Calificare profesională: tehnician în transporturi

TEMA: Osii şi arbori: rol funcţional, tipuri constructiv,

domenii de utilizare, asamblarea osiilor şi arborilor

An şcolar: 2011 - 2012

0
 CUPRINS
Cap. 1. Argument.........................................................................................................2
Cap. 2. Osii şi arbori....................................................................................................3
2.1. Caracterizare şi rol funcţional...................................................................3
2.2. Părţile componente...................................................................................3
2.3. Domeniile de utilizare..............................................................................6
Cap. 3. Clasificarea osiilor şi arborilor........................................................................7
Cap. 4. Elemente constructive.....................................................................................9
4.1. Materiale şi tehnologii..............................................................................12
Cap 5. Asamblarea osiilor şi a arborilor......................................................................14
5.1. Criterii de calcul şi etapele proiectării arborilor drepţi.............................14
5.2. Asamblarea arborilor si osiilor.................................................................15
ANEXE........................................................................................................................20
Anexa 1. Osii...................................................................................................20
Anexa 2. Tipul si reprezentarea arborilor........................................................20
Anexa 3. Arborele motor.................................................................................21
Anexa 4. Schema de clasificare a osiilor si arborilor......................................22
SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII...............................................................23
BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................24

Cap. 1. ARGUMENT

1
 Din categoria organelor folosite pentru realizarea şi asigurarea mişcǎrii de rotaţie fac parte
douǎ categorii de organe de maşini : osiile şi arborii, ca elemente susţinute, având mişcare de
rotaţie şi lagǎrele, ca elemente de susţinere şi ghidare a osiilor sau a arborilor, care asigurǎ mişcarea
de rotaţie a acestora.
Realizarea mişcǎrii de rotaţie poate fi asiguratǎ numai prin ansamblul celor douǎ grupe de
elemente, susţinere şi de susţinere, care formeazǎ o legǎturǎ cinematicǎ.
Randamentul mecanic al unei maşini este determinat în special de calitatea si precizia
zonelor prin care se asigurǎ contactul dintre arbore sau osie şi lagǎrul conjugat. Rezultǎ deci
obligaţia asigurǎrii unei calitǎţi deosebite a acestor piese.
Marea diversitate a maşinilor şi mecanismelor necesitǎ arbori şi lagǎre deosebit de variate,
de la o bucşǎ simplǎ pânǎ la forme deosebit de complicate.
Proiectul a fost împǎrţit în cinci capitole si anexe ce cuprind : argumentul, osii şi arbori, clasificarea
osiilor şi arborilor, elemente constructive, asamblarea osiilor şi a arborilor.
Proiectul se încheie cu noţiuni privind tehnica securitǎţii muncii la asamblare , precum şi
bibliografia folositǎ la întocmirea proiectului.

Cap. 2. Osii şi arbori

2.1. Caracterizare şi rol funcţional

2
 Osiile şi arborii sunt organe de maşini care au rolul de a susţine alte elemente, aflate în
mişcare de rotaţie, în oscilaţie sau în repaus, care contribuie la transmiterea mişcării de rotaţie. În
principiu, osiile şi arborii fac legătura cu alte elemente de la care primesc, respectiv la care transmit
mişcarea de rotaţie. Deosebirea dintre cele două organe de maşini, osii şi arbori, este funcţională.
Arborii sunt organe de maşini cu mişcare de rotaţie destinate să susţină alte organe de
maşini (roţi dinţate, roţi de lanţ, roţi de curea, semicuplaje etc.) în mişcare de rotaţie şi să transmită
momente de torsiune în lungul axei lor.
Arborii se rotesc în jurul axei lor geometrice şi transmit mişcarea de rotaţie organelor de
maşini fixate pe aceştia. Sub efectul mişcării de rotaţie, transmit momente de torsiune fiind solicitaţi
în primul rând la torsiune. Poate să apară şi solicitarea de încovoiere sub efectul greutăţii proprii
precum şi a roţilor montate pe ei.
Părţile principale ale arborilor sunt: fusurile, care se sprijină în lagăre - zone care preiau
sarcinile din arbore; zonele de calare pe care se fixează roţile pentru transmiterea mişcării şi
tronsoanele intermediare, de legătură între celelalte părţi.
Osiile sunt organe de maşini cu mişcare de rotaţie sau fixe destinate numai susţinerii unor
organe de maşini în mişcare de rotaţie. Osiile nu transmit momente de torsiune, ci sunt solicitate
numai la încovoiere.

2.2. Părţile componente

Fig. 1 Părţile componente ale unui arbore

Părţile componente ale unui arbore sunt (fig. 1): corpul arborelui (a);
porţiunile de calare (b);
porţiunile de reazem (c) numite şi fusurile arborelui.
Arborii şi osiile au şi rolul de a prelua forţele de la organele de maşini montate pe acestea şi
de a le transmite reazemelor (lagăre cu rostogolire sau cu alunecare).
În fig.2 este prezentat subansamblul unui arbore de reductor de turaţie care transmite puterea
P la o turaţie n. Subansamblul este format din: arborele 1 pe care este montată roata dinţată 2 şi
semicuplajul 3. Transmiterea momentului de răsucire fiind asigurată de asamblările cu pană paralelă
4 şi 5. Poziţia axială a roţii dinţate pe arbore este asigurată de bucşa distanţieră 6. Arborele este
3
rezemat în carcasa 7 prin intermediul rulmenţilor 8. Etanşeitatea carcasei este asigurată de capacele
9 şi 10 (care au rol şi de fixare axială a arborelui) prevăzute cu garniturile 11 şi fixate de carcasă cu
asamblările filetate 12, 13. Pentru etanşarea subansamblului, faţă de capacul de trecere 10, este
prevăzut siemeringul 14.

