CODIFICAREA MARFURILOR - CONDITIE PENTRU TRECEREA

DE LA VANZAREA TRADITIONALA LA TELEVANZARE

CODUL - reprezinta ansamblul regulilor conventionale care permit reprezentarea unei informatii printr-o
combinatie de elemente simbolice, susceptibile de a avea interpretare fizica. Elementele simbolice ale codului pot
fi redactate prin: litere (cod alfabetic), cifre (cod numeric), sau litere si cifre (cod alfa - numeric).

1. COD - CODIFICARE: SISTEME TRADITIONALE DE CODIFICARE

1.1. Versiuni ale sistemului EAN

1.2. Versiuni ale simbolului EAN si UPC cu aplicatie limitata

2. SIMBOLIZAREA CODURILOR - ADEVARATA REVOLUTIE INFORMATICA IN

COMERT

3. PROCEDURI DE ATRIBUIRE A CODURILOR

4. AVANTAJELE CODULUI CU BARE

5. SCANNING SI INFORMATICA DE GESTIUNE.

1. COD - CODIFICARE: SISTEME TRADITIONALE DE CODIFICARE

Operatiunea de codificare reprezinta operatiunea de transpunere in cod a elementelor definitorii ale

unui obiect, serviciu, fenomen, indicator.

Principalele etape ale acestei evolutii au fost:

a) numarul mare de sortimente vehiculate in cadrul intreprinderilor comerciale, precum si necesitatile de

grupare a acestora dupa anumite criterii au impus folosirea, o vreme a codului zecimal, denumit in
practica "de nomenclator", format din 8, 9 sau 11 cifre, corespunzator sectoarelor comerciale.

b) introducerea codurilor scurte "de lucru", constituite din numere atribuite de calculatorul electronic
nomenclatorului de produse vehiculate de o singura intreprindere. Construite deci in ordine, compuse
din 5-6 cifre plus cifra de control, codurile "de lucru" s-au impus prin usurinta preluarii din documentele
primare in documentele de evidenta "eliminandu-se erorile" .

c) cu timpul acest sistem de codificare s-a dovedit depasit iar solutionarea problemei a inceput sa fie
intrevazuta odata cu trecerea de la codificarea uniforma a marfurilor, la codificarea
automata, prin calculatorul electronic, pe suporti corespunzatori unor tehnologii avansate de
culegere si prelucrare a informatiilor - scannerul.

Codificarea uniforma reprezinta sistemul de codificare prin care marfurile vandute sunt identificate
uniform printr-un numar. Din cauza diversitatii furnizorilor si a tarilor de origine o identificare a marfurilor dupa
codul uniform a devenit din nou imposibila. A aparut nevoia unei codificari nu uniforme, ci unitare, pentru
asigurarea comunicatiei intre furnizorul producator de marfuri si comerciant, facilitandu-se derularea in bune conditii
a comenzilor, livrarilor si facturarilor.

Sistemul de codificare universala (unitara) a fost precedat in Europa si in S.U.A. de sisteme nationale si
regionale de codificare.

La inceput a fost sistemul "nesemnificativ" de codificare potrivit caruia marfurilor li s-au atribuit
coduri in ordinea si pe masura aparitiei produselor respective, fara a se tine seama de familii sau grupe inrudite de
produse.

Prima clasificare semnificativa, pe familii, a fost relizata in Germania, prin sistemul BAN - L.

In S.U.A., cu ani in urma s-a adoptat sistemul de codificare UPC (UNIVERSAL PRODUCT CODE). Sistemul
se baza pe un cod cu o lungime de 12 cifre, din care: primul contine o cheie proprie pentru UPC; apoi 5 cifre pentru
determinarea producatorului; urmatoarele cinci (5) cifre pentru identificarea marfii respective la producatorul
simbolizat de anterioarele cinci cifre si in sfarsit, o cifra de control.

cheie pentru identificarea cifra de

proprie determinarea marfii control

producatorului

In Europa s-a adoptat sistemul EAN - European Article Numbering, care utilizeaza "codul cu
bare", reprezentat printr-o succesiune de bare inchise la culoare, cu grosimi variabile, tiparite pe un fond de culoare
deschisa.

Grosimea variabila a barelor, alternanta bare - spatii si contrastul obtinut intre culoarea barelor si culoarea
fondului permit decodificarea elementelor codificate.

