Statutul juridic al orei de religie în școlile

publice

Profesor coordonator : Student :

Lect. univ. dr. Emanuel Tăvală Manea Luminița- Andra

SIBIU

2017
CUPRINS

1. CONSIDERAŢII GENERALE............................................................................................................. 3
2. STUDIUL RELIGIEI LA NIVEL EUROPEAN .................................................................................. 4
2.1. AUSTRIA ..................................................................................................................................... 5
2.2. BELGIA ........................................................................................................................................ 6
2.3. BULGARIA .................................................................................................................................. 6
2.4. CEHIA .......................................................................................................................................... 7
2.5. CIPRU ........................................................................................................................................... 8
2.6. DANEMARCA ............................................................................................................................. 8
2.7. ESTONIA ..................................................................................................................................... 9
2.8. FINLANDA .................................................................................................................................. 9
2.9. FRANŢA..................................................................................................................................... 10
3. CONCLUZII ....................................................................................................................................... 11
BIBLIOGRAFIE ......................................................................................................................................... 12

2
 1. CONSIDERAŢII GENERALE

În mare parte din țările europene, studiul religiei este prezent, mai mult sau mai puțin, în
școlile finanțate de către stat. Prezența religiei, ca materie de studiu este diversă datorită culturii,
spiritualității și istoriei fiecărei țări. Problema Studiului Religiei este tratată distinct, putând să
aibă caracter obligatoriu pentru toți elevii, fără a exista posibilitatea de scutire (Suedia) sau poate
avea caracter de disciplină opțională (Slovenia). „Organizarea Studiului Religiei în şcolile
publice poate fi responsabilitatea exclusivă a Statului (Suedia ori Grecia), subiectul unei
cooperări apropiate între Stat şi culte (Germania, Austria) sau doar în sarcina cultelor (Ungaria);
totuşi, chiar şi în acest din urmă caz, Statul asigură finanţarea necesară.”1 în școlile publice,
organizarea Studiului Religiei, se poate afla în responsabilitatea exclusivă a statului (Suedia),
mai poate exista sub forma unei cooperări între cultele religioase și stat (Austria) sau poate fi
doar în responsabilitatea cultelor (Ungaria). Deși, în anumite cazuri, statele nu au un rol decisiv
în organizarea Studiului Religiei, acestea au obligația de a asigura în mare parte finanțarea
necesară. Abordarea disciplinei poate varia. Ea poate fi de două feluri : una puternic specializată,
care într-un mod strict oferă informații despre diferite credințe religioase ale lumii (Danemarca)
și una evident confesională, care are ca obiectiv inițierea și pregătirea elevilor pentru dobândirea
unor aptitudini pentru ca ei să se poată integra mai ușor în anumite comunități religioase și de a
le da posibilitatea de a alege o anumită confesiune, canalizându-și energia pentru a cunoaște
tainele unei singure confesiuni (Malta).
Pe de altă parte, se pot observa tendințe comune determinate de fenomenul secularizării,
dar și de cel al pluralismului cultural și religios. Astfel, se află într-o dezvoltare continuă
motivarea prezenței Studiului Religiei în școlile publice datorită faptului că se dorește crearea
unei educații religioase solide pentru formarea unor caractere demne de apreciere, cu principii
morale solide care pot fi nucleul unei societății noi, superioare. Studiul Religiei are un scop bine
definit, acela de a-i implementa elevului anumite abilități de analiză critică a diferitelor sisteme
religioase și filosofice. Se pune deseori problema cum că Studiul Religiei poate fi făcut în mod
obicetiv, invocându-se de cele mai multe ori faptul că o tradiție religioasă nu se rezumă doar la
existența unor ritualuri vechi și a unui set de valori morale ori a unui patrimoniu cultural, ci ea
este în esența ei o realitate vie, care este simțită și promovată de milioane de oameni din întreaga
lume.
„În cazul „Religiei”, ca disciplină de învățământ, mai intervine o confuzie sau o
ambiguitate statutară. Se pleacă din start de la ideea că acest obiect ar afecta conștiința elevului,
ar îndoctrina și ar manipula. Se face deseori confuzia, în mod voit, între credința intimă a unei
persoane (care trebuie să rămână pe mai departe o chestiune de decizie individuală) și o
disciplină de studiu care are ca referențial o anumită credință religioasă cu toată fenomenologia

