Semne si simptome prezente in bolile psihice

1. Tulburari ale proceselor cognitive (perceptia, atentia, memoria,

gandirea, vorbirea): hiperestezia, hipoestezia, cinestopatia, halucinatiile,
disprosexiile, dismneziile, dislogiile, disfaziile, dislaliile.

PERCEPTIA

- este treapta cea mai elementara a activitatii psihice, avand la baza senzatia, ca
element primar, initial

Senzatia este definita ca o reflectare a insusirilor separate ale obiectelor si

fenomenelor (sunet, culoare, miros, etc.), fiind determinata de un stimul fizic care
constituie un excitant pentru sistemul nervos. Pentru a produce o senzatie
excitantul trebuie sa aiba o anumita durata si intensitate.

In procesul reflectarii nemijlocite a realitatii nu operam cu senzatii, ci cu

perceptii, pentru ca reflectam un obiect prin totalitatea insusirilor lui, nu prin
insusiri separate, fragmentar, cum se intampla in cazul senzatiei. Perceptia nu este
deci un act independent, ea este conditionata de memorie, atentie, gandire, starea
constiintei. Tulburarile perceptiei pot fi de ordin cantitativ si de ordin calitativ.

Tulburarile cantitative sunt :

- Hiperestezia presupune o modificare a pragului perceptiv, scaderea pragului

de excitabilitate fata de stimuli. Astfel lumina, zgomotele obisnuite deranjeaza,
sunt percepute dureros. La fel, se exagereaza stimulii proveniti de la propriul corp
(algofobii). Hiperestezia senzoriala apare in nevroze, surmenaj, intoxicatii cu
mescalina, debutul schizofreniei.
- Hipoestezia se caracterizeaza prin cresterea pragului de excitabilitate, astfel
ca zgomotele obisnuite, de exemplu, sunt percepute indepartat, ca prin ceata.
Copiii cu retard psihic sever si profund, in crizele lor de furie isi pot smulge parul
fara sa simta durere. Tulburarea se intalneste in stari stuporoase, dementa, debutul
oniric al schizofreniei, depresie, sindrom psihoorganic.
 - Anestezia este pierderea capacitatii de a percepe un anumit stimul. Poate
imbraca doua aspecte, fiind organica (medicamentoasa-terapeutica, sau traumatica
atunci cand are la baza sectiunea medulara sau a unor trunchiuri nervoase), sau
psihogena, cu determinism psihologic. In aceasta ultima eventualitate, anesteziile
sunt polisenzoriale (auz, vaz, durere).

Tulburarile calitative, in ordinea complexitatii lor sunt: iluziile, tulburarile

psihosenzoriale, halucinatiile.

- Iluziile sunt perceptii false ale unor obiecte existente in realitate. Pot apare si
la indivizii normali, mai ales la copii, care sunt influentati de conditiile ambientale
(intuneric), avand o redusa experienta, o slaba capacitate de a distinge realul de
imaginar. La adulti pot apare in conditii de oboseala, sau in starea de trecere dintre
veghe si somn.
Clasificarea iluziilor se face in functie de organul senzorial care le percepe,
fiind mai obisnuite cele vizuale si auditive:
 Paraidolia consta in animarea pe care o observa in mod iluziv un bolnav
care contempla un tablou (obiectele in nemiscare, par a prinde viata,
incep sa se miste). Apare in infectiile cu determinism infectios, toxic,
posttraumatic, epilepsie, confuzie, dementa.
 Falsele recunoasteri presupun identificarea gresita a unor persoane, in
manie, dementa, sindrom Korsakov de natura etilica, toxica (oxid de
carbon), sau traumatic
 Iluzia sosiilor presupune aglutinarea in imaginea unei persoane a mai
multora (mai multe persoane sunt identificate cu o persoana cunoscuta).
Acest tip de iluzie apare in schizofrenie.

- Halucinatiile sunt perceptii fara obiect. Sunt percepute obiecte, situatii,

persoane, fenomene in absenta acestora, cu convingerea existentei lor reale.