Fig.2 Arborele drept

Deci arborii suntsolicitaţi simultan la torsiune (de cătremomentul de torsiune transmis) şi

la încovoiere (de către forţele introduse depiesele susţinute).
Osiile au numai rolul de a susţine alte elemente (organe) de maşini aflate în mişcare de
rotaţie (continuă sau alternantă), fără să transmită momente de torsiune.
Osiile pot fi rotitoare sau fixe.

Fig. 3 Tipuri de osii drepte

4
  în fig. 3 a. este prezentat subansamblul unei osii rotitoare format din: osia rotitoare 1 pe care
este montată, prin intermediul penei paralele 4, roata de vagonet 2 care rulează pe şina 3.
Poziţia axială a roţii pe osie este asigurată de bucşa distanţieră 7. Subansablul osiei este
rezemat în carcasa 5 prin intermediul lagărelor cu alunecare 6;
 în fig. 3 b. este prezentat subansamblul unei osii fixe format din: osia fixă 1 pe care este
montată, prin intermediul lagărului cu alunecare 4, rola de scripete 2 pe care este înfăşurat
cablul 3. Subansablul osie-rolă este rezemat în carcasa 5, rotirea osiei fiind blocată de
sistemul de blocare 6.
Porţiunile de calare sunt zonele pe care se montează organele de maşini susţinute de arbore.
Acestea se pot executa cu suprafeţe cilindrice sau conice. Cele mai utilizate sunt porţiunile de
calare cu suprafaţă cilindrică, mai uşor de prelucrat. Suprafeţele conice se utilizează pentru
porţiunile de calare pe care au loc montări şi demontări frecvente ale organele de maşini susţinute
de arbore (roţi de schimb etc.) şi când se impune o centrare foarte precisă a acestora.
Porţiunile de reazem (fusurile) sunt zonele de sprijin ale arborelui în lagărele cu rostogolire
sau cu alunecare. De regulă, acestea sunt dispuse în apropierea capetelor arborilor şi pot fi executate
cu suprafeţe cilindrice, conice sau sferice.
Pentru lagărele cu rostogolire, fusurile se execută cilindrice relativ scurte – în cazul montării
unui singur rulment cu corpurile de rostogolire dispuse pe un rând, sau mai lungi – în cazul montării
a doi rulmenţi sau a unui rulment având corpurile de rostogolire dispuse pe două sau mai multe
rânduri. Diametrele acestor fusuri se aleg după diametrul interior al rulmentului. Uneori, fusurile
arborelui se execută conice având conicitatea egală cu cea a alezajului rulmenţilor oscilanţi cu bile
sau cu role butoi, rumenţilor cu role cilindrice de mărime mare etc.
Pentru lagărele cu alunecare, fusurile se execută cilindrice, conice sau sferice, cele mai
utilizate fiind fusurile cilindrice care au diametrul mai mic decât al treptei alăturate, pentru
simplificarea montajului şi pentru obţinerea de umeri de sprijin pentru fixarea axială a lagărelor.
Fusurile conice se folosesc pentru a avea posibilitatea reglării jocului din lagăr – prin deplasarea
axială a arborelui – iar cele sferice doar în cazul unor arbori elastici, cu deformaţii de încovoiere
foarte mari.

5
 2.3. Domeniile de utilizare
Domeniile de utilizare a osiilor şi a arborilor sunt prezentate în tabelul 1.
Tabelul 1
Nr. crt. Denumire Utilizare
1. osii la construcţia dispozitivelor de ridicat, la construcţia vehiculelor rutiere şi
feroviare, la articulaţiile cilindrice, în construcţia mecanismelor cu pârghii
2. arbori drepţi la construcţia turbinelor cu aburi, la turbinele hidraulice, pompe,
compresoare, motoare, generatoare, maşini-unelte, construcţia de aparate
3. arbori cotiţi la construcţia motoarelor cu ardere internă, a maşinilor cu aburi, cu piston,
a preselor cu manivelă, a maşinilor agricole