1
Sorin ŞELARU şi George VÂLCU, “Studiul Religiei în şcolile publice din statele membre ale Uniunii
Europene”, pag5

3
ei (istorie, devenire, specificitate ideatică, manifestare expresiv-cultică, reverberații în plan
personal și comunitar etc.).”2
Însă, există și alte discipline care pot "afecta" conștiința elevului, acesta nefiind atras de
anumite obiecte, precum matematica, istoria sau chimia. Trebuie totuși subliniat faptul că religia
nu este o materie de sine stătătoare, ea este mai mult un amalgam de sentimente, cunoștințe și
trăiri. Religia trebuie simțită, trebuie trăită cu fiecare celulă din corp, ea nu ne aduce la
cunoștință vreun roman de dragoste sau formule matematice, ci ea ne scoate la iveală
fundamentul omenirii, baza acestei lumi. Ideal ar fi ca fiecare să fie liber să studieze confesiunea
căreia îi aparține, fără îngrădiri și limite, să nu mai existe o generalitate la nivel național, ci doar
fiecare elev să studieze cu plăcere această materie deoarece ea nu poate dispărea total din rândul
materiilor școlare.

2. STUDIUL RELIGIEI LA NIVEL EUROPEAN

„În aproape toate ţările, cu excepţia Franţei, statul consideră că prin susţinerea educaţiei
religioase nu pierde nimic din laicitatea sa şi apreciază că acest tip de educaţie nu este un
program de economie, ci este o investiţie în viitor şi o dimensiune esenţială a umanităţii.”3
Părinţii doresc o educaţie religioasă care să asigure accesul la valorile autentice ale
umanităţii, iar copiii sunt în căutarea unor elemente pentru înţelegerea mesajului religios conţinut
inclusiv în majoritatea creaţiilor literar-artistice şi a modelelor care să-i conducă spre o mai bună
înţelegere a persoanei umane şi a lumii în ansamblul său. Majoritatea ţărilor europene alocă
educaţiei religioase, în planurile de învăţământ, 1-3 ore/ săptămână, de exemplu:

Anglia 1oră Irlanda 92 ore/an

Țara Galilor 1oră Italia 1,5 ore
Austria 2ore Luxemburg 3 ore
Belgia 2ore Malta 2 ore
Danemarca 1 oră Norvegia 78 ore/an
Germania 56-62 ore/ an Portugalia 1 oră
Grecia 2 ore Spania 1,5 ore
Islanda 1 oră Suedia 1 oră

2
http://www.constantincucos.ro/2015/02/de-ce-religia-a-ajuns-sa-aiba-un-statut-precar
3
http://ziarullumina.ro/reintroducerea-orei-de-religie-este-o-revenire-la-normalitate-27975.html

4
 2.1. AUSTRIA

Constituția austriacă promovează două principii : libertatea față de religie și libertatea de

