CAPITOLUL I

SITUAŢIA AGRICULTURII ŞI A SPAŢIULUI RURAL

1.1.Prezentare generală a agriculturii

1.1.1. Potenţial funciar

Din cele 23,8 milioane ha cât însumează teritoriul României, suprafaţa agricolă a ţării
este de 14,7 mil. ha (61,7 %), din care 9,4 mil. ha reprezintă teren arabil.ce suprafaţa agricolă,
România se găseşte pe locul 7 în Europa, după Spania, Franţa, Marea Britanie, Germania,
Italia şi Polonia, iar ca suprafaţă arabilă România se găseşte pe locul 5 în Europa,după Spania,
Franţa, Germania şi Polonia.
Repartiţia fondului funciar după modul de folosinţă, arată faptul că terenul arabil ocupă
cca. 64% din suprafaţa agricolă, ceea ce reprezintă o treime din suprafaţă, 4,8 mil. ha sunt
ocupate cu păşuni şi fâneţe, iar viile şi livezile reprezintă cca. 3%.
Tabelul 1.
Fondul Funciar, după modul de folosinţă
Date la sfârşitul anului 2006
Specificare
mii ha
Suprafaţa totală a fondului funciar: 23839,1
Suprafaţa agricolă, din care: 14731,0
Arabil 9434,6
Păşuni 3334,4
Fâneţe 1524,9
Vii şi pepiniere viticole 223,7
Livezi şi pepiniere pomicole 213,4
Păduri şi alte terenuri cu vegetaţtie
6754,7
forestieră
Construcţii, drumuri, ape, altele 2373,4
Sursa: Anuarul statistic al României, 2007

4
 La sfârşitul anului 2006, proprietatea agricolă privată însuma 95,27 % din suprafaţa
agricolă totală şi era constituită din proprietatea privată a statului, a unităţilor administrativ
teritoriale, a persoanelor juridice şi a persoanelor fizice.
Unul din factorii care îngreunează obţinerea de performanţe în agricultură îl reprezintă
fărâmiţarea proprietăţii în parcele de dimensiuni mici (sub 3 ha), ceea ce impune necesitatea
comasării acestora în exploataţii cu suprafeţe mai mari, pentru a se putea trece la o agricultură
performantă. Această situaţie urmează să fie reglementată prin politica de comasare a
terenurilor agricole care este necesară pentru a răspunde şi sarcinilor referitoare la finalizarea
reformei proprietăţii funciare precum şi la stimularea transformării gospodăriilor ţărăneşti în
ferme agricole familiale cu caracter comercial şi formarea clasei de mijloc în spaţiul rural.

1.1.2. Structura exploataţiilor agricole

Situaţia exploataţiilor agricole cu personalitate juridică, a gospodăriilor individuale

precum şi suprafeţele aflate în exploatarea acestora se prezintă astfel: din totalul de 4.256.152
exploataţii agricole înregistrate la finele anului 2005, în număr de 4.237.889 (99,6%) au fost
exploataţii agricole individuale, cărora le aparţin 65% din suprafaţa agricolă utilizată, iar
18.263 unităţi cu personalitate juridică au exploatat restul de 35% din suprafaţă.
Tabelul 2.
Situaţia utilizarea suprafeţelor agricole după tipul proprietăţii
Exploataţii Suprafaţa agricolă medie
Total agricole care Suprafaţa utilizată (ha)
exploataţii utilizează agricolă pe o
Statut juridic
agricole suprafaţa utilizată pe o exploataţie
(număr) agricolă (ha) exploataţie care utilizează
(număr) teren agricol
Total 4.256.152 4.121.247 13.906.701,3 3,3 3,4
Exploataţii agricole
4.237.889 4.103.404 9.102.018,2 2,1 2,2
individuale
Unităţi cu
18.263 17.843 4.804.683,1 263,1 269,3
personalitate juridică
Sursa: Anuarul statistic al României, 2007