Domeniile de folosire a arborilor drepti se refera la: reductoarele de turaţie de uz general,

ansamblele transmisiei automobilelor şi tractoarelor (cutii de viteze, cutii de distribuţie, reductoare
de turaţie, prize de putere etc.), utilajele tehnologice, arborii principali ai maşinilor unelte etc.
Arborii cotiţi (fig.10, e) se folosesc în construcţia mecanismelor de tip bielă-manivelă,
pentru transformarea mişcării de translaţie în mişcare de rotaţie (la motoarele cu ardere internă) sau
invers (la compresoare, prese, maşini de forjat). Aceştia au doua sau mai multe fusuri paliere,
dispuse pe lungimea arborelui, pentru a asigura o rigiditate mare construcţiei şi unul sau mai multe
fusuri manetoane, de legătură cu biela (bielele mecanismului). Arborii cotiţi sunt prevăzuţi cu
contragreutăţi, pentru echilibrarea statică şi dinamică, construcţia şi calculul lor fiind specifice
domeniului de utilizare.
Arborii flexibili (fig.10, f, g si h) formează o grupă specială de arbori, la care axa
geometrică are o formă variabilă în timp. Aceştia se folosesc pentru transmiterea momentelor de
torsiune între subansamble care îşi schimbă poziţia relativă în timpul funcţionării. Sunt
confectionaţi din câteva straturi de sârma, înfaşurate strâns şi în sensuri diferite, sensul de înfăşurare
al ultimului strat fiind invers sensului de rotaţie al arborelui, pentru a realiza, în timpul transmiterii
miscării, strângerea straturilor interioare de către stratul exterior (fig.10, f). Pentru protecţia
arborelui împotriva deteriorării şi a murdăriei şi pentru menţinerea unsorii consistente între spire,
arborele elastic se introduce într-o manta metalică (fig.10, g) sau se executată din ţesătura
cauciucată (fig.10, h).
Arborele flexibil se racordează la elementele între care se transmite mişcarea cu ajutorul
armăturilor de capăt.
Osiile (fig.10, i si j) sunt de doua feluri: rotitoare şi fixe. Osiile rotitoare au, în general, axa
geometrică şi secţiunea constantă sau aproape constantă pe toată lungimea (fig.10, j – osia de la
vagoanele de cale ferată). Osiile fixe au axa geometrică dreaptă sau crubată şi se întâlnesc la punţile
nemotoare ale automobilelor.
6
 Principalele domenii de folosire a arborilor drepţi sunt: reductoarele de turaţii cu axe fixe,
transmisiile automobilelor, tractoarelor, maşinilor agricole, utilaje tehnologice, maşinilor unelte,
toate transmisiile cu angrenaje etc.

Cap 3. Clasificarea osiilor şi arborilor

Clasificarea osiilor şi a arboriilor poate fi făcută după diferite criterii: formă, condiţii de
funcţionare, considerente de calcul legate de modul de încărcare.
Osiile drepte reprezintă cazul general, cu utilizarea cea mai largă: vagoane, maşini şi
aparate de ridicat etc. Osiile curbate sunt un caz particular, întâlnit de exemplu la autovehicule.
Găurirea osiilor ca şi a arborilor se face în scopul reducerii greutăţii. În ipoteza că diametrul
găurii este jumatate din diametrul exterior , reducerea de greutate este de 25%, pe când pierderea de
rezistenţă la încovoiere, numai de 6,26%.
Osia fixă are numai rolul de a susţine un alt organ de rotaţie, fără a se învarti cu el.
Osiile fixe pot fi cu axa geometrică dreaptă (fig. 4, a) sau curbată şi se întâlnesc la maşini de
ridicat, la susţinerea roţilor intermediare, respectiv la
punţile nemotoare ale autovehiculelor.

Fig. 4 Osii
Osiile rotitoare (fig. 4 b) au, de regulă, axa geometrică dreaptă şi secţiunea aproape constantă pe
toată lungimea şi se rotesc împreună cu organele de maşini susţinute. Se întâlnesc, cu precădere, la
vagoanele de cale ferată.
Osiile care sustin roţile automobilelor sau vechiculelor cu tracţiune animală sint de asemenea fixe.

Osia rotativă se învârteşte odată cu roata solidarizată cu ea. Un exemplu din această
categorie este osia vagonului.

7
 a Arborii drepţi sunt frecvent utilizaţi în
transmisiile mecanice, secţiunea transversală a
acestora, pe lungime, putând fi constantă (fig.5,
a) sau variabilă (fig. 5, b…d), depinzând de
b
repartiţia sarcinilor (momente de torsiune,
momente de încovoiere, forţe axiale etc.) în
lungul axei lor şi de tehnologia de execuţie şi
c de montaj aleasă.

d
Fig. 5 Arbori drepţi

Arborii cu secţiune constantă se utilizează când suntsolicitaţi numai la torsiune, momentul

de torsiune fiind constant pe întreaga lungime a arborelui. Când arborii suntsolicitaţi la torsiune şi
încovoiere, se utilizează secţiunea variabilă în trepte, aceasta asigurând următoarele avantaje:
apropierea arborelui de o grindă de egală rezistenţă la încovoiere, prezenţa unor umeri de sprijin
pentru fixarea axială a organelor de maşini susţinute, montajul uşor al acestor organe de maşini fără
deteriorarea altor suprafeţe ale arborelui. În cazul arborilor de dimensiuni mari, unele trepte de
trecere se execută conice, arborele apropiindu-se şi mai mult de o grindă de egală rezistenţă la
încovoiere,
Arborii netezi (fig. 5, b) se folosesc în construcţia reductoarelor, iar arborii canelaţi (fig. 5,
c) se folosesc în construcţia cutiilor de viteze, a cutiilor de distribuţie, a diferenţialelor
autovehiculelor etc.
Arborii tubulari (fig. 5, d) se folosesc când se impun condiţii severe de greutate (când
diametrul interior al arborelui tubular este jumătate din cel exterior, greutatea acestuia se
micşorează cu 25%, iar rezistenţa la încovoiere cu numai 6,25%) sau atunci când este necesară
trecerea prin arbore a unui alt arbore (exemple: arborii coaxiali ai unor cutii de viteze planetare;
arborii cutiilor de viteze cu axe fixe ale unor tractoare prin interiorul cărora trece arborele prizei de
putere).