religie. Primul aspect este cel care oferă dreptul cetățeanului austriac de a fi adeptul sau nu al
unei anumite religii. El este liber să decidă din ce confesiune să facă parte, în raport cu
sentimentele, trăirile și credința sa. Cel de-al doilea aspect ilustrează îndatoririle statului austriac
de a asigura condițiile necesare desfășurării activităţilor de tip religios și de a ușura exprimarea
credinței în public. Astfel, fiecărui cetățean i se acordă prerogativa de a-și exprima orientarea
religioasă, fără a fi constrâns de normele impuse de societate și fără a fi discriminat de cei care
aparțin altor confesiuni.” În practică, acest principiu se concretizează în relația de cooperare
dintre Stat și culte, în diferite domenii, inclusiv în organizarea Studiului Religiei (SR) în cadrul
școlilor publice”4
“Statul trebuie să asigure condiţiile pentru ca această libertate să fie exercitată. Acolo
unde lipsesc condiţiile de manifestare în circumstanţe obişnuite a libertăţii religioase datorită
unor condiţii speciale reglementate de Stat, acesta are datoria de a crea condiţii pentru ca
persoanele în cauză să poată să-şi exercite libertatea religioasă şi de cult.”5 El își asumă
responsabilitatea pentru crearea unui cadru propice existenței și dezvoltării Studiului Religiei, de
exemplu acordarea salariilor profesorilor de religie, tipărirea manualelor necesare studiului,
spații unde se pot desfășura ore de religie. Cultele religioase sunt cele care stabilesc programele
școlare, numesc profesorii și editează manualele. În Austria, Educația Religioasă este disciplină
obligatorie. Acest lucru este prevăzut de o lege federală care datează din 1949. Religia face parte
din trunchiul comun pentru învățământul primar (6-10 ani), secundar (10-14 ani) și vocațional
(14-19 ani).
Oficial, Austria recunoaște 14 culte cu statul cooperează pentru o bună funcționare a
Sistemului Religiei. În mod normal, Educația Religioasă se predă 2 ore săptămanal. Numărul de
ore diferă în funcție de mărimea grupului de elevi. Astfel, dacă grupul este alcătuit din mai puțin
de 10 elevi, se predă doar 1 oră pe săptămană, cu condiția ca cel puțin 3 elevi să apartină
aceleiași confesiuni și profesorul să fie adeptul ei. Părinții au dreptul de a solicita scutire de la
orele de Educație Religioasă, iar dacă elevul are peste 14 ani, acesta poate cere singur. În
anumite regiuni, această disciplină poate fi înlocuită cu un curs de Etică.
Atât pentru ciclul primar , cât și pentru primii doi ani din învățământul secundar,
profesorii de Educație Religioasă sunt fie absolvenți ai Academiei de Educație Religioasă, fie a
unor școli pedagogice și a unor cursuri de specialitate în acest domeniu. Pentru a preda la nivelul
superior, profesorii trebuie să fie absolvenți ai studiilor masterale în teologie. Odată angajați, ei
sunt tratați la fel că ceilalți profesori, au aceleași drepturi și îndatoriri, diferența este că evaluarea
calității muncii lor se face de către reprezentanții cultului care i-a desemnat.

4
Sorin ŞELARU şi George VÂLCU, “Studiul Religiei în şcolile publice din statele membre ale Uniunii
Europene”, pag 8
5
http://www.culturavietii.ro/2015/11/13/perspective-asupra-finantarii-cultelor-religioase-in-statele-ue/

5
 2.2. BELGIA

Programele școlare din Belgia alocă câte două ore pe săptămână Studiului Religiei.
Această disciplină face parte din trunchiul comun în toate școlile de stat belgiene, atât în ciclul
primar (5-11 ani) cât și în cel secundar (12-18 ani). În școlile catolice din ciclul primar din
Flandra sunt prevăzute trei ore pe săptămână. Până în anul 1959, doar elevii belgieni romano-
catolici beneficiau de predarea religiei. În acel an, a fost promulgată Legea Educației care oferea
elevilor dreptul de a alege confesiunea la care acced. În Belgia se predau la acest moment ore de
Religie ortodoxă, protestantă, anglicană, catolică, iudaică și musulmană. Elevii pot să ceară
scutire de la ora de Religie și să urmeze un curs de Educație Morală.
Stabilirea programei școlare și editarea manualelor sunt realizate de către reprezentanții
comunităților religioase. Manualele sunt folosite doar pentru ciclul primar. Pentru ciclul
secundar, profesorii își creează singuri cursurile, în funcție de programă și specificul local.
Statul este responsabil cu angajarea și plata profesorilor de Religie, aceștia sunt
desemnați și evaluați de către reprezentanții comunităților religioase. Nivelul la care poate preda
profesorul și remunerația sunt ilustrate de nivelul de pregătire profesională. Pană în 2003, doar
pentru cei care doreau să predea în ciclul secundar era necesară absolvirea studiilor universitare
(5 ani), în ciclul primar religia fiind predată de către invățători. Din 2003, sunt obligatorii studiile
universitare indiferent de nivelul de predare. Candidatul trebuie să mai obtină și o autorizație din
partea cultului din care face parte.

