictul?
- Cu ce a generat celălalt conflictul?
- Cu ce am contribuit eu la rezolvarea conflictului?
- Cu ce a contribuit celălalt la rezolvarea conflictului?
În final, fiecare va da o sugestie celor ce trăiesc stări conflictuale şi vor desena conflictul
rezolvat.

Analiza activităţii:
- Încearcă să analizezi cauzele conflictului nu numai din perspectiva ta, ci şi din
perspectiva celeilalte persoane implicate!
- Cum a fost să identificaţi cauzele care au generat conflictul şi din propria perspectivă?
- Dar să vedeţi contribuţia celuilalt în rezolvarea conflictului?
- Cum se întâmplă de cele mai multe ori: să generaţi un conflict, să contribuiţi la
rezolvarea lui, să aşteptaţi ca celălalt să găsească soluţii, etc.?
- Ce stil abordaţi în rezolvarea conflictelor? Renunţare, compromis, negociere, rezolvare
de probleme, câştig-câştig?

________________________________________________________

Violența în școală

La ce ne gândim atunci când auzim sau rostim sintagma ”violența din școli”? La bătăile
din pauză, la cuvintele urâte pe care și le adresează copiii, la atitudinea lor nepoliticoasă
și sfidătoare la adresa profesorilor, la refuzul lor de a se supune unor reguli pe care le
considerăm juste. Violența din mediul școlar ne atrage periodic atenția, de îndată ce sunt
prezentate la știri diverse incidente. Atunci nu întârzie talk-show-rile și edițiile speciale,
în care adulții discută cu superioritate comportamentul deviant al elevilor. În mediul on-
line, forumurile pentru părinți și profesori vuiesc de lamentații și propuneri care mai de
care mai radicale. E clar că problema este gravă și urgentă, dar și mai grav este că, în
general, sursa problemei sunt considerați a fi copii. Vă propun să pornim de la
următoarea întrebare:

Ce este mediul școlar de fapt?

Școala e închisoare: un perimetru izolat de lumea exterioară, cu: săli riguros repartizate,
orar obligatoriu, reguli, pedepse pentru cei ce nu se supun și recompense pentru cei ce nu
se revoltă, uniforme, un termen fix (9 luni/an, timp de minim 9 ani sau câți or fi în noua
lege), supraveghere continuă (uneori video), ore speciale (puține) pentru mișcare și altele
(multe) pentru nemișcare, programă fixă și obligatorie, o ierarhie clară și imuabilă
(elevi→șeful clasei→profesori→diriginte→director→inspector→inspector
șef→Minister).

Atunci ce sunt copiii?

Prizonieri fără vină, doar pentru că sunt copii.

Și atunci cum să nu te revolți când totul în jurul tău este presiune? Când viața ta este
riguros planificată, când întrebările tale sunt puse pe tablă și demonstrate de un
"pecialist" și tot ce trebuie să faci este să memorezi răspunsul? Cum să nu răspunzi
nepoliticos când fiecare întrebare e o verificare? Cum să nu izbucnești când ești tratat ca
un mic om în devenire, care trebuie să-și cucerească statutul de adult și membru al
societății? Cum să nu devii violent dacă ești învățat să-ți consideri colegii obstacole în
calea succesului tău?

Ce forme poate lua violența?

De multe ori ne oprim la manifestările care se soldează cu urme fizice și nu luăm în

seamă formele de violență mai subtile și aparent inofensive: condescendența, disprețul,
ironia, sarcasmul, etichetarea, ignorarea, înjosirea, ridiculizarea etc. Iată la câte lucruri
sunt supuși copiii zi de zi, fără să le considerăm violență. De ce? Poate nu știm că noi,
adulții, suntem principalele indicii în construirea imaginii de sine, care influențează la
rândul ei stima de sine, iar tot ce facem și spunem lasă o urmă în sufletul lor. Poate nu
realizăm care sunt consecințele unei glume pe seama unui elev sau a unui "Treci la loc,
habar n-ai!".

Violența naște violență

Să ne gândim cum reacționează profesorii și/sau părinții într-o situație de conflict: caută
vinovatul și îl pedepsesc, ținând apoi o predică tuturor celor implicați despre cât de rea
este violența. Atât. Asta se numește "gestionarea conflictului", însă nu face decât să nască
alte conflicte, prin sentimentele create: vinovăție, revoltă, durere (în cel pedepsit), dispreț
și teamă (a celorlalți față de cel pedepsit).

E timpul să înțelegem că nu putem opri violența prin pedepse, reguli sau excluderi, adică
prin violență. Nu facem decât să o legitimăm ca soluție pentru conflicte și să dăm un
exemplu nociv: cel mare (autoritatea) poate oricând să amenințe, să intimideze și să
pedepsească pe cel mic în numele unor reguli, idealuri sau al propriei voințe (vorba ceea:
"că așa vor mușchii mei").

Proiectele anti-violență și efectul lor

Este necesar sa recunoastem faptul că există inițiative și diverse programe anti-violență
care se desfășoară în școli. Holurile sunt pline de afișe și desene pe această temă, dar
acestea nu par să aibă vreun efect calmant asupra copiilor. Și nu mă mir. Dacă veți avea
vreodată curiozitatea să citiți un astfel de afiș, veți afla că violența este rea și că e bine să
colaborăm și să ne înțelegem. Și ce, asta-i o noutate?

Nu că n-aș recunoaște eforturile celor implicați în astfel de proiecte, dar cum ar putea un
desen cu copii ținându-se de mânuțe și un "Stop violenței!" scris cu litere colorate să mă
învețe cum să reacționez calm și empatic într-o situație tensionată? Aici cred că este
problema: copiii nu știu să comunice și să se comporte nonviolent pentru că mediul în
care sunt educați este în esență violent.

Ce putem face?

Am putea să-i educăm acasă, în mediul securizant pe care îl considerăm potrivit

dezvoltării.

Am putea transforma școlile în medii cu adevărat democratice, unde învățarea se petrece

spontan și liber, regulile sunt respectate de toți, adulți și copiii, iar problemele sunt
discutate de întreaga comunitate, ai cărei membri sunt egali din toate punctele de vedere.

Dacă nu putem modifica sistemul, putem începe cu noi înșine. Dacă vorbim și ne purtăm
așa cum am vrea să vorbească și să se poarte copiii, le vom da exemplul de care au
nevoie. Dacă le arătăm cum să gestioneze calm și empatic un conflict, vor renunța la
violență. Dacă vom renunța la competiție, pedepse și recompense, teste și note, vom
promova cu adevărat colaborarea și vom calma animozitățile.

Dar cel mai important este să-i respectăm cu adevărat și să-i considerăm egali cu noi
înșine.