5
 Suprafaţa agricolă medie utilizată a fost de 3,4 ha/exploataţie, 2,2 ha/fermă fiind
exploatate în medie de către fermele individuale şi 269,3 ha/fermă de către unităţile cu
personalitate juridică. Există mari diferenţe între suprafaţa medie a exploataţiei individuale în
România şi cea a fermelor din UE, de cca. 19 ha/fermă.
Economia rurală românească are ca trăsătură predominantă procentul foarte mare al
fermelor de subzistenţă, care produc în principal pentru autoconsum, comercializând pe piaţă o
mică parte din produsele obţinute. În plus, fermele de subzistenţă au acces dificil la alte surse
de venituri şi, de aceea, bunăstarea unei părţi semnificative a populaţiei rurale depinde
considerabil de nivelul de profitabilitate al fermelor.
S-a iniţiat programul privind renta viageră agricolă, măsură importantă în mecanismul
de comasare a marilor suprafeţe agricole care va permite desfăşurarea unei activităţi agricole
eficiente, astfel încât să reziste concurenţei europene.
Prin acest program, micii dar numeroşii proprietari de teren agricol sunt încurajaţi să
vândă sau să arendeze terenul deţinut, ei obţinând 100 euro/ha vândut/pe an sau 50 euro/ha
arendat/an. La începutul anului 2007, numărul cererilor de solicitare a rentei viagere a ajuns la
37.627, creşterea fiind semnificativă comparativ cu numărul de cereri înregistrate în anii
anteriori: 814 cereri înregistrate pentru anul 2005, 23.700 cereri înregistrate pentru anul 2006.

Fig. 1. Structura şi numărul exploataţiilor agricole in funcţie de statutul lor juridic

6
 Numărul mare al exploataţiilor de subzistenţă sau semisubzistenţă constituie principala
problemă pe care agricultura românească trebuie să o rezolve în cel mai scurt timp (Fig. 1.).
Pentru stimularea transformării gospodăriilor ţărăneşti în ferme agricole familiale cu
caracter comercial, formarea şi consolidarea clasei de mijloc în spaţiul rural, efortul bugetar a
fost orientat către susţinerea investiţiilor în mediul rural, stimularea participării băncilor şi
dezvoltarea competenţelor lor pentru creditarea agriculturii.
În acest sens, s-au derulat Programul naţional de investiţii în noi ferme zootehnice şi
vegetale şi de consolidare a celor existente, adresat cu prioritate familiilor de tineri şi
Programul de susţinere a fermelor familiale care au minim trei vaci, program în cadrul căruia,
pentru achiziţionarea de utilaje (tancuri pentru răcirea laptelui, standuri şi aparate de muls,
motocositori, generatoare de curent, tocători de furaje, etc.).
Prin Programul Fermierul, în perioada 2005-2006 au fost depuse 1001 proiecte, cu o
valoare totală eligibilă declarată în cererea de finanţare de 311,2 milioane euro. Astfel, s-a
creat posibilitatea angajării în totalitate a fondurilor alocate prin Programul SAPARD pentru
perioada 2000-2006, încă din primul semestru al anului 2006. În timpul perioadei de raportare
a continuat implementarea în ritm susţinut a programelor de dezvoltare rurală finanţate din
fondul SAPARD şi Fondul Internaţional de Dezvoltare Agricolă, cu termen final de depunere
a proiectelor la sfârşitul anului 2006.
Având în vedere necesitatea modernizării zonei rurale şi interesul sporit al
beneficiarilor pentru acest aspect, Guvernul României a aprobat asigurarea de la bugetul de
stat a cofinanţării publice nerambursabile pentru proiectele de investiţii din cadrul
Programului SAPARD, ca un instrument având menirea de a cofinanţa proiectele de investiţii
eligibile conform standardelor SAPARD şi pentru care a fost epuizată finanţarea comunitară.
Cea mai mare parte a întreprinderilor agricole (aprox. 86%) sunt microîntreprinderi cu
mai puţin de 10 angajaţi. La acestea se adaugă întreprinderile mici şi mijlocii în jur de 1600,
care au între 10 şi 49 angajaţi. Se constată astfel ca majoritatea întreprinderilor agricole (97%)
dispun de puţin personal angajat.
În ceea ce priveşte situaţia întreprinderilor agricole, în 2006 se constată o creştere cu
6% faţă de 2005 a numărului întreprinderilor agricole în general. A crescut numărul
întreprinderilor mici şi foarte mici, în timp ce numărul întreprinderilor mijlocii şi mari a rămas
la acelaşi nivel.

7
 1.1.3. Populaţia ocupată în agricultură

Ponderea populaţiei ocupate în agricultură în România este mult mai mare decât media
din statele UE 25.
De peste 15 ani rata de ocupare a populaţiei rurale înregistrează o scădere, având la
bază două cauze:
 Retragerea multor persoane vârstnice din agricultură
 Absenţa investiţiilor rurale - servicii şi mica industrie - care să absoarbă forţa
de muncă mai tânără eliberată de agricultură.
Deşi forţa de muncă în agricultura României este în continuare una dintre cele mai
numeroase din Europa, dinamica ponderii populaţiei ocupate în agricultură arată o tendinţă de
scădere treptată a acesteia, de la 40,9% în anul 2001 la 31,9 % în anul 2005, tendinţa care se
menţine în continuare.
La sfârşitul anului 2006, dintr-un total al populaţiei ocupate de 9,313 milioane
persoane, în agricultură, vânătoare şi silvicultură activau 2,84 milioane persoane, ceea ce
reprezintă circa 30,5 % din totalul populaţiei ocupate.