2.3. BULGARIA

În Bulgaria, Studiul Religiei a fost introdus abia în anul 1997 pentru ciclul primar (7-11
ani), un an mai târziu fiind introdus și în ciclul secundar (12-16 ani). În gimnazii, abia în anul
2003 a fost introdusă oră de religie prin intermediul unei decizii a Ministerului Educației.
Religia este studiată ca opțional, o oră pe săptămână, însă cursul nu este frecventat de un
număr considerabil de elevi. „ Programa este axată pe cunoașterea invățăturii Bisericii Ortodoxe,
existând însă și capitole asupra celorlalte confesiuni creștine, precum și a credințelor necreștine.
Un loc aparte îl ocupă religia musulmană, dat fiind că aproximativ 12% din populația țării aderă
la această credință .”6
Profesorii de religie bulgari sunt aleși dintre absolvenții celor patru facultăți de Teologie.
La clasele primare, Religia poate fi predata și de profesorii cu o altă specializare, de exemplu
profesori de Istorie, Filosofie sau Limbă Bulgară, dar care au urmat cursuri de specializare în
cadrul Facultății de Teologie. De asemenea, preoții sunt cei care pot preda religia în școlile
publice.

6
Idem, pag 10

6
 În anul 2008 a existat o discordanță între statul bulgar și Sfântul Sinod al Bisericii
Ortodoxe Bulgare. Datorită faptului că se dorea introducerea disciplinei în trunchiul comun al
învățământului primar și secundar, părțile aveau puncte de vedere diferite. Ministerul Educaţiei
promova o abordare non-confesională prin intermediul căreia elevii să afle informaţii despre
istoria religiilor lumii, principalele învăţături şi valori promovate de fiecare cult în parte. De
cealaltă parte, Sfântul Sinod era de părere că abordarea acestei discipline trebuie să fie una
confesională şi că atitudinea statului bulgar trebuia să fie una pozitivă oferind posibilitatea
fiecărui cult de a-şi elabora propria programă.

2.4. CEHIA

Propaganda antireligioasă şi-a spus cuvântul în Cehia deoarece peste 60% dintre cetăţeni
se declară că nu aparţin niciunui cult religios.
Acest aspect se poate observa şi în organizarea Studiului Religiei. Potrivit Legii
Educaţiei, ca şi în Bulgaria, religia este predată în toate şcolile de stat ca opţional, elevii
neprimind note sau calificative.
Directorul fiecărei şcoli este responsabil să informeze părinţii despre Studiul Religiei ca
disciplină de studiu. Dacă se depune un număr de cel puţin 7 cereri, şcoala este obligată să ofere
un spaţiu pentru desfăşurarea orei de religie, programa analitică, editarea manualelor, numirea
unui profesor, vor fi întocmite de una dintre cele 21 de comunităţi religioase recunoscute de către
stat. În realitate, toate aceste aspecte rămân la atitudinea directorului, deoarece acest mecanism
face ca organizarea Studiului Religiei să fie descentralizat în cea mai mare parte. ”În consecintă,
puțin peste 5% dintre elevii din ciclul primar (6-15 ani) și aproximativ 1% dintre cei din cel
secundar iau parte la ore de Religie în școlile cehe.” 7
Şcolile romano-catolice se bucură de cel mai bun prestigiu în rândul populaţiei datorită
calităţii superioare a educaţiei oferite. Studiul Religiei este obligatori în cadrul acestor instituţii
de învăţământ, elevii putând opta doar pentru un curs de Etică.
Datorită numărului redus de profesori este limitată şi prezenţa orei de religie. Cerinţele
pentru orice profesor de religie prevăd absolvirea studiilor teologice, deşi în realitate mulţi dintre
profesori sunt absolvenţi ai altor facultăţi, specializaţi în alte domenii. Foarte rar este întâlnit
fenomenul ca un profesor să aibă catedră întreagă la o singură şcoală, majoritatea fiind nevoiţi să
cumuleze ore la mai multe şcoli. Ca şi în alte state, profesorul este numit de reprezentanţii
cultelor, iar salarizarea se află în sarcina şcolilor. Perspectiva predării acestei discipline nu este
una tentantă pentru tinerii absolvenţi ai Facultăţii de Teologie deoarece salariile primite sunt cu
mult inferioare faţă de cele ale celorlalţi profesori.

