Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cunoasterea vechilor manuscrise paleocrestine, in care desenele fusesera executate rapid in tuse marunte de culoare
pe un fond de purpura, ca in Geneza de la Viena si in Evanghelia de la Sinope, a provocat reaparitia unui stil iluzionist
si pictural in atelierele carolingiene de la inceputul veacului al IX-lea. Vom cita ca exemple trei manuscrise, si ele pe
fond de purpura: Evanghelia incoronarii de la Viena, Evanghelia din Biblioteca regala de la Bruxelles si aceea din
catedrala de la Aachen, unde regasim, in peisajul pe care se profileaza cei patru evanghelisti, albastrul si trandafiriul ce
nuantau cerul in manuscrisele paleocrestine.
Nu putem sa dozam contributia pe care au avut-o la originea acestei renasteri, pe de o parte, elementele bizantine pe
care carolingienii invatasera sa le cunoasca in Italia si, pe de alta, acelea care au putut veni direct din Bizant. Dar
prezenta numelui grec Demetrios, pe margine, la inceputul textului lui Luca din Evanghelia incoronarii pare sa indice
contactele cu Bizantul si ar putea sugera ca in marile centre carolingiene ar fi venit artisti greci. Este foarte probabil ca
tot un grec sa fi fost si acel George, episcop de Amiens, care, la sfarsitul veacului al VIII-lea, a pus sa se traduca in
limba latina Cronica alexandrina greaca, manuscrisul acestei traduceri fiind pastrat la Biblioteca nationala de la Paris.
Desi se intemeiau pe traditiile paleocrestine, miniaturistii din scoala de la Reims au introdus, la inceputul veacului al
IX-lea, in redarea cutelor vesmintelor inghesuite unele in altele si in agitatia personajelor, o nervozitate frematatoare
care le este proprie si a carei marturie o constituie evangheliarul executat pentru episcopul Ebo (sau Ebbon, frate de
lapte al viitorului imparat Ludovic cel Pios), precum si Psaltirea de la Utrecht. Dar miniatura carolingiana s-a diversificat
in ateliere care pot fi deosebite cu o precizie ce ne lipseste in studiul scolilor provinciale de arta bizantina. Acest lucru
se datoreaza faptului ca Europa occidentala nu era supusa constrangerilor de ordin politic si religios si fascinatiei unei
capitale prestigioase, factori care mentinusera o koine in Imperiul bizantin. Arta figurativa carolingiana este insufletita
de o libertate, de un gust al individualizarii in portrete si de un simt al realismului care o situeaza la mare distanta de
idealizarea transcendenta a Bizantului.
In sfarsit, nu trebuie sa starneasca mirare faptul ca nu vom mentiona aici capela pe care spaniolul Teodulf, episcop de
Orleans intre anii 799 si 818, a pus sa fie zidita pe la 806 pentru vila lui situata nu departe de Saint-Benoit-sur Loire,
la Germigny-des-Pres. Arhitectura si decorarea cu mozaicuri ale acestui edificiu vin nu din Bizant, ci din Spania, si
"bizantinismele" care ar putea fi intalnite aici au trecut prin Peninsula iberica, unde s-au combinat cu elementele
islamice. Vom nota doar ca subiectul absidei, cei doi ingeri adorand Chivotul Legii pazit de doi heruvimi, corespunde
circumspectiei pe care o manifestau francii fata de subiectele religioase narative.
C. Delvoye