1.1. Versiuni ale sistemului EAN

a) EAN 13 - cea mai utilizata versiune, in care principiul de identificare numerica a produselor se
realizeaza printr-o structura de 13 caractere numerice (digits).

Formatul simbolului in versiunea EAN 13 este ilustrat in figura urmatoare:

Citit de la stanga la drepta, simbolul EAN 13 prezinta:

- bare care marcheaza inceputul simbolului;

- 6 digiti care formeaza ½ stanga a simbolului;

- bare care marcheaza mijlocul simbolului;

- 6 digiti care formeaza ½ dreapta a simbolului;

 - bare care marcheaza sfarsitul simbolului

Structura generala a versiunii EAN 13 este:

Prefix Nr. producator Nr. produs Cifra de control

P1 P2 P3 M1 M2 M3 M4 I1 I2 I3 I4 I5 C

P1- P3 = 3 digiti, care reprezinta numarul de identificare a Centrului National care aloca codurile (acest
numar este distribuit de Asociatia Internationala de Numerotare a Articolelor);

M1 - M4 = 4 digiti reprezentand numarul de identificare a producatorului, acest numar este alocat de

Centrul National de Codificare;

I1 - I5 = 5 digiti reprezentand numarul de identificare a produsului; aceste numere sunt distribuite de

fiecare utilizator in parte, dupa regulile puse la dispozitie de catre Centrul National de Codificare;

C = 1 digit reprezentand cifra de control.

Din aceasta structura rezulta ca prin versiunea EAN 13 se pot codifica 9999 de producatori, fiecare din ei
putandu-si codifica 99 999 de produse.

Ultima cifra, cea de control este determinata printr-un algoritm de calcul bine inteles cu ajutorul
calculatorului electronic. Cifra de control permite ca la citirea codului si prelucrarea informatiilor calculatorul
electronic sa nu retina codurile eronat imprimate sau falsificate.

In ce priveste optiunea pentru o varianta de codificare a societatilor comerciale mixte, se pot adapta una
din variantele:

- varianta centralizata: firma "mama" identifica intreaga gama de produse corespunzator regulilor EAN
din tara unde se afla, ofera avantajul centralizarii;

- varianta descentralizata: fiecare filiala isi codifica produsele dupa regulile EAN interne ale tarii
respective;

- varianta "recomandare": filialele se consulta si decid impreuna ce produse se vor numerota

centralizat.

b) EAN 8 - forma restransa a versiunii EAN 13

- se utilizeaza pentru produsele la care nu este posibila tiparirea simbolului EAN 13.

Citit de la stanga la dreapta:

- bare care marcheza inceputul simbolului;

- 4 digiti care formeaza 1/ 2 stanga a simbolului;

- bare care marcheaza mijlocul simbolului;

- 4 digiti care formeza jumatatea dreapta a simbolului;

 - bare care marcheaza sfasitul simbolului.

Structura generala a versiunii EAN 8 este:

Nr. produs
Prefix Cifra de control

P1 P2 P3 I1 I2 I3 I4 C

P1 - P3 = 3 digiti, reprezentand numarul de identificare a Centrului National care aloca Codurile;

I1 - I4 = 4 digiti, reprezentand numarul de identificare al produsului;

C = 1 digit, reprezentand cifra de control.

Decizia privind necesitatea si oportunitatea utilizarii simbolului EAN 8 revine Centrului National de Codificare
dar numai dupa o analiza atenta a posibilitatii folosirii simbolului EAN 13.

2. Simbolizarea codurilor - adevarata revolutie informatica in comert.

De-a lungul a patru decenii, au fost create mai multe sisteme de atribuire a codurilor marfurilor
vehiculate in comert .

a) Sitemul de codificare pentru producatori de date cu cartele ( mai exact minicartele) sau
taloane perforate.

- se baza pe o eticheta cu 2-3 taloane detasabile care la receptia marfurilor se aplica pe fiecare marfa in
parte. Eticheta este prevazuta pe fiecare talon cu inscrierea in clar a pretului marfii, a caracteristicilor sortimentale
si ale furnizorului.

b) Sistemul lecturii optice - promova etichetarea marfurilor cu suporti de date, de constructie speciala
(material magnetic) sau cu inscriptionarea cu cerneala magnetica pe hartie obisnuita.