8
 Clasificarea arborilor şi osiilor, pe baza principalelor criterii de clasificare, este prezentată în
tabelul 2
Criteriul de clasificare
Forma axei geometrice
Destinaţia
Secţiunea arborelui pe
lungime
Forma secţiunii transversale
Forma suprafeţei exterioare
Rigiditatea
Numărul reazemelor
Poziţia axei geometrice
Tabelul 2
Tipul arborilor
Arbori drepţi Arbori cotiţi Arbori flexibili
Arbori principali ai maşinilor
Arbori de transmisie
unelte
Arbori cu secţiune Arbori cu secţiune variabilă în
constantă trepte
Arbori cu secţiune plină Arbori cu secţiune tubulară
Arbori netezi Arbori canelaţi
Arbori rigizi Arbori elastici
Arbori static determinaţi Arbori static nedeterminaţi
(cu două reazeme) (cu mai mult de două reazeme)
Arbori orizontali Arbori înclinaţi Arbori verticali

Criteriul de clasificare Tipul osiilor

Natura mişcării Osii fixe Osii rotitoare
Forma axei geometrice Osii drepte Osii curbate
Forma secţiunii transversale Osii cu secţiunea plină Osii cu secţiunea tubulară
Osii static determinate Osii static nedeterminate
Numărul reazemelor
(cu două reazeme) (cu mai mult de două reazeme)
Poziţia axei geometrice Osii orizontale Osii înclinate sau verticale
Observaţie: Cu caractere aldine s-au notat arborii şi osiile care vor fi tratate în acest curs

Cap. 4. Elemente constructive

Osiile şi în special arborii fac parte din organele de maşini tipice pentru care forma are
influenţă hotărâtoarea asupra costului de execuţie , rezistenţei şi comportării în exploatare:
a) Secţiunea poate fii plină sau inelară. Arbori tubularii sunt folosiţi pentru solicitări mari
când se urmăreşte totodată micşorarea greutăţi. Golul interior mai poate fi impus de necesitatea
treceri altor piese.

9
 Fig.6
b) Variaţia diametrelor aduce economie de greutate, dar scumpeşte manopera. Diferenţele de
diametre uşureaza montajul pieselor pe arbore şi se servesc la limitarea deplasări lor axiale.
Figura 6 arată enorma economie de material ce se poate face prin justa alegere a formei într-
un caz dat : de la greutatea de 430 kg a arborelui cu secţiune plină şi diametru constant, se ajunge la
130 kg daca se ia ca bază solidul de egală rezistenţă, gol în interior. Costul de prelucrare este
desigur mai ridicat. Există întotdeauna o limită optimă spre care trebuie să tindă proiectantul
căutând să realizeze un echilibru între economia realizată prin micşorarea cosumului de material şi
creşterea costului de execuţie.
c) fixare organelor pe arbore.Canalele de pană duc la o slăbire a arborelui, micşorându-i
sensibil rezistenţa la oboseală din studiul anterior , sa văzut că trebuie dată atenţie nu numai formei
canalului – de exemplu rotunjirilor colţurilor – da şi de calajul lor când se prevăd mai multe. Prin
îngroşarea arborelui pe porţiunile în contact cu pana, se micşorează efectul ei defavorabil asupra
arborelui şi , în acelaşi timp, se uşurează montajul.

Fig.7

Fixările prin strângere, încarcă puternic arborele, dând naştere la concentrări de tensiune
periculoase pentru comportarea la oboselă în special în zonele de contact cu marginile butucului.
Efectul dăunător se poate micşora fie prin mărirea elasticităţii butucului(fig 7 a,b) prevăzându-se

10
conicităţi sau scobi, fie prin rotunjiri mari ale marginilor lor(fig 7 c) asigurându-se astfel o creştere
treptată a presiunii de contact. Aceste măsuri sunt recomandabile şi la fixarea prin pene.
Solidarizarea organelor montate pe arbore, în sens axial, se realizează prin presarea lor
contra unor umeri, cu care sunt prevăzuţi arborii, sau prin diferenţierea diametrelor. Pentru
micşorarea efectelor de crestătură, trecerile dintre diametre trebuie făcute, prin racordări mari.
Fig.8 a-d arată diferite modalităţi constructive pentru o bună rezemare a roţilor sau a
cuplajelor.
În forma obişnuită, marginea găuri roţii este teşită la 45o spre a se asigura contactul axial pe
umăr (fig 8,a) Dacă înalţimea de contact lateral (h-r) devine prea mică, pentru a se asigura totuşi o
racordare suficientă la saltul de diametre, se recurge la executarea unui gâtuiri late, care serveşte
totodată şi ca scapără pentru piatra de rectificat(fig.8,b).