Halucinatiile propriu-zise (adevarate) au senzorialitate (pacientul aude,

vede, simte), au o proiectie spatiala extracorporala si o convingere de nezdruncinat
in realitatea acestor false perceptii.
 Pseudohalucinatiile (halucinatiile intrapsihice) se diferentiaza de cele
descrise anterior prin absenta proiectiei spatiale extracorporale (de exemplu vede
un pitic in stomacul lui, fenomenul de rezonanta sau ecou al gandirii). Convingerea
subiectiva este pastrata.
Halucinoza se caracterizeaza prin faptul ca nu mai este atat de ferma
convingerea subiectiva, bolnavul simtind nevoia de a controla si a sti. In functie de
analizatorul implicat halucinatiile pot fi:
 Halucinatiile auditive apar cu o frecventa mai mare in schizofrenie
(mai ales in cea paranoida), epilepsie temporala, stari confuzive toxice
sau infectioase
 Halucinatiile vizuale pot fi elementare (fotoame - lumina, scantei),
complexe (panoramice, de natura statica sau cinematografice). Se pot
localiza in campul vizual, dar pot apare si extracampin (in afara
campului optic, lateral sau in spate), pot fi liliputane (miniaturi), sau
zoopsihice (animale), etc.
 Halucinatiile tactile (haptice) presupun perceperea unor senzatii
neplacute tegumentare (insecte care inteapa pielea, gadilat, piscatura).
La toxicomani, in cocainism, constituie semnul lui Manian. Unii
autori descriu aici si halucinatiile genitale.
 Halucinatiile motorii (de miscare, sau chinestezice), se adreseaza
aparatului locomotor (se simt imbranciti, zguduiti, loviti).
 Halucinatiile cenestezice (viscerale, interoceptive) se caracterizeaza
prin perceptia unor fiinte, corpuri straine in organele interne.
 Halucinatiile sinestezice (polisenzoriale) se adreseaza mai multor
analizatori.
 Halucinatiile olfactive presupun prezenta unui miros, de obicei
neplacut (ou clocit, carne arsa, putrefactie, etc.), mai rar placut
(parfum, flori).
 Halucinatiile gustative (gust acidulat, amarui), se insotesc, de regula
de halucinatiile olfactive, asociind delirul paranoid de otravire.
 Halucinatiile transpuse apar atunci cand excitantul perceput cu
ajutorul unui analizator, declanseaza o perceptie falsa la nivelul unui
alt analizator.
 MEMORIA

- este o functie psihica complexa cu rol major in procesul cunoasterii,

caracterizata prin capacitatea de fixare, pastrare si utilizare a informatiei. Prin
intermediul ei omul reflecta realitatea obiectiva pe baza experientei lui anterioare,
asigurand astfel continuitatea si coerenta vietii psihice.
Uitarea este fenomenul de stingere mnestica, dependent de absenta
reactualizarilor, de prezenta unor procese inhibitorii sau lezionale cerebrale

Exista - o memorie imediata, gratie careia, reproducerea sau recunoasterea

unui material are loc intr-un interval de timp ce nu depaseste 10 secunde;

- memoria recenta permite reproducerea sau recunoasterea materialului

dupa mai mult de 10 secunde;

- memoria de lunga durata, sau a evenimentelor indepartate reflecta

faptele traite de la inceputul vietii pana in prezent.

Tulburari calitative ale memoriei:

- Insuficienta memoriei, in ansamblu, sau in diferitele ei compartimente

poate apare in insuficientele psihice. In cele primare atingerea mnestica este
globala, desi se vorbeste uneori despre o memorie mecanica buna, sau despre o
memorie de exceptie a cifrelor
- Amnezia presupune suspendarea mnestica totala, facand imposibila
evocarea sau fixarea unei situatii particulare. Apare in reactii psihogene, sindrom
Korsakov (alcoolic, traumatic, infectios), confuzie, psihoza maniaco-depresiva. In
functie de debutul evenimentului psihotraumatizant, amneziile se grupeaza in:
anterograde, retrograde, progresive (antero-retrograde), afectogena sau psihogena
(se manifesta printr-un blocaj mnestic datorat interventiei unui factor
psihotraumatizant), lacunara (gol de memorie).
- Hipomnezia este o dificultate de evocare, efort prelungit, durata prelungita a
rememorarii, sentiment de gol de memorie. Poate fi marca a oboselii, poate
exprima situatii nevrotice sau confuzionale de limita. Cand evocarea este penibila,
imprecisa, insotita de o stare afectiva negativa poarta numele de dismnezie.
 - Hipermnezia este o evocare imbelsugata, in avalansa continua, de cele mai
multe ori traita cu satisfactie. In mentism este asociata de sentimentul trairii
automate (nedorita, imposibil de oprit). Hipermnezia apare in stari hipomaniacale,
stari febrile, in somn, epilepsie si in orice afectiune in care predomina procesele de
excitatie.

Tulburarile cantitative ale memoriei:

- Paramneziile - sunt amintiri "alaturea" si pot fi:

 Paramneziile asociative: copilul nu are convingerea ca cele traite
sunt experientele lui proprii, are impresia ca a citit sau a auzit de ele
undeva. Apar in schizofrenie, in cadrul sindromului de
depersonalizare.
 Paramneziile de identificare sunt descris sub forma de "déja vu",
cand in prezenta unor situatii, experiente cu totul noi, are impresia ca
le-a mai trait odata, ca le cunoaste.
 Paramneziile de reduplicare: un eveniment care a avut loc in
realitate este evocat ca si cand s-ar fi intamplat de mai multe ori.

- Criptamnezia este insusirea involuntara a unui material, sau a unei idei de

care bolnavul a auzit sau a citit, afirmand ca ii apartine.

- Alomneziile sunt tulburari ale rememorarii trecutului

LIMBAJUL

- este o forma de activitate specific umana, care consta in utilizarea unui

ansamblu de semne acustice si grafice (a limbii) in gandire si in comunicare,
transmitand astfel informatii si stimuland actiuni
- se caracterizeaza prin trei aspecte: fonetic (particularitatile lui sonore),
lexical (realizat treptat, prin insusirea cuvintelor in cursul dezvoltarii ontogenetice)
si gramatical.
 Principalele afectiuni ale limbajului sunt:

- Dislalia apare fiziologic la copiii de varsta mica (sub 5 ani), iar la cei mai
mari, la copiii cu malformatii (gura de lup operata, buza de iepure).
- Disartria consta in dificultati de sonorizare prin patologie nervos centrala
(cerebrala, piramidala, coree).
- Anartria este imposibilitatea de a articula, imposibilitatea totala de
sonorizare
- Defectele de pronuntie sunt vicii durabile si sistematice de efectuare a unui
complex de miscari implicate in emiterea unor foneme. Se descriu:
 Bolboroseala apare cand buzele sunt proiectate mult in afara,
indepartate de dinti. Se creeaza astfel un spatiu suplimentar adaugat
cavitatii bucale, sunetele reflectandu-se si deformandu-se in acest
spatiu.
 Pelticia se produce cand buzele se deformeaza, se subtiaza prin
retragerea mult laterala a comisurii bucale, ducand la distorsionarea
cuvintelor
 Rinolalia este datorata pozitiei vicioase a valului palatin, cavitatea
nazala fiind despartita complet de cea bucala. Se produce o
supramodelare specifica, un timbru particular
 Rotacismul consta intr-un defect de pronuntare a consoanei "r", rulat nu
intre varful limbii si palat, ci intre val, palat si radacina limbii
 Sigmatismul este incapacitatea de articulare a sunetelor "s", "z", "ch".
 Lalatiunea -;nu este posibila pronuntia consoanelor "l", "p".
 Gramacismul este defectul de pronuntie a guturalelor "g", "k", "x".

Pentru disartrie, in particular, se acorda in plus, o atentie particulara altor

cauze. Simpla retardare intelectuala cere o perioada mai lunga pentru invatarea
sunetelor separate, sau complexelor de sunete, cu perioade trecatoare de disartrie.

Deficitul auditiv determina alterarea perceptiei si consecutiv a pronuntiei

adecvate a unor sunete. Cand intelectul copilului, auzul, miscarile limbii, palatului,
buzelor sunt normale, dar copilul nu poate articula corect anumite cuvinte se
vorbeste despre dispraxia de articulare (C. Donald), de cauza centrala, in care
scrisul si cititul nu sunt afectate.