50
40.9
40 36.2 34.7
32 31.9
30
%
20

10

0
2002 2003 2004 2005 2006
Anul

Fig. 2. Ponderea populaţiei ocupate în agricultură

Ponderea de 30,5% din populaţia activă este reprezentată în special de lucrători pe cont
propriu în cele peste 4 milioane de exploataţii individuale, la care se adaugă lucrători
specializaţi în agricultură, ingineri şi tehnicieni, din cele peste 13 mii ferme agricole

8
comerciale. Primul segment fiind îndreptat către autoconsum, MADR, prin politica sa şi prin
elaborarea de acte normative în concordanţă cu legislaţia comunitară, încurajează constituirea
de noi societăţi cu caracter comercial, înfiinţarea grupurilor de producători şi a investiţiilor în
tehnologie agricolă, astfel încât să fie promovată creşterea productivităţii muncii şi să se
realizeze diminuarea forţei de muncă ocupate în agricultură pe baza eficienţei. Dirijarea prin
reconversie profesională şi diversificarea economiei în spaţiul rural este soluţia Guvernului
României în prezent şi în perspectiva integrării noastre europene.
În ceea ce priveşte populaţia ocupată în agricultură pe grupe de vârstă, se constată o
îmbătrânire a forţei de muncă din agricultură. Astfel, peste jumătate din aceasta, respectiv
52,1%, aparţine grupelor de vârstă de peste 45 de ani, în timp ce tinerii reprezintă doar 30%
din populaţia care trăieşte şi munceşte la sate.

25 19.9
17.9 18.4 18.4
20 15.3
15 10.1
10
5
0
%

15-24 25-34 35-44 45-54 55-64 peste 65

Grupa de vârstă

Fig. 3. Structura populaţiei ocupate în agricultură, pe grupe de vârstă în anul 2006

9
 1.1.4. Sectorul vegetal suprafeţe şi producţii
Tabelul 2.
Sitiuaţia suprafeţelor şi producţiilor din sectorul vegetal

Suprafaţa (mii ha) Producţie totală (mii t)

SPECIFICARE
2005 2006 2007 2005 2006 2007

CEREALE – TOTAL, d.c. 5865,7 5114,4 4638,2 19345,5 15759,3 7939,4

GRÂU + SECARĂ 2496,7 2029,8 1917,2 7389,7 5561,8 3179,2

ORZ SI ORZOAICA 484,6 331,6 354,6 1079,1 772,9 544,3

OVĂZ 214,8 196,8 212,6 377,5 346,9 255,2

PORUMB + SORG 2630 2520,8 2144,9 10390,4 8986 3930,6

OREZ 3,9 5,6 8,1 14,3 18,4 30

FL.SOARELUI 971 991,4 798,1 1340,9 1526,2 539,4

RAPIŢĂ ULEI 87,8 110,1 340,6 147,6 175,1 352,7

SOIA 143,1 190,8 113,1 312,8 344,9 107,4

SFECLĂ DE ZAHĂR 25,2 39,8 28,1 729,7 1152,2 803,4

CARTOFI TOTAL 284,9 278,0 283 3738,6 4015,9 3729,5

LEGUME de câmp şi solarii 266,7 280,1 239,3 3624,6 4138,9 2798,5

VII PE ROD 190,6 190,5 189,4 505,8 912,4 879,5

Sursa: Anuarul statistic al României, 2007
Date operative MADR
Caracterul preponderent cerealier al structurii culturilor a început să fie redimensionat,
astfel încât în 2006 se constată o scădere a suprafeţelor însămânţate cu cerealele. Grâul cu
aproape 500 mii ha, orzul şi orzoaica de toamnă cu 150 mii ha, porumbul cu peste 100 mii ha.
Au crescut suprafeţele cultivate cu floarea-soarelui, soia, sfecla de zahăr, rapiţă pentru ulei şi
legume de câmp, fapt datorat în mare parte acordării unei atenţii sporite acestor culturi prin
acordarea sprijinului diferenţiat în cadrul schemelor PNDC, pentru unele din acestea.
În anul 2007, datorita secetei excesive din perioada 2006-2007, producţiile realizate au
fost mult reduse, faţă de anul 2006, acestea situându-se la circa 50% la cereale total, la circa
35 % la floarea-soarelui sau la circa 67 % la legume.