Fig.8
Soluţia din fig.8 d este cea mai bună din punct de vedere al comportării la oboseală,
deoarece descarcă sensibil arborele de concentrări de tensine la racordări mici. Sprijinirea arborelui
la lagăre şi fixarea lui în direcţia axială se face pe fusuri , realizate prin sprijinirea locală la un
diametru mai mic prin umeri dintr-o bucată cu arbore, sau prin inele independente fixate pe arbore.

11
 Fig.9.

Fixarea arborelui în sens axial se face într-un singur loc, pentru a nu împiedica libera lui
dilatare. Dacă pe arbore se află organe cu poziţia axială fixă, de exemplu roţi dinţate, acel loc este în
imediata lor apropiere. Diametrele porţiunilor de arbore pe care le fixează alte elemente trebuie să
se încadreze neapărat în STAS 75-49. Când se succed mai multe suprafeţe de contact, se recomandă
atenţie deosebită la toleranţă.
În exemplu din fig.9, a şi b este montată o roată dinţată pe capatul unui arbore, între o flanşă
şi un lagăr de susţinere. Ambele suprafeţe de contact se prelucrează cu toleranţă. Daca se foloseşte
sistemul arbore unitar, evitarea dificultăţilor de montaj sau chiar a deteriorării pieselor se obţin
printr-un salt de diametre de 2 mm (fig.9 a). În sistemul alezaj unitar, arborele poate rămâne cu
diametrul nominal constant , deoarece uşurinţa trecerii roţii dinţate este asigurată prin diferenţele
rezultate din toleranţele prescrise.(fig.9,b).
După cum se vede în figura 9 c,d, dacă roata dinţată , se află în exteriorul lagărului, soluţia
este inversă.

4.1. Materiale şi tehnologii

Alegerea materialului din care se execută arborii este determinată de: tipul arborelui,
condiţiile de rezistenţă şi rigiditate impuse, modul de rezemare (tipul lagărelor), natura organelor
montate pe arbore (roţi fixe, etc.).
Arborii drepţi şi osiile se execută din oţeluri carbon obişnuite (pentru construcţii) şi din
oţeluri aliate. Oţelurile aliate se folosesc numai în cazuri speciale: când pinionul face corp comun cu
arborele, la arbori puternicsolicitaţi la turaţii înalte, în cazul restricţiilor de gabarit, la osiile
12
autovehiculelor etc. Se folosesc oţelurile aliate, tratate termic sau termochimic, numai în măsura în
care acest lucru este impus de durata de funcţionare a lagărelor, canelurilor sau a altor suprafeţe
funcţionale.
Pentru arborii drepţi şi pentru osii, se recomandă:
 oţeluri de uz general pentru construcţii (OL 42, OL 50, OL 60), pentru arborii şi osiile care
nu necesită tratament termic;
 oţeluri carbon de calitate de îmbunatăţire (OLC 45 etc.) şi oţeluri aliate de îmbunătăţire
(40 Cr 10, 41 CrNi 12 etc.), pentru arbori mediusolicitaţi şi durată medie de funcţionare a
fusurilor şi a canelurilor;
 oţeluri carbon de calitate de cementare (OLC 15, OLC 20) si oţeluri aliate de cementare
(13 rNi 30 etc.), pentru arbori puternic solicitaţi si pentru arborii care funcţionează la turaţii înalte.
Ca semifabricate, pentru arborii de dimensiuni mici şi medii, se folosesc laminate rotunde, iar
la producţia de serie semifabricate matriţate; pentru arborii de dimensiuni mari se folosesc
semifabricate forjate sau turnate.
Arborii drepţi se prelucrează prin strunjire, suprafeţele fusurilor şi ale canelurilor, urmând să
se rectifice.
Arborii cotiţi şi, în general, arborii grei se execută din fontă cu grafit nodular sau din fontă
modificată, care conferă arborilor sensibilitate mai redusă la concentratorii de tensiuni, proprietăţi
antifricţiune şi de amortizare a şocurilor şi vibraţiilor, concomitent cu avantajul unor importante
economii de material şi de manoperă; în alte cazuri se poate folosi fonta maleabilă perlitică, fonta
aliată sau oţelul turnat.
Arborii cotiţi se execută prin turnare sau forjare. Semifabricatele forjate se obţin prin forjare
în mai multe treceri şi încalziri, în matriţe închise. Fusurile şi manetoanele se rectifică.
Arborii flexibili se confecţionează din sârma de oţel carbon, cu diametrul de 0,3 ... 3 mm,
trasă la rece. Mantaua arborilor flexibili este metalică, putând fi prevazut şi cu straturi de ţesătură şi
cauciuc. Mantaua metalică se realizează dintr-o platbandă de oţel zincată, cu secţiune profilată,
înfăşurată, fiind etansată cu şnur de bumbac (v. fig 10, g). Mantaua din ţesătura cauciucată este
formată dintr-un arc din bandă de oţel, tratat termic, si dintr-o tresă de bumbac acoperită cu cauciuc
cu inserţii de ţesătură ( fig.10, h).