7
Idem, pag 11

7
 2.5. CIPRU

Cipru a importat din Grecia programele analitice şi majoritatea manualelor de Religie ,

iar pregătirea profesorilor se realizează la Atena şi Tesalonic, datorită faptului că insula nu are
propria Facultate de Teologie.
Studiul Religiei este obligatoriu, scutiţi fiind doar elevii neortodcşi şi cărora nu li se oferă
o altă disciplină în schimb. Elevilor ciprioţi li se predă câte două ore de religie pe săptămână. Ora
de religie este una plăcută pentru elevi şi foarte apreciată de către părinţi. Această disciplină are
un rol important şi este considerată una benefică pentru dezvoltarea personalităţii elevului.
Din punct de vedere al pregătirii elevilor, aceasta se realizează la un nivel foarte ridicat,
disciplina fiind tratată cu seriozitate, la acelaşi nivel cu celelalte.

2.6. DANEMARCA

Relaţia dintre Biserică şi stat este una foarte strânsă. Studiul Religiei era prevăzut în
Constituţie până în anul 2003 ca parte integrantă a culturii naţionale daneze. Această disciplină
continuă să fie una obligatorie. În “şcolile populare” (7-16 ani) , Studiile creştine se predau o oră
pe săptămână. În gimnaziu (16-19 ani), Studiul Religiei continuă, fiind obligatoriu în anul II,
opţional în anul III.
Şi în acest caz, părinţii pot cere scutirea copiilor de la cursurile de religie. După ce elevii
au împlinit vârsta de 15 ani, ei pot decide singuri cu privire la participarea sau nu la cursurile de
religie. Nu există o disciplină alternativă deoarece cazurile de scutire pentru acest curs sunt
foarte rare, ele înregistrându-se doar în cazurile minorităţilor islamice, care au dreptul să-şi
organizeze propriul Studiu al Religiei.
Scopul acestei discipline este de a informa elevii, de a le oferi o nouă perspectivă asupra
credinţei creştine, dar şi a altor credinţe religioase şi filosofice. La nivel naţional, ocupă cel mai
important loc creştinismul luteran.
Profesorii care predau limba daneză sunt cei care predau şi sutdiile creştine. Aceştia sunt
absolvenţii cururilor pedagogice, care au optat şi pentru modulul “Creştinism/ Filosofie”. În
momentul angajării, candidaţilor nu le sunt necesare convingerile religioase sau vreo autorizaţie
de la reprezentanţii cultului din care fac parte, deoarece abordarea acestei discipline este una
non-confesională.
Până în anul 2007, elevii nu erau testaţi şi nu primeau note sau calificative, însă acum
aceştia sunt examinaţi la fel ca la celelalte materii. Statutul obligatoriu al acestei discipline a fost
contestat de anumite minorităţi.

8
 2.7. ESTONIA

Locul Studiului Religiei a reprezentat un subiect pentru referendumul după proclamarea