10
 Un rol important îl deţin culturile destinate producerii de biodiesel şi bioetanol: rapiţă,
plante oleaginoase, porumb. În acest sens, România promovează investiţiile străine şi
naţionale în industria producătoare de astfel de combustibili, această măsură fiind în acord cu
strategia de la Kyoto şi liniile directoare ale UE. Ţinând cont că România trebuie să asigure un
procent minim de biocarburanţi sau alţi carburanţi regenerabili introduşi pe piaţă, de 5,75%
până la finele anului 2010, calculat pe baza conţinutului energetic al tuturor tipurilor de
benzină şi motorină folosite în transporturi, au fost stabilite modalităţile de implementare,
condiţiile specifice şi criteriile de eligibilitate pentru aplicarea schemei de plăţi directe pe
suprafaţă pentru culturi energetice.
Alocarea eficientă a resurselor bugetare pentru sprijinirea producătorilor agricoli a
urmat strategia Politicii Agricole Comune privind acordarea de plăţi directe.
Începând din anul 2005, producătorii agricoli din sectorul vegetal au fost susţinuţi prin
subvenţionarea seminţelor şi materialului săditor certificate oficial, din producţia internă,
pentru creşterea competitivităţii producătorilor agricoli şi a producţiei agricole la cerinţele
europene

1.2. Prezentare generală a spaţiului rural

România se bucură de un potenţial de dezvoltare important, însă nefolosit. Cu o suprafaţă

totală de 238 mii km2 şi o populaţie de peste 21 milioane de locuitori, România, este ca mărime,
cel de-al doilea nou stat-membru al Uniunii Europene, după Polonia. Ea reprezintă 6% din
suprafaţa totală a Uniunii Europene şi 4% din populaţia acesteia. Investiţiile şi competitivitatea
din România constituie încă elemente care trebuie îmbunătăţite, pentru a se reuşi o accelerare a
creşterii economice şi asigurarea unei convergenţe a veniturilor cu cele din UE.
Zonele rurale dispun de un potenţial de creştere substanţial şi au un rol social vital.
Conform definiţiei din legislaţia naţională, zonele rurale din România acoperă 87,1% din
teritoriul ţării, cuprinzând 45,1% din populaţie (la 1 iulie 2005, conform indicatorilor Institutului
Naţional de Statistică ), şi anume, 9,7 milioane de locuitori. Deşi asemănătoare din punctul de
vedere al distribuţiei în teritoriu, populaţia României are un nivel de ruralitate mult mai
pronunţat, ponderea populaţiei rurale din România reflectă incidenţa mai mare a acesteia faţă de
alte ţări din UE, unde aşezările rurale sunt mai puţin populate şi la scară mai redusă, ca
alternativă faţă de concentrările urbane. Multe dintre aceste comunităţi rurale contribuie, într-o

