Biletul 2

Lividităţile cadaverice
Lividităţile cadaverice (petele cadaverice) sunt consecinţa încetării circulaţiei şi migrării
pasive a sângelui în zonele declive şi necomprimate, în virtutea legii gravitaţionale.
În stadiile avansate se produce extravazarea plasmei încărcate cu pigment hematic în
ţesuturile adiacente vaselor sanguine.
Sunt cele mai precoce şi cele mai sigure semne de moarte reală.

EVOLUŢIE:

1. Hipostaza: apare după 2 - 16 ore postmortem şi se caracterizează prin apariţia de pete

imprecis delimitate, roşii-violacei, la început mici, apoi confluente în zone declive,
necompresate. La digitopresiune, aceste pete dispar, iar apoi reapar rapid. La modificarea
poziţiei cadavrului, petele roşii dispar din poziţia iniţială pentru a reapare în noile zone declive.

2. Difuziunea - apare după 15 - 24 de ore după moarte; în acest stadiu, petele violacei sunt
extinse, confluente, apar şi pe părţile laterale ale cadavrului. Nu dispar la digitopresiune, ci
pălesc doar şi nu dispar la modificarea poziţiei cadavrului, dar apar altele şi în noile zone
declive.

3. Imbibiţia - apare după mai mult de 18 - 24 de ore şi coincide cu începutul putrefacţiei; în

această fază hemoliza este completă, petele sunt extinse, intens colorate, nu dispar la
digitopresiune sau la modificarea poziţiei cadavrului şi nici nu se formează în noile zone
declive.

IMPORTANŢA MEDICO –LEGALĂ

- cel mai precoce şi sigur semn de moarte reală;
- permit stabilirea datei morţii (timpul scurs de la instalarea morţii);
- indicator al poziţiei cadavrului până la momentul examinării medico-legale
(eventuala modificare a poziţiei);
- pot da indicaţii privind cauza morţii, în funcţie de culoare şi intensitate.

Astfel se descriu:
- lividităţi roşii-carmin în cazul morţii prin intoxicaţie cu monoxid de carbon, acid
cianhidric/cianuri, hipotermie;
- lividităţi vinete, cianotice în asfixii mecanice;
- lividităţi cafenii în intoxicaţii cu hemolitice, methemoglobinizante;
- lividităţi absente sau de intensitate minimă în caşexii, colaps, hemoragii.

Diagnosticul diferenţial al lividităţilor cadaverice se face cu o leziune posttraumatică

asemănătoare morphologic - echimoza.
La necropsie se secţioneză cu bisturiul zona cercetată: în cazul echimozei (leziune cu
caracter vital) apare infiltraţie sanguină ce nu dispare la spălare sau fixare cu formol, iar examenul
microscopic pune în evidenţă prezenţa fibrinei; în cazul lividităţii infiltratul dispare la
presiune şi spălare şi nu se evidenţiază fibrină la examenul microscopic.
Simularea, Disimularea, Agravarea, Automutilarea

SIMULAREA
In medicina legala prin simulare se intelege incercarea constienta si premeditata de a
imita, provoca, ascunde sau exagera unele tulburari morbide subiective sau obiective, in scopul
obtinerii anumitor avantaje sau pentru a se sustrage de la unele obligatii sociale.
Se intalneste la indivizi sanatosi, poate exista sub 2 forme:
-simularea unor simptome subiective de boala (afectiune inexistenta)
-simularea unor semne obiective- producerea acestora in scopul demonstrarii bolii/conditiei
DISIMULAREA
Disimularea este un aspect opus simularii si anume presupune ascunderea
simptomelor unor boli reale.
Astfel pentru obtinerea unor avantaje (serviciu) sau pentru a scapa de raspundere sint
tainuite boli ale ochilor sau auzului, boli venerice; pentru tainuirea unor violente sint mascate
echimozele sau excoriatiile; pentru a putea parasi spitalul sint ascunse unele boli psihice.
AGRAVAREA
Agravarea presupune existenta unei boli reale, dar a carei simptomatologie este
exagerata de catre bolnav.
Aceasta exagerare se face pe seama unor semne subiective (durere), fie a unor
semne obiective (schiopatare, anchiloza).
Din aceasta categorie mai face parte si prelungirea artificiala a unor procese
patologice (infectarea unor rani, neingrijirea voita a unor leziuni) sau afirmarea in continuare a
existentei unor semne subiective sau obiective de boala, desi procesul patologic s-a vindecat
(sinistroza).
AUTOMUTILAREA
Reprezintă autoproducerea de leziuni corporale prin care se caută obţinerea de beneficii.
Caracteristicile leziunilor prin automutilare:
- Sunt situate topografic in regiuni accesibile propriei maini
- Dpdv al gravitatii nu pun in pericol viata si nu intereseaza organe vitale
- Sunt insotite de leziuni denumite „de tatonare”
- Sunt localizate in concordanta cu scopul propus (viol- leziuni pe fata int a coapselor)