independenţei de stat din 1918. Astfel, această disciplină devenea un obiect opţional pentru
ciclul primar şi gimnazial, deşi numărul de elevi care paticipau la acest curs era destul de mare.
După o perioadă de 50 de ani în care Studiul Religiei a fost eliminat complet din şcoli
datorită ocupaţiei sovietice, la începutul anilor ’90 acesta a fost reintrodus în programa şcolară,
astăzi fiind materie opţională. Şcolile sunt obligate să ofere condiţiile necesare desfăşurării orei
de Religie dacă s-a înregistrat un număr de cel puţin 15 cereri din partea părinţilor sau din partea
elevilor care au împlinit vârsta de 15 ani.
Aproape trei sferturi din populaţia Estoniei se declară ca neaparţinând niciunui cult
religios, de aceea organizarea Studiului Religiei este încă dificil de efectuat la nivelul dorit.
Directorul fiecărei şcoli este cel responsabil de organizarea şi buna funcţionare a acestei
discipline, însă obiectivul este greu de atins din moment ce doar 1-2 % dintre elevi participă la
acest curs. Legislaţia Estoniei prevede că tot în responsabilitatea şcolilor stă şi întocmirea
programelor analitice. În ultimii ani, o Comisie pentru Educația Religioasă, care reunește
reprezentanți ai cultelor (Biserica Evanghelică Luterană și Biserica Ortodoxă), ai profesorilor și
ai Ministerului Educației, a lucrat la elaborarea unei programe naționale, precum și a unui set de
manuale școlare.
Şi în Estonia, ca în alte ţări ale Uniunii Europene, abordarea este una non-confesională,
impactul social şi cultural fiind cele mai importante aspecte. Elevilor care participă la cursuri li
se oferă informaţii despre marile religii necreştine, deşi învăţătura credinţei creştine ocupă un loc
central în programă.
Marea majoritate a profesorilor de Religie din Estonia sunt absolvenţi ai Institutului
Teologic al Bisericii Evanghelice-Luterane sau ai Facultăţii de Teologie din cadrul Universităţii
din Tartu. În anul 2006, o propunere ce viza transformarea Studiului Religiei în disciplină
obligatorie pentru clasele VII-IX a fost respinsă de Parlament, însă dezbaterea continuă şi astăzi.

2.8. FINLANDA

Majoritatea finlandezilor sunt adepţii Bisericii Luterane, deşi aceasta nu mai este
considerată Biserică de Stat, ea păstrează o strânsă legătură cu autorităţile şi mai ales are un rol
important în cadrul societăţii finladenze.
Studiul Religiei a devenit obligatoriu în toate şcolile publice începând din clasa I până în
clasa a XII-a, ţinându-se cont de apartenenţa religioasă a elevilor. În Legea Libertăţii Religioase
este prevăzut faptul că în şcolile publice finlandeze se predă o oră de Religie pe săptămână. Dacă
există un număr minim de 3 cereri din acelaşi an, oricare dintre celelalte 10 culte recunoscute (în
afară de Religia luterană) pot organiza cadre de desfăşurare a cursurilor de Religie. Există,
așadar, 11 programe analitice diferite pentru disciplina Studiului Religiei, care este obligatorie
pentru elevul a cărui credinţă religioasă se regăseşte în curriculum oferit. Elevii care nu aparţin
9
niciunui cult sau al căror cult nu organizează cursuri în şcolile din care ei fac parte, pot alege ca
materie alternativă, Etica Seculară.
Scopul Studiului Religiei este acela de a-i ajuta pe elevi să se familiarizeze cu propria
credinţă sau să asimileze dimensiunea istorică şi culturală a diferitelor religii ale lumii. Toate
aceste informaţii pe care tinerii le pot afla în cadrul acestor cursuri sunt benefice pentru
dezvoltarea lor, pentru a-şi defini personalitatea şi a-şi crea principii solide care să îi ghideze în
călătoria vieţii.
Programele şcolare sunt stabilite de Cosiliul Naţional al Educaţiei, alcătuit din
reprezentanţii ministerului şi din cei ai cultelor. În clasele I-VI, Religia, ca şi celelalte materii
este predată de învăţători. Cadrele didactice care predau la clasele superioare sunt absolvenţi de
studii teologice universitare şi specializaţi în pedagogie. Finlanda, la fel ca multe dintre statele
Europei, se angajează să achite salariile profesorilor, deşi aceştia sunt desemnaţi de către cultele
religioase din care fac parte.

2.9. FRANŢA

Organizarea Studiului Religiei în cadrul sistemului de învăţământ public francez este

puternic influenţată de separaţia completă dintre Biserică şi Stat. Acest aspect este prevăzut în
art.1 al Constituţiei franceze.
În anul 1882 a fost adoptată o lege care prevedea înlocuirea educaţiei morale şi religioase
cu o educaţie morală şi civică, se cerea eliminarea totală a oricăror trimiteri la divinitate.
Cursurile de Religiei erau organizate de Biserică, iar elevii primeau o zi liberă pe săptămână
pentru a participa la aceste cursuri. Astfel, elevii francezi merg la şcoală de luni până sâmbătă,
excepţie făcând ziua de miercuri, când aceştia pot merge la cursurile organizate de cultul religios
de care aparţine. Totuşi, pentru o perioadă foarte îndelungată, toate trimiterile la divinitate în
cadrul instituţiilor de învăţământ din Franţa erau inexistente.
În anul 1980 s-a pus problema reintroducerii în programa şcolară a unor noţiuni
elementare ale Studiului Religiei, percepute ca fiind indispensabile elevilor pentru a înţelege
tainele culturii strămoşeşti. S-a pus în discuţie contribuţia pozitivă pe care Studiul Religiei ar
putea să o aibă, mai ales într-un moment critic, cum ar fi atacurile teroriste care au avut la bază
extremismul religios. Multe voci au exprimat, în acest context, convingerea că la baza
fundamentalismului stă ignoranța și înțelegerea greşită a unor tradiții religioase, acesta fiind încă
un argument pentru reconsiderarea poziției faţă de interzicerea Studiului Religios în școlile
publice.
Deşi nu s-a introdus această disciplină în mod integral, au apărut elemente religioase şi în
conţinutul altor discipline , cum ar fi Literatura.

10
 Situaţia din şcolile romano-catolice este distinctă deoarece Studiul Religiei poate fi
introdus doar ca meterie opţională, în condiţiile în care nici profesorii, nici elevii nu sunt adepţii
acestei confesiuni, finanţarea venind tot de la Stat.
În zona Alsace-Moselle din estul ţării nu s-a putut aplica legea care prevedea scoaterea materiei
care studiază religia deoarece aceasta se afla sub stăpânire germană. Astfel, Studiul Religiei
funcţionează şi astăzi după regimul Concordatului semnat de către Napoleon Bonaparte în 1801.
“SR este în continuare obligatoriu pentru elevii din toate tipurile de școli, în ciclul primar
și secundar. În organizarea SR, Statul cooperează cu Biserică Catolică, cea Protestantă
și cultul Mozaic, care își alcătuiesc fiecare propriile programe analitice. Elevii pot solicita
scutirea de la SR, caz în care sunt obligați să participe la un curs de Educație Civică și Morală.”8

3. CONCLUZII
Eu consider că Religia, atât ca disciplină, cât şi ca exprimare a credinţei în Dumnezeu are
un rol foarte important în viaţa unui om. Ea reprezintă piatra de temelie în construirea unui om
integru, cu principii solide, care îşi creează ghidându-se după normele religioase o perspectivă
distinctă despre viaţă. De asemenea, cred că fiecare persoană trebuie să aibă dreptul de a
participa la cursurile de Religie a cărei confesiuni face parte. Orele de Religie ar trebui să fie
calculate în aşa fel încât ele să reprezinte o mică pauză, o gură de aer proaspăt. Religia
constituie parte integrantă şi definitorie a culturii europene. Fără cunoştinţele referitoare la
aceasta nu putem înţelege istoria şi cultura acestui continent. De aceea, în aproape toate ţările
europene, Religia se predă în cadrul sistemului de învăţământ public. Se doreşte crearea unei
relaţii mult mai solide între Stat şi Biserică pentru ca educaţia religioasă să fie realizată la cele
mai înalte standarde.

8
Idem, pag. 17

11
 BIBLIOGRAFIE

Sorin ŞELARU şi George VÂLCU, “Studiul Religiei în şcolile publice din statele membre ale Uniunii
Europene”,
http://www.constantincucos.ro/2015/02/de-ce-religia-a-ajuns-sa-aiba-un-statut-precar
http://www.culturavietii.ro/2015/11/13/perspective-asupra-finantarii-cultelor-religioase-in-statele-ue/
http://ziarullumina.ro/reintroducerea-orei-de-religie-este-o-revenire-la-normalitate-27975.html

12