13
 Fig. 10 Tipuri de arbori

Cap 5. Asamblarea osiilor şi a arborilor

5.1. Criterii de calcul şi etapele proiectării arborilor drepţi
În continuare se va trata numai calculul arborilor drepţi, calculul unei osii fiind un caz
particular (moment de răsucire nul).
Ruperea unui arbore duce la distrugerea acestuia şi a altor piese sau chiar a ansamblului.
Deformaţiile osiilor sau a arborilor peste limitele admise constituie una dintre cauzele
supraîncălzirii lagărelor sau a funcţionării necorespunzătoare a unor elemente montate pe arbore, de
exemplu în cazul angrenajelor se modifică repartiţia sarcinii pe dinte.
Vibraţiile subansamblului arbore-piese susţinute la o funcţionare în regim continuu cu o
turaţie apropiată de turaţia critică, periclitează nu numai arborele, dar chiar întregul ansamblu din
care face parte, simultan având loc şi efectul negativ al poluării sonore.
Având în vedere cele precizate mai sus, proiectarea arborilor implică, în succesiunea lor
logică, următoarele etape principale:
a) alegerea materialului
14
 b) predimensionarea, printr-un calcul simplificat impus de ansamblul din care face parte şi de
datele iniţial cunoscute;
c) proiectarea formei, cu considerarea valorilor obţinute la predimensionare, a modului de
rezemare, a pieselor susţinute, a modului de asamblare a acestora pe arbore etc.;
d) verificarea formei predimensionate:
 la solicitări compuse (dacă predimensionarea a fost făcută la răsucire),
 la oboseală,
 la vibraţii,
 la deformaţii,
e) definitivarea formei constructive

5.2. Asamblarea arborilor si osiilor

Asamblarea osiilor
Osiile se fixează prin presare, pene sau şuruburi şi transmit lagărelor în care sunt fixate
forţele transversale primite de la organele de maşini pe care le susţin
Asamblarea arborilor drepţi
Pentru montarea arborilor drepţi, trebuie parcurse următoarele etape:
 pregătirea arborilor şi a cuzineţilor pentru montaj;
 montarea propriu-zisă;
 verificarea operaţiei de montare.

1. Pregătirea pentru montaj.

Operaţia constă în verificarea fusurilor, a părţilor de calare, a canalelor de pene, a canelurilor
şi a altor prelucrări ale arborilor. Suprafeţele verificate trebuie să fie netede, fără zgârieturi sau urme
de lovituri şi necorodate.
Prin ajustare fină, folosind o pânză abrazivă, sunt îndepărtate bavurile, zgârieturile şi petele
de rugină.
Operaţia nu este recomandată arborilor care au fost supuşi unor tratamente de suprafaţă, nici
celor cu acoperiri care prezintă pericolul de a fi îndepărtate.
Trebuie acordată o deosebită atenţie axei de simetrie a arborelui, mai ales în situaţia în care
pe acesta sunt fixate roţi dinţate, deoarece deformaţiile pronunţate pot provoca o lipsă de paralelism
între axele ce susţin roţile ce angrenează. Lipsa de paralelism a axelor roţilor aflate în angrenare
conduce la neuniformitatea presiunii pe flancurile dinţilor.

15
 2. Montarea arborilor.
Osiile fixe se montează cu ajustaj cu strângere, prin presare în locaşul de susţinere. Pentru
aceasta, se foloseşte un dorn, asupra căruia se aplică lovituri de ciocan. Montarea se mai poate face
prin presare, folosind dispozitive speciale.
După realizarea montajului, este necesară asigurarea asamblării prin folosirea ştifturilor,
cuielor spintecate sau a plăcuţelor de fixare.
Pentru osiile care au mişcare de rotaţie în cuzineţi, montajul se face cu joc, dar este necesară
asigurarea împotriva deplasării axiale. În acest scop, fie se folosesc inele elastice sau inele de
reglare, fie osiile sunt executate cu umeri.
Înainte de montarea arborilor, se fac următoarele verificări:
 se controlează coaxialitatea lagărelor;
 se verifică arborii, din punct de vedere dimensional;
 se verifică rectiliniaritatea arborilor şi defectele de prelucrare;
 se controlează suprafeţele fusurilor şi ale pivoţilor;
 se controlează duritatea fusurilor.
Operaţia de montaj începe cu ajustarea cuzineţilor după fusurile arborilor. Pentru aceasta,
fusurile se şterg cu o cârpă moale şi se acoperă cu un strat subţire de vopsea. Se aşează arborele în
lagăre cu toate fusurile deodată, se montează capacele lagărelor la locurile lor şi se roteşte uşor
arborele, pentru ca vopseaua de pe fusuri să lase urme pe cuzinet. Apoi se demontează capacele
lagărelor, se scoate arborele şi se ajustează cuzinetul, îndepărtându-se urmele de vopsea.
Operaţia se repetă, până când se consideră că suprafaţa petelor de vopsea corespunde
recomandărilor tehnologice din desenul de asamblare. În final, se fixează capacele lagărelor şi se
asigură şuruburile de fixare împotriva autodeşurubării.
3. Verificarea montajului arborilor.
Această operaţie se face odată cu efectuarea probelor de funcţionare a maşinii. Un indicator
al bunei funcţionări a acestui tip de ansamblu este temperatura de lucru, care nu trebuie să
depăşească 65 °C.
Asamblarea arborilor cotiţi cuprinde aceleaşi faze ca şi la arborii drepţi, şi anume:
 pregătirea operaţiei de montare;
 montarea propriu-zisă;
 verificarea operaţiei de montare.
1. Pregătirea pentru montaj.
În această etapă, se verifică aspectul fizic al fusurilor, care trebuie să fie lipsite de urme de
lovituri şi coroziune. Canalele de ungere trebuie să fie în perfectă stare.