11
mică măsură, la creşterea economică, însă îşi păstrează structura socială şi modul tradiţional de
viaţă.
Având o suprafaţă agricolă de 14.741,2 mii ha (sau 61,8% din suprafaţa totală a ţării) în
anul 2005, România dispune de resurse agricole importante în Europa Centrală şi de Est. Deşi
zone semnificative din suprafaţa agricolă utilizată sunt clasificate ca fiind zone defavorizate,
condiţiile pedologice sunt deosebit de favorabile activităţilor agricole de producţie în regiunile
de sud şi de vest ale ţării. Cea mai mare parte a suprafeţei agricole este arabilă (63,9%), iar
păşunile şi fâneţele deţin ponderi importante (22,8% şi respectiv 10,2%). Podgoriile şi livezile,
inclusiv pepinierele, reprezintă restul de 1,5% şi respectiv, 1,4% din suprafaţa arabilă a ţării
(INS – Anuarul Statistic al României, 2006).
Pădurile din România sunt printre cele mai bune din Europa, având un istoric de
gospodărire eficace, prin care au ajuns la un standard excelent şi un potenţial economic
important. În prezent, sectorul contribuie cu peste 9% la exporturile ţării, reprezentând 3,5% din
PIB în 2005 (USDA – FAS 2006). Având în vedere faptul că suprafaţa optimă acoperită cu
pădure pentru România este de 32% şi faptul că industria lemnului nu lucrează la capacitate,
putem spune că sectorul dispune de un potenţial important pentru a contribui la creşterea
economiei naţionale şi la dezvoltarea spaţiului rural. Cu toate acestea, aspectele legate de
retrocedarea terenurilor, capitalul uman, infrastructură, capacităţile de procesare şi cadrul legal
şi legislativ pot limita acest potenţial.
Spaţiul rural românesc se caracterizează prin resurse naturale aflate într-o stare de
conservare în general bună, printr-un nivel ridicat de biodiversitate, asociat unei diversităţi de
habitate şi ecosisteme, de păduri şi de peisaje agricole valoroase dar, în acelaşi timp, viitorul
apropiat aduce provocări serioase: menţinerea acestor valori naturale şi lupta împotriva
schimbărilor climatice. România deţine un mediu natural în cadrul căruia se integrează vaste arii
rurale care se remarcă, în general, printr-o bună stare de conservare a resurselor naturale de sol
şi apă, prin varietatea peisajelor tradiţionale şi printr-o remarcabilă diversitate biologică. De
asemenea, România are o moştenire naturală unică reprezentată în principal de Munţii Carpaţi
(65% din eco-regiunea Carpaţi) şi de către una dintre cele mai importante zone umede din
Europa, Delta Dunării (a doua ca mărime din Europa). Este estimat că ecosistemele naturale şi
semi-naturale reprezintă 47% din teritoriul naţional şi au fost identificate pe teritoriul României
52 de eco-regiuni.

12
 Merită menţionat faptul că 30% din populaţia Europei de carnivore mari şi aproximativ
300.000 ha de păduri virgine se află localizate în România. În Munţii Carpaţi şi Delta Dunării se
regăsesc o serie de specii endemice, printre care se află şi o serie de specii de interes comunitar.
Diversitatea de specii şi habitate şi varietatea peisajelor rurale tradiţionale sunt o rezultantă a
restructurării agriculturii (trecerea în ultimii 16 ani de la un număr mic de ferme comerciale mari
la milioane de gospodării familiale de dimensiuni mici), a reîntoarcerii la un tip de agricultură
tradiţională şi implicit a aplicării de practici extensive.
România dispune de soluri de bună calitate - în special în zonele de câmpie, însă
fenomene ca eroziunea solului, seceta, balanţa negativă a apei în sol sau gleizarea, salinizarea,
acidifierea sau alcalinizarea şi compactarea afectează foarte mult fertilitatea acestora.
Calitatea terenurilor agricole, exprimată prin notele de bonitare ale acestora, deşi nu
exprimă în totalitate cantitatea de humus din sol, reflectând şi alţi factori de mediu (în special
clima) ce influenţează cultura plantelor, reprezintă un bun indicator al solurilor cu conţinut
ridicat de humus.
Deşi turismul rural a înregistrat creşteri, acesta prezintă un potenţial considerabil care nu
este suficient exploatat. Turismul rural şi agro-turismul (legate de activităţile din fermă) sunt
activităţi generatoare de venituri alternative, ceea ce oferă posibilităţi de dezvoltare a spaţiului
rural, datorită peisajelor unice, ariilor semi-naturale vaste, ospitalităţii înnăscute a locuitorilor
din mediul rural. Conservarea tradiţiilor, culturii, a specialităţilor culinare şi a băuturilor precum
şi diversitatea resurselor turistice rurale oferă potenţial pentru dezvoltarea acestui sector. Este
necesar un proces de modernizare, dezvoltare şi inovare pentru turismul românesc, precum şi de
creare de servicii turistice moderne şi competitive. Sectorul este afectat de lipsa organizării,
promovării şi diseminării informaţiilor din centrele turistice şi de numărul limitat al acestor
centre ce activează la nivel local.
În vederea menţinerii şi îmbunătăţirii condiţiilor naturale şi sociale de care dispune
România, Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, prin care se vor derula fondurile
comunitare destinate dezvoltării rurale, este centrat pe aspecte-cheie precum:
- Facilitarea transformării şi modernizării structurii duale a agriculturii şi silviculturii,
precum şi a industriilor procesatoare aferente, pentru a le face mai competitive şi pentru a
contribui la creşterea economică şi convergenţa veniturilor din spaţiul rural (acolo unde este
posibil), în paralel cu asigurarea condiţiilor de trai şi protecţia mediului din aceste zone.

13
 - Menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii mediului din zonele rurale ale României, prin
promovarea unui management durabil atât pe suprafeţele agricole, cât şi pe cele forestiere.

14