- casa de marcat conectata de cele mai multe ori direct la calculatorul electronic, a devenit un terminal la
locul de vanzare.

c) Sistemul scanner - are ca principiu de functionare simbolizarea codurilor, care se refera la

transpunerea in elemente grafice a numerelor care compum codurile marfurilor.

- este considerata etapa principala a revolutionarii culegerii datelor in comert;

Simbolizarea caracterelor numerice a fost exprimata prin alternarea de bare de culoare negru intens cu
spatii (sau bare) albe, combinatiile de asemenea bare alb - negru reprezentand cifrele codurilor.

Fiecare cifra din cod se compune din doua linii albe si doua linii de culoare neagra, linile respective putand
fi de grosimi diferite. La randul lor, fiecare linie poate reprezenta una sau mai multe unitati sau module.

Scannerul - este un echipament electronic (informatic) si o metoda de prelucrare informatica a

informatiilor cuprinse in documentele purtatoare de date si informatii.
 Ca echipament, scannerul este un terminal electronic, cu ajutorul caruia se lectureaza datele codificate
si simbolizate prin sistemul cod cu bare.

Lectorul poate fi atat fix, incorporat in masa terminalului sub forma unei ferestre de lectura fie mobil instalat
in creionul de lectura, pe care casierul il deplaseaza de-a lungul codului cu bare.

Ca metoda, scanningul presupune existenta unor case de marcat electronice prevazute cu un dispozitiv
de citire optica, conectarea acestora la un concentrator de date sau la un calculator cu care sa lucreze in timp real.
Procedeul este simplu: marfa este trecuta prin fata unei ferestre de citire, prin care un fascicul laser bombardeaza
codul si-l interpreteaza (citeste).

Rolul scannerului este de a interpreta raportul existent intre liniile intens colorate (barele de culoare) si
cele albe (spatiile) .

Casierul este avertizat printr-un semnal sonor ca respectivul cod a fost corect si perfect sesizat de
echipamentul electronic.

Prin intermediul scannerului, codul citit este transmis la calculatorul electronic, unde din memorie, preluat
din fisierul nomenclator, se extrage denumirea produsului si pretul, elemente ce se transmit imprimantei casei de
marcat ce emite bonul de casa, care se inmaneaza cumparatorului.( pe bon sunt imprimate: denumirea marfii,
pretul, totalul de plata, raionul, data).

3.Proceduri de atribuire a codurilor

a) Prima procedura de atribuire a codurilor este ca toate marfurile sa fie codificate de catre furnizorul
producator, iar codul atribuit de acesta sa fie folosit si in comert.

Dar in cadrul unui supermagazin ( magazin universal sau hipermagazin ) nu toate marfurile pot fi livrate
direct de la producator cu codurile gata aplicate. In aceste conditii, in codul intreprinderilor comerciale se
impune utilizarea unei codificari proprii, asemanatoare codului de lucru, de lungime redusa, realizata de
sistem, prin simpla numerotare a asortimentului de marfuri, utilizandu-se forma redusa a codului EAN 13
si anume EAN 7 sau EAN 8.

b) Codificarea si simbolizarea interna

Pentru aceasta o parte din cifrele " port-drapel"(flag) nu au fost atribuite unei anumite tari sau regiuni
geografice, fiind rezervate tocmai necesitatilor interne ale intreprinderilor comerciale. Este vorba de versiunile
simbolurilor EAN si UPC.

c) Modul de atribuire a codurilor pentru produsele cu structura si greutate variabila (fructe, legume, carne,
etc).

La fiecare raion de vanzare sau instalat balantele electronice cu memorie in care este inregistrat pretul
marfurilor vehiculate in acest raion. Pretul unitar pe kilogram de produs, aflate in memoria cantarului elctronic
permite ca prin apasarea pe tastele masinii pentru formarea codului de identificare a marfii, sa se obtina calculul
imediat al costului marfii si editarea unei etichete autocolante care se lipeste pe produsul vandut. Eticheta astfel
obtinuta contine: codul marfii, pretul sau o cifra de control pentru pret, cifra de control. Astfel marcate la raionul
de vanzare, produsul, este preluat in caruciorul cumparatorului iar la casa de marcat de la iesirea de pe fluxul
obisnuit al autoservirii, codul este citit in sistemul, de acum cunoscut al procedeelor scanning. Interesanta este
structura codului care pastreaza numarul si caracteristicile sistemului EAN 13, cu urmatoarele particularitati:
primele doua cifre (flag) sunt intotdeauna 02; urmatoarele cinci reprezinta codul propriu - zis al marfii; cea de a
opta cifra un simbol de control pentru pret; cifrele de la 9 la 12 reprezinta pretul; ultima cifra este cifra de control
general.

Schematic codul se reprezinta in figura urmatoare:

FLAG IDENTIFICARE C
1
0 2

1 2 3 4 5 1 1 2 3 4

cod produs control

pret pret cifra control general

La casa de marcat, in momentul vanzarii marfii si incasarii contravalorii se preiau numai cifrele de la 3 la
7, adica efectiv numai codul produsului, prin lectura primelor doua cifre (flag 02), calculatorul fiind "informat" asupra
faptului ca pretul marfii vandute nu figureaza in memoria sa ci este continuat in urmatoarele cifre ale codului atribuit
unitatii de vanzare.

4. AVANTAJELE CODULUI CU BARE

a) Producatorul dispune de informatii numeroase, precise despre vanazrea produselor sale, indiferent de
zona geografica unde se realizeaza vanzarea, in conditiile in care prelucrarea datelor referitoare la activitatea
comerciala se inscrie in sisteme regionale de informatica. Astfel se pot lua rapid decizii privind lansare noilor
produse, inceperea sau sistarea companiilor promotionale sau de publicitate, cu consecinte dintre cele mai
importante pentru economia generala a producatorilor.

b) Comertul de gros beneficiaza prin utilizarea scannerului de:

- integrarea prelucrarii informatiilor legate de intrarea marfurilor de la partenerii furnizori din industrie, iar
pe de alta parte de iesirea marfurilor catre comertul de detail;

- urmarirea atenta a vechimii stocurilor aflate in depozit si eliberarea marfurilor in functie de data intrarilor
in stocare;

- perfectionarea comenzilor, a inventarelor si livrarilor de marfuri, catre detailisti.

c) Comertul cu amanuntul, prin utilizarea scannerului isi cunoaste cu exactitate:

- toate "miscarile", codul cu bare asigurand o permanenta radiografie a proceselor sale

componente, putandu-se chiar determina, la sfarsitul fiecarei zile de munca, veniturile nete realizate din vanzarea
marfurilor;
 - viteza de rotatie a fiecarui produs;

- determinarea rapida a stocului si automatizarea deciziei de reaprovizionare.

d) Consumatorul

Primul avantaj nevazut direct de cumparator este acela ca prin cunoasterea mai buna a pietei de catre
producator, grosist si detailist, se pot pune la dispozitie marfuri mai variate, la timpul si prin formele de vanzare
cele mai potrivite dorintelor consumatorului. Se imbunatateste in acelasi timp, calitatea serviciului comercial, se
usureaza formularea comenzilor, prin practicarea autoservirii si a decontarilor, prin automatizarea culegerii datelor
la casele de marcaj, se simplifica dialogul cu vanzatorii.

5. SCANNING SI INFORMATICA DE GESTIUNE

a) Lectura codului cu bare ca mijloc utilizat in editarea comenzilor de reaprovizionare

Sistemul contribuie la exploatarea optima a suprafetei de vanzare si se poate folosi in probleme curente
de reaprovizionare rezolvand astfel trei dintre cele mai importante probleme ale conducerii comerciale: randamentul
suprafetei de vanazare, utilizarea constanta a cantitatii optime de marfa pe suprafata comerciala, emiterea rapida
a comezilor pentru reaprovizionare.

b) Gestiunea stocurilor

Utilizarea codului cu bare si a scanningului ofera rezolvari interesante pentru o serie de aspecte specifice
ale conducerii stocurilor.

Prin culegerea permanenta a datelor privind vanzarile de marfuri pe structura si inregistrarea intrarilor pe
acelasi nomenclator detaliat, compartimentul comercial cunoaste in fiecare moment nivelul stocului si poate lua in
momentul cel mai propice, deizia de reaprovizionare.

Se vorbeste chiar, pentru unele marfuri de decizii automate de reaprovizionare, luate de calculatorul
elctronic, atunci cand nivelul stocului atinge un prag limita dinainte stabilit si memorat in unitatea de calcul.