16
 Precizia de execuţie se determină folosind micrometre, comparatoare şi dispozitive special
concepute în acest scop.
Cuzineţii se verifică din punctul de vedere al stării suprafeţelor, din punct de vedere
dimensional, dar şi din cel al aderării fusurilor la suprafaţa cuzineţilor. Suprafaţa de aderare trebuie
să aibă o repartiţie uniformă şi să reprezinte aproximativ 70% din suprafaţa cuzinetului.
Verificarea se face cu vopsea, în mod asemănător celei aplicate arborilor drepţi.
2. Montarea arborilor
Constă în aşezarea şi ajustarea arborilor cotiţi în lagăre. Ajustarea fiecărui lagăr se face
individual, asemănător arborilor drepţi.
O metodă de montaj al acestor arbori este cea a încălzirii prin frecare. Diametrele lagărelor
pot fi cu 0,1 mm până la 0,15 mm mai mici decât diametrele fusurilor. Se aşează arborele în lagăr şi
apoi, după strângerea piuliţelor, se roteşte arborele, folosind un dispozitiv special, după ce în lagăr a
fost turnat ulei din abundenţă.
Din cauza presiunii mari de contact şi a frecării, lagărele încep să scoată fum. Se întrerupe
rotirea şi se lasă să se răcească lagărul. Procedeul se repetă, până când lagărele nu se mai încălzesc
şi arborele se poate roti uşor cu mâna.
Se demontează apoi lagărul, se curăţă lagărele, se spală piesele cu petrol lampant şi se
execută montarea finală, după uscarea pieselor.
Se ţine seama ca la montaj să existe un joc, care să permită ungerea corespunzătoare,
conform prescripţiilor din documentaţia tehnică.
3. Verificarea montajului arborelui
Se realizează odată cu proba de funcţionare a maşinii, ţinându-se seama de faptul că arborele
nu trebuie să se încălzească peste 60-70 °C şi nici să aibă o bătaie radială.

Asamblarea arborilor din mai multe bucăţi

Majoritatea ansamblurilor din maşini şi utilaje se realizează prin montarea mai multor
unităţi, având arbori de intrare şi de ieşire. De aceea, este necesară utilizarea cuplajelor, care au rol
de transmitere a momentelor de torsiune între doi arbori coaxiali. Din punctul de vedere al erorilor
de coaxialitate, permise la montaj, cuplajele se împart în:
 cuplaje care nu permit erori de coaxialitate (cuplaje fixe, cu flanşe, cu bolţuri);
 cuplaje care permit mici neconcordanţe de coaxialitate (1-5°) la montare (cuplaje cu
dinţi, cuplaje cardanice, cuplaje elastice).
De obicei, arborii drepţi se asamblează folosind cuplaje rigide. Pentru transmiterea unor
cupluri mici sau pentru dimensiunile mici ale arborilor, se folosesc cuplaje cilindrice cu ştifturi sau
cu pană (Fig. 11.).
17
 Fig. 11. Îmbinarea arborilor prin
cuplaje rigide:
a - cuplaj cilindric cu ştift;
b - cuplaj cilindric cu pană
1,2- arbori;
3 - manşon;
4 - ştift

Pentru montare, cele două părţi ale arborelui se fixează în prelungire, cu ajutorul unor
prisme, având înălţime reglabilă. Cuplajul se fixează în manşon, în sens radial, cu un şurub, de unul
din tronsoane. Celălalt tronson se poate deplasa în direcţia axială, pentru a compensa dilataţiile
termice apărute în timpul funcţionării. Pentru montaj, se pot folosi ciocane cu cap moale, iar în
situaţia în care ajustajul este aderent la diametrul de centrare al canelurilor, manşonul va fi încălzit
în ulei fierbinte, înainte de montaj.
Arborii drepţi care transmit cupluri mijlocii fără şocuri se asamblează prin presare cu con
(Fig. 12.).

Fig. 12. Arbori drepţi asamblaţi cu con Fig. 13. Cuplaje cu flanşe

Corpul cuplajului este format din două bucăţi construite din fontă, strângerea realizându-se
cu inele de oţel. Strângerea este corespunzătoare dacă loviturile de ciocan aplicate pe inelele de
strângere au aceeaşi rezistenţă cu a materialului.
Dacă fusurile arborilor şi alezajul cuplajului sunt prevăzute cu canale de pană, ele pot fi
folosite şi pentru transmiterea cuplurilor mari.
Pentru transmiterea momentelor mari, asamblarea se face folosind cuplaje cu flanşe (Fig.
13.), la care centrarea se face cu bordură de centrare sau cu inele de centrare. După centrare,
ansamblul se fixează cu şuruburi, asigurându-se împotriva deşurubării.
Partile cu care arborii si osiile rotative se reazema in lagare se numesc fusuri, forma acestora
putand fi cilindrica, tronconica sau sferica.

18
 Fusurile pot fi dispuse pe extremitatile sau pe o portiune intermediara a arborilor sau a
osiilor. In mod obisnuit, denumirea de fus se acorda acelor fusuri care sunt incarcate radial (fusuri
radiale). Daca sarcina se aplica axial, fusul poarta denumirea de pivot (fus axial).
Lagarele sunt organe de maşini pe care se reazema fusurile.
Rotatia in jurul axei comune a unuia din cele doua organe de maşini – fus si lagar – aduce
dupa sine o miscare relativa intre ele, care poate fi realizata direct, prin alunecare, sau indirect, prin
rostogolirea unor corpuri de revolutie intermediare.
In primul caz lagarul se numeste lagar cu alunecare, iar in cel de-al doilea, lagar cu
rostogolire (rulment).

19
 ANEXE
Anexa 1. Osii

 osii fixe, care sunt reazeme pentru elementele care se rotesc pe ele (Fig. 1, a);
 osii mobile, care se rotesc în reazeme împreună cu elementele fixate pe ele (Fig. 1, b).

Anexa 2. Tipul si reprezentarea arborilor

20
 Anexa 3. Arborele motor

1- capatul (fusul) anterior

2- fusurile paliere

3- fusurile manetoane

4- bratele manetoane, pentru legatura dintre fusuri

5- masele de echilibrare

6- capatul posterior

7- flansa de fixare a volantului

21
8- canal pentru pana

9- locasul pentru arborele primar al CV

10- cuzinetii

11-biela

Anexa 4. Schema de clasificare a osiilor si arborilor

22
SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII

23
 Pentru imbunatatirea conditiilor de munca si inlaturarea cauzelor care pot provoca accidente
de munca si imbolnaviri profesionale trebuie luate o serie de masurari sarcini ce revin atat
conducatorului localului de munca dar si lucratorului. Acestea sunt :
 asigurarea iluminatului, incalziri si ventilatie in atelier;
 masinile si instalatiile sa fie echipate cu instructiuni de folosire;
 sa fie asigurata legarea la pamant si la nul a tuturor masinilor actionate electric;
 masinile sa fie echipate cu ecrane de protectie conform normelor de proiectie a muncii;
 atelierele sa fie echipate in locuri vizibile cu mijloace de combatere a incendiilor
 atelierul sa fie dotat cu mijloace de ridica pentru manipularea pieselor mai mari de 20 kg
 muncitorii sa poarte echipament bine ajustat pe corp cu manecile incheiate iar parul sa fie
acoperit sau legat
 inainte de inceperea lucrului va fi controlata starea masinilor, a dispozitivelor de pornire-
oprire si inversare a sensului de miscare
 se va verifica inaintea lucrului daca atmosfera nu este incarcata cu vapori de benzina sau alte
gaze inflamabile sau toxice
 la terminarea lucrului se deconecteaza legaturile electrice de la prize, masinile vor fi oprite,
sculele se vor aseza la locul lor iar materialele si piesele vor fi stivuite in locuri indicate
 muncitorii nu se vor spala pe maini cu emulsie de racire si nu se vor sterge pe maini cu
bumbacul utilizat la curatirea masinii. Daca pentru spalarea mainilor a fost necesara
utilizarea produselor usor inflamabile se vor folosi imediat apa si sapun
 cicanele trebuie sa aiba cozi de lemn de esenta tare, fara noduri sau crapaturi; este interzis
lucrul cu ciocanele, nicovalele care au fisuri, stirbituri, sparturi sau deformari in forma de
floare
La folosirea trasatoarelor se cere atentie pentru a nu produce intepaturi iar dupa utilizare vor
fi asezate in truse speciale.
Echipamentul individual de protecţie reprezintǎ mijloacele cu care este dotat fiecare
participant în procesul de muncǎ şi constituie un element important împotriva factorilor de risc.
Alegerea echipamentului individual de protecţie se face în funcţie de riscuri, alegându-se
tipul, aplicându-se anumite standarde şi folosind marcaje.
Prevenirea accidentelor de muncǎ şi a bolilor profesionale se face prin introducerea pe piaţǎ
doar a acelor echipamente individuale de protecţie care menţin sǎnǎtatea şi care asigurǎ securitatea
utilizatorilor, fǎrǎ a aduce atingere sǎnǎtǎţii sau securitǎţii altor persoane, animale domestice ori
bunuri, atunci când sunt întreţinute adecvat şi utilizate conform scopului urmǎrit.

24
 BIBLIOGRAFIE

1. ”SISTEME DE TRANSMITERE A MISCǍRII” - Aurel Ciocîrlea-Vasilescu, Mariana

Constantin ; Manual pentru Clasa XI-a, ruta directǎ, a XII-a, ruta progresivǎ ; Editura CD
PRESS, 2007 ;

2. ”ORGANE DE MAŞINI ŞI MECANISME” - dr. Ing. Victor Dobrotǎ ; Manual pentru licee
industriale ; Editura didacticǎ şi pedagogica, R. A. Bucureşti, 1993;

3. ”DESEN TEHNIC DE SPECIALITATE” – Gheorghe Husein; Manual pentru licee

industriale; Editura didacticǎ şi pedagogica, R. A. Bucureşti, 1993;

4. ”ÎNDRUMĂTOR PENTRU RIDICAREA CALIFICĂRII LĂCĂTUŞILOR DE

COSTRUCŢII DE MAŞINI” V. Rǎducu; Editura Tehnicǎ, Bucureşti